MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

CATEDRA EPIDEMIOLOGIE

ŞEF DISCIPLINĂ, SUBDIVIZIUNE STUDENŢI: VIOREL PRISACARI

CONDUCĂTOR: ION BERDEU

REFERAT
Tema : Particularitățile de organizare a controlului infecțiilor în secțiile de reanimare și
terapie intensivă

Realizat:
Tatiana Maistrenco M1401

Chisinau 2018

Particularitatile de organizare a controlului infectiilor în sectiile de reanimare si

terapie intensiva
1
Cuprins:
I. Date generale despre organizarea sectiei de Reanimare si terapie intensiva
II. Plan de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale
III. Măsuri concrete de prevenire și control în secția de Reanimare și Terapie intensivă

Date generale despre organizarea sectiei de Reanimare si terapie intensiva

Departamentul Reanimare și Terapie Intensivă reprezintă nucleul central al activității
medicale a unui spital, având un rol important și decesiv în tratamentul stărilor patologice
severe la bolnavul critic. Reanimatologia și terapia intensivă reprezintă o activitate curativă
de maximă responsabilitate indiferent de nivelul instituției medico-sanitare unde se aplică,
iar în acest context se impune elaborarea și aplicarea, în raport cu acest serviciu,
reglementări standartizate similar celor din țările comunității europene. Îngrijirea
pacienților în secțiile de reanimare și terapie intensivă trebuie să fie la cel mai înalt nivel
posibil, necesitînd un suport uman și tehnic fiabil și performant. Datorită specificului
activității, DRTI este consumatorul cel mai mare de resurse materiale din spital. În acest
departament sunt internaţi pacienţii imediat operaţi sau în stare foarte gravă, care au nevoie
de tratament, îngrijire şi supraveghere permanentă din partea personalului medical, întrucât
aceştia prezintă dereglări grave ale funcţiilor organelor de importanţă vitală. Medicul
curant şi asistenţii medicali îngrijesc non-stop de persoanele ce se află în acest
departament. Bolnavii sunt controlaţi prin utilizarea echipamentelor sofisticate cum ar fi
monitoarele conectate prin fire, tuburi sau catetere. Intrarea atât a medicilor, cât şi a
vizitatorilor în secţiile departamentului se permite doar în echipament medical steril. Vizita
pacienților este permisă după un program bine determinat, iar managementul infecțiilor
asociate asistenței și îngrijirilor medicale, constituie obiective majore ale asigurării
siguranței pacientului și personalului.

În activitatea de supraveghere, prevenire şi limitare a infecțiilor asociate asistenței

medicale sunt implicați:

 Prevenirea infecțiilor nozocomiale legiferată prin Ordin al Ministerului Sănătății, care

împreună cu ghidurile elaborate, precum şi a condițiilor din spital, stau la baza întocmirii
unor protocoale de lucru adaptate secțiilor, cu menționarea etapelor care trebuie parcurse
pentru a se realiza distrugerea/ îndepărtarea eficientă  a microorganismelor de pe suprafețe,
instrumentar, tegumente şi altele; pentru realizarea curățeniei şi dezinfecției continue, de
rutină; pentru realizarea dezinfecției terminale; pentru spălarea mâinilor; pentru pregătirea
instrumentarului pentru sterilizare; pentru pregătirea pentru utilizare a laparoscoapelor,
bronhoscoapelor, colonoscoapelor si gastroscoapelor (separat pentru fiecare din cele
enumerate); pentru pregătirea barbotoarelor şi a tubulaturii de ventilație. În aceste

2
 protocoale se menționează  substanțele dezinfectante utilizate, concentrația la care trebuie
utilizate, modul de utilizare. De asemenea, anual, se întocmește un ,,Plan de prevenire a
IN”. Cu o periodicitate stabilită, în funcție de situația epidemiologică, se realizează 
autocontrolul bacteriologic (recoltarea de probe de aeromicrofloră, suprafețe, tegumente,
exsudate nazale sau faringiene, sterile).

 Conducerea spitalului îşi asumă atribuţii pentru coordonarea şi controlul riscului

infecţios rezultat din activităţile spitalului prin respectarea Precauţiunilor Standard şi
elaborarea de bariere de prevenţie şi izolare pentru protejarea personalului sanitar,
pacienţilor, vizitatorilor

 Coordonarea acţiunilor de supraveghere, prevenţie şi limitare a infecţiilor asociate

asistenţei medicale este realizată de o structură adaptată mărimii şi complexităţii spitalului,
iar personalul medico-sanitar este implicat în politica de control a riscului infecţios
 Asistenta/sora medicală are responsabilitatea:

 de a implementa  practicile de îngrijire a pacienților în vederea controlului infecțiilor;

 de a familiariza cu practicile de prevenire a apariției, răspândirii infecțiilor şi aplicarea
practicilor adecvate pe toată durata internării pacienților;
 de a menține igiena, conform politicilor spitalului  şi practicilor de îngrijire adecvate
din salon;
 de a monitoriza tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini  şi utilizarea izolării;
 de a informa  cu promptitudine medicul de gardă  în legătură  cu apariția semnelor de
infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa;
 de a iniția izolarea pacientului şi a comanda obținerea specimenelor de la toți pacienții
care prezintă  semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan
disponibil;
 de a limita expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul
medical, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
 de a identifica infecțiile nozocomiale;
 de a investiga  tipul de infecție  şi agentul patogen, împreună  cu medicul curant;
 de a participa la pregătirea personalului;
 de a participa la investigarea epidemiilor;
 de a asigura  comunicarea cu instituțiile de sănătate publică  şi cu alte autorități, unde
este cazul.

PLAN DE PREVENIRE SI CONTROL A INFECTIILOR NOZOCOMIALE

3
 Infecția nosocomială  este infecția contractată  în spital sau alte unități sanitare cu paturi
(de stat  şi private)  şi se referă  la orice boală  infecțioasă, boală  ce poate fi recunoscută 
clinic  şi/sau microbiologic  şi pentru care există  dovada epidemiologică  a contractării în
timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează  fie bolnavul
datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar datorita activității sale şi este
legată prin incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă 
simptomele bolii apar sau nu pe perioada spitalizării. Aceasta impune necesitatea de a
dovedi că infecția se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico‐sanitare ambulatorii în
unități sanitare  şi că  nu era în incubație sau în faza de debut/evoluție clinică în momentul
internării/actului medical/manevrei medicale.
Pentru depistarea și declararea în timp optim a infecțiilor nosocomiale, reducerea
numărului de infecții nozocomiale, evitarea izbucnirilor epidemice de IN, eliminarea
transmiterii parenterale a bolilor, infecțiilor virale (HIV, HCV, HBV, alți agenți
microbieni) - Planul de prevenire și control a infecțiilor nosocomiale prevede:

depistarea cazurilor de suspiciuni de boli infecto – contagioase la pacienți;

Măsuri față de pacienți:
depistarea cazurilor suspecte de infecții nozocomiale la pacienți;
gruparea bolnavilor în funcție de infecțiozitatea şi receptivitatea lor
se va asigura echipament de protecție complet şi suficient pentru personal (halate, papuci, măști,
bonete, mănuși) astfel încât acestea sa fie schimbate la intrarea şi ieşirea din salon. Vor fi
asigurată veselă si materiale de curățenie separat pentru acest salon.
organizarea de saloane sau compartimente separate pentru bolnavii septici, aseptici sau bolnavi
cu mare receptivitate (imunodeprimați, leucemici)
la externarea bolnavilor se va efectua dezinfecția terminală

personalul bolnav – autodeclarare conform Ord. 916/2006.

personalul purtător sănătos de germeni   – depistați în cadrul autocontrolului bacteriologic
Măsuri față de efectuat de către SSP sau cu ocazia examenului medical periodic efectuat la indicația medicului
de medicina muncii, care îi vor scoate de la locul de muncă pe perioada tratamentului.
personalul medico‐ asigurarea igienei corespunzătoare a mâinilor personalului  
instruirea periodică a personalului medico‐sanitar de pe secții.
sanitar: imunizarea personalului medico‐sanitar expus
măsuri de urgență aplicate in cazul expunerii accidentale a personalului medico‐ sanitar la
produse biologice

măsuri de carantină în cazul epidemiilor de gripă  sau a altor situații epidemiologice deosebite.
Măsuri față de aparținătorii vor avea acces pe secții doar în timpul orelor de vizită sau în cazuri deosebite cu
permisiunea  şefului de secție, având obligația portului echipamentului de protecție (papuci,
aparținători:   halat, mască).
limitarea numărului de aparținători la un bolnav, în funcție de specificul secției

interzicerea accesului studenților si elevilor practicanți bolnavi sau purtători sănătoși.

Măsuri față de studenți, studenții si elevii practicanți au obligația portului echipamentului de protecție complet (papuci,
halat, mască).
elevi practicanți:   instruirea acestora pentru autodeclararea îmbolnăvirilor către cadrul didactic responsabil.

4
 Măsuri privind asigurarea unei alimentații corespunzătoare a bolnavilor.
evitarea contaminării preparatelor pe tot parcursul pregătirii cât şi a transportului. –
alimentele: controlul medical periodic al personalului care manipulează  şi pregăteşte alimentele

asigurarea alimentării cu apă  potabilă, cu distribuire continuă. Supravegherea

protecției sistemului de instalație  şi de distribuție
evitarea contaminării aerului: efectuarea dezinfecțiilor ciclice conform planificărilor

Măsuri privind aplicarea riguroasă  a măsurilor de igienă  spitalicească  prin efectuarea

mediul spitalicesc:
corectă a  curățeniei generale şi a dezinfecției curente a suprafețelor ori de cate ori este
nevoie
măsuri de dezinsecție şi deratizare (profilactică şi de combatere
Igiena lenjeriei
gestionarea corectă a reziduurilor medicale. Trierea şi colectarea pe categorii a
deşeurilor. Alcătuirea planului de gestionare a deşeurilor anual pentru fiecare secție.

asigurarea instrumentelor medicale în cantitate  şi de calitate corespunzătoare,

materiale sanitare de unică folosință şi sterile în cantități suficiente, lenjerie  şi a altor
materiale
efectuarea sterilizării conform normativelor în vigoare, atât la Stația Centrala de
Sterilizare, cât şi punctele de sterilizare

Măsuri privind supravegherea prescrierii de antibiotice: evitarea subdozării şi a curelor prelungite -

administrarea  țintită  conform antibiogramelor pentru diminuarea riscului de apariție
a germenilor multirezistenți
sterilizarea limitarea tratamentelor parenterale abuzive: Eliminarea abuzului de transfuzii  şi
preparate de sânge după  criteriul aplicării transfuziilor numai în cazuri de risc vital
asigurarea si respectarea circuitelor funcționale: - intrare ‐ ieşire din spital - primirea
bolnavilor în spital - lenjerie - alimente - veselă  - instrumentar şi materiale sanitare -
deşeuri provenite din activitatea medicală  - vizitatori - septic şi aseptic - studenți şi
elevi practicanți - personal medical şi auxiliar

Programul de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor asociate asistenţei

medicale defineşte obligatoriu şi în mod specific, nevoile spitalului pentru controlul
riscului infecţios. Obiectivele acestuia trebuie să fie este acelea de a constitui un material
ajutător pentru personalul medical, în poziţia de a evalua riscul infectios şi de a lua
măsurile preventive adaptate situaţiei. Recomandările invită la reflexie privind cei trei
factori care trebuie analizati ( persoana îngrijită, actul de îngrijire, mediul înconjurător), iar
interacţiunea acestor trei factori permite luarea unei decizii corecte pentru o cât mai bună
rezolvare a situaţiei de risc. Calitatea îngrijirilor este măsurabila, apreciată după criterii
profesionale bine stabilite, iar identificarea și evaluarea riscului infecțios cu luarea
masurilor preventive definește scopul de bază al unui Plan de combatere a Infecțiilor
Nosocomiale. În prezența unui bun management, rezultatele monitorizării sunt difuzate în
timp oportun personalului implicat și factorilor de decizie din instituție, ceea ce duce la
luarea măsurilor cele mai eficiente de prevenție și control.

Măsuri concrete de prevenire și control în secția de Reanimare și Terapie intensiva

5
 Pe plan internațional, există următoarele recomandări care se armonizează  cu legislația
noastră:

I. Având în vedere condițiile din prespital unde sterilitatea este sacrificată de dragul
vitezei unei manevre şi după constatarea că pacienții care provin din alte secții ale
spitalului sau din extrateritoriu îmbogățesc flora bacteriană şi fungică indigenă cu specii
rezistente şi neavenite, este necesar un protocol cu caracter antiinfecțios la internare.
Astfel, la internarea unui pacient :
 se schimbă  automat canula de intubație oro‐traheală   conform protocolului:
administrare de O2100% 5 minute; însămânțare din secrețiile oro ‐faringiene prin aspirație;
toaleta cavității bucale: aspirație, spălare cu ser fiziologic  şi clorhexidină (în lipsa ei
soluție de cloramină pentru mucoase); recoltare pentru examenul bacteriologic din căile
respiratorii inferioare (sonda de aspirație la 30 cm de la extremitatea exterioară a canulei
traheale va fi introdusă fără a forța până la blocare); detubare, aspirația cavității bucale,
(O2 100%)  şi reintubare cu canulă sterilă. 
 la fel se procedează și pentru canulele de traheostomie
 fiecare medic responsabil de salon se va îngriji să aibă un stoc de antibiotice.
Gestiunea acestor antibiotice va fi condusă separat într‐ un caiet de salon. De aducerea la
îndeplinire a acestora sunt responsabili medicii curanți, cu transferul responsabilității
asupra colegului de salon în cazul absenței motivate a primului nominalizat.

II. Cateterele venoase periferice sunt mijloace de administrare a terapiei intravenoase cu

efect salvator. Sunt cunoscute sub diverse denumiri, derivate ale numelui producătorului:
braunule, vygonule, flexule, etcÎn afara complicațiilor mecanice, utilizarea cateterelor
venoase centrale poate fi complicată  de infecții locale sau sistemice: tromboflebite septice,
endocardite, septicemii  şi infecții metastatice (la distanță). Toate acestea cresc
morbiditatea, mortalitatea, costurile îngrijirilor  şi prelungesc spitalizarea. Din aceste
motive se impun următoarele: Mâinile vor fi spălate înainte de palparea, inserția  şi
înlocuirea oricărui pansament sau dispozitiv intravascular. Spălarea adecvată  a mâinilor
este condiția cheie pentru prevenirea infecțiilor de cateter. Mâinile sunt principalul vehicol
al transmiterii infecțiilor de cateter intraspitalicesc. Pregătirea locului de puncție  
Tegumentele curate în prealabil vor fi dezinfectate cu un antiseptic adecvat: alcool 70%,
povidon‐iodid 10%, clorhexidină  4% , betadină  10% (1ml de soluție apoasă conține
100mg de complex iod‐polividon) sau tinctură de iod 2%. Alegerea cateterului Va fi
făcută de medic, în funcție de necesități. Vor fi preferate cateterele cu lumen unic,  ştiind
că  între numărul porturilor  şi riscul de infecție există  o relație de proporționalitate
directă. Totuşi, sunt situații în care sunt necesare cateterele multiluminale (cateterele
pentru dializă, hemofiltrare, administrare de inotropice  şi vasoactive multiple, etc.). Pot fi
utilizate catetere impregnate cu antimicrobiene sau antiseptice (Ag). Alegerea locului
puncției Este responsabilitatea medicului, care  ştie că  abordul subclavicular se
asociază cu un număr mai mic de infecții (vs. abordul jugular sau femural), dar cu un risc
mai ridicat de complicații de altă natură.
6
 III. În cursul recoltării produselor biologice în vederea examenului bacteriologic - toate
produsele biologice trebuie considerate potențial infecțioase, deci se manevrează 
respectând regulile generale de prevenire a transmiterii infecțiilor - personalul care
recoltează şi manevrează produse biologice trebuie să  folosească  echipament de protecție
corespunzător (mănuşi, halat) completat cu mască, ochelari de protecție în cazul în care
produsul biologic s‐ar putea disemina, stropi ; să  nu se contamineze cu produsul patologic
exteriorul recipientelor sau biletele de trimitere ce însoțesc produsele; menținerea condiției
microbiologice inițiale a probei, a raportului dintre germeni; prevenirea răspândirii
germenilor

IV. Instrumentele  şi aparatura din dotarea secției vor fi întreținute conform

recomandărilor producătorului. Aceasta implică verificări periodice obligatorii de tip
service, dependente de administrație. În lipsa acestora, speranța unei dotări funcționale cu
caracter continuu este nerealistă. Pe lângă  caracterul tehnic al întreținerii instrumentarului,
sterilizarea acestuia constituie uneori o problemă. Ea va fi executată  conform
recomandărilor producătorului în armonie cu metodologia posibilă.   Există  câteva reguli,
care nu sunt respectate de rutină, dar în lipsa cărora instrumentarul se perimează prematur.
De exemplu: suprafețele monitoarelor, carcasele aparatelor de CRRT, ecografie, VM,
anestezie, injectomatele nu vor fi şterse cu tampoane îmbibate în alcool, ci conform
indicațiilor producătorului. În absența acestora, vor fi curățate cu lavete cu apă şi săpun.
Transductoarele ecografelor vor fi  şterse cu lavete îmbibate în Gigasept, Virkon, evitând
alcoolul. Toaletarea aparaturii va fi efectuată de câte ori este nevoie. Nimic nu este mai
respingător şi evocator al neglijenței decât suprafețele lipicioase ale aparatelor. Aparatura
va fi utilizată  exclusiv conform destinației sale  şi nu pentru depozitarea soluțiilor de
perfuzat sau a injectomatelor.

V. Infecțiile pot fi transmise prin intermediul instrumentelor semi ‐critice (lame de

laringoscop, bronhoscoape) datorită  curățării neadecvate, selectării greşite a
dezinfectantului sau nerespectării procedurii de spălare  şi/sau dezinfectare. Trebuie
consultate recomandările producătorului pentru determinarea procedurii corecte de
dezinfectare  şi alegerea dezinfectantului compatibil cu instrumentul respectiv.
Următoarele recomandări pot fi considerate comune pentru dezinfecția instrumentarului:
 cât mai precoce după  folosință suprafața instrumentului trebuie curățată  mecanic
meticulos, cu detergent enzimatic cu spumare redusă, urmată de clătire cu apă pentru
îndepărtarea materialelor organice. Țesuturile organice rămase prezintă riscul cel mai mare
de contaminare încrucişată  pentru pacienții care sunt supuşi procedurilor endoscopice.
 toate canalele instrumentelor cu fibră optică trebuie bine spălate şi curățate cu perie
pentru îndepărtarea particulelor materiale. Periile folosite pentru curățare trebuie să fie
dispozabile sau trebuie curățate şi sterilizate sau dezinfectate zilnic.
 când se folosesc dezinfectante lichide pentru dezinfectarea de nivel înalt, toate
suprafețele externe trebuie să  fie în contact cu dezinfectantul pentru cel puțin 20 de
7
 minute. Agenți recomandați de EPA (Environmental Protection Agency) pentru
dezinfectarea de nivel înalt: 2% glutaraldehidă  alcalină - activat de bicarbonat, creşte pH
la 7,5‐8,5. Avantaje: este necorozivă, rezistentă  la neutralizarea de către substanțele
organice. Dezavantaje: timp de acțiune aproximativ 14 zile;
2% glutaraldehidă acidă: pH 3‐6,3. Avantaje: stabilă pentru perioade lungi. Dezavantaje:
poate fi corozivă  pentru metale;
6% perhidrol / 0,85% acid fosforic: Avantaje: agent microbian potent, relativ lipsit de
toxice. Dezavantaje: pot distruge plasticul  şi părțile din cauciuc, corodează  cuprul,
zincul şi alama;
1% acid peracetic: un amestec de acid acetic, perhidrol şi apă. Sistemele automate de
sterilizare diluează  acidul peracetic la o concentrație finală  de 0,2%  şi adaugă  o soluție
tampon ca agent anticoroziv.
 se clătesc instrumentele bine cu apă sterilă, apoi cu alcool 70%.
 părțile nesubmersibile se curăță  cu apă  şi detergent, apoi sunt şterse cu alcool 70%
(poate fi cu efect incomplet împotriva virusurilor hidrofile).
 pentru prevenirea creşterii  şi transmiterii microbiene în mediu umed, instrumentele 
şi canalele acestora necesită  uscare. Acest lucru se realizează  cu ajutorul aerului
comprimat, alcoolului etilic sau izopropilic.
 bronhoscoapele vor fi păstrate întinse într‐o zonă  curată  pentru prevenirea
contaminării sau umidificării.
 încăperile unde se face dezinfecția instrumentarului vor fi bine ventilate pentru
evitarea expunerii personalului la vapori toxici, cum ar fi glutaraldehida.

VI. Dispozitivele non‐critice nu vin în contact cu pacientul sau vin în contact doar cu
tegumentul intact (de ex. tensiometre, senzorul pulsoximetrelor, stetoscoape, aparate de
anestezie). Riscul transmiterii infecțiilor prin intermediul acestor dispozitive este foarte mic.
Transmiterea poate apărea prin contaminare prin intermediul mâinilor personalului medical
sau prin dispozitive contaminate care sunt folosite consecutiv de la un pacient la altul. Pentru
aceste dispozitive pot fi folosite metode de dezinfecție intermediară sau de nivel scăzut.
 se curăță meticulos toate suprafețele echipamentului, la fel ca la dezinfecția de nivel
înalt
 se submersează  suprafețele care vor fi dezinfectate în agent corespunzător pentru 10
minute. Agenți recomandați: hipoclorit de sodiu (5,25% înălbitor pentru uz casnic) diluție
1:50 pentru dezinfecția intermediară  şi 1:500 pentru cea de nivel scăzut;
Alternative sub formă  solidă: hipoclorit de calciu sau diclorizocianurat de sodiu.
Avantaje: spectru larg, ieftin, acțiune rapidă, stabilă  o lună  la temperatura camerei dacă se
păstrează într‐un recipient opac,  şi mai mult timp dacă  recipientul este de culoare închisă.
Dezavantaje: corozivă, inactivată  de substanțele organice, poate produce substanțe
carcinogene (când este expus la formaldehidă  sau hiperclorinare), produce gas toxic
clorinat atunci când vine în contact cu un acid. Înaintea aplicării dezinfectantului,
dispozitivul trebuie curățat cu detergent pentru a înlătura  țesuturile organice aderente

8
 Alcool etilic sau izopropilic (70‐90%). Avantaje: acțiune rapidă împotriva bacteriilor
vegetative, micobacterii, fungi şi virusuri. Dezavantaje: nu poate penetra  țesuturile bogate
în proteine, înaintea aplicării dispozitivul trebuie curățat cu detergent pentru înlăturarea 
țesuturilor organice, poate distruge lentilele sau suprafețele lăcuite plasticul  şi cauciucul,
este inflamabil, se evaporă  repede din recipiente.
Notă: alcoolul izopropilic nu va inactiva virusurile hidrofile cum sunt echovirusurile  şi
virusul coxackie.
Detergent fenolic germicid (se va respecta diluția recomandată  pe ambalaj). Avantaje:
germicid împotriva mycobacteriilor, fungilor, virusurilor  şi bacteriilor în stare vegetativă.
Dezavantaje: poate cauza iritația mucoaselor şi produce hiperbilirubinemie la nou‐născuți.
Detergent iodofor germicid (se va respecta diluția recomandată  pe ambalaj). Avantaje:
bactericid, virucid, micobactericid. Dezavantaje: viruşii care necesită timp de contact
prelungit pot rămâne activi.
Notă: diluția este importantă  pentru eficacitate, probabil secundar conținutului crescut de
iod liber.
Detergenți cu săruri cuaternare de amoniu (se va respecta diluția recomandată pe
ambalaj).
 se va clăti bine echipamentul.
 se va usca echipamentul.
 se va face dezinfecție periodică  (zilnică) sau atunci când se contaminează.
 suprafețele orizontale ale aparatelor (aparatelor de anestezie), meselor cu droguri  şi
altor echipamente care pot fi contaminate trebuie curățate şi dezinfectate după fiecare
pacient. Picăturile de sânge trebuie şterse imediat cu dezinfectant efectiv împotriva HBV.

VII. Se vor spăla mâinile înaintea efectuării procedurilor invazive. Se vor spăla mâinile
după  contactul cu sângele, secreții, lichide ale corpului, excreții  şi alte produse patologice
contaminate, indiferent dacă  se poartă  sau nu mănuşi de protecție. Se spală mâinile
imediat după îndepărtarea mănuşilor, înaintea contactului cu un alt pacient. Poate fi
necesară spălarea mâinilor şi între efectuarea de proceduri diferite la acelaşi pacient pentru
prevenirea contaminării a diferitelor zone anatomice. Atunci când nu putem părăsi sala,
poate fi avută în vedere spălarea mâinilor cu alte dezinfectante.
Spălarea mâinilor este una dintre manevrele cele mai eficiente pentru a preveni infecția  şi
a proteja personalul medical  şi pacientul. Lichidele corpului pot conține microorganisme
patogene care pot contamina uşor pielea sau mâinile fără mănuşi. În plus, mâinile pot fi
contaminate  şi prin puncționarea sau ruperea mănuşilor. În condiții spitaliceşti,
microorganismele patogene, deseori izolate de pe pielea personalului medical provin de la
pacienți colonizați şi pot fi sursa infecțiilor nozocomiale.

 Prevenirea înțepăturilor accidentale este vitală, deci prevenirea leziunilor produse de

ace, lame de bisturiu  şi alte instrumente ascuțite sau tăioase. Acele contaminate nu trebuie
scoase cu mâna de pe seringile de unică  folosință, nu este permisă  îndoirea sau ruperea
lor. Este necesară repunerea apărătorului acului cu tehnica folosirii unei singure mâini (se
9
pune apărătorul într‐un hemostat şi se introduce acul în acesta, o alternativă  este folosirea
unor apărătoare mecanice. Trebuie încurajată  folosirea sistemului fără  ac (branulă  cu
valvă  unidirecțională  pentru administrare) sau a acelor protejate. Se vor folosi recipiente
rezistente la puncție  şi fără  găuri pentru acele, seringile  şi alte obiecte ascuțite folosite.
Leziunile cutanate, cum sunt înțepăturile accidentale sunt asociate cu cel mai mare risc de
transmitere a infecțiilor pe cale sangvină. Purtarea mănuşilor duble oferă protecție
crescută la leziunile penetrante la nivelul mâinilor. Folosirea mănuşilor scade  şi mărimea
locului inoculării pentru înțepăturile de ace.

Bibliografie :
 COPOTOIU SANDA MARIA Ghid de bună practică în terapia intensivă / Sanda‐Maria Copotoiu, Leonard
Azamfirei. Târgu‐  Mureş: University Press, 2007
 MIHAELA PRELIPCEANU Managementul infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) și
antibioticorezistenţei
 GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE Ediţia I, Chișinău 2008

10