11.1. UN RISC ASUMAT - ESTE SCUZABILĂ IGNORANTA ÎN MEDICINĂ?

Medicina modernă se caracterizează nu numai prin faptul

că a găsit soluţii de prevenire sau tratare a unor boli care până nu de mult erau considerate
netratabile, ci şi prin faptul că îşi recunoaşte neputinţa în faţa altor boli. Cu toate acestea,
eforturile medicale şi financiare pentru a găsi soluţii de vindecare sau măcar de prelungire a
vieţii sunt făcute de toată lumea medicală. În această categorie de boli se încadrează în primul
rând cancerul, sub diversele sale forme şi localizări. Statisticile arată că, dintr-un număr de
aproximativ 5 milioane de bolnavi de cancer existenţi în SUA, 3 milioane trăiesc peste 5 ani de
la depistarea acestuia, ceea ce este un progres remarcabil faţă de situaţia de acum 20 de ani şi
un semn că eficienţa eforturilor făcute, dacă sunt evaluate la nivel global, sunt remarcabile.
În situaţii asemănătoare de progres în ceea ce priveşte apariţia unor metode terapeutice sunt multe alte
boli care, deşi nu sunt canceroase, prin evoluţia lor cronică duc la acelaşi sfârşit trist. Hepatita cronică de
origine virală, până în urmă cu cinci ani, avea o evoluţie inexorabilă spre ciroză hepatică sau spre cancer
hepatic. Astăzi, cu un tratament medicamentos corect făcut, la peste jumătate dintre bolnavi, această
evoluţie este oprită. În urmă cu câteva zeci de ani, epidemiile de poliomielită, febră tifoidă, malarie
secerau mii de oameni. S-au descoperit însă vaccinurile care au eradicat aceste boli.
În fiecare perioadă a istoriei a existat însă şi impostura sub o formă deliberată sau, de multe ori,
inconştientă sau chiar bine intenţionată, care a încercat să înlocuiască sau să minimalizeze eforturile
medicale. Aşa s-a ajuns la tratarea epilepsiei cu perfuzii cu sânge de miel, la tratarea bolilor hepatice cu
urină proprie (practică întâlnită şi astăzi şi ridicată la rang de terapie), la evitarea tratamentului clasic în
cancer (tratament chirurgical, acolo unde este cazul, urmat de chimioterapie, radioterapie etc.) şi
înlocuirea lui cu posturi, ceaiuri şi sucuri. Din acest punct de vedere, există mai multe probleme la care
trebuie reflectat.
Până în prezent, nu există studii ştiinţifice serioase care să demonstreze eficienţa vindecătoare a
acestor aşa-numite terapii. Când se apreciază eficienţa unui tratament, se iau în studiu, după metode
ştiinţifice, statistice, loturi de bolnavi riguros selecţionaţi şi urmăriţi, în diverse locuri de cercetare, de
către diverşi specialişti şi ale căror rezultate sunt independente. Statistica este una dintre ştiinţele cele mai
riguroase, pentru că are la bază date matematice, şi nu senzaţii sau sentimente. Nu este însă statistică
situaţia în care bolnavul X, care a făcut cura Y, s-a „vindecat” (!!?). Şi atât! Este destul de greu de crezut
că deprinderile de autodidact ale cuiva, bunele intenţii pe care le are şi chiar o ameliorare tranzitorie şi
izolată, obţinută într-o anumită situaţie şi pusă pe seama unei atitudini terapeutice aşa-zise naturiste, pot
da peste cap ceea ce medicina, corect aplicată, este în stare să facă sau să evalueze în prezent.
Cine poartă responsabilitatea refuzului unui tratament care şi-a dovedit o eficienţă măcar parţială în
favoarea unei terapii recomandate de vracii de ocazie? Bolnavul care, aflat într-o stare de disperare, este
în stare să facă orice şi este extrem de uşor influenţabil? Familia, bolnavului care, în credulitatea ei, are
aceleaşi slăbiciuni? Vindecătorul al cărui zel propagandistic are mobilizări diverse?
Cu toate aceste consideraţii, eficienţa tratamentului naturist, în sensul bun al cuvântului, în multe
situaţii trebuie acceptată. Este recomandat să-ţi tratezi guturaiul, colica renală sau tulburările di-
gestive cu anumite diete şi ceaiuri care sunt într-adevăr eficiente. Este însă extrem de grav să
ratezi momentul în care o boală canceroasă, depistată în timp util, poate fi tratată cu succes, chiar
vindecată, prin eliminarea tumorii sau remisia ei printr-un tratament care şi-a dovedit eficienţa,
pierzând acel timp preţios, chiar vital, cu tot felul de imposturi şi impostori. De fapt, după un
tratament medical corect făcut, pentru a avea conştiinţa împăcată că s-a făcut totul, tratamentul
naturist bine condus, care să nu ducă la spolierea
organismului şi la scăderea capacităţii sale de apărare imunitară, poate avea un efect benefic
complementar sau cel puţin nu strică. Dar numai DUPĂ ce s-a făcut ceea ce este demonstrat că ajută.
 Este adevărat că Dumnezeu poate face minuni vindecătoare. Însă aceasta este excepţia, şi nu regula,
iar motivaţia o ştie numai Dumnezeu. Tot o minune, dar mai puţin spectaculoasă, este şi efectul terapeutic
al unui medicament sau mâna dibace a unui chirurg. Şi prin acestea Dumnezeu lucrează şi o face astfel de
cele mai multe ori.
În practica medicală întâlnim deseori cazuri depăşite medical din cauza alegerii unui asemenea
tratament, cazuri la care s-ar mai fi putut face ceva, dacă s-ar fi intervenit în timp util. De asemenea,
frecvent sunt întâlnite opţiuni naive, deşi indicaţia chirurgicală este clară, de a încerca mai întâi cu
ceva „naturist”. Teama de medicină trebuie înlocuită cu explicarea posibilităţilor şi limitelor
pe care medicina le are. Astăzi, în societate, îşi fac din ce în ce mai mult loc orientări de o
asemenea factură anti-medicală, de ignoranţă periculoasă, care au foarte mare priză, îndeosebi
la oamenii uşor influenţabili, şi care răpesc posibilitatea, mai mică sau mai mare, pe care o au
unii bolnavi de a mai putea fi trataţi corect. În ultimă instanţă, fiecare are dreptul să aleagă,
însă o alegere corectă se face în cunoştinţă de cauză.