MUTATII GENETICE

• Mutaţia poate fi definită şi ca fenomenul prin

care se produc modificări în materialul
genetic, modificări ce nu sunt provocate de
recombinarea genetică.
• Prin mutaţie se înţelege o modificare
nenaturală adică anormală şi ereditară a
materialului genetic, deci alterări ale
mesajului genetic.
• Ele pot apărea în mod spontan şi sunt
denumite mutaţii naturale, sau pot fi induse
experimental, fiind vorba de mutaţii artificiale
 In funcţie de mărimea materialului genetic
interesat – genă, cromosom, genom – se pot
descrie 3 tipuri de mutaţii, corespunzătoare
fiecărei unităţi genetice interesate
• mutaţii genice ce pot interesa întreaga genă, mai
multe nucleotide sau unul singur - perechea de
nucleotide este cea mai mică unitate de mutaţie-
• mutaţii cromosomice sunt modificări structurale ale
cromosomilor ce constau în pierderea, câştigul sau
rearanjarea unor segmente din cromosom;
• mutaţii genomice sunt modificări ale numărului
diploid de cromosomi întregi, afectând fie 1-2
perechi cromosomi –aneuploidie, fie toţi
cromosomii, prin adăugarea a 1-2-3 seturi haploide –
poliploidie.
 Mutaţiile genomice si cromozomiale
• Afectează genomul sau complementul
cromozomal prin modificarea numărului de
cromozomi şi poate fi reprezentat de
-polipoidii
-aneuploidii.

• În poliploidie are loc o multiplicare a numărului

de seturi de cromozomi. În cazul speciei umane,
poliploidia este letală.

• Aneuploidia este determinată de modificarea

numărului de cromozomi cu unu sau doi, în plus
sau în minus.
 ANEUPLOIDIA
• este ,de regulă, cauzată de nondisjunctia
cromozomiala in timpul diviziunii reductionale, fiind
posibile insa si alte aberatii in procesul formarii
gametilor, in diviziunea mitotica sau chiar in
fecundatie si dupa fecundatie in primele diviziuni
mitotice ale celulei zigot.

După fecundaţie pot rezulta indivizi cu:

• trei cromozomi omologi – trisomie:
-Sindromul Down (trisomia 21),
-Sindromul Edwards (trisomia 18) si
-Sindromul Patau (trisomia 13)
-trisomiile sexcromozomilor
• un singur cromozom dintr-o pereche – monosomie
 Sindromul Down (trisomia 21)
-mongoloidism-
• cauzat de prezenţa unui cromozom 21 în plus,
rezultând astfel un număr total de 47 cromozomi
în loc de 46.
• Majoritatea copiilor cu Sindrom Down au cateva
din urmatoarele trasaturi fizice:
- prezintă retard mental care poate varia de la
mediu la sever.
-coeficientul de inteligenţă poate să scadă după
primii ani de viaţă.
- statura mica: copilul are de obicei un ritm de
crestere mai lent, iar la varsta adulta, inaltimea
este mai mica decat media
- tonus muscular scazut (hipotonie
• - gat scurt, gros cu tesut
adipos (grasime) si piele in
exces; de obicei, aceasta Sindrom Down
trasatura devine mai putin
evidenta pe masura ce copilul
creste
• - brate si picioare scurte si
indesate; unii copii pot
prezenta un spatiu mai larg
intre degetul mare si degetul
al doilea de la picior
• - un singur pliu la nivelul partii
centrale a palmei: acesta este
numit pliu palmar transvers
sau linia simiana.
• Diagnosticul se pune pe
aspectul fizic si pe testele
de diagnostic.
In stanga, fete de copii cu
Sindrom Down, iar in
dreapta, structura
cromozomiala cu aparitia
unui al treilea cromozom in
perechea 21.
Sindromul Edwards – TRISOMIA 18
• Sindromul Edward este cauzat de prezenta
unei copii in plus a cromozomului 18, din acest
motiv se mai numeste trisomia 18. Cauzeaza
malformatii fizice si psihice foarte grave si
foarte putini copii nascuti cu aceasta afectiune
supravietuiesc peste varsta de un an.
• Afecteaza mai frecvent fetele decat baietii iar
femeile care raman insarcinate peste varsta de
30 de ani prezinta un risc crescut sa nasca un
copil cu trisomie 18, insa aceasta afectiune
poate aparea si la femeile mai tinere.
• Majoritatea copiilor nascuti cu sindrom
Edward au aspect fragil si sunt adesea
subponderali.
 SEMNE SI SIMPTOME
• cap neobisnuit de mic cu ceafa proeminenta
• urechi malformate, gat scurt cu piele laxa
• gura si mandibula mici
• gura si palat despicate
• maini inclestate cu police suprapus peste degete
• dezvoltarea exagerata a calcaiului, degete de la
picioare fuzionate cu malformatii scheletice
• ochi departati (hipertelorism)
• numeroase probleme ale organelor interne sunt
prezente;malformatiile apar frecvent in zona
plamanilor si a muschiului diafragm.
• de asemenea se intalnesc malformatii
cardiovasculare,malformatii ale rinichilor si tractului
urogenital.
 Diagnostic-cariotip
• Desi aceste malformatii
indica prezenta sindr. Sindromul Edwards
Edward, un diagnostic
sigur se poate pune
prin determinarea
cariotipului.
• Trisomia 18 poate fi
detectata inainte de
nastere prin ecografie,
amniocenteza si prin
prelevarea de monstre
din vilozitatile
corionice
 Tratament
• Nu exista tratament pentru sindromul Edward.
• Malformatiile pot fi corectate pana la un anumit
punct prin chirurgie.

Prognostic
• Majoritatea copiilor cu trisomie 18 mor in primul
an de viata. Durata de viata medie este mai
scurta de 2 luni pentru 50% dintre copii.
• 5-10% supravietuiesc primului an de nastere, dar
prezinta retard mental sever.
• Sindromul Edward nu poate fi prevenit.
 Sindromul Patau -trisomia 13
• Este o afectiune congenitala caracterizata de
prezenta in plus a unui cromozom 13 (trisomie
totala)
• Cromozomul 13 in plus nu este singura cauza a
sindr. Patau. Alte modificari ale cromozomului 13
ca translocatia, pot duce de asemenea la acest
sindrom. In aceste cazuri apare o eroare care
determina ca o portiune din cromozomul 13 sa
fie schimbata cu o portiune a altui
cromozom(trisomie partiala)
In majoritatea cazurilor aceasta afectiune nu se
mosteneste, ci este rezultatul unei malformatii a
diviziunii celulare care apare dupa fecundare.
• Dezvoltarea incompleta a nevrului optic si
nervului olfactiv apare adesea impreuna cu
afectarea cerebrala . Ochii pot fi neobisnuit de
mici(microftalmie) sau un ochi poate fi
absent(anoftalmie). Uneori ochii sunt foarte
apropiati(hipotelorism) sau chiar fuzionati intr-o
singura structura.
Dezvoltarea incompleta a oricaror structuri din
interiorul ochilor si incapacitatea retinei de a se
dezvolta normal vor produce de asemenea
probleme vizuale.Nou-nascutii afectati de
sindromul Patau pot fi de asemenea surzi (partial
sau total) si predispusi la infectii otice.
• Trasaturile faciale ale persoanelor afectate par
aplatizate. Urechile sunt de obicei malformate si jos
inserate, prezinta o despicatura labiala sau palatina,
si limba despicata.
• Gat scurt si gros, cu hemangioame pe ceafa, degete
in plus, degete flectate in palma, calcaie
proieminente, coaste lipsa, amprente modificate,
malformatii genitale (testicule necoborate).
Majoritatea copiii afectati de acest sindrom
prezinta :
• insuficienta respiratorie;
• defecte cardiace si vase de sange malformate
• plasarea inimii in partea dreapta a toracelui.
• rinichii si tractul gastro-intestinal sunt de asemenea
afectate cu chisturi.
Aceste defecte sunt frecvent severe si pun in pericol
viata.
• Trisomia partiala a segmentului proximal al
cromozomului 13 este mai putin fatala. Este
asociata cu o varietate de trasaturi faciale ca:
nas lat, buza superioara scurta.
• Dupa varsta de o luna, alte simptome care apar
la acesti copii sunt: constipatie si dificultati in
hranire, reflux gastro-esofagian, rata scazuta de
crestere, curbarea coloanei vertebrale, HTA,
infectii ale tractului urinar, infectii ale ochilor si
urechilor
Prognostic
• Supravietuirea pana la varsta adulta este foarte
rara. Majoritatea supravietuitorilor prezinta
grave dizabilitati psihice si fizice.
 Trisomiile sexcromozomilor
Sindromul Klinefelter -XXY
• Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce
afecteaza sexul masculin. In acest sindrom baietii
au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de
normal.
• Majoritatea celor cu sindrom Klinefelter au inca
un cromozom X. In cazuri rare, unii barbati pot
avea trei sau patru cromozomi X, sau mai multi
cromozomi Y. Multi barbati cu un cromozom X in
plus nu stiu acest lucru si duc o viata normala.
• Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu
sindromul Klinefelter pot avea:
- pilozitate scazuta
- o musculatura slab dezvoltata;
- ginecomastie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la
barbat);
- o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa
- poate avea membre inferioare mai lungi, umerii ingusti si
bazinul lat.
• Sindromul poate fi diagnosticat inainte de nastere prin
amniocenteza sau prin biopsia vilozitatilor corionice.
Mai poate fi diagnosticat si in copilarie, pubertate sau in
perioada de adult tanar, printr-un examen clinic amanuntit
prin aflarea istoricului medical al persoanei respective;
• prin efectuarea unui test numit cariotip
• dozarile hormonale si o analiza a spermei.
 Sindromul Turner –monosomia cromozomiala
• Sindromul Turner este o anomalie cromozomiala care
afecteaza persoanele de sex feminin si este rezultatul lipsei
unor gene situate pe braţul scurt al cromozomului X
• Factorii de risc ce predispun la aparitia sindromului Turner
sunt încă necunoscuti
• Femeile cu sindrom Turner au un fenotip clinic specific: talie
mică , fată triunghiulară, fante palpebrale antimongoloide,
epicantus, ptoză palpebrală,hipertelorism,xeroftalmie,
strabism, ambliopie, urechi jos inserate, maxilar îngust,
micrognatie, palat ogival, eruptie dentară întârziată, dinti
supranumerari, dinti geminati, gât palmat (pterigium coli),
implantarea joasă a firelor de păr pe ceafă, cutis laxa
(pierderea pliurilor cutanate), torace în scut, cubitus valgus
(malformatii ale articulatiei cotului), metacarpianul IV scurt,
unghii hipoplazice si convexe, nevi pigmentari. IQ-ul este
normal
• Sindromul Turner Sindrom Turner
poate fi detectat din cariotip
timpul sarcinii prin
amniocenteză sau
prin ultrasonografie
(anomalii organice).
• Testul de electie
pentru diagnosticarea
monosomiei x
rămâne cariotiparea.
.
 MUTATII GENICE
• Mutaţiile genice se prezintă ca modificări ale
structurii şi funcţiei genei, ele constau într-o
schimbare –modificare survenită în secvenţa
normală a nucleotidelor care intră în alcătuirea
genei.
• Pentru că sunt la nivel genic, mutaţiile nu se pot
evidenţia prin tehnici citogenetice, pentru că ele
nu afectează morfologia cromosomului.
• Stabilirea modului lor de transmitere este posibilă
în urma studiilor familiare, iar moştenirea
genelor mutante se realizează conform legilor
mendeliene.
• Mutaţiile genice pot interesa genele de structură
sau genele implicate în reglare astfel ca rezultat
al mutaţiilor genice se produc forme alternative
ale genei, numite alele.
 Mecanismele de producere ale mutaţiilor
în genele de structură
Modificări în structura nucleotidică a genei, pot
fi produse prin următoarele mecanisme:
• alterări ale secvenţei nucleotidice, prin
înlocuire (substituţie), inversie, deleţie,
inserţie de nucleotide;
• recombinări intragenice;
• reversie;
• duplicaţii şi hiperduplicaţii
 SUBSTITUTIA
• Se înţelege prin substituţie înlocuirea unei baze cu
altă bază în lanţul de ADN.
• Substituţiile sunt de doua feluri:
-tranziţie – înlocuirea unei purine cu o altă
purină sau a unei pirimidine cu o altă pirimidină -
transversie – înlocuirea unei purine cu o pirimidină.
Frecvenţa lor este inegală.
Deleţia
• Prin deleţie se inţelege lipsa a una sau mai multe
perechi de nucleotide din molecula de ADN.. Natura
anomaliei produse va depinde de numarul de
perechi de nucleotide implicat în deleţie. Deci prin
deletie se pierde material genetic. Mutaţia odată
apărută se transmite generaţiilor următoare.
Inserţia sau adiţia înseamnă introducerea unui
nucleotid în mesajul unei gene, din punctul de
inserţie lectura codonilor se va face decalat, fals,
realizându-se o proteină cu secvenţă anormală.
Inversia unui nucleotid prin alt nucleotid va
duce la modificarea unui codon şi lectura sa în
sens invers. Consecinţele inversiei sunt aceleaşi
ca şi la substituţie.
Reversia sau mutaţia supresiva, este o mutaţie
care interesează o altă mutantă, determinând
revenirea la fenotipul normal-sălbatic.
 Originea mutatiilor genice la om
• Mutaţiile genice pot fi spontane sau induse.
• Primul tip, mutaţiile spontane este
determinat de factori necunoscuţi, imposibil
de definit sau obiectivat de observator.
• Al doilea tip, mutaţiile induse sunt produse
prin acţiunea unor factori cunoscuţi cum ar fi,
fizici, chimici, biologici.
 Consecintele mutatiilor genice
• Efectul primar al mutaţiilor genice îl reprezintă
modificarea secvenţei aminoacizilor în
moleculele polipeptidice sintetizate pe baza
informaţiei acestor gene.
• Efectul biologic al acestei modificări depinde de
tipul de aminoacid substituit şi de locul său
particular în molecula polipeptidice.
• Efectul primar este urmat de o mulţime de efecte
secundare. După valoarea adaptativă şi
consecinţele mutaţiilor genice asupra structurii şi
funcţiei organismelor ele se pot împarţi în mai
multe grupe:
• mutaţii deviante (defavorabile) care antreneaza
un handicap mai mult sau mai puţin sever şi
creează fie o veritabilă ‚boală’ fie numai o
predispoziţie la boală, unele din ele sunt ,mutaţii
letale sau subletale’ deoarece influenţează
decisiv viabilitatea şi reproducerea individului;

• mutaţii neutre – care produc polimorfismul

biologic intraspecific, exemplificat prin grupele
sanguine, Rh;

• mutaţii evoluante cu valoare adaptativă mai

mare ca normalul, ele ,produc indivizi’ mai bine
adaptaţi, mai rezistenti la mediu.
• Efectul mutaţiilor genice depinde şi de tipul de
celulă afectată, germinală sau somatică.
• Mutaţiile germinale se transmit prin gameţi la
descendenţi , cele somatice nu se transmit la
urmaşi dar determină apariţia unor clone
anormale; în cazul în care aceste clone
persistă, nu sunt eliminate de organism şi
evoluează, vor modifica structura şi funcţia
unui ţesut sau organ.
• Prin mutaţii somatice se înţeleg toate
modificările transmisibile care apar în
genomul celulelor somatice. Ele pot fi genice
sau cromozomale.