Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Aprecieri pentru
Trezeşte uriaşul din tine
„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un alt instrument profund şi pu-

ternic din arsenalul Robbins al conştiinţei de sine. Acesta a fost o
sursă enormă de putere şi de înţelegere pentru mine atât personal,
cât şi profesional.”
− PETER GUBER
Preş� edinte al Consiliului Director ş� i CEO
al Sony Pictures Entertainment Inc.
„Campionii sunt cei care se pot impulsiona singuri să devină mai

buni în mod constant şi să lucreze în mod consistent la un nivel de
vârf. Anthony Robbins este „coachul suprem” pentru genul de bărbaţi
şi femei care nu vor fi niciodată mulţumiţi cu mai puţin decât ceea ce
pot fi.”
− PAT RILEY
„Antrenorul Deceniului” NBA
„Un produs clasic al lui Robbins… aceasta este cartea pentru toţi
cei care aspiră la realizări personale şi la măreţie, care aspiră să ob-
țină nota 10 în toate domeniile vieţii. Acesta este materialul din care
este alcătuit geniul… gândirea în direcţii noi… refacerea capacităţii de
a visa… trezirea la viaţă a curajului adormit şi a angajamentului.”
− JIM HANSBERGER
Preş� edinte, Grupul Consiliului Director,
Shearson Lehman Brothers, autor al Nice Guys Finish Rich
(Băieț�ii buni ajung bogaț�i)
„Trezeş� te uriaș� ul din tine ar trebui să fie o lectură obligatorie
pentru toţi cei care şi-au luat angajamentul de a creşte calitatea pro-
priei vieţi. Anthony Robbins îl înflăcărează pe cititor atât cu pasiunea
sa, cât şi cu recomandările sale practice.”
− DR. BARBARA DE ANGELIS
Autoare a bestsellerului #1 How to Make Love All the Time*
ş� i a Secrets About Men Every Woman Should Know
(Secrete despre bărbaț�i pe care ar trebui să le cunoască orice femeie)
„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un apel pasionat la acţiune care te

provoacă să îţi aminteşti cine eşti cu adevărat şi să realizezi o contri-
buţie unică din restul vieţii tale.”
− MARTIN SHEEN
„Tony Robbins are o credibilitate uluitoare. Cartea lui, Trezeş� te uri-

aș� ul din tine, este plină de la început şi până la sfârşit cu principii şi teh-
nici întemeiate ştiinţific. Fiecare pagină are o abundenţă de recomandări
bine studiate şi imediat practice despre concentrarea gândurilor şi emo-
ţiilor tale asupra realizării obiectivelor proprii. Robbins este un comuni-
cator puternic şi o autoritate reală în domeniul succesului personal.”
− SCOTT DEGARMO
Redactor-ş� ef ş� i directorul revistei Success
„Tony Robbins este gânditorul de top în psihologia realizării perso-

nale şi a performanţei de vârf. Trezeş� te uriaș� ul din tine nu doar că îţi
oferă fiecare instrument de care ai nevoie pentru a obţine excelenţa per-
sonală dar căldura, pasiunea şi angajamentul lui Tony te vor inspira să
îţi stăpâneşti cu adevărat viaţa şi să îi influenţezi pe ceilalţi pe parcurs.”
− KENNETH BLANCHARD, doctor în științe
Coautor, The One-Minute Manager (Manager la minut**)
* Volumul a apărut în limba română în 2011, la editura Amaltea, cu titlul Cum

să faci dragoste tot timpul (n.red.)
** Volum apărut în limba română în 2008, la editura Meteor Press, cu titlul Cum
să lucrezi ca un manager la minut (n.red.)
„Nimeni din America nu ştie mai multe decât Tony Robbins des-
pre realizarea personală şi crearea succesului adevărat.”
− CHARLES GIVENS
Autor, Wealth Without Risk (Avere fără risc) ş� i
Financial Self-Defense (Auto-apărare financiară)
«Paginile curg cu creativitatea noului discurs, asigurând conşti-

entizarea transformaţională. Capitolul 9, „Vocabularul succesului
suprem”, ne îmbogățește mult mai mult decât putem măsura în
dolari.»
− F.J. GOULD
Profesor, Matematică Aplicată ş� i Ş� tiinţ�a Managementului,
University of Chicago
Preş� edinte, Investment Research Co.
„Tony Robbins este una dintre cele mai influente persoane din
această generaţie. Trezeş� te uriaș� ul din tine este o prezentare fasci-
nantă şi uimitoare a unor descoperiri de ultimă oră şi a unor obser-
vaţii incisive din cadrul unui spectru amplu de subiecte, inclusiv
conştiinţa crescândă a faptului că succesul adevărat este ancorat în
primul rând în valori solide şi în ajutarea celorlalţi.”
− STEPHEN R. COVEY
Autorul bestsellerului nr. 1 New York Times,
The 7 Habits of Highly Effective People***
*** Volum apărut în limba română atât în format tipărit, la editura All, în 2016,
cu titlul Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, cât și sub formă de audiobo-
ok, la editura Act și Politon, cu titlul Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraor-
dinar de eficace (n.red.)
Awaken the Giant Within Copyright © 1991 by Anthony Robbins
Originally published by Free Press, A Division of Simon & Schuster, Inc.
© 2017 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro.
www.actsipoliton.ro/ www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Romică Lixandru

Redactor: Lavinia Vasile
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Editor: Lavinia Vasile
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Robbins, Anthony
Trezeşte uriaşul din tine: cum să preiei imediat controlul destinului tău
mental, emoţional, fizic şi financiar!/ Anthony Robbins;
trad.: Romică Lixandru. - Bucureşti: Act şi Politon, 2017
ISBN 978-606-913-063-6
I. Lixandru, Romică (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor
și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează.
Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe,
dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și
față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să
ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante,
valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect
și responsabil.
Anthony Robbins
Trezește
uriașul
din tine
Cum să preiei imediat
controlul destinului tău mental,
emoţional, fizic şi financiar!
Traducere din limba engleză:

Romică Lixandru
2017
Dedicată puterii nemărginite care doarme înăuntrul tău.
Nu o lăsa să mai doarmă de aici înainte.
Cel mai mult şi mai mult în cazul meu, soţiei mele, Becky,
care este un exemplu viu de iubire
şi susţinere necondiţionată. Te iubesc, scumpo.
Mulțumiri
Pe măsură ce î�ncep să reflectez la anvergura acestui proiect, î�mi aduc

aminte de fundaş� ul omagiat din fotbalul american care aleargă pe te-
ren î�n ultimul sfert al meciului, se sfătuieș� te î�n grămadă, merge î�ncre-
zător cu paş� i mari spre linia de scrimmage ş� i lansează pasa perfectă î�n
spirală patruzeci ş� i cinci de metri î�n terenul advers pentru a marca
touchdown-ul victoriei! Fanii ovaţ�ionează, antrenorii sunt î�ncântaţ�i ş� i
fundaş� ul are ocazia să guste gloria câş� tigării meciului. Dar a fost un
efort de echipă. Fundaş� ul este eroul public; totuş� i, î�n orice joc î�n viaţ�ă
există o mulţ�ime de jucători care sunt eroii ascunş� i ş� i î�n acest demers
au existat o mulţ�ime. Nu am fost niciodată omul care să nu-ş� i găsească
cuvintele, dar când î�ncep să-mi aș� tern pe hârtie sentimentele pe care
le am pentru atât de mulţ�i membri ai familiei, prieteni ş� i colegi loiali ş� i
fenomenal de altruiş� ti, sunt copleş� it. Este dificil să determini o ierarhie
din moment ce a fost un efort de echipă autentic de la î�nceput.
Soţ�iei mele Becky, mamei mele ş� i celor patru copii ai mei − Jairek,
Josh, Jolie ş� i Tyler − dragostea voastră este puterea mea. Nimic nu este
mai important pentru mine.
Asistentelor mele, Deena Tuttle ş� i Karen Risch, două dinamuri ui-
mitoare, care au rămas loiale viziunii că ceea ce facem noi are să facă o
diferenţ�ă, chiar ş� i atunci când î�nsemna că stau treze toată noaptea,
departe de soţ�i ş� i de copii, chiar ş� i când mă urmau pe mine peste tot
prin ţ�ară, rămânând î�ntotdeauna binedispuse ş� i î�nţ�elegătoare. Această
carte nu ar fi putut fi finalizată fără loialitatea lor neclintită.
Reprezentanț�ilor mei de vânzări pe teren ş� i managerilor mei, care
lucrează zilnic pe teren pentru a mă aduce pe mine î�n oraş� e î�n care
sălile de seminar dau pe afară; francizaţ�ilor mei, consultanţ�ilor pentru
dezvoltare personală care m-au ajutat să dovedesc că seminariile vi-
deo chiar fac o diferenţ� ă, vă mulţ� umesc pentru curajul ş� i dăruirea
voastră. Reprezentanț�ilor pentru relaț�ii cu clienţ�ii de la Robbins Re-
search International, care î�l inspiră pe client să acţ�ioneze ş� i să se dez-
volte spre niveluri noi, le rămân foarte recunoscător.
8 Trezește uriașul din tine
Î�ntregii mele echipe de la birourile Robbins Research International

din San Diego, care lucrează un program demenţ� ial pentru a putea
lansa brainstorm-urile mele ş� i pentru a menţ�ine integritatea viziunii
mele, aveţ�i respectul meu.
Partenerilor ş� i asociaţ�ilor din toate Companiile Anthony Robbins, î�n
special prietenilor mei dragi de la Fortune Management, sensibilitatea
voastră faţ�ă de programul meu incredibil mi-a î�nduioş� at inima.
Participanţ�ilor care au asistat la seminariile mele, am î�nvăţ�at mult
de la voi ş� i vă mulţ�umesc pentru participarea voastră î�n acest efort. O
mulţ�umire specială pentru clasa de Certificare din 1991 care m-a spri-
jinit î�n timp ce am lucrat pe parcursul nopţ�ii vreme de mai bine de
două săptămâni pentru a putea preda cartea aceasta la timp.
Lui Earl Strumpell, a cărui dragoste, prietenie ş� i al cărui angaja-
ment de douăzeci ş� i patru de ore pe zi pentru a obţ�ine ş� i a păstra re-
sursele de care am nevoie mi-a oferit liniş� tea sufletească pentru a crea.
Pentru dr. Robert Bays, bunul meu prieten, a cărui î�nţ�elepciune ş� i
dragoste necondiţ�ionată m-au tractat pe drumurile accidentate ş� i a
cărui opinie o consider î�ntotdeauna valoroasă, î�ţ�i sunt etern recunos-
cător. Pentru Vicki St. George, o bijuterie de prietenă, î�ţ�i mulţ�umesc.
Pentru Michael Hutchison, care ridică ş� tacheta mai sus pentru sine,
mă simt binecuvântat de relaţ�ia noastră. Celui mai bun prieten al meu,
Michael Keyes, î�ţ�i mulţ�umesc amice pentru umorul ş� i isteţ�imea ta, pen-
tru compasiunea ş� i sprijinul tău. Pentru Alan, Linda ş� i Josh Hahn, pentru
inspiraţ�ia ş� i prietenia voastră; abia aş� tept un viitor lung ş� i aventuros.
Pentru „echipajul din castel”, î�n special Theresa Lannon ş� i Elizabe-
th Calfee care sunt cel mai bun sistem de asistenţ�ă din lume, vă mulţ�u-
mesc pentru că faceţ�i astfel î�ncât casa acestui om rămâne castelul său!
Pentru bunii mei prieteni din Corporaţ�ia Guthy-Renker, Greg Ren-
ker, Bill Guthy, Lenny Lieberman, Jon Schulberg ş� i John Zahody care,
î�mpreună cu angajaţ�ii de la Cassette Productions, m-au ajutat să distri-
bui peste 7 milioane de casete audio care conţ�ineau filosofia mea a
Puterii Personale oamenilor de pe tot globul î�n doar ultimii doi ani,
preţ�uiesc prietenia noastră.
Lui Peter Guber, pentru telefoanele tale inspiraţ�ionale ş� i pentru
sprijin, apreciez profund relaţ�ia noastră.
Pentru Ken ş� i Marge Blanchard, î�ntâlnirile trimestriale cu mine ş� i cu
Becky sunt î�ntotdeauna o sursă de magie reciprocă ş� i de respect crescând.

Mulțumiri 9
Pentru Martin ş� i Janet Sheen, pentru că sunt asemenea exemple

remarcabile de pasiune, integritate ş� i angajament, vă mulţ�umesc pen-
tru că sunteţ�i o lumină.
Pentru toţ�i voluntarii Fundaţ�iei Anthony Robbins, cei fără un că-
min, prizonierii, copiii ş� i bătrânii nu vor mai fi niciodată la fel mulţ�umi-
tă angajamentului vostru constant de a contribui altruist. Voi faceţ�i cu
adevărat o diferenţ�ă.
Pentru Robert Cialdini, Stu Mittleman, Phil Maffetone, Paul Pilzer ş� i
John Robbins, contribuţ�iile voastre la această carte vor avea un impact
asupra calităţ�ii vieţ�ii oamenilor.
Marelui maestru tae kwon do Jhoon Rhee, a cărui iubire constantă,
loialitate ş� i cunoaş� tere mă motivează pentru realizări ş� i mai mari, mă
î�nclin respectuos î�n faţ�a dumneavostră, domnule.
Incredibililor angajaţ�i ai staţ�iunii noastre din Fiji, Namale Plan-
tation Resort, ş� i locuitorilor satelor î�nvecinate Viville ş� i Nadi, voi m-aţ�i
î�nvăţ�at cu adevărat prin exemplu personal că viaţ�a este un dar ş� i o
bucurie, că fericirea este singura modalitate de a trăi.
Pentru Jan Miller ş� i echipa sa competentă, legătura mea loială cu
această lume idiosincratică a editării de carte, î�mi scot pălăria. Pentru
Dick Snyder, Bob Asahina ş� i Sarah Bayliss, vă mulţ�umesc pentru cre-
dinţ�a voastră î�n mine, î�ncă o dată.
Uriaş� ilor pe ai căror umeri stau, profesorii care au influenţ�at atât
de mult din filosofia, strategiile ş� i abilitatea mea, v-am recunoscut me-
ritele î�n Unlimited Power* ş� i vă prezint din nou salutul meu.
Ş� i, î�n cele din urmă, mulţ�umesc unei armate î�ntregi de oameni din
spatele scenei care m-au susţ� inut, incluzându-i pe: Kathy Moeller,
Suzy Gonzales, Joan Meng, Nancy Minkus, Shari Wilson, Mary Kent,
Valerie Felts, Leigh Lendzian, Dave Polcino, Cherrell Tarantino, Mark
Lamm, Robert Mott pentru ilustraţ�ia grafică ş� i băieţ�ilor de la Franklin
Type î�n New York.
Oamenii aceş� tia nu au acceptat niciodată că ceva este imposibil.
Noi toţ�i ne-am aş� teptat la miracole de-a lungul acestei odisei, miracole
pe care le-am ș� i primit, ş� i cu toţ�ii ne-am dezvoltat ş� i am devenit mai
mult pe parcurs. Voi sunteţ�i cu toţ�ii uriaş� i î�n viaţ�a mea.
* Volum, cu titlul Putere nemărginită, a apărut în limba română în 2001 la editura

Amaltea, iar sub formă de audiobook în anul 2015, la editura Act și Politon (n.red.)
Prefață la ediția în limba română
Ai citit cartea ?
Nu... dar am văzut filmul !
Când am fost invitat să scriu această prefaț� ă, am trăit simultan

două emoț�ii:
... Bucurie, pentru că Tony Robbins este omul de la care am î�nvăț�at
cel mai mult despre dezvoltarea personală, aș� a că propunerea mă
onorează...
... Frustrare, pentru că e dificil să convingi pe cineva să citească o
carte de 700 de pagini, chiar dacă e scrisă de Tony Robbins...
Apoi am tras aer î�n piept, am oftat adânc ș� i mi-am spus:
Dacă ții în mână această carte, probabil te interesează subiectul

mai mult decât te intimidează numărul de pagini... și probabil că
nu te numeri printre cei care spun „e suficient că am văzut filmul...’’
când îi întrebi dacă au citit cartea...
Î�n cazul î�n care ț�i-am stârnit curiozitatea, să ș� tii că există ș� i filmul...
Se numeș� te I am not Your Guru ș� i e un reuș� it documentar Netflix apărut
î�n 2016. Ț� i-l recomand tocmai pentru că te va inspira să citeș� ti cartea.
Întâlnire cu... destinul
Ș� i cartea ș� i filmul sunt concepute î�n jurul celui mai puternic semi-
nar creat de Robbins: Date With Destiny, un eveniment-maraton de 6
zile (14 ore pe zi) î�n care Tony explorează măruntaiele psihicului
uman, făcând demonstraț�ii live cu voluntari pe scenă.
Când am participat la acest eveniment spectaculos î�n 2015, î�n Ca-
lifornia, ș� tiam la ce să mă aș� tept. Eram î�n temă cu stilul lui Tony, cu
demonstraț�iile lui, cu puterea lui de a transforma destine. Î�n plus... ci-
tisem cartea !
Nu eram î�nsă pregătit pentru două lucruri:
Prefață la ediția în limba română 11
1. Pentru felul î�n care m-am simț�it după curs. Vreme de peste un an
am avut energie la nivel dublu faț�ă de cea cu care eram obiș� nuit. Chiar ș� i
astăzi, deș� i mă bucur de o stare de vitalitate mai „aș� ezată” faț�ă de 2015,
sunt mai puternic ș� i mai plin de viaț�ă decât î�n anii de dinainte.
2. Pentru atmosfera creată de cei 3000 de oameni din sală, care nu
doar luau energie, ci ș� i dăruiau. O vibraț�ie incredibilă de optimism ș� i
putere se degaja din corpurile tuturor.
Î� n acel loc, ne simț�eam cu toț�ii puternici ș� i de neoprit, iar Tony
demonstra cu măiestrie cum se poate ridica acest sentiment la cel mai
î�nalt nivel.
Î�n plus, era evident că participanț�ii nu erau niș� te pierde-vară. Nici
preț�ul seminarului, nici î�mbrăcămintea, nici atitudinea lor nu te du-
ceau cu gândul că nu ar fi oameni de succes. După estimarea mea, cam
toț�i cei care merg la Date with Destiny sunt oameni aflaț�i peste media
de succes general acceptată.
Î�n acelaș� i timp, sunt oameni care simt că le lipseș� te ceva... ș� tiu că
există un „mai bine”, un „mai mult” sau un „altceva” care î�ncă urmează
a fi descoperit î�n viaț�a lor:
• Unii simt că relațiile cu cei dragi pot fi îmbunătățite...
• Alții au relații bune, dar cred că pot mai mult în zona finanțelor...
• Pentru alții, zbaterea este legată de obiceiuri nesănătoase...
• Pentru majoritatea e vorba despre trecerea la următorul nivel
în carieră...
Atunci când investim î�n propria viaț�ă ne dorim să î�mbunătăț�im
acea zonă care suferă. Ne gândim că după ce o „rezolvăm”, vom trece la
următoarea... ș� i tot aș� a.
Vestea proastă
Din nefericire, această strategie nu este câș� tigătoare:
Orice om poate dobândi succes î�n carieră dacă î�ș�i dedică viaț�a î�n
totalitate acelui scop. Din păcate, majoritatea facem asta î�n detrimen-
tul relaț�iilor de familie sau al sănătăț�ii... Orice om poate să î�ș�i î�mbună-
tăț�ească situaț�ia financiară dacă tot ce face, de dimineaț�a până seara,
este să studieze acest domeniu. Problema este că această dedicare nu
garantează ș� i o viaț�ă fericită.
Orice om care are corpul bine proporț�ionat poate obț�ine rezultate
bune ca atlet prin dedicare 100% sportului.... dar asta nu aduce auto-
mat bogăț�ia unei vieț�i trăite cu sens.
Credinț�a mea este că tu eș� ti deja un om de succes (î�n cel puț�in unul
dintre domeniile descrise mai sus). Cu toate astea, chiar dacă ai obț�inut
succesul î�n acele domenii ale vieț�ii, î�ncă ai căutări ș� i frustrări î�n altele.
Vestea bună
Tocmai de aceea te afli î�n faț�a celor 700 de pagini. Pentru că vrei
răspunsuri!
Vestea bună este că eș� ti pe punctul să le găseș� ti. „Uriaș� ul” nu e un
text motivaț�ional, ci unul transformaț�ional, mai ales dacă î�l citeș� ti aș� a
cum se citeș� te o carte cu potenț�ial uriaș� .
Ce vreau să spun?
Î�n această carte vei găsi uneltele cu care să cauț�i î�n locul pe care
probabil nu l-ai explorat până acum: tabloul de bord al î�ntregii tale
călătorii, indiferent de domeniul de viaț�ă pe care vrei să î�l explorezi.
Imaginează-ț�i un astfel de tablou de bord cu ceasuri, cadrane, ecrane ș� i
butoane de diferite forme ș� i dimensiuni.
Ele sunt:
• deciziile
• convingerile
• emoțiile
• valorile
• limbajul
• ritualurile
• identitatea
Fiecare dintre aceste elemente ale tabloului de bord este detaliat
î�n carte, cu exemple, analogii, studii de caz ș� i planuri de acț�iune. Este
un text complet, uș� or de citit, motivaț�ional ș� i practic î�n acelaș� i timp.
Când le î�nț�elegi î�n ansamblu, primeș� ti acces la o cunoaș� tere de nivel
superior celei pe care poate ai mai î�ntâlnit-o î�n cărț�ile de „self-help”.
Un alt nivel de cunoaștere
Tony spune adesea că e important să facem diferenț�a î�ntre ș� tiinț�a
succesului ș� i arta î�mplinirii:
Ș� tiinț�a succesului este ceea ce caută să î�nveț�e majoritatea oameni-
lor. Ei vor metode rapide prin care să î�ș�i rezolve problemele î�ntr-un
singur domeniu al vieț�ii ‒ cel care î�i „doare” î�n acel moment (sănătate,
finanț�e sau carieră de exemplu).
Arta împlinirii ajunge să fie practicată doar de cei ce î�nț�eleg cu
adevărat ce î�nseamnă maturitatea. Pentru ei, răspunsurile se găsesc la
un nivel mai î�nalt decât cel al „rezolvării problemei”. Ei î�nț�eleg la nivel

profund ceea ce Tony predă de mulț�i ani:
Problema nu e niciodată lipsa de resurse, ci potențialul care
nu a fost încă trezit la viață.
Când stăpâneș� ti tabloul de bord, eș� ti la fel ca un căpitan de vas
care poate să navigheze prin mări calme sau furtunoase, î�n diverse
zone de pe glob, î�ntrucât stăpâneș� te arta navigaț�iei, nu doar ș� tiinț�a de
a călători pe o rută predefinită. Când stăpâneș� ti această artă a naviga-
ț�iei, trezeș� ti de fapt URIAȘ� UL (potenț�ial) din interiorul tău.
Aceasta este marea miză a cărț�ii de faț�ă: Nu î�ț�i oferă doar resurse
cu care să rezolvi probleme punctuale. Î�ț�i oferă ș� ansa să descoperi î�n
interior potenț�ialul cu care să rezolvi orice tip de problemă, î�n orice
domeniu problematic din viaț�a ta!
Î�n plus, î�ț�i arată ș� i cum să foloseș� ti acest potenț�ial când vrei să î�ț�i
rezolvi propriile probleme, dar ș� i când î�ț�i doreș� ti să î�ț�i ajuț�i semenii să
iasă din situaț�ii dificile.
Fraza pe care tocmai ai citit-o mai sus e motivul pentru care conti-
nui să î�l urmez ca discipol pe Tony Robbins: Î�nvăț�ăturile lui nu te ajută
doar să î�ț�i descoperi URIAȘ� UL POTENȚ� IAL ș� i nici să î�l foloseș� ti exclusiv
ca să evoluezi. Lecț�iile lui î�nchid complet cercul pentru că te î�ncurajează
să contribui la î�mbunătăț�irea vieț�ii semenilor tăi (vezi finalul cărț�ii).
Î�n America, autorul a descoperit la un moment dat faptul că secretul
vieț�ii fericite este contribuț�ia („The Secret of Living is Giving”, spune Tony).
Î�n România, un î�nț�elept local pe nume Nicolae Steinhardt a scris o
carte care surprinde acelaș� i adevăr: Dăruind vei dobândi.
De-a lungul istoriei, oamenii „treziț�i” ai planetei au remarcat ace-
laș� i lucru î�n scrierile ș� i î�nvăț�ăturile lor.
De aceea merită să citeș� ti această carte!
Pentru că atunci când adevărul iese la lumină din mintea î�nț�elep-
ț�ilor, oamenii se trezesc ș� i devin uriaș� ii propriului destin.
Lectură plăcută!
‒ Andy Szekely
autor ș� i speaker, fondator: Bootcamp University
www.andyszekely.ro
Cuprins
Mulțumiri 7
Cuvânt-înainte 16
Partea întâi: Dezlǎnțuie-ți puterea 19

Visuri ale destinului 21
Deciziile: calea spre putere 39
Forța care îți influențeazǎ viața 69
Sistemele de crezuri: puterea de a crea şi puterea de a distruge 101
Schimbarea se poate produce într-o clipǎ? 149
Cum sǎ schimbi orice lucru din viața ta: Ştiința condiționǎrii
neuro-asociative 173
Cum să obţii ceea ce vrei cu adevărat 211
Întrebările sunt răspunsul 249
Vocabularul succesului suprem 283
Distruge blocurile, demolează zidurile 321
Cele zece emoţii ale puterii 349
Magnifica obsesie — crearea unui viitor irezistibil 385
Provocarea mentală de zece zile 435
Partea a doua: Preluarea controlului — sistemul principal 451

Influenţa supremă: sistemul tău principal 453
Valorile de viaţă: busola ta personală 477
Regulile: dacă nu eşti fericit, iată de ce! 517
Referinţele: ţesătura vieţii 553
Identitate: cheia expansiunii 579
Partea a treia: Şapte zile pentru a-ţi modela viaţa 609

Destinul emoţional: singurul succes adevărat 611
Destinul fizic: temniţă a durerii sau palat al plăcerii 615
Destinul relaţiilor: locul în care să împărtăşeşti şi în care
să fii afectuos 631
Destinul financiar: paşi mărunţi spre o mică (sau o mare) avere 637
Fii impecabil: codul tău de conduită 661
Stăpâneşte timpul şi viaţa 669
Odihnă şi joacă: până şi Dumnezeu şi-a luat o zi liberă! 675
Partea a patra: O lecţie pe tema destinului 677

Provocarea supremă: ce poate să facă o singură persoană 679
Cuvânt-înainte
Ca psiholog-ș� ef al Spitalului Bellevue din New York City, văd atât de

multă nefericire umană, nu doar la pacienț�ii bolnavi psihic pe care
î�i tratăm noi, ci, de asemenea, ș� i la angajaț�ii „normali,” „sănătoș� i”
care î�i tratează. De asemenea, văd aceeaș� i nefericire la oamenii bine
integraț�i, de un relativ succes, pe care î�i tratez î�n practica mea pri-
vată. Destul de frecvent, durerea ș� i nefericirea nu sunt necesare ș� i
se î�ncheie î�n cele din urmă atunci când oamenii preiau controlul
asupra propriilor crezuri, sentimente ș� i acț�iuni cu scopul de a mo-
difica evoluț�ia vieț�ii lor. Din nefericire, î�n cea mai mare parte a tim-
pului, ei nu fac asta. Ei aș� teaptă, apoi î�ncearcă să schimbe rezultatul
prost sau, adeseori, merg la un psihiatru dorindu-ș� i doar să se plân-
gă î�n legătură cu viaț�a lor î�ngrozitoare sau să fie „reparaț�i” cumva
de o altă persoană.
Nu este î�ntotdeauna uș� or să le dai oamenilor puterea să î�nț�e-
leagă că ei determină cursul propriei vieț�i. De fapt, aceasta este de
obicei o sarcină copleș� itoare. Î� n consecinț� ă, eu am căutat mereu
metode ș� i tehnologii noi pe care să le transmit mai departe la spital
ș� i pacienț�ilor mei privaț�i. Cu cinci ani î�n urmă am auzit pentru pri-
ma dată despre demersul lui Tony Robbins ș� i am luat parte la unul
dintre seminarele sale î�n New York. M-am aș� teptat la o seară cu
adevărat neobiș� nuită ș� i chiar am avut parte de ea. Ceea ce m-a sur-
prins a fost geniul lui Tony î�n domeniul comportamentului ș� i comu-
nicării umane. Î� n seara aceea, am aflat că Tony î�mi î�mpărtăș� eș� te
opinia că oricine este, î�n principiu, sănătos din punct de vedere
psihic poate lua comanda asupra propriei vieț�i ș� i o poate trăi din
plin. La scurt timp după aceea, am luat parte la cursul de certificare
de două săptămâni al lui Tony ș� i am transmis multe din cele
Cuvânt-înainte 17
î�nvăț�ate acolo colegilor ș� i pacienț�ilor. Am numit cursul „o pregătire

de bază pentru viaț�ă.”
După aceea, am î�nceput să recomand seria sa de casete ş� i prima
sa carte, Putere nemărginită.
Deș� i unii dintre colegii mei sunt ofensaț�i sau surprinș� i atunci
când recomand lucrările unei persoane atât de tinere care nu are
acreditări academice, cei care î�l citesc sau î�l ascultă pe Tony ajung
să fie de acord cu mine. Pe lângă informaț�ii cuprinzătoare, utile,
Tony are un talent ș� i un stil convingător care fac ca materialul său să
fie uș� or de î�nț�eles.
Î�n cele din urmă, eu ș� i soț�ia mea am urmat cursul Date With
Destiny (Î�ntâlnire cu destinul) care conț�ine multe dintre conceptele
ce se regăsesc î�n ultima lucrare a lui Tony, Trezește uriașul din tine.
Acel weekend ne-a oferit mijloacele pentru a face schimbări î�n
propriile noastre valori, reguli ș� i instrumente de control care, pe
parcursul ultimilor doi ani, au permis vieț�ii noastre să devină mult
mai productivă ș� i mai î�mplinită.
Î�l văd pe Tony ca pe un mare antrenor pentru jocul vieț�ii. Ob-
servaț�iile lui precise, inteligenț�a, pasiunea ș� i angajamentul său sunt
mereu prezente ș� i inspiratoare. Să citeș� ti această carte este ca ș� i
cum ai sta chiar vizavi de Tony ș� i ai ajunge să fii atras î�ntr-o conver-
saț�ie captivantă ș� i antrenantă cu el. Ar trebui să revii la ea î�n repe-
tate rânduri, ca la un manual de utilizare, de fiecare dată când viaț�a
vine cu o nouă provocare sau solicită o schimbare de direcț�ie.
Cartea oferă un arsenal de instrumente pentru schimbare dura-
bilă ș� i, de asemenea, lecț�ii pentru a î�mbogăț�i calitatea vieț�ii. De fapt,
dacă suficient de mulț� i oameni ar citi cartea aceasta ș� i ar aplica
sincer î�nvăț�ăturile ei, asta ne-ar lăsa pe mine ș� i pe colegii mei fără
obiect de activitate.
Dr. Frederick L. Covan.

Adânc înăuntrul omului se găsesc acele puteri
adormite; puteri care l-ar ului, pe care nu a visat vreodată
să le stăpânească; forțe care i-ar revoluționa viața dacă
ar fi trezite din somn și puse la treabă.
− ORISON SWETT MARDEN
PARTEA ÎNTȂI:
DEZLǍNȚUIE-ȚI
PUTEREA
1
VISURI
ALE DESTINULUI
Un om consecvent crede în destin,
un om capricios crede în șansă.
− Benjamin Disraeli
Cu toț�ii avem visuri… Cu toț�ii vrem să credem, î�n adâncul sufletului

nostru, că avem un dar deosebit, că putem să facem o diferenț�ă, că
ne putem lăsa amprenta asupra altora î�ntr-un fel special ș� i că pu-
tem să facem lumea un loc mai bun. Î�ntr-un moment din viaț�a noas-
tră, cu toț�ii am avut o viziune despre calitatea vieț�ii pe care ne-o
dorim ș� i pe care o merităm. Totuș� i, pentru mulț�i dintre noi, visurile
acelea au devenit atât de î�nfăș� urate î�n frustrări ș� i î�n rutina vieț�ii
cotidiene, î�ncât nici măcar nu mai facem vreun efort pentru a le î�n-
deplini. Pentru prea mulț�i oameni, visul s-a destrămat − ș� i, î�mpreu-
nă cu el, ș� i voinț�a de a ne influenț�a propriile destine. Mulț�i au pierdut
sentimentul acela de certitudine care creează avantajul î�nvingăto-
rului. Obiectivul vieț�ii mele a fost acela de a restabili visul ș� i de a-l
face real, de a face pe fiecare dintre noi să î�ș�i amintească ș� i să folo-
sească puterea nemărginită care stă adormită î�năuntrul nostru, al
tuturor.
Nu voi uita niciodată ziua î�n care mi-am dat de fapt seama că eu
î�mi trăiesc cu adevărat visul. Î�mi pilotam elicopterul de la o î�ntâlni-
re de afaceri î�n Los Angeles, călătorind spre Orange County, către
unul dintre seminarele mele. Î�n timp ce zburam pe deasupra oraș� u-
lui Glendale, am recunoscut deodată o clădire mare ș� i am oprit
elicopterul, planând deasupra ei. Î�n timp ce priveam î�n jos, mi-am
dat seama că aceasta era clădirea î�n care lucrasem ca om de servi-
ciu cu doar doisprezece ani î�n urmă!
Pe vremea acea, eram preocupat dacă Volkswagenul meu din
1960 avea să reziste drumului de 30 de minute până la serviciu.
Viaț�a mea se focalizase asupra felului î�n care urma să supravieț�u-
iesc; mă simț�eam speriat ș� i singur. Dar î�n ziua aceea, î�n timp ce
planam acolo î�n aer, m-am gândit: „Ce diferenț�ă poate să facă un
deceniu!” Chiar aveam visuri pe atunci, dar la momentul acela se
părea că ele nu aveau să fie realizate vreodată. Totuș� i, astăzi am
ajuns să cred că toate eș� ecurile ș� i frustrările mele trecute creau de
fapt bazele pentru î�nț�elegerea ce a creat noul nivel de trai de care
mă bucur acum. Î�n timp ce mi-am continuat zborul spre sud, de-a
lungul drumului de coastă, am zărit delfini care se jucau cu surferii
î�n valurile de dedesubt. Aceasta este o priveliș� te pe care eu ș� i soț�ia
mea, Becky, o apreciem ca pe unul dintre darurile deosebite ale vie-
ț�ii. Î�n cele din urmă, am ajuns î�n Irvine. Privind î�n jos, am fost puț�in
tulburat când am văzut că drumul de acces spre seminarul meu era
blocat de traficul bară la bară î�ntins pe mai mult de un kilometru ș� i
jumătate. Mi-am spus î�n sinea mea: „Fir-ar, orice se petrece î�n seara
asta sper să î�nceapă curând, pentru ca oamenii care vin la seminarul
meu să ajungă la timp.”
Dar î�n timp ce coboram spre heliport, am î�nceput să văd o imagi-
ne nouă: mii de oameni erau ț�inuț�i pe loc de pază acolo unde tocmai
urma să aterizez eu. Brusc, am î�nceput să-mi dau seama de realita-
te. Blocajul din trafic fusese provocat de oamenii care veneau la
evenimentul meu! Deș� i noi ne aș� teptaserăm la aproximativ 2000 de
participanț�i, eu mă confruntam cu o mulț�ime de 7000 − î�ntr-o sală
de conferinț�e care putea să găzduiască doar 5000! Când am intrat
î�n arenă dinspre platforma de aterizare, am fost î�nconjurat de sute
de oameni care voiau să mă î�mbrăț�iș� eze sau să-mi spună ce impact
pozitiv avusese munca mea asupra vieț�ii lor.
Poveș� tile pe care mi le-au î�mpărtăș� it erau incredibile. O mamă
mi-a făcut cunoș� tinț�ă cu fiul ei care fusese etichetat ca „hiperactiv”
ș� i „cu dificultăț�i de î�nvăț�are.” Utilizând principiile managementu-

lui stării expuse î�n această carte, ea nu doar că a reuș� it să-l facă să
nu mai folosească medicamentul Ritalin, ci, de atunci, ei au fost
transferaț�i î�n California unde fiul ei a fost retestat ș� i evaluat la nive-
lul de geniu! Ar fi trebuit să-i vedeț�i acestuia faț�a î�n timp ce ea î�mi
î�mpărtăș� ea noua lui „etichetă”. Un domn a vorbit despre felul î�n
care s-a eliberat de consumul de cocaină utilizând câteva dintre
tehnicile Condiționării pentru Succes pe care le veț� i î�nvăț� a î�n
această carte. Un cuplu cu vârstele î�n jur de cincizeci ș� i cinci de ani
mi-a povestit că, după cincisprezece ani de căsnicie, se aflaseră î�n
pragul divorț�ului până au î�nvăț�at despre regulile personale. Un
agent comercial mi-a spus cum venitul său lunar a crescut de la
2000 de dolari la peste 12 000 de dolari î�n doar ș� ase luni ș� i un an-
treprenor mi-a povestit cum a crescut veniturile companiei cu pes-
te 3 milioane de dolari î�n optsprezece luni prin aplicarea principiilor
î�ntrebărilor de calitate ș� i ale managementului emoțional. O tână-
ră drăguț�ă mi-a arătat o fotografie cu vechea ei î�nfăț�iș� are, acum că
slăbise peste douăzeci ș� i trei de kilograme aplicând principiile in-
fluenței care sunt detaliate î�n această carte.
Am fost atât de profund impresionat de emoț�iile din camera
aceea, î�ncât mi-a venit să plâng ș� i nu am putut să vorbesc la î�nceput.
Când mi-am î�ndreptat privirea spre publicul meu ș� i am văzut 5 000 de
feț�e zâmbitoare, î�ncurajatoare ș� i iubitoare, mi-am dat seama î�n cli-
pa aceea că Eu îmi trăiesc visul! Ce senzaț�ie să ș� tiu, fără vreo urmă
de î�ndoială, că aveam informaț�ia, strategiile, filosofiile ș� i aptitudinile
care î�i puteau ajuta pe oricare dintre oamenii aceș� tia să-ș� i confere
singuri puterea de a efectua schimbările pe care ș� i le doreau cel mai
mult! Am fost inundat de un potop de imagini ș� i emoț�ii. Am î�nceput
să-mi amintesc o experienț�ă pe care o avusesem cu doar câț�iva ani
î�nainte, pe când stăteam î�n apartamentul meu de burlac de 37 de
metri pătraț� i din Venice, California, foarte singur ș� i plângând î�n
timp ce ascultam versurile unui cântec de Neil Diamond: „Eu sunt,
am spus eu nimănui. Ș� i nimeni nu a auzit nimic, nici măcar scaunul.
Eu sunt, am strigat. Eu sunt, am spus eu. Ș� i sunt pierdut ș� i nici
măcar nu aș� putea spune de ce, lăsându-mă pe mai departe singura-

tic.” Î�mi amintesc că mă simț�eam de parcă viaț�a mea nu conta, de
parcă evenimentele lumii mă controlau pe mine. Î�mi amintesc, de
asemenea, clipa î�n care viaț�a mea s-a schimbat, clipa î�n care am zis
î�n cele din urmă: „M-am săturat! Eu ș� tiu că sunt mult mai mult decât
arăt mental, emoț�ional ș� i fizic î�n viaț�a mea.” Î�n momentul acela am
luat o decizie care avea să-mi schimbe viaț�a pentru totdeauna. Am
decis să schimb practic fiecare aspect al vieț�ii mele. Am decis că ni-
ciodată nu mă voi mulțumi cu mai puțin decât ceea ce aș putea să fiu.
Cine ș� i-ar fi î�nchipuit că această decizie avea să mă aducă î�ntr-un
astfel de moment incredibil?
Am făcut tot ce-mi stătea î�n putinț�ă la seminarul din seara aceea
ș� i, când am părăsit sala, mulț�imi de oameni m-au urmat la elicopter
să-ș� i ia la revedere. Dacă aș� spune că am fost profund miș� cat de ex-
perienț�ă, aș� minimaliza. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz î�n timp ce
î�i mulț�umeam Creatorului pentru aceste daruri minunate. Î�n timp
ce mă ridicam din iarbă ș� i urcam î�n lumina lunii, a trebuit să mă
ciupesc. Să fie oare adevărat? Sunt eu acelaș� i tip care î�n urmă cu opt
ani se zbătea, era frustrat, se simț�ea singur ș� i incapabil să-ș� i facă
viaț�a să meargă? Obez, falit ș� i î�ntrebându-mă dacă voi putea măcar
să supravieț�uiesc? Cum a putut un băiat tânăr ca mine, care nu avea
nimic, doar o educaț� ie de liceu, să creeze astfel de schimbări
dramatice?
Răspunsul meu este simplu: am î�nvăț�at să valorific principiul
pe care acum î�l numesc concentrarea puterii. Majoritatea oamenilor
nu au habar de capacitatea uriaș� ă de care putem dispune imediat
atunci când ne focalizăm toate resursele asupra stăpânirii unui sin-
gur domeniu din vieț�ile noastre. Focalizarea controlată este ca o
rază laser care poate să taie orice lucru ce pare să te oprească. Când
ne focalizăm î�n mod constant asupra î�mbunătăț�irii î�n orice dome-
niu, noi dezvoltăm distincț�ii unice despre felul î�n care să facem acel
domeniu mai bun. Unul dintre motivele pentru care atât de putini
dintre noi reuș� im ceea ce ne dorim cu adevărat este acela că noi nu
ne direcț� i onăm niciodată focalizarea; noi nu ne concentrăm
niciodată puterea. Cei mai mulț�i oameni trec superficial prin viaț�ă,
fără să se hotărască vreodată să stăpânească bine un anumit lucru.
De fapt, cred că cei mai mulț�i oameni eș� uează î�n viaț�ă deoarece se
specializează în mărunțișuri. Eu cred că una dintre lecț�iile majore
ale vieț�ii este aceea de a î�nvăț�a să î�nț�elegem ce ne determină să fa-
cem ceea ce facem. Ce influenț�ează comportamentul uman? Răs-
punsurile la această î�ntrebare oferă chei esenț� iale pentru a-ț� i
influenț�a propriul destin.
Î�ntreaga mea viaț�ă a fost tot timpul animată de o singură focali-
zare obligatorie: Ce face diferența în calitatea vieții oamenilor? Cum
este posibil ca, atât de des, oamenii cu origini atât de umile ș� i cu un
mediu devastator să reuș� ească, î�n ciuda tuturor dificultăț� ilor, să
creeze vieț�i care ne inspiră? Î�n sens invers, de ce atât de mulț�i din-
tre cei născuț�i î�n medii privilegiate, care au la dispoziț�ie fiecare re-
sursă necesară succesului, sfârș� esc obezi, frustraț� i ș� i adeseori
dependenț�i de substanț�e chimice? Ce face ca vieț�ile unor oameni să
fie un exemplu ș� i vieț�ile altora să fie un avertisment? Care este se-
cretul ce creează vieț�i pasionate, fericite ș� i recunoscătoare pentru
mulț�i, î�n timp ce pentru alț�ii refrenul ar putea să fie: „Asta este tot
ce există?”
Propria mea obsesie magnifică a î�nceput cu câteva î�ntrebări
simple: „Cum pot prelua imediat controlul asupra vieț�ii mele? Ce
lucru care să facă diferenț�a pot să fac astăzi − care ne poate ajuta pe
mine ș� i pe alț�ii să ne influenț�ăm destinele? Cum pot extinde, î�nvăț�a,
dezvolta ș� i î�mpărtăș� i acea cunoaș� tere cu alț�ii î�ntr-o manieră agrea-
bilă ș� i semnificativă?”
De la o vârstă foarte timpurie, am dezvoltat convingerea că noi
ne aflăm cu toț�ii aici pentru a contribui cu ceva unic, că adânc î�nă-
untrul fiecăruia dintre noi se găseș� te un dar special. Vedeț�i voi, eu
cred cu adevărat că noi toț� i avem un uriaș� adormit î�n interiorul
nostru. Fiecare dintre noi avem un talent, un dar, propria noastră
fărâmă de geniu care aș� teaptă pur ș� i simplu să fie fructificată. Ar
putea să fie un talent pentru artă sau muzică. Ar putea să fie un fel
special de a relaț� i ona cu cei pe care î� i iubeș� ti. Ar putea fi o
genialitate î�n a vinde sau a inova sau de a te extinde î�n afacerea sau
î�n cariera ta. Eu aleg să cred că Creatorul nostru nu favorizează pe
nimeni, că noi am fost cu toț�ii creaț�i unici, dar cu oportunităț�i egale
de a trăi viaț�a din plin. Am hotărât cu mulț�i ani î�n urmă că cel mai
important mod î�n care mi-aș� putea petrece viaț�a ar fi acela de a o
investi î�n ceva care să dăinuie. Am decis că, într-un fel sau altul, tre-
buie să contribui cu ceva care va continua să existe încă multă vreme
după ce voi fi murit.
Astăzi, am incredibilul privilegiu de a-mi î�mpărtăș� i ideile ș� i
sentimentele cu, literalmente, milioane de oameni prin intermediul
cărț�ilor, casetelor ș� i emisiunilor mele de televiziune. Doar î�n ultimii
câț�iva ani, eu personal am lucrat cu peste un sfert de milion de per-
soane. Am ajutat membri ai Congresului, directori executivi, preș� e-
dinț�i de companii ș� i de state, manageri ș� i mame, reprezentanț�i de
vânzări, contabili, avocaț�i, doctori, psihiatri, consilieri ș� i sportivi
profesioniș� ti. Am lucrat cu persoane cu fobii, cu cei deprimaț�i clinic,
cu oameni cu personalităț�i multiple ș� i cu cei care credeau că nu au
nicio personalitate. Acum am ocazia neaș� teptată ș� i unică de a î�m-
părtăș� i cu voi cele mai bune dintre lucrurile pe care le-am î�nvăț�at ș� i
sunt cu adevărat recunoscător ș� i î�ncântat de această oportunitate.
Trecând prin toate, am continuat să recunosc puterea pe care o
au indivizii de a schimba practic orice lucru din viaț�a lor, î�ntr-o cli-
pă. Am aflat că resursele de care avem nevoie pentru a ne transfor-
ma visurile î�n realitate se află î�năuntrul nostru, aș� teptând doar ziua
î�n care ne hotărâm să ne trezim ș� i să ne revendicăm dreptul obț�inut
la naș� tere. Am scris cartea aceasta cu un scop: să fie un semnal de
alarmă care î�i va provoca pe cei care ș� i-au luat angajamentul să tră-
iască ș� i să fie mai mult, să fructifice puterea care le-a fost dată de
Dumnezeu. Î�n această carte există idei ș� i strategii care să te ajute să
produci schimbări specifice, măsurabile ș� i pe termen lung î�n tine
î�nsuț�i ș� i î�n ceilalț�i.
Vezi tu, eu cred că ș� tiu cine eș� ti tu cu adevărat. Eu cred că tu ș� i
cu mine trebuie să fim suflete î�nrudite. Dorinț�a ta de a te extinde
te-a adus la această carte. Mâna invizibilă este cea care te-a
î�ndrumat. Ș� tiu că indiferent î�n ce stadiu te găseș� ti î�n viaț�a ta, tu vrei
mai mult! Indiferent cât de bine o duci deja sau cât de pus la î�ncer-
care poț�i să fii acum, adânc î�năuntrul tău se află convingerea că ex-
perienț�a ta de viaț�ă poate ș� i va fi mult mai măreaț�ă decât este acum.
Tu eș� ti menit propriei tale forme unice de măreț�ie, indiferent că
aceasta este exprimată prin rolul de profesionist excepț�ional, cel de
profesor, cel de om de afaceri, cel de mamă sau cel de tată. Cel mai
important, nu doar că tu crezi asta, dar ai ș� i acț�ionat î�n acest sens.
Nu doar că ai cumpărat această carte, ci mai faci, de asemenea,
chiar acum, ceva care, din nefericire, este unic − o citeș� ti! Statisticile
arată că mai puț�in de 10% dintre cei care cumpără o carte trec mai
departe de primul capitol. Ce risipă incredibilă! Aceasta este o carte
uriaș� ă pe care o poț�i folosi pentru a produce rezultate uriaș� e î�n via-
ț�a ta. Î�n mod evident, tu nu eș� ti tipul de persoană care să se priveze
făcând lucrurile superficial. Profitând î�n mod consecvent de fiecare
capitol din această carte, î�ț�i vei asigura abilitatea de a-ț�i maximiza
potenț�ialul.
Te provoc nu doar să faci orice este necesar pentru a citi această
carte î�n totalitatea ei (spre deosebire de mulț�imile care abandonea-
ză), ci ș� i să foloseș� ti î�n feluri simple, î�n fiecare zi, ceea ce î�nveț� i.
Acesta este pasul extrem de important ș� i necesar pentru ca tu să
poț�i obț�ine rezultatele pentru care ț�i-ai luat un angajament.
CUM SǍ CREEZI SCHIMBǍRI DURABILE

Pentru ca schimbările să fie cu adevărat valoroase, acestea trebuie
să fie durabile ș� i constante. Noi am î�ncercat cu toț�ii schimbarea,
pentru o clipă, doar pentru a ne simț�i decepț�ionaț�i ș� i deziluzionaț�i
la final. De fapt, mulț�i oameni î�ncearcă schimbarea cu un sentiment
de teamă ș� i de groază deoarece, inconș� tient, ei cred că schimbările
vor fi doar temporare. Un exemplu excelent pentru asta este o per-
soană care trebuie să î�nceapă o dietă, dar se surprinde că o amână,
î�n esenț�ă pentru că, inconș� tient, aceasta ș� tie că oricare ar fi durerea
pe care o suportă cu scopul de a crea schimbarea, asta î�i va aduce
doar o recompensă pe termen scurt. Î�n cea mai mare parte a vieț�ii
mele, am urmărit să realizez ceea ce eu am considerat că ar fi prin-
cipiile de organizare pentru schimbarea de durată, iar î�n continua-
re, tu vei î�nvăț�a multe dintre acestea ș� i felul î�n care să le utilizezi.
Dar pentru moment, aș� vrea să-ț�i î�mpărtăș� esc trei principii elemen-
tare ale schimbării pe care tu ș� i cu mine le putem folosi imediat
pentru a ne schimba vieț�ile. Deș� i aceste principii sunt simple, ele
sunt de asemenea extrem de puternice atunci când sunt aplicate cu
dibăcie. Acestea sunt tocmai schimbările pe care un individ trebuie
să le efectueze pentru a putea crea schimbare personală, pe care o
companie trebuie să le efectueze pentru a-ș� i maximiza potenț�ialul
ș� i pe care o ț�ară trebuie să le efectueze pentru a-ș� i crea un loc î�n
lume. De fapt, din perspectiva unei comunităț�i globale, acestea sunt
schimbările pe care noi trebuie să le realizăm cu toț�ii pentru a men-
ț�ine calitatea vieț�ii î�n lume.
PASUL ÎNTȂI
Ridică-ți standardele
De fiecare dată când vrei î�n mod sincer să faci o schimbare, primul
lucru pe care trebuie să î�l faci este să î�ț�i ridici standardele. Când
oamenii mă î�ntreabă ce mi-a schimbat cu adevărat viaț�a cu opt ani
î�n urmă, eu le spun că cel mai important lucru, fără doar ș� i poate, a
fost că am schimbat ceea ce î�mi ceream mie î�nsumi. Am scris toate
lucrurile pe care nu aveam să le mai accept î�n viaț�a mea, toate lu-
crurile pe care nu aveam să le mai tolerez ș� i tot ce aspiram să
devin.
Gândeș� te-te la consecinț�ele vaste puse î�n miș� care de bărbaț�ii ș� i
femeile care ș� i-au ridicat standardele ș� i au acț�ionat î�n conformitate
cu acestea, hotărând că nu vor tolera nimic altceva. Istoria î�nregis-
trează exemplele î�nălț�ătoare ale unor oameni ca Leonardo da Vinci,
Abraham Lincoln, Helen Keller, Mahatma Gandhi, Martin Luther
King, Jr., Rosa Parks, Albert Einstein, Cesar Chavez, Soichiro Honda
ș� i mulț�i alț�ii care au făcut pasul magnific ș� i puternic de a-ș� i ridica

standardele. Aceeaș� i putere care le-a stat lor la dispoziț�ie î�ț�i stă ș� i
ț�ie, dacă ai curajul să o revendici. Schimbarea unei organizaț�ii, a
unei companii, a unei ț�ări − sau a lumii − î�ncepe cu simplul pas de a
te schimba pe tine î�nsuț�i.
PASUL DOI
Schimbă-ți crezurile limitative
Dacă î�ț�i ridici standardele, dar nu crezi cu adevărat că le vei atinge,
deja te-ai autosabotat. Nici măcar nu vei î�ncerca; î�ț�i va lipsi acel
sentiment al certitudinii care î�ț�i permite să accesezi cea mai pro-
fundă putere care există î�n tine chiar ș� i î�n timp ce citeș� ti asta. Cre-
zurile noastre sunt asemenea unor comenzi, nepuse la î�ndoială,
care ne spun cum sunt lucrurile, ce este posibil ș� i ce este imposibil,
ce putem să facem ș� i ce nu putem să facem. Acestea influenț�ează
fiecare acț�iune, fiecare gând ș� i fiecare sentiment pe care î�l î�ncer-
căm. Prin urmare, schimbarea sistemului nostru de credinț�e este
esenț�ială dacă vrem să facem orice schimbare adevărată ș� i de dura-
tă î�n vieț�ile noastre. Noi trebuie să ne dezvoltăm un sentiment al
certitudinii conform căruia putem ș� i vom respecta noile standarde
î�nainte de a face asta efectiv.
Dacă nu preiei controlul asupra sistemului tău de crezuri, î�ț�i
poț�i ridica standardele oricât de mult vrei, dar nu vei avea convin-
gerea pentru a le sprijini. Cât de multe crezi că ar fi reuș� it Gandhi să
realizeze dacă nu ar fi crezut cu fiecare fibră a ființ�ei sale î�n puterea
opoziț�iei nonviolente? Congruenț�a crezurilor sale a fost cea care i-a
oferit accesul la resursele sale lăuntrice ș� i i-a oferit posibilitatea să
î�nfrunte provocări care ar fi făcut un om mai puț�in dedicat să dea
î�napoi. Crezurile care î�ț�i conferă putere − acest sentiment al certitu-
dinii − sunt forț�a din spatele tuturor marilor succese din istorie.
PASUL TREI
Schimbă-ți strategia
Pentru a-ț�i menț�ine angajamentul, tu ai nevoie de cele mai bune
strategii pentru a obț�ine rezultate. Unul dintre crezurile mele fun-
damentale este acela că dacă tu stabileș� ti un standard mai ridicat ș� i
te poț�i face pe tine î�nsuț�i să crezi, atunci, cu siguranț�ă vei putea să
elaborezi strategii. Pur ș� i simplu, vei găsi o cale. Î�n definitiv, acesta
este subiectul acestei cărț�i. Î�ț�i arată strategii pentru a-ț�i atinge sco-
pul ș� i î�ț�i voi spune de acum că cea mai bună strategie î�n aproape
orice situaț�ie este aceea de a găsi un model de urmat, cineva care
deja obț�ine rezultatele pe care ț�i de doreș� ti ș� i apoi să fructifici acele
cunoș� tinț�e. Î�nvaț�ă ce face respectiva persoană, care sunt crezurile
sale fundamentale ș� i cum gândeș� te. Nu doar că asta te va face mai
eficace, ci te va ajuta, de asemenea, să economiseș� ti foarte mult
timp, deoarece nu va trebui să reinventezi roata. O poț�i regla fin, o
poț�i remodela sau poț�i chiar să o î�mbunătăț�eș� ti.
Această carte î�ț�i va oferi informaț�ia ș� i elanul pentru a te angaja
faț�ă de toate aceste trei principii fundamentale ale schimbării de
calitate: te va ajuta să î�ț�i ridici standardele descoperindu-le pe cele
actuale ș� i vei afla cum vrei să fie ele; te va ajuta să schimbi crezurile
fundamentale care te î�mpiedică să ajungi acolo unde vrei ș� i să le
amplifici pe cele care î�ț�i sunt deja utile; ș� i te va ajuta să dezvolț�i o
serie de strategii pentru a produce mai elegant, mai rapid ș� i mai
eficient rezultatele pe care le doreș� ti.
Vezi tu, în viață există o mulțime de oameni care ș� tiu ce au de
făcut, dar puțini oameni fac într-adevăr ceea ce ș� tiu. Nu este suficient
să ș� tii! Trebuie să acț�ionezi. Dacă î�mi vei da ș� ansa, prin intermediul
acestei cărț�i, eu voi fi antrenorul tău personal. Ce fac antrenorii?
Păi, î�n primul rând, le pasă de tine. Ei au petrecut ani concentrân-
du-se asupra unui anumit domeniu de specialitate ș� i au continuat
să facă distincț�ii-cheie despre cum să obț�ii rezultate mai rapid. Prin
utilizarea strategiilor pe care antrenorul tău ț�i le î�mpărtăș� eș� te, tu î�ț�i
poț�i schimba imediat ș� i dramatic performanț�a. Uneori, antrenorul

tău nici măcar nu-ț�i spune ceva nou, doar î�ț�i aminteș� te ceva ce ș� tii
deja ș� i apoi î�ț�i cere să faci asta. Acesta este rolul pe care î�l voi juca
pentru tine, cu permisiunea ta.
Î�n ce anume te voi antrena eu, mai precis? Eu î�ț�i voi oferi dis-
tincț�ii puternice despre cum să creezi î�mbunătăț�iri durabile î�n cali-
tatea vieț�ii tale. Î�mpreună, ne vom concentra, ș� i nu doar superficial,
pe stăpânirea la perfecț�ie a celor cinci domenii ale vieț�ii despre care
eu cred că au cel mai mare impact asupra noastră. Acestea sunt:
1. Măiestria emoțională
Deprinderea acestei singure lecț�ii va acoperi o bună parte din dru-
mul spre î�nvăț�area celorlalte patru! Gândeș� te-te la asta. De ce vrei
să slăbeș� ti? Doar pentru a avea mai puț�ină grăsime î�n corp? Sau
este din cauza felului î�n care crezi că te vei simți dacă te-ai elibera
de acela kilograme nedorite, oferindu-ț�i ț�ie î�nsuț�i mai multă ener-
gie ș� i vitalitate, făcându-te să te simț�i mai atrăgător pentru ceilalț�i
ș� i amplificându-ț�i î�ncrederea ș� i stima de sine până î�n stratosferă? Î�n
realitate, tot ceea ce facem este să schimbăm felul î�n care ne simțim
− totuș� i, cei mai mulț�i dintre noi au puț�ină sau niciun fel de pregăti-
re despre cum să facem asta rapid ș� i î�n mod eficace. Este uluitor cât
de des utilizăm inteligenț�a aflată la dispoziț�ia noastră pentru a ne
aduce pe noi î�nș� ine î�n stări emoț�ionale lipsite de resurse, uitând de
multitudinea de talente î�nnăscute pe care fiecare dintre noi deja le
deț�ine. Prea mulț�i dintre noi ne lăsăm la mila evenimentelor exterioare
asupra cărora este posibil să nu avem niciun control, nereuș� ind să
preluăm controlul asupra emoț�iilor noastre − pe care le controlăm
integral − sprijinindu-ne, î�n schimb, pe soluț�ii rapide, de moment.
Cum altfel să explicăm faptul că, deș� i doar 5% din populaț�ia lumii
trăieș� te î�n Statele Unite, noi consumăm mai mult de 50% din cocaina
planetei? Sau că bugetul nostru naț�ional de apărare, care se calcu-
lează î�n miliarde î�n momentul de faț�ă, este egal cu ceea ce cheltuim
pentru consumul de alcool? Sau că 15 milioane de americani sunt
diagnosticaț�i î�n fiecare an cu depresie clinică ș� i că î�n fiecare an sunt

eliberate reț�ete î�n valoare de peste 500 de milioane de dolari pen-
tru medicamentul antidepresiv Prozac?
Î�n această carte vei descoperi ce te determină pe tine să faci
ceea ce faci ș� i care sunt lucrurile care declanș� ează emoț�iile pe care
le î�ncerci cel mai adesea. După aceea, vei primi un plan detaliat care
să-ț�i arate cum să identifici care sunt emoț�iile care î�ț�i conferă putere,
care sunt cele care te privează de putere ș� i cum să foloseș� ti ambele
tipuri î�n cel mai favorabil mod pentru tine, astfel î�ncât emoț�iile tale
să nu devină un obstacol, ci mai degrabă un instrument puternic
care să te ajute să-ț�i atingi cel mai î�nalt potenț�ial.
2. Măiestria fizică
Merită să ai toate lucrurile la care ai visat vreodată, dar să nu ai să-
nătatea fizică pentru a te putea bucura de ele? Te trezeș� ti î�n fiecare
dimineaț�ă simț�ind-te plin de energie, puternic ș� i pregătit să faci faț�ă
unei noi zile? Sau te trezeș� ti simț�indu-te la fel de obosit ca î�n noap-
tea de dinainte, copleș� it de dureri ș� i iritat de faptul că trebuie să o
iei din nou de la capăt? Oare stilul tău de viaț�ă actual va face din tine
o statistică? Unul din doi americani moare din cauza bolii coronariene;
unul din trei moare de cancer. Ca să î�l citez pe medicul din secolul al
ș� aptesprezecelea, Thomas Moffett: noi „ne săpăm propriile mor-
minte cu dinț�ii” î�n timp ce ne î�ndopăm corpul cu grăsimi bogate,
mâncăruri nule din punct de vedere nutriț�ional, ne otrăvim orga-
nismul cu ț�igări, alcool ș� i droguri ș� i stăm pasivi î�n faț�a televizoare-
lor noastre. Această a doua lecț� ie fundamentală te va ajuta să
preiei controlul sănătăț� ii tale fizice, astfel î�ncât nu doar să arăț� i
bine, ci ș� i să te simți bine ș� i să ș� tii că tu deț�ii controlul asupra vieț�ii
tale, î�ntr-un corp care radiază de vitalitate ș� i î�ț�i permite să î�ț�i obț�ii
rezultatele.
3. Măiestria în materie de relații

Î�n afară de stăpânirea propriilor emoț�ii ș� i a sănătăț�ii fizice, nu exis-
tă nimic despre care să cred că ar fi mai important decât să î�nveț�i să
î�ț�i stăpâneș� ti relaț�iile − romantice, de familie, de afaceri ș� i sociale.
Î�n definitiv, cine vrea să î�nveț�e, să se dezvolte ș� i să obț�ină succes ș� i
fericire fiind singur? Cea de-a treia lecţ�ie fundamentală din această
carte va dezvălui secretele care î�ţ�i oferă posibilitatea de a crea rela-
ţ�ii de calitate − î�n primul rând cu tine î�nsuţ�i, după aceea cu ceilalţ�i.
Vei î�ncepe prin a descoperi ce apreciezi î�n cel mai î�nalt grad, care
sunt aş� teptările tale, regulile după care joci jocul vieţ�ii ş� i felul î�n
care totul se leagă de ceilalţ�i jucători. Apoi, î�n timp ce obţ�ii măies-
tria î�n această aptitudine foarte importantă, tu vei î�nvăţ�a cum să
creezi o conexiune cu oamenii la cel mai adânc nivel ş� i să fii recom-
pensat cu un lucru pe care cu toţ�ii vrem să î�l î�ncercăm: un senti-
ment al contribuţ�iei, faptul de a ș� ti că am făcut o diferenţ�ă î�n vieţ�ile
altor oameni. Am descoperit că, pentru mine, relaţ�ia este cea mai
importantă resursă deoarece aceasta deschide uş� ile spre orice altă
resursă de care am nevoie. Stăpânirea acestei lecţ�ii î�ţ�i va oferi re-
surse nelimitate pentru a te dezvolta ş� i a contribui.
4. Măiestria financiară
Până la momentul î�n care ajung la vârsta de ş� aizeci ş� i cinci de ani,
majoritatea americanilor sunt fie săraci lipiţ� i pământului − fie
morţ�i! Asta nu este nici pe departe ceea ce oamenii î�ş�i imaginează
pentru ei î�nş� iş� i atunci când privesc î�nainte spre epoca de aur a pen-
sionării. Dar fără convingerea că meriţ�i bunăstarea financiară, sus-
ţ� inută de un plan de bătaie realist, cum ţ� i-ai putea transforma
scenariul preţ�ios î�n realitate? Cea de-a patra lecţ�ie fundamentală
din această carte te va î�nvăţ�a cum să mergi dincolo de obiectivul
simplei supravieţ�uiri î�n anii tomnatici ai vieţ�ii tale ş� i chiar acum, la
drept vorbind. Pentru că avem norocul de a trăi î�ntr-o societate ca-
pitalistă, fiecare dintre noi are posibilitatea de a-ş� i realiza visurile.
Totuş� i, cei mai mulţ�i dintre noi resimţ�im presiunea financiară î�n mod
constant ş� i visăm că dacă am avea mai mulţ�i bani ne-am debarasa de
presiunea aceea. Aceasta este o mare iluzie culturală − permite-mi să
te asigur: cu cât vei avea mai mulţ�i bani, cu atât mai mare va fi pre-
siunea pe care este probabil să o resimţ�i. Cheia nu este simpla cău-
tare a bogăţ�iei, ci schimbarea crezurilor ş� i atitudinilor care se referă
la aceasta, astfel î�ncât să o vezi ca pe un mijloc pentru a contribui,
nu ca pe chintesenţ�a fericirii.
Pentru a făuri un destin financiar al abundenţ�ei, prima oară vei
î�nvăţ�a cum să schimbi ceea ce generează lipsurile din viaţ�a ta, iar
după aceea, cum să simţ�i î�n mod constant valorile, crezurile ş� i emo-
ţ�iile care sunt esenţ�iale pentru a obţ�ine bunăstarea ş� i a o menţ�ine ş� i
extinde. Apoi, î�ţ�i vei defini obiectivele ş� i î�ţ�i vei contura visurile cu
intenţ�ia de a realiza cel mai î�nalt nivel al bogăţ�iei cu putinţ�ă, deve-
nind plin de pace sufletească ş� i eliberându-te pentru a aş� tepta cu
nerăbdare toate posibilităţ�ile pe care viaţ�a le are de oferit.
5. Măiestria asupra timpului

Capodoperele au nevoie de timp. Dar câţ�i dintre noi ş� tiu î�ntr-adevăr
cum să î�l folosească? Nu mă refer la managementul timpului; mă
refer la distorsionarea acestuia, la manipularea lui astfel î�ncât să
devină aliatul tău, ș� i nu inamicul tău. Cea de-a cincea lecţ�ie funda-
mentală din această carte te va î�nvăţ�a, î�n primul rând, cum evaluă-
rile pe termen scurt pot să ducă la durere pe termen lung. Vei î�nvăţ�a
cum să iei o decizie reală ş� i cum să î�ţ�i gestionezi dorinţ�a pentru
gratificare instantanee, oferind astfel ideilor tale, creaţ�iilor tale −
chiar ş� i potenţ�ialului tău − timpul necesar pentru a ajunge la fructi-
ficarea completă. Apoi, vei î� nvăţ� a cum să elaborezi hărţ� i le ş� i
strategiile necesare pentru a-ţ�i pune î�n practică decizia, transfor-
mând-o î�ntr-o realitate prin disponibilitatea de a iniţ�ia o acţ�iune
masivă, răbdarea de a te confrunta cu „timpi morţ�i” ş� i flexibilitatea
de a-ţ�i schimba abordarea oricât de des este nevoie. După ce vei
stăpâni la perfecţ� ie timpul, vei î�nţ� elege cât de adevărat este că
majoritatea oamenilor supraestimează ce pot realiza î�ntr-un an − ş� i

subestimează ce pot realiza î�ntr-un deceniu!
Nu î�ţ�i î�mpărtăş� esc aceste lecţ�ii pentru a-ţ�i spune că eu deţ�in

toate răspunsurile sau că viaţ�a mea a fost perfectă sau fără dificul-
tăţ�i. Cu siguranţ�ă am avut partea mea de momente care au constitu-
it adevărate provocări. Dar î�n ciuda acestor î�ncercări, am reuș� it să
î�nvăţ� , să perseverez ş� i să reuş� esc continuu de-a lungul anilor. De
fiecare dată când am î�ntâlnit o dificultate, am utilizat ceea ce am
î�nvăţ�at pentru a-mi duce viaţ�a la un nivel nou. Ş� i, la fel ca nivelul
tău, nivelul meu de măiestrie î�n aceste cinci zone continuă să se
extindă.
De asemenea, să trăieș� ti stilul meu de viaţ�ă ar putea să nu fie
răspunsul pentru tine. Este posibil ca visurile ş� i ţ�elurile mele să nu
fie ş� i ale tale. Totuş� i, cred că lecţ�iile pe care le-am î�nvăţ�at despre
cum să transformi visurile î�n realitate, despre cum să iei intangibi-
lul ş� i să î�l faci real, sunt fundamentale î�n atingerea oricărui nivel de
succes personal sau profesional. Am scris această carte ca pe un
ghid de acţiune − un manual pentru sporirea calității vieţii şi a
plăcerii pe care o poţi extrage din aceasta. Deş� i sunt î�n mod evi-
dent extrem de mândru de prima mea carte, Putere nemărginită, ş� i
de impactul pe care aceasta l-a avut asupra oamenilor din toată lu-
mea, am sentimentul că această carte î�ţ�i va aduce unele distincţ�ii
noi, unice ale puterii ce te pot ajuta să-ţ� i duci viaţ� a la nivelul
următor.
Din moment ce repetiţ�ia este mama î�nvăț�ăturii, vom recapitula
câteva dintre fundamente. Aş� adar, sper că aceasta va fi o carte pe
care o vei citi î�n repetate rânduri, o carte la care vei reveni ş� i pe care
o vei utiliza ca pe un instrument pentru a te determina pe tine î�n-
suţ�i să găseş� ti răspunsurile care se află deja î�năuntrul tău. Chiar ş� i
aş� a, aminteş� te-ţ�i că pe măsură ce citeș� ti această carte, nu trebuie să
crezi sau să utilizezi tot ce se află î�n ea. Î�nsuș� eș� te-ț�i lucrurile care
crezi că sunt utile; pune-le imediat în practică. Nu va trebui să
implementezi toate strategiile sau să utilizezi toate instrumentele

din această carte pentru a face câteva schimbări majore. Toate au
individual potenţ� ialul de a schimba viaţ� a; cu toate acestea, dacă
sunt utilizate î�mpreună, vor produce rezultate explozive.
Această carte este plină cu strategii pentru a obţ�ine succesul pe
care ţ�i-l doreş� ti, cu principii de organizare pe care le-am modelat de
la câţ�iva dintre cei mai puternici ş� i interesanţ�i oameni din cultura
noastră. Am avut oportunitatea unică de a î�ntâlni, intervieva ş� i mo-
dela o varietate enormă de oameni −oameni cu impact ş� i cu un ca-
racter unic − de la Norman Cousins la Michael Jackson, de la
antrenorul John Wooden la vrăjitorul finanţ�elor John Templeton, de
la magnaţ�ii din industrie la ş� oferi de taxi. Î�n continuare, tu nu vei
găsi doar beneficiile propriei mele experienţ�e, ci ș� i pe cele din mii
de cărţ�i, casete, seminare ş� i interviuri pe care le-am acumulat pe
parcursul ultimilor zece ani din viaţ�a mea, î�n timp ce continui cău-
tarea captivantă ş� i neî�ntreruptă de a î�nvăţ�a ş� i a mă dezvolta î�ncă
puţ�in î�n fiecare zi.
Scopul acestei cărţ�i nu este pur ş� i simplu acela de a te ajuta să
faci o singură schimbare î�n viaţ�a ta, ci mai degrabă să fie un punct
de cotitură care să te poată ajuta î�n demersul de a-ţ�i duce î�ntreaga
viaţ�ă la un nivel nou. Accentul acestei cărţ�i cade pe crearea unor
schimbări globale. Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, poţ�i î�nvăţ�a
să faci schimbări î�n viaţ�a ta − să depăş� eş� ti o teamă sau o fobie, să
î�mbunătăț�eș� ti calitatea unei relaţ�ii sau să î�ț�i spargi tiparul de a pro-
crastina. Toate acestea sunt aptitudini incredibil de valoroase ş� i,
dacă ai citit sau ascultat cartea Putere nemărginită, ai î�nvăţ�at deja
multe dintre ele. Cu toate acestea, î�n continuare, vei afla că există
puncte-cheie de influenţă î�n cadrul vieţ� ii tale. Dacă operezi o
mică schimbare î�n ceea ce le priveș� te, vor transforma la propriu fi-
ecare aspect al vieţ�ii tale.
Această carte este proiectată pentru a-ţ�i oferi strategiile care te
pot ajuta să creezi, să trăieş� ti ş� i să te bucuri de viaţ�a la care s-ar
putea doar să visezi.
Î�n această carte vei î�nvăţ�a o serie de strategii simple ş� i specifice

pentru a aborda cauza oricărei dificultăţi şi a o modifica cu un
efort minim. De exemplu, este posibil să ţ�i se pară greu de crezut că
prin simpla schimbare a unui cuvânt care face parte din vocabula-
rul tău uzual, ţ�i-ai putea schimba imediat tiparele emoţ�ionale pen-
tru toată viaţ�a. Sau că schimbând î�ntrebările constante pe care ţ�i le
adresezi ţ�ie î�nsuţ�i conş� tient sau inconş� tient, ai putea schimba instan-
taneu lucrurile asupra cărora te focalizezi ş� i, prin urmare, acţ�iunile
pe care le efectuezi î�n fiecare zi a vieţ�ii tale. Sau că, schimbându-ț�i
convingerile, ţ�i-ai putea schimba cu putere nivelul de fericire. Dar,
î�n capitolele care urmează, vei î�nvăţ�a să stăpâneş� ti aceste tehnici −
ş� i multe altele − pentru a efectua schimbările pe care le doreş� ti.
Ş� i astfel, î�ncep această relaţ�ie cu tine animat de un respect pro-
fund, î�n timp ce pornim î�mpreună î�ntr-o călătorie de descoperire ş� i
de actualizare a celui mai adânc ş� i mai autentic potenţ�ial al nostru.
Viaţ�a este un dar ş� i ne oferă privilegiul, oportunitatea ş� i responsa-
bilitatea de a da ceva î�napoi devenind mai mult.
Aş� a că hai să ne î�ncepem călătoria explorând…
2
DECIZIILE: CALEA SPRE
PUTERE
Omul se naşte pentru a trăi
şi nu pentru a se pregăti să trăiască.
− Boris Pasternak
Î�ţ�i aminteş� ti când Jimmy Carter era î�ncă preş� edintele Statelor Unite,
Imperiul contraataca, Yoda ş� i Pac Man erau ultimul răcnet ş� i nimeni
nu se punea î�ntre Brooke Shields ş� i blugii ei Calvin? Ayatollahul
Khomeini venise la putere î�n Iran ş� i î�i ţ�inea ostatici pe compatrioţ�ii
noş� tri americani. Î�n Polonia, un electrician de pe ş� antierele navale
din Gdansk, pe nume Lech Walesa, a comis inimaginabilul: el a
hotărât să ia atitudine î�mpotriva puterii comuniste. Ș� i-a condus
colegii î�ntr-o grevă, iar atunci când au î�ncercat să î�l î�nchidă î�n afara
locului unde lucra, el a sărit pur ş� i simplu zidul. O mulţ�ime de ziduri
s-au prăbuş� it de atunci, nu-i aş� a?
Î�ţ�i aminteş� ti când ai auzit ş� tirea că John Lennon a fost ucis? Î�ţ�i
aminteş� ti când muntele St. Helens a erupt, făcând una cu pământul
390 de kilometri pătraţ�i? Ai ovaţ�ionat când echipa de hochei mai
slabă a Statelor Unite i-a bătut pe sovietici ş� i a mers mai departe
câş� tigând medalia olimpică de aur? Asta se î�ntâmpla î�n 1980, cu
puţ�in mai mult de 10 ani î�n urmă.
Gândeş� te-te pentru o clipă. Unde te aflai atunci? Cum erai? Cine
erau prietenii tăi? Care erau speranţ�ele ş� i visurile tale? Dacă cineva
te-ar fi î�ntrebat: „Unde te vei afla peste zece sau cincisprezece ani?”
tu ce i-ai fi spus? Te afli tu, astăzi, acolo unde voiai să te afli pe vre-
mea aceea? Un deceniu poate să treacă repede, nu-i aş� a?
Mai important, poate că ar trebui să ne î�ntrebăm pe noi î�nş� ine:
„Cum îmi voi trăi următorii zece ani din viaţă? Cum voi trăi ziua
de azi pentru a crea ziua de mâine pentru care mi-am luat an-
gajamentul? Ce voi susţine eu de aici înainte? Ce este important
pentru mine chiar acum ş� i ce va fi important pentru mine pe ter-
men lung? Ce acţ�iuni pot î�nteprinde astăzi care să-mi influenţ�eze
destinul suprem?”
Vezi tu, peste zece ani din momentul acesta vei ajunge cu sigu-
ranţ�ă undeva. Î�ntrebarea este: Unde? Cine vei fi devenit? Cum vei
trăi? Cu ce vei contribui? Acum este momentul să proiectezi urmă-
torii zece ani din viaţ�a ta − nu atunci când aceş� tia se vor fi terminat.
Noi trebuie să trăim clipa. Traversăm deja partea de î�nceput a unui
nou deceniu ş� i intrăm î�n ultimii ani ai secolului douăzeci! Ş� i î�n scurt
timp ne vom afla î�n secolul douăzeci ş� i unu, un nou mileniu. Anul
2000 va sosi numaidecât ş� i, î�n doar zece ani, vei privi î�napoi la ziua
aceasta ş� i î�ţ�i vei aminti de ea aş� a cum î�ţ�i aminteş� ti de 1980. Vei fi
mulţ�umit sau tulburat atunci când vei privi î�napoi la anii nouăzeci?
Î�ncântat sau deranjat?
La î�nceputul lui 1980, eu eram un puş� ti de nouăsprezece ani.
Mă simţ�eam singur ş� i frustrat. Nu aveam, practic, nicio resursă fi-
nanciară. Nu exista vreun antrenor pentru succes disponibil pentru
mine, niciun prieten de succes sau mentor, niciun obiectiv clar.
Eram lent ş� i obez. Dar pe parcursul a câţ�iva ani am descoperit o
putere pe care am utilizat-o pentru a-mi transforma, practic, fiecare
aspect al vieţ�ii. Ş� i după ce am stăpânit-o la perfecţ�ie, am utilizat-o
pentru a-mi revoluţ�iona viaţ�a î�n mai puţ�in de un an. A fost instru-
mentul pe care l-am utilizat pentru a-mi creş� te dramatic nivelul de
î�ncredere ş� i, prin urmare, capacitatea de a acţ�iona ş� i de a produce
rezultate măsurabile. Am utilizat-o de asemenea pentru a-mi recă-
păta controlul asupra stării mele fizice ş� i m-am debarasat pentru
totdeauna de ş� aptesprezece kilograme de grăsime. Astfel, am
atras-o pe femeia visurilor mele, m-am căsătorit cu ea ş� i am creat
familia pe care mi-o doream. Am folosit această putere pentru a-mi

schimba venitul de la un nivel de subzistenţ�ă la peste 1 milion de
dolari pe an. Asta m-a mutat din apartamentul meu micuţ� (î�n care
î�mi spălam vasele î�n cadă deoarece nu aveam bucătărie) î�n locuinţ�a
actuală a familiei mele, Castelul Del Mar. Mulțumită acestei singure
distincţii nu m-am mai simț�it complet singur ş� i insignificant, ci re-
cunoscător pentru noi ocazii de a contribui cu ceva pentru milioane
de oameni de pe tot globul. Ş� i este o putere pe care continui să o
utilizez î�n absolut fiecare zi a vieţ�ii mele pentru a-mi influenț�a des-
tinul personal.
Î�n Putere nemărginită, am exprimat foarte limpede că cea mai
puternică modalitate de a ne influenț�a vieţ�ile este aceea de a ne
mobiliza pe noi î�nş� ine să acţionăm. Diferenţ�a î�ntre rezultatele pe
care le produc oamenii se rezumă la ce au făcut ei diferit faţ�ă de alţ�ii
î�n situaţ�ii similare. Acţiunile diferite produc rezultate diferite.
De ce? Deoarece fiecare acţ�iune este o cauză pusă î�n miş� care, iar
efectul său se sprijină pe efecte anterioare pentru a ne miş� ca pe noi
î�ntr-o direcţ�ie precisă. Fiecare direcţ�ie ne conduce spre o destinaţ�ie
supremă: destinul nostru.
Î�n esenț�ă, dacă vrem să ne controlăm vieţ�ile, trebuie să preluăm
controlul asupra acţ� iunilor noastre constante. Nu ceea ce facem
ocazional ne influenț�ează vieţ�ile, ci ceea ce facem î�n mod constant.
Aş� adar, î�ntrebarea-cheie, ş� i cea mai importantă este următoarea:
Ce precede toate acţ�iunile noastre? Ce determină ce acţ�iuni î�nfăptu-
im ş� i, astfel, cine devenim ş� i care este destinaţ�ia noastră supremă î�n
viaţ�ă? Care este părintele acţ�iunii?
Bineî�nţ�eles, răspunsul este cel la care am făcut aluzie tot tim-
pul, ș� i anume puterea de decizie. Tot ceea ce se petrece î�n viaţ�a ta
− atât lucrurile de care eş� ti entuziasmat, cât ş� i cele care care consti-
tuie provocări − au î�nceput cu o decizie. Eu cred că destinul tău
este influențat în momentele în care decizi. Deciziile pe care le
iei chiar acum, î�n fiecare zi, vor influenţ�a felul î�n care te simţ�i astăzi
ş� i, de asemenea, persoana care vei deveni î�n anii nouăzeci ş� i după
aceea.
Î�n timp ce priveş� ti î�n urmă la perioada ultimilor zece ani, au

existat situaţ�ii î�n care o decizie diferită ţ�i-ar fi făcut viaţ�a complet
diferită de ziua de azi, î�n bine sau î�n rău? Poate că, de exemplu, ai
luat o decizie î�n privinț�a carierei care ţ�i-a schimbat viaţ�a. Sau poate
că nu ai reuşit să iei una. Poate că te-ai hotărât pe parcursul ultimi-
lor zece ani să te căsătoreş� ti − sau să divorţ�ezi. Este posibil să fi
cumpărat o casetă, o carte sau să fi participat la un seminar, ş� i drept
urmare, ţ�i-ai schimbat crezurile ş� i acţ�iunile. Poate că te-ai hotărât
să ai copii sau să amâni asta pentru a-ţ�i urma cariera. Poate că ai
hotărât să investeş� ti î�ntr-o casă sau î�ntr-o afacere. Poate că ai hotă-
rât să î�ncepi să faci sport sau să renunţ�i la asta. Poate că ai hotărât
să te laş� i de fumat. Poate că te-ai hotărât să te muţ�i î�ntr-un alt colţ�
al ţ�ării sau să faci o călătorie î�n jurul lumii. Cum te-au adus aceste
decizii î�n acest punct din viaţ�a ta?
Ai trecut prin emoţ�iile tragediei ş� i frustrării, nedreptăţ�ii ş� i lipsei
de speranţ�ă pe durata ultimului deceniu din viaţ�a ta? Eu ş� tiu sigur
că am trecut. Dacă e aş� a, ce ai hotărât să faci î�n legătură cu ele? Te-ai
forţ�at dincolo de limitele tale sau ai renunţ�at pur ş� i simplu? Cum
ţ�i-au influenţ�at aceste decizii drumul actual prin viaţ�ă?
Nu circumstanțele îl creează pe om,

ci omul creează circumstanţele.
Mai mult decât orice altceva, eu cred că deciziile nostre, nu condiţiile

vieţ�ilor noastre, sunt cele care ne determină destinul. Noi amândoi
ş� tim că există persoane care se nasc cu avantaje: ele au avut avanta-
je genetice, avantaje de mediu, avantaje familiale sau avantajele
unor relaţ�ii. Dar noi doi mai ş� tim ş� i că î�ntâlnim, citim ş� i auzim con-
stant despre persoane care, î�n pofida unor condiţ�ii foarte vitrege,
au prosperat dincolo de limitările condiţ� iei lor luând noi decizii
despre ceea ce au de făcut cu vieţ�ile lor. Acele persoane au devenit
exemple ale puterii nemărginite a spiritului omenesc.
Dacă hotărâm asta, noi doi ne putem face vieţile să fie unul
dintre aceste exemple inspiratoare. Cum? Pur ş� i simplu luând
astăzi decizii despre felul î�n care vom trăi î�n anii nouăzeci ş� i după
aceea. Dacă tu nu iei decizii referitoare la felul î�n care vei trăi, atunci
ai luat deja o hotărâre, nu-i aş� a? Iei decizia de a fi controlat de me-
diu î�n loc să-ţ� i influenț� ezi propriul destin. Toată viaţ� a mea s-a
schimbat î�ntr-o singură zi − ziua î�n care am stabilit nu doar ceea ce
mi-ar plăcea să am î�n viaţ�a mea sau ceea ce doream să devin, ci
atunci când am hotărât cine şi ce m-am angajat să fiu şi să am în
viaţa mea. Aceasta este o distincţ�ie simplă, dar importantă.
Gândeş� te-te pentru un moment. Există vreo diferenţ�ă î�ntre a fi

interesat de ceva ş� i a te fi angajat faţ�ă de acel lucru? Sigur că există!
De multe ori, oamenii spun lucruri de felul: „Doamne, chiar mi-ar
plăcea să câş� tig mai mulţ�i bani” sau „Mi-ar plăcea să fiu mai apropiat
de copiii mei” sau „Ş� tii, chiar mi-ar plăcea să am un impact asupra
lumii.” Dar tipul acela de afirmaț� i e nu reprezintă deloc un
angajament. Nu face decât să prezinte o preferinţ�ă, spunând: „Sunt

interesat să se producă asta, cu condiţ�ia ca eu să nu trebuiască să fac
ceva.” Asta nu este putere! Este o rugăciune slabă făcută fără a avea
nici măcar credinţ�a de a o pune î�n practică.
Tu nu trebuie să hotărăş� ti doar care sunt rezultatele faţ� ă de
care eş� ti angajat ci, de asemenea, genul de persoană care te-ai anga-
jat să devii. După cum am discutat î�n Capitolul 1, trebuie să stabi-
leș� ti standarde pentru ceea ce consideri că este un comportament
acceptabil pentru tine î�nsuţ�i ş� i să hotărăş� ti ce aş� tepţ�i din partea
celor pe care î�i iubeş� ti. Dacă tu nu stabileşti un standard de refe-
rinţă pentru ceea ce vei accepta în viaţa ta, vei descoperi că
este uşor să aluneci în comportamente şi atitudini sau într-o
calitate a vieţii care se află mult sub ceea ce meriţi. Tu trebuie
să stabileş� ti ş� i să trăieş� ti după aceste standarde, indiferent de ceea
ce se î�ntâmplă î�n viaţ�a ta. Chiar dacă totul merge prost, chiar dacă
planurile î�ţ�i sunt stricate, chiar dacă bursa de valori se prăbuş� eş� te,
chiar dacă persoana iubită te părăseş� te, chiar dacă nimeni nu-ţ�i dă
sprijinul de care ai nevoie, tot trebuie să rămâi fidel deciziei tale că
î�ţ�i vei trăi viaţ�a la cel mai î�nalt nivel.
Din nefericire, majoritatea oamenilor nu fac niciodată asta de-
oarece sunt prea ocupaţ�i inventând scuze. Motivul pentru care nu
ş� i-au atins ț�elurile sau nu trăiesc viaţ�a pe care ş� i-o doresc este fie
felul î�n care au fost trataţ�i de părinţ�ii lor, fie lipsa de oportunităţ�i
prin care au trecut î�n tinereţ�ea lor, fie educaţ�ia care le-a lipsit, fie
sunt prea î�n vârstă, fie sunt prea tineri. Toate aceste scuze nu sunt
altceva decât S.C., adică Sistemele de Crezuri! Ş� i acestea nu sunt re-
strictive, sunt distructive.
Utilizarea puterii deciziei î�ţ�i oferă capacitatea de a depăş� i orice
scuză, pentru a schimba orice parte a vieţ�ii tale î�ntr-o clipă. Î�ţ�i poate
schimba relaţ�iile, mediul de lucru, nivelul condiţ�iei fizice, venitul ş� i
stările emoţ�ionale. Poate determina dacă eş� ti fericit sau trist, dacă
eş� ti dezamăgit sau entuziasmat, dacă eş� ti î�nrobit de circumstanţ�e
sau dacă î�ţ�i exprimi libertatea. Aceasta este sursa schimbării dină-
untrul unei persoane, unei familii, unei comunităţ�i, unei societăț�i,
dinăuntrul lumii noastre. Ce a schimbat totul î�n Europa de Est î�n

ultimii câţ�iva ani? Oamenii de acolo − oameni ca mine ş� i ca tine − au
luat decizii noi despre lucrurile pentru care vor lua atitudine, ce
este acceptabil ş� i ce este inacceptabil pentru ei, ş� i ce nu vor mai to-
lera de aici î�nainte. Cu siguranţ�ă că deciziile lui Gorbaciov au contri-
buit la pregătirea terenului, dar fermitatea lui Lech Walesa ş� i
angajamentul faţ�ă de un standard mai î�nalt au clădit drumul spre o
schimbare economică ş� i politică considerabilă.
Î�i î�ntreb adeseori pe oamenii care se plâng de joburile lor: „De
ce ai mers la serviciu astăzi?” De regulă, răspunsul lor este: „Pentru
că a trebuit să merg.” Noi doi trebuie să ne amintim ceva: practic, nu
există vreun lucru pe care să trebuiască să î�l facem î�n ţ�ara asta. Cu
siguranţ�ă, tu nu trebuie să mergi la serviciu. Nu aici! Ş� i cu siguranţ�ă
nu trebuie să lucrezi î�ntr-un anumit loc î�ntr-o anumită zi. Nu î�n
America! Tu nu trebuie să faci ceea ce ai făcut î�n ultimii zece ani. Tu
poţ�i decide să faci altceva, ceva nou, astăzi. Chiar acum, tu poţi lua
o decizie: să î�ţ�i continui studiile, să î�nveţ�i să dansezi sau să cânţ�i, să
preiei controlul asupra finanţ�elor tale, să î�nveţ�i să pilotezi un eli-
copter, să î�ţ�i transformi corpul î�ntr-o inspiraţ�ie, să î�ncepi să medi-
tezi, să te î�nscrii la dansuri de societate, să iei parte la o tabără
despre spaţ�iu la NASA, să î�nveţ�i să vorbeş� ti franceză, să le citeş� ti
mai mult copiilor tăi, să petreci mai mult timp î�n grădiniţ�a de flori,
chiar să zbori î�n Fiji ş� i să locuieş� ti pe o insulă. Dacă tu hotărăşti cu
adevărat, poţi să faci aproape orice. Aş� a că dacă nu î�ţ�i place rela-
ţ�ia actuală î�n care te găseş� ti, ia acum decizia de a o schimba. Dacă nu
î�ţ�i place jobul tău actual, schimbă-l. Dacă nu î�ţ�i place felul î�n care te
gândeş� ti la tine, schimbă-l. Dacă ceea ce vrei tu este un nivel mai
ridicat de vitalitate fizică ş� i de sănătate, î�l poţ�i schimba acum. Î�ntr-o
clipă, tu poţ�i stăpâni aceeaş� i putere care a influenţ�at istoria.
Am scris această carte pentru a te provoca să trezeşti puterea
gigantică de decizie şi să-ți revendici dreptul din naştere la
puterea nemărginită, vitalitatea radioasă şi pasiunea veselă
care îţi aparţin! Tu trebuie să ş� tii că poţ�i lua chiar acum o decizie
nouă care î�ţ�i va schimba imediat viaţ�a − o decizie despre un obicei
pe care î�l vei schimba, sau o aptitudine pe care o vei stăpâni, sau
cum te vei purta cu oamenii, sau un telefon pe care î�l vei da acum
unei persoane cu care nu ai mai vorbit de ani buni. Poate că există o
persoană pe care ar trebui să o contactezi pentru a-ţ�i aduce cariera
la nivelul următor. Poate că ai putea lua o decizie chiar acum pen-
tru a te bucura de emoţ�iile pozitive pe care meriţ�i să le simţ�i zilnic
ș� i pentru a le cultiva. Este posibil să poţ�i alege mai multă bucurie,
sau mai multă distracţ�ie, sau mai multă î�ncredere, sau mai multă
pace sufletească?
Chiar î�nainte să î�ntorci pagina, te poţ�i folosi de puterea care se
găseş� te deja î�năuntrul tău. Ia acum decizia care te poate trimite
î� n tr-o direcţ� ie nouă, pozitivă ş� i puternică pentru dezvoltare ş� i
fericire.
Nimic nu poate rezista voinţei umane care îşi va risca

până şi existenţa pentru scopul urmărit.
Viaţ�a ta se schimbă î�n momentul î�n care iei o decizie nouă, con-
gruentă ş� i angajată. Cine s-ar fi gândit că fermitatea ş� i convingerea
unui bărbat tăcut ş� i modest − avocat de meserie ş� i pacifist din prin-
cipiu − va avea puterea de a răsturna un imperiu uriaş� ? Iar decizia
î�ncăpăţ�ânată a lui Mahatma Gandhi de a scăpa India de stăpânirea
britanică a fost practic un butoi de pulbere care a pus î�n miş� care un
lanţ� de evenimente care aveau să schimbe pentru totdeauna echili-
brul puterii mondiale. Oamenii nu vedeau cum î�ş�i putea realiza
obiectivele, dar el nu î�ş�i lăsase lui î�nsuş� i altă opţ�iune î�n afara aceleia
de a acţ�iona potrivit propriei conş� tiinţ�e. Pur ş� i simplu, el nu avea să
accepte nicio altă posibilitate.
Forț�a de decizie a fost sursa puterii lui John F. Kennedy î�n mo-
mentele î�n care s-a confruntat cu Nikita Hruş� ciov, î�n timpul tensio-
natei Crize a Rachetelor din Cuba ş� i a evitat un al Treilea Război
Mondial. Hotărârea a fost sursa puterii lui Martin Luther King, Jr. î�n
timp ce dădea atât de elocvent glas frustrărilor ş� i aspiraţ�iilor unui
popor care nu avea să mai fie respins ş� i î�n viitor, ş� i a forţ�at lumea să
ia aminte. Decizia a fost sursa ascensiunii meteorice a lui Donald
Trump la vârful lumii financiare ş� i, de asemenea, sursa prăbuş� irii
sale devastatoare. Aceasta este puterea care i-a permis lui Pete
Rose să î�ş�i maximizeze aptitudinile fizice până la potenţ�ialul de Hall
of Fame − iar mai apoi să-i distrugă î�n cele din urmă visul vieţ�ii.
Deciziile funcţ�ionează atât ca surse ale problemelor, cât ş� i ca surse
ale bucuriilor ş� i oportunităţ�ilor incredibile. Aceasta este puterea
care aprinde procesul prin care invizibilul este transformat î�n vizi-
bil. Deciziile adevărate sunt catalizatorul pentru a ne transforma
visurile î�n realitate.
Cel mai palpitant lucru referitor la această forţă, la această
putere, este că tu o ai deja. Elanul exploziv al deciziei nu este ceva
rezervat pentru câţ�iva aleş� i care au acreditările, sau banii, sau me-
diul familial adecvat. Este la fel de accesibil pentru muncitorul obiş� -
nuit pe cât î�i este ș� i regelui. Î�ţ�i este accesibil ţ�ie, acum, î�n timp ce
citeș� ti aceaste pagini. Chiar î�n clipa următoare, tu poţ�i folosi această
forţ�ă măreaţ�ă care se află î�n aş� teptare î�năuntrul tău dacă reuş� eş� ti
doar să-ţ�i aduni curajul pentru a o revendica. Oare ziua de azi va fi
cea î�n care tu hotărăşti, î�n cele din urmă, că cine eş� ti tu ca persoană
reprezintă mult mai mult decât ceea ce ai arătat până acum? Oare
ziua de azi va fi cea î�n care hotărăşti odată pentru totdeauna să î�ţ�i
pui viaţ�a î�n armonie cu calitatea spiritului tău? Atunci, î�ncepe prin
a proclama: „Acesta sunt eu. Viaţ�a mea este despre asta. Ş� i asta este
ceea ce voi face. Nimic nu mă va î�mpiedica să-mi realizez destinul.
Nu voi fi respins!”
Gândeş� te-te la o persoană grozav de mândră, o femeie numită
Rosa Parks, care, î�ntr-o zi î�n 1955, s-a urcat î�ntr-un autobuz î�n Mont-
gomery, Alabama ş� i a refuzat să-i cedeze locul ei unei persoane albe
aş� a cum i se cerea prin lege. Gestul său unic ş� i tăcut de nesupunere
civică a stârnit o furtună violentă de controverse ş� i a devenit un
simbol pentru generaţ�iile viitoare. Acela a fost î�nceputul miş� cării
pentru drepturi civile, un curent de opinie care trezea conştiinţe,
cu care ne confruntăm chiar ş� i î�n ziua de azi pe măsură ce redefinim
sensul egalităţ� ii, oportunităţ� ii ş� i dreptăţ� ii pentru toţ� i americanii

indiferent de rasă, credinț�ă sau sex. Se gândea Rosa Parks la viitor
atunci când a refuzat să-ş� i cedeze locul î�n acel autobuz? Avea un
plan divin pentru felul î�n care putea schimba structura societăţ�ii?
Poate. Dar ceea ce este mai probabil este că decizia ei de a pretinde
mai mult de la sine î�nsăş� i a obligat-o să acţ�ioneze. Ce efect vast a
avut decizia unei singure femei de a acț�iona!
Dacă te gândeş� ti: „Mi-ar plăcea să iau decizii de felul acela, dar
eu am trecut prin adevărate tragedii”, permite-mi să-ţ� i prezint
exemplul lui Ed Roberts. El este un om „de rând” imobilizat î�ntr-un
scaun cu rotile, care a devenit extraordinar prin decizia sa de a acţ�i-
ona dincolo de limitele sale aparente. Ed este paralizat de la gât î�n
jos de la vârsta de paisprezece ani. El utilizează un dispozitiv respi-
rator cu care s-a obiş� nuit î�n ciuda ş� anselor reduse pentru a duce o
viaţ�ă „normală” î�n timpul zilei ş� i î�ş�i petrece fiecare noapte î�ntr-un
plămân de fier. Purtând o luptă contra poliomielitei, aproape pier-
zându-ş� i viaţ�a de câteva ori, cu siguranţ�ă că el ar fi putut hotărî� să
se concentreze asupra propriei sale dureri, dar î�n loc de asta a ales
să facă o diferenţ�ă pentru ceilalţ�i.
Dar mai exact, ce a reuş� it el să facă? Pe parcursul ultimilor
cincisprezece ani, decizia lui de a lupta î�mpotriva unei lumi care î�l
trata adeseori cu superioritate a avut ca rezultat numeroase î�mbu-
nătăţ� iri ale calităţ� ii vieţ� ii pentru cei cu dizabilităţ� i. Î� nfruntând o
multitudine de mituri despre capacităț�ile celor cu dizabilităţ�i fizice,
Ed a educat publicul ş� i a iniţ�iat o mulț�ime de lucruri, de la rampele
pentru accesul cărucioarelor cu rotile ş� i spaţ�ii speciale de parcare,
până la bare de susţ�inere. El a devenit primul tetraplegic care a ab-
solvit Universitatea din California, Berkeley, ş� i î�n cele din urmă a
ocupat funcţ�ia de director al Departamentului de Stat pentru Reabi-
litare din California, fiind din nou pionierul celor cu dizabilităţ�i î�n
această funcţ�ie.
Ed Roberts este o dovadă puternică pentru faptul că nu contează
de unde î�ncepi, ceea ce contează sunt deciziile pe care le iei privind
unde vrei să ajungi. Toate acţ�iunile sale î�ş�i aveau rădăcina î�ntr-un
singur moment de hotărâre singular, puternic ş� i angajat. Ce ai putea

să faci tu cu viaţ�a ta dacă te-ai decide cu adevărat?
Mulţ�i oameni spun: „Ei bine, mi-ar plăcea să iau o decizie de
felul acela, dar nu sunt sigur cum mi-aş� putea schimba viaţ�a.” Ei
sunt paralizaţ�i de teama că nu ş� tiu exact cum să-ş� i transforme visu-
rile î�n realitate. Ş� i, prin urmare, ei nu iau niciodată deciziile care
le-ar putea transforma vieţ�ile î�n capodoperele care ar merita să fie.
Eu sunt aici să î�ț�i spun că, la î�nceput, nu este important să ş� tii cum
vei crea un rezultat. Ceea ce este important este să decizi că vei găsi
o cale, indiferent ce s-ar î�ntâmpla. Î�n Putere nemărginită, am subli-
niat ceea ce eu numesc „Formula Succesului Suprem”, care este un
proces elementar de a ajunge acolo unde vrei să ajungi: 1) Decide
ce vrei, 2) Acţ� ionează, 3) Fii atent ce funcţ� ionează ş� i ce nu ş� i 4)
Schimbă-ţ�i abordarea până obţ�ii ceea ce vrei. Decizia de a obţ�ine un
rezultat face ca evenimentele să se pună î�n miş� care. Dacă tu decizi
pur ş� i simplu care este lucrul pe care ţ�i-l doreş� ti, te mobilizezi să
acţ�ionezi, î�nveț�i din asta ş� i î�ț�i schimbi abordarea, vei crea apoi im-
pulsul de a obţ�ine rezultatul. Imediat ce î�ţ�i iei cu adevărat angaja-
mentul de a face ca un lucru să se î�ntâmple, „mijloacele” se vor
revela.
Există un adevăr elementar referitor la toate acţiunile

de iniţiativă şi creaţie − acela că în clipa în care cineva
într-adevăr își ia angajamentul, atunci intră
şi Providenţa în scenă.
− Johann Wolfgang Von Goethe
Dacă luarea deciziilor este atât de simplă ş� i de puternică, atunci de

ce nu urmează mai mulţ�i oameni sfatul companiei Nike ş� i „O fac pur
ş� i simplu”? Cred că unul dintre cele mai simple motive este că cei
mai mulţ�i dintre noi nu recunosc nici măcar ce î�nseamnă să iei o
decizie reală. Noi nu ne dăm seama de forţ�a de schimbare pe care o
creează o decizie congruentă ş� i cu angajament. Î�n parte, problema
este că pentru foarte mult timp, cei mai mulţ�i dintre noi au folosit
termenul „decizie” atât de imprecis, î�ncât a ajuns să descrie ceva

de genul unei liste de dorinţ�e. Î�n loc să luăm decizii, noi enunţ�ăm
î�ntr-una preferinţ�e. Luarea unei decizii adevărate, spre deosebire
de a spune „Mi-ar plăcea să mă las de fumat” î�nseamnă să abando-
nezi orice altă posibilitate. De fapt, cuvântul „decizie” vine din rădă-
cina latină de care î�nseamnă „din” ş� i caedere care î�nseamnă „a tăia.”
A lua o decizie adevărată înseamnă să te angajezi să obţii un
rezultat şi după aceea să te privezi de orice altă posibilitate.
Atunci când decizi cu adevărat că nu vei mai fuma niciodată ţ�i-
gări, asta este tot. S-a terminat! Nici măcar nu te mai gândeşti la
posibilitatea de a fuma. Dacă eş� ti unul dintre oamenii care au exer-
citat măcar o dată puterea de decizie î�n felul acesta, ş� tii exact des-
pre ce vorbesc. Un alcoolic ş� tie că ş� i după ani î�n care nu a băut
absolut nimic, dacă se păcăleş� te pe sine î�nsuş� i să creadă că poate să
bea doar un pahar, el va trebui să î�nceapă totul din nou. După luarea
unei decizii adevărate, chiar ş� i a uneia dificile, cei mai mulţ�i dintre
noi î�ncearcă un sentiment enorm de uş� urare. Am scăpat î�n cele din
urmă de indecizie! Ş� i ş� tim cu toţ� ii cât de grozav ne simţ� im când
avem un obiectiv clar, incontestabil.
Genul acesta de claritate î�ţ�i oferă putere. Având claritate, poţ�i
obţ�ine rezultatele pe care le vrei cu adevărat pentru viaţ�a ta. Pentru
cei mai mulţ�i dintre noi, dificultatea constă î�n faptul că noi nu am
mai luat o decizie de atât de multă vreme, î�ncât am uitat cum este.
Muş� chii noş� tri pentru luarea deciziilor sunt slăbiţ�i! Unii oameni au
chiar dificultăţ�i î�n a se hotărî� ce vor mânca la cină.
Deci cum vom î�ntări aceş� ti muş� chi? Î�i vom antrena! Iar calea
spre decizii mai bune este să luăm cât mai multe. Apoi, asigură-te
că î�nveţ�i din fiecare, inclusiv din cele care nu par să funcţ�ioneze pe
termen scurt: ele vor furniza distincţ�ii valoroase pentru a face eva-
luări mai bune ş� i, prin urmare, decizii î�n viitor. Î�nţ�elege că luarea
deciziilor, asemenea oricărei aptitudini pe care te concentrezi să o
î�mbunătăț�eș� ti, devine mai bună cu cât o faci mai des. Cu cât iei deci-
zii mai des, cu atât mai mult vei realiza că tu deț�ii cu adevărat con-
trolul asupra vieţ� ii tale. Vei aş� tepta cu nerăbdare dificultăţ� ile
viitoare ş� i le vei privi ca pe o ocazie de a face noi distincţ�ii ş� i de a-ţ�i

duce viaţ�a la nivelul următor.
Nu am cum să accentuez mai mult puterea ş� i valoarea dobândirii
chiar ş� i a unei singure distincţ�ii − o singură frântură de informaţ�ie
− care poate fi utilizată pentru a schimba cursul vieţ�ii tale. Infor-
maţia este putere atunci când acţionezi pe baza ei, iar unul din-
tre criteriile mele pentru o decizie adevărată este ca aceasta să
genereze o acţ�iune. Palpitant este că nu ş� tii niciodată când o vei î�n-
ţ�elege! Motivul pentru care am citit 700 de cărţ�i, am ascultat casete
ş� i am mers la atât de multe seminare este că eu am î�nţ�eles puterea
unei singure distincţ�ii. S-ar putea să fie pe pagina următoare sau î�n
capitolul următor al acestei cărţ�i. Ba chiar s-ar putea să fie ceva ce
ş� tii deja. Dar dintr-un motiv oarecare, acesta este momentul când
este î�nţ�eleasă î�n cele din urmă ş� i tu î�ncepi să o utilizezi. Nu uita că
repetiţia este mama învățăturii. Distincţ�iile ne conferă puterea
de a lua decizii mai bune ş� i, prin urmare, de a crea rezultatele pe
care ni le dorim pentru noi î�nş� ine. Lipsa anumitor distincţ�ii î�ţ�i poa-
te provoca necazuri mari. Spre exemplu, multe dintre cele mai fai-
moase persoane din cultura noastră ş� i-au realizat visurile, dar î�ncă
nu au găsit o cale de a se bucura de ele. Acestea recurg adeseori la
droguri pentru că se simt neî�mplinite. Asta deoarece le lipseş� te dis-
tincț�ia dintre atingerea ț�elurilor ş� i trăirea valorilor, un lucru pe care
vei î�nvăţ�a să-l stăpâneş� ti î�n continuare. O altă distincţ�ie, pe care
mulţ�i oameni nu o au, generează regulat necazuri î�n relaţ�iile lor.
Aceasta este o distincţ�ie despre reguli, un alt element-cheie pe care
î�l vom examina î�n călătoria noastră de autodescoperire. Uneori,
lipsa unei anumite distincţ�ie poate să te coste totul. Oamenii care
aleargă foarte mult, dar continuă să mănânce mâncăruri bogate î�n
grăsimi, blocându-ş� i arterele, invită fără să vrea atacurile de cord.
Î�n cea mai mare parte a vieţ�ii mele, eu am urmărit ceea ce fai-
mosul expert î�n afaceri, Dr. W. Edwards Deming, numeş� te cunoaşte-
re profundă. Pentru mine, cunoaş� terea profundă este orice simplă
distincţ� ie, strategie, crez, aptitudine sau instrument pe care, din
clipa î�n care î�l î�nţ�elegem, î�l putem pune î�n practică pentru a obţ�ine
î�mbunătăț�iri imediate a calităț�ii vieţ�ii noastre. Această carte ş� i viaţ�a

mea au fost dedicate căutării cunoaş� terii profunde care are aplicaţ�ii
universale pentru î�mbunătăţ�irea vieţ�ilor noastre personale ş� i pro-
fesionale. Î�ncerc constant să-mi dau seama cum să comunic oame-
nilor această cunoaş� tere, î�n feluri care le conferă cu adevărat
puterea să-ş� i î�mbunătăţ�ească destinul mental, emoţ�ional, fizic ş� i
financiar.
Destinul tău este modelat de momentele în care iei decizii.

− Anthony Robbins
Trei decizii pe care le iei î�n fiecare clipă a vieţ�ii tale î�ţ�i controlează
destinul. Aceste trei decizii determină ceea ce vei observa, cum te
vei simţ�i, ce vei face ş� i, î�n cele din urmă, cu ce vei contribui ş� i cine
vei deveni. Dacă tu nu controlezi aceste trei decizii, pur ş� i simplu nu
î�ţ�i controlezi viaţ� a. Chiar atunci când le controlezi, î�ncepi să-ţ� i
sculptezi experienţ�a.
Cele trei decizii care î�ţ�i controlează destinul sunt:

1. Deciziile tale despre lucrurile asupra cărora să te focalizezi.
2. Deciziile tale despre ce înseamnă lucrurile pentru tine.
3. Deciziile tale despre ce să faci pentru a crea rezultatele pe care
le doreş� ti.
Vezi tu, nici ceea ce se î�ntâmplă cu tine acum, nici ceea ce s-a
î�ntâmplat î�n trecutul tău nu determină cine vei deveni tu. Mai de-
grabă, deciziile tale despre lucrurile asupra cărora să te focali-
zezi, despre ce înseamnă lucrurile pentru tine şi despre ce ai
de gând să faci tu în legătură cu ele sunt cele care îţi vor deter-
mina destinul suprem. Să ş� tii că dacă cineva se bucură de un suc-
ces mai mare decât cel de care te bucuri tu î�n orice domeniu, acea
persoană ia aceste trei decizii î�n mod diferit faţ� ă de tine î�ntr-un
anumit context sau situaț� ie. Î� n mod clar, Ed Roberts a ales să se
concentreze asupra unui lucru diferit decât ar face-o cei mai mulţ�i
oameni î�n situaţ�ia lui. El s-a concentrat pe cum putea să facă o dife-
renţ�ă. Dificultăţ�ile sale fizice au î�nsemnat pentru el „o provocare”.
Î�n mod clar, ceea ce a hotărât el a fost să facă orice putea î�mbunătăţ�i
calitatea vieţ�ii pentru ceilalţ�i oameni care se aflau î�n situaţ�ia sa. El
s-a angajat î�n mod absolut să influenț�eze mediul î�ntr-un fel care
urma să î�mbunătăț�ească calitatea vieţ�ii pentru toate persoanele cu
dizabilităţ�i fizice.
Nu cunosc nimic mai încurajator decât capacitatea omului

de a se ridica în viață printr-un demers conştient.
− Henry David Thoreau
Prea mulţ�i dintre noi nu luăm majoritatea deciziilor noastre î�n mod
conş� tient, î�ndeosebi aceste trei decizii absolut cruciale. Procedând
astfel, plătim un preţ� semnificativ. De fapt, cei mai mulţ�i oameni
trăiesc ceea ce eu numesc „Sindromul Niagara.” Eu cred că viaţ�a
este asemenea unui râu ş� i că majoritatea oamenilor sar î�n râul vieţ�ii
fără să decidă vreodată cu adevărat unde vor să ajungă. Aş� a că, î�ntr-o
perioadă scurtă de timp, ei ajung să fie purtaţ�i de curent: evenimen-
tele curente, temerile curente, provocările curente. Când ajung î�n
bifurcaţ�iile râului, ei nu decid î�n mod conş� tient unde vor să meargă
sau care este direcţ�ia corectă pentru ei. Ei nu fac decât „să se lase
purtaţ�i de val.” Devin o parte a masei de oameni care sunt conduș� i
de mediu, î�n loc să fie conduș� i de propriile valori. Prin urmare, simt
că au pierdut controlul. Ei rămân î�n această stare inconş� tientă până
î�ntr-o zi î�n care sunetul apei tumultuoase î�i trezeş� te ş� i descoperă că
se află la doi metri de Cascada Niagara, î�ntr-o barcă fără rame. Î�n
clipa aceea, ei spun: „Of, fir-ar…!” Dar atunci este prea târziu. Urmea-
ză să se prăbuş� ească. Uneori, este vorba de o prăbuş� ire emoţ�ională.
Uneori este o prăbuş� ire fizică. Uneori este o prăbuş� ire financiară.
Este posibil ca, indiferent de dificultăţile pe care le ai în mo-
mentul de faţă în viaţa ta, acestea să fi putut fi evitate prin câ-
teva decizii mai bune în amonte.
Cum facem să redresăm lucrurile dacă suntem prinş� i î�n cursul

râului vijelios? Fie luăm decizia de a coborî� ambele rame î�n apă ş� i de
a î�ncepe să vâslim nebuneş� te î�ntr-o direcţ�ie nouă, fie decidem să
plănuim î�n avans. Stabileş� te o rută pentru destinaţ�ia la care vrei să
ajungi cu adevărat ş� i creează un plan sau o hartă pentru a putea lua
decizii de calitate pe parcurs.
Deş� i este posibil să nu te fi gândit niciodată la asta, creierul tău
deja a construit un sistem interior pentru luarea de decizii. Acest
sistem funcţ�ionează ca o forţ�ă invizibilă, dirijând toate gândurile,
acţ�iunile ş� i sentimentele tale, ş� i pe cele bune ş� i pe cele rele, î�n fieca-
re clipă a vieț�ii. Controlează felul î�n care evaluezi totul î�n viaţ�a ta ş� i
este acţ� ionat î�n cea mai mare parte de mintea ta subconş� tientă.
Î�nspăimântător este că majoritatea oamenilor nu programează nici-
odată în mod conştient acest sistem. Î� n schimb, este instalat de-a
lungul anilor de diferite surse, cum ar fi părinţ�ii, colegii, profesorii,
televiziunea, persoanele din publicitate ş� i cultura î�n general. Acest
sistem este alcătuit din cinci componente: 1) credinţele tale fun-
damentale ş� i regulile tale inconştiente, 2) valorile tale de viaţă,
3) referinţele tale, 4) î�ntrebările uzuale pe care ţ�i le adresezi ţ�ie
î�nsuţ�i ş� i 5) stările emoţionale pe care le î�ncerci î�n fiecare moment.
Relaţ�ia de sinergie a acestor cinci elemente exercită o forţ�ă care este
responsabilă să te î�mpingă să acţ�ionezi sau să te oprească să o faci,
care te face să anticipezi sau să-ţ�i faci griji pentru viitor, care te face să
te simţ�i iubit sau respins ş� i care dictează nivelul tău de succes ş� i feri-
cire. Asta determină de ce faci ceea ce faci ş� i de ce nu faci unele lu-
cruri pe care ş� tii că trebuie să le faci.
Schimbând oricare dintre aceste cinci elemente − indiferent că
este vorba de un crez fundamental, regulă, valoare, referinţ�ă, î�ntre-
bare sau stare emoţ�ională −, tu poţ�i produce imediat o schimbare
puternică ş� i măsurabilă î�n viaţ�a ta. Cel mai important, vei combate
cauza ş� i nu efectele. Nu uita, dacă mănânci prea mult î�n mod regu-
lat, cauza reală este de regulă mai degrabă o problemă referitoare la
valori sau la crezuri decât o problemă cu mâncarea î�n sine. Pe par-
cursul acestei cărţ�i, pas cu pas, eu te voi călăuzi să descoperi cum
este programat sistemul tău fundamental de luare a deciziilor, iar

tu vei face schimbări simple pentru a-l adapta la dorinţ�ele tale − î�n
loc să continue să fie controlat de condiţ�ionarea ta anterioară. Eş� ti
pe punctul de a porni î�ntr-o călătorie fascinantă pentru a descoperi
cine eş� ti ş� i ce te face cu adevărat să faci ceea ce faci. Cu aceste dis-
tincţ�ii de putere, tu vei putea să î�nţ�elegi sistemul de luare a decizii-
lor pe care asociaţ�ii tăi de afaceri, soţ�ul sau soţ�ia ş� i alte persoane
dragi î�l utilizează. Vei fi capabil, î�ntr-un final, să î�nţ�elegi de aseme-
nea ş� i comportamentul lor „fascinant!”
Vestea bună este că putem rescrie acest sistem prin luarea de
decizii conş� tiente, î�n orice moment din vieţ�ile noastre. Nu trebuie
să permitem programării din trecutul nostru să ne controleze
prezentul şi viitorul. Cu această carte, te poţ�i reinventa pe tine
î�nsuţ�i organizându-ţ�i sistematic crezurile ş� i valorile î�ntr-un fel care
te aduce î�n direcţ�ia proiectului vieţ�ii tale.
Eu nu sunt descurajat, deoarece fiecare încercare greşită

prin care am trecut este un alt pas înainte.
− Thomas Edison
Există un ultim impediment î�n calea utilizării reale a puterii de de-

cizie. Iar acesta este că trebuie să ne depăş� im temerile că vom lua
deciziile greşite. Cu siguranţ�ă vei lua decizii greş� ite î�n viaţ�a ta. Vei da
greş! Ş� tiu sigur că eu nu am luat toate deciziile corecte pe parcurs.
Nici pe departe. Dar nu mă aş� teptam să o fac. Ş� i nici nu voi lua î�ntot-
deauna deciziile corecte pe viitor. Am stabilit că indiferent care vor
fi deciziile pe care le voi lua, voi fi flexibil, voi examina consecinţ�ele,
voi î�nvăţ�a din ele ş� i voi folosi lecţ�iile pentru a lua decizii mai bune
pe viitor. Nu uita: Succesul este cu adevărat produsul unei jude-
căţi bune. Buna judecată este rezultatul experienţei şi experien-
ţa este adeseori rezultatul proastei judecăţi! Acele experienţ�e
aparent rele sau dureroase sunt uneori cele mai importante. Atunci
când oamenii reuş� esc, au tendinţ�a să petreacă; atunci când eş� uează,
au tendinţ�a să se gândească bine ş� i î�ncep să facă noi distincţ�ii care
le vor spori calitatea vieţ�ii. Noi trebuie să ne luăm angajamentul de

a î�nvăţ�a din greş� elile noastre, mai degrabă decât să ne criticăm inutil,
sau suntem sortiţ�i să facem aceleaş� i greş� eli din nou î�n viitor.
Pe cât de importantă este experienţ�a personală, gândeş� te-te cât
de nepreţ�uit este să ai, de asemenea, un model de urmat − cineva
care a navigat vârtejurile î�naintea ta ş� i care are o hartă bună pe care
tu să o urmezi. Poţ�i avea un model de urmat pentru finanţ�ele tale,
un model pentru relaţ� iile tale, un model pentru sănătatea ta, un
model pentru profesia ta sau un model pentru orice aspect al vieţ�ii
tale pe care î�nveţ�i să-l stăpâneş� ti la perfecţ�ie. Acestea te pot scuti de
ani de suferinţ�ă ş� i te pot opri să ajungi î�n cascadă.
Vor exista momente când vei fi singur pe râu ş� i va trebui să iei
câteva decizii importante de unul singur. Vestea bună este că dacă
eş� ti dispus să î�nveţ�i din experienţ�a ta, atunci până ş� i momentele
despre care ai putea crede că au fost dificile devin grozave deoarece
ele î�ţ�i oferă informaţ�ii valoroase − distincţii-cheie − pe care tu le
vei utiliza pentru a lua decizii mai bune pe viitor. De fapt, orice per-
soană de mare succes pe care o î�ntâlneş� ti î�ţ�i va spune − dacă este
sinceră cu tine − că motivul pentru care are mai mult succes este
acela că a luat mai multe decizii proaste decât ai luat tu. Persoanele
de la seminarele mele mă î�ntreabă adesea: „Cât de mult timp crezi
că î�mi va lua ca să stăpânesc cu adevărat această aptitudine?” Ş� i
răspunsul meu imediat este: „Cât de mult timp vrei să î�ţ�i ia?” Dacă
tu acţ�ionezi de zece ori pe zi, având „experienţ�ele de î�nvăţ�are” co-
respunzătoare acestora, î�n timp ce alţ�i oameni lucrează la o nouă
aptitudine o dată pe lună, tu vei avea zece luni de experienţ�ă î�ntr-o
zi, vei ajunge să stăpâneş� ti curând aptitudinea ş� i probabil că vei fi,
î�n mod ironic, considerat „talentat ş� i norocos.”
Eu am devenit un orator public excelent deoarece, î�n loc de o
dată pe săptămână, eu am făcut rezervări să vorbesc de trei ori pe zi,
oricui m-ar fi ascultat. Î�n vreme ce alţ�ii din organizaţ�ia mea aveau
patruzeci ş� i opt de angajamente pe an, eu aveam un număr asemă-
nător î�ntr-un interval de două săptămâni. Î�ntr-un interval de o lună,
obţ�ineam doi ani de experienţ�ă. Ş� i după un an, aveam dezvoltarea
corespunzătoare unui deceniu. Asociaţ�ii mei vorbeau despre cât de

„norocos” eram pentru că m-am născut cu un astfel de talent „na-
tiv”. Am î�ncercat să le spun ceea ce î�ţ�i spun ţ�ie acum: stăpânirea la
perfecţ�ie durează atât timp cât vrei tu să dureze. Apropo, au fost
toate discursurile mele grozave? Nici pe departe.
Dar m-am asigurat că am î�nvăţ�at din fiecare experienţ�ă ş� i că am
devenit cumva mai bun până când, foarte curând, puteam să intru
î�ntr-o cameră de orice dimensiuni ş� i eram practic capabil să comu-
nic cu oameni de toate condiţ�iile.
Indiferent cât de pregătit eş� ti, există un lucru pe care ţ�i-l pot
garanta î�n mod absolut. Dacă te afli pe râul vieţ�ii, probabil că te vei
lovi de câteva pietre. Asta nu î�nseamnă că eş� ti negativ; asta î�nseam-
nă că eş� ti meticulos. Cheia este că atunci când vei eş� ua, î�n loc să te
critici inutil pentru faptul că eş� ti atât de „ratat”, aminteş� te-ţ�i că î�n
viaţ�ă nu există rateuri. Există doar rezultate. Dacă nu ai obţ�inut re-
zultatele pe care le voiai, î�nvaţ�ă din această experienţ�ă astfel î�ncât
să ai referinţ�e despre cum să iei decizii mai bune î�n viitor.
Fie vom găsi o cale, fie ne vom croi una.

− Hannibal
Una dintre cele mai importante decizii pe care le poţ�i lua pentru a-ţ�i
asigura fericirea pe termen lung este de a decide să foloseşti orice
îţi oferă viaţa pe moment. Ideea de bază este că nu există nimic ce
nu poţ�i realiza dacă: 1) Decizi clar care este lucrul pentru care ţ�i-ai
luat la modul absolut angajamentul să î�l obţ� ii, 2) Eş� ti dispus să
acţ�ionezi masiv, 3) Observi ce funcţ�ionează sau nu, ş� i 4) Continui
să-ţ�i schimbi abordarea până obţ�ii ceea ce vrei, folosindu-te de ori-
care dintre lucrurile pe care ţ�i le oferă viaţ�a pe parcurs.
Oricine a repurtat succese de amploare a parcurs aceste patru
etape ş� i a urmat Formula Succesului Suprem. Una dintre preferate-
le mele „Poveş� ti de Succes Suprem” este cea a dl. Soichiro Honda,
fondatorul corporaţ� i ei care î� i poartă numele. La fel ca toate
companiile, indiferent cât de mari, Corporaţ�ia Honda a î�nceput cu o

decizie ş� i o dorinţ�ă arzătoare de a produce un rezultat.
Î�n 1938, la vremea când î�ncă era student, dl. Honda a luat tot ce
deţ�inea ş� i a investit î�ntr-un mic atelier unde a î�nceput să-ş� i dezvolte
conceptul unui segment de piston. El voia să-ş� i vândă proiectul Cor-
poraţ�iei Toyota, aş� a că a muncit zi ş� i noapte, murdar până la coate
cu vaselină, dormind î�n atelierul mecanic, crezând tot timpul că va
putea obţ�ine rezultatul. A amanetat până ş� i bijuteriile soţ�iei pentru
a se menţ�ine î�n afaceri. Dar când a terminat î�n cele din urmă seg-
mentele de piston ş� i le-a prezentat celor de la Toyota, i s-a spus că
acestea nu respectă standardele Toyota. A fost trimis î�napoi la stu-
dii vreme de doi ani, unde a auzit râsul batjocoritor al instructorilor
ş� i al studenţ�ilor care î�i erau colegi, î�n timp ce aceş� tia vorbeau des-
pre cât de absurde erau schiţ�ele sale.
Dar î�n loc să se concentreze pe durerea acestei experienţ�e, el a
decis să continue să se concentreze asupra ț�elului său. Î�n cele din
urmă, după alţ�i doi ani, Toyota i-a oferit lui Honda contractul la care
visase. Pasiunea ş� i crezul lui s-au dovedit rentabile pentru că el
ș� tiuse ce voia, a acţ�ionat, a observat ce funcţ�iona ş� i a continuat să-ş� i
schimbe abordarea până a obţ�inut ceea ce voia. Apoi, a apărut o
nouă problemă.
Guvernul japonez se pregătea de război ş� i a refuzat să-i dea ci-
mentul de care era nevoie pentru a-ş� i construi fabrica. A renunţ�at el
î�n acel moment? Nu. S-a concentrat pe cât de nedrept era lucrul
ăsta? A î�nsemnat asta că visul său a murit? Categoric nu. Din nou, el
a hotărât să folosească experienţ�a ş� i a elaborat o altă strategie. El ş� i
echipa lui au inventat un proces pentru a-ş� i fabrica propriul ciment
ş� i apoi ş� i-au construit fabrica. Î�n timpul războiului, aceasta a fost
bombardată de două ori, fiind distruse porţ�iuni majore ale instala-
ţ�iei de fabricaţ�ie. Răspunsul lui Honda? El ş� i-a adunat imediat echi-
pa ş� i aceş� tia au adunat canistrele suplimentare de benzină pe care
le aruncaseră soldaţ�ii americani. El le-a numit „cadouri de la Preş� e-
dintele Truman” deoarece acestea î�i furnizau materiile prime de
care avea nevoie pentru procesul său de fabricaţ�ie − materiale care
nu se găseau la momentul acela î�n Japonia. Î�n final, după ce a supra-

vieţ� uit tuturor acestor lucruri, un cutremur i-a demolat fabrica.
Honda a hotărât să vândă celor de la Toyota paș� ii de execuț�ie a ine-
lului de piston.
Iată un om care a luat î�n mod clar decizii puternice pentru a
reuş� i. Făcea totul cu pasiune ș� i credinț�ă. A avut o strategie grozavă.
A acţ� ionat masiv. Ș� i-a schimbat continuu abordarea, dar î�ncă nu
obţ�inuse rezultatele pentru care î�ş�i luase angajamentul. Cu toate
acestea, el a decis să persevereze.
După război, o penurie groaznică de benzină a lovit Japonia ş� i
dl. Honda nu-ş� i putea conduce maş� ina nici măcar pentru a face rost
de mâncare pentru familia sa. Î�n cele din urmă, din disperare, el a
ataş� at un motor mic la bicicleta sa. Imediat după aceea, vecinii î�l
î�ntrebau dacă le-ar putea face ş� i lor o „bicicletă motorizată”. Unul
după altul, ei au urmat curentul până când el a rămas fără motoare.
A hotărât să construiască o uzină care să producă motoare pentru
noua sa invenţ�ie, dar din nefericire nu avea capitalul.
La fel ca î�nainte, el a luat decizia de a găsi o cale cu orice preț�!
Soluţ�ia sa a fost de a apela la cei 18 000 de proprietari de magazine
de biciclete din Japonia, scriindu-le fiecăruia câte o scrisoare perso-
nală. El le-a spus cum pot juca un rol î�n revitalizarea Japoniei prin
mobilitatea pe care invenţ�ia sa ar putea să o ofere ş� i i-a convins pe
5000 dintre ei să-i pună la dispoziţ�ie capitalul de care avea nevoie.
Totuş� i, motocicleta sa era cumpărată doar de cei mai î�mpătimiţ� i
fani ai bicicletelor deoarece era prea mare ş� i greoaie. Aş� a că el a fă-
cut o ultimă ajustare ş� i a creat o versiune mult mai uş� oară ş� i mai
mică a motocicletei. A botezat-o „The Super Cub” ş� i aceasta a deve-
nit un succes „peste noapte”, aducându-i premiul Î�mpăratului. Mai
târziu, el a î�nceput să-ş� i exporte motocicletele pentru generaţ� ia
Baby Boom din Europa ş� i din Statele Unite, continuând î�n anii ş� ap-
tezeci cu maş� inile care au devenit atât de populare.
Astăzi, corporaţ� ia Honda are peste 100 000 de angajaţ� i, atât
î�n Statele Unite, cât ş� i î�n Japonia ş� i este considerată unul dintre
cele mai mari imperii producătoare de automobile din Japonia,

depăş� indu-i pe toţ�i ceilalț�i la vânzări î�n Statele Unite, cu excepţ�ia
companiei Toyota. Are succes pentru că un om a î�nţ�eles puterea
unei decizii cu un angajament adevărat, pe baza căreia acţ�ionează
continuu, indiferent care sunt condiţ�iile.
GLOBUL DE CRISTAL A CRǍPAT…
Următoarele fraze sunt notificări adevărate de respingere primite pentru

aceste cărţi faimoase şi cu un succes incredibil.
Animal Farm (Ferma Animalelor), de George Orwell

„Este imposibil să vinzi poveşti cu animale în S.U.A.”
The diary of Anne Frank (Jurnalul Annei Frank), de Anne Frank

«Eu am impresia că fetiţa nu are o percepţie sau un sentiment special
care să ridice cartea deasupra nivelului de „curiozitate”».
Lord of the flies (Împăratul muştelor), de William Golding

„Nu ni se pare că ai avut succes deplin în elaborarea unei idei realmente
promiţătoare.”
Lady Chatterley’s lover (Amantul doamnei Chatterley), de D.H. Lawrence

„Spre binele tău, nu publica această carte.”
Lust for life (Bucuria vieţii), de Irving Stone

„Un roman lung şi tern despre un artist.”
Honda ş� tia cu siguranţ�ă că, uneori, atunci când iei o decizie ş� i acţ�ionezi,
pe termen scurt poate părea că nu merge. Pentru a reuşi, trebuie
să ai o focalizare pe termen lung. Majoritatea dificultăţ� ilor pe
care le avem î�n vieţ�ile noastre personale − cum ar fi de exemplu
faptul că facem abuz î�n mod constant de mâncare, băutură sau ț�i-
gări î�n exces sau faptul că ne simţ� im copleş� iţ� i ş� i renunţ� ăm la
visurile noastre − î�ş�i au sursa î�n focalizarea pe termen scurt. Succe-

sul ş� i eş� ecul nu sunt experienţ�e care se petrec peste noapte. Toate
acele mici decizii de pe parcurs sunt cele care î�i fac pe oameni să
greş� ească. Este eş� ecul de a merge până la capăt. Este eş� ecul de a
acţ�iona. Este eş� ecul de a persista. Este eş� ecul î�n gestionarea stărilor
noastre mentale ş� i emoţ�ionale. Este eş� ecul de a ne controla focali-
zarea. Dimpotrivă, succesul este rezultatul luării unor decizii mici:
decizia de a te supune pe tine î�nsuţ�i unui standard mai î�nalt, decizia
de a contribui, decizia de a-ţ�i hrăni mai degrabă mintea decât să
permiţ�i mediului să te controleze − aceste decizii mici creează ex-
perienţ�a de viaţ�ă pe care o numim succes. Niciun individ sau orga-
nizaţ�ie care a devenit de succes nu a reuş� it asta cu o focalizare pe
termen scurt.
Pe plan naţ�ional, majoritatea dificultăţ�ilor prin care trecem î�n
momentul de faţ� ă sunt rezultatul faptului că nu ne-am gândit la
posibilele consecinţ�e ale deciziilor pe care le-am luat. Crizele noas-
tre − scandalul S&L care se traduce prin eş� ecul financiar al unui
grup de 747 de firme de „economii ş� i î�mprumut”, dezechilibrul ba-
lanţ�ei comerciale, deficitul bugetar, situaţ� ia noastră proastă din
educaţ�ie, problemele cu drogurile ş� i alcoolul − toate sunt rezultatele
gândirii pe termen scurt. Acesta este Sindromul Niagara la apogeul
său. Î�n timp ce te deplasezi dus de apa râului, focalizându-te asupra
următoarei pietre care te-ar putea lovi, nu reuş� eş� ti − sau nu poţ�i −
să priveş� ti suficient de departe î�n faţ�a ta pentru a evita căderea.
Ca societate, noi suntem atât de fixaţ�i pe gratificare instanta-
nee, î�ncât soluţ�iile noastre pe termen scurt devin frecvent soluţ�ii pe
termen lung. Copiii noş� tri au dificultăţ�i î�n a fi atenţ�i la ş� coală suficient
de mult pentru a gândi, memora ş� i î�nvăţ�a, iar acest lucru este cau-
zat, î�n parte, de dependenț�a lor de gratificarea instantanee ca ur-
mare a expunerii constante la jocuri video, reclame TV ş� i MTV. Ca
naţ�iune, noi avem cel mai mare număr de copii supraponderali din
istorie din cauza preocupării noastre neobosite pentru soluţ�ii facile:
fast food, budinca instant ş� i negresele la microunde.
Î�n afaceri, de asemenea, genul acesta de focalizare pe termen

scurt poate să fie fatal. Î�ntreaga controversă din jurul dezastrului
Exxon Valdez ar fi putut fi evitată prin luarea unei singure mici
decizii. Exxon ş� i-ar fi putut dota petrolierele cu o carcasă dublă, o
decizie proactivă care ar fi î�mpiedicat deversările de ţ�iţ�ei î�n cazul
unei coliziuni. Dar compania petrolieră a ales să nu o facă, luând î�n
considerare impactul imediat asupra rezultatelor sale financiare ş� i
mai puţ� in cel pe termen lung. După ciocnire ş� i deversarea care a
rezultat, Exxon are obligaţ� ia să plătească ameţ� itoarea sumă de
1,1 miliarde de dolari drept compensaţ�ie parţială pentru pagubele
economice devastatoare pe care le-a provocat, fără a mai menţ�iona
distrugerea ecologică incomensurabilă din Alaska ş� i din zonele din
jur.
Decizia de a-ţ� i lua angajamentul pentru rezultate pe termen
lung, nu pentru soluţ�ii pe termen scurt, este una dintre cele mai
importante decizii pe care le vei lua pe parcursul vieţ�ii tale. Eş� ecul
de a face asta î�ţ�i poate aduce nu doar enorme necazuri financiare ş� i
sociale, ci ş� i, î�n unele cazuri, chiar suprema durere personală.
Un tânăr, de care se poate să fi auzit, a abandonat liceul deoare-
ce a decis că nu avea să mai aş� tepte nicio clipă ca să-ş� i urmeze visul
de a deveni un muzician faimos. Dar visul acesta nu a devenit reali-
tate suficient de repede. De fapt, la vârsta de douăzeci ş� i doi de ani
el se temea că luase o decizie greş� ită ş� i că muzica sa nu avea să placă
niciodată nimănui. El cânta î�n baruri cu pian ş� i nu avea niciun ban,
dormind prin spălătorii automate deoarece nu mai avea casă. Sin-
gurul lucru care î�l ţ�inuse pe linia de plutire era relaț�ia sa romantică.
Apoi, iubita sa a hotărât să se despartă de el ş� i, atunci când a făcut-o,
asta l-a î�mpins î�n prăpastie. El s-a focalizat imediat pe ideea că nu
avea să mai găsească vreodată o femeie la fel de frumoasă ca ea.
Asta î�nsemna că pentru el viaţ�a se terminase, aş� a că s-a hotărât să
se sinucidă. Din fericire, î�nainte să o facă, ş� i-a reevaluat opţ�iunile ş� i
a decis ca î�n loc de asta să se interneze î�ntr-un spital de boli nervoa-
se. Timpul petrecut acolo i-a oferit câteva repere noi despre ceea ce
constituiau problemele adevărate. Mai târziu, el ş� i-a amintit că a
spus: „Oh, nu voi mai ajunge niciodată atât de rău.” El declară acum:
„A fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreoda-
tă deoarece nu am mai ajuns niciodată să mă compătimesc pe mine
î�nsumi, indiferent de ceea ce s-a î�ntâmplat. Orice problemă apărută
de atunci nu este nimic prin comparaţ�ie cu lucrurile prin care am
văzut că trec alţ� ii.”* Reî�nnoindu-ş� i angajamentul ş� i urmărindu-ş� i
visul pe termen lung, el a obț�inut î�n cele din urmă tot ce voia. Numele
lui? Billy Joel.
Î�ţ�i vine să crezi că omul acesta, pe care î�l iubesc milioane de fani
ş� i cu care s-a căsătorit super-modelul Christie Brinkley, ş� i-a făcut
cândva griji pentru calitatea muzicii sale sau pentru găsirea unei
femei la fel de frumoasă ca fosta sa iubită? Cheia pe care să ţ� i-o
aminteş� ti este că ceea ce părea să fie imposibil pe termen scurt s-a
transformat î�ntr-un exemplu fenomenal de succes ş� i fericire pe ter-
men lung. Billy Joel a fost capabil să iasă singur din depresie di-
rijând cele trei decizii pe care noi le controlăm cu toţ�ii î�n fiecare
clipă a vieţ�ilor noastre: asupra a ce să ne focalizăm, ce î�nseamnă
lucrurile ş� i ce să facem î�n ciuda dificultăţ�ilor care pot lăsa impresia
că ne î�ngrădesc. El ş� i-a ridicat standardele, le-a sprijinit cu crezuri
noi ş� i a implementat strategiile pe care ş� tia că trebuie să le
implementeze.
Unul dintre crezurile pe care le-am dezvoltat pentru a mă ajuta
î�n momente extrem de dure este pur ş� i simplu acesta: amânările
din partea lui Dumnezeu nu sunt respingeri din partea lui
Dumnezeu. Frecvent, ceea ce pare imposibil pe termen scurt devi-
ne foarte posibil pe termen lung, dacă persişti. Pentru a reuş� i, noi
trebuie să ne disciplinăm pe noi î�nş� ine să gândim î�n mod constant
pe termen lung. Una dintre metaforele pe care le folosesc pentru
a-mi reaminti mie î�nsumi de asta este comparaţ�ia dintre suiş� urile ş� i
coborâş� urile vieţ�ii ş� i schimbarea anotimpurilor. Niciun anotimp nu
durează veş� nic deoarece î�ntreaga viaţ�ă este un ciclu de plantare,
* Sheff, David și Victoria, „Playboy interview: Billy Joel”, Chicago: Playboy, mai
1982.
recoltare, odihnă ş� i reî�nnoire. Iarna nu este infinită: chiar dacă

astăzi î�ntâmpini dificultăț� i, nu poţ� i renunţ� a niciodată la venirea
primăverii. Pentru unele persoane, iarna î�n seamnă hibernare;
pentru alţ� ii, î�nseamnă să te dai cu bobul ş� i să schiezi pe pârtie!
Poţ�i î�ntotdeauna să aş� tepţ�i răbdător sfârş� itul anotimpului, dar de
ce să nu-l transformi î�ntr-un moment de care să-ţ�i aminteş� ti?
EXPLOATEAZĂ PUTEREA DE DECIZIE

Ca recapitulare, permite-mi să-ţ�i ofer ş� ase chei rapide care să te
ajute să exploatezi puterea de decizie, puterea care î�ţ�i influenț�ează
experienţ�a de viaţ�ă î�n fiecare clipă pe care o trăieş� ti:
1. Aminteşte-ţi adevărata putere de a lua decizii. Este un

instrument pe care î�l poţ�i utiliza î�n orice clipă pentru a-ţ�i schimba
î�ntreaga viaţ�ă. Chiar din clipa î�n care iei o nouă decizie, tu pui î�n
miş� care o nouă cauză, un nou efect, o nouă direcţ�ie ş� i o nouă desti-
naţ�ie pentru viaţ�a ta. Î�ncepi să-ţ�i schimbi viaţ�a la propriu î�n clipa î�n
care iei o decizie nouă. Aminteş� te-ţ�i că atunci când î�ncepi să te simţ�i
copleş� it, sau atunci când simţ�i că nu ai de ales, sau atunci când lu-
crurile ţ�i se î�ntâmplă, tu poţ�i schimba totul dacă pur ş� i simplu te
opreş� ti ş� i decizi să faci asta. Nu uita, o decizie adevărată este măsu-
rată prin faptul că ai realizat o acţ�iune nouă. Dacă nu există nicio
acţ�iune, nu ai decis cu adevărat.
2. Conştientizează că cel mai dificil pas, pentru a realiza

orice lucru, este să îţi iei un angajament real − o decizie reală.
Respectarea angajamentului luat de tine este adeseori mult mai
uş� oară decât decizia î�n sine, aş� a că ia-ţ�i deciziile î�n mod inteligent,
dar ia-le repede. Nu te concentra o veş� nicie la î�ntrebările referitoa-
re la cum sau dacă să o faci. Studiile au demonstrat că oamenii care
au cel mai mult succes iau decizii rapid deoarece le este limpede
care le sunt propriile valori ş� i ce vor cu adevărat pentru vieţ�ile lor.
Aceleaş� i studii arată că ei î�ş�i schimbă lent deciziile, atunci când o

fac. Pe de altă parte, oamenii care dau greş� iau decizii mai î�ncet de obi-
cei ş� i se răzgândesc rapid, oscilând mereu î�ntre altenative. Decide-te
odată!
Î�nţ�elege că luarea de decizii este ea î�nsăş� i un fel de a acţ�iona,
aş� a că o definiţ�ie bună pentru o decizie ar putea să fie „informaţ�ie
pe baza căreia s-a acţ� ionat.” Ş� tii că ai luat cu adevărat o decizie
atunci când aceasta devine izvorul unor acţ� iuni. Devine o cauză
pusă î�n miş� care. Adeseori, efectul luării unei decizii este de ajutor
î�n execuţ�ia realizării unui ț�el mai amplu. O regulă esenţ�ială pe care
am elaborat-o pentru mine este să nu părăseşti niciodată scena
unei decizii fără a înteprinde mai întâi o acţiune pentru reali-
zarea acesteia.
3. Ia des decizii. Cu cât iei mai multe decizii, cu atât vei deveni
mai bun î�n luarea lor. Muş� chii devin mai puternici prin utilizare,
iar lucrurile stau la fel cu muş� chii tăi pentru luarea deciziilor. Dez-
lănţ�uieş� te-ţ�i puterea chiar acum luând câteva decizii pe care le-ai
amânat. Nu o să-ț� i vină să crezi energia ş� i entuziasmul pe care
aceasta le va crea î�n viaţ�a ta!
4. Învaţă din deciziile tale. Nu există vreun fel de a ocoli asta.

Din când î�n când, vei da greş� , indiferent ce faci. Ş� i când inevitabilul
se produce, î�n loc să te î�ngropi pe tine î�nsuţ�i î�n critici, î�nvaţ�ă ceva.
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce este bine î�n asta? Ce pot î�nvăţ�a din
asta?” Acest „eş� ec” poate fi un dar incredibil, dar deghizat dacă î�l
foloseş� ti pentru a lua decizii mai bune î�n viitor. Decât să te focalizezi
asupra obstacolelor pe termen scurt, alege î�n schimb să î�nveţ�i lecţ�ii
care î�ţ�i vor economisi timpul, banii sau te vor scuti de necazuri ş� i
care î�ţ�i vor oferi abilitatea de a reuş� i pe viitor.

5. Rămâi angajat faţă de deciziile tale, dar rămâi flexibil în
abordare. După ce ai decis ce vrei să fii ca persoană, de exemplu,
nu rămâne blocat la mijloacele de a obţ�ine asta. Obiectivul este ţ�inta
ta. Prea des, atunci când decid ce vor pentru vieţ�ile lor, oamenii aleg
cea mai bună cale pe care o ş� tiu la momentul respectiv − ei fac o
hartă − dar după aceea nu rămân deschiş� i la rute alternative. Nu
deveni rigid î�n abordare. Cultivă arta flexibilităţ�ii.
6. Bucură-te de luarea deciziilor. Trebuie să ş� tii că, î�n orice

moment, una dintre deciziile pe care le iei î�ţ�i poate schimba cursul
vieţ�ii pentru totdeauna: următoarea persoană î�n spatele căreia stai
la coadă sau lângă care stai î�ntr-un avion, următorul telefon pe care
î�l dai sau î�l primeş� ti, următorul film pe care î�l vei vedea sau urmă-
toarea carte pe care o citeş� ti sau pagină pe care o î�ntorci poate fi
acel lucru singular care va face zăgazurile să se rupă ş� i va face ca
toate lucrurile pe care le-ai aş� teptat să capete sens.
Dacă vrei cu adevărat ca viaţ�a ta să fie pasională, trebuie să tră-
ieş� ti cu această atitudine de aş� teptare. Cu ani î�n urmă am luat ceea
ce părea o decizie măruntă, iar aceasta mi-a influenț� at puternic
viaţ�a. Am hotărât să ţ�in un seminar î�n Denver, Colorado. Decizia
aceea m-a făcut să î�ntâlnesc o doamnă pe nume Becky. Numele ei de
familie este Robbins acum ş� i ea este categoric unul dintre cele mai
grozave daruri din viaţ�a mea. Î� n aceeaş� i călătorie, am hotărât să
scriu prima mea carte, care a fost publicată acum î�n unsprezece
limbi î�n jurul lumii. Câteva zile mai târziu, m-am hotărât să ţ�in un
seminar î�n Texas ş� i după ce am muncit timp de o săptămână pentru
a-mi onora programul, organizatorul nu m-a plătit pentru eveni-
ment − a fugit din oraş� . Persoana cu care era logic să vorbesc era
agentul de relaţ�ii cu publicul angajat de acesta, o femeie care avea
necazuri similare. Femeia aceea a devenit agentul meu literar ş� i
m-a ajutat să-mi public prima carte. Prin urmare, am privilegiul
de a-ţ�i î�mpărtăş� i această poveste astăzi.
Odată, am decis, de asemenea, să accept un partener de afaceri.
Alegerea de a nu-i investiga reputaț� ia din timp a fost o decizie
proastă din partea mea. Timp de un an, el a delapidat un sfert de
milion de dolari ş� i mi-a î�ndatorat corporaţ�ia cu 758 000 de dolari î�n
timp ce eu î�mi petreceam viaţ�a pe drumuri, realizând peste 200 de

seminare. Totuş� i, din fericire, am î�nvăţ�at din decizia mea proastă ş� i
am luat una mai bună. Î�n ciuda recomandărilor de la toț�i experţ�ii
din jurul meu, care-mi spuneau că singurul mod î�n care puteam
supravieţ�ui era acela de a declara falimentul, am decis să găsesc o
cale de a redresa situaţ�ia ş� i am creat unul dintre cele mai mari suc-
cese ale vieţ�ii mele. Mi-am dus compania la un nivel complet nou ş� i
ceea ce am î�nvăţ�at din acea experienţ�ă nu doar că mi-a creat succe-
sul pe termen lung î�n afaceri, ci mi-a furnizat de asemenea multe
dintre distincţ�iile pentru Condiţ�ionarea Neuro-Asociativă ş� i Tehno-
logiile Destiny despre care vei î�nvăţ�a î�n această carte.
Viaţa este fie o aventură îndrăzneaţă, fie nimic.

− Helen Keller
Deci, care este singura ş� i cea mai importantă distincţ�ie pe care să o

extragem din acest capitol?
Recunoaşte că deciziile tale, şi nu circumstanţele tale, sunt
cele care îţi determină destinul. Î�nainte să î�nvăţ�ăm tehnologia
pentru schimbarea felului î�n care gândeş� ti ş� i î�n care simţ�i î�n fiecare
zi a vieţ�ii tale, vreau să-ţ�i aminteş� ti că, atunci când tragi linie, tot ce
ai citit î�n această carte este lipsit de valoare… orice altă carte pe care
ai citit-o, sau casetă pe care ai ascultat-o, sau seminar la care ai luat
parte este lipsit de valoare… dacă nu decizi să le foloseşti. Amin-
teş� te-ţ�i că forţ�a care î�ţ�i schimbă viaţ�a este decizia cu angajament
adevărat. Este o putere disponibilă pentru tine î�n orice clipă doar
dacă decizi să o utilizezi.
Dovedeş� te-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i că ai decis acum. Ia una sau două decizii
pe care le-ai amânat: o decizie uş� oară ş� i una care să fie puţ�in mai
dificilă. Arată-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i ce poţ�i să faci. Chiar acum, opreşte-te. Ia
cel puţ�in o decizie clară pe care ai amânat-o − fă prima acţ�iune î�n
direcţ�ia realizării acesteia − ş� i insistă! Făcând asta, tu î�ţ�i vei forma
muş� chiul acela care î�ţ�i va livra voinţ� a de a-ţ� i schimba î�ntreaga
viaţ�ă.
Amândoi ş� tim că vor exista dificultăţ�i î�n viitorul tău. Dar aş� a
cum au î�nvăţ� at Lech Walesa ş� i est-europenii, dacă te-ai decis să
treci de ziduri, te poţ�i urca pe ele, poţ�i trece prin ele, poţ�i săpa un
tunel sub ele sau poţ�i găsi o uş� ă. Indiferent cât de mult a rezistat un
zid, niciunul nu are puterea să reziste forţ�ei susţ�inute a fiinţ�elor
umane care au decis să persevereze până când acesta se va prăbuş� i.
Spiritul uman este cu adevărat de neî�nvins. Dar voinţ�a de a î�nvinge,
voinţ�a de a reuş� i, de a-ţ�i influenț�a propria viaţ�ă, de a prelua contro-
lul pot fi exploatate doar atunci când decizi ce vrei ş� i crezi că nicio
dificultate, nicio problemă ş� i niciun obstacol nu te pot ţ�ine departe
de asta. Atunci când vei decide că viaţ�a ta va fi î�n cele din urmă in-
fluenț�ată de deciziile tale, nu de circumstanț�e, atunci, î�n clipa aceea,
viaţ�a ţ�i se va schimba pentru totdeauna ş� i tu vei avea puterea să
controlezi…
3
FORȚ� A CARE Î�Ț�I
INFLUENȚ� EAZǍ� VIAȚ� A
Oamenii trăiesc în perioade de raţiune sub
suveranitatea umorului şi pasiunii.
− Sir Thomas Browne
Ea făcea jogging doar de vreo jumătate de oră când s-a î�ntâmplat.

Deodată, vreo 12 băieţ�i tineri au î�nceput să alerge î�n direcţ�ia ei.
Î�nainte să aibă timp să î�nţ�eleagă ce se î�ntâmplă, s-au năpustit asupra
ei, au tras-o î�n tufiş� uri ş� i au î�nceput să o lovească cu o ţ�eavă din plumb.
Unul dintre băieţ�i a lovit-o continuu î�n faţ�ă până când a î�nceput să sân-
gereze puternic. După aceea au violat-o ş� i au sodomizat-o ş� i au plecat
crezând că e moartă.
Sunt sigur că ai auzit despre această infracț�iune tragică, inima-
ginabilă, care s-a petrecut î�n Central Park cu câţ�iva ani î�n urmă. Eu
eram î�n New York City î�n noaptea î�n care a avut loc. Am fost ş� ocat
nu doar de sălbăticia atacului, ci chiar mai mult când am auzit cine
erau atacatorii. Erau copii cu vârstele cuprinse î�ntre 14 ş� i 17 ani.
Contrar stereotipurilor, aceş� tia nu era nici săraci ş� i nici nu prove-
neau din familii abuzive. Erau băieţ�i de la ş� coli private, jucători î�n
Little League, copii care luau lecţ�ii de tubă. Aceş� ti băieţ�i nu î�nnebu-
niseră din cauza drogurilor ş� i nici nu aveau motivaţ�ii rasiale. Ei o
atacaseră ş� i ar fi putut să o omoare pe această femeie de 28 de ani
dintr-un singur motiv: distracţ�ia. Aveau până ş� i un nume pentru
ceea ce î�ş�i propuseseră să facă; numeau asta „prădare.”
La doar 400 km distanţ�ă de capitala ţ�ării noastre, un avion cu

reacţ�ie care transporta pasageri s-a prăbuş� it î�n timp ce decola de pe
Aeroportul Naţ�ional î�n timpul unei furtuni orbitoare de zăpadă. A
lovit Podul Potomac la o oră de vârf î�n trafic. Î�n timp ce traficul se
aglomera până la blocare, serviciile de salvare au fost trimise ime-
diat la faţ�a locului ş� i podul a devenit un coş� mar de haos ş� i panică.
Pompierii ş� i paramedicii au fost copleş� iţ�i de distrugere ş� i s-au scu-
fundat î�n repetate rânduri î�n Potomac pentru a î�ncerca să salveze
victimele accidentului.
Un om le-a dat colacul de salvare altora î�n repetate rânduri. A sal-
vat multe vieţ�i, dar nu ş� i pe a lui. Până la momentul î�n care elicopterul
de salvare a ajuns î�n cele din urmă la el, el se scufundase sub supra-
faţ�a î�ngheţ�ată a apei. Omul acesta ş� i-a dat viaţ�a pentru a le salva pe
cele ale unor oameni complet necunoscuţ�i! Ce l-a făcut să pună un
preţ� atât de mare pe vieţ�ile altor oameni − oameni pe care nici mă-
car nu-i cunoştea − î�ncât a fost dispus să-ş� i dea propria viaţ�ă?
Ce determină o persoană de „condiţ� ie bună” să se comporte
atât de sălbatic ş� i fără remuş� cări î�n timp ce o alta î�ş�i sacrifică pro-
pria viaţ�ă pentru a salva necunoscuţ�i? Ce dă naş� tere unui erou, unui
ticălos, unui criminal, unui binefăcător? Ce stabileș� te diferenţ�a dintre
acţ�iunile umane? De-a lungul vieţ�ii, am căutat cu pasiune răspunsul
la aceste î�ntrebări. Un lucru î�mi este limpede: fiinţ�ele umane nu
sunt creaturi ale hazardului; tot ce facem, facem cu un motiv. Este
posibil să nu ne dăm seama î�n mod conş� tient de motiv, dar î�n spate-
le î�ntregului comportament uman există fără î�ndoială o singură
forţ�ă motoare. Această forţ�ă influenţ�ează fiecare aspect al vieţ�ilor
noastre, de la relaţ�iile ş� i finanţ�ele noastre până la corpurile ş� i creie-
rele noastre. Care este această forţ�ă care te controlează chiar ş� i î�n
clipa aceasta ş� i va continua să o facă pentru tot restul vieţ�ii tale?
DUREREA ŞI PLǍCEREA! Tot ceea ce facem noi doi facem fie din
nevoia noastră de a evita durerea, fie din dorinţa noastră de a câştiga
plăcere.
Foarte des, î�i aud pe oameni vorbind despre schimbările pe
care vor să le facă î�n vieţ�ile lor. Dar aceș� tia nu se pot determina pe
ei î�nș� iș� i să meargă până la capăt. Se simt frustraţ�i, copleş� iţ�i, chiar ş� i
furioş� i pe propriile persoane pentru că ş� tiu că trebuie să acţ�ioneze,
dar nu se pot convinge pe ei î�nş� iş� i să o facă. Există un motiv funda-
mental: ei î�ncearcă continuu să-ş� i schimbe comportamentul, care
reprezintă efectul, î�n loc să se ocupe de cauza din spatele acestuia.
Î�nţ�elegerea ş� i utilizarea forţ�elor durerii ş� i plăcerii î�ţ�i vor permi-
te, odată pentru totdeauna, să creezi schimbările ş� i î�mbunătăţ�irile
de durată pe care ţ�i le doreş� ti pentru tine î�nsuţ�i ş� i pentru cei de
care eş� ti ataş� at. Eş� ecul de a î�nţ�elege această forţ�ă te condamnă la
un viitor î�n care să trăieş� ti reacţ�ionând asemenea unui animal sau
unei maş� ini. Poate că sună ca o simplificare exagerată ş� i totală, dar
gândeş� te-te la asta. De ce nu faci unele dintre lucrurile pe care ş� tii
că ar trebui să le faci?
Până la urmă, ce este procrastinarea? Aceasta apare când ş� tii că
ar trebui să faci ceva, dar î�ncă nu faci asta. De ce nu? Răspunsul este
simplu: la un nivel oarecare, tu crezi că acţ� iunea din momentul
acesta ar fi mult mai dureroasă decât simpla amânare. Cu toate
acestea, ai avut vreodată experienţ�a de a amâna ceva atât de multă
vreme î�ncât ai simţ� it brusc presiunea de a face acel lucru pur ş� i
simplu, de a termina cu el? Ce s-a î�ntâmplat? Ai schimbat lucrurile
care erau asociate cu plăcerea ş� i cu durerea. Brusc, faptul de a nu
acţ�iona a devenit mai dureros decât amânarea.
Aceasta este o situaţ�ie obiş� nuită prin care trec mulţ�i americani î�n
jur de 14 aprilie! (dată asociată cu numeroase tragedii pentru Statele
Unite, cum ar fi î�mpuș� carea preș� edintelui Abraham Lincoln)
Un om care suferă înainte să fie necesar

suferă mai mult decât este necesar.
−Seneca
Ce te î�mpiedică pe tine să-l abordezi pe bărbatul sau pe femeia visu-

rilor tale? Ce te î�mpiedică să î�ncepi acea afacere nouă pe care o
plănuieş� ti de ani de zile? De ce tot amâni dieta aceea? De ce te
fereş� ti să-ţ�i termini teza? De ce nu ai preluat controlul asupra por-

tofoliului tău de investiţ�ii financiare? Ce te opreş� te să faci orice este
nevoie pentru a-ţ�i transforma viaţ�a exact aş� a cum ţ�i-ai î�nchipuit-o?
Chiar dacă ş� tii că ai beneficia de pe urma tuturor acestor acţ�iuni
− î�ntrucât asta ţ�i-ar aduce fără î�ndoială plăcere − tu nu reuş� eş� ti să
acţ�ionezi pur ş� i simplu pentru că î�n clipa aceea asociezi mai multă
durere acţ�iunii necesare decât pierderii oportunităţ�ii. Î�n definitiv,
dacă ai aborda persoana respectivă ş� i ea te-ar respinge? Dar dacă ai
î�ncerca să demarezi noua afacere, dar ai eş� ua ş� i ai pierde siguranţ�a
pe care o ai la slujba ta actuală? Dar dacă ai î�ncepe o dietă ş� i ai trece
prin neplăcerea de a te î�nfometa singur, doar pentru a te î�ngrăş� a la
loc? Dar dacă ai face o investiţ�ie ş� i ţ�i-ai pierde banii? Aş� a că de ce să
mai î�ncerci?
Pentru majoritatea oamenilor, teama de a pierde este mult mai

mare decât dorinţ�a de a câş� tiga. Ce te-ar motiva mai mult: să î�mpie-
dici pe cineva să î�ţ�i fure cei 100 000 de dolari pe care i-ai câş� tigat î�n
ultimii cinci ani sau posibilitatea de a câş� tiga 100 000 de dolari î�n
următorii cinci ani? Adevărul este că majoritatea oamenilor depun
mai mult efort pentru a păstra ceea ce au decât pentru a-ş� i asuma
riscurile necesare pentru a obţ�ine ceea ce î�ş�i doresc cu adevărat de
la vieţ�ile lor.
Secretul succesului este să înveţi cum să foloseşti durerea

şi plăcerea în loc să fii folosit de durere şi plăcere. Dacă faci
asta, tu deţii controlul asupra vieţii tale. Dacă nu, viaţa te
controlează pe tine.
− Anthony Robbins
Adeseori, î�n discuţ�iile despre aceste două puteri gemene care ne

stăpânesc, apare o î�ntrebare interesantă: Cum este posibil ca oame-
nii să simtă durerea ş� i totuş� i să nu reuş� ească să se schimbe? Ei nu
au simţ�it î�ncă suficientă durere; ei nu au ajuns la ceea ce eu numesc
pragul emoţional. Dacă te-ai aflat vreodată î� n tr-o relaţ� i e
distructivă ş� i ai luat î�n final hotărârea să-ţ�i foloseş� ti puterea perso-

nală, să acţ�ionezi ş� i să-ţ�i schimbi viaţ�a, asta s-a î�ntamplat probabil
pentru că tu ai atins un nivel al durerii pe care nu mai erai dispus să-l
accepţi. Cu toț�ii am trecut prin acele situaţ�ii din viaţ�a noastră când
am spus: „M-am săturat − nu se va mai î�ntâmpla niciodată − asta
trebuie să se schimbe acum.” Acesta este momentul magic î�n care
durerea devine prietena noastră. Aceasta ne î�ndeamnă să î�ntre-
prindem noi acţ� iuni ş� i să obţ� inem noi rezultate. Ajungem să fim
constrânş� i să acţ�ionăm cu ş� i mai multă putere dacă, î�n aceeaş� i clipă,
î�ncepem să anticipăm cum schimbarea va crea, de asemenea, o
mare cantitate de plăcere pentru vieţ�ile noastre.
Cu siguranţ�ă că acest proces nu se limitează la relaţ�ii. Poate că
ai atins pragul î�n ceea ce priveş� te condiţ�ia ta fizică: ai ajuns să te
saturi î�ntr-un final pentru că nu ai î�ncăput î�ntr-un scaun din avion,
pentru că nu ai î�ncăput î�n hainele tale sau pentru că ai urcat un rând
de scări, iar asta te-a lăsat fără suflu. Î�n cele din urmă, ai zis: „M-am
săturat!” ş� i ai luat o decizie. Ce a motivat acea decizie? A fost dorinţ�a
de a î�ndepărta durerea din viaţ�a ta ş� i de a restabili plăcerea: plăce-
rea mândriei, plăcerea confortului, plăcerea stimei de sine, plăcerea
de a trăi viaţ�a î�n felul î�n care ai proiectat-o.
Desigur, există numeroase niveluri ale durerii ş� i plăcerii. De
exemplu, să î�ncerci un sentiment al umilinţ�ei este o formă destul de
intensă de durere emoţ�ională. Să î�ncerci un sentiment de stânje-
neală î�nseamnă tot durere. La fel ş� i plictiseala. Evident, câteva din-
tre acestea au o intensitate mai mică, dar ele continuă să aibă
importanţ�ă î�n ecuaţ�ia luării deciziilor. Î�n acelaş� i fel, plăcerea joacă
ş� i ea un rol î�n acest proces. O mare parte din elanul nostru î�n viaţ�ă
vine din faptul că noi anticipăm că acţ�iunile noastre vor duce la un
viitor mai atractiv, că munca din ziua de azi va fi meritat din plin
efortul, că recompensele plăcerii sunt î�n apropiere. Dar, de aseme-
nea, există multe niveluri ale plăcerii. De exemplu, plăcerea extazu-
lui, deş� i majoritatea vor fi de acord că este intensă, poate fi uneori
eclipsată de plăcerea confortului. Asta depinde integral de perspec-
tiva individului.
De exemplu, să spunem că te afli î�n pauza de prânz ş� i că treci

pe lângă un parc unde este interpretată o simfonie de Beethoven.
Te vei opri să asculţ�i? Asta depinde, î�nainte de toate, de semnifica-
ţ�ia pe care o asociezi muzicii clasice. Unele persoane ar lăsa baltă
orice pentru a putea să asculte acordurile brave ale Simfoniei Eroi-
ca; pentru ei, Beethoven este echivalentul plăcerii pure. Cu toate
acestea, pentru alţ�ii, ascultarea oricărui fel de muzică clasică este la
fel de interesantă ca perspectiva de a urmări vopseaua uscându-se.
Suportarea muzicii ar echivala cu o doză de durere, aş� a că se gră-
besc să treacă de parc ş� i să se î�ntoarcă la serviciu. Dar chiar ş� i unii
dintre cei cărora le place muzica clasică nu ar hotărî� să se oprească
ş� i să asculte. Poate că perceperea neplăcerii de a î�ntârzia la serviciu
depăş� eş� te plăcerea pe care ar obţ�ine-o de pe urma ascultării piese-
lor familiare. Sau poate că ei au un crez conform căruia a te opri ş� i a
te delecta cu muzică î�n mijlocul după-amiezii î�nseamnă să iroseş� ti
timp preţ�ios, iar neplăcerea de a face ceva frivol ş� i nepotrivit este
mai mare decât plăcerea pe care ar putea să o aducă muzica. Fiecare
zi din vieţ�ile noastre este plină cu aceste feluri de negocieri psihice.
Ne cântărim continuu propriile acţ�iuni propuse ş� i impactul pe care
acestea î�l vor avea asupra noastră.
CEA MAI IMPORTANTǍ LECȚIE DIN VIAȚǍ

Donald Trump ş� i Maica Tereza sunt motivaţ�i de aceeaş� i forţ�ă. Te pot
auzi spunând: „Tony, ţ�i-ai pierdut minţ�ile? Ei sunt cât se poate de
diferiţ�i!” Este absolut adevărat că valorile lor se află la capetele opu-
se ale spectrului, dar amândoi sunt motivaţ�i de durere ş� i plăcere.
Vieţ�ile lor au fost influenţ�ate de lucrurile de pe urma cărora au fost
î�nvăţ�aț�i că vor avea parte de plăcere ş� i de lucrurile despre care au
î�nvăţ�at că le vor aduce durere. Cea mai importantă lecţ�ie pe care o
î�nvăţ�ăm î�n viaţ�ă este ceea ce ne provoacă durere ş� i ce ne aduce plă-
cere. Această lecţ�ie este diferită pentru fiecare dintre noi ş� i, prin
urmare, aş� a sunt ş� i comportamentele noastre.
Ce l-a motivat pe Donald Trump pe parcursul vieţ�ii sale? El a

î�nvăţ�at să obţ�ină plăcere din deţ�inerea celor mai mari ş� i mai scumpe
iahturi, din cumpărarea celor mai extravagante clădiri, din î�ncheie-
rea celor mai inteligente afaceri − pe scurt, din acumularea celor
mai mari ş� i mai bune jucării. Care sunt lucrurile cu care a î�nvăţ�at să
asocieze durerea? El a dezvăluit î�n interviuri că durerea sa supremă
î�n viaţ�ă constă î�n a fi pe locul doi la orice − el echivalează asta cu
eş� ecul. De fapt, cea mai mare motivaţ�ie a lui pentru a reuş� i vine din
dorinţ� a nestăpânită de a evita această durere. Aceasta este un
motivator mult mai puternic decât dorinţ�a lui de a obţ�ine plăcere.
Mulţ� i competitori s-au bucurat foarte mult de durerea pe care a
simţ�it-o Trump î�n urma pierderii unei părţ�i mari din imperiul său
economic. Î�n loc să î�l judeci pe el − sau pe oricine altcineva, inclusiv
pe tine − s-ar putea să fie mai util să î�nţ�elegi ce î�l motivează ş� i să dai
dovadă de puţ�ină compasiune pentru suferinţ�a lui evidentă.
Prin contrast, uită-te la Maica Tereza. Iată o femeie căreia î�i
pasă atât de mult de oameni, î�ncât atunci când î�i vede pe alţ�ii sufe-
rind, suferă la rândul ei. Vederea nedreptăţ�ii sistemului de caste a
rănit-o. Ea a descoperit că atunci când a acţ�ionat pentru a-i ajuta,
durerea lor a dispărut î�mpreună cu durerea ei. Pentru Maica Tere-
za, î�nţ�elesul suprem al vieţ�ii poate fi găsit î�ntr-unul dintre cele mai
sărace sectoare ale Calcuttei, Oraş� ul Bucuriei, care s-a umplut din-
colo de punctul de explozie cu milioane de refugiaţ�i î�nfometaţ�i ş� i
bolnavi. Pentru ea, plăcerea ar putea să î�nsemne mersul prin noroi,
deş� euri de canalizare ş� i mizerie până la genunchi, pentru a ajunge
la o colibă jalnică ş� i a-i ajuta pe bebeluş� ii ş� i copiii dinăuntru, cu tru-
puş� oarele lor devastate de holeră ş� i dizenterie. Ea este puternic
motivată de sentimentul că a-i ajuta pe ceilalţ�i să scape de neferi-
cirea lor o ajută să-ş� i atenueze propria durere, că ajutându-i pe ei
să trăiască viaţ�a î�ntr-un mod mai bun − oferindu-le lor plăcere −
ea va simţ� i plăcere. Ea a î�nvăţ� at că a te dedica integral celorlalţ� i
este cel mai mare bine: î�i oferă sentimentul că viaţ�a ei are un sens
adevărat.
Deş� i pentru cei mai mulţ�i dintre noi ar putea părea exagerat să
alăturăm smerenia sublimă a Maicii Tereza materialismului lui
Donald Trump, este esenţ�ial să ne amintim că aceş� ti doi indivizi
ş� i-au influenț�at destinele pe baza lucrurilor pe care le-au asociat
durerii ș� i plăcerii. Cu siguranţ�ă că circumstanţ�ele ş� i mediile lor au
jucat un rol î�n alegerile pe care le-au făcut, dar î�n cele din urmă, ei
au luat hotărâri conştiente referitoare la lucrurile pentru care să
se pedepsească sau să se recompenseze singuri.
LUCRURILE CU CARE AI ASOCIAT

DUREREA ŞI CELE CU CARE AI ASOCIAT
PLǍCEREA ÎȚI INFLUENȚEAZǍ DESTINUL
Una dintre deciziile care a făcut o diferenţ� ă colosală î�n calitatea
vieţ� ii mele este că la o vârstă timpurie am î�nceput să asociez o
plăcere incredibilă î�nvăţ�ării. Mi-am dat seama că descoperirea de
idei ş� i strategii care m-ar putea ajuta să influenţ�ez comportamen-
tul ş� i emoţ�iile umane mi-ar putea oferi practic tot ceea ce î�mi do-
ream î�n viaţ�ă. Mă putea scăpa de durere ş� i î�mi putea oferi plăcere.
Ideea de a î� nvăţ� a să descopăr secretele din spatele acţ� i unilor
noastre mă putea ajuta să devin mai sănătos, să mă simt mai bine
fizic, să am relaţ� ii mai profunde cu oamenii pe care î�i iubeam.
Î� nvăţ� area î�mi furniza ceva ce puteam dărui, oportunitatea de a
contribui î�ntr-adevăr cu ceva de valoare pentru toţ�i cei din jurul
meu. Î� mi oferea un sentiment de bucurie ş� i de î�mplinire. Î� n acelaş� i
timp, am descoperit o formă ş� i mai puternică de plăcere, iar aceasta
era obţ�inută î�mpărtăş� ind î�ntr-o manieră entuziastă ceea ce î�nvăţ�a-
sem. Când am î�nceput să văd că ceea ce puteam î�mpărtăş� i î�i ajută pe
oameni să-ş� i amplifice calitatea vieţ� ii, am descoperit nivelul su-
prem al plăcerii! Ş� i scopul vieţ�ii mele a î�nceput să evolueze.
Care sunt unele dintre experienţ�ele de durere ş� i plăcere care
ţ�i-au influenţ�at viaţ�a? Dacă, spre exemplu, ai asociat plăcerea sau
durerea cu drogurile, lucrul acesta ţ�i-a afectat cu siguranţ�ă destinul.
La fel au făcut ş� i emoţ�iile pe care ai î�nvăţ�at să le asociezi cu ţ�igările

sau alcoolul, relaţ�iile sau chiar conceptele de a dărui ş� i de a avea
î�ncredere.
Dacă eş� ti doctor, nu este adevărat că decizia ta de a urma o ca-
rieră medicală cu atât de mulţ�i ani î�n urmă a fost motivată de crezul
tău că meseria de doctor te-ar face să te simţ�i bine? Fiecare dintre
doctorii cu care am stat de vorbă asociază o plăcere considerabilă
cu ajutorarea oamenilor: oprirea durerilor, vindecarea bolilor ş� i
salvarea de vieţ�i. Adeseori, mândria de a fi un membru respectat al
societăţ�ii era un motivator suplimentar. Muzicienii s-au dedicat artei
lor pentru că sunt puţ�ine lucrurile care le pot oferi acelaş� i nivel al
plăcerii. Iar liderii organizaţ�iilor de top au î�nvăţ�at să lege plăcerea
de luarea unor decizii puternice care au un potenţ�ial uriaş� pentru a
clădi ceva unic ş� i pentru a aduce o contribuţ�ie î�n vieţ�ile oamenilor,
î�ntr-o manieră durabilă.
Gândeş� te-te la asocierile restrictive pentru plăcere ş� i durere ale
lui John Belushi, Freddie Prinze, Jimi Hendrix, Elvis Presley, Janis
Joplin ş� i Jim Morrison. Asocierile lor pentru droguri ca o evadare, o
soluţ�ie provizorie sau un fel de a scăpa de durere ş� i de a căpăta plă-
cere temporară le-au cauzat prăbuş� irea. Ei au plătit preţ�ul suprem
pentru că nu ş� i-au direcţ�ionat propriile minţ�i ş� i emoţ�ii. Gândeş� te-te
la exemplul pe care l-au dat milioanelor de fani. Eu nu am î�nvăţ�at
niciodată să consum droguri sau alcool. Oare pentru că eram atât
de strălucit? Nu, pentru că am fost foarte norocos. Unul dintre mo-
tivele pentru care nu am băut niciodată alcool este că, atunci când
eram mic, erau câteva persoane î�n familia mea care se purtau atât
de insuportabil când se î�mbătau, î�ncât eu am asociat o durere extre-
mă cu acţ�iunea de a bea alcool. O imagine deosebit de grafică pe
care o am este amintirea mamei celui mai bun prieten al meu. Ea
era extrem de obeză, cântărind aproape 136 de kilograme ş� i consu-
ma alcool î�n mod regulat. De fiecare dată când o făcea, voia să mă
î�mbrăţ�iş� eze ş� i î�i curgeau balele pe mine. Chiar ş� i î�n ziua de azi, mi-
rosul de alcool î�n respiraţ�ia cuiva î�mi produce scârbă.
Cu berea a fost totuş� i altă poveste. Când aveam î�n jur de unspre-
zece sau doisprezece ani, eu nu o consideram o băutură alcoolică.
La urma urmei, tatăl meu bea bere ş� i el nu ajungea să fie atât de
„insuportabil” sau dezgustător. De fapt, el părea să fie ceva mai
amuzant după ce bea câteva beri. Î�n plus, am asociat plăcere cu con-
sumul de berr pentru că voiam să fiu exact ca tata. Oare consu-
mul de bere avea să mă facă să semăn cu adevărat cu tata? Nu,
dar noi creăm frecvent asocieri false î�n sistemul nostru nervos,
adică neuro-asocieri referitoare la ceea ce va crea durere sau plă-
cere î�n vieţ�ile noastre.
Î�ntr-o zi, i-am cerut mamei mele o „berică”. Ea a î�nceput să-mi
spună că nu era bună pentru mine. Dar î�ncercarea ei de a mă con-
vinge când eram deja hotărât, când observaţ�iile mele făcute pe tata
o contraziceau atât de limpede, nu avea să meargă. Nu credem ceea
ce auzim; mai degrabă, suntem siguri că percepţ�iile noastre sunt
corecte − ş� i eu eram sigur î�n ziua aceea că băutul berii era pasul
următor î�n dezvoltarea mea personală. Î�n cele din urmă, mama ş� i-a
dat seama că probabil voi pleca pur ş� i simplu să beau î�n altă parte
dacă nu-mi oferea o experienţ�ă pe care nu aveam să o uit. La un
anumit nivel, ea trebuie să fi ş� tiut că trebuia să schimbe lucrurile pe
care eu le asociam cu berea. Aş� a că a zis: „Î�n regulă, vrei să bei bere
ş� i să semeni cu tata? Atunci chiar trebuie să bei bere la fel ca tatăl
tău.” Eu am zis: „Bine, ce î�nseamnă asta?” Ea mi-a răspuns: „Trebuie
să bei un î�ntreg bax de ş� ase doze.” Eu am zis: „Nicio problemă.” „Tre-
buie să î�l bei chiar aici”, a continuat ea. Când am luat prima î�nghiţ�i-
tură, avea un gust oribil, nimic asemănător cu ceea ce anticipasem.
Desigur, nu am recunoscut la momentul acela deoarece, î�n definitiv,
mândria mea era pusă î�n joc. Aş� a că am mai luat câteva î�nghiţ�ituri.
După ce am terminat o bere, i-am spus: „Acum chiar sunt sătul,
mamă.” Ea a zis: „Nu, poftim î�ncă una” ş� i a desfăcut-o. După a treia
sau a patra doză, am î�nceput să mă simt rău la stomac. Sunt sigur că
puteţ�i să ghiciţ�i ce s-a î�ntâmplat mai departe: am vomitat pe mine ş� i
pe masa din bucătărie. Era dezgustător ş� i la fel a fost ş� i curăţ�area
mizeriei! Am asociat imediat mirosul de bere cu voma ş� i cu senzaţ�ii
oribile. Nu mai aveam o asociere intelectuală pentru ceea ce î�nsem-

na consumul de bere. Acum aveam o asociere emoţională î�n siste-
mul meu nervos, o neuro-asociere la nivel instinctiv − una care
avea să-mi influenţ�eze î�n mod clar deciziile viitoare. Prin urmare,
nu am mai luat nicio î�nghiţ�itură de bere de atunci!
Pot asocierile noastre pentru durere ş� i plăcere să producă un efect
de succesiune î�n vieţ�ile noastre? Desigur. Această neuro-asociere
negativă pentru bere a afectat numeroase decizii din viaţ�a mea. A
influenţ� at care erau persoanele cu care î�mi petreceam timpul la
ş� coală. A determinat felul î�n care am î�nvăţ�at să obţ�in plăcere. Nu am
folosit alcoolul: am folosit î�nvăţ� area; am folosit râsul; am folosit
sportul. Am î�nvăţ�at, de asemenea, că te simţ�i incredibil când ajuţ�i
alte persoane, aş� a că î�n ş� coală eu am devenit tipul la care toţ�i ve-
neau cu problemele lor ş� i rezolvarea problemelor lor î�i făcea atât pe
ei, cât ş� i pe mine să ne simţ�im bine. Unele lucruri nu s-au schimbat
de-a lungul anilor.
De asemenea, nu am utilizat droguri din cauza unei experienţ�e
similare: când eram prin clasa a treia sau a patra, departamentul de
poliţ�ie a venit la mine la ş� coală ş� i ne-a prezentat filme despre con-
secinţ�ele intrării î�n lumea drogurilor. Am privit cum oamenii se in-
jectau, leş� inau, deveneau dezorientaţ� i ş� i săreau pe fereastră. Î� n
copilărie, am asociat drogurile cu tot ce e urât ş� i cu moartea, aş� a că
nu le-am î�ncercat niciodată. Norocul meu a fost că poliţ�ia m-a ajutat
să formez neuro-asocieri dureroase până ş� i pentru simpla idee a
folosirii de droguri. Drept urmare, nici măcar nu am luat vreodată
î�n considerare posibilitatea.
Ce putem să î�nvăţ�ăm din acest lucru? Pur ş� i simplu asta: dacă
legăm durerea enormă de orice comportament sau tipar emo-
ţional, noi vom evita cu orice preţ să ne lăsăm în voia acestuia.
Noi putem folosi această înţelegere pentru a exploata forţa
durerii şi a plăcerii pentru a schimba practic orice în vieţile
noastre, de la un tipar al procrastinării până la utilizarea droguri-
lor. Cum facem asta? De exemplu, să spunem că vrei să-ţ�i ţ�ii copiii
departe de droguri. Momentul î�n care să-i abordezi este î�nainte să
experimenteze ş� i î�nainte ca altcineva să-i î�nveţ�e asocierea falsă con-

form căreia drogurile sunt echivalentul plăcerii.
Eu ş� i soţ�ia mea, Becky, am hotărât că cea mai puternică modali-
tate de a ne asigura că copiii noş� tri nu vor folosi niciodată droguri
este aceea de a-i face să asocieze o durere enormă cu drogurile. Noi
am ş� tiut că dacă nu î�i î�nvăţ�ăm ce sunt drogurile î�n realitate, altcine-
va i-ar putea convinge că drogurile sunt un fel util de a scăpa de
durere.
Pentru această misiune, am apelat la un vechi prieten, Căpita-
nul John Rondon de la Armata Salvării. Ani de zile, l-am sprijinit pe
John î�n South Bronx ş� i Brooklyn să-i ajute pe oamenii străzii să facă
schimbări î�n vieţ� ile lor ridicându-ş� i standardele, schimbându-ş� i
crezurile limitative ş� i dezvoltând aptitudini pentru viaţ�ă. Eu ş� i Becky
suntem foarte mândri de oamenii care au utilizat ceea ce i-am î�nvă-
ţ�at noi pentru a părăsi strada ş� i pentru a î�mbunătăț�i calitatea pro-
priilor vieţ�i. Eu mi-am folosit mereu vizitele acolo ca pe un fel de a
da ceva î�napoi ş� i ca pe ceva care î�mi aminteş� te cât de norocos sunt.
Mă face să rămân recunoscător pentru viaţ�a pe care am privilegiul
să o duc. De asemenea, î�mi oferă perspectivă ş� i î�mi oferă o viaţ�ă
echilibrată.
I-am explicat căpitanului John obiectivele mele ş� i el a aranjat
să-mi ducă copiii î�ntr-un tur pe care nu-l vor uita niciodată, unul
care să le ofere o experienţ�ă limpede despre efectul drogurilor asu-
pra spiritului uman. A î�nceput cu o vizită la faţ�a locului î�ntr-o clădi-
re de apartamente dărăpănată ș� i invadată de ş� obolani. Î�n clipa î�n
care am intrat î�năuntru, copiii mei au fost atacaţ�i de duhoarea po-
delelor î�mbibate î�n urină, imaginea dependenţ�ilor care se injectau
fără să le pese că sunt priviţ�i, prostituate-copile care abordau trecă-
tori ş� i zgomotele copiilor neglijaţ�i care plângeau. Devastarea men-
tală, emoţ�ională ş� i fizică este lucrul pe care copiii mei au î�nvăţ�at să-l
asocieze drogurilor. Asta se î�ntâmpla cu patru ani ş� i jumătate î�n
urmă. Deş� i ei au fost expuş� i drogurilor de multe ori de atunci, nu
le-au atins niciodată. Aceste neuro-asocieri puternice le-au influen-
ţ�at î�n mod semnificativ destinele.
Dacă te supără vreun lucru exterior, durerea nu se

datorează cauzei în sine, ci propriei tale evaluări a acesteia;
iar pe aceasta ai puterea de a o anula în orice clipă.
− Marcus Aurelius
Noi suntem singurele fiinţ�e de pe planetă care duc vieţ�i interioare

atât de bogate, î�ncât nu evenimentele sunt cele care contează cel
mai mult pentru noi, ci mai degrabă felul î�n care interpretăm acele
evenimente este cel care va determina modul î�n care gândim des-
pre noi î�nş� ine ş� i felul in care vom acţ�iona î�n viitor. Unul dintre lu-
crurile care ne face să fim atât de speciali este capacitatea noastră
minunată de a adapta, de a transforma, de a manipula obiecte sau
idei pentru a produce ceva mai plăcut sau mai util. Ş� i cel mai impor-
tant dintre talentele noastre adaptative este capacitatea de a lua
experienţ�a brută a vieţ�ilor noastre, de a o pune î�n relaţ�ie cu alte
experienţ�e ş� i de a crea din ele o tapiserie caleidoscopică de sensuri
care este diferită de a oricui altcuiva din lume. Doar fiinţ�ele umane
pot, spre exemplu, să-ş� i schimbe asocierile astfel î�ncât durerea fizi-
că să aibă ca rezultat plăcerea sau invers.
Aminteş� te-ţ�i de un grevist al foamei î�nchis î�n temniț�ă. Postind
pentru o cauză, el supravieţ�uieş� te treizeci de zile fără mâncare. Du-
rerea fizică pe care o î�ncearcă este considerabilă, dar este recom-
pensat de plăcerea ş� i validarea de a atrage atenţ� ia lumii asupra
cauzei sale. La un nivel mai personal, cotidian, indivizii care respec-
tă regimuri fizice intense cu scopul de a-ş� i sculpta corpurile au
î�nvăţ�at să asocieze sentimente nemaipomenite de plăcere cu „dure-
rea” efortului fizic. Ei au transformat disconfortul disciplinei î�n sa-
tisfacţ� ia dezvoltării personale. Acesta este motivul pentru care
comportamentul lor este constant, aş� a cum sunt ş� i rezultatele lor!
Aş� adar, prin puterea voinţ�ei noastre, noi putem pune î�n balanţ�ă
ceva precum durerea fizică a î�nfometării contra durerii psihice de a
ne abandona idealurile. Noi putem crea un î�nţ�eles mai î�nalt, putem
ieş� i din „cutia skinneriană” ş� i putem prelua controlul.* Așadar,

dacă nu reuşim să ne direcţionăm propriile asocieri pentru
durere şi plăcere, noi nu trăim mai bine decât animalele sau
maşinile, reacţ�ionând continuu la mediul nostru, dând voie urmă-
torului lucru care apare, indiferent care este acesta, să determine
direcţ�ia ş� i calitatea vieţ�ilor noastre. Ne-am î�ntors î�napoi î�n cutie.
Este ca ş� i cum am fi un computer public, cu un acces facil pentru o
mulţ�ime de programatori amatori!
Comportamentele noastre, atât cele conş� tiente, cât ş� i cele in-
conş� tiente, au fost măsluite de durerea ş� i plăcerea venite din foar-
te multe surse: anturajul din copilărie, mamele ş� i taţ�ii, î�nvăţ�ătorii,
antrenorii, eroii din filme ş� i de la televiziune, iar lista continuă.
Este posibil să ş� tii sau să nu ş� tii când s-au produs cu exactitate
programarea ş� i condiţ�ionarea. Este posibil să fi fost un lucru spus
de cineva, o î�ntâmplare de la ş� coală, un eveniment sportiv cu pre-
mii, un moment stânjenitor, doar note de 10 î�n carnetul tău de
note − sau poate note care te lăsau corigent. Toate acestea au con-
tribuit la cine eş� ti tu astăzi. Nu pot sublinia suficient de mult fap-
tul că lucrurile pe care le asociezi durerii şi plăcerii îţi vor
influenţa destinul.
Î�n timp ce î�ţ�i analizezi propria viaţ�ă, î�ţ�i poţ�i aminti experienţ�ele
care ț�i-au format neuro-asocierile ş� i î�n felul acesta au pus î�n miş� ca-
re lanţ�ul de cauze ş� i efecte care te-a adus acolo unde te afli astăzi?
Ce î�nţ�elesuri ataş� ezi tu lucrurilor? Dacă eş� ti necăsătorit, tu priveş� ti
căsătoria meditativ, ca pe o aventură fericită cu perechea vieţ�ii tale
sau te temi de ea ca de un lanţ� greu? Î�n timp ce vei lua cina î�n seara
aceasta, vei consuma hrana pur ş� i simplu ca ocazie de a-ţ�i realimen-
ta corpul sau o vei devora ca pe unica ta sursă de plăcere?
* B.F. Skinner este un faimos pionier al ştiinţelor comportamentale, are o re-

putaţie proastă pentru cutia de mărimea unui pătuţ de copil în care şi-a în-
chis fiica în primele unsprezece luni ale vieţii sale. El a făcut asta în numele
comodităţii şi ştiinţei, alimentându-şi teoriile referitoare la comportamentele
stimul-răspuns.
Bărbaţii, cât şi femeile, sunt mult mai des conduşi

de inimile decât de judecăţile lor.
− Lord Chesterfield
Deş� i ne-ar plăcea să negăm asta, adevărul este că ceea ce ne moti-

vează comportamentul este reacţia instinctivă la durere şi
plăcere, nu calculul intelectual. Intelectual, noi putem crede că a
consuma ciocolată nu este bine pentru noi, dar tot vom î�ntinde
mâna după ea. De ce? Pentru că nu suntem motivaț�i chiar atât de
mult de ceea ce ş� tim la nivel intelectual, ci mai degrabă de lucrurile
pe care am î�nvăţ�at să le asociem cu durerea ş� i plăcerea î�n sistemele
noastre nervoase. Neuro-asocierile noastre − asocierile pe care
le-am creat î�n sistemele noastre nervoase − sunt cele care stabilesc
ceea ce vom face. Deşi ne-ar plăcea să credem că intelectul nostru
este cel care ne motivează cu adevărat, în majoritatea cazurilor emo-
ţiile noastre, adică senzaţiile pe care le asociem cu gândurile noastre,
sunt ceea ce ne motivează într-adevăr.
De multe ori, noi î�ncercăm să ignorăm sistemul. Pentru un
timp, urmăm o dietă; î�ntr-un final, ne-am î�mpins pe noi î�nş� ine din-
colo de limită pentru că simţ�im atât de multă durere. Vom fi rezol-
vat problema pentru moment − dar dacă nu am eliminat cauza
problemei, aceasta va reveni. Î�n cele din urmă, dacă vrem ca o
schimbare să dureze, noi trebuie să asociem durerea cu vechiul
nostru comportament ş� i plăcerea cu noul nostru comportament ş� i
să condiţ�ionăm asta până devine o constantă. Nu uita, noi vom de-
pune mai mult efort pentru a evita durerea decât pentru a obţ�ine
plăcere. Î�nceperea unei diete ş� i ignorarea propriei dureri pe termen
scurt prin simpla putere a voinţ�ei nu durează niciodată, pur ş� i sim-
plu pentru că noi î�ncă asociem durerea cu renunţ�area la alimentele
care î�ngraş� ă. Dacă vrem ca această schimbare să fie pe termen lung,
trebuie ca noi să asociem consumarea acelor mâncăruri cu durerea,
astfel î�ncât nici măcar să nu ni le mai dorim ş� i să asociem plăcerea
cu consumul mai multor mâncăruri care ne hrănesc. Oamenii care
sunt sănătoş� i ş� i î�n formă cred că nimic nu are un gust mai bun decât
felul î�n care te simţ�i când eş� ti suplu! Ş� i ei iubesc mâncărurile care î�i
hrănesc. De fapt, ei asociază frecvent plăcerea cu datul la o parte al
farfuriei î�n care î�ncă se mai află mâncare. Pentru ei, acesta este un
simbol al faptului că î�ş�i controlează viaţ�a.
Adevărul este că putem învăţa să ne condiţionăm minţile,
corpurile şi emoţiile pentru a asocia durerea şi plăcerea cu
orice lucru ales de noi. Schimbând lucrurile cărora le asociem
durerea şi plăcerea, ne vom schimba imediat comportamente-
le. Î�n cazul fumatului, de exemplu, tot ceea ce ai de făcut este să
asociezi sufiecientă durere fumatului ş� i suficientă plăcere renunţ�ă-
rii. Tu ai abilitatea de a face asta chiar acum, dar este posibil ca tu să
nu-ţ� i-o exersezi deoarece ţ� i-ai î�nvăţ� at corpul să lege fumatul de
plăcere sau te temi că ar fi prea dureros dacă te-ai opri. Cu toate
acestea, dacă î�ntâlneş� ti pe cineva care s-a lăsat, vei descoperi că
acest comportament s-a schimbat î�ntr-o zi: ziua î�n care au schimbat
ceea ce î�nsemna fumatul pentru ei.
DACǍ TU NU AI UN PLAN PENTRU

VIAȚA TA, ALTCINEVA ARE
Misiunea Madison Avenue este de a influenţ�a lucrurile pe care noi
le asociem durerii ş� i plăcerii. Persoanele care se ocupă de publicita-
te î�nţ�eleg limpede că ceea ce ne î�nsufleţ�eş� te pe noi nu este intelectul
nostru, cât senzaţ�iile pe care noi le asociem produselor lor. Prin
urmare, ei au devenit experţ�i î�nvăţ�ând cum să utilizeze muzica exal-
tantă sau pe cea relaxantă, reprezentări rapide sau elegante, culori
strălucitoare sau ş� terse ş� i o mulţ�ime de alte elemente care să ne
pună î�n anumite stări emoţ�ionale; apoi, când emoţ�iile noastre sunt
la apogeu, când senzaţ�iile au cea mai mare intensitate, ei proiectea-
ză o imagine a produsului lor î�n mod continuu până când o asociem
acelor sentimente dezirabile.
Pepsi a utilizat î�n mod genial această strategie decupând o cotă
mai mare din piaţ�a băuturilor răcoritoare de la competitorul său
major, Coca-Cola. Pepsi a remarcat succesul fenomenal al lui Michael

Jackson, un tânăr care î�ş�i petrecuse î�ntreaga viaţ�ă î�nvăţ�ând cum să
intensifice emoţ�iile oamenilor prin felul î�n care î�ş�i folosea vocea,
trupul, faţ�a ş� i gesturile. Michael cânta ş� i dansa î�ntr-un fel care sti-
mula un număr enorm de oameni să se simtă incredibil de bine −
î�ntr-atât de bine, î�ncât aceş� tia cumpărau frecvent unul dintre
albumele sale pentru a recrea sentimentele. Pepsi s-a î�ntrebat: cum
putem noi să transferăm acele senzaţ�ii produsului nostru? Raț�iona-
mentul lor era că dacă oamenii asociau Pepsi cu aceleaş� i senzaţ�ii
plăcute pe care le asociau cu Michael Jackson, aceş� tia aveau să cum-
pere Pepsi aş� a cum î�i cumpărau albumele. Procesul de a ancora
sentimente noi pentru un produs sau o idee reprezintă transferarea
integrală necesară pentru condiţ�ionarea elementară, lucru despre
care vei î�nvăţ�a mai multe î�n Capitolul 6, î�n timp ce vom studia ş� tiinţ�a
Condiţ�ionării Neuro-Asociative. Dar, pentru moment, gândeş� te-te la
asta: oricând ne găsim într-o stare emoţională intensă, când
încercăm senzaţii puternice de durere sau plăcere, orice lucru
unic care se ivește în mod constant va fi cuplat neurologic. Aş� a-
dar, î�n viitor, ori de câte ori lucrul acela unic se î�ntâmplă din nou,
starea emoţ�ională va reveni.
Probabil că ai auzit de Ivan Pavlov, un om de ş� tiinţ�ă rus care, la
sfârş� itul secolului nouăsprezece, a efectuat experimente despre
răspunsul condiţ�ionat. Cel mai faimos experiment al său a fost unul
î�n care el suna dintr-un clopoţ�el î�n timp ce î�i dădea mâncare unui
câine, stimulând î�n felul acesta câinele să saliveze ș� i cuplând senza-
ţ�iile câinelui la sunetul clopoţ�elului. După ce a repetat condiţ�iona-
rea de suficient de multe ori, Pavlov a descoperit că doar sunând
din clopoţ�el î�l făcea pe câine să saliveze − chiar ş� i atunci când nu i se
mai oferea mâncare.
Ce are Pavlov de a face cu Pepsi? Î�n primul rând, Pepsi l-a folosit
pe Michael Jackson pentru a ne aduce pe noi î�ntr-o stare emoţ�ională
de vârf. Apoi, exact î�n clipa aceea, ei au băgat produsul. Repetarea
continuă a acestui lucru a creat o legătură emoţ�ională pentru mili-
oane dintre fanii lui Jackson. Adevărul este că Michael Jackson nici
măcar nu bea Pepsi! Ş� i nici măcar nu ţ�ine î�n mână o cutie goală de
Pepsi î�n faţ�a camerei! Te-ai putea î�ntreba: „Compania asta nu este
nebună? Ei au angajat un tip care să î�i reprezinte pentru 15 milioa-
ne de dolari ş� i acesta nici măcar nu ţ�ine î�n mână produsul lor ş� i le
spune tuturor că nu va face asta! Ce fel de purtător de cuvânt mai e
ş� i ăsta? Ce idee nebunească!” De fapt, a fost o idee strălucită. Vânză-
rile au explodat − au fost atât de mari, î�ncât după aceea L.A. Gear
l-au angajat pe Michael să reprezinte produsul lor pentru 20 de
milioane de dolari. Ş� i î�n ziua de azi, pentru că este capabil să schim-
be felul î�n care oamenii simt, adică este ceea ce eu numesc un „in-
ductor de stări”, el ş� i Sony/CBS tocmai au semnat un contract de
î�nregistrări care se pare că valorează peste 1 miliard de dolari.
Abilitatea lui de a schimba stările emoţ�ionale ale oamenilor î�l face
de nepreţuit.
Ceea ce trebuie să realizăm este că toate acestea se bazează pe
asocierea senzaţ�iilor plăcute cu comportamente specifice. Ideea ar
fi că dacă folosim produsul, ne vom trăi fanteziile. Cei din domeniul
publicitar ne-au î�nvăţ�at pe toţ�i că dacă conduci un BMW, atunci eş� ti
o persoană extraordinară, cu gusturi excepţ�ionale. Dacă conduci un
Hyundai, eş� ti inteligent ş� i cumpătat. Dacă conduci un Pontiac, vei
avea parte de distracţ�ie. Dacă vei conduce o Toyota, vei avea parte
de un sentiment deosebit! Eş� ti î�nvăţ�at că dacă foloseş� ti apă de colo-
nie Obsession, vei fi absorbit î�n spasmele unei orgii androgine.
Dacă bei Pepsi, vei putea să improvizezi alături de M.C. Hammer ca
epitomă a hip-ului. Dacă vrei să fii o mamă bună, î�ţ�i hrăneş� ti copiii
cu plăcintele de fructe ş� i brioş� ele Hostess ş� i cu Twinkies.
Oamenii din publicitate au observat că dacă este generată sufi-
cientă plăcere, consumatorii sunt frecvent dispuş� i să ignore teama
de durere. Este un dicton din publicitate că „sexul vinde” ş� i nu exis-
tă vreun dubiu că asocierile plăcute create î�n scris sau la TV utili-
zând sexul î�ş�i fac treaba. Aruncă o privire la trendul din vânzarea
blugilor. Oricum, ce sunt blugii? Î� nainte erau pantaloni de lucru:
funcţ�ionali, urâţ�i. Cum sunt vânduţ�i î�n ziua de azi? Ei au devenit
simbolul internaţ�ional a tot ceea ce este sexy, la modă ş� i tineresc. Ai
văzut vreodată o reclamă pentru blugii Levi’s 501? Î�mi poţ�i explica
vreuna? Ele nu au niciun sens, nu-i aş� a? Sunt complet derutante.
Dar la final, ai sigur impresia că undeva î�n apropiere cineva a făcut
sex. Oare tipul acesta de strategie chiar vinde blugi? Absolut! Levi
este producătorul numărul unu de blugi din America zilelor
noastre.
Puterea condiţ�ionării de a ne modela asocierile este limitată la
produse cum ar fi băuturile carbogazoase, automobilele ş� i blugii?
Bineî�nţ�eles că nu. Să luăm micuţ�a ş� i umila stafidă, de exemplu. Ş� tii
că î�n 1986 Comitetul Consultativ al Stafidei din California aş� tepta o
recoltă uriaş� ă ş� i totuş� i î�ncepuse să se panicheze? De la an la an, ei î�ş�i
văzuseră vânzările scăzând cu 1 procent anual. Din disperare, au
apelat la agenţ�ia lor de publicitate ş� i au î�ntrebat ce ar putea să facă.
Soluţ�ia a fost simplă: ei trebuiau să schimbe sentimentele oamenilor
faţ�ă de stafide. Pentru cei mai mulţ�i oameni, stafidele erau conside-
rate timide, singuratice ş� i plictisitoare, după spusele lui Robert
Phinney, fostul director al comitetului stafidei.* Misiunea era limpe-
de: să pompeze o doză sănătoasă de atracţ�ie emoţ�ională î�n fructul
zbârcit. Să asocieze senzaţ�ii pe care oamenii le doresc. „Zbârcit” ş� i
„uscat” nu sunt senzaţ�iile pe care majoritatea oamenilor le asociază
cu o senzaţ�ie de stare de bine î�n viaţ�a lor. Producătorii de stafide au
continuat să se gândească:„ Ce putem asocia cu stafidele pentru a-i
face pe oameni să vrea cu adevărat să le cumpere?”
La vremea aceea, un vechi hit al casei de discuri Motown avea
parte de o renaş� tere naţ�ională: “I Heard It Through the Grapevine**.”
Producătorii de stafide ş� i-au spus: „Ce-ar fi dacă am putea să luăm
aceste senzaţ�ii care î�i fac pe atât de mulţ�i oameni să se simtă bine ş� i
să le asociem cu stafide ca să le facem să pară la modă?” Ei au anga-
jat un animator de desene animate cu numele de Will Vinton care,
mai apoi, a creat î�n jur de treizeci de figurine din argilă î�n formă de
* Hillkirk, John, and Garyjacobson, Grit, Guts and Genius, Boston: Houghton
Mifflin Company, ©1990.
** Am auzit zvonindu-se, în traducere mot a mot „am auzit prin viţa de vie”
(n.red.)
stafidă, fiecare cu o personalitate distinctă, ca să danseze pe melo-

dia Motown. Î�n acel moment, au luat naş� tere Stafidele California.
Prima lor campanie publicitară a făcut imediat senzaţ�ie ş� i a asociat
cu succes senzaţ�iile pe care producătorii de stafide sperau că le vor
asocia. Î� n timp ce oamenii priveau micile stafide î�n pas cu moda
dansând, au asociat sentimente puternice de amuzament, umor ş� i
plăcere fructului care era cândva plictisitor. Stafida fusese reinven-
tată, devenind la modă î�n California ş� i mesajul nespus al fiecărei
reclame era că dacă le mănânci, atunci vei fi ş� i tu la modă. Urmarea?
Industria stafidelor a fost salvată de la prăbuş� irea devastatoare a
vânzărilor, ajungând la un factor anual de creş� tere de 20%. Cultiva-
torii de stafide reuş� iseră să schimbe asocierile oamenilor: î�n loc să
asocieze fructul cu plictiseala, consumatorii î�nvăţ�aseră să asocieze
senzaţ�ii de î�ncântare ş� i amuzament!
Desigur, utilizarea publicităţ�ii ca formă de condiţ�ionare nu se
limitează la produse fizice. Din fericire sau din nefericire, noi ve-
dem î�n mod constant cum televizorul ş� i radioul sunt utilizate ca
instrumente pentru a schimba lucrurile pe care le asociem candida-
ţ�ilor din procesul politic. Nimeni nu ş� tie asta mai bine decât marele
analist politic ş� i formator de opinie Roger Ailes, care a fost respon-
sabil de elemente-cheie din campania î�ncununată de succes a lui
Ronald Reagan din 1984 contra lui Walter Mondale ş� i care î�n 1988
a administrat campania î�ncununată de succes a lui George Bush
contra lui Michael Dukakis. Ailes a elaborat o strategie care să
transmită trei mesaje negative specifice despre Dukakis − că era
moale î�n materie de apărare, mediu ş� i criminalitate − ş� i să-i facă pe
oameni să asocieze senzaţ�ii dureroase cu acesta. Una dintre recla-
me î�l î�nfăţ�iş� a pe Dukakis ca pe un „copil care se joacă de-a războiul”
î�ntr-un tanc; o alta părea să î�l î�nvinovăţ�ească de poluarea din Portul
Hudson. Cea mai cunoscută dintre reclame prezenta criminali eli-
beraţ�i din î�nchisorile din Massachusetts printr-o uş� ă turnantă ş� i
profita de vasta publicitate negativă generată î�n interiorul ţ�ării de
„incidentul Willie Horton.” Ucigaş� ul condamnat Willie Horton, eli-
berat din î� n chisoare ca parte a unui program controversat al
biletelor de voie din statul natal al lui Dukakis, nu s-a mai î�ntors ş� i
zece luni mai târziu a fost arestat pentru terorizarea unui cuplu de
tineri, violând-o pe femeie ş� i agresându-l pe bărbat.
Mulţ�i oameni nu au fost de acord cu tendinţ�a negativă a acestor
reclame. Personal, mie mi s-au părut foarte manipulatoare. Dar este
greu să combaţ�i nivelul lor de succes, pornind de la faptul că oame-
nii depun mai mult efort pentru a evita durerea decât pentru a ob-
ţ�ine plăcere. Multor oameni nu le-a plăcut felul î�n care campania a
fost dusă − ş� i George Bush a fost unul dintre oamenii aceş� tia − dar
era dificil să argumentezi contra realităţ�ii că durerea era un motiva-
tor foarte puternic î�n influenț�area comportamentului oamenilor.
Aş� a cum spune Ailes: „Reclamele negative ajung la ţ�intă mai repede.
Oamenii au tendinţ�a să acorde mai multă atenţ�ie acestor tipuri de
reclame. Oamenii ar putea să î�ncetinească sau ar putea să nu î�nceti-
nească pentru a privi o frumoasă scenă idilică pe marginea auto-
străzii. Dar toată lumea se uită la un accident auto.”* Eficacitatea
strategiei lui Ailes nu poate fi pusă la î�ndoială. Bush a câş� tigat cu o
majoritate clară votul popular ş� i l-a zdrobit complet pe Dukakis î�n-
tr-una dintre cele mai răsunătoare victorii din istoria colegiilor
electorale.
Forţ�a care influenț�ează opiniile lumii ş� i obiceiurile de cumpăra-
re ale consumatorului este, de asemenea, aceeaş� i cu forţ�a care in-
fluenț�ează toate acţ�iunile noastre. De noi doi depinde să preluăm
controlul asupra acestei forţ�e ş� i să alegem propriile acţ�iuni conş� ti-
ent, pentru că, dacă nu ne dirijăm propriile gânduri, vom ajunge
sub influenţ�a celor care ne vor condiţ�iona pentru a ne comporta î�n
felul dorit de ei. Uneori, aceste acţ�iuni sunt ceea ce am fi ales ori-
cum la rândul nostru; î�nsă alteori nu. Oamenii din publicitate î�nţ�e-
leg cum să schimbe lucrurile pe care le ataş� ăm durerii ş� i plăcerii
prin modificarea senzaţ�iilor pe care le asociem produselor lor. Dacă
vrem să preluăm controlul asupra vieţ�ilor noastre, noi trebuie să
î�nvăţ�ăm să „facem reclamă” î�n propriile noastre minţ�i − ş� i putem să
* Hillkirk, Grit, Guts and Genius.

facem asta î�ntr-o clipă. Cum? Pur şi simplu asociind durerea cu

comportamentele pe care vrem să le curmăm la un nivel atât
de înalt de intensitate emoţională, încât nici măcar nu vom mai
lua în considerare acele comportamente după aceea. Nu există
lucruri pe care nu le-ai face absolut niciodată? Gândeş� te-te la sen-
zaţ�iile pe care le asociezi acestora. Dacă asociezi aceleaş� i sentimen-
te ş� i senzaţ�ii comportamentelor pe care vrei să le eviţ�i, nu le vei mai
face niciodată nici pe acestea. După aceea, pur şi simplu asociază
plăcerea noului comportament pe care ţi-l doreşti. Prin repeti-
ţ�ie ş� i intensitate emoţ�ională, poţ�i condiţ�iona aceste comportamen-
te î�n interiorul tău până când ele devin automate.
Aş� adar, care este primul pas pentru crearea unei schimbări?
Primul pas este pur ş� i simplu să devii conştient de puterea pe care
durerea ş� i plăcerea o exercită asupra fiecărei decizii ş� i, prin urmare,
asupra fiecărei acţ�iuni pe care o î�ntreprindem. Arta de a fi conş� tient
constă î�n a î�nţ�elege că aceste legături − î�ntre idei, cuvinte, imagini,
sunete ş� i senzaţ�ii de durere sau plăcere − se derulează constant.
Înţeleg că plăcerile trebuie evitate dacă au drept

consecință dureri şi mai mari şi că trebuie să râvnim
la dureri care vor culmina cu plăceri mai mari.
− Michel De Montaigne
Problema este că cei mai mulţ�i dintre noi ne î�ntemeiem deciziile

despre ceea ce avem de făcut pe acel lucru care va genera plăcere
sau durere pe termen scurt î�n loc de termen lung. Totuş� i, pentru a
reuş� i, majoritatea lucrurilor pe care le apreciem ne cer să fim capa-
bili să trecem prin zidul durerii pe termen scurt pentru a obţ�ine
plăcere pe termen lung. Tu trebuie să ignori momentele trecătoare
de teroare ş� i tentaţ�ie ş� i să te concentrezi pe ceea ce este cel mai
important pe termen lung: valorile ş� i standardele tale personale.
Aminteş� te-ţ�i, de asemenea, că ceea ce ne motivează nu este dure-
rea propriu-zisă, ci teama noastră că ceva ne va conduce spre
durere. Şi cea care ne motivează nu este plăcerea propriu-zisă,
ci crezul nostru − sentimentul nostru de certitudine − că, într-un

fel, executarea unei anumite acţiuni va conduce spre plăcere.
Noi nu suntem motivaţ�i de realitate, ci de percepţia noastră asupra
realităţ�ii.
Majoritatea oamenilor se concentrează pe modul de a evita
durerea ş� i a câş� tiga plăcerea pe termen scurt ş� i astfel î�ș�i provoacă
durere pe termen lung. Să analizăm un exemplu. Să spunem că cine-
va vrea să dea jos câteva kilograme. (Ş� tiu că asta nu ţ�i s-a î�ntâmplat
niciodată ţ�ie, dar hai să ne imaginăm oricum!) Pe de o parte, această
persoană dispune de o mulţ�ime de motive excelente pentru a slăbi:
ea s-ar simţ� i mai sănătoasă ş� i mai energică; hainele i-ar sta mai
bine; s-ar simţ� i mai î�ncrezătoare î�n preajma membrilor sexului
opus. Dar, pe de altă parte, există tot atât de multe motive pentru a
evita să slăbească: ar trebui să î�nceapă o dietă; s-ar simţ�i tot timpul
î�nfometată; ar trebui să î�ş�i respingă impulsul de a mânca mâncăruri
care î�ngraş� ă; ş� i î�n afară de asta, de ce să nu aş� tepţ� i până după
sărbători?
Având motivele echilibrate î�n felul acesta, mulţ�i oameni ar î�ncli-
na balanţ�a î�n favoarea tiparului de a amâna − plăcerea potenţ�ială a
unui corp mai zvelt fiind eclipsată de durerea pe termen scurt a
privaţ�iunii alimentare. Pe termen scurt, noi evităm durerea de a
simţ�i un spasm de foame ş� i î�n locul acesteia ne oferim nouă î�nş� ine
acea fărâmă de plăcere imediată răsfăţ�ându-ne cu câteva chipsuri
de cartofi, dar asta nu durează. Pe termen lung ne simţ�im din ce î�n
ce mai prost î�n legătură cu noi î�nş� ine, fără a mai menţ�iona faptul că
asta ne face sănătatea să se deterioreze.
Aminteş� te-ţ�i, orice lucru de valoare pe care ţ�i-l doreş� ti presu-
pune că tu să î�nvingi o anumită durere pe termen scurt cu scopul de
a obţ�ine plăcere pe termen lung. Dacă î�ţ�i doreş� ti un corp grozav,
trebuie să sculptezi acel corp, lucru care presupune să î�nvingi dure-
rea pe termen scurt. După ce le-ai făcut de suficiente ori, antrena-
mentele fizice devin plăcute. Respectarea unei diete funcţ�ionează î�n
acelaş� i fel. Orice tip de disciplină presupune î�nvingerea durerii:
disciplina î�n afaceri, relaţ�ii, î�ncredere personală, fitness ş� i finanţ�e.
Cum î� nvingi disconfortul ş� i creezi elanul pentru a-ţ� i realiza

î� n tr-adevăr obiectivele? Î�ncepe prin a lua decizia de a-l î�nvinge. Noi
putem decide î�ntotdeauna să trecem peste durerea clipei ş� i este
chiar mai bine să continuăm prin a ne condiţ�iona pe noi î�nş� ine, lu-
cru pe care î�l vom trata î�n detaliu î�n Capitolul 6.
Un exemplu excelent al felului î�n care această focalizare pe ter-
men scurt ne poate face pe toţ�i să ne prăbuş� im (ca î�n Niagara) este
ilustrat de actuala criză a economiilor-ş� i-creditelor (criza savings
and loanings/S&L) − probabil singura ş� i cea mai mare greş� eală fi-
nanciară comisă vreodată î�n istoria guvernului nostru. Estimările
arată că asta i-ar putea costa pe contribuabili peste 500 de miliarde
de dolari, dar majoritatea americanilor nu au habar ce a cauzat-o.*
Această problemă va deveni cu siguranţ�ă una o sursă de neplăceri
− cel puţ�in neplăceri economice − pentru fiecare bărbat, femeie ş� i
copil din această ţ�ară, probabil ş� i pentru generaţ�iile viitoare. Î�ntr-o
conversaţ�ie pe care am avut-o cu L. William Seidman, preş� edinte al
Resolution Trust Corporation ş� i al Federal Deposit Insurance Cor-
poration, acesta mi-a spus: „Noi suntem singura naţ�iune suficient
de bogată pentru a supravieţ�ui unei greş� eli atât de mari.” Ce a creat
acest haos financiar? Este un exemplu clasic de a î�ncerca să elimini
durerea prin rezolvarea unei probleme î� n timp ce alimentezi
cauza.
Totul a î�nceput cu dificultăţ�i î�n materie de economii ş� i credite
care au apărut la finalul anilor ş� aptezeci ş� i î�nceputul anilor optzeci.
Băncile ş� i instituţ�iile S&L ş� i-au clădit afacerile î�n principal pe piaţ�a
corporatistă ş� i cea de consum. Pentru ca o bancă să aibă profit, ea
trebuie să acorde credite, iar acele credite trebuie să fie făcute la o
rată a dobânzii care să fie peste ceea ce plăteş� te deponenţ�ilor. Î�n
primele etape ale problemei, băncile s-au confruntat cu dificultăţ�i
pe câteva fronturi. Î�n primul rând, ele au fost lovite puternic atunci
când corporaţ� iile au intrat î�n ceea ce anterior fusese domeniul
* Dacă dorești să înțelegi mai bine cauzele crizei S&L, îți recomand cu dragă
inimă cartea prietenului meu Paul Pilzer, Other People’s Money (Banii altora).
exclusiv al băncilor: creditarea. Companiile mari au descoperit că

dacă se î�mprumutau una pe cealaltă, ele făceau economii semnifi-
cative cu dobânzile, dezvoltând ceea ce este cunoscut acum ca „pia-
ţ�a titlurilor de credit.” Aceasta s-a dovedit un succes atât de mare,
î�ncât practic a distrus centrele de profit ale multor bănci.
Î�n acest timp, existau noi evoluţ�ii ş� i pe frontul consumatorului
american. Î�n mod tradiţ�ional, consumatorii nu ardeau de nerăbdare
să î�ntâlnească un ofiţ�er de credite de la o bancă, solicitând cu sfială
un î�mprumut pentru a cumpăra o maş� ină sau o instalaţ� ie mare.
Cred că putem spune fără a exagera că aceasta era o experienţ�ă du-
reroasă pentru cei mai mulţ�i, pe măsură ce se supuneau unei verifi-
cări financiare. De obicei, ei nu se simţ�eau ca un „client valoros” î�n
multe bănci. Companiile de automobile au fost suficient de inteli-
gente pentru a recunoaş� te asta ş� i au î�nceput să le ofere credite cli-
enţ�ilor lor, creând o nouă sursă de profit pentru ele î�nsele. Ele au
văzut că puteau să câş� tige la fel de mulţ�i bani din finanţ�are pe cât
câş� tigau de pe urma maş� inii pe care o vindeau ş� i puteau oferi clien-
tului un mare convenient ş� i rate mai mici ale dobânzii. Desigur, ati-
tudinea lor a fost foarte diferită de cea a bancherilor − aveau un
interes legitim de a se asigura că clientul î�ș�i obţ�ine creditul. Î�n cu-
rând, clienţ�ii au ajuns să prefere finanţ�area internă î�n locul metodei
tradiţ�ionale, apreciind caracterul convenabil, flexibilitatea ş� i taxele
mici pentru finanţ�are. Totul era realizat î�ntr-un singur loc de o per-
soană curtenitoare care î�ş�i dorea afacerea. Prin urmare, General
Motors Acceptance Corporation (GMAC) a devenit rapid una dintre
cele mai mari companii de finanţ�are pentru automobile din ţ�ară.
Unul din ultimele bastioane pentru creditele bancare a fost piaţ�a
bunurilor imobiliare, dar rata dobânzii ş� i inflaţ�ia au crescut î�ntr-un
singur an până la 18 %. Prin urmare, nimeni nu-ş� i putea permite
plăţ�ile lunare pe care le presupunea achitarea datoriilor la această
rată a dobânzii. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, creditele imobiliare au
dispărut de pe hartă.
Până la momentul acesta, băncile î�ş�i pierduseră masiv clienţ�ii
corporatiş� ti, î�ş�i pierduseră piaţ�a pentru o bună parte din creditele
lor pentru maş� ini ş� i î�ncepuseră să piardă de asemenea ş� i creditele

pentru locuinţ�e. Lovitura finală pentru bănci a fost că deponenţ�ii,
reacţ�ionând la inflaţ�ie, aveau nevoie de o rată a profitului mai mare,
î�n timp ce băncile î�ncă administrau î�mprumuturi care aveau să le
aducă rate ale dobânzii semnificativ mai mici. Băncile pierdeau
bani î�n fiecare zi; ele au văzut că î�n joc le era propria supravieţ�uire
ş� i au hotărât să facă două lucruri. Î�n primul rând, ele ş� i-au coborât
standardele î�n funcţ�ie de care clienţ�ii se calificau pentru credite. De
ce? Pentru că acestea credeau că dacă nu-ş� i vor scădea standardele,
nu vor mai avea cui să-i î�mprumute bani. Ş� i dacă nu î�mprumutau
bani, nu puteau obţ�ine profit ş� i î�n mod clar aveau să aibă parte de
durere. Pe de altă parte, dacă puteau să î�mprumute cu bani pe cine-
va care i-ar fi plătit î�napoi, ar fi avut parte de plăcere. Î�n plus, exista
foarte puţ�in risc. Dacă î�mprumutau bani ş� i persoana care se î�mpru-
muta nu respecta obligaţ�ia, atunci contribuabilii, adică noi doi, ur-
mau să-i salvăm oricum de la faliment. Aş� a că, î�n analiza finală,
exista foarte puţ�ină teamă de durere ş� i un stimulent colosal pentru
a-ş� i risca capitalul propriu. Dar oare nu riscau capitalul nostru?
Aceste bănci ş� i S&L-urile au făcut presiuni asupra Congresului
pentru a-i ajuta să nu se scufunde ş� i au avut loc o serie de schim-
bări. Băncile mari ş� i-au dat seama că ar putea î�mprumuta bani sta-
telor străine care aveau o nevoie disperată de capital. Creditorii
ş� i-au dat seama că la micul dejun ei puteau acorda mai mult de 50 de
milioane de dolari unei ţ�ări. Ei nu trebuiau să lucreze cu milioane
de consumatori pentru a î�mprumuta aceeaş� i sumă ş� i profiturile
acestor î�mprumuturi mai mari erau considerabile. Managerii băn-
cilor ş� i ofiţ�erii de credit primeau adesea, de asemenea, bonusuri î�n
funcţ�ie de dimensiunile ş� i numărul de î�mprumuturi pe care le pu-
teau realiza. Băncile nu se mai concentrau asupra calităț�ii unui î�m-
prumut. Preocuparea lor principală nu era dacă o ţ�ară ca Brazilia
putea să plătească î�mprumutul î�napoi sau nu, ş� i de fapt, mulţ�i nu
erau prea î�ngrijoraţ�i. De ce? Ei au făcut exact ceea ce i-am î�nvăţ�at
noi: i-am î�ncurajat să fie jucători de noroc cu Asigurarea Federală a
Depozitelor, promiţ�ându-le că dacă vor câş� tiga, vor câş� tiga masiv ş� i
dacă ratează, noi vom achita nota de plată. Exista pur ş� i simplu prea
puţ�ină durere pentru bancher î�n scenariul acesta.
Băncile mai mici, care nu aveau resursele pentru a î�mprumuta
state străine, au descoperit că următorul cel mai bun lucru era î�m-
prumutarea dezvoltatorilor comerciali aici, î�n Statele Unite. Ş� i ele,
la rândul lor, ş� i-au coborât standardele astfel î�ncât dezvoltatorii să
poată î�mprumuta fără vreo plată la efectuarea comenzii î�n locul
tradiţ�ionalilor 20%. Care a fost răspunsul dezvoltatorilor? Ei bine,
ei nu aveau nimic de pierdut, ei foloseau doar banii altor persoane
ş� i, î�n acelaş� i timp, Congresul î�ncorporase stimulente atât de ridica-
te î�n materie de taxe î�n construcţ�iile comerciale, î�ncât constructorii
nu aveau absolut nimic de pierdut. Ei nu mai trebuiau să analizeze
dacă piaţ�a era favorabilă sau dacă clădirea avea locaţ�ia sau dimen-
siunile potrivite. Singurul „inconvenient” al dezvoltatorilor era că
urmau să aibă parte de cea mai incredibilă reducere a sumei brute
de impozitat din viaţ�a lor.
Î�n consecinţ�ă, constructorii au construit nebuneş� te, creând un
excedent pe piaţ�ă. Când oferta era cu mult mai mare decât cererea,
piaţ�a s-a prăbuş� it. Dezvoltatorii s-au î�ntors la bănci ş� i au zis: „Noi
nu putem plăti” , iar băncile s-au î�ntors spre contribuabili ş� i au zis:
„Noi nu putem plăti.” Din păcate, nu există nimeni la care să apelăm
ş� i noi, la rândul nostru. Ceea ce este ş� i mai rău, oamenii au văzut
abuzul din această ţ� ară ş� i acum se presupune că orice persoană
bogată trebuie să fi profitat de cineva. Asta creează atitudini ne-
gative faţ�ă de multe persoane din afaceri, care sunt frecvent chiar
oamenii care asigură joburi ce permit visurilor americanilor să î�n-
florească. Acest î�ntreg dezastru ilustrează lipsa noastră de î�nţ�elege-
re a dinamicii durere-plăcere ş� i imprudenţ�a de a î�ncerca să î�nvingem
problemele pe termen lung cu soluţ�ii pe termen scurt.
Durerea ş� i plăcerea sunt, de asemenea, regizorii din spatele
scenei pentru drama mondială. Ani de zile noi am trecut printr-o
cursă intensificată a î�narmării cu URSS. Cele două ţ�ări produceau
constant mai multe arme ca ameninţ�are supremă: „Dacă î�ncercaţ�i
să ne loviţ� i, noi vom riposta ş� i vă vom lovi mai rău.” Ş� i impasul
continua să crească până î�n punctul î�n care noi cheltuiam 15 000 de
dolari pe secundă pentru arme. Ce l-a făcut pe Gorbaciov să hotăras-
că brusc să renegocieze reducerea armamentului? Răspunsul este
durerea. El a î�nceput să asocieze o durere enormă ideii de a î�ncerca
să concureze cu dezvoltarea armamentului nostru militar. Pur ş� i
simplu nu era realizabil din punct de vedere financiar; el nu putea
nici măcar să-ş� i hrănească poporul! Când oamenii nu pot să mănân-
ce, ei sunt mai preocupaţ�i de stomacul lor decât de arme. Ei sunt
mai interesaţ�i să-ş� i umple cămările decât de armamentul ţ�ării. Ei
î�ncep să creadă că banii sunt cheltuiţ�i nechibzuit ş� i insistă asupra
unei schimbări. Oare Gorbaciov ş� i-a schimbat poziţ�ia pentru că e un
tip grozav? Poate. Dar un lucru e sigur: el nu avea de ales.
Natura a aşezat omenirea sub conducerea a doi stăpâni

suverani, durerea şi plăcerea… ele ne conduc în tot ceea ce
facem, în tot ceea ce spunem, în tot ceea ce gândim: fiecare
efort pe care îl putem face pentru a ne elibera de jugul
nostru nu va face decât să îl demonstreze şi să îl confirme.
− Jeremy Bentham
De ce continuă oamenii cu o relaţ�ie nesatisfăcătoare, fără să fie dis-

puş� i să facă eforturi pentru soluţ�ii sau să o î�ncheie ş� i să meargă mai
departe? Deoarece ei ş� tiu că schimbarea î�i va conduce î�n necunos-
cut ş� i cei mai mulţ�i oameni cred că necunoscutul va fi mult mai du-
reros decât ceea ce simt deja. Aş� a cum spun vechile proverbe: „E
mai bun diavolul pe care î�l cunoş� ti decât diavolul pe care nu î�l cu-
noş� ti” sau „Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.” Aceste
crezuri fundamentale ne î�mpiedică să î�ntreprindem acţ� iuni care
ne-ar putea schimba vieţ�ile.
Dacă vrem să avem o relaţ�ie intimă, atunci trebuie să trecem
peste temerile noastre de a fi respinş� i ş� i peste vulnerabilitate. Dacă
plănuim să intrăm î�n afaceri, trebuie să fim dispuş� i să trecem peste
teama noastră de a ne pierde siguranţ�a pentru a realiza asta. Î�n re-
alitate, majoritatea lucrurilor care au valoare î�n vieţ�ile noastre ne
pretind să mergem împotriva condiţionării principale a sistemului

nostru nervos. Noi trebuie să ne gestionăm temerile prin blocarea
acestui set prestabilit de răspunsuri ş� i, de multe ori, trebuie să
transformăm teama aceea î�n putere. De multe ori, teama pe care o
lăsăm să ne controleze nu se materializează oricum niciodată. Este
posibil ca oamenii să asocieze durerea, spre exemplu, cu acţ�iunea
de a zbura cu avionul, deş� i nu există niciun temei logic pentru fobie.
Ei răspund unei experienţ�e dureroase din trecutul lor sau chiar
unui viitor imaginat. Se poate ca ei să fi citit î�n ziare despre acciden-
te de avion ş� i acum evită să se urce î�n avioane: ei permit acelei
temeri să-i controleze. Noi trebuie să ne asigurăm că ne trăim viaţ�a
î�n prezent ş� i că reacţ� ionăm la ceea ce este real, nu la temerile
noastre privind ce a fost odată sau ce s-ar putea î�ntâmpla cândva.
Ideea-cheie pe care trebuie să ne-o amintim este că noi nu ne î�nde-
părtăm de durerea reală; noi ne î�ndepărtăm de ceea ce credem noi
că va conduce spre durere.
HAI SǍ FACEM CȂTEVA SCHIMBǍRI

CHIAR ACUM
Î�n primul rând, scrie patru acţ�iuni pe care trebuie să le realizezi ş� i
pe care le-ai amânat. Poate că trebuie să slăbeş� ti câteva kilograme.
Poate că trebuie să te laş� i de fumat. Poate că trebuie să comunici cu
cineva de care te-ai distanţ�at sau să reiei relaţ�iile cu cineva impor-
tant pentru tine.
Î�n al doilea rând, sub fiecare din aceste acţ�iuni, scrie răspunsul
la următoarea î�ntrebare: De ce nu am acţ�ionat? Î�n trecut, ce durere
am ataş� at eu de realizarea acestei acţ�iuni? Răspunzând la aceste
î�ntrebări vei î�nţ�elege că ceea ce te-a î�mpiedicat să î�naintezi este
faptul că ai ataş� at mai multă durere de realizarea acţ�iunii decât de
nerealizarea acesteia. Fii sincer cu tine î�nsuţ�i. Dacă te gândeş� ti: „Nu
am asociat nicio durere la asta”, gândeș� te-te ceva mai bine. Poate că
durerea este simplă: poate că este neplăcerea de a face o pauză de

la programul tău aglomerat.
Î�n al treilea rând, descrie plăcerea pe care ai simţit-o în tre-
cut de pe urma perpetuării acestui tipar negativ. De exemplu,
dacă tu crezi că ar trebui să slăbeş� ti puţ� in, de ce ai continuat să
mănânci farfurii î�ntregi de negrese ş� i pungi mari cu chipsuri ş� i să
gâlgâi douăsprezece doze de băuturi acidulate? Sigur, eviţ�i neplăce-
rea de a te lipsi de ceva ş� i, î�n acelaş� i timp, faci asta cu adevărat pen-
tru că te face să te simţ�i bine chiar acum. Î�ţ�i aduce plăcere! Plăcere
imediată! Nimeni nu vrea să renunţ�e la aceste sentimente! Pentru a
crea o schimbare care să dureze, noi trebuie să găsim o nouă moda-
litate de a obţ� ine aceeaş� i plăcere fără vreo consecinţ� ă negativă.
Identificarea plăcerii pe care o primeai te va ajuta să ş� tii care î�ț�i este
ţ�inta.
Î� n al patrulea rând, scrie cât te va costa dacă nu te schimbi
acum. Ce se va î�ntâmpla dacă nu î�ncetezi să mănânci atât de mult
zahăr ş� i atât de multe grăsimi? Dacă nu te laş� i de fumat? Dacă nu dai
acel telefon pe care ş� tii că trebuie să-l dai? Dacă nu î�ncepi să faci
sport î�n mod constant î�n fiecare zi? Fii sincer cu tine î�nsuţ�i. Cât te va
costa de-a lungul următorilor doi, trei, patru, cinci ani? Cât te va
costa emoţ�ional? Cât te va costa î�n termenii imaginii tale de sine?
Care va fi costul pentru nivelul tău de energie fizică? Care va fi cos-
tul pentru sentimentele tale de stimă de sine? Cât te va costa finan-
ciar? Cât te va costa î�n relaţ�iile tale cu oamenii pe care î�i iubeş� ti cel
mai mult? Cum te fac astea să te simţ�i? Nu spune pur ş� i simplu:
„Mă va costa bani” sau „Voi fi gras.” Asta nu este suficient. Tu trebuie
să-ţ�i aminteş� ti că emoţ�iile noastre sunt cele care ne motivează. Aş� a
că î�ncepe să asociezi ş� i foloseş� te durerea ca pe prietenul tău, unul
care te poate conduce la un nou nivel al succesului.
Ultimul pas este acela de a nota plăcerea pe care o vei primi
realizând toate aceste acţiuni chiar acum. Alcătuieş� te o listă
uriaş� ă care te va motiva emoţ�ional, care te va face să devii cu adevă-
rat entuziasmat: „Voi obţ�ine sentimentul că deţ�in cu adevărat con-
trolul asupra vieţ�ii mele, că ş� tiu că eu deţ�in controlul. Voi câş� tiga un
nou nivel de î�ncredere î�n mine. Voi obţ�ine vitalitate fizică ş� i sănăta-
te. Voi putea să-mi î�ntăresc toate relaţ�iile. Voi dezvolta mai multă
putere a voinţ�ei pe care aş� putea să o folosesc î�n oricare alt dome-
niu al vieţ�ii mele. Viaţ�a mea va fi mai bună î�n toate aceste feluri,
acum. Pe parcursul următorilor doi, trei, patru, cinci ani. Prin reali-
zarea acestei acţ�iuni, eu î�mi voi trăi visul.” Imaginează-ţ�i toate efec-
tele pozitive, atât î�n prezent, cât ş� i pe termen lung.
Te î�ncurajez să î�ț�i iei acum răgazul să termini acest exerciţ�iu ş� i
să profiţ�i de elanul mare pe care l-ai acumulat pe măsură ce ai citit
această carte. Carpe diem! Trăieş� te clipa! Nu există niciun moment
ca prezentul. Dar dacă nu poţ�i aş� tepta nicio clipă î�nainte de a trece
la capitolul următor, atunci, desigur, fă-o. Doar că asigură-te că te
vei î�ntoarce la acest exerciţ�iu mai târziu ş� i î�ţ�i vei demonstra ţ�ie î�n-
suţ�i controlul pe care î�l ai asupra puterilor gemene ale durerii ş� i
plăcerii.
Acest capitol ţ�i-a demonstrat î�n repetate rânduri că lucrurile pe
care le asociem cu durerea ş� i cu plăcerea influenț�ează fiecare as-
pect al vieţ�ilor noastre ş� i că noi avem puterea de a schimba aceste
asocieri ş� i, prin urmare, acţ�iunile ş� i destinele noastre. Dar pentru a
face asta, trebuie să î�nţ�elegem…
4
SISTEMELE DE CREZURI:
PUTEREA DE A CREA
Ş� I PUTEREA DE A DISTRUGE
Sub tot ceea ce gândim trăieşte tot ceea ce credem,
precum ultimul văl al spiritului nostru.
− Antonio Machado
El era ursuz ş� i crud, un alcoolic ş� i un drogat care aproape că s-a si-

nucis î�n câteva rânduri. Acum execută o pedeapsă cu î�nchisoarea pe
viaţ�ă pentru uciderea unui vânzător de la un magazin de băuturi
alcoolice care „a î�ncercat să-l oprească.” Are doi fii, născuţ�i la un-
sprezece luni distanţ�ă, dintre care unul a devenit „exact ca tata”: un
dependent de droguri care trăia din furat ș� i ameninț�ări la adresa
celorlalț�i până când ş� i el, la rândul său, a fost trimis la î�nchisoare
pentru tentativă de omor. Pe de altă parte, cu fratele său e altă po-
veste: acesta este un bărbat care creş� te trei copii, se bucură de căs-
nicia sa ş� i pare să fie cu adevărat fericit. Ca manager regional pentru
un important concern naţ�ional, el î�ş�i consideră munca atât intere-
santă, cât ş� i profitabilă. Este î�n formă fizic ş� i nu suferă de vreo de-
pendenţ�ă de alcool sau de droguri! Cum au putut aceş� ti doi bărbaţ�i
tineri să se dezvolte atât de diferit din moment ce au crescut practic
î�n acelaş� i mediu? Ambii au fost î�ntrebaţ�i î�n privat, fără ş� tirea celui-
lalt: „De ce ai ajuns să duci o asemenea viaţ�ă?” Î�n mod surprinzător,
ei au oferit exact acelaş� i răspuns: „Cum altfel aş� fi putut să ajung
după ce am crescut cu un astfel de tată?”
Prea des suntem seduş� i să credem că evenimentele ne contro-

lează vieţ�ile ş� i că mediul nostru a influenț�at persoana care suntem
astăzi. Nu s-a spus vreodată o minciună mai mare. Nu evenimentele
din vieţile noastre sunt cele care ne influențează, ci crezurile
noastre despre ceea ce înseamnă acele evenimente.
Doi bărbaţ�i sunt doborâţ�i î�n Vietnam ş� i sunt î�nchiş� i î�n detesta-
bila î�nchisoare Hoa Lo. Pentru informaț�ii, ei sunt izolaţ�i, legaţ�i cu
lanţ�uri de plăci de ciment, bătuţ�i continuu cu cătuş� e ruginite ş� i tor-
turaţ�i. Dar deş� i aceş� ti bărbaţ�i au parte de acelaş� i abuz, ei î�ş�i formea-
ză crezuri radical diferite despre experienţ�ă. Unul dintre ei hotărăş� te
că viaţ�a lui s-a terminat ş� i, ca să evite orice durere suplimentară, se
sinucide. Celălalt extrage din aceste evenimente abrutizante un
crez mai adânc decât a avut vreodată î�n el î�nsuş� i, î�n semenii săi ş� i î�n
Creatorul său. Căpitanul Gerald Coffee foloseş� te experienţ�a sa pen-
tru a le reaminti oamenilor din toată lumea de puterea spiritului
omenesc de a depăş� i practic orice nivel de durere, orice dificultate
sau orice problemă.
Două femei î�mplinesc ş� aptezeci de ani, totuş� i fiecare dintre ele
extrage un sens diferit de pe urma evenimentului. Una „ş� tie” că viaţ�a
ei se apropie de sfârş� it. Pentru ea, ş� apte decenii de viaţ�ă î�nseamnă
că trupul i se ş� ubrezeş� te fără doar ş� i poate ş� i ar fi bine să î�nceapă
să-ş� i pună treburile î�n ordine. Cealaltă femeie decide că lucrurile pe
care le poate face o persoană la orice vârstă sunt condiţ�ionate de
crezul propriu ş� i î�ş�i impune un standard mai mare pentru ea î�nsăş� i.
Aceasta decide că alpinismul ar putea să fie un sport numai bun de
î�nvăţ�at la vârsta de ş� aptezeci de ani. Pe parcursul următorilor două-
zeci ş� i cinci de ani, ea se dedică acestei noi aventuri de a se perfec-
ț� iona, escaladând câteva dintre cele mai î�nalte vârfuri din lume.
Până azi, la vârsta de nouăzeci de ani, Hulda Crooks a devenit cea
mai bătrână femeie care a urcat pe Muntele Fuji.
Vezi tu, ceea ce ne transformă î�n oamenii care suntem astăzi ş� i
î�n cei care vom deveni mâine nu este niciodată mediul, nu sunt nicio-
dată evenimentele vieţ�ii noastre, ci î�nţ�elesul pe care î�l ataş� ăm eve-
nimentelor − felul î�n care le interpretăm. Crezurile sunt cele care fac
diferenţ�a î�ntre o viaţ�ă de contribuţ�ie fericită ş� i una de nefericire ş� i

devastare. Crezurile sunt cele care despart un Mozart de un Manson*.
Crezurile sunt cele care î�i fac pe câţ� iva indivizi să devină eroi î�n
timp ce alţ�ii „duc vieţ�i de disperare mută.”
Pentru ce sunt menite crezurile noastre? Ele sunt forţ�a călăuzi-
toare care să ne spună ce anume va conduce spre durere ş� i ce anu-
me spre plăcere. De fiecare dată când se î�ntâmplă ceva î�n viaţ�a ta,
creierul tău pune două î�ntrebări: 1) Asta va î�nsemna durere sau
plăcere? 2) Ce trebuie să fac acum pentru a evita durerea ş� i/sau
pentru a obţ�ine plăcerea? Răspunsurile la aceste două î�ntrebări se
bazează pe crezurile noastre, iar crezurile noastre sunt justificate
de generalizările noastre referitoare la ce anume am î�nvăţ�at că
poate conduce spre durere ş� i plăcere. Aceste generalizări ne diri-
jează toate acţ�iunile ş� i, prin acestea, direcţ�ia ş� i calitatea vieţ�ii.
Generalizările pot fi foarte utile; ele nu sunt decât identificarea
unor tipare similare. Spre exemplu: ce î�ţ�i permite să deschizi o uş� ă?
Priveş� ti î�n jos la o clanţ�ă ş� i, chiar dacă nu ai văzut-o vreodată, simţ�i
î�n general că această uş� ă se va deschide dacă î�ntorci clanţ�a spre
stânga sau dreapta, dacă apeş� i pe ea î�n jos sau dacă tragi de ea. De
ce crezi asta? Pur ş� i simplu, experienţ�ele tale despre uş� i ţ�i-au furni-
zat suficiente repere pentru crearea unui sentiment al certitudi-
nii care î�ţ�i permite să mergi până la capăt. Î� n absenţ� a acestui
sentiment al certitudinii, practic, noi nu am putea să plecăm de
acasă, să ne conducem maş� ina, să utilizăm un telefon sau să facem
oricare dintre zecile de lucruri pe care le facem î�ntr-o zi. Generali-
zările ne simplifică vieţ�ile ş� i ne permit să funcţ�ionăm.
Din păcate, generalizările din zone mai complexe ale vieţ� ii
noastre pot să simplifice prea mult ş� i uneori pot să creeze crezuri
limitative. Poate că nu ai reuş� it să mergi până la capăt cu diferite
iniţ�iative de câteva ori î�n viaţ�a ta ş� i, bazându-te pe asta, ţ�i-ai dezvol-
tat un crez că eş� ti incompetent. Din momentul î�n care crezi că asta
* Charles Manson, criminal şi lider de cult ajuns celebruîn Statele Unite pen-
tru faptele sale (n.red.)
ar fi adevărat, poate deveni o profeţ�ie care se auto-î�mplineş� te. Ai

putea spune: „De ce să mai î�ncerc măcar dacă oricum nu voi merge
până la capăt?” Sau poate că ai luat câteva decizii proaste î�n afaceri
sau î�n relaţ�ii ş� i le-ai interpretat drept certitudinea că te vei „sabota”
î�ntotdeauna singur. Sau poate că la ş� coală nu ai î�nvăţ�at tot atât de
rapid pe cât credeai că î�nvaţ�ă ceilalţ�i copii ş� i î�n loc să iei î�n calcul
ideea că tu ai o strategie de î�nvăţ�are diferită, este posibil ca tu să fi
hotărât că erai „incapabil să î�nveţ�i.” La un alt nivel, prejudecăţ�ile
rasiale nu sunt alimentate de o generalizare totală referitoare la un
î�ntreg grup de oameni?
Dificultatea cu toate aceste crezuri este că acestea devin limi-
tări pentru decizii viitoare referitoare la cine eş� ti ş� i ce eş� ti capabil
să faci. Noi trebuie să ne amintim că majoritatea crezurilor noastre
sunt generalizări despre trecutul nostru, bazate pe interpretă-
rile date de noi experienţelor plăcute şi dureroase. Problema
este î�ntreită: 1) cei mai mulţ�i dintre noi nu decidem conş� tient ce
vom crede; 2) frecvent, crezurile noastre se bazează pe interpretări
greşite ale unor experienţ�e trecute; ş� i 3) odată ce adoptăm un crez,
noi uităm că el este doar o interpretare. Î�ncepem să ne tratăm crezu-
rile de parcă ar fi realităţ�i, de parcă ar fi adevărul adevărat. Î�n reali-
tate, noi ne punem rareori sau chiar deloc la î�ndoială crezurile
î�ndelung acceptate. Dacă te î�ntrebi vreodată de ce fac oamenii ceea
ce fac, din nou, tu trebuie să-ţ�i aminteş� ti că fiinţ�ele umane nu sunt
creaturi ale hazardului; toate acţ�iunile noastre sunt rezultatul cre-
zurilor noastre. Indiferent ce facem, facem asta motivaţ�i de crezuri-
le noastre conş� tiente sau inconş� tiente despre ceea ce ne va aduce
plăcere sau ne va î�ndepărta de durere. Dacă vrei să creezi schimbări
consistente ş� i pe termen lung î�n comportamentul tău, trebuie să
schimbi crezurile care te ţ�in pe loc.
Crezurile au puterea de a crea şi puterea de a distruge. Fi-
inţ�ele umane au abilitatea remarcabilă de a lua orice experienţ�ă din
viaţ�a lor ş� i de a crea un î�nţ�eles care le privează de putere sau unul
care le poate salva literalmente vieţ�ile. Unele persoane au luat du-
rerea din trecutul lor ş� i au zis: „Din cauza acestei dureri, eu î�i voi
ajuta pe ceilalţ�i. Pentru că eu am fost violată, nimeni altcineva nu va

mai fi rănit vreodată.” Sau: „Pentru că mi-am pierdut fiul sau fiica,
eu voi face o diferenţ�ă î�n lume.” Nu este un lucru pe care ei au vrut
să-l creadă, ci mai degrabă adoptarea acestui tip de crez a reprezen-
tat o necesitate pentru ca ei să se poată redresa ş� i să meargă mai
departe, ca să trăiască o viaț�ă ce le conferă putere. Noi avem cu toţ�ii
capacitatea de a crea î�nţ�elesuri care să ne ofere putere, dar foarte
mulţ�i dintre noi nu o exploatează niciodată ş� i nici măcar nu o recu-
nosc. Dacă nu adoptăm crezul că există un temei pentru tragediile
inexplicabile ale vieţ�ii, atunci vom î�ncepe să ne distrugem capacita-
tea de a trăi cu adevărat. Nevoia de a putea să creezi un î�nţ�eles din
cele mai dureroase experienţ�e ale vieţ�ii a fost observată de psihia-
trul Viktor Frankl, după ce el ş� i alte victime ale Holocaustului au
supravieţ�uit ororilor Auschwitz-ului ş� i altor lagăre de concentrare.
Frankl a remarcat că acele persoane, puţ�ine la număr ş� i remrcabi-
le, care au putut să treacă prin acest „iad pe pământ” aveau ceva î�n
comun: erau capabile să reziste ş� i să-ş� i transforme experienţ� a
găsind un î�nţ�eles care le oferea putere pentru durerea lor. Ei au
dezvoltat crezul că, deoarece au suferit ş� i supravieţ�uit, vor putea să
spună povestea ş� i să se asigure că nicio fiinţ�ă umană nu va mai su-
feri vreodată î�n felul acesta.
Impactul crezurilor nu se limitează doar la emoţ�iile sau acţ�iuni-
le noastre. Ele ne pot schimba literalmente corpurile î�n câteva clipe.
Am avut plăcerea de a-l intervieva pe dr. Bernie Siefel, profesor la
Yale ş� i autor de cărț�i bestseller. Când am î�nceput să vorbim despre
puterea crezului, Bernie mi-a î�mpărtăș� it câte ceva despre studiile
pe care le-a efectuat pe oamenii cu tulburări de personalitate mul-
tiplă. Î�n mod incredibil, forţ�a crezului acestor oameni, cum că au
devenit persoane diferite, a rezultat î�n ordinul necontestat pentru
sistemul lor nervos de a efectua schimbări considerabile î�n biochi-
mia lor. Rezultatul? Corpurile lor se transformau la propriu sub
ochii cercetătorilor ş� i î�ncepeau să reflecte noua identitate î�n orice
moment. Studiile descriu incidente remarcabile cum ar fi schimbarea
culorii ochilor pacientului î�n timp ce i se schimbă personalitatea
sau semne fizice dispărând ş� i reapărând! Până ş� i boli cum ar fi dia-

betul sau hipertensiunea apar ş� i dispar î�n funcţ�ie de personalitatea
pe care persoana respectivă crede că o manifestă.
Crezurile au chiar ş� i capacitatea de a modifica efectul medica-
mentelor asupra corpului. Î�n timp ce majoritatea oamenilor cred că
medicamentele vindecă, studii din cadrul noii ş� tiinţ�e a psihoneuro-
imunologiei (relaţ� ia minte-corp) au î�nceput să confirme ceea ce
mulţ�i alţ�ii au bănuit timp de secole: crezurile noastre despre boală
ş� i despre tratamentul ei joacă un rol la fel de important, poate chiar
mai important decât tratamentul î�n sine. Dr. Henry Beecher de la
Universitatea Harvard a realizat cercetări vaste care demonstrează
limpede că adeseori, noi ne î�ncredem î�ntr-un medicament, când, î�n
realitate, cel care face diferenţ�a este crezul pacientului.
Una dintre demonstraţ�ii a fost un experiment original î�n care
100 de studenţ�i de la medicină au fost rugaţ�i să participe la testarea
a două noi medicamente. Unul le-a fost descris ca un super-stimulent
î�ntr-o capsulă roş� ie ş� i celălalt ca un super-calmant î�ntr-o capsulă
albastră. Fără ş� tiinţ�a studenţ�ilor, conţ�inutul capsulelor a fost inver-
sat: capsula roş� ie era î�n realitate un barbituric ş� i capsula albastră
era de fapt o amfetamină. Cu toate acestea, jumătate dintre studenţ�i
au dezvoltat reacţ�ii fizice care s-au potrivit cu aş� teptările lor − exact
opusul reacţ� iei chimice pe care medicamentele ar fi trebuit să o
producă î�n corpurile lor! Aceş� ti studenţ�i nu au primit pur ş� i simplu
placebouri; ei au primit medicamente reale. Dar crezurile lor au
anulat efectul chimic al medicamentului asupra corpului lor. După
cum a afirmat dr. Beecher mai târziu, utilitatea unui medicament
„nu este doar rezultatul direct al proprietăţ�ilor chimice ale medica-
mentului, ci este ş� i rezultatul crezului pacientului î�n utilitatea ş� i
eficacitatea medicamentului.”
Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare,

[dar] credinţa în vindecare este mereu necesară.
− Norman Cousins
Am avut privilegiul de a-l cunoaş� te pe Norman Cousins timp de

aproape ş� apte ani ş� i am fost chiar norocos să realizez ultimul inter-
viu î�nregistrat cu el cu doar o lună î�nainte de moartea lui. Î�n acel
interviu, el mi-a î�mpărtăș� it o poveste despre cât de puternic ne
afectează corpul crezurile noastre. La un meci de fotbal american î�n
Parcul Monterey, o suburbie a Los Angelesului, câteva persoane au
manifestat simptomele toxiinfecţ�iei alimentare. Doctorul care le-a
examinat a tras concluzia că sursa era o anumită băutură acidulată
din automatele de băuturi, deoarece toţ�i pacienţ�ii săi o cumpărase-
ră î�nainte să se î�mbolnăvească. A fost făcut un anunţ� prin difuzor
solicitându-le oamenilor ca nimeni să nu mai utilizeze automatul,
precizând că s-au î�mbolnăvit câteva persoane ş� i descriind simpto-
mele. Imediat, î�n tribune s-a dezlănţ�uit iadul î�n timp ce oamenii au
î�nceput să vomite ş� i să leş� ine î�n număr mare. Chiar ş� i câţ�iva oameni
care nici măcar nu se apropiaseră de automat s-au î�mbolnăvit! Am-
bulanţ�ele de la spitalele locale au făcut afaceri foarte profitabile î�n
ziua aceea, î�n timp ce se duceau ş� i se î�ntorceau de la stadion, trans-
portând o mulţ�ime de fani bolnavi. Când s-a descoperit că făptaş� ul
nu era dozatorul, oamenii ş� i-au revenit imediat ş� i „î� n mod
miraculos.”
Noi trebuie să î�nţ�elegem că î�n crezurile noastre stă capacitatea
de a ne î�mbolnăvi sau de a ne î�nsănătoş� i î�ntr-o clipă. Există cazuri
î�n care s-a confirmat că sistemul imunitar ne este afectat de cre-
zuri. Ş� i cel mai important, crezurile fie ne pot oferi hotărârea pen-
tru a acţ� iona, fie ne pot slăbi sau distruge motivaţ� ia. Î� n acest
moment, crezurile influenţ�ează felul î�n care răspunzi la ceea ce
tocmai ai citit ş� i ce vei face cu informaţ�iile î�nvăţ�ate din această carte.
Uneori, noi dezvoltăm crezuri care creează limitări sau atuuri î�n
cadrul unui context foarte specific; spre exemplu, ceea ce simţ�im
referitor la abilitatea noastră de a cânta sau dansa, de a repara o
maş� ină sau de a face analiză matematică. Alte crezuri sunt atât de
generalizate, î�ncât ele domină, practic, fiecare aspect al vieţ� ilor
noastre, fie negativ, fie pozitiv. Eu le numesc pe acestea crezuri
globale.
Crezurile globale sunt crezurile gigantice pe care le avem cu

privire la toate lucrurile din vieţ�ile noastre: crezuri despre identită-
ţ�ile noastre, despre oameni, muncă, timp, bani ş� i despre viaţ�ă î�n
sine, de altfel. Aceste generalizări gigantice sunt frecvent formulta-
te ca este/sunt/sunt: „Viaţ� a este…” „Eu sunt…” „Oamenii sunt…”
După cum î�ţ�i poţ�i da seama, crezurile care au astfel de dimensiuni ş� i
o asemenea anvergură pot modela ş� i colora fiecare aspect al vieţ�ilor
noastre. Partea bună î�n legătură cu asta este că efectuarea unei
schimbări î�ntr-un crez global limitator pe care î�l susţ�ii î�n momentul
acesta î�ţ�i poate schimba practic fiecare aspect al vieţ�ii î�ntr-o clipă!
Nu uita: După ce au fost acceptate, crezurile noastre devin ordi-
ne nepuse la îndoială pentru sistemele noastre nervoase şi au
puterea de a extinde sau de a distruge posibilităţile prezentu-
lui şi viitorului nostru.
Dacă vrem să ne controlăm vieţ�ile, atunci trebuie să preluăm î�n
mod conş� tient controlul asupra crezurilor noastre. Ş� i pentru a pu-
tea face asta, trebuie ca mai î�ntâi să î�nţ�elegem ce sunt acestea de
fapt ş� i cum se formează.
CE ESTE UN CREZ?
Totuş� i, ce este un crez? Noi vorbim adeseori î�n viaţ�ă despre lucruri
fără a avea o idee clară despre ceea ce sunt cu adevărat. Majoritatea
oamenilor tratează un crez de parcă ar fi un obiect, pe când î�n rea-
litate el este doar o senzaţie a certitudinii referitoare la ceva. Dacă
spui că tu crezi că eş� ti inteligent, tot ceea ce spui de fapt este: „Eu
sunt convins că sunt inteligent.” Acel sentiment al certitudinii î�ţ�i
conferă accesul la resurse care î�ţ�i permit să produci rezultate inte-
ligente. Cu toț�ii deţ�inem î�năuntrul nostru răspunsurile pentru prac-
tic orice − sau cel puţ�in avem acces la răspunsurile de care avem
nevoie prin ceilalţ�i. Dar adeseori, lipsa noastră de crez, lipsa noas-
tră de certitudine, ne face să nu putem folosi capacitatea care există
î�n noi.
O modalitate simplă de a î�nţ�elege un crez este de a te gândi la

elementul său de construcţ�ie esenţ�ial: o idee. Există o mulţ�ime de
idei la care ai putea să te gândeş� ti, dar pe care să nu le crezi cu ade-
vărat. Să luăm, spre exemplu, ideea că tu eş� ti sexy. Opreş� te-te pen-
tru o clipă ş� i spune-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i: „Eu sunt sexy.” Acum, î�ntrebarea
dacă aceasta este o idee sau un crez se va reduce la gradul de certi-
tudine pe care î�l simţ�i despre această propoziţ�ie î�n timp ce o ros-
teş� ti. Dacă tu î�ţ�i spui: „Ei bine, eu nu sunt î�ntr-adevăr sexy”, ceea ce
spui tu de fapt este: „Eu nu sunt foarte sigur că sunt sexy.”
Cum transformăm o idee î�ntr-un crez? Permite-mi să-ţ�i ofer o
metaforă simplă pentru a descrie procesul. Dacă poţ�i să te gândeş� ti
la o idee ca la o tăblie de masă fără picioare, vei avea o reprezentare
clară a motivului pentru care o idee nu este resimţ�ită cu aceeaş� i
certitudine ca un crez. Lipsită de picioare, acea tăblie de masă nu va
putea să stea ridicată de una singură. Pe de altă parte, crezul are
picioare. Dacă tu crezi cu adevărat: „Eu sunt sexy”, de unde ş� tii că
eş� ti sexy? Nu este oare adevărat că ai câteva referinţe care să con-
firme ideea − câteva experienţ�e din viaţ�ă pentru a o sprijini? Acelea
sunt picioarele care î�ţ�i fac masa robustă, care dau certitudine crezu-
lui tău.
Care sunt câteva dintre experienţ�ele de referinţ�ă pe care le-ai

avut? Poate că anumiț�i bărbaț�i sau anumite femei ţ�i-au spus că eş� ti
sexy. Sau poate că te priveş� ti î�n oglindă, î�ţ�i compari imaginea cu cele
ale acelor persoane pe care oamenii le consideră sexy ş� i î�ţ�i spui:
„Hei, eu arăt ca ei!” Sau poate că necunoscuţ�ii de pe stradă te strigă
ş� i î�ţ�i fac cu mâna. Toate aceste experienţ�e nu î�nseamnă nimic până
nu le organizezi î�n jurul ideii că eş� ti sexy. Pe măsură ce faci asta,
picioarele te fac să simţ�i că ideea este solidă ş� i te determină să î�n-
cepi să o crezi. Ideea ta dă impresia de certitudine ş� i este acum un
crez.
Odată ce î�nţ�elegi această metaforă, poţ�i î�ncepe să vezi felul î�n
care se formează crezurile tale ş� i poţ�i, de asemenea, să î�nţ�elegi su-
gestiile despre felul î�n care le poţ�i modifica. Totuş� i, î�n primul rând,
este important să remarci că noi ne putem dezvolta crezuri referi-
toare la orice dacă găsim suficiente picioare − suficiente experienţ�e
de referinţ�ă − care să le susţ�ină. Gândeş� te-te la asta. Nu este adevă-
rat că ai suficiente experienţ�e din viaţ�a ta sau cunoş� ti suficient de
multe persoane care au trecut prin situaţ� ii dificile cu alte fiinţ�e
umane astfel î�ncât, dacă chiar ţ�i-ai dori, ai putea dezvolta cu uş� urinţ�ă
crezul că oamenii sunt niş� te nenorociţ�i ş� i că dacă li s-ar ivi ocazia, ar
profita de tine? Poate că nu vrei să crezi asta, ş� i noi am discutat deja
că asta te-ar priva de putere, dar nu ai experienţ�e care ar putea să
sprijine această idee ş� i te-ar face să te simţ�i sigur î�n legătură cu ea
dacă ai vrea asta? De asemenea, nu este adevărat că tu ai avut expe-
rienţ�e î�n viaţ�ă − referinţ�e − care să susţ�ină ideea că dacă î�ţ�i pasă cu
adevărat de oameni ş� i te porţ�i bine cu ei, aceş� tia sunt î�n esenţ�ă buni
ş� i vor dori să te ajute la rândul lor?
Î� ntrebarea este: care dintre aceste crezuri este cel adevărat?
Răspunsul este că nu contează care dintre ele este adevărat. Ceea ce
contează este care dintre ele î�ţ�i oferă mai multă putere. Cu toț�ii pu-
tem găsi pe cineva care să ne sprijine crezul ş� i care să ne facă să ne
simţ�im mai siguri de el. Acesta este felul î�n care fiinţ�ele umane pot
raţ�ionaliza. Din nou, î�ntrebarea-cheie este dacă acest crez ne î�ntă-
reş� te sau ne slăbeş� te, oferindu-ne putere sau privându-ne de
aceasta zilnic. Aş� adar, care sunt sursele potenţ�iale de referinţ�e î�n
vieţ�ile noastre? Desigur, ne putem inspira din propriile experienţe
personale. Uneori, noi adunăm referinț�e prin informaţia pe care o
obţ�inem de la alte persoane, din cărţ�i, casete, filme ş� i aş� a mai de-
parte. Ş� i, uneori, noi ne formăm referinţ�e bazate doar pe imaginaţia
noastră. Intensitatea emoţ�ională pe care o simţ�im î�n legătură cu
oricare dintre aceste referinţ�e va afecta cu siguranţ�ă puterea ş� i dia-
metrul piciorului. Cele mai puternice ş� i mai robuste picioare sunt
formate de experienţ�ele personale de care am ataş� at foarte multă
emoţie, deoarece acestea au fost experienţ�e dureroase sau plăcute.
Celălalt factor este numărul de referinţ�e pe care le avem − evident,
cu cât sunt mai multe experienţ�ele de referinţ�ă care sprijină o idee,
cu atâta va fi mai puternic crezul tău.
Este nevoie ca referinţ�ele tale să fie exacte pentru ca tu să fii
dispus să le utilizezi? Nu, ele pot fi reale sau imaginare, exacte sau
inexacte − până ş� i propriile noastre experienţ�e personale, deş� i noi
simţ� im că sunt solide, sunt distorsionate de perspectiva noastră
personală.
Pentru că fiinţ�ele umane sunt capabile de astfel de distorsiuni
ş� i invenţ�ii, picioarele de referinţ�ă pe care le putem utiliza pentru a
ne alcătui crezurile sunt practic nelimitate. Partea proastă aici este
că, indiferent de unde provin referinţ�ele noastre, noi î�ncepem să le
acceptăm ca reale ş� i astfel nu le mai punem la îndoială! Lucrul aces-
ta poate avea consecinţ�e negative foarte puternice î�n funcţ� ie de
crezurile pe care le adoptăm. Din aceleaş� i motive, noi avem abilita-
tea de a utiliza referinţ�e imaginate care să ne propulseze î�n direcţ�ia
visurilor noastre. Oamenii pot să reuş� ească dacă î�ş�i imaginează su-
ficient de limpede un lucru la fel de uş� or de parcă ar fi trăit experien-
ţ�ele propriu-zise. Asta deoarece creierele noastre nu pot să facă
diferenţ�a î�ntre un lucru pe care ni l-am imaginat limpede ş� i un lucru
prin care am trecut efectiv. Având suficientă intensitate emoţio-
nală şi repetiţii, sistemele noastre nervoase percep un lucru ca
fiind real, chiar dacă acesta nu s-a produs încă. Fiecare dintre
marii oameni de succes pe care i-am intervievat a avut abilitatea de
a se determina pe sine î�nsuş� i să fie convins că poate reuş� i, deş� i ni-

meni î�naintea lor nu reuş� ise asta vreodată. Ei au fost capabili să
creeze referinţ�e acolo unde nu existauş� i să reuş� ească ceea ce părea
imposibil.
Sunt ş� anse mari ca oricine utilizează un computer să recunoască
numele „Microsoft.” Ceea ce majoritatea oamenilor nu î�nţ�eleg este
că Bill Gates, co-fondatorul acelei companii, nu a fost pur ş� i simplu
un geniu care a avut noroc, ci o persoană care ş� i-a luat riscuri fără
vreo referinţ�ă care să-i susţ�ină crezul. Când a auzit că o companie
din Albuquerque dezvolta ceva numit „computer personal” care
avea nevoie de software BASIC, el i-a sunat ş� i le-a promis că le va
oferi asta, chiar dacă nu avea ceea ce promitea la momentul respec-
tiv. După ce ş� i-a asumat angajamentul, el a trebuit să găsească o
cale. Abilitatea de a crea un sentiment de certitudine a fost adevăra-
tul său geniu. Mulț�i oameni erau la fel de inteligenţ�i ca el, dar el ş� i-a
folosit certitudinea pentru a putea să-ş� i acceseze resursele ş� i î�n
decurs de câteva săptămâni, el ş� i un partener scriseseră un limbaj
care transforma computerul personal î�n realitate. Asumându-ş� i el
î�nsuş� i un risc ş� i găsind o soluţ�ie, Bill Gates a pus î�n miş� care î�n ziua
aceea o serie de evenimente care aveau să schimbe felul î�n care oa-
menii făceau afaceri ş� i a devenit miliardar până la vârsta de treizeci
de ani. Certitudinea aduce cu sine puterea!
Ş� tii povestea milei de patru minute? Timp de mii de ani, oamenii
au crezut că unei fiinţ�e umane î�i este imposibil să alerge o milă î�n
mai puţ�in de patru minute. Dar î�n 1954, Roger Bannister a doborât
această barieră impozantă de crez. El s-a motivat să reuş� ească „im-
posibilul” nu doar prin exerciț�iu fizic, ci prin repetarea constantă a
evenimentului î�n mintea sa, spărgând bariera de patru minute de
atât de multe ori cu o intensitate emoţ�ională atât de mare, î�ncât a
creat referinţ�e clare care au devenit un ordin, nepus la î�ndoială de
către sistemul său nervos, de a obţ�ine rezultatul. Totuş� i, mulţ�i oa-
meni nu-ş� i dau seama că cel mai grozav aspect al acestei realizări a
constat î�n ceea ce a făcut pentru ceilalţ�i. Părea că nimeni nu avea să
poată alerga vreodată o milă î�n mai puţ�in de patru minute, dar î�n
decurs de un an după ce Roger a doborât bariera, alţ�i 37 de alergă-

tori au doborât-o la rândul lor. Experienţ�a lui le-a pus lor la dispoziţ�ie
repere suficient de puternice pentru a crea un sentiment al certitu-
dinii că ş� i ei, la rândul lor, pot „să facă imposibilul.” Iar î�n anul urmă-
tor, alţ�i 300 de alergători au făcut acelaş� i lucru!
Crezul care devine adevăr pentru mine…este acela care îmi

permite cea mai bună utilizare a forţei mele, cele mai bune
mijloace de a-mi pune virtuţile în acţiune.
− André Gide
Prea des, oamenii dezvoltă crezuri limitative referitoare la cine sunt

ş� i ce lucruri sunt capabili să facă. Pentru că nu au reuş� it î�n trecut, ei
cred că nu vor fi capabili să reuş� ească î�n viitor. Prin urmare, din
teama lor de durere, aceș� tia î�ncep să se concentreze î�n mod con-
stant asupra ideii de a fi „realiş� ti.” Majoritatea celor care spun con-
stant „Haideţ� i să fim realiş� ti” pur ş� i simplu trăiesc î�n realitate
speriaţ�i, temându-se teribil că vor fi dezamăgiţ�i din nou. Din teama
aceea, ei dezvoltă crezuri care î�i fac să ezite, să nu facă tot ceea ce
pot să facă − î�n consecinț�ă, obţ�in rezultate limitate.
Marii lideri sunt rareori „realiş� ti.” Ei sunt inteligenţ�i ş� i au drep-
tate, dar nu sunt realiş� ti după standardele celorlalţ�i oameni. Totuş� i,
ceea ce este realist pentru o persoană este complet diferit de ceea
ce este realist pentru o alta, bazându-ne pe referinţ�ele lor. Gandhi a
crezut că poate să obţ�ină autonomia Indiei fără să se opună î�n mod
violent Marii Britanii − un lucru care nu mai fusese făcut niciodată
până atunci. El nu era realist, dar a dovedit fără doar ş� i poate că
avea dreptate. Din acelaş� i motiv, cu siguranţ�ă că nu era realist pen-
tru un om să creadă că poate oferi lumii fericire construind un parc
de distracţ�ii î�n mijlocul unui crâng portocaliu ş� i cerându-le oameni-
lor bani nu doar pentru distracţ� ii, ci ş� i pentru simplul acces! La
vremea aceea, nu exista niciun parc de felul acesta î�n lume. Totuş� i,
Walt Disney a avut un sentiment al certitudinii, cum au avut puţ�ini
oameni, iar optimismul său i-a transformat circumstanţ�ele.
Dacă tot urmează să greş� eş� ti î�n viaţ�ă, greş� eş� te de partea supra-
estimării propriilor aptitudini (evident, atâta vreme cât asta nu-ţ�i
pune viaţ�a î�n pericol). Apropo, acesta este un lucru greu de făcut,
din moment ce capacităț�ile umane sunt cu mult mai grozave decât
ar putea visa cei mai mulţ�i dintre noi. De fapt, numeroase studii
s-au concentrat pe diferenţ�ele dintre oamenii care sunt deprimaţ�i ş� i
cei care sunt extrem de optimiş� ti. După ce au î�ncercat să î�nveţ�e o
nouă aptitudine, pesimiş� tii sunt î�ntotdeauna mult mai preciş� i refe-
ritor la felul î�n care s-au descurcat, î�n vreme ce optimiş� tii î�ş�i văd
comportamentul ca fiind mult mai eficace decât a fost de fapt. Totuş� i,
această evaluare nerealistă a propriei performanţ�e este secretul
succesului lor viitor. Invariabil, optimiş� tii ajung să stăpânească ap-
titudinea î�n vreme ce pesimiş� tii eş� uează. De ce? Optimiş� tii sunt cei
care, î�n pofida faptului că nu au referinț�e pentru succes sau măcar
pentru eşec, reuş� esc să ignore aceste referinț�e, lăsând neasamblate
tăblii de masă cognitive cum ar fi „Am dat greş� ” sau „Eu nu pot reuş� i.”
Î�n loc de asta, optimiş� tii produc referinţ�e ale credinței, făcând apel
la imaginaţ�ia lor pentru a se vedea pe ei î�nş� iş� i făcând ceva diferit
data viitoare ş� i reuş� ind. Această abilitate specială, această focaliza-
re unică este cea care le dă voie să persiste până când, î�ntr-un final,
obţ�in distincţ�iile care î�i fac să-ş� i atingă scopul. Motivul pentru care
succesul le scapă celor mai mulţ�i oameni este că aceş� tia nu au sufi-
ciente referinț�e ale succesului î�n trecut. Dar un optimist operează
cu crezuri precum „Trecutul nu este egal cu viitorul.” Toţ�i marii
lideri, toate persoanele care au repurtat succese î�n orice domeniu
al vieţ� ii, cunosc puterea urmăririi neî�ncetate a propriei viziuni,
chiar dacă î�ncă nu î�i sunt disponibile toate detaliile despre cum să
reuş� ească asta. Dacă dezvolţi sensul absolut al certitudinii pe
care îl furnizează crezurile puternice, atunci tu te poţi deter-
mina să realizezi practic orice, inclusiv acele lucruri pe care
ceilalţi oameni le consideră imposibile.
Fiecare adevăr îşi găseşte existenţa efectivă şi incontestabilă

doar în imaginaţia oamenilor. Imaginaţia, nu invenţia, este
stăpânul suprem atât al artei, cât şi al vieţii.
− Joseph Conrad
Una dintre cele mai mari provocări din viaţ�a oricui este de a ş� ti cum
să interpreteze „eş� ecurile.” Felul î�n care ne confruntăm cu „î�nfrân-
gerile” vieţ�ii ş� i ceea ce stabilim că este cauza lor ne va influenț�a
destinele. Trebuie să ne amintim că felul în care facem faţă adver-
sităţii şi provocărilor ne va influența vieţile mai mult decât
aproape orice altceva. Uneori avem parte de atât de multe referin-
ţ�e ale durerii ş� i eş� ecului î�ncât î�ncepem să le asamblăm î�ntr-un crez
care spune că nimic din ceea ce facem noi nu poate să amelioreze

lucrurile. Unii oameni î�ncep să creadă că lucrurile sunt zadarnice,
că ei sunt neajutoraţ�i sau lipsiţ�i de valoare sau că indiferent ce ar
î�ncerca, vor pierde oricum. Acesta este un set de crezuri î�n care nu
trebuie să ne complacem niciodată dacă vrem să avem succes ş� i să
reuș� im î�n viaț�ă. Aceste crezuri ne privează de puterea noastră per-
sonală ş� i ne distrug abilitatea de a acţ�iona. Î�n psihologie există un
nume pentru această mentalitate distructivă: neajutorarea învă-
ţată. Atunci când oamenii se lovesc de suficiente eş� ecuri − ş� i ai fi
surprins de cât de mic este numărul de ocazii pentru unele persoane
− ei î�ş�i percep eforturile ca fiind inutile ş� i alimentează descurajarea
fatală a neajutorării î�nvăţ�ate.
Dr. Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania a con-
dus studii vaste privind cauzele neajutorării î�nvăţ�ate. Î�n cartea sa,
Optimismul se învaţă, el vorbeş� te despre trei tipare specifice de
crezuri care ne fac să ne simţ�im neajutoraţ�i ş� i care pot distruge,
practic, fiecare aspect al vieţ�ilor noastre. El numeş� te aceste trei ca-
tegorii permanenţa, penetrabilitatea ş� i personalul.
Mulţ�i dintre cei mai mari oameni de succes ai ţ�ării noastre au
reuş� it î�n ciuda faptului că s-au lovit de probleme ş� i bariere uriaş� e.
Diferenţ�a dintre ei ş� i cei care renunţ�ă se î�nvârte î�n jurul crezurilor
acestora despre permanenţa problemelor lor sau absenţ�a acesteia.
Oamenii de succes văd rareori o problemă ca fiind permanentă, î�n
vreme ce aceia care eş� uează văd până ş� i cele mai mici probleme ca
fiind permanente. Odată ce adopţ�i crezul că nu poţ�i schimba ceva,
indiferent ce ai face, pur ş� i simplu pentru că nimic din ceea ce ai
făcut până acum nu a schimbat ceva, tu î�ncepi să primeş� ti o otravă
mortală î�n sistemul tău. Cu opt ani î�n urmă, când am căzut la cel mai
de jos nivel ş� i eram disperat că nu voi redresa vreodată lucrurile,
mă gândeam că problemele mele erau permanente. Atunci m-am
apropiat cel mai mult de moartea emoţ�ională. Am î�nvăţ�at să asociez
atât de multă durere acceptării acelui crez, î�ncât am putut să o dis-
trug ş� i nu am mai tolerat-o niciodată. Tu trebuie să faci acelaş� i lucru.
Dacă te auzi vreodată sau auzi pe cineva apropiat că î�ncepe să
considere că o problemă este permanentă, a venit momentul să te

detaş� ezi imediat de persoana aceea. Indiferent de ceea ce se î�ntâm-
plă î�n viaţ�a ta, trebuie să poţ�i crede: „Ş� i asta va trece, la rândul său”
ş� i că dacă vei continua să persiş� ti, vei găsi o cale.
Cea de-a doua diferenţ�ă dintre î�nvingători ş� i perdanţ�i, cei care
sunt optimiş� ti ş� i cei care sunt pesimiş� ti, o reprezintă crezurile lor
despre penetrabilitatea problemelor. O persoană de succes nu vede
niciodată o problemă ca fiind penetrantă, mai exact, că o singură
problemă le controlează î�ntreaga viaţ�ă. Ei o văd mereu ca: „Ei bine,
e doar o mică problemă cu stilul meu alimentar”, ş� i nu ca: „Eu sunt
problema. Î�ntreaga mea viaţ�ă este distrusă pentru că mănânc prea
mult.” Invers, cei care sunt pesimiş� ti − cei care au î�nvăţ�at neajutora-
rea − au elaborat un crez conform căruia, deoarece au ratat î�ntr-un
domeniu, ei sunt niş� te rataţ�i! Ei cred că î�ntreaga lor viaţ�ă este dis-
trusă acum din cauză că au dificultăţ�i financiare: copiii lor nu vor fi
î�ngrijiţ�i, vor fi părăsiţ�i de partener ş� i aş� a mai departe. Destul de re-
pede, ei generalizează că lucrurile sunt scăpate de sub control ş� i se
simt complet neajutoraţ�i. Imaginează-ţ�i impactul permanenţ�ei ş� i
penetrabilităţ�ii laolaltă! Soluţ�ia atât pentru permanenţ�ă, cât ş� i pen-
tru penetrabilitate este de a vedea un lucru asupra căruia să preiei
controlul î�n viaţ�a ta ş� i să î�ncepi să acţ�ionezi î�n direcţ�ia aceea. Pe
măsură ce faci asta, câteva dintre aceste crezuri limitative vor
dispărea.
Ultima categorie de crezuri, pe care Seligman o numeş� te perso-
nală, eu o descriu prin sintagma problema este personală. Dacă noi
nu vedem un eş� ec ca pe un semnal de a ne modifica abordarea, ci
ca pe o problemă cu noi î�nş� ine, ca pe un defect al personalităţ�ii, ne
vom simţ�i imediat copleş� iţ�i. Până la urmă, cum să-ţ�i schimbi î�ntrea-
ga viaţ�ă? Nu este asta mai dificil decât să-ţ�i schimbi doar acţ�iunile
dintr-un anumit domeniu? Ai grijă cu adoptarea crezului că proble-
ma este una personală. Cât de inspirat poţ� i să devii dacă î�ţ�i faci
reproş� uri?
Menţ�inerea acestor crezuri limitative este echivalentă cu a î�n-
ghiţ� i sistematic doze minuscule de arsenic care, de-a lungul
timpului, se acumulează devenind o doză mortală. Deş� i nu murim

imediat, î�ncepem să murim emoţ�ional î�n clipa î�n care ne atingem de
ele. Aș� a că trebuie să le evităm cu orice preț� . Aminteş� te-ţ� i, atâta
vreme cât tu crezi ceva, creierul tău operează pe pilot automat, fil-
trând orice impuls din mediu ş� i căutând referinţ�e care să-ţ�i confirme
crezul, indiferent care e acesta.
Mintea este cea care te face sănătos sau bolnav,

nenorocit sau fericit, bogat sau sărac.
− Edmund Spenser
CUM SǍ SCHIMBI UN CREZ

Toate descoperirile personale încep cu o schimbare a crezuri-
lor. Aş� adar, cum ne schimbăm? Calea cea mai eficace este aceea de
a-ţi face creierul să asocieze o durere enormă vechiului crez. Trebuie
să simţ�i adânc î�n interiorul tău nu doar că acest crez ţ�i-a cauzat su-
ferinţ�ă î�n trecut, ci că ţ�i-o cauzează ş� i î�n prezent ş� i, î�n cele din urmă,
nu î�ţ�i poate aduce decât durere pe viitor. După aceea, trebuie să
asociezi o plăcere extraordinară cu ideea de a adopta un crez nou,
care să î�ț�i ofere putere. Acesta este tiparul de bază pe care î�l vom
analiza î�n repetate rânduri î�n crearea schimbării î�n vieţ�ile noastre.
Aminteş� te-ţ�i, nu putem uita niciodată că tot ceea ce facem noi, facem
fie din nevoia noastră de a evita durerea, fie din dorinţ�a noastră de
a obţ�ine plăcerea ş� i dacă asociem suficientă durere oricărui lu-
cru, ne vom schimba. Singurul motiv pentru care avem un crez
despre ceva este că am asociat o durere enormă faptului de a nu
crede sau o plăcere enormă menţ�inerii sale î�n viaţ�ă.
Î�n al doilea rând, creează îndoială. Dacă eş� ti î�ntr-adevăr cinstit
cu tine î�nsuţ�i, oare nu există câteva crezuri pe care tu le apărai cu
trup ş� i suflet cu ani î�n urmă ş� i pe care aproape că ţ�i-ar fi ruş� ine să le
recunoş� ti astăzi? Ce s-a î�ntâmplat? Ceva te-a făcut să te î�ndoieş� ti:
poate o nouă experienţ�ă, poate un contraexemplu pentru fostul tău
crez. Poate că ai cunoscut câţ�iva ruş� i ş� i ai descoperit că ş� i ei sunt

oameni la fel ca tine, că nu fac parte din vreun „imperiu al răului.”
Eu cred că, azi, o mulţ�ime de americani simt o compasiune autenti-
că pentru cetăţ�enii sovietici deoarece î�i văd ca pe simpli oameni
care se zbat să aibă grijă de familiile lor. O parte din ceea ce ne-a
schimbat percepţ�iile este reprezentată de programele de schimb î�n
care noi chiar am cunoscut ruş� i ş� i am văzut cât de multe au î�n co-
mun cu noi. Am avut experienţ�e noi care ne-au făcut să punem la
îndoială, ne-au î�ntrerupt tiparele de certitudine ş� i au î�nceput să ne
clatine picioarele de referinț�ă.
Cu toate acestea, o experienţ�ă nouă nu garantează prin natura
sa o schimbare a crezurilor. Oamenii pot avea o experienţ�ă care le
contrazice direct crezul, totuş� i o reinterpretează î�n orice fel vor
pentru a-ş� i sprijini convingerea. Saddam Hussein a demonstrat asta
î�n timpul Războiului din Golful Persic, insistând că el câş� tiga, î�n
ciuda distrugerii care î�l î�nconjura. La un nivel personal, o femeie
dintr-unul din seminarele mele a î�nceput să resimtă anumite stări
mentale ş� i emoţ�ionale, relativ unice, susţ�inând că eu aş� fi nazist ş� i
că î�mbolnăvesc persoanele din î�ncăpere cu gaze invizibile care ve-
neau prin instalaţ�ia de aer condiţ�ionat. Î� n timp ce î�ncercam să o
calmez î�ncetinindu-mi tiparele de vorbire − o abordare standard
pentru a face pe cineva să se relaxeze − ea a remarcat: „Vezi, deja a
î�nceput să-ţ�i î�ncâlcească vorbirea!” Indiferent ce se î�ntâmpla, ea a
reuş� it să se folosească de asta pentru a-ş� i susţ�ine convingerea că
noi eram otrăviţ�i cu toţ�ii. Î�n cele din urmă, am putut să-i distrug ti-
parul. Cum faci acest lucru? Vom discuta despre asta î�n capitolul
următor.
Experienţele noi declanşează schimbare doar dacă ne de-
termină să ne punem la îndoială crezurile. Nu uita, de fiecare
dată când credem ceva, nu mai punem în niciun fel la îndoială
lucrul acela. Î�n clipa î�n care î�ncepem să ne punem sincer crezurile
sub semnul î�ntrebării, noi nu ne mai simţ�im absolut siguri referitor
la acestea. Î�ncepem să zgâlţ�âim picioare de referinț�ă ale meselor
noastre cognitive ş� i, drept urmare, î�ncepem să pierdem sentimentul
de certitudine absolută. Te-ai î�ndoit vreodată de abilitatea ta de a

face ceva? Cum ai făcut asta? Probabil că ţ�i-ai pus ţ�ie î�nsuţ�i unele
î�ntrebări proaste cum ar fi: „Dar dacă o dau î�n bară?” „Dacă nu mer-
ge cum trebuie?” „Dacă ei nu mă plac?” Dar î�ntrebările pot să fie î�n
mod evident extraordinar de î�nsufleț�itoare, dacă le folosim pentru
a examina validitatea crezurilor pe care este posibil să le fi acceptat
pur ş� i simplu orbeş� te. De fapt, multe dintre crezurile noastre sunt
sprijinite de informaţ�ii pe care le-am primit de la alţ�ii ş� i pe care nu
am reuş� it să le punem la î�ndoială la momentul acela. Dacă le exami-
năm, am putea descoperi că ceea ce am crezut inconş� tient timp de
ani î�ntregi ar putea să fie bazat pe un set fals de presupoziţ�ii.
Dacă foloseş� ti o maş� ină de scris sau un computer, sunt sigur că
vei aprecia acest exemplu. De ce crezi că aranjarea tradiţ�ională a li-
terelor, numerelor ş� i simbolurilor pe 99% din toate dispozitivele de
tastare este acceptată î�n mod universal î�n jurul lumii? (Apropo,
dispunerea caracterelor este cunoscută sub numele QWERTY. Dacă
tastezi, ş� tii că acestea sunt caracterele pe rândul din stânga sus al
tastaturii tale.) Evident că această aranjare a fost gândită ca fiind
cea mai eficientă configuraţ�ie pentru a sprijini viteza de tastare,
nu-i aş� a? Majoritatea oamenilor nu o pun niciodată sub semnul î�n-
trebării; până la urmă, QWERTY există de 120 de ani. Dar î�n realitate,
QWERTY este aproape cea mai ineficientă configuraţ�ie pe care ţ�i-o
poţ�i imagina! Numeroase programe, cum ar fi Tastatura Simplificată
Dvorak au dovedit că pot reduce erorile ş� i pot mări viteza î�n mod
radical. Adevărul este că QWERTY a fost proiectată intenţ�ionat pen-
tru a-l încetini pe dactilograf î�ntr-o epocă î�n care părţ�ile maş� inii de
scris se miş� cau atât de î�ncet, î�ncât acestea se blocau dacă operato-
rul tasta prea repede.
De ce am rămas agăţ�aţ�i de tastatura QWERTY timp de 120 de
ani? Î�n 1882, când aproape toată lumea tasta prin metoda caută-ca-
racterul-ş� i-apasă-tasta, o femeie care dezvoltase metoda de a tasta
cu opt degete a fost provocată, de către un alt profesor, la un con-
curs de dactilografiere. Ea a angajat un dactilograf profesionist care
să o reprezinte, un bărbat care memorase tastatura QWERTY. Cu
avantajul memorării ş� i cu metoda celor opt degete, el a putut să-ş� i

î� nvingă adversarul, care a folosit metoda caută-caracterul-ş� i-
apasă-tasta cu patru degete pe o altă tastatură. Aş� a că î�ncepând din
momentul acela, QWERTY a devenit standardul pentru „viteză” ş� i
nici măcar o persoană nu a mai pus la î�ndoială referinţ�a pentru a
vedea cât de validă este. Câte alte crezuri ai î�n viaţ�a cotidiană refe-
ritoare la cine eş� ti, sau la ce poţ�i sau nu poţ�i să faci, sau la cum ar
trebui să se comporte oamenii sau la ce î�nzestrări au copiii tăi, pe
care, de asemenea, nu reuş� eş� ti să le pui la î�ndoială − crezuri care te
privează de putere, pe care ai î�nceput să le accepţ�i ș� i care î�ţ�i limitea-
ză viaţ�a ş� i de care nici măcar nu eş� ti conş� tient?
Dacă pui sub semnul întrebării ceva suficient de mult, în
cele din urmă vei începe să te îndoieşti de acel ceva. Asta inclu-
de lucrurile pe care le crezi î�n mod absolut, „fără nicio umbră de
î�ndoială.” Cu ani î�n urmă, am avut ocazia unică de a lucra cu Armata
S.U.A., cu care am negociat un contract pentru a reduce anumiţ� i
timpi de antrenament pentru domenii specializate. Efortul meu a
avut atât de mult succes, î�ncât am trecut ș� i prin autorizarea pentru
strict secret ş� i am avut ocazia de a modela unul dintre oficialii de
vârf din CIA, un bărbat care ajunsese acolo pornind de la baza orga-
nizaţ�iei. Permite-mi să-ţ�i spun că aptitudinile pe care el ş� i alţ�ii ase-
menea lui le-au dezvoltat pentru a clătina convingerile altei
persoane ş� i a-i modifica crezurile sunt absolut ş� ocante. Ei creează
un mediu care î�i face pe oameni să se î�ndoiască de ceea ce au crezut
dintotdeauna ş� i apoi le oferă idei ş� i experienţ�e noi care să susţ�ină
adoptarea noilor crezuri. Urmărirea vitezei cu care pot schimba
crezurile cuiva este aproape î�nfricoş� ătoare ş� i totuş� i este puternic
de fascinantă. Am î�nvăţ�at să folosesc aceste tehnici pe mine î�nsumi
pentru a deveni capabil să mă debarasez de crezurile mele care mă
privează de putere ş� i să le î�nlocuiesc cu unele care î�mi oferă putere.
Crezurile noastre au niveluri diferite de certitudine ş� i intensita-
te emoţ�ională ş� i este important să ş� tim exact cât de intense sunt. De
fapt, eu am clasificat crezurile î�n trei categorii: opinii, crezuri ş� i
convingeri. O opinie este ceva î�n legătură cu care ne simţ�im relativ
siguri, dar certitudinea este doar temporară deoarece poate fi

schimbată cu uş� urinţ�ă. Tăblia noastră cognitivă de masă se sprijină
pe picioare de referinţ�ă ş� ubrede ş� i neverificate care ar putea să se
bazeze pe impresii. De exemplu, mulţ�i oameni l-au perceput iniţ�ial
pe George Bush ca pe un „molâu”, bazându-se doar pe tonul vocii
sale. Dar atunci când au văzut că a reuş� it să obţ�ină sprijin de la li-
deri din î�ntreaga lume ş� i să se descurce î�n mod eficace cu invadarea
Kuweitului de către Saddam Hussein, a existat o deplasare clară î�n
sondajele opiniei publice. Bush a urcat la una dintre cele mai î�nalte
cote de popularitate publică ale oricărui preş� edinte din istoria mo-
dernă. Dar până la momentul î�n care tu vei citi asta, este posibil ca
această opinie culturală să se fi schimbat. Aceasta este natura opi-
niilor: ele pot fi influenţ�ate cu uş� urinţ�ă ş� i se bazează de regulă pe
doar câteva referinţ�e asupra cărora o persoană s-a focalizat pe loc.
Pe de altă parte, un crez se formează atunci când î�ncepem să dez-
voltăm o bază mult mai largă de repere picioare ş� i mai ales repere
picioare despre care avem emoţ�ii puternice. Aceste referinţ�e ne dau
un sens absolut al certitudinii referitor la ceva. Ş� i iarăş� i, aş� a cum am
spus anterior, aceste referinţ�e pot să vină î�ntr-o multitudine de for-
me: orice, de la experienţ�ele noastre personale până la informaţ�ii
pe care le-am absorbit din alte surse sau chiar lucruri pe care ni le-
am imaginat î�n culori vii.
Oamenii cu crezuri au un nivel de certitudine atât de puternic,
î�ncât sunt frecvent nereceptivi la informaţ�ii noi. Dar dacă ai un ra-
port comunicând cu ei, este posibil să le î�ntrerupi tiparul de î�nchi-
dere ş� i să î�i determini să î�ş�i pună la î�ndoială referinţ�ele astfel î�ncât
să î�nceapă să accepte informaţ�ii noi. Asta creează suficiente dubii
pentru a destabiliza vechile referinț�e ş� i pentru a face loc unui nou
crez. Cu toate acestea, o convingere eclipsează un crez, î�n principal
datorită intensităţ�ii emoţ�ionale pe care persoana o asociază unei
idei. O persoană care deţ�ine o convingere nu doar că se simte sigu-
ră, dar se î�nfurie chiar ș� i dacă acea convingere este pusă sub semnul
î�ntrebării. O persoană cu o convingere nu este dispusă să-ş� i pună
vreodată la î�ndoială referinţ�ele, chiar ş� i pentru o clipă; aceasta este
complet refractară la informaţ�ii noi, adeseori până î�n punctul unei

obsesii. Spre exemplu, de-a lungul veacurilor, fanaticii au avut con-
vingerea că imaginea lor despre Dumnezeu este singura corectă ş� i
ei chiar vor ucide pentru a menţ�ine acele crezuri. Convingerea cre-
dincioş� ilor adevăraţ� i a fost exploatată, de asemenea, de pretinş� i
mântuitori care î�ş�i camuflau intenţ�iile criminale sub masca sfinţ�e-
niei; asta este ceea ce a determinat un grup de oameni care locuiau
î�n Guyana să-ş� i otrăvească propriii copii ş� i apoi pe ei î�nş� iş� i, bând
Kool-Aid cu cianură, sub î�ndrumarea sceleratului mesianic Jim
Jones.
Desigur, convingerea î�nfocată nu este apanajul exclusiv al fana-
ticilor. Aceasta aparţ�ine oricărei persoane cu un grad suficient de
mare de angajament ş� i de loialitate faţ�ă de o idee, un principiu sau
o cauză. Spre exemplu, cineva care nu este de acord î�n mod tranş� ant
cu practica testelor nucleare subterane are un crez, dar cineva care
î�ntreprinde o acţiune − chiar şi o acţiune pe care ceilalţi nu o apreciază
sau nu o aprobă, cum ar fi să demonstreze î�ntr-un marş� de protest
la un reactor nuclear, are o convingere. Cineva care se plânge de si-
tuaţ�ia î�nvăţ�ământului public are un crez, pe când cineva care chiar
se oferă voluntar î�ntr-un program de educare pentru a î�ncerca să
facă o diferenţ�ă are o convingere. Cineva care î�ş�i imaginează cum ar
fi să deţ�ină o echipă de hochei pe gheaţ�ă are o opinie despre dorinţ�a
sa, pe când cineva care face orice este nevoie pentru a aduna resur-
sele necesare achiziţ� ionării unei francize are o convingere. Care
este diferenţ�a? Evident, aceasta se află î�n acţ�iunile pe care cineva
este dispus să le î�ntreprindă. De fapt, cineva cu o convingere este
atât de pasionat de crezul său, î�ncât este dispus chiar să riş� te să fie
respins sau să se facă de râs de dragul convingerii sale.
Totuş� i, probabil cel mai mare factor singular care separă crezul
de convingere este că o convingere a fost de regulă declanş� ată de
evenimente emoţ�ionale semnificative, î�n timpul cărora creierul cre-
ează conexiunea: „Dacă nu cred asta, voi avea o durere enormă. Dacă
aş� schimba acest crez, atunci aş� renunţ�a la î�ntreaga mea identitate,
la tot ceea ce a reprezentat viaţ� a mea, ani î�ntregi.” Menţ� inerea
convingerii devine astfel crucială pentru î�nsăş� i supravieţ�uirea per-

soanei. Acest lucru poate fi periculos deoarece de fiecare dată când
nu suntem nici măcar dispuş� i să privim sau să luăm î�n considerare
posibilitatea ca propriile noastre crezuri să fie neconforme cu reali-
tatea, noi ne prindem singuri î�n capcana rigidităţ�ii care ne-ar putea
condamna î�n cele din urmă la eş� ecuri pe termen lung. Uneori, ar
putea să fie mai adecvat să avem un crez despre ceva decât o
convingere.
Dacă privim la partea bună a lucrurilor, convingerile − prin pa-
siunile pe care le inspiră î�n noi − pot să ne confere putere deoarece
ele ne constrâng să acţ�ionăm. Conform dr. Robert P. Abelson, profe-
sor de psihologie ş� i ş� tiinţ�e politice la Universitatea Yale, „Crezurile
sunt asemenea bunurilor ş� i convingerile sunt pur ş� i simplu bunuri
mai de preţ� care î�i permit unui individ să muncească cu pasiune
pentru realizarea fie la scară mare, fie la nivel individual a obiecti-
velor, proiectelor, dorinţ�elor ş� i aspiraţ�iilor.”
Adeseori, cel mai bun lucru pe care poţ�i să î�l faci pentru a ajun-
ge să stăpâneş� ti la perfecţ�ie orice domeniu al vieţ�ii tale este să ridici
un crez la rang de convingere. Nu uita, convingerea are puterea de
a te motiva să acţ�ionezi, de a te face să î�nfrunţ�i tot felul de obstacole.
Crezurile pot ş� i ele să facă asta, dar este posibil ca unele zone din
viaţ�ă să aibă nevoie de intensitatea emoţ�ională suplimentară a con-
vingerii. Spre exemplu, convingerea că nu trebuie niciodată să î�ţ�i
permiţ�i ţ�ie î�nsuţ�i să devii supraponderal te va constrânge să faci î�n
mod consecvent alegeri sănătoase î�n ceea ce priveş� te stilul de viaţ�ă,
permiţ�ându-ţ�i să ai parte de mai multă plăcere î�n viaţ�ă ş� i ferindu-te,
poate, de un atac de cord. Convingerea că tu eş� ti o persoană inteli-
gentă care poate găsi oricând o modalitate de a î�ntoarce lucrurile î�n
favoarea sa te poate ajuta să traversezi unele dintre cele mai dificile
perioade din viaţ�a ta.
Deci, cum poț�i crea o convingere? 1) Î�ncepe cu crezul elemen-
tar. 2) Consolidează-ţ�i crezul adăugând referinţ�e noi ş� i puternice.
Spre exemplu, să spunem că ai hotărât să nu mai mănânci niciodată
carne. Pentru a-ţ�i î�ntări hotărârea, vorbeş� te cu oameni care au ales
un stil de viaţ�ă vegetarian sau vegan: ce motive i-au determinat să

î�ş�i schimbe dieta ş� i care au fost efectele asupra sănătăţ�ii lor ş� i î�n
alte zone ale vieţ�ii? Î�n plus, î�ncepe să studiezi impactul fiziologic pe
care î�l au proteinele animale. Cu cât dezvolţ�i mai multe referinţ�e ş� i
cu cât mai emoţ�ionale sunt acestea, cu atât mai puternică va deveni
convingerea ta. 3) Găseş� te apoi un eveniment declanş� ator sau,
altminteri, creează unul propriu. Asociază-te pe tine î�nsuţ� i pe
de-a-ntregul î�ntrebând „Cât mă va costa dacă nu o fac?” Pune î�ntre-
bări care creează intensitate emoţ�ională pentru tine. De exemplu,
dacă vrei să creezi o convingere că nu vei mai abuza de droguri,
acţ�ionează astfel î�ncât consecinţ�ele dureroase ale abuzului de dro-
guri să pară reale pentru tine vizionând filme sau, î�ncă ş� i mai bine,
vizitând un adăpost pentru a vedea direct de la sursă devastarea
provocată de abuzul de droguri. Dacă ai jurat că te vei lăsa de fumat,
vizitează secţ�ia de terapie intensivă a unui spital pentru a vedea
pacienţ�ii cu emfizem stând î�n corturi de oxigen sau pentru a vedea
o radiografie cu plămânii negri ai unui fumător. Genul acesta de
experienţ�e au puterea de a te î�mpinge până la extrem ş� i de a stabili
convingerea adevărată. 4) Î�n cele din urmă, acţ�ionează. Fiecare acţ�i-
une pe care o î�ntreprinzi î�ţ�i consolidează angajamentul ş� i î�ţ�i creş� te
nivelul intensităţ�ii emoţ�ionale ş� i nivelul convingerii.
Una dintre provocările convingerilor este că acestea se bazează
adeseori pe entuziasmul altor oameni faț�ă de crezurile tale. Foarte
des oamenii cred ceva pentru că tot restul lumii crede. Î�n psiholo-
gie, acest lucru este cunoscut sub numele de dovadă socială. Dar
dovada socială nu este î�ntotdeauna precisă. Când oamenii nu sunt
siguri ce să facă, ei privesc la ceilalţ�i pentru î�ndrumare. Î�n cartea
doctorului Robert Cialdini, Influence* (Influență), acesta descrie un
experiment clasic î�n care cineva strigă „Viol!” pentru a fi auzit de un
subiect, î�n timp ce două persoane (complici ai testului) ignoră stri-
gătele de ajutor ş� i merg î�nainte. Subiectul nu ş� tie dacă să răspundă
chemărilor sau nu, dar când le vede pe celelalte persoane com-
* Volum apărut în limba română la editura Business Tech, în 2008, cu titlul

Totul despre psihologia persuasiunii – Influenţare (n.red.)
portându-se de parcă totul este î�n ordine, acesta hotărăş� te că stri-

gătele după ajutor sunt nesemnificative ş� i că le va ignora la rândul
său.
Utilizarea dovezii sociale este o modalitate grozavă de a-ţ�i limi-
ta viaţ�a − de a o face asemenea vieţ�ilor tuturor celorlalţ�i. Una dintre
cele mai puternice dovezi sociale pe care o folosesc oamenii este
informaţ�ia pe care o primesc de la „experţ�i.” Dar au experţ�ii î�ntot-
deauna dreptate? Gândeş� te-te la medicii noş� tri de-a lungul anilor.
Nu a trecut prea multă vreme de când doctorii cei mai informaţ�i
credeau î�n mod absolut î�n proprietăţ�ile curative ale lipitorilor! Ş� i
chiar î�n generaţ�ia noastră, doctorii le dădeau femeilor un medica-
ment cu un nume liniş� titor pentru greţ�urile matinale − Bendectin,
care sună ca „binecuvântare”− care s-a dovedit a fi corelat cu defec-
te la naş� tere. Bineî�nţ�eles, aceş� ti doctori prescriau medicamentul
deoarece companiile farmaceutice, adică experţii farmaceutici, le
oferiseră certitudinea că era cel mai bun medicament disponibil pe
piaţ�ă. Care este lecţ�ia? Î�ncrederea orbească î�n experţ�i nu este reco-
mandată. Nu accepta orbeş� te nici tot ceea ce spun eu! Ia î�n considerare
lucrurile î�n contextul propriei tale vieţ�i; are sens pentru tine?
Uneori nu poţ�i avea î�ncredere nici î�n dovezile furnizate de sim-
ţ�urile tale, după cum ilustrează povestea lui Copernic. Pe vremea
acestui important astronom polonez, toată lumea ş� tia că Soarele se
î�nvârte î�n jurul Pământului. De ce? Pentru că oricine putea să iasă
afară, să arate spre cer ş� i să spună: „Vezi? Soarele s-a deplasat de-a
lungul cerului. Evident că pământul este centrul universului.” Dar î�n
1543, Copernic a elaborat primul model corect al sistemului nostru
solar. El, asemenea multor altor uriaş� i de-a lungul vremii, a avut
curajul să pună la î�ndoială „î�nţ�elepciunea” experţ�ilor ş� i, î�n cele din
urmă, adevărul teoriilor sale a câş� tigat acceptarea î�n rândul popu-
laţ�iei obiş� nuite, deş� i nu î�n timpul vieţ�ii sale.
DUREREA ESTE INSTRUMENTUL SUPREM

PENTRU SCHIMBAREA UNUI CREZ
Din nou, durerea este î�ncă cea mai puternică modalitate de a schim-
ba un crez. O exemplificare grozavă a forţ�ei crezurilor modificate
s-a produs î�n emisiunea lui Sally Jessy Raphael, când o femeie cura-
joasă a stat î�n faţ�a unei audienţ�e de studio ş� i a uneia mondiale pen-
tru a renunţ�a la alianţ�a sa cu organizaț�ia rasistă Ku Klux Klan. Î�n
mod ironic, ea participase la aceeaş� i emisiune cu doar o lună mai
devreme, ca membră î�ntr-un consiliu de femei din KKK agitându-se
î�mpotriva tuturor celor care nu le î�mpărtăş� eau convingerile despre
rasă, strigând furioasă că amestecul rasial − educaţ�ional, economic
sau social − avea să ducă la ruinarea ţ�ării ş� i a locuitorilor săi. Ce a
dus la schimbarea atât de drastică a crezurilor sale? Trei lucruri:
primul, o tânără femeie din publicul primei emisiuni se ridicase î�n
picioare, plângând, ş� i pledase pentru î�nţ�elegere. Soţ�ul ş� i copilul ei
erau hispanici ş� i ea a hohotit că nu î�i vine să creadă că un grup de
oameni poate să dea dovadă de atâta ură.
Al doilea, zburând cu avionul spre casă, ea a ţ�ipat la fiul său
(care apăruse cu ea, dar care nu î�i î�mpărtăş� ea părerile) pentru că „o
făcuse de râs” la televiziunea naţ�ională. Celelalte femei l-au criticat
sever pentru că a fost lipsit de respect ş� i i-au citat din Biblie: „Cin-
steş� te pe tatăl tău ş� i pe mama ta.” Fiul ei de ş� aisprezece ani a răs-
puns spunând că este sigur că Dumnezeu nu vrea ca el să respecte
răul pe care ea î�l susţ�inea ş� i s-a dat imediat jos din avion î�n Dallas,
jurând să nu se mai î�ntoarcă niciodată acasă. Î�n timp ce femeia ş� i-a
continuat zborul spre casă, mintea ei a alergat la evenimentele zilei
ş� i a î�nceput, de asemenea, să se gândească la războiul pe care ţ�ara
ei î�l purta î�n Orientul Mijlociu. Ea ş� i-a amintit î�n ziua aceea de cu-
vintele unui alt membru din public care sunau astfel: „Bărbaţ�i ş� i
femei tineri de culoare sunt acolo, luptând nu doar pentru ei î�nş� iş� i,
ci, de asemenea, ş� i pentru tine.” Ea s-a gândit la fiul său, la cât de
mult î�l iubea ş� i la cât de răzbunătoare fusese faţ�ă de el. Oare avea ea
să lase acel scurt schimb de cuvinte dintre ei să fie ultimul? Până ş� i
gândul la acest lucru era prea dureros pentru a-i face faţ�ă. Ea trebuia
să facă o schimbare imediat.
Ca urmare a acestei experienţ�e, a spus ea publicului, a primit un
mesaj de la Dumnezeu la care a fost imediat atentă: să iasă din Klan
ş� i să î�nceapă să iubească pe toată lumea î�n mod egal, ca pe fraţ�ii ş� i
surorile ei. Cu siguranţ�ă că î�i vor lipsi prietenele sale − va fi ostraci-
zată de grup − dar ea spune că sufletul său este acum curăţ�at ş� i că
î�ş�i va lua viaţ�a de la capăt cu o conş� tiinţ�ă curată.
Este vital să ne analizăm crezurile ş� i consecinţ�ele acestora, să
ne asigurăm că acestea ne conferă putere. Cum ş� tii ce crezuri să
adopţ�i? Răspunsul este să găseş� ti pe cineva care obţ�ine rezultatele
pe care le doreş� ti cu adevărat î�n viaţ�a ta. Aceste persoane sunt mo-
delele de urmat care î�ţ�i pot furniza o parte dintre răspunsurile pe
care le cauţ�i. Invariabil, î�n spatele tuturor oamenilor de succes se
află un anumit set de crezuri î�nsufleț�itoare.
Modul prin care putem să ne extindem vieţile constă în a
modela vieţile acelor oameni care au deja succes. Acest proces
este puternic, este amuzant ş� i persoanele acestea sunt disponibile
peste tot î�n jurul tău. Totul se rezumă la a pune î�ntrebări: „Ce crezi
tu că te face diferit? Care sunt crezurile pe care tu le susţ�ii ş� i care te
separă de ceilalţ�i?” Cu ani î�n urmă, am citit o carte cu titlul Meetings
with Remarkable Men *ş� i am folosit-o ca temă pentru a-mi influenț�a
viaţ�a. De atunci, am devenit un căutător al excelenţ�ei, căutând î�n mod
constant bărbaţ�ii ş� i femeile de elită din cultura noastră pentru a le
descoperi crezurile, valorile ş� i strategiile de obţ�inere a succesului.
Cu doi ani î�n urmă am elaborat POWER-TALK!, revista mea au-
dio lunară î�n care le iau interviuri acestor uriaş� i. De fapt, multe
dintre distincţ�iile cheie pe care vi le î�mpărtăş� esc î�n această carte au
fost făcute ca urmare a interviurilor cu câteva dintre aceste persoa-
ne care reprezintă elita î�n domeniile lor specifice de activitate.
Având un angajament de a distribui aceste interviuri, ultimele mele
* Volumul, sub semnătura lui G.I. Gurdjieff, a apărut în limba română în 2014
la editura Curtea Veche, cu titlul Întâlniri cu oameni remarcabili (n.red.)
gânduri ş� i un rezumat al unei cărţ�i bestseller la nivel naţ�ional î�n fi-

ecare lună, am dezvoltat un plan consistent nu doar pentru a con-
feri putere altor oameni, dar pentru a mă mă perfecţ�iona ș� i pe mine
î�n mod constant, de asemenea. Voi fi fericit să te ajut î�n modelarea
altor oameni de succes prin programul meu, dar aminteş� te-ţ�i: nu
eş� ti limitat la mine. Modelele de care ai nevoie te î�nconjoară î�n fie-
care zi. (Procesul de a descoperi exact ce anume fac oamenii pentru
a obţ�ine anumite rezultate este numit î�n NLP modelare.)
Noi suntem ceea ce gândim.

Tot ceea ce suntem noi se înalţă
Cu gândurile noastre.
Cu gândurile noastre,
Noi ne făurim lumea.
− Buddha
Timp de aproape un deceniu le-am vorbit oamenilor î�n cadrul semi-

narelor mele Living Health despre corelaţ�ia directă dintre procen-
tajul ridicat al proteinelor animale din dieta americană tipică ş� i
incidenţ�a ridicată a celor doi ucigaş� i majori ai acestei ţ�ări: bolile de
inimă ş� i cancerul. Făcând asta, am contrazis unul dintre sistemele
de crezuri care a influenţ�at foarte semnificativ destinul nostru fizic
pe parcursul ultimilor treizeci ş� i cinci de ani: tabelul celor „Patru
Grupe Alimentare de Bază” care recomandă porţ�ii zilnice generoase
de carne, pui sau peş� te. Totuş� i, î�n ziua de azi, oamenii de ş� tiinţ�ă au
stabilit, dincolo de orice umbră de î�ndoială, o relaţ�ie directă î�ntre
consumarea proteinelor animale ş� i expunerea la riscul de a dezvol-
ta o boală cardiovasculară ş� i cancer. De fapt, cei 3000 de membri ai
Comitetului Medicilor pentru Medicină Responsabilă au solicitat
Departamentului Agriculturii să scoată carnea, peş� tele, carnea de
pasăre, ouăle ş� i produsele lactate din porţ�iile zilnice recomandate.
Ş� i guvernul î�nsuş� i se gândeş� te să transforme cele patru grupe ali-
mentare de bază î�n ş� ase, reducând carnea, carnea de pasăre ş� i peş� -
tele la doar un procent micuţ� din î�ntreg. Această schimbare masivă
de crezuri a scandalizat numeroase cercuri. Cred că acest lucru urmea-

ză un tipar pe care î�l observăm de-a lungul istoriei ş� i pe tot cuprinsul
culturii noastre ş� i este pur ş� i simplu acesta:

Aş� a cum spunea filosoful german Arthur Schopenhauer, toate ade-
vărurile trec prin trei etape.
În prima este ridiculizat.
În a doua întâmpină o opoziţie violentă.
În cele din urmă, este acceptat ca fiind evident.
Aceste idei despre proteinele animale erau î�nainte ridiculizate;

acum î�ntâmpină o opoziţ�ie violentă. Î�n cele din urmă, acestea vor fi ac-
ceptate − dar nu î�nainte ca multe alte persoane să se î�mbolnăvească sau
chiar să moară din cauza crezurilor lor limitative despre cât de impor-
tante sunt pentru corpul lor cantităţ�ile excesive de proteine animale.
Ş� i î�n afaceri avem un set de crezuri false care ne conduc pe un
drum de frustrare economică ş� i, după spusele câtorva, spre un po-
tenţ�ial dezastru. Economia noastră î�ntâmpină dificultăţ�i, practic, î�n
fiecare sector. De ce? Am găsit un indiciu î�ntr-un articol pe care l-am
citit î�n revista Forbes din martie 1991. Acest articol descrie două
maş� ini − Chrysler-Plymouth Laser ş� i Mitsubishi Eclipse − ş� i observă
cum Chrysler a avut î�n medie doar treisprezece vânzări ale maş� inii
lor per reprezentanţ�ă, î�n vreme ce Mitsubishi a î�nregistrat î�n medie
peste 100! Ai putea spune: „Ce altceva e nou? Japonezii bat măr
companiile americane î�n vânzarea de maş� ini.” Dar remarcabil este
că aceste două maş� ini sunt exact la fel − ele au fost construite prin
parteneriatul dintre aceste două companii. Singurele diferenţ�e din-
tre Laser ş� i Eclipse sunt numele ş� i compania care le vinde. Cum se
poate aş� a ceva? După cum e posibil să fi ghicit deja, cercetările care
au investigat cauza discrepanţ�ei î�n vânzări au arătat că oamenii vor
să cumpere maş� ini japoneze deoarece cred că acestea sunt de o ca-
litate superioară. Î�n acest caz, problema este că avem de-a face cu
un crez fals. Maş� ina companiei americane are aceeaş� i calitate deoa-
rece este chiar aceeaş� i maş� ină.
De ce ar crede consumatorii aş� a ceva? Evident, pentru că japo-

nezii au creat o reputaţie pentru calitate, furnizându-ne numeroase
referinţ�e care să o susţ�ină − chiar până î�n punctul î�n care nu-i mai
punem la î�ndoială validitatea. Este posibil să te surprindă că anga-
jamentul japonez pentru creş� terea calităţ�ii este de fapt rezultatul
unui export american î�n persoana dr.-lui W. Edwards Deming. Î�n 1950,
acest renumit expert î�n controlul calităţ�ii a fost adus î�n Japonia de
generalul MacArthur, care era frustrat de baza industrială a unei
Japonii devastate de război unde nu putea nici măcar să fie sigur că
va putea termina un apel telefonic. La solicitarea Uniunii Japoneze
a Oamenilor de Ş� tiinţ�ă ş� i a Inginerilor, Deming a î�nceput să-i instru-
iască pe japonezi cu privire la principiile sale privind controlul total
al calităț�ii. Când auzi asta, te gândeş� ti imediat că se referă la moni-
torizarea calităţ�ii unui produs fizic? Nimic mai departe de adevăr.
Deming i-a î�nvăţ�at pe japonezi paisprezece principii ş� i un crez cen-
tral, de bază, care este practic fundamentul tuturor deciziilor luate
î�n fiecare corporaţ�ie japoneză multinaţ�ională majoră ş� i de succes
până î�n ziua de azi.
Crezul central este pur ş� i simplu următorul: un angajament
constant, fără sfârş� it, de a creş� te î�n mod consistent calitatea afacerii
lor î�n fiecare zi, ce le va oferi puterea de a domina pieţ�ele lumii.
Deming i-a î�nvăţ�at că termenul de calitate nu este doar o chestiune
de a respecta un anumit standard, ci era mai curând un proces viu
ş� i dinamic al perfecţ�ionării nesfârş� ite. Acesta le-a promis că dacă
vor respecta principiile pe care el le predase, î�n decurs de cinci ani
ei vor inunda lumea cu produse de calitate, iar î�n decurs de unul sau
două decenii vor deveni una dintre puterile economice dominante
ale lumii.
Mulţ�i s-au gândit că proclamaţ�iile lui Deming erau nebuneş� ti.
Dar japonezii l-au crezut pe cuvânt ş� i î�n ziua de astăzi el este vene-
rat ca părintele „miracolului japonez.” De fapt, î�n fiecare an, î�nce-
pând cu 1950, cea mai î�naltă distincţ� ie pe care o poate primi o
companie japoneză este Premiul Naţ�ional Deming. Această distinc-
ţ�ie este conferită la televizunea naţ�ională ş� i este utilizată pentru a
recunoaş� te meritele companiei care reprezintă cel mai î�nalt nivel al

creş� terilor î�n calitatea produselor, serviciului, managementului ş� i
sprijinirii angajaţ�ilor de pe cuprinsul Japoniei.
Î�n 1983, Ford Motor Company l-a angajat pe dr. Deming să sus-
ţ�ină o serie de seminare de management. Unul dintre participanţ�i a
fost Donald Petersen, care mai târziu avea să ajungă preş� edintele
Ford ş� i care a pus î�n practică principiile lui Deming î�n î�ntreaga com-
panie. Petersen a decis: „Avem nevoie de acest om pentru a ne re-
dresa compania.” La vremea aceea, Ford pierdea miliarde de dolari
pe an. După ce Deming a fost angajat, el le-a schimbat credinţ�a tra-
diţ�ională occidentală de la „Cum ne putem creş� te volumul ş� i cum
putem scădea costurile?” la „Cum putem î�mbunătăț�i calitatea pro-
duselor noastre ş� i să o facem astfel î�ncât calitatea să nu ne coste
mai mult pe termen lung?” Ford ş� i-a reorganizat î�ntreaga focalizare
pentru a face din calitate o prioritate de top, aş� a cum se reflectă din
sloganul lor publicitar, “Quality is Job 1” – Calitatea este prima sar-
cină., iar prin implementarea sistemelor lui Deming, î�n decurs de
trei ani, Ford a trecut de la un deficit uluitor la poziţ�ia dominantă
din domeniu cu un profit de 6 miliarde de dolari!
Cum au făcut asta? Ei au descoperit că percepţ�ia americană a
calităţ�ii japoneze, deş� i frustrantă, avea să-i î�nveţ�e multe. Spre exem-
plu, Ford a contractat o companie japoneză să realizeze jumătate
din transmisiile pentru una dintre maş� inile lor, pentru a susţ�ine un
volum mare. Pe parcurs, ei au descoperit cum consumatorul ameri-
can solicita transmisii japoneze. De fapt, aceş� tia erau dispuş� i să-ş� i
treacă numele pe o listă de aş� teptare ş� i chiar să plătească mai mulţ�i
bani pentru ele! Asta i-a supărat pe mulţ�i dintre membrii conduce-
rii Ford, a căror primă reacţ�ie a fost: „Păi, este doar un crez fals al
oamenilor din cultura noastră; ei sunt condiţ�ionaţ�i să răspundă î�n
felul acesta.” Dar sub conducerea lui Deming, transmisiile au fost
testate ş� i au descoperit că î�n realitate transmisia Ford era mult mai
zgomotoasă, se defecta mult mai des ş� i era returnată mai des decât
cea japoneză, care nu avea practic nicio problemă, nicio vibraţ�ie ş� i
niciun sunet. Deming i-a î� nvăţ� a t pe membrii echipei Ford că
î�ntotdeauna calitatea costă mai puţ�in. Asta era exact opusul a ceea
ce credeau majoritatea oamenilor: că puteai să obţ�ii doar anumite
nivele de calitate î�nainte să pierzi controlul asupra costurilor. Atunci
când experţ�ii au dezmembrat ş� i au măsurat toate piesele, au con-
statat că toate respectă standardele specificate î�n manualul Ford,
aceleaş� i standarde pe care le trimiseseră ş� i japonezilor. Dar atunci
când au măsurat transmisiile japoneze, ei nu au găsit practic nicio
diferenţ�ă măsurabilă la vreuna dintre ele! De fapt, transmisiile au
trebuit să fie aduse î�ntr-un laborator ş� i măsurate sub un microscop
pentru a detecta diferenţ�e.
De ce a aplicat această companie japoneză standarde de calita-
te chiar mai î�nalte decât cele solicitate de contract? Ei au crezut că
este mai ieftină calitatea, că dacă ei ar crea un produs de calitate, nu
doar că ar avea clienţ�i mulţ�umiţ�i, ci ș� i clienţ�i loiali−clienţ�i care ar fi dis-
puş� i să aş� tepte la coadă ş� i să plătească mai mulţ�i bani pe produsul lor.
Ei operau din cadrul aceluiaş� i crez central care i-a propulsat î�ntr-una
dintre poziţ�iile de top de pe piaţ�ă î�n lume: un angajament pentru o
î�mbunătăţ�ire neî�ntreruptă ş� i o î�mbunătăț�ire constantă a calităț�ii vieţ�ii
pentru clienţ�ii lor. Acest crez a fost un export american−unul pe
care cred că trebuie să îl repatriem pentru a schimba direcţia vi-
itorului nostru economic.
Un crez toxic care poate să ne distrugă puterea economică a
naţ�iunii este ceea ce Deming numeş� te să gestionezi după cifrele vizi-
bile, crezul corporatist convenţ�ional conform căruia profiturile se
obţ�in prin reducerea costurilor ş� i creş� terea veniturilor. Un exemplu
notabil s-a produs când Lynn Townsend a preluat conducerea
Chrysler î�n timpul unei crize a vânzărilor din î�ntregul sector econo-
mic. Townsend a î�ncercat imediat să crească veniturile, dar, cel mai
important, el a redus costurile. Cum? A concediat două treimi din
personalul tehnic. Pe termen scurt, părea că a luat decizia corectă.
Profitabilitatea a crescut brusc ş� i el a fost numit erou. Dar î�n decurs
de câţ�iva ani, Chrysler se zbătea din nou cu dificultăţ�ile financiare.
Ce se î�ntâmplase? Ei bine, cu siguranţ�ă că nu exista un factor singu-
lar. Dar, pe termen lung, este posibil ca deciziile luate de Townsend
să fi distrus baza calitativă de care depindea succesul companiei.

Adeseori, sunt recompensaţ�i chiar oamenii care fac rău companii-
lor noastre deoarece ei produc rezultate pe termen scurt. Uneori,
noi tratăm simptomele unei probleme î�n timp ce alimentăm cauza.
Trebuie să avem grijă cum interpretăm rezultatele. Spre deosebire
de Chrysler, unul dintre cei mai importanţ� i factori î�n redresarea
Ford Motor Company a fost personalul care se ocupa de design,
care a venit cu ideea unei maş� ini noi, numită Taurus. Calitatea ace-
lei maş� ini a stabilit un nou standard pentru Ford ş� i consumatorii au
cumpărat-o î�n număr mare.
Ce putem să î�nvăţ�ăm noi din toate acestea? Crezurile pe care le
menţ�inem î�n afaceri ş� i î�n viaţ�ă ne controlează toate deciziile ş� i, prin
urmare, viitorul. Unul dintre cele mai importante crezuri globale pe
care noi doi î�l putem adopta este crezul că pentru a avea succes ş� i a
fi fericiţ� i, noi trebuie să î�mbunătăţ� im constant calitatea vieţ� ilor
noastre, să ne dezvoltăm ş� i să ne extindem î�n mod constant.
Acest principiu este î�nţ�eles bine î�n Japonia. De fapt, ca urmare a
influenţ�ei lui Deming, î�n companiile japoneze există un cuvânt care
este folosit constant î�n discuţ�iile despre afaceri sau relaţ�ii. Cuvântul
respectiv este kaizen. Acest cuvânt î�nseamnă la propriu î�mbunătă-
ţ�ire constantă ş� i cuvântul este constant utilizat î�n limba lor. Ei vor-
besc frecvent despre kaizen-ul deficitului lor comercial, kaizen-ul
liniei de fabricaţ�ie, kaizen-ul propriilor relaţ�ii personale. Prin urma-
re, ei cercetează constant moduri de î�mbunătăț�ire. Apropo, kaizen
se bazează pe principiul î�mbunătăţ� irii treptate, î�mbunătăţ� irilor
simple. Dar japonezii î�nţ�eleg că prelucrările minuscule realizate
zilnic î�ncep să creeze î�mbunătăț�iri compuse la un nivel la care ma-
joritatea oamenilor nu visează niciodată. Japonezii au un proverb:
„Dacă un om nu a mai fost văzut vreme de trei zile, prietenii săi ar
trebui să-l privească atent ş� i să vadă ce schimbări s-au abătut asu-
pra lui.” Uimitor, dar nu surprinzător, noi nu avem niciun cuvânt
echivalent cu kaizen î�n engleză.
Cu cât am î�nceput să observ mai mult impactul kaizen-ului î�n
cultura de afaceri japoneză, mi-am dat seama că era un principiu de
organizare care avea un efect extraordinar î�n viaţ�a mea. Propriul

meu angajament de a mă perfecţ�iona constant, de a-mi ridica con-
stant propriile standarde pentru o viaţ�ă de calitate este ceea ce m-a
făcut să fiu atât fericit, cât ş� i î�ncununat de succes. Mi-am dat seama
că noi toţ�i avem nevoie de un cuvânt pentru a ne ancora pe noi î�nş� i-
ne î�n centrul Perfecţ�ionării Constante ş� i Neî�ncetate. Atunci când
creăm un cuvânt, noi codificăm î�nţ�eles ş� i creăm un fel de a gândi.
Cuvintele pe care le folosim î�n mod constant alcătuiesc cadrul pen-
tru felul î�n care gândim ş� i ne afectează până ş� i luarea deciziilor.
Ca urmare a acestei î�nţ�elegeri, eu am creat o mnemonică sim-
plă: CANI! care e acronimul pentru Constant And Never-ending
Improvement (Perfecţ�ionarea Constantă ş� i Ne-î�ncetată). Eu cred că
nivelul de succes de care avem parte î�n viaţ�ă este direct proporţ�ional
cu gradul angajamentului nostru faţ�ă de CANI!, faţ�ă de perfecţ�iona-
rea constantă ş� i neî�ncetată. CANI! nu este un principiu legat doar de
afaceri, ci de fiecare aspect al vieţ�ilor noastre. Î�n Japonia, se vorbeş� -
te frecvent de controlul calităţ� ii la nivelul companiei. Eu cred că
trebuie să ne concentrăm pe CANI! î�n afacerea noastră, pe CANI! î�n
relaţ�iile noastre personale, pe CANI! î�n legătura noastră spirituală,
pe CANI! î�n sănătatea noastră ş� i pe CANI! î�n finanţ�ele noastre. Cum
putem realiza î�mbunătăţ�iri constante ş� i neî�ncetate î�n fiecare dintre
aceste sectoare? Asta face ca viaţ�a să fie o aventură incredibilă î�n
care noi aş� teptăm î�ntotdeauna cu nerăbdare să ajungem la nivelul
următor.
CANI! este o adevărată disciplină. Dar nu poate fi exersată doar
din când î�n când, î�n momentele când ai chef. Trebuie să fie un anga-
jament constant sprijinit de acţiune. Esenţ�a CANI! este perfecţ�iona-
rea continuă, treptată, chiar minusculă, care pe termen lung
sculptează o capodoperă de proporţ�ii colosale. Dacă ai vizitat vreo-
dată Marele Canion ş� tii despre ce vorbesc. Ai fost martorul frumu-
seţ� i i care inspiră veneraţ� i e produsă de milioanele de ani de
schimbare treptată, î�n vreme ce râul Colorado ş� i numeroş� ii săi
afluenţ�i au dăltuit continuu rocile pentru a crea una dintre cele Ş� apte
Minuni Naturale ale Lumii.
Majoritatea oamenilor nu se simt niciodată siguri deoarece ei

î�ş�i fac î�ntotdeauna griji fie că î�ş�i vor pierde jobul, fie că vor pierde
banii pe care î�i au deja, fie î�ş�i vor pierde soţ�ul/soţ�ia, fie î�ş�i vor pier-
de sănătatea ş� i aş� a mai departe.
Singura siguranță reală în viaţă provine din a şti că în fiecare
zi te îmbunătățești pe tine însuţi cumva, că tu creș� ti valoarea celui
care eş� ti ş� i că eş� ti valoros pentru compania ta, prietenii tăi ş� i familia ta.
Eu nu-mi fac griji pentru menţinerea calităţii vieţii mele deoarece
în fiecare zi eu lucrez la î�mbunătăţ�irea acesteia. Eu mă străduiesc
constant să î�nvăţ� ş� i să realizez distincţ�ii noi ş� i mai puternice despre
modurile de a aduce valoare î�n vieţ�ile celorlalţ�i oameni. Asta î�mi oferă
un sentiment al certitudinii că pot î�nvăţ�a î�ntotdeauna, că mă pot extin-
de î�ntotdeauna, că mă pot dezvolta î�ntotdeauna.
CANI! nu î�nseamnă că nu te confrunţ�i niciodată cu dificultăţ�i. De
fapt, poţ�i î�mbunătăţ�i ceva doar dacă î�ţi� dai seama că acel lucru nu este
tocmai bun, că nu se află î�ncă la nivelul la care ar trebui să fie. Obiecti-
vul CANI! este de a descoperi probleme î�n devenire ş� i de a le rezolva
î�nainte ca ele să devină crize. La urma urmei, cel mai bun moment
pentru a ucide un „monstru” este atunci când acesta este î�ncă mic.
Ca parte integrantă a angajamentului meu personal faţ� ă de
CANI!, la sfârş� itul fiecărei zile î�mi pun mie î�nsumi aceste î�ntrebări:
ce am î�nvăţ�at astăzi? Cu ce am contribuit sau ce am î�mbunătăț�it? Ce
m-a bucurat? Dacă î�ţ�i î�mbunătăţ�eş� ti constant, î�n fiecare zi, abilitatea
de a te bucura de viaţ�ă, atunci tu o vei simţ�i la un nivel de bogăţ�ie la
care majoritatea oamenilor nici nu visează.
MICILE ÎMBUNǍTǍȚIRI SUNT CREDIBILE

ŞI, PRIN URMARE, REALIZABILE!
Pat Riley, care a lucrat î�n trecut cu echipa Los Angeles Lakers, este
antrenorul cu cel mai mare număr de victorii din istoria NBA. Unii
spun că el a avut noroc deoarece a avut jucători atât de incredibili.
Este adevărat că a avut jucători incredibili, dar numeroş� i oameni au
avut resursele pentru a reuș� i ş� i nu au făcut-o î�n mod constant. Abi-

litatea lui Pat de a face asta s-a bazat pe angajamentul său faţ�ă de
CANI! De fapt, el a spus la î�nceputul sezonului din 1986 că s-a con-
fruntat cu o dificultate majoră. Mulţ�i dintre jucători reuş� iseră ceea
ce credeau a fi cel mai bun sezon al lor î�n anul anterior, dar tot pier-
duseră î�n faţ�a celor de la Boston Celtics. Î�n căutarea unui plan cre-
dibil care să-i determine pe jucători să treacă la nivelul următor, el
a ales tema î�mbunătăţ�irilor mici. I-a convins pe jucători că o î�mbu-
nătăț�ire a calităţ�ii jocului lor cu doar 1% peste cel mai bun rezultat
personal va avea un impact major î�n sezonul respectiv. Acesta pare
ridicol de mic, dar când te gândeş� ti la doisprezece jucători care î�ş�i
cresc cu 1% abilităţ�ile pe terenul de sport î�n cinci domenii, efortul
combinat creează o echipă care este cu 60% mai eficace decât î�nain-
te. O diferenţ�ă generală de 10% ar fi probabil suficientă pentru a
câş� tiga î�ncă un campionat. Totuş� i, valoarea reală a acestei filosofii
este aceea că toată lumea a crezut că este realizabilă. Toată lumea
era convinsă că se poate perfecţ�iona cu cel puţ�in 1% peste cel mai
bun rezultat al lor î�n cele cinci domenii majore ale jocului, iar acel
sentiment al certitudinii î�n urmărirea propriilor obiective i-a făcut
să acceseze potenţ�iale chiar ș� i mai mari. Rezultatul? Cei mai mulţ�i
dintre ei au crescut cu cel puţ�in 5% ş� i mulţ�i dintre ei chiar ş� i cu 50%.
Conform lui Pat Riley, 1987 s-a dovedit a fi cel mai uş� or sezon al lor
din toate timpurile. CANI! funcţ�ionează dacă î�ț�i iei angajamentul.
Nu uita, cheia succesului este să dezvolţ�i un sentiment al certi-
tudinii − genul de crez care î�ţ�i permite să te extinzi ca persoană ş� i să
realizezi acţ�iunile necesare pentru a face ca viaţ�a ta ş� i vieţ�ile celor
din jurul tău să fie ş� i mai bogate. Tu poţ�i să crezi că ceva este adevă-
rat astăzi, dar noi doi trebuie să ne amintim că, pe măsură ce anii
trec ş� i noi ne dezvoltăm, vom fi expuş� i unor experienţ�e noi. Ş� i este
posibil ca noi să elaborăm crezuri care ne oferă ş� i mai multă putere,
abandonând lucruri de care eram convinş� i cândva. Î�nţ�elege că î�ț�i
poț�i schimba crezurile pe măsură ce aduni referinţ�e suplimentare.
Ceea ce contează cu adevărat acum este dacă crezurile pe care le ai
astăzi î� ţ� i oferă sau te privează de putere. Î� n cepe de astăzi să
dezvolţ� i obiceiul de a te concentra asupra consecinţ�elor tuturor

crezurilor tale. Î�ţ�i î�ntăresc acestea fundamentul determinându-te
să acţ�ionezi î�n direcţ�ia pe care o doreş� ti sau te ţ�in î�napoi?
Căci el este aşa cum cugetă în inima sa.

− Proverbe 23:7
Am descoperit atât de multe despre crezuri, dar pentru a pre-

lua cu adevărat controlul asupra vieţ� ilor noastre, noi trebuie să
ş� tim ce crezuri folosim deja pentru a ne călăuzi.
Prin urmare, chiar î�n clipa aceasta, opreş� te-te din tot ce faci ş� i
foloseş� te următoarele zece minute pentru a te distra puţ�in. Î�ncepe
prin a face un brainstorming cu toate crezurile pe care le ai,
atât cu cele care îţi conferă putere, cât şi cu cele care te privea-
ză de aceasta: crezuri mici care nu par să conteze deloc ş� i crezuri
globale care par să facă o diferenţ�ă mare. Asigură-te că acoperi:
A. Crezuri dacă.. - ..atunci de felul: „Dacă fac tot posibilul î�n
mod constant, atunci voi reuş� i,” sau „Dacă sunt complet pasional cu
această persoană, atunci aceasta mă va părăsi.”
B. Crezuri globale, cum ar fi crezuri despre oameni − „Oamenii
sunt fundamental buni” sau „Oamenii sunt nenorociţ� i” − crezuri
despre tine î�nsuţ�i, crezuri despre oportunitate, crezuri despre timp,
crezuri despre lipsă ş� i abundenţ�ă.
Scrie cât de multe î�ţ�i poţ�i imagina pe parcursul următoarelor
zece minute. Te rog, oferă-ţ� i ţ� ie î�nsuţ� i darul de a face asta chiar
acum. Când ai terminat, î�ţ�i voi arăta cum î�ţ�i poţ�i consolida crezurile
î�nsufleț�itoare ş� i cum să le elimini pe cele care te privează de putere.
Fă-o chiar acum.
CREZURI ÎNSUFLEȚITOARE
CREZURI CARE PRIVEAZĂ DE PUTERE

Ţ� i-ai acordat suficient timp pentru a te asigura că ai completat

ambele liste, atât crezurile î�nsufleț�itoare, cât ş� i cele care te privează
de putere? Dacă nu, mergi î�napoi ş� i fă-o acum!
Ce ai î�nvăţ�at făcând asta? Fă o pauză acum pentru a-ţ�i examina
crezurile. Decide-te asupra lor ş� i î�ncercuieş� te cele mai î�nsufleț�itoa-
re trei crezuri. Cum î�ţ�i conferă acestea putere? Cum î�ţ�i consolidează
acestea viaţ�a? Gândeş� te-te la efectele procesionale pozitive pe care
le au asupra ta. Cu ani î�n urmă, eu am făcut o listă ca aceasta ş� i mi
s-a părut nepreţ�uită deoarece am descoperit că aveam un crez care
nu era utilizat la capacitate maximă. Acesta era crezul că „Î� ntot-
deauna există o modalitate de a redresa lucrurile dacă sunt dedi-
cat.” Când mi-am citit lista, mi-am spus: „Acesta este un crez care
trebuie să fie fortificat ş� i transformat î�ntr-o convingere.” Sunt foarte
bucuros că am făcut-o pentru că, doar un an mai târziu, convingerea
aceea a fost salvatoare de vieţ�i, ajutându-mă să trec printr-una din-
tre cele mai dificile situaţ�ii, un moment î�n care toate lucrurile din
jurul meu păreau să se scufunde. Nu doar că mi-a î�nviorat spiritul,
ci m-a ajutat, de asemenea, să fac faţ�ă uneia dintre cele mai dificile
provocări personale ş� i de afaceri pe care am î�ntâlnit-o vreodată.
Acest singur crez, acest sentiment al certitudinii, mi-a dat posibili-
tatea de a găsi moduri de a redresa lucrurile atunci când toţ�i cei din
jurul meu spuneau că nu este posibil. Eu nu doar că am î�ntors situ-
aţ�ia î�n favoarea mea, ci am transformat cele mai mari provocări ale
mele î�n cele mai mari ocazii − ş� i tu poţ�i face acelaş� i lucru! Exami-
nează această listă ş� i consolidează-ţ� i intensitatea emoţ� ională ş� i
sentimentul de certitudine că aceste crezuri sunt adevărate, astfel
î�ncât ele să î�ţ�i poată călăuzi comportamentele viitoare.
Acum, hai să aruncăm o privire la crezurile tale limitative. Pe
măsură ce le cercetezi, care sunt câteva dintre consecinţ�ele pe care
aceste crezuri le atrag după sine? Î� ncercuieş� te cele două crezuri
care te privează cel mai mult de putere. Decide chiar acum, odată
pentru totdeauna, că de aici î�nainte nu mai eş� ti dispus să plăteş� ti
preţ�ul pe care aceste crezuri î�l pretind î�n viaţ�a ta. Aminteş� te-ţ�i că
dacă î�ncepi să te î�ndoieş� ti de aceste crezuri ş� i le pui sub semnul
î�ntrebării validitatea, le poţ�i clătina picioarele-referinţ�ă astfel î�ncât

ele să nu mai aibă efect asupra ta. Distruge acele picioare de certi-
tudine de sub crezurile care te secătuiesc de putere adresându-ţi
ţie însuţi câteva dintre întrebările următoare:
1. În ce fel este ridicol sau absurd acest crez?

2. Persoana de la care am învăţat acest crez era una demnă de
modelat în acest domeniu?
3. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere emoţional
dacă nu abandonez acestă crez?
4. Cât mă va costa în cele din urmă sub aspectul relaţiilor dacă nu
abandonez acest crez?
5. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere fizic dacă
nu abandonez acestă crez?
6. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere financiar
dacă nu abandonez acest crez?
7. Ce costuri vor suporta familia mea sau apropiaţii dacă nu aban-
donez acest crez?
Dacă ţ�i-ai făcut timp să răspunzi cu adevărat acestor î�ntrebări,

s-ar putea să constaţ�i că, examinându-le, crezurile tale au fost slăbi-
te semnificativ. Acum, devino pe deplin conş� tient de cât te-au costat
aceste crezuri ş� i de costurile reale din viitorul tău dacă nu te schimbi.
Asociază-le o durere atât de intensă, î�ncât vei dori să te debarasezi
de ele pentru totdeauna ş� i apoi, î�n cele din urmă, decide să faci asta
acum.
Î�n sfârş� it, nu ne putem debarasa de un tipar fără a-l î�nlocui cu
unul nou. Aş� adar, chiar î�n clipa asta, scrie înlocuitorii celor două
crezuri limitative pe care tocmai le-ai eliminat. Care este anti-
teza lor? Spre exemplu, dacă ai avut un crez cum ar fi „Eu nu voi
putea să reuş� esc niciodată pentru că sunt femeie,” noul tău crez ar
putea să fie: „Pentru că sunt femeie, am la dispoziţ�ie resurse pe care
bărbaţ�ii nu pot nici măcar să ş� i le imagineze!” Care sunt câteva din-

tre referinţ�ele pe care le ai pentru a susţ�ine această idee astfel î�ncât
să î�ncepi să fii convins de ea? Pe măsură ce tu consolidezi ş� i con-
firmi acest crez, acesta va î�ncepe să î�ţ�i dirijeze comportamentul
î�ntr-un fel complet nou ş� i mult mai î�nsufleț�itor.
Dacă nu obţ�ii rezultatele pe care le vrei î�n viaţ�a ta, î�ţ�i sugerez să
te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Ce ar trebui să cred pentru a reuş� i aici?”
Sau „Cine are deja succes î�n domeniul acesta ş� i ce cred ei î�n mod
diferit de mine despre ceea ce este posibil?” Sau „Ce este necesar să
cred pentru a reuş� i?” Ai putea descoperi foarte bine crezul-cheie
care ţ�i-a tot scăpat. Dacă simţ�i durere, dacă te simţ�i pus la î�ncercare
sau frustrat sau supărat, este posibil să te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Î�n
ce ar trebui să cred eu pentru a mă simţ�i î�n felul î�n care mă simt?”
Miracolul acestui simplu proces este că va scoate la lumină crezuri
pe care nici măcar nu eş� ti conş� tient că le ai. Spre exemplu, dacă te
simţ�i deprimat ş� i te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Ce ar trebui să cred eu
pentru a mă simţ�i deprimat?” probabil că vei găsi ceva care are le-
gătură cu viitorul, cum ar fi: „Lucrurile nu se vor î�mbunătăț�i nicio-
dată” sau „Nu este nicio speranţ� ă .” Când auzi aceste crezuri
verbalizate, ai putea foarte bine să te gândeş� ti: „Eu nu cred asta! Mă
simt rău î�n clipa aceasta, dar ş� tiu că nu va fi î�ntotdeauna rău. Ș� i asta
va trece, aș� a cum trec toate.” Sau ai putea hotărî� pur ş� i simplu că un
crez care spune că vei avea permanent probleme este complet di-
structiv ş� i că nu eş� ti dispus să î�l mai iei vreodată î�n considerare.
Î�n timp ce examinezi aceste crezuri limitative, observă cum ţ�i se
schimbă sentimentele. Î�nţ�elege, crede ş� i ai î�ncredere că dacă schimbi
î�nţ�elesul oricărui eveniment î�n mintea ta, vei schimba imediat felul
î�n care te simţ�i ş� i ceea ce faci, ceea ce te va face să î�ţ�i schimbi acţ�iu-
nile ş� i astfel să î�ţ�i transformi destinul. Schimbarea î�nţ�elesului unui
lucru va schimba deciziile pe care le iei. Nu uita, niciun lucru din
viaţă nu are vreun alt înţeles în afară de cel pe care i-l dai tu.
Aş� a că asigură-te că alegi î�n mod conş� tient î�nţ�elesurile care se alini-
ază cel mai bine cu destinul pe care ţ�i l-ai ales pentru tine î�nsuţ�i.
Crezurile au potenţ�ialul extraordinar de a crea sau de a distru-

ge. Eu cred că tu ai luat această carte deoarece ai hotărât î�n adâncul
tău că nu te vei mulţ�umi cu mai puţ�in decât cele mai bune lucruri de
care ş� tii că eş� ti capabil. Vrei să valorifici cu adevărat puterea de a
realiza viziunea pe care ţ�i-o doreş� ti mai mult decât să-ţ�i distrugi
visurile? Atunci î�nvaţ�ă să alegi crezurile î�nsufleț�itoare; creează con-
vingeri ce te poartă î�n direcţ�ia destinului care cheamă ceea ce este
mai bun î�n tine. Familia ta, afacerea ta, comunitatea ta ş� i patria ta
nu merită mai puţ�in de atât.
LEADERSHIPUL ŞI PUTEREA CREZULUI

Liderii sunt acei indivizi care trăiesc urmând crezuri ce oferă pute-
re ş� i care î�i î�nvaţ�ă pe ceilalţ�i să-ş� i exploateze potenţ�ialul complet,
modificând crezurile care i-au limitat. Un mare lider care mă impre-
sionează pe mine este o profesoară pe nume Marva Collins. Este
posibil ca tu să fi văzut emisiunea 60 minutes sau filmul realizat
despre ea. Cu treizeci de ani î�n urmă, Marva ş� i-a utilizat puterea
personală ş� i a decis să transforme viitorul făcând o diferenţ�ă reală
î�n vieţ�ile copiilor. Provocarea ei este aceasta: atunci când a ajuns la
prima ei slujbă, î�n ceea ce mulţ�i considerau a fi un ghetou al oraș� u-
lui Chicago, elevii ei de clasa a doua se hotărâseră deja că ei nu vor
să î�nveţ�e nimic. Dar misiunea lui Marva este aceea de a influenţ�a
vieţ�ile acestor copii. Ea nu are simplul crez că poate avea un efect
asupra lor; ea are o convingere pasionată, adânc î�nrădăcinată că î�i
va influenţ�a pentru totdeauna. Nu exista nicio limită care să-i spună
până unde să meargă. Confruntată cu niş� te copii etichetaţ�i ca dislexici
ş� i toate celelalte feluri de tulburări comportamentale ş� i de î�nvăţ�are,
ea a hotărât că nu copiii erau problema, ci felul î�n care li se preda.
Nimeni nu î�i stimula suficient. Prin urmare, aceş� ti copii nu credeau
deloc î�n ei î�nş� iş� i. Ei nu aveau nicio referinţ�ă de a fi fost vreodată
î�ndemnaţ�i să răzbată prin greutăţ�i ş� i să descopere cine sunt ei cu
adevărat sau de ce lucruri sunt capabili. Fiinţ�ele umane răspund la
provocări ş� i ea credea că aceş� ti copii aveau nevoie de asta mai mult

decât de orice altceva.
Aş� a că ea a aruncat toate cărţ�ile vechi de citire ş� i î�n loc de asta
le-a predat Shakespeare, Sofocle ş� i Tolstoi. Toţ�i ceilalţ�i î�nvăţ�ători au
zis lucruri de genul: „Nu se poate î�ntâmpla aş� a ceva. Nu se poate ca
aceş� ti copii să î�nţ�eleagă asta.” Ş� i după cum î�ţ�i poţ�i î�nchipui, mulţ�i
dintre ei au atacat-o pe Marva î�n persoană, spunând că ea avea să
distrugă vieţ�ile acestor copii. Dar elevii Marvei nu doar că au î�nţ�eles
materialul, ei s-au dezvoltat vertiginos cu acesta. De ce? Pentru că
ea a crezut cu ardoare î�n unicitatea spiritului fiecărui copil ş� i î�n ca-
pacitatea acestuia de a î�nvăţ�a orice. Ea a comunicat cu atât de multă
congruenț�ă ş� i iubire î�ncât i-a făcut, literalmente, să creadă î�n ei î�n-
ş� iş� i−pe unii dintre ei pentru prima oară î�n vieţ�ile lor de copii. Rezul-
tatele pe care ea le-a obţ�inut cu consecvenţ�ă timp de decenii au fost
extraordinare.
Am î�ntâlnit-o pentru prima oară pe Marva ş� i am intervievat-o la
Westside Preparatory School, ş� coala particulară pe care ea a î�nfiin-
ţ�at-o î�n afara sistemului de ş� coli de stat din Chicago. După î�ntâlni-
rea noastră, am hotărât să-i intervievez pe câţ�iva dintre elevii ei.
Primul tânăr pe care l-am î�ntâlnit avea vârsta de patru ani, cu un
zâmbet care te topea. I-am strâns mâna.
„Salut, eu sunt Tony Robbins.”
„Bună ziua, domnule Robbins, numele meu este Talmadge E.
Griffin. Am patru ani. Ce aţ�i vrea să ş� tiţ�i?!”
„Păi, Talmadge, spune-mi, ce studiezi tu zilele acestea?”
„Eu studiez o mulţ�ime de lucruri, dle Robbins.”
„Bine, ce cărţ�i ai citit tu de curând?”
„Tocmai ce am terminat de citit Şoareci şi oameni de John
Steinbeck.”
Se î�nţ�elege de la sine, eram destul de impresionat. L-am î�ntre-
bat despre ce era vorba î�n carte, gândindu-mă că va spune ceva cum
ar fi că este despre doi tipi numiţ�i George ş� i Lenny.
El a zis: „Păi, protagonistul principal este…”

La momentul acela devenisem un susţ�inător! După aceea, l-am
î�ntrebat ce a î�nvăţ�at din carte.
„Dle Robbins, am făcut mai mult decât să î�nvăţ� din această car-
te. Această carte mi-a impregnat sufletul.”
Eu am î�nceput să râd ş� i am î�ntrebat: „Ce î�nseamnă ‘a impregna’?”
„A se dispersa prin ceva”, a zis el ş� i după aceea mi-a oferit o de-
finiţ�ie mai completă decât v-aş� putea oferi eu.
„Ce te-a miş� cat atât de mult la această carte, Talmadge?”
„Dle Robbins, î�n această poveste am observat că niciodată copiii
nu judecă pe altcineva după culoarea pielii sale. Doar adulţ�ii făceau
asta. Ceea ce am î�nvăţ�at din asta este că deş� i voi deveni un adult
î�ntr-o bună zi, nu voi uita nicicând lecţ�iile unui copil.”
Ochii au î�nceput să mi se umple cu lacrimi deoarece am văzut
că Marva Collins î�i oferea acestui tânăr ş� i multor altora asemenea
lui genul de crezuri puternice care vor continua să le influenţ�eze
deciziile nu doar astăzi, ci de-a lungul vieţ�ii sale. Marva î�mbunătă-
ț�eș� te calitatea vieţ�ii elevilor săi utilizând cele trei principii de orga-
nizare despre care am discutat la î�nceputul acestei cărţ�i: ea î�i face
să se raporteze la un standard mai î�nalt, î�i sprijină î�n adoptarea
unor crezuri noi, care oferă putere ș� i care le dau posibilitatea să
spargă vechile lor limitări, iar ea susţ�ine toate acestea cu aptitudini
ş� i strategii specifice, necesare succesului î�n viaţ�ă. Rezultatele? Elevii
ei devin nu doar î�ncrezători, ci ş� i competenţ�i. Rezultatele imediate
î�n termenii realizărilor ş� colare sunt extraordinare ş� i efectele proce-
sionale produse î�n vieţ�ile lor cotidiene sunt profunde.
La final l-am î�ntrebat pe Talmadge: „Care este cel mai impor-
tant lucru pe care l-ai î�nvăţ�at de la dna. Collins?”
„Cel mai important lucru pe care l-am î�nvăţ�at de la dna Collins
este că SOCIETATEA POATE PREZICE, DAR EU SINGUR SUNT CEL
CARE ÎMI VOI DETERMINA DESTINUL!”
Poate că noi toţ�i avem nevoie să ne amintim lecţ�iile unui copil.

Cu crezurile pe care tânărul Talmadge le-a exprimat atât de frumos,
vă garantez că el, ş� i de asemenea ceilalţ�i copii din clasă, vor avea o
mare ocazie de a-ş� i interpreta continuu vieţ�ile î�ntr-un fel care va
crea mai curând viitorul pe care ş� i-l doresc decât pe cel de care se
tem cei mai mulţ�i oameni.
Hai să recapitulăm ce am î�nvăţ�at până aici. Ne este limpede că
există o putere î�năuntrul nostru care trebuie să fie trezită. Puterea
aceea î�ncepe cu capacitatea de a lua hotărâri conş� tiente care ne in-
fluenț�ează destinul. Dar există un crez de bază pe care trebuie să î�l
explorăm ş� i soluţ�ionăm ş� i acest crez poate fi găsit î�n răspunsul tău
la î�ntrebarea…
5
SCHIMBAREA SE POATE
PRODUCE Î�NTR-O CLIPǍ� ?
Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri,
dar toţi ne vom schimba. Deodată, într-o clipeală de ochi…
− 1 Corinteni 15:51-52
Î�ncepând de la primele amintiri, am visat dintotdeauna să am abili-

tatea de a ajuta oamenii să schimbe practic orice î�n vieţ�ile lor. De la
o vârstă fragedă, instinctiv, mi-am dat seama că pentru a putea să-i
ajut pe ceilalţ�i să se schimbe, trebuia să mă pot schimba pe mine
î�nsumi. Chiar ş� i î�n clasele a VII-a ş� i a VIII-a, am î�nceput să caut cu-
noaş� terea prin cărţ�i ş� i casete despre care credeam că mă pot î�nvăţ�a
noţ�iunile elementare pentru modul de a schimba comportamentul
ş� i emoţ�iile umane.
Bineî�nţ�eles că voiam să î�mbunătăț�esc anumite aspecte ale vieţ�ii
mele: să mă motivez pe mine î�nsumi, să mă fac pe mine î�nsumi să
merg până la capăt ş� i să acţ�ionez, să î�nvăţ� cum să mă bucur de viaţ�ă
ş� i să î�nvăţ� cum să creez o legătură ş� i să mă ataş� ez emoţ�ional de oa-
meni. Nu sunt sigur de ce, dar cumva am asociat plăcere acţ�iunii de
a î�nvăţ�a ş� i de a î�mpărtăş� i lucruri care pot face o diferenţ�ă î�n calita-
tea vieţ�ii oamenilor ş� i care să-i facă să mă aprecieze ş� i poate chiar
să mă iubească. Prin urmare, când am ajuns la liceu, eram cunoscut
ca „Omul Soluţ� iilor.” Dacă aveai o problemă, eu eram cel pe care
trebuia să-l cauţ�i ş� i eram foarte mândru de această identitate.
Cu cât î�nvăţ�am mai mult, cu atât deveneam mai dependent să

î�nvăţ� ş� i mai mult. Î�nţ�elegerea felului î�n care să influenţ�ez emoţ�iile ş� i
comportamentul uman a devenit o obsesie pentru mine. Am făcut
un curs de citire rapidă ş� i am dezvoltat un apetit vorace pentru
cărţ�i. Am citit aproape 700 de cărţ�i î�n doar câţ�iva ani, aproape toate
î�n domeniile dezvoltării umane, psihologiei, influenţ�ei ş� i dezvoltării
fiziologice. Am vrut să ş� tiu orice ş� i tot ceea ce se putea cunoaş� te
despre felul î�n care putem î�mbunătăț�i calitatea vieţ�ilor noastre ş� i
am î�ncercat să aplic imediat aceste lucruri la mine î�nsumi ş� i, de ase-
menea, să le î�mpărtăş� esc altor persoane. Dar nu m-am oprit la cărţ�i.
Am devenit un fanatic al casetelor motivaţ�ionale ş� i, î�n timp ce eram
î�ncă la liceu, î�mi economiseam banii ca să merg la diferite tipuri de
seminare de dezvoltare personală. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, nu a
trecut prea mult timp ş� i am î�nceput să am impresia că nu aud altce-
va decât aceleaş� i mesaje retuş� ate î�n repetate rânduri. Se părea că
nu este nimic nou ş� i am devenit puţ�in blazat.
Totuş� i, imediat după cea de a douăzeci ş� i una aniversare a mea,
am fost expus la o serie de tehnologii care puteau realiza schimbări
î�n vieţ�ile oamenilor cu o viteză comparabilă cu cea a luminii, cum ar
fi terapia Gestalt ş� i instrumentele de influenţ�are cum ar fi hipnoza
ericksoniană ş� i programarea neuro-lingvistică. Când am văzut că
aceste instrumente î�i pot ajuta realmente pe oameni să creeze î�n
câteva minute schimbări care anterior necesitau luni, ani sau dece-
nii pentru a fi realizate, am devenit un apostol î�n abordarea mea
faţ�ă de ele. Am hotărât să-mi angajez toate resursele pentru a stă-
pâni aceste tehnologii. Ş� i nu m-am oprit acolo: de î�ndată ce î�nvăţ�am
un lucru, î�l aplicam imediat.
Nu voi uita niciodată prima mea săptămână de pregătire î�n pro-
gramarea neuro-lingvistică. Am î�nvăţ� at lucruri cum ar fi cum să
elimini o fobie de o viaţ�ă î�n mai puţ�in de o oră−un lucru care prin
numeroasele forme de terapie tradiţ�ională putea să dureze chiar ş� i
cinci ani sau mai mult! Î�n cea de-a cincea zi, m-am î�ntors spre psi-
hologii ş� i psihiatrii din sală ş� i le-am spus: „Hei, băieţ�i, haideţ�i să
căutăm câteva fobii ş� i să le vindecăm!” Ei s-au uitat cu toţ�ii la mine
de parcă aş� fi fost nebun. M-au făcut să î�nţ�eleg clar că evident nu

eram un om educat, că trebuie să aş� teptăm până î�ncheiem progra-
mul de certificare de ş� ase luni, să trecem printr-o procedură de
testare ş� i dacă reuş� eam, abia atunci aveam să fim pregătiţ�i pentru a
utiliza acest material!
Eu nu eram dispus să aş� tept. Aş� a că mi-am lansat cariera apă-
rând î�n programele de radio ş� i de televiziune de pe cuprinsul Cana-
dei ş� i, î�n cele din urmă, î�n Statele Unite. Î�n fiecare dintre acestea
le-am vorbit oamenilor despre aceste tehnologii de realizare a
schimbării ş� i le-am lămurit că dacă ne dorim să ne schimbăm vieţ�i-
le, fie că este vorba de un obicei care ne privează de putere sau de o
fobie care ne controlează de ani î�ntregi, acel comportament sau acel
tipar emoţ�ional poate fi schimbat î�ntr-un interval de câteva minute,
chiar dacă este posibil ca ei să fi î�ncercat să le schimbe de-a lungul
anilor.
A fost acesta un concept radical? Absolut. Dar eu am susţ�inut cu
pasiune că toate schimbările sunt create într-o clipă. Doar că cei
mai mulţ�i dintre noi aş� teaptă să se î�ntâmple anumite lucruri î�nainte
să ne decidem î�n cele din urmă să facem o schimbare. Dacă î�nţ�ele-
gem cu adevărat cum funcţ�ionează creierul, am susţ�inut eu, noi am
putea să oprim procesul nesfârş� it de a analiza de ce ni s-au î�ntâm-
plat nouă unele lucruri. Ș� i dacă am putea să schimbăm pur ş� i simplu
lucrurile cărora le asociem durere ş� i plăcere, noi am putea tot atât
de uş� or să schimbăm felul î�n care sistemele noastre nervoase au
fost condiţ�ionate ş� i să preluăm controlul asupra vieţ�ilor noastre
imediat. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, un tip tânăr, fără doctorat, care
lansa aceste afirmaţ�ii controversate la radio nu s-a î�nţ�eles foarte
bine cu câţ�iva profesioniş� ti cu o pregătire tradiţ�ională î�n domeniul
sănătăţ�ii mintale. Câţ�iva psihiatri ş� i psihologi m-au atacat, unii din-
tre ei î�n direct la radio.
Aş� a că am î�nvăţ�at să-mi clădesc cariera î�n schimbarea oameni-
lor pe două principii: tehnologie ş� i provocare. Ş� tiam că am o tehno-
logie superioară, un fel superior de a crea schimbare care se baza
pe î�nţ�elegeri cruciale ale comportamentului uman, î�n care cei mai
mulţ� i psihologi tradiţ� ionali nu erau pregătiţ� i. Ş� i mai credeam că

dacă mă provoc suficient pe mine î�nsumi ş� i pe oamenii cu care lu-
crez, pot găsi o cale de a redresa practic orice.
Un anumit psihiatru m-a numit ş� arlatan ş� i mincinos ş� i m-a acu-
zat de î�nş� elăciune. L-am provocat pe acest psihiatru să-ş� i suspende
pesimismul ş� i să-mi dea ocazia să lucrez cu unul dintre pacienţ�ii săi,
cineva pe care el nu a putut să-l schimbe după ce a lucrat cu acesta
ani î�ntregi. Era o miş� care î�ndrăzneaţ�ă ş� i, la î�nceput, el nu mi-a ac-
ceptat cererea. Dar după ce am făcut uz de efectul de pârghie (o
tehnică pe care o voi discuta î�n următorul capitol), l-am făcut î�n cele
din urmă pe psihiatru să lase un pacient să vină din proprie iniţ�iati-
vă la unul din evenimentele mele gratuite cu public ş� i să-mi dea
voie să lucrez cu el î�n faţ�a invitaţ�ilor. Î�n cincisprezece minute am
eliminat complet fobia femeii faţ�ă de ş� erpi−la momentul acela ea
era tratată de mai bine de ş� apte ani de psihiatrul care mă atacase. El
a fost uluit, ca să nu spun mai mult. Dar, ş� i mai important, î�ţ�i poţ�i
imagina referinţ�ele pe care acest lucru le-a creat pentru mine ş� i
sentimentul de certitudine pe care mi l-a dat referitor la ceea ce aş�
putea să realizez? Am devenit un om sălbatic! Am năvălit ca o furtu-
nă prin ţ�ară demonstrându-le oamenilor cât de repede se putea ivi
schimbarea. Am remarcat că indiferent unde mergeam, oamenii
erau iniţ�ial sceptici. Dar, din moment ce puteam să prezint rezultate
măsurabile î�n faţ�a lor, nu doar că am putut să le câş� tig atenţ�ia ş� i in-
teresul, ci ş� i disponibilitatea de a aplica lucrurile despre care vorbi-
sem pentru a obţ�ine rezultate măsurabile î�n propriile vieţ�i.
De ce cred majoritatea oamenilor că schimbarea durează atât
de mult? Evident, un motiv este acela că cei mai mulţ�i oameni au
î�ncercat î�n repetate rânduri să facă schimbări prin puterea voinţ�ei
ş� i au eş� uat. Asumpţ�ia pe care o fac ei după aceea este că schimbările
importante trebuie să dureze multă vreme ş� i să fie foarte dificil de
realizat. Î�n realitate, este dificil doar pentru că cei mai mulţ�i dintre
noi nu ş� tim cum să facem o schimbare! Nu avem o strategie eficace.
Nu este suficientă puterea voinţ�ei de una singură−nu dacă vrem să
realizăm schimbări durabile.
Cel de-al doilea motiv pentru care nu ne schimbăm rapid este

acela că î�n cultura noastră noi avem un set de crezuri care ne î�mpie-
dică să putem să ne folosim de abilităț�ile noastre intrinseci. Cultu-
ral, noi î�ncărcăm cu asociaţ� ii negative ideea schimbării rapide.
Pentru cei mai mulţ�i, schimbarea rapidă î�nseamnă că tu nu ai avut
niciodată o problemă reală. Dacă te poţ�i schimba cu atâta uş� urinţ�ă,
de ce nu te-ai schimbat cu o săptămână î�n urmă, cu o lună î�n urmă,
cu un an î�n urmă ş� i nu ai î�ncetat să te vaiţ�i?
Spre exemplu, cât de repede ar putea să-ş� i revină cineva de pe
urma pierderii unei persoane iubite ş� i să î�nceapă să se simtă dife-
rit? Fizic, aceasta are capacitatea să o facă î�n dimineaţ�a următoare.
Dar nu o face. De ce? Pentru că noi avem î�n cultura noastră un set de
crezuri potrivit cărora trebuie să plângem după cineva pentru o
anumită perioadă de timp. Cât de mult trebuie să plângem după ci-
neva? Asta depinde î�n totalitate de condiţ�ionarea ta. Gândeş� te-te la
asta. Dacă a doua zi după ce ai pierdut o persoană iubită, tu nu ai
plânge după aceasta, oare nu ar provoca asta foarte multă suferinţ�ă
î�n viaţ�a ta? Î�n primul rând, lumea ar crede imediat că ţ�ie nu ţ�i-a pă-
sat de persoana dragă pe care ai pierdut-o. Ş� i, pornind de la condi-
ţ�ionarea culturală, ş� i tu la rândul tău ai putea să î�ncepi să crezi că nu
ţ�i-a păsat. Ideea de a trece peste moarte cu atâta uş� urinţ�ă este pur
ş� i simplu prea dureroasă. Noi alegem mai degrabă durerea plânsu-
lui după cineva decât să ne schimbăm emoţ�iile, până când suntem
mulţ�umiţ�i că regulile noastre ş� i standardele culturale despre ceea
ce se cuvine au fost satisfăcute.
De fapt, există culturi î�n care oamenii sărbătoresc atunci când
cineva moare! De ce? Aceş� tia cred că Dumnezeu ş� tie î�ntotdeauna
momentul potrivit î�n care să părăsim pământul ş� i că moartea este
absolvirea. De asemenea, ei cred că dacă ai plânge după cineva, tu
nu ai arăta altceva decât lipsa ta de î�nţ�elegere a vieţ�ii ş� i ai face pro-
ba propriului tău egoism. Din moment ce persoana aceasta a plecat
mai departe spre un loc mai bun, tu nu compătimeş� ti pe nimeni
altcineva decât pe tine î�nsuţ�i. Aceş� tia asociază moartea cu plăcerea
ş� i durerea cu doliul, aş� a că plânsul după cineva nu face parte din
cultura lor. Nu spun că plânsul acesta este bun sau rău. Eu nu spun
decât că noi trebuie să î�nţ�elegem că aceasta se bazează pe crezurile
noastre conform cărora este nevoie de mult timp pentru a ne reveni
de pe urma durerii.
Î�n timp ce vorbeam de la un capăt de ț�ară la altul, am continuat
să î�ncurajez oamenii să facă tranziț�ii care le schimbă viaţ�a, adeseori
î�n treizeci de minute sau mai puţ�in. Nu exista nicio î�ndoială că am
creat controverse ş� i cu cât aveam mai mult succes, cu atât deveneam
mai convins ş� i mai energic la rândul meu. Sincer să fiu, ocazional
eram agresiv ş� i puţ�in cam prea arogant. Am î�nceput să ţ�in terapie
privată, ajutând oamenii să redreseze lucrurile ş� i apoi am î�nceput
să ţ�in seminare. Î�n decursul a câţ�iva ani, călătoream pe drumuri trei
săptămâni din patru, străduindu-mă constant din răsputeri ş� i dând
tot ce aveam mai bun î�n timp ce lucram pentru a-mi extinde abilita-
tea de a avea un impact pozitiv asupra celui mai mare număr de
persoane cu putinţ�ă, î�n cel mai mic interval de timp. Rezultatele pe
care le-am obţ�inut au devenit, î�ntr-o oarecare măsură, legendare. Î�n
cele din urmă, psihiatrii ş� i psihologii au î�ncetat să mă atace ş� i au
devenit cu adevărat interesaţ�i să î�nveţ�e tehnicile mele pentru a le
utiliza cu proprii pacienţ� i. Î� n acelaş� i timp, atitudinile mele s-au
schimbat ş� i am devenit mai echilibrat. Dar nu mi-am pierdut nicio-
dată pasiunea de a vrea să ajut cât de mulţ�i oameni cu putinț�ă.
Î�ntr-o zi din urmă cu patru ani ş� i jumătate, la puţ�in timp după
ce Putere nemărginită fusese publicată pentru prima dată, eu sem-
nam cărţ�i după ce susţ�inusem unul dintre seminarele mele de afa-
ceri î�n San Francisco. Î�n tot acest timp, reflectam la recompensele
incredibile care veniseră din faptul că am mers până la capăt cu
angajamentele pe care mi le luasem faţ�ă de mine î�nsumi cât î�ncă
eram la liceu: angajamentul de a mă dezvolta, de a mă extinde, de a
contribui ş� i, prin aceasta, de a face diferenţ�a. Î�n timp ce se prezenta
fiecare figură zâmbitoare, am realizat cât de profundă este recunoş� -
tinţ�a mea pentru faptul de a fi dezvoltat aptitudini care pot să facă
o diferenţ�ă ajutându-i pe oameni să schimbe practic orice î�n vieţ�ile
lor.
Î�n timp ce ultimul grup de oameni a î�nceput să se disperseze î�n

cele din urmă, un bărbat s-a apropiat de mine ş� i a î�ntrebat: „Mă re-
cunoş� ti?” Cum văzusem la propriu mii de oameni doar î�n luna aceea,
a trebuit să recunosc că nu. El a spus: „Gândeş� te-te la asta pentru o
secundă.” După ce m-am uitat la el timp de câteva clipe, am avut
brusc declicul. Am spus: „New York City, nu-i aş� a?” El a zis: „Aş� a e.”
Eu am zis: „Am lucrat o vreme cu tine î�n particular pentru a te ajuta
să-ț�i elimini complet obiceiul de a fuma.” El a aprobat din nou din
cap. Eu am spus,:„Uau, asta se î�ntâmpla cu ani î�n urmă! Ce mai faci?”
El a băgat mâna î�n buzunar, a scos un pachet de Marlboro, a arătat
spre mine cu o privire acuzatoare pe chip ş� i a zis: „Tu ai eşuat!”
După aceea s-a lansat î�ntr-o tiradă despre incapacitatea mea de a-l
„programa” î�n mod eficace.
Trebuie să recunosc că am fost năucit! Până la urmă, eu mi-am
clădit cariera pe disponibilitatea mea absolută de a mă expune pe
mine î�nsumi riscurilor, pe angajamentul meu total de a mă pune la
î�ncercare pe mine î�nsumi ş� i pe alţ�ii, pe dăruirea mea de a î�ncerca
orice pentru a crea o schimbare eficace ş� i de durată cu o viteză ase-
mănătoare cu cea a luminii. Î�n timp ce acest bărbat continua să-mi
reproş� eze ineficacitatea î�n a-l „vindeca” de obiceiul fumatului,
m-am î�ntrebat ce ar fi putut să meargă prost. Cumva orgoliul meu
devenise mai mare decât adevăratul meu nivel de î�nzestrare ş� i apti-
tudine? Treptat, am î�nceput să-mi pun mie î�nsumi î�ntrebări mai
bune: Ce puteam să î�nvăţ� din această situaţ�ie? Ce se petrecea cu
adevărat aici?
„Ce s-a î�ntâmplat după ce am lucrat noi î�mpreună?” l-am î�ntre-
bat eu, aş� teptându-mă să aud că a î�nceput din nou să fumeze la o
săptămână sau cam aş� a ceva după terapie. Se părea că el î�ncetase să
mai fumeze timp de doi ani ş� i jumătate, după ce eu lucrasem cu el
mai puţ�in de o oră! Dar î�ntr-o zi a tras un fum ş� i acum revenise la
obiceiul său de patru pachete pe zi, î�nvinuindu-mă pe mine pe faţ�ă
de faptul că schimbarea nu a rezistat î�n timp.
Apoi mi-am dat deodată seama: omul acesta nu era complet iraţ�i-
onal. Î�n definitiv, eu predam ceva numit programare neuro-lingvistică.
Programare. Gândeş� te-te la cuvântul „programare.” Su-gerează că

tu poţ�i veni la mine, eu te voi programa ş� i după aceea totul va fi
bine. Tu nu trebuie să faci ceva! Din dorinţ�a mea de a ajuta oamenii
la cel mai profund nivel, eu am comis aceeaş� i greş� eală pe care văzu-
sem că o fac alţ�i lideri din domeniul dezvoltării personale: eu î�nce-
pusem să-mi asum responsabilitatea pentru schimbările altor
persoane.
Î�n ziua aceea, mi-am dat seama că, din neglijenţ�ă, eu am făcut
responsabilă persoana greş� ită − pe mine − ş� i că omul acesta sau
oricare dintre celelalte mii de persoane cu care am lucrat, putea să
revină cu uş� urinţ�ă la vechile sale comportamente dacă se lovea de o
î�ncercare suficient de dificilă, deoarece ei mă vedeau pe mine ca pe
persoana responsabilă de schimbarea lor. Dacă lucrurile nu ieş� eau
bine, aceş� tia puteau pur ş� i simplu să arunce vina pe altcineva î�n
mod convenabil. Ei nu aveau nicio responsabilitate personală ş� i,
prin urmare, nicio durere dacă nu mergeau până la capăt cu noul
comportament.
Ca urmare a acestei noi perspective, eu am hotărât să schimb
metafora pentru ceea ce fac. Am î�ncetat să mai utilizez cuvântul
„programare” deoarece, deş� i utilizez î�n continuare numeroase teh-
nici NLP, cred că acesta este inexact. O metaforă mai bună pentru
schimbarea pe termen lung este condiţionarea. Aceasta s-a crista-
lizat pentru mine atunci când, câteva zile mai târziu, soţ�ia mea a
adus un acordor de piane pentru noul nostru pian cu coadă mică.
Omul acesta era un meseriaş� adevărat. El a lucrat la fiecare coardă
din acel pian ore î�ntregi la propriu, î�ntinzând-o pe fiecare până la
nivelul adecvat de tensiune pentru a crea vibraţ�ia perfectă. La sfâr-
ş� itul zilei, pianul cânta magnific. Când l-am î�ntrebat cât am de plată,
el a zis: „Stai liniş� tit, î�ţ�i voi lăsa o factură la următoarea mea vizită.”
Răspunsul meu a fost: „Următoarea vizită? Ce vrei să spui?” El a zis:
„Voi reveni mâine ş� i după aceea voi veni o dată pe săptămână î�n
timpul lunii viitoare. După aceea, voi reveni la fiecare trei luni pen-
tru restul anului, doar pentru că locuieş� ti lângă ocean.”
Eu am zis: „Despre ce vorbeş� ti? Nu ai făcut deja toate reglajele

pianului? Nu este instalat cum trebuie?” El a zis: „Ba da, dar corzile
acestea sunt puternice; pentru a le menţ�ine la un nivel perfect de
tensiune, noi trebuie să le condiţionăm să rămână la acest nivel. Eu
trebuie să revin ş� i să le strâng din nou î�n mod regulat până când
coarda este î�nvăţ�ată să rămână la acest nivel.” Eu m-am gândit: „Ce
afacere are ş� i tipul acesta!” Dar am ş� i primit o lecţ�ie grozavă î�n ziua
aceea.
Asta este exact ceea ce trebuie să facem noi dacă vrem să reu-
ş� im î�n crearea de schimbări pe termen lung. După ce realizăm o
schimbare, noi trebuie să o consolidăm imediat. După aceea,
trebuie să ne condiţionăm sistemul nervos pentru a reuşi î�n
mod constant, nu doar o dată. Tu nu ai merge la o oră de aerobic o
singură dată ş� i după aceea să spui: „Bun, acum am un corp grozav ş� i
voi fi sănătos toată viaţ�a!” Acelaş� i lucru este valabil ş� i pentru emo-
ţ�iile ş� i comportamentul nostru. Trebuie să ne condiţ�ionăm pe noi
î�nş� ine pentru succes, pentru iubire, pentru a trece dincolo de teme-
rile noastre.
Ş� i prin acea condiţ�ionare, noi putem dezvolta tipare care să ne
aducă î�n mod automat la un succes constant, pe viaţ�ă.
Noi trebuie să ne amintim că durerea ş� i plăcerea ne influenț�ea-
ză toate comportamentele ş� i că durerea ş� i plăcerea ne pot schimba
comportamentele. Condiţ� ionarea presupune ca noi să î�nţ�elegem
cum să utilizăm durerea ş� i plăcerea. Ceea ce urmează să î�nveţ�i î�n
capitolul următor este ş� tiinţ�a pe care eu am elaborat-o pentru a
crea orice schimbare î�ţ�i doreş� ti î�n viaţ�a ta. Eu o numesc Ş� tiinţ�a Con-
diţ�ionării Neuro-Asociative sau NAC. Ce este aceasta? NAC este un
proces în etape care îţi poate condiţiona sistemul nervos pen-
tru a asocia plăcere acelor lucruri spre care vrei să te îndrepţi
continuu şi durere acelor lucruri de care trebuie să te fereşti
pentru a reuşi în mod constant în viaţa ta fără eforturi con-
stante şi fără puterea voinţei. Nu uita, sentimentele pe care am
fost condiţionaţi să le asociem î�n sistemele noastre nervoase, adică
î�n neuro-asocierile noastre, sunt cele care ne determină emoţ�iile ş� i

comportamentul.
Atunci când preluăm controlul asupra neuro-asocierilor noas-
tre, noi preluăm controlul asupra vieț�ilor noastre. Acest capitol î�ţ�i
va arăta cum să î�ţ�i condiţ�ionezi neuro-asocierile astfel î�ncât să obţ�ii
puterea de a acţ�iona ş� i de a produce rezultatele la care ai visat î�ntot-
deauna. A fost gândit ca să-ţ�i ofere tehnica pentru a crea schimbare
constantă ş� i durabilă.
Lucrurile nu se schimbă; noi ne schimbăm.

− Henry David Thoreau
Care sunt cele două schimbări pe care toată lumea ş� i le doreş� te î�n
viaţ�ă? Nu este adevărat că noi toţi vrem să schimbăm fie 1) felul
în care ne simţim referitor la lucruri sau 2) comportamentele
noastre? Dacă o persoană a trecut printr-o tragedie−a fost abuzată
î�n copilărie, a fost violată, a pierdut pe cineva drag, are o stimă de
sine scăzută−această persoană va simţ�i durere până când senzaţ�iile
pe care le asociază cu sine, cu aceste evenimente sau situaţ�ii sunt
schimbate. Î�n acelaş� i fel, dacă o persoană mănâncă exagerat, bea,
fumează sau consumă droguri, aceasta are un set de comportamen-
te care trebuie să se schimbe. Singurul fel î�n care se poate î�ntâmpla
acest lucru este prin a asocia durere vechiului comportament ş� i
plăcere unui nou comportament.
Asta sună foarte simplu, dar ceea ce am descoperit eu este că,
pentru ca noi să fim capabili să creăm o schimbare adevărată−
schimbare care să dureze−, trebuie să dezvoltăm un sistem specific
ca să putem utiliza oricare dintre tehnicile pe care noi doi le î�nvă-
ţ�ăm pentru a crea schimbare, iar acestea sunt numeroase. Eu î�nvăţ�
î�n fiecare zi noi aptitudini ş� i noi tehnologii dintr-o varietate de ş� ti-
inţ�e. Utilizez î�n continuare multe dintre tehnicile ericksoniene ş� i
NLP cu care mi-am î�nceput cariera; câteva dintre ele sunt cele mai
bune disponibile. Cu toate acestea, revin î�ntotdeauna la utilizarea
lor î�n interiorul cadrului aceloraş� i ş� ase paş� i care reprezintă ş� tiinţ�a
NAC. Eu am creat NAC ca pe o modalitate de a utiliza orice tehnolo-

gie pentru schimbare. Ceea ce oferă NAC î�n realitate este o sintaxă
specifică−o ordine ş� i o secvenţ�ă−de modalităţ�i pentru a utiliza orice
set de aptitudini ș� i pentru a crea schimbare pe termen lung.
Sunt sigur că î�ţ�i aminteş� ti că am spus î�n primul capitol cum una
dintre componentele-cheie ale creării unei schimbări pe termen
lung este o schimbare de crezuri. Primul crez pe care trebuie să îl
avem, dacă vrem să creăm o schimbare rapidă, este că ne pu-
tem schimba acum. Din nou, majoritatea oamenilor din societatea
noastră au asociat î�n mod inconş� tient foarte multă durere ideii că
am putea să ne schimbăm rapid. Pe de o parte, noi ne dorim să ne
schimbăm rapid, dar pe de altă parte, programarea noastră cultura-
lă ne î�nvaţ�ă că dacă ne schimbăm rapid, î�nseamnă că poate nu am
avut niciodată vreo problemă. Poate că noi doar jucam teatru sau
eram leneş� i. Trebuie să adoptăm crezul că ne putem schimba î�ntr-o
clipă. Până la urmă, dacă poţ�i crea o problemă î�ntr-o clipă, ar trebui
să poţ�i crea de asemenea ş� i o soluţ�ie! Noi doi ş� tim că atunci când
oamenii se schimbă î�n cele din urmă, ei o fac î�ntr-un moment, nu-i
aş� a? Există o clipă î�n care se iveș� te schimbarea. De ce nu ai face ca
acea clipă să fie acum? De regulă, partea de pregătire pentru a te
schimba este cea care le ia oamenilor un timp. Am auzit cu toţ�ii glu-
ma aceea:
Î� ntrebare: De câţ� i psihiatri este nevoie pentru a schimba un
bec?
Răspuns: De unul singur…dar este foarte costisitor, durează mult
timp şi becul trebuie să vrea să se schimbe.
Prostii! Noi doi trebuie să ne pregătim pentru a ne schimba. Noi
doi trebuie să devenim proprii noş� tri consilieri ş� i să ne stăpânim
propriile vieţ�i.
Cel de-al doilea crez pe care noi doi trebuie să îl avem, dacă
intenţionăm să creăm schimbare pe termen lung, este că noi
suntem responsabili de propria noastră schimbare, nu altcine-
va. De fapt, există trei crezuri specifice despre responsabilitate pe
care o persoană trebuie să le aibă dacă intenţ� ionează să creeze

schimbare pe termen lung.
1) În primul rând, noi trebuie să credem că „Este obligatoriu
să se schimbe ceva”−nu că ar trebui să se schimbe, nu că ar putea
sau ar fi cazul, ci că este obligatoriu la modul absolut. Aud atât de
des oamenii spunând: „Kilogramele acestea ar trebui să dispară,”
„Procrastinarea este un obicei groaznic,” „Relaţ�iile mele ar trebui să
fie mai bune.” Dar ş� tii tu, ne putem î�nfăş� ura pe noi î�nş� ine cu totul î�n
„ar trebui” ş� i viaţ�a noastră tot nu se va schimba! Doar atunci când
ceva devine obligatoriu î�ncepem ş� i noi procesul de a face cu adevă-
rat ceea ce este necesar pentru a schimba calitatea vieţ�ilor noastre.
2) În al doilea rând, noi nu trebuie doar să credem că lu-
crurile trebuie să se schimbe, ci trebuie să credem că „Eu tre-
buie să schimb asta.” Noi trebuie să ne vedem pe noi înşine ca pe
sursa schimbării. Altfel, vom căuta î�ntotdeauna pe altcineva care să
facă schimbările pentru noi ş� i vom avea î�ntotdeauna pe cineva pe
care să aruncăm vina atunci când nu funcţ�ionează. Noi trebuie să
fim sursa propriei noastre schimbări dacă vrem ca schimbarea să
reziste.
3) În al treilea rând, trebuie să credem în „Eu o pot schimba.”
Fără să credem că este posibil ca noi să schimbăm ceva, aş� a cum am
discutat deja î�n ultimul capitol, nu avem nicio ş� ansă să ne î�ndepli-
nim dorinţ�ele.
Fără aceste trei crezuri centrale, î�ţ�i pot garanta că orice schim-
bare ai realiza aceasta are ş� anse bune să fie doar temporară. Te rog
să nu mă î�nţ�elegi greş� it−î�ntotdeauna este inteligent să î�ţ�i iei un an-
trenor foarte bun, adică un expert, un terapeut, un consultant, cine-
va care a obţ�inut deja aceste rezultate pentru multe alte persoane ș� i
care să te susţ�ină î�n a urma paș� ii corecț�i pentru a-ţ�i î�nvinge fobia,
sau pentru a te lăsa de fumat, sau pentru a slăbi. Dar î�n cele din
urmă, tu trebuie să fii sursa propriei tale schimbări.
Interacţ�iunea pe care am avut-o î�n ziua aceea cu fumătorul care
se apucase din nou m-a făcut să î�mi pun î�ntrebări noi referitoare la
sursele schimbării. De ce am fost eu atât de eficace de-a lungul ani-

lor? Ce m-a separat de ceilalţ� i care î�ncercaseră să ajute aceleaş� i
persoane care aveau aceleaș� i intenţ�ii, dar care nu puteau să obţ�ină
rezultatul? Ş� i atunci când am î�ncercat să creez o schimbare î�n cine-
va ş� i am eş� uat, ce s-a î�ntâmplat după aceea? Ce m-a î�mpiedicat să
produc schimbarea pentru care mă angajasem să ajut această per-
soană să o realizeze?
După aceea, am î�nceput să pun î�ntrebări mai mari, cum ar fi: „Î�n
realitate, ce anume determină producerea unei schimbări î�n orice
formă de terapie?” Toate terapiile funcţ�ionează î�n câteva cazuri ş� i
toate formele de terapie dau greş� î�n alte cazuri. De asemenea, am
î�nceput să remarc alte două lucruri interesante: unele persoane
mergeau la terapeuţ�i despre care nu credeam că ar fi deosebit de
î�nzestraţ�i ş� i reuş� eau totuş� i să opereze schimbarea dorită î�ntr-o pe-
rioadă foarte scurtă de timp, î�n ciuda terapeutului. De asemenea,
am văzut alte persoane care mergeau la terapeuţ�i pe care eu î�i con-
sideram excelenţ�i ş� i totuş� i nu erau ajutaț�i să obţ�ină rezultatele pe
care le voiau pe termen scurt.
După câţ�iva ani î�n care am fost martorul a mii de transformări
ş� i î�n care am căutat numitorul comun, î�n cele din urmă mi-am dat
seama: noi ne putem analiza problemele ani la rând, dar nimic nu
se schimbă până nu schimbăm senzaţiile pe care le legăm de o
experienţă în sistemul nostru nervos. Ș� i avem capacitatea să fa-
cem asta rapid ş� i energic dacă î�nț�elegem...
PUTEREA CREIERULUI TǍU

Cu ce dar magnific ne-am născut! Am î�nvăţ�at că putem realiza, cu
ajutorul creierelor noastre practic tot ceea ce ne dorim. Capacitatea
creierului este aproape impenetrabilă. Cei mai mulţ�i dintre noi ş� tiu
puţ�in despre felul î�n care funcţ�ionează, aş� a că hai să ne focalizăm
puţ�in asupra acestui inegalabil receptacul de putere ş� i asupra felu-
lui î�n care î�l putem condiţ�iona pentru a produce î�n mod constant
rezultatele pe care le dorim î�n vieţ�ile noastre.
Î� nţ�elege că propriul tău creier aş� teaptă cu nerăbdare fiecare

comandă a ta, gata să execute tot ceea ce î�i ceri tu. Nu are nevoie
decât de o cantitate mică de combustibil: oxigenul din sângele tău ş� i
puţ�ină glucoză. Din punctul de vedere al complexităţ�ii ş� i al puterii
sale, creierul sfidează până ş� i cea mai modernă tehnologie compu-
terizată. Este capabil să proceseze până la 30 de miliarde de biţ�i de
informaţ�ie pe secundă ş� i se laudă cu echivalentul a 9600 de kilometri
de conexiuni ş� i cabluri. Î�n mod obiş� nuit, sistemul nervos uman con-
ţ�ine î�n jur de 28 de miliarde de neuroni, adică de celule nervoase
proiectate să transmită impulsuri. Fără neuroni, sistemul nostru
nervos nu ar putea să interpreteze informaţ�ia pe care o primim prin
organele noastre de simţ� , nu ar putea să o transmită creierului ş� i nu
ar putea să execute instrucţ�iunile creierului referitoare la ce are de
făcut. Fiecare dintre aceş� ti neuroni este un computer micuţ�, autonom,
capabil să proceseze î�n jur de un milion de biţ�i de informaţ�ie.
Aceş� ti neuroni acţ�ionează independent, dar, de asemenea, ei
comunică ş� i cu alţ�i neuroni printr-o reţ�ea uimitoare de 160 000 de
kilometri de fibre nervoase. Puterea creierului tău de a procesa in-
formaţ�ii este aproape incredibilă, mai ales atunci când te gândeş� ti
că un computer − chiar ş� i cel mai rapid computer − nu poate realiza
conexiuni decât succesiv.
Î�n schimb, o reacţ�ie î�ntr-un neuron se poate răspândi la sute de
mii de alţi neuroni într-un interval mai mic de 20 de milisecunde.
Pentru a-ţi oferi o privire de ansamblu, asta este aproximativ de
zece ori mai puţin decât îi trebuie ochiului tău pentru a clipi.
Un neuron are nevoie de un milion de ori mai mult timp pentru
a emite un semnal decât un circuit obiş� nuit de computer, cu toate
astea creierul poate să recunoască un chip familiar î�n mai puţ�in de
o secundă − o realizare dincolo de posibilităţ�ile celor mai puternice
computere. Creierul atinge viteza aceasta pentru că, spre deosebire
de computerul secvenţ�ial, miliardele sale de neuroni pot să atace cu
toţ�ii o problemă simultan.
Aș� adar, având toată această putere imensă la dispoziţ�ie, de ce

nu ne putem face pe noi înşine să ne simţim fericiţi în mod constant?
De ce nu putem schimba un comportament cum ar fi fumatul sau
consumul de alcool, mâncatul excesiv sau procrastinarea? De ce nu
putem să ne debarasăm imediat de depresie, să mergem dincolo de
frustrarea noastră ş� i să ne simţ�im bucuroş� i î�n fiecare zi a vieţ�ilor
noastre? Putem! Fiecare dintre noi avem la dispoziţ�ie cel mai ului-
tor computer de pe planetă, dar din păcate nimeni nu ne-a dat un
manual cu instrucţ�iuni. Cei mai mulţ�i dintre noi nu au habar cum
funcţ�ionează î�n realitate creierele noastre, aş� a că î�ncercăm să ne
gândim cum să realizăm o schimbare când, î�n realitate, comporta-
mentul nostru este î�nrădăcinat î�n sistemul nostru nervos sub forma
conexiunilor fizice, a conexiunilor neuronale − sau ceea ce eu nu-
mesc neuro-asocieri.
NEURO-ŞTIINȚA: BILETUL TĂU

PENTRU O SCHIMBARE DURABILǍ
Progrese semnificative î�n abilitatea noastră de a î�nţ�elege mintea
umană sunt accesibile acum datorită î�mbinării a două domenii
foarte diferite: neuro-biologia (studierea felului î�n care funcţ�ionează
creierul) ş� i informatica. Integrarea acestor ş� tiinţ�e a creat disciplina
neuro-ştiinţei.
Cercetătorii din neuro-ş� tiinţ�e studiază felul î�n care se produc
neuro-asocierile ş� i au descoperit că neuronii trimit î�n mod constant
mesaje electro-chimice î�nainte ş� i î�napoi de-a lungul rutelor neuro-
nale, care nu diferă mult de traficul pe o arteră rutieră ocupată.
Această comunicare se petrece toată î�n acelaş� i timp, fiecare idee ş� i
amintire călătorind pe ruta proprie î�n timp ce literalmente miliarde
de alte impulsuri se deplasează î�n direcţ�ii individuale. Această gru-
pare ne permite să sărim mental, ca la ş� otron, de la amintirile miro-
sului de pin dintr-o pădure perenă după o ploaie, până la melodia
de neuitat dintr-un musical favorit de pe Broadway, la planul
detaliat ş� i meticulos pentru o seară cu o persoană dragă, la dimen-

siunea ş� i textura deosebite ale degetului mare al unui nou născut.
Acest sistem complex nu doar că ne permite să ne bucurăm de

frumuseţ�ea lumii noastre, ci ne ajută de asemenea să supravieţ�uim
î�n ea. De fiecare dată când simţim o doză semnificativă de dure-
re sau plăcere, creierele noastre caută cauza şi o înregistrează
în sistemele noastre nervoase pentru a ne da posibilitatea să
luăm decizii mai bune referitoare la ceea ce avem de făcut pe
viitor. Spre exemplu, î�n absenţ�a unei neuro-asocieri î�n creierul tău
care să-ţ�i aducă aminte că dacă î�ţ�i pui mâna î�ntr-o flacără deschisă
te arzi, ai putea comite această greş� eală î�n repetate rânduri până
când mâna ta are arsuri grave. Î�n felul acesta, neuro-asocierile le
furnizează rapid creierelor noastre semnalele care ne ajută să ne
accesăm din nou amintirile ş� i să ne deplasăm î�n siguranţ�ă prin vie-
ţ�ile noastre.
Pentru mintea mărginită, natura întreagă este cenuşie.

Pentru mintea luminată, întreaga lume arde
şi scânteiază de lumină.
− Ralph Waldo Emerson
Atunci când facem ceva pentru prima oară, noi creăm o conexiune
fizică, o fâş� ie neurală subţ�ire care ne permite să accesăm din nou
acea emoţ�ie sau acel comportament ș� i î�n viitor. Gândeş� te-te la asta
î�n felul următor: de fiecare dată când repetăm comportamentul,
conexiunea se î�ntăreş� te. Adăugăm o altă fâş� ie la conexiunea noastră
neurală. Cu suficiente repetiţ�ii ş� i intensitate emoţ�ională, noi putem
adăuga numeroase fâş� ii simultan, mărind rezistenţ� a la rupere a
acestui tipar emoţ�ional sau comportamental până când, î�n cele din
urmă, obţ�inem o „magistrală” spre acest comportament sau senti-
ment. Acesta este momentul î�n care ne vedem constrânş� i să simţ�im
aceste sentimente sau să ne comportăm î�n acest fel î�n mod con-
stant. Cu alte cuvinte, această conexiune devine ceea ce am etiche-
tat deja prin termenul „super-autostradă” neurală care ne va purta
pe o rută automată ş� i constantă de comportament.
Această neuro-asociere este o realitate biologică−este de
ordin fizic. Reluând, acesta este motivul pentru care î�ncercarea de
a gândi o schimbare este de obicei ineficace; neuro-asocierile noas-
tre sunt un instrument pentru supravieţ� uire ş� i sunt ancorate î�n
sistemele noastre nervoase sub forma conexiunilor fizice ş� i nu ca
„amintiri” intangibile.
Michael Merzenich de la University of California, San Francisco
a dovedit ş� tiinţ�ific că, pe măsură ce ne abandonăm de mai multe ori
unui tipar comportamental, cu atât mai puternic va deveni tiparul.
Merzenich a cartografiat zonele particulare din creierul unei

maimuţ�e care se activau atunci când era atins un anumit deget de la
mâna acesteia. După aceea, el a î�nvăţ�at o maimuţ�ă să utilizeze cu
precădere acel deget pentru a-ş� i câş� tiga hrana. Atunci când Merzenich
a recartografiat zonele activate de pipăit din creierul maimuţ�ei, el a
descoperit că zona care reacţ�iona la semnalele de utilizare supli-
mentară a degetului î�ş�i mărise dimensiunile cu aproape 600%!
Maimuţ�a a continuat comportamentul chiar ş� i atunci când nu mai
primea recompense deoarece ruta neurală era atât de puternic
fixată.
O ilustrare a acestui lucru î�n comportamentul uman poate fi
aceea a unei persoane căreia nu-i mai place să fumeze, dar care î�ncă
simte o dorinţ�ă puternică să o facă. De ce ar sta lucrurile aş� a? Aceas-
tă persoană are „cablajul” fizic pentru a fuma. Asta explică de ce
este posibil să ţ�i se fi părut dificil să operezi o schimbare î�n structu-
rile tale emoţ�ionale sau î�n comportamente î�n trecut. Nu era doar
faptul că „tu aveai un obicei”−tu creaseș� i o reţ�ea de neuro-asocieri
puternice î�n interiorul sistemului tău nervos.
Noi dezvoltăm î�n mod inconş� tient aceste neuro-asocieri prin
faptul că ne permitem nouă î�nş� ine să ne abandonăm unor emoţ�ii
sau comportamente î�n mod constant. De fiecare dată când te laş� i
pradă emoţ�iei furiei sau comportamentului de a ţ�ipa la o persoană
iubită, tu consolidezi conexiunea neurală ş� i creş� ti probabilitatea de
a repeta asta. Vestea bună este aceasta: cercetările au arătat, de
asemenea, că atunci când maimuţ�a a fost forţ�ată să î�nceteze să mai
folosească acel deget, zona din creier unde fuseseră realizate acele
conexiuni neurale a î�nceput efectiv să-şi reducă dimensiunile ş� i, prin
urmare, neuro-asocierea a fost slăbită.
Aceasta este o veste bună pentru cei care vor să-ş� i schimbe obi-
ceiurile! Dacă pur ş� i simplu vei î�nceta să te abandonezi unui anumit
comportament sau unei emoţ�ii suficient de mult, dacă pur ş� i simplu
î�ţ�i î�ntrerupi tiparul î�n care utilizai vechea rută pentru o perioadă de
timp suficient de lungă, conexiunea neurală va slăbi ş� i se va atrofia.
Astfel, tiparul emoţ� ional sau comportamentul care te privau de
putere dispar odată cu aceasta. Ar trebui să ne amintim că asta î�n-

seamnă, de asemenea, că dacă nu-ţ�i foloseş� ti pasiunea, aceasta se va
diminua. Nu uita: nefolosit, curajul se î�mpuţ�inează. Angajamentul,
neantrenat, scade î�n intensitate. Nedăruită, iubirea se risipeş� te.
Nu este destul să ai o minte bună;

lucrul important este să o utilizezi bine.
− Rene Descartes
Ceea ce oferă ş� tiinţ�a Condiţ�ionării Neuro-Asociative sunt ş� ase paş� i

care au fost special elaboraţ�i să schimbe comportamentul spărgând
tiparele care te privează de putere. Dar î�ntâi, noi trebuie să î�nţ�ele-
gem felul î�n care creierul creează o neuro-asociere de la bun î�nceput.
De fiecare dată când tu încerci doze semnificative de durere
sau plăcere, creierul tău caută imediat cauza. El foloseş� te urmă-
toarele trei criterii.
1. Creierul tău caută ceva ce pare să fie unic. Pentru a restrân-

ge numărul de cauze probabile, creierul î�ncearcă să deosebească
ceva ce este neobiş� nuit î�n acea situaţ�ie. Pare logic că dacă ai senti-
mente neobiş� nuite, trebuie să existe o cauză neobiş� nuită.
2. Creierul tău caută ceva ce pare să se deruleze simultan.
Î�n cercurile de psihologi, asta poartă numele de Legea Recenţ�ei. Nu
are sens faptul că ceea ce se î�ntâmplă î�n clipa sau î�n imediata apro-
piere a unei plăceri sau dureri intense este probabil cauza acelei
senzaţ�ii?
3. Creierul tău caută constanță. Dacă simţ�i durere sau plăce-
re, creierul tău î�ncepe imediat să observe ce lucruri din jurul tău
sunt unice ş� i se î�ntâmplă simultan. Dacă elementul care î�ndeplineş� te
aceste două criterii pare de asemenea să se producă î�n mod con-
stant de fiecare dată când simţ�i această durere sau plăcere, poţ�i să
fii sigur că creierul tău va determina că acesta este cauza. Desigur,
aici, dificultatea este că atunci când simţ�im suficientă durere sau
plăcere, noi avem tendinţ�a să generalizăm cu privire la constanț�ă.

Sunt sigur că ai avut pe cineva care să-ţ�i fi spus: „Tu faci mereu asta,”
după ce ai făcut ceva pentru prima oară. Poate că ai spus-o chiar tu.
Deoarece aceste trei criterii pentru formarea neuro-asocierilor
sunt atât de imprecise, este foarte uş� or să cazi pradă interpretărilor
eronate ş� i să creezi ceea ce eu numesc neuro-asocieri false. Acesta
este motivul pentru care noi trebuie să evaluăm asocierile î�nainte
ca acestea să devină o parte a procesului nostru inconş� tient de lua-
re a deciziilor. Aruncăm atât de frecvent vina pe cauza greşită şi
astfel ne închidem pe noi înşine în faţa soluţiilor posibile. Odată,
am cunoscut o femeie, o artistă cu foarte mult succes, care nu mai
avusese o relaţ�ie cu un bărbat de doisprezece ani. Această femeie
era extrem de pasionată de tot ceea ce făcea; asta era ceea ce o făcea
să fie o artistă atât de grozavă.
Cu toate acestea, atunci când relaţ�ia ei s-a sfârş� it ş� i ea s-a pome-
nit cu o durere masivă, creierul ei a căutat imediat cauza−a căutat
ceva care era unic la această relaţ�ie.
Creierul ei a observat că relaţ�ia a fost deosebit de pasionantă. Î�n
loc să identifice asta ca pe una dintre părţ�ile frumoase ale relaţ�iei,
ea a î�nceput să creadă că acesta era motivul din cauza căruia s-a
î�ncheiat relaţ�ia. Creierul ei a căutat de asemenea ceva care era si-
multan cu durerea; din nou, a observat că existase foarte multă pa-
siune chiar î�nainte să se termine. Atunci când a căutat ceva care să
fie constant, pasiunea a fost iarăş� i identificată ca vinovat. Deoarece
pasiunea a satisfăcut toate aceste trei criterii, creierul ei a hotărât
că aceasta trebuie să fie motivul din cauza căruia relaţ�ia ei s-a î�n-
cheiat dureros.
După ce a asociat asta drept cauză, ea a decis să nu mai simtă
niciodată nivelul acela de pasiune î�ntr-o relaţ� ie. Acesta este un
exemplu clasic de neuro-asociere falsă. Ea asociase o cauză falsă, iar
aceasta î�i dirija comportamentele actuale ş� i î�i distrugea potenţ�ialul
pentru o relaţ�ie mai bună î�n viitor. Adevăratul vinovat î�n relaţ�ia ei
era că ea ş� i partenerul aveau valori ş� i reguli diferite. Î�nsă deoarece
asociase durerea la pasiunea sa, ea o evita cu orice preţ� , nu doar î�n

relaţ�iile sale, ci chiar ş� i î�n arta sa. Calitatea î�ntregii sale vieţ�i a î�nce-
put să aibă de suferit. Acesta este un exemplu perfect al felurilor
stranii î�n care noi realizăm propriile asocieri; noi doi trebuie să î�n-
ţ�elegem felul î�n care creierul nostru produce asocieri ş� i să punem la
î�ndoială multe dintre acele conexiuni pe care pur ș� i simplu le-am
acceptat ş� i care este posibil să ne limiteze vieţ�ile. Altminteri, suntem
sortiţ�i să ne simţ�im neî�mpliniţ�i ş� i dezamăgiţ�i î�n vieţ�ile noastre per-
sonale ş� i profesionale.
O SURSǍ DE AUTOSABOTAJ
Chiar ș� i mai perfide sunt neuro-asocierile mixte, sursa clasică a
autosabotajului. Dacă te-ai surprins pe tine î�nsuţ�i î�ncepând să rea-
lizezi ceva ş� i apoi distrugând acel ceva, neuro-asocierile mixte sunt
de regulă vinovate. Poate că afacerea ta s-a dezvoltat haotic, pros-
perând astăzi ş� i prăbuş� indu-se mâine. Ce î�nseamnă toată povestea
asta? Este un exemplu î�n care atât durerea, cât ş� i plăcerea au fost
asociate aceleiaş� i situaţ�ii.
Un exemplu cu care mulţ�i dintre noi se pot identifica este cel al
banilor. Î�n cultura noastră, oamenii au asocieri incredibil de variate
pentru bogăţ�ie. Nu există nicio î�ndoială că oamenii vor bani. Ei cred
că aceş� tia le vor aduce mai multă libertate, mai multă siguranţ�ă,
ş� ansa de a contribui, ş� ansa de a călători, de a î�nvăţ�a, de a se extinde,
de a face o diferenţ�ă. Dar î�n acelaş� i timp, cei mai mulţ�i oameni nu
urcă niciodată dincolo de un anumit palier al câş� tigurilor deoarece,
î�n adâncul lor, ei asociază deţ�inerea unor sume „excesive” de bani
cu o mulţ�ime de lucruri negative. Ei o asociază lăcomiei, situaţ�iei de
a fi judecat, stresului, imoralităț�ii sau lipsei de spiritualitate.
Unul dintre primele exerciţ�ii pe care le cer oamenilor să le facă
î�n seminarele mele Financial Destiny (Destinul Financiar) este de a
supune unui brainstorming toate asocierile pozitive pe care le au
pentru bogăţ�ie, ş� i, de asemenea, pe toate cele negative. Î�n partea cu
plus, ei scriu lucruri cum ar fi: libertate, lux, contribuţ�ie, siguranţ�ă,

călătorii, oportunitate ş� i a face o diferenţ�ă. Dar la partea cu minus
(care este de regulă mai plină) ei scriu lucruri cum ar fi: certuri cu
soţ�ul sau soţ�ia, stres, vinovăţ�ie, nopţ�i fără somn, efort intens, lăco-
mie, superficialitate ş� i mulţ�umire de sine, faptul de a fi judecat ş� i
taxele.
Observi o diferenţ� ă de intensitate î�ntre cele două seturi de
neuro-asocieri? Care crezi că joacă un rol mai puternic î�n vieţ�ile lor?
Atunci când hotărăş� ti ce să faci, dacă creierul tău nu are un

semnal clar despre ceea ce produce durere ş� i ceea ce produce plă-
cere, devine suprasolicitat ş� i se bulversează. Î�n consecinţ�ă, pierzi
din avânt ş� i din puterea de a realiza acţ�iuni decisive care ar putea
să-ţ�i aducă ceea ce vrei. Atunci când îi oferi creierului tău sem-
nale mixte, vei obţine rezultate mixte. Gândeş� te-te că procesul
de a lua decizii al creierului tău este asemenea unei balanţ�e: „Dacă
aş� face asta, ar î�nsemna durere sau plăcere?” Ş� i nu uita, nu este vor-
ba doar de numărul de factori din fiecare tabără, ci ș� i de greutatea
pe care aceş� tia o au individual. Este posibil ca tu să ai despre bani
un număr mai mare de asocieri plăcute decât asocieri dureroase,

dar dacă una singură dintre asocierile negative este foarte intensă,
atunci acea neuro-asociere falsă î�ţ�i poate desfiinţ�a capacitatea de a
reuş� i financiar.
BARIERA DURERE-DURERE
Ce se î�ntâmplă atunci când ajungi î�ntr-un punct î�n care simţ�i că vei
avea parte de durere indiferent de ceea ce faci? Eu numesc asta
bariera durere-durere. De multe ori, când se î�ntâmplă asta, noi
ajungem imobilizaţ�i−nu ş� tim ce să facem. De regulă, alegem ceea ce
credem că ar fi alternativa cea mai puţ�in dureroasă. Totuş� i, unele
persoane lasă această durere să le copleş� ească complet ş� i trec prin
neajutorarea î�nvăţ�ată.
Utilizarea celor ş� ase paş� i ai NAC te va ajuta să î�ntrerupi aceste
tipare care te privează de putere. Tu vei crea rute alternative astfel
î�ncât să nu te rezumi pur ş� i simplu la dorinţ�a de a elimina compor-
tamentul nedorit sau la a-l scurtcircuita pe termen scurt, ci la a-ţ�i
crea noi conexiuni pentru a simţ�i ş� i a te comporta cu consecvenț�ă
faț�ă de noile tale opţ�iuni care oferă putere. Fără a schimba lucrurile
cărora le sunt asociate plăcerea ş� i durerea î�n sistemul tău nervos,
nicio schimbare nu va rezista.
După ce asculț�i ş� i î�nţ�elegi următorii ş� ase paş� i, te provoc să alegi
un lucru pe care vrei să-l schimbi chiar acum î�n viaţ�a ta. Acţ�ionează
ş� i mergi până la capăt cu fiecare dintre paş� ii pe care urmează să-i
î�nveţ�i, astfel î�ncât nu doar că asculț�i capitolul, ci produci ș� i schim-
bări ca urmare a faptului că î�l asculț�i. Hai să î�ncepem să î�nvăț�ăm…
6
CUM SǍ� SCHIMBI ORICE
LUCRU DIN VIAȚ� A TA:
Ş� TIINȚ� A CONDIȚ� IONǍ� RII
NEURO-ASOCIATIVE
Începutul unui obicei este ca un fir invizibil şi de fiecare dată
când repetăm acţiunea, noi întărim împletitura, adăugăm încă
un firişor, până se transformă într-un cablu gros care ne leagă
irevocabil, în gândire şi în acţiune.
− Orison Swett Marden
Dacă noi doi vrem să ne schimbăm comportamentul, există un sin-

gur mod eficace de a face asta: trebuie să asociem senzaţ�ii de dure-
re imediate ş� i insuportabile vechiului nostru comportament ş� i
senzaţ�ii de plăcere imediate ş� i incredibile celui nou. Gândeş� te-te la
asta î�n felul acesta: noi toţ�i, trecând prin viaţ�ă, am deprins anumite
tipare de gândire ş� i comportament pentru a scăpa de durere ş� i a
simţ�i plăcere. Cu toț�ii î�ncercăm emoţ�ii ca plictiseala, frustrarea, fu-
ria sau senzaţ�ia că suntem copleş� iţ�i ş� i elaborăm strategii pentru a
opri aceste sentimente. Unii oameni se folosesc de mersul la cum-
părături; alţ�ii se folosesc de mâncare; alţ�ii se folosesc de sex; alţ�ii se
folosesc de droguri; alţ�ii se folosesc de alcool; alţ�ii se folosesc de
ţ�ipatul la copiii lor. Ei ş� tiu, conş� tient sau inconş� tient, că această rută
neurală le va alina durerea ş� i î�i va aduce la un nivel oarecare de plă-
cere pe moment.
Oricare ar fi strategia, dacă noi doi vrem să o schimbăm, trebuie

să trecem prin ş� ase paş� i simpli al căror rezultat constă î�n găsirea
unei modalităţ�i mai simple ş� i mai î�nsufleț�itoare de a scăpa de du-
rere ş� i de a obţ�ine plăcere, modalităţ�i care să fie mai eficace ş� i mai
elegante. Aceş� ti ş� ase paş� i ai NAC î�ţ�i vor arăta cum să creezi o rută
principală care să te scoată din durere ş� i să te aducă la plăcere
fără niciun ocoliş� care să te priveze de putere. Aceş� tia sunt:
PASUL PRINCIPAL NAC 1:

Decide ce vrei cu adevărat şi ce te împiedică
să obţii acel lucru acum
Ai fi surprins de câţ� i de mulţ� i oameni au venit la mine pentru
sesiuni de terapie privată ş� i când i-am î�ntrebat ce vor, ei petre-
ceau douăzeci de minute spunându-mi ce nu voiau sau ce nu mai
voiau să î�ntâlnească. Trebuie să ne amintim că, î�n viaţ� ă, noi căpă-
tăm lucrurile asupra cărora ne concentrăm. Dacă vom continua
să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care nu ni le dorim, vom
avea ş� i mai mult parte de ele. Primul pas în producerea orică-
rei schimbări este să hotărăşti ce vrei astfel încât să ai ceva
în direcţia căruia să te mişti. Cu cât poţ� i să fii mai specific refe-
ritor la ceea ce vrei, cu atât vei avea mai multă claritate ş� i cu atât
mai mare va fi puterea de care vei dispune pentru a obţ� ine mai
repede ceea ce vrei.
Noi trebuie de asemenea să aflăm ce ne î�mpiedică să obţ�inem
ceea ce vrem. Invariabil, ceea ce ne î�mpiedică să operăm schimbarea
este că asociem mai multă durere acţ�iunii de a realiza o schimbare
decât faptului de a rămâne pe loc. Fie avem un crez de tipul: „Dacă mă
schimb, voi avea parte de durere”, fie ne temem de necunoscutul pe
care schimbarea î�l poate aduce.
Ştiința condiționǎrii neuro-asociative 175

Creează efectul de pârghie: asociază o durere
enormă cu faptul de a nu te schimba acum şi o
plăcere enormă cu experienţa de a te schimba acum
Cei mai mulţ�i oameni ş� tiu că vor î�ntr-adevăr să se schimbe ş� i totuş� i
nu se pot forţ�a să o facă! Dar de regulă, schimbarea nu este o
problemă de capacităţi; ea este aproape de fiecare dată o pro-
blemă de motivaţie. Dacă cineva ne-ar pune o armă la tâmplă ş� i ar
spune: „Ar fi cazul să ieş� i din starea asta de depresie ş� i să î�ncepi să
te simţ�i fericit acum”, sunt sigur că fiecare dintre noi ar putea să
găsească un fel de a-ș� i schimba starea emoţ�ională î�ntr-o clipă, î�n
aceste î�mprejurări.
Dar, după cum am spus, problema este că schimbarea este ade-
sea un ar trebui ş� i nu un trebuie. Sau este un trebuie, dar este un
trebuie pentru „î�ntr-o bună zi.” Singurul fel în care vom reuşi o
schimbare acum este dacă vom crea o senzație de urgenţă care
este atât de intensă, încât suntem constrânşi să mergem până
la capăt. Aş� adar, dacă vrem să creăm schimbare, noi trebuie să î�n-
ţ�elegem că problema nu este dacă putem să o facem, ci mai degrabă
dacă o vom face. Î�ntrebarea dacă o vom face sau nu se rezumă la
nivelul motivaţ� iei noastre care la rândul său se rezumă la acele
două puteri gemene ce ne modelează viaţ�a, durerea ş� i plăcerea.
Fiecare schimbare pe ai realizat-o vreodată î�n viaţ�a ta este re-
zultanta schimbării neuro-asocierilor tale despre ceea ce î�nseamnă
durere ş� i ceea ce î�nseamnă plăcere. Totuş� i, de multe ori ne vine
greu să ne determinăm pe noi î�nş� ine să ne schimbăm deoarece
avem emoţ�ii mixte referitoare la schimbare. Pe de o parte, vrem să
ne schimbăm. Nu vrem să facem cancer de la fumat. Nu vrem să ne
pierdem relaţ�iile personale pentru că nu ne controlăm furia.
Nu vrem ca propriii noş� tri copii să se simtă neiubiţ�i pentru că
noi suntem aspri cu ei. Nu vrem să ne simţ�im deprimaţ�i pentru tot
restul vieţ�ii noastre din cauza a ceva ce s-a î�ntâmplat î�n trecutul
nostru. Nu vrem să ne mai simţ�im ca niş� te victime.
Pe de altă parte, ne temem de schimbare. Ne î�ntrebăm: „Dar
dacă nu mai fumez ţ�igări, mor oricum de cancer ş� i am pierdut plă-
cerea pe care mi-o dădeau ţ� igările?” Sau: „Dar mă debarasez de
acest sentiment negativ î�n legătură cu violul ş� i mi se î�ntâmplă din
nou?” Noi avem emoţ�ii mixte î�n care asociem cu schimbarea atât du-
rere, cât ş� i plăcere. Acest lucru ne determină creierul să fie nesigur de
ceea ce are de făcut ş� i ne î�mpiedică să ne utilizăm toate resursele
pentru a opera genul de schimbări care se pot petrece î�ntr-o clipă, la
propriu, dacă fiecare strop din fiinţ�a noastră ar fi dedicat lor.
Cum schimbăm direcţ�ia acesteia? Unul dintre lucrurile care î�i
face pe toţ�i să schimbe direcţ�ia este atingerea unui prag al durerii.
Asta î�nseamnă să simţ�i durere la un nivel atât de intens, î�ncât ş� tii că
trebuie să te schimbi acum − un punct î�n care creierul tău spune: „M-am
săturat; nu mai pot să petrec nicio zi, nici măcar o clipă trăind sau
simţ�indu-mă î�n felul acesta.”
Ai î�ncercat asta, spre exemplu, î�ntr-o relaţ�ie personală? Ai re-
zistat, era dureros ş� i chiar nu erai fericit, dar ai rămas î�n aceasta
chiar ş� i aş� a. De ce? Tu ai raţ�ionat că se va î�mbunătăț�i fără să faci
nimic pentru a o face mai bună. Dacă aveai parte de o durere atât de
mare, de ce nu ai plecat? Chiar dacă erai nefericit, teama ta de necu-
noscut a fost o forţ�ă de motivare mult mai puternică. Este posibil să
fi gândit „Mda, sunt nefericit acum, dar dacă părăsesc persoana asta
ş� i nu mai găsesc pe nimeni după aceea? Cel puţ�in ş� tiu cum să fac
faţ�ă durerii pe care o simt acum.”
Genul acesta de gândire este cea care î�i î�mpiedică pe oameni să
opereze schimbări. Totuş� i, î�n cele din urmă, î�ntr-o zi, durerea de a
te afla î�n acea relaţ�ie negativă a devenit mai mare decât teama ta de
necunoscut, aş� a că ai atins un prag ş� i ai făcut schimbarea. Poate că
ai făcut acelaş� i lucru cu corpul tău, când ai hotărât, î�n cele din urmă,
că nu puteai să mai petreci î�ncă o zi fără să faci ceva î�n legătură cu
greutatea ta î�n exces. Poate că experienţ�a care te-a î�mpins, î�n cele
din urmă, dincolo de limite a fost eş� ecul tău de a te putea strecura
î�n perechea ta preferată de blugi sau senzaţ�ia „coapselor tale tună-
toare” care se lovesc una de cealaltă î�n timp ce urci legănându-te ca
o raţ�ă un rând de scări! Sau simpla vedere a pliurilor umflate de
carne î�n exces care-ț�i atârnă î�n părț�i!
DIETA ALPO
De curând, o femeie care lua parte la un seminar mi-a povestit despre

strategia sa sigură pe care a elaborat-o pentru a da jos kilogramele ne-
dorite. Ea şi o amică şi-au luat de nenumărate ori angajamentul de a
slăbi, dar de fiecare dată nu reuşeau să se ţină de cuvânt. În cele din
urmă, amândouă au ajuns în punctul în care era obligatoriu să slăbească.
Bazându-se pe ceea ce le învăţasem eu, ele aveau nevoie de un efect de
pârghie ca să se împingă dincolo de limită. Trebuiau să facă nerespecta-
rea promisiunii mai dureroasă decât orice îşi puteau imagina.
Au decis să-şi promită una celeilalte şi unui grup de amici că dacă
nu-şi onorează promisiunea de data aceasta, fiecare dintre ele va trebui
să mănânce o cutie întreagă de mâncare pentru câini Alpo! Aşadar, pen-
tru a elimina orice urmă de poftă, aceste două femei întreprinzătoare i-au
anunțat pe toți şi şi-au ţinut cutiile la vedere tot timpul ca un avertisment
constant. Ea mi-a spus că atunci când începeau să simtă junghiuri de foa-
me, ridicau cutia şi citeau eticheta. Cu ingrediente care lăudau „bucăţi
de carne de cal”, ele nu au găsit dificil să-şi menţină angajamentul. Şi-au
atins obiectivul fără nicio problemă!
O pârghie este un dispozitiv pe care noi î�l utilizăm pentru a ridica

sau a miş� ca greutăţ�i colosale pe care nu le-am putea mânui altfel.
Efectul de pârghie este absolut crucial î�n crearea oricărei schim-
bări, pentru a te elibera pe tine î�nsuţ�i de poveri comportamentale
precum fumatul, alcoolismul, mâncatul î�n exces, î�njuratul sau tipa-
re emoț� ionale cum ar fi sentimentele de deprimare, î�ngrijorare,
teamă sau insuficienț� ă − la alegere. Schimbarea presupune mai
mult decât simpla stabilire a cunoaş� terii faptului că ar trebui să te
schimbi. Î�nseamnă să ş� tii la cel mai adânc nivel emoţ�ional ş� i la cel

mai elementar nivel senzorial că trebuie să te schimbi. Dacă ai î�ncercat
de multe ori să operezi o schimbare ş� i nu ai reuş� it, asta î�nseamnă pur
ş� i simplu că nivelul de durere al eşecului de a te schimba nu este
suficient de intens. Nu ai atins pragul, supremul efect de pârghie.
Când mă ocupam de terapie privată, era imperativ să găsesc
punctul celui mai mare efect de pârghie pentru a ajuta oamenii să
facă î�ntr-o ş� edinţ�ă schimbări pe care anii de terapie nu reuş� iseră să
le realizeze. Î�ncepeam fiecare ş� edinţ�ă spunând că nu puteam să lu-
crez cu niciunul dintre cei care nu erau hotărâţ�i să se schimbe pe
loc. Unul dintre motive era că solicitam 3 000 de dolari pentru o
ş� edinţ�ă ş� i nu voiam ca ei să-ş� i investească banii dacă nu urmau să
obţ� ină pe deplin rezultatul faţ� ă de care se angajaseră astăzi, î�n
această ş� edinţ�ă unică. De multe ori, oamenii aceş� tia veneau cu avi-
onul din vreun alt colţ� al ţ�ării. Gândul că i-aş� putea trimite acasă
fără să le cercetez problema î�i motiva pe clienţ�ii mei să petreacă cel
puţ�in jumătate de oră convingându-mă că ei erau î�ntr-adevăr dedi-
caţ�i ş� i că ar face orice pentru a se schimba acum. Având genul acesta
de pârghie, crearea schimbării a devenit o chestiune de rutină. Pen-
tru a-l parafraza pe filosoful Nietzsche, cel care are un de ce suficient
de puternic poate să î�ndure aproape orice cum. Eu am descoperit că
20% din orice schimbare constă î�n a ş� ti cum; dar 80% constă î�n a ş� ti
de ce. Dacă strângem un set de motive suficient de puternice pentru
schimbare, noi putem schimba î�ntr-un minut ceva ce nu am reuş� it
să schimbăm timp de ani î�ntregi.
Daţi-mi o pârghie suficient de lungă

Şi un punct de sprijin suficient de puternic.
Voi putea să mişc pământul de unul singur.
− Arhimede
Cel mai bun efect de pârghie pe care îl poţi crea pentru tine
însuţi este durerea care vine din interior, nu din afară. Să ştii
că nu ai reuşit să te ridici la înălţimea propriilor standarde
pentru viaţa ta este durerea supremă. Dacă nu reuş� im să acţ�io-

năm î�n conformitate cu propria noastră imagine despre noi î�nş� ine,
dacă comportamentele noastre nu sunt consecvente cu standardele
noastre − cu identitatea pe care o fixăm pentru noi î�nş� ine − atunci
prăpastia dintre acţ�iunile noastre ş� i cine suntem ne determină să
facem o schimbare.
Efectul de pârghie obţ�inut prin evidenţ�ierea unei inconsecven-
ț�e î�ntre standardele cuiva ş� i comportamentul său poate fi incredibil
de eficace î�n a-l presa să se schimbe. Nu este doar presiunea exerci-
tată asupra lui din lumea exterioară, ci presiunea clădită de el din
interior. Una dintre cele mai puternice forţe ale personalității
umane este motivaţia de a menţine integritatea propriei noas-
tre identităţi.
Motivul pentru care atât de mulţ�i dintre noi par să fie contra-
dicţ�ii ambulante este pur ş� i simplu că noi nu recunoaş� tem niciodată
inconsecvenț�ele drept ceea ce sunt. Dacă vrei să ajuţ�i pe cineva, nu
vei obţ�ine acces la acest gen de „pârghie” spunându-le că se î�nş� ală
sau evidenţ�iind că sunt inconsecvenț�i, ci mai degrabă punându-le
î�ntrebări care î�i fac să-ş� i dea seama singuri de propriile inconsec-
venț�e. Aceasta este o pârghie mult mai puternică decât faptul de a
ataca pe cineva. Dacă î�ncerci să exerciţ�i doar presiune externă, ei
vor î�mpinge î�n sens invers, î�nsă este aproape imposibil să reziş� ti
presiunii interne.
Genul acesta de presiune este un instrument valoros pe care să
î�l foloseş� ti asupra ta. Mulţ�umirea de sine generează stagnarea; dacă
nu eş� ti extrem de nemulţ�umit cu actualul tău tipar de comportare,
nu vei fi motivat să realizezi schimbările care sunt necesare. S-o
recunoaş� tem; animalul uman răspunde la presiune.
Aş� a că de ce nu s-ar schimba o persoană atunci când simte ş� i
ş� tie că ar trebui să se schimbe? Ea asociază mai multă durere cu
realizarea schimbării decât cu a nu se schimba. Pentru a schim-
ba pe cineva, inclusiv pe noi î�nş� ine, noi trebuie pur ş� i simplu să in-
versăm asta astfel î� n cât să fie incredibil de dureros să nu ne
schimbăm (dureros dincolo de pragul nostru de toleranţ�ă), iar ideea

de a ne schimba să fie atrăgătoare ş� i plăcută!
Pentru a obţ�ine un efect de pârghie adevărat, adresează-ţ�i ţ�ie
î�nsuţ�i î�ntrebări care generează durere: „Cât mă va costa dacă nu mă
schimb?” Cei mai mulţ�i dintre noi sunt prea preocupaţ�i să estimeze
costul schimbării. Dar care este preţ�ul dacă nu ne schimbăm? Î�n-
treabă-te: „Până la urmă, ce voi rata î�n viaţ�a mea dacă nu fac schim-
barea? Cât mă costă deja mental, emoţ� i onal, fizic, financiar,
spiritual?” Fă ca durerea de a nu te schimba să î�ţ�i pară atât de reală,
atât de intensă, atât de imediată, î�ncât să nu mai poţ�i amâna deloc
efectuarea acelei acţ�iuni.
Dacă asta nu î�ţ�i oferă un efect de pârghie suficient de mare,
concentrează-te asupra felului î�n care î�i afectează pe cei dragi ţ�ie, pe
copiii tăi ş� i pe alţ�i oameni de care eş� ti ataş� at. Mulţ�i dintre noi vom
face mai mult pentru ceilalţ�i decât vom face pentru noi î�nş� ine. Aş� a că
imaginează-ţ�i î�n detalii clare cât de mult î�i va afecta negativ eş� ecul
tău de a te schimba pe oamenii cei mai importanţ�i pentru tine.
Cel de-al doilea pas este de a utiliza î�ntrebări de asociere a plă-
cerii ca să te ajute să cuplezi acele senzaţ� ii pozitive cu ideea de
schimbare. Î�ntreabă-te: „Dacă chiar mă schimb, cum mă va face lu-
crul acesta să mă simt î�n legătură cu mine î�nsumi? Ce tip de impuls aş�
putea crea dacă schimb asta î�n viaţ�a mea? Ce alte lucruri aş� putea să
realizez dacă realmente aş� efectua această schimbare astăzi? Cum se
vor simţ�i familia ş� i prietenii mei? Cu cât aş� fi mai fericit acum?”
Cheia este aceea de a obţ�ine o mulţime de motive sau, î�ncă ş� i mai
bine, motive suficient de puternice pentru ca schimbarea să aibă loc
imediat, nu cândva î�n viitor. Dacă nu eş� ti motivat să realizezi schim-
barea acum, nu ai, î�n realitate, un efect de pârghie.
Acum că ai asociat î�n sistemul tău nervos durerea cu lipsa
schimbării ş� i plăcerea cu efectuarea schimbării, eş� ti motivat să cre-
ezi o schimbare, poţ�i continua spre cel de al treilea pas principal al
NAC…

Întrerupe tiparul limitativ
Pentru a ne simţ�i î�ntr-un anume fel î�n mod constant, noi elaborăm
structuri caracteristice de gândire, focalizându-ne pe aceleaş� i ima-
gini ş� i idei, adresându-ne aceleaş� i î�ntrebări nouă î�nş� ine. Dificulta-
tea este că majoritatea oamenilor vor un rezultat nou, dar continuă
să acţ�ioneze î�n acelaş� i fel. Am auzit cândva spunându-se că definiţ�ia
nebuniei este „să faci aceleaş� i lucruri î�n repetate rânduri ş� i să te
aş� tepţ�i la rezultate diferite.”
Te rog să nu mă î�nţ�elegi greş� it. Nu este nimic î�n neregulă cu
tine; nu ai nevoie să fii „reparat.” (Ş� i î�ţ�i sugerez să eviţ�i orice persoa-
nă care utilizează aceste metafore pentru a te descrie!) Resursele
de care ai nevoie pentru a schimba orice î�n viaţ�a ta se găsesc î�năun-
trul tău chiar acum. Doar că ai un set de neuro-asocieri care te î�m-
piedică de regulă să-ţ�i utilizezi potenţ�ialul complet. Ceea ce trebuie
să faci este să-ţ�i reorganizezi rutele neurale astfel î�ncât acestea să te
î�ndrume î�n mod constant mai mult î�n direcţ�ia dorinţ�elor tale ş� i nu
î�n cea a frustrărilor ş� i temerilor tale.
Pentru a obţ�ine rezultate noi î�n vieţ�ile noastre nu putem pur ş� i
simplu să ş� tim ce vrem ş� i să creăm un efect de pârghie pentru noi
î�nş� ine. Noi putem să fim foarte motivaţ�i pentru a ne schimba, dar
dacă vom continua să facem aceleaş� i lucruri, să acţ�ionăm î�n ace-
leaş� i tipare inadecvate, vieţ�ile noastre nu se vor schimba ş� i nu vom
simţ�i altceva decât din ce î�n ce mai multă durere ş� i frustrare.
Ai văzut vreodată o muscă ajunsă prizonieră î�ntr-o cameră? Ea
caută imediat lumina, aş� a că se î�ndreaptă spre fereastră, lovindu-se
î�n repetate rânduri de geam, uneori timp de ore î�ntregi. Ai observat
vreodată oameni care fac asta? Ei sunt foarte motivaţ�i să se schim-
be: au un efect de pârghie intens. Dar toată motivaţ�ia din lume nu te
va ajuta dacă î�ncerci să zbori afară printr-o fereastră î�nchisă. Trebu-
ie să-ţ�i schimbi abordarea. Musca are o ş� ansă doar dacă dă î�napoi ş� i
se uită după o altă ieş� ire.
Dacă noi doi derulăm acelaş� i tipar î�nvechit, vom obţ�ine aceleaş� i
rezultate î�nvechite. Albumele de discuri creează aceleaş� i sunete î�n
mod constant datorită tiparului lor, canalul continuu î�n care este
codificat sunetul. Dar ce s-ar î�ntâmpla dacă î�ntr-o zi aş� ridica discul
tău, aş� lua un ac ş� i aş� zgâria î�nainte ş� i î�napoi de zeci de ori? Dacă fac
asta de suficiente ori, există un punct î�n care tiparul este atât de
tare î�ntrerupt, î�ncât discul nu va mai cânta niciodată î�n acelaş� i fel.
Î�n mod asemănător, simpla î�ntrerupere a tiparelor limitative emoţ�io-
nale sau de comportament ale cuiva î�i poate schimba complet viaţ�a
deoarece, uneori, asta creează de asemenea un efect de pârghie ş� i
doar cu aceş� ti doi paş� i poţ�i schimba practic orice. Paş� ii suplimentari
ai NAC sunt doar o modalitate de a te asigura că schimbările durează
ş� i că tu dezvolţ�i alegeri noi care sunt plăcute ş� i insufleț�itoare.
Am realizat o î�ntrerupere amuzantă a unui tipar, de curând, la
unul dintre seminarele mele Putere nemărginită î�n Chicago. Un băr-
bat pretindea că el chiar î�ş�i dorea să scape de obiceiul său de a con-
suma ciocolată, dar mie mi-a fost limpede că el avea parte de foarte
multă plăcere de pe urma identităţ�ii sale de „dependent de ciocola-
tă.” De fapt, purta până ş� i un tricou care declara „Vreau totul pe
lume, dar mă voi mulţ�umi cu ciocolată.” Asta oferea dovezi solide că
acest bărbat, deş� i era posibil să-ş� i fi dorit să î�nceteze să mănânce
ciocolată, avea de asemenea o doză mare de „beneficii indirecte”
care să î�i menț�ină obiceiul.
Uneori, oamenii vor să creeze o schimbare deoarece un tipar
comportamental sau emoţ�ional le provoacă durere. Dar este posibil
ca ei să profite chiar de pe urma lucrului pe care î�ncearcă să-l
schimbe. Dacă o persoană se răneş� te, spre exemplu, ş� i apoi toată
lumea î�ncepe să-i facă brusc toate poftele, oferindu-i foarte multă
atenţ�ie, aceasta ar putea să descopere că rănile nu i se vindecă chiar
aş� a de repede. Deş� i aceasta vrea să scape de durere, inconş� tient î�ş�i
doreş� te mai mult din plăcerea de a ş� ti că oamenilor le pasă.
Tu poţ�i să faci totul cum trebuie, dar dacă „beneficiul indirect”
este prea puternic, te vei surprinde revenind la vechile obiceiuri.
Cineva care obţ�ine beneficii indirecte are emoţ�ii amestecate î�n ceea
ce priveş� te schimbarea. Persoana aceea spune că vrea să se schim-

be, dar crede frecvent la nivel subconş� tient că menţ�inerea vechiului
tipar comportamental sau emoţ�ional î�i oferă ceva ce nu ar putea
obţ�ine î�n nici un alt mod. Astfel, aceasta nu este dispusă să abando-
neze starea de deprimare, chiar dacă este dureroasă. De ce? Pentru
că, spre exemplu, starea de deprimare le aduce atenţ�ie. Aceasta nu
vrea să se simtă deprimată, dar vrea cu disperare atenţ�ie. Î�n final,
nevoia de atenţ�ie câş� tigă ş� i persoana rămâne deprimată. Nevoia de
atenţ�ie este doar unul dintre exemplele de beneficiu indirect. Pen-
tru a soluţ�iona asta, noi trebuie să î�i furnizăm persoanei suficient
efect de pârghie î�ncât ea să fie nevoită să se schimbe, dar trebuie de
asemenea să-i arătăm o nouă modalitate de a-ş� i satisface nevoile.
Deş� i sunt sigur că la un nivel oarecare bărbatul acesta ş� tia că
trebuie să scape de ciocolată, sunt de asemenea destul de sigur că
ş� tia că putea să folosească această oportunitate pentru a obţ� ine
destul de multă atenţ�ie. De fiecare dată când există beneficiul indi-
rect, tu trebuie să măreş� ti efectul de pârghie, aş� a că eu am hotărât
că o î�ntrerupere masivă a tiparului avea să creeze efectul de pârghie
necesar. „Domnule!” am exclamat eu. „Î�mi spuneţ�i că sunteţ�i pregătit
să renunţ�aţ�i la ciocolată. Asta e grozav. Există doar un singur lucru pe
care aş� vrea să-l faceţ�i î�nainte ca noi să eliminăm acel tipar vechi pen-
tru totdeauna.” El a î�ntrebat: „Care este?” Eu am zis: „Pentru a vă
aduce corpul î�n condiţ�ia potrivită, pe parcursul următoarelor nouă
zile dvs. nu trebuie să mâncaţ� i nimic altceva decât ciocolată. Nu
aveţ�i voie să puneţ�i gura pe nimic altceva decât pe ciocolată.”
Persoanele din public au î�nceput să chicotească ş� i omul s-a ui-
tat la mine cu î�ndoială. „Pot să beau?” a î�ntrebat el. „Da”, am zis eu,
„puteț�i să beț�i apă. Patru pahare pe zi — dar asta e tot. Tot restul
trebuie să fie ciocolată.” El a ridicat din umeri ş� i a râs forţ�at. „Î�n regu-
lă, Tony, dacă asta vrei tu. Eu pot să fac asta fără să mă schimb. Î�mi
pare rău că te fac de râs!” Am zâmbit ş� i am continuat seminarul.
Ar fi trebuit să vezi ce s-a î�ntâmplat după aceea! Ca prin minu-
ne, zeci de batoane de ciocolată ş� i de dulciuri s-au materializat din
buzunare, poş� ete ş� i serviete ş� i i-au fost date mai departe. Până la
pauza de prânz, el fusese î�necat cu absolut toate bucăţ�ile de cioco-

lată din acea sală de conferinţ�e: Baby Ruth, Butterfingers, Snickers,
Milky Way, M&M, Almond Joys, caramele Fanny Farmer.
El mi-a atras atenţ�ia pe holul de afară. „Mulţ�umesc, Tony; e gro-
zav!” a exclamat el î�n timp ce desfăcea ş� i spărgea Hershey’s Kisses
î�n gură, hotărât să-mi demonstreze că poate „să mă î�nvingă.” Dar nu
a reuş� it să-ş� i dea seama că nu cu mine se î�ntrecea— el se î�ntrecea
cu sine î�nsuş� i! Eu nu făceam decât să-i recrutez corpul ca aliat pen-
tru a obţ�ine efect de pârghie ş� i a-i sparge tiparul.
Ai idee ce sete î�ţ�i provoacă zahărul? Până la sfârş� itul zilei, gâtul
acestui tip era absolut iritat — ş� i î�ş�i pierduse cu siguranţ�ă pasiunea
pentru ciocolată î�n timp ce oamenii continuau să-i î�ndese batoane
Krackel î�n buzunare ş� i să-i pună î�n mână Thin Mints. Pâna a doua zi
î�ş�i pierduse complet simţ�ul umorului, dar nu era î�ncă pregătit să se
dea bătut. „Mai ia puţ�ină ciocolată!” am insistat eu. El a desfăcut un
baton Three Musketeers ş� i m-a fixat cu ură.
Până î�n cea de a treia dimineaţ�ă, când s-a târât î�n sală, el arăta
ca un om care î�ş�i petrecuse î�ntreaga noapte dând la raț�e. „Cum a
fost micul dejun?” l-am î�ntrebat eu î�n timp ce lumea râdea. „Nu prea
bun”, a recunoscut el cu vocea slăbită. „Mai ia puţ�in!” am zis eu. A mai
acceptat fără tragere de inimă î�ncă o bucăţ�ică de ciocolată de la ci-
neva care stătea î�n spatele lui, dar nu a reuş� it să o desfacă sau mă-
car să se uite la ea. „Ce s-a î�ntâmplat?” l-am î�ntrebat eu. „Te-ai
săturat?” El a dat din cap. „Hai, tu eş� ti campionul ciocolatei!” l-am
î�ntărâtat. „Ia puţ�ină! Nu e ciocolata cea mai grozavă? Ce zici de niş� te
batoane Mounds? Ş� i de niş� te Peanut M&M? Ş� i o cutie î�ntreagă de
ciocolată de casă Rocky Road? Nu-i aş� a că o poţ�i gusta? Nu-ţ�i lasă
gura apă?”
Cu cât vorbeam mai mult, cu atât devenea el mai verde. „Ia î�ncă
puţ�in!” am zis eu ş� i î�n final el a explodat: „NU MĂ� POŢ� I OBLIGA!”
Publicul a râs gălăgios î�n vreme ce bărbatul î�ș�i dădea seama ce a zis.
„Atunci, î�n regulă. Aruncă dulciurile ş� i ia loc.”
Mai târziu, m-am î�ntors la el ş� i l-am ajutat să selecteze alterna-

tive insufletitoare la ciocolată, formulând câteva rute noi spre plă-
cere care î�i confereau mai multă putere ş� i care nu presupuneau ca
el să consume ceva despre care ş� tia că nu î�i face bine. După aceea,
am î�nceput să lucrez realmente cu el, condiţ�ionând noile asocieri ş� i
ajutându-l să-ş� i î�nlocuiască vechea dependenţ�ă cu o varietate de
comportamente sănătoase: respiraţ�ie pentru putere, sportul, ali-
mentele bogate î�n apă, combinarea corectă a alimentelor ş� i aş� a mai
departe*.
Am creat efect de prâghie pentru acest tip? Sigur! Dacă î�i poţ�i
provoca unei persoane durere î�n corp, obț�ii un efect de pârghie in-
contestabil. Aceasta va face orice pentru a scăpa de durere ş� i a simţ�i
plăcere. Simultan, i-am spart tiparul. Toţ�i ceilalţ�i î�ncercau să-l facă
să înceteze să mai mănânce ciocolată. Eu i-am cerut să o mănânce!
Acesta a fost un lucru la care nu s-a aş� teptat deloc ş� i i-a î�ntrerupt pe
deplin tiparul. El a asociat rapid senzaţ�ii atât de dureroase cu ideea
de a consuma ciocolată, î�ncât a fost creată peste noapte o nouă rută
neurală ş� i vechea sa „Autostradă Hershey” a fost bombardată, deve-
nind de nerecunoscut.
Pe vremea când făceam terapie privată, oamenii veneau să mă
vadă, luau loc î�n biroul meu ş� i î�ncepeau să-mi spună î�n ce consta
problema lor. Ei spuneau. „Problema mea este…” ş� i apoi izbucneau
î�n lacrimi, pierzându-ş� i controlul. Imediat ce se î�ntâmpla asta, mă
ridicam î�n picioare ş� i strigam: „SCUZAŢ� I-MĂ� !” Asta î�i făcea să tresară
ş� i apoi eu continuam cu „Nu am î�nceput î�ncă!” De obicei, ei răspun-
deau: „O, î�mi pare foarte rău.” Ş� i î�ş�i schimbau imediat stările emoţ�io-
nale ş� i î�ş�i recăpătau controlul. Era extrem de amuzant! Oamenii
aceş� tia care simţ�eau că nu au niciun control asupra vieţ�ii lor dove-
deau imediat că ş� tiau deja exact cum să schimbe felul î�n care se
simţ�eau!
* Află mai multe despre aceste principii în cartea Putere nemărginită, capito-
lul 10: Combustibilul excelenței – energia.
Unul dintre cele mai bune moduri de a î�ntrerupe tiparul cuiva

este să faci lucruri la care acesta nu se aş� teaptă, lucruri care sunt
radical diferite de ceea ce au î�ntâlnit î�nainte. Gândeş� te-te la câteva
dintre modalităţ�ile î�n care î�ţ�i poţ�i î�ntrerupe propriile tipare. Zăbo-
veș� te o clipă pentru a născoci câteva dintre cele mai plăcute ş� i tul-
burătoare moduri prin care poţ� i î�ntrerupe un tipar î�n care eş� ti
frustrat, î�ngrijorat sau copleş� it.
Data viitoare când î�ncepi să te simţ�i deprimat, sari î�n sus, pri-
veş� te cerul ş� i strigă pe cel mai idiot ton al vocii tale: „A-L-E-L-U-I-A!
Azi nu-mi miros picioarele!” O miş� care idioată ş� i caraghioasă ca
asta î�ţ�i va deplasa cu siguranţ�ă atenţ�ia, î�ţ�i va schimba dispoziţ�ia ş� i
cu siguranţ�ă că va schimba dispoziţ�iile tuturor celor din jurul tău pe
măsură ce aceş� tia vor î�ncepe să î�nţ�eleagă că nu mai eş� ti deprimat
— doar caraghios!
Dacă mănânci î�n exces î�n mod regulat ş� i vrei să te opreş� ti, î�ţ�i voi
oferi o strategie care va funcţ�iona î�n mod sigur, dacă eş� ti dispus să
î�ţ�i iei angajamentul pentru ea. Data viitoare când te afli î�ntr-un re-
staurant mâncând î�n exces, fă un salt î�n mijlocul î�ncăperii, arată cu
degetul spre scaunul tău ş� i strigă cât te ț�in plămânii, „PORC!” Î� ţ�i
garantez că dacă faci asta de trei sau de patru ori î�ntr-un loc public,
nu vei mai mânca î�n exces! Vei asocia prea multă durere cu acest
comportament! Pur ş� i simplu aminteş� te-ţ�i: cu cât va fi mai scandaloa-
să abordarea ta pentru a sparge un tipar, cu atât va fi mai eficace.
Una dintre distincţ� iile-cheie pentru î�ntreruperea unui tipar
este că trebuie să o faci î�n clipa î�n care se produce tiparul. Trecem
î�n fiecare zi prin î�ntreruperi de tipare. Atunci când spui „mi-am
pierdut ş� irul gândurilor”, tu anunţ�i că ceva sau cineva ţ�i-a î�ntrerupt
tiparul de concentrare. Ai fost vreodată implicat î�ntr-o conversaţ�ie
profundă cu un amic, cineva te-a î�ntrerupt pentru o clipă ş� i apoi ai
revenit î�ntrebându-te „Unde eram?” Sigur că ț�i s-a î�ntâmplat, iar
acesta este un exemplu clasic de î�ntrerupere a unui tipar.
Reț�ine, dacă vrem să creăm schimbare ş� i am î�nvăţ�at î�n trecut să
obţ�inem plăcere urmând o rută ocolitoare care include o serie de
consecinţ�e negative, este nevoie să spargem acel tipar vechi. Trebuie

să-l bruiem până devine imposibil de recunoscut, să găsim un tipar
nou (iar acesta este următorul pas) ş� i să î�l condiţ�ionăm î�n repetate
rânduri până se transformă î�n abordarea noastră constantă.
CUM SĂ SPARGI TIPARELE LIMITATIVE

ALE SENTIMENTELOR ŞI ACŢIUNII
Din nou, este adesea adevărat că î�ntreruperea unui tipar de suficiente
ori poate schimba aproape pe oricine. O modalitate simplă de a
sparge un tipar este prin bruierea senzaţiilor pe care le asociem
cu amintirile noastre. Singurul motiv pentru care suntem supăraţ�i
este acela că ne reprezentăm lucrurile î�ntr-o anumită manieră î�n
minţ�ile noastre. Spre exemplu, dacă ş� eful tău ţ�ipă la tine ş� i tu reiei
experienţ�a aceea î�n minte pentru tot restul zilei, imaginându-ţ�i cum
el sau ea ţ�ipă la tine î�n repetate rânduri, atunci te vei simţ�i din ce î�n
ce mai prost. De ce ai permite experienţ�ei să te afecteze î�n continu-
are? De ce să nu iei pur ş� i simplu această î�nregistrare din mintea ta
ş� i să o zgârii de atât de multe ori, î�ncât nu vei mai putea simţ�i acele
sentimente de aici î�nainte? Probabil că ai putea chiar să o faci
amuzantă!
Î�ncearcă asta chiar acum făcând următoarele: gândeş� te-te la o
situaţ�ie care te face să te simţ�i trist, frustrat sau furios. Acum, efec-
tuează primii doi paş� i ai NAC, pe care i-am acoperit deja. Dacă acum
te simţ�i prost î�n legătură cu situaţ�ia, cum ai vrea să te poţ�i simţ�i? De
ce vrei să te simţ�i î�n felul acela? Ceea ce te-a î�mpiedicat să te simţ�i
î�n felul acela sunt senzaţ�iile pe care le-ai asociat cu această situaţ�ie.
Nu ar fi minunat dacă te-ai putea simţ�i bine î�n legătură cu ea? Acum
obţ�ine un efect de pârghie asupra ta. Dacă nu schimbi felul î�n care
te simţ�i referitor la această situaţ�ie, cum vei continua să te simţ�i?
Pariez că destul de prost! Vrei să plăteş� ti acel preţ� ş� i să porţ�i conti-
nuu după tine aceste senzaţ�ii negative sau supărări pe care le ai la
adresa acestei persoane sau situaţ�ii? Dacă te-ai schimba acum, nu-i
aş� a că te-ai simţ�i mai bine?
TIPARUL DE BRUIAJ
Ai obţ�inut un efect de pârghie suficient; acum bruiază sentimentele
care te privează de putere până când acestea nu mai apar. După ce
citeș� ti asta, efectuează paş� ii următori.
1) Vizualizează în minte situaţia care te deranja atât de
mult. Imaginează-ţ�i-o ca pe un film. Nu te simţ�i supărat î�n legătură
cu ea; urmăreş� te-o doar o dată, văzând tot ce s-a î�ntâmplat.
2) Ia aceeaşi experienţă şi transform-o într-un desen ani-
mat. Ridică-te î�n scaun cu un rânjet mare ş� i caraghios pe chip, res-
pirând din plin ş� i derulează imaginea î�napoi cât de repede poţ� i
pentru a putea vedea cum se desfăş� oară totul î�n sens invers. Dacă
cineva a zis ceva, priveş� te-l cum î�ş�i î�nghite cuvintele! Lasă filmul să
se deruleze î�napoi cu o viteză foarte mare ş� i apoi derulează-l din
nou î�nainte la o viteză ş� i mai mare. Acum schimbă culorile imagini-
lor pentru ca feţ�ele tuturor să fie colorate ca un curcubeu. Dacă
există o anumită persoană care te supără, fă-i urechile să crească
foarte mari, la fel ca ale lui Mickey Mouse ş� i fă-i nasul să crească la
fel ca al lui Pinocchio.
Fă asta de cel puţ�in 12 ori, î�nainte ş� i î�napoi, î�n lateral, zgâriind
discul reprezentării tale cu o viteză ş� i un umor extraordinare. Cre-
ează puţ�ină muzică î�n mintea ta î�n timp ce faci asta. Poate că este
cântecul tău preferat sau vreun gen de muzică din desene animate.
Cuplează aceste sunete ciudate la imaginea care te supăra anterior.
Asta va schimba cu siguranţ�ă senzaţ�iile. Cheia acestui proces este
viteza la care derulezi reprezentarea ş� i nivelul de umor ş� i exagerare
pe care î�l poţ�i asocia cu aceasta.
3) Acum gândeşte-te la situaţia care te deranja şi observă
cum te simţi acum. Dacă ai acţ�ionat î�n mod eficace, tu vei fi spart
cu uş� urinţ�ă tiparul de atâtea ori, î�ncât î�ţ�i va fi greu sau imposibil să
simţ�i din nou acele sentimente negative. Asta poate fi făcut cu lu-
crurile care te-au supărat timp de ani de zile. Este adeseori o abor-
dare mult mai eficace decât î�ncercarea de a analiza de ce-urile ş� i
raţ�iunile unei situaţ�ii, ceea ce nu schimbă senzaţ�iile pe care tu le
asociezi cu situaţ�ia.
Indiferent cât pare de simplist, bruierea î�n mod eficace a unei
situaţ�ii va funcţ�iona î�n cele mai multe cazuri, chiar ş� i acolo unde a
fost implicată trauma. De ce funcţionează asta? Deoarece toate
sentimentele noastre se bazează pe imaginile asupra cărora
ne concentrăm î�n minţ�ile noastre ş� i pe sunetele ş� i senzaţ�iile pe
care le asociem acelor imagini specifice. Pe măsură ce schimbăm
imaginile ş� i sunetele, noi schimbăm felul î�n care ne simţ�im. Condi-
ţ� ionarea acestora î�n repetate rânduri face ca revenirea î�n cadrele
vechiului tipar să fie dificilă.
O modalitate de a sparge tiparul este de a te opri pur ş� i simplu
din a face ceva, de a te opri brusc. Dacă te opreş� ti ş� i nu mai derulezi
un tipar î�n repetate rânduri, ruta neurală se va dezintegra treptat.
După ce este creată o conexiune neurală, creierul va avea tot timpul
o rută, dar dacă aceasta nu este folosită, va fi ş� tearsă. La fel cum se
î�ntâmplă cu orice altceva, dacă nu o foloseş� ti, î�ncepi să o pierzi.
Acum că ai spart tiparul care te ţ�inea pe loc, ai spaţ�iul disponibil
pentru…

CREEAZĂ O ALTERNATIVĂ NOUĂ,
ÎNSUFLEȚITOARE
Cel de-al patrulea pas este absolut important pentru a punele bazele
schimbării pe termen lung. De fapt, eşecul majorităţii oamenilor
de a găsi o modalitate alternativă de a scăpa de durere şi de a
încerca sentimente de plăcere este motivul principal pentru
care tentativele de a se schimba ale celor mai mulţi oameni
sunt doar temporare. Mulţ�i oameni ajung î�n punctul î�n care trebuie
să se schimbe, î�n care schimbarea este obligatorie deoarece asocia-
ză foarte multă durere vechiului lor tipar ş� i asociază plăcere ideii de
a se schimba. Ei chiar î�ş�i î�ntrerup tiparele. Dar după aceea, nu au
nimic cu care să î�nlocuiască vechiul tipar!
Ț� ine minte, toate tiparele tale neurologice sunt proiectate să te
ajute să scapi de durere ş� i să obţ�ii plăcere. Aceste tipare sunt bine
stabilite ş� i chiar dacă ele ar putea să aibă efecte secundare negative,
dacă tu ai î�nvăţ�at că un obicei te poate scăpa de durere, vei reveni la
el î�n repetate rânduri din moment ce nu ai găsit nicio modalitate
mai bună de a obţ�ine sentimentele pe care ţ�i le doreş� ti.
Dacă ai urmat fiecare dintre aceş� ti paş� i, te-ai lămurit î�n legătură
cu ceea ce voiai ş� i ce te î�mpiedica să obţ�ii acel ceva, ai obţ�inut un
efect de pârghie asupra ta, ai î�ntrerupt tiparul ş� i acum trebuie să
umpli golul cu un nou set de alegeri care î�ţ�i vor oferi aceleaş� i senti-
mente plăcute fără efectele secundare negative. Odată ce te-ai lăsat
de fumat, tu trebuie să găseş� ti un nou mod sau o mulţ�ime de mo-
duri noi de a î�nlocui orice beneficii pe care le obţ�ineai de la vechiul
comportament; beneficiile vechilor sentimente sau comportamen-
te trebuie să fie reţ�inute de noile comportamente sau sentimente î�n
timp ce se elimină efectele secundare. Cu ce poţ�i î�nlocui grijile? Ce
crezi despre acţ�iunile considerabile î�n cadrul unui plan pe care î�l ai
pentru a-ţ�i atinge obiectivele? Depresia poate fi î�nlocuită cu o foca-
lizare asupra felului î�n care să-i ajuţ�i pe cei care au nevoie.
Dacă nu eş� ti sigur cum să scapi de durere ş� i cum să simţ�i plăcere
ca î�nlocuitor pentru fumat, alcoolism, griji sau alte emoţ�ii ori com-
portamente indezirabile, poţi afla simplu răspunsurile modelând
oamenii care au întors lucrurile în favoarea lor. Găseş� te persoane
care au efectuat schimbări durabile. Î�ţ�i garantez că vei descoperi că
au avut o alternativă pentru î�nlocuirea vechiului comportament.
Un bun exemplu pentru asta este prietenul meu Fran Tarkenton.
Când eu ş� i Fran am î�nceput să realizăm î�mpreună emisiunile mele
de televiziune Personal Power (Putere personală), el avea un obicei
care realmente m-a uimit. Era dependent de tutunul de mestecat.

Eram î�ntr-o ş� edinţ�ă cu Fran ş� i el î�ş�i î�ntorcea brusc capul ş� i scuipa.
Asta nu se potrivea cu imaginea mea asupra acestui bărbat puternic
ş� i elegant. Dar el făcea asta de mai bine de douăzeci de ani.
După cum avea să-mi spună Fran mai târziu, tutunul de meste-
cat era una dintre cele mai mari plăceri din viaţ�a sa. Era asemenea
celui mai bun prieten al său. Dacă se afla pe drum ş� i se simţ�ea sin-
gur, el putea să mestece tutun ş� i nu se mai simţ�ea singur. Mai mult,
el a spus odată unui grup de prieteni de-ai săi că dacă ar avea de
ales î�ntre sex ş� i mestecatul de tutun, el ar mesteca tutun! Cum ţ�i se
pare asta ca neuro-asociere falsă? El crease o rută de conexiuni care
î�l scăpa de durere ş� i î�l aducea la plăcere prin autostrada mestecatu-
lui de tutun. După ani de utilizare continuă ş� i consolidare, el crease
o linie magistrală de circulaţ�ie de la tutun la plăcere; astfel, acesta
era traseul său preferat de schimbare.
Ce l-a determinat să-ş� i schimbe comportamentul? Î�n cele din
urmă, el a câş� tigat un efect de pârghie suficient asupra lui î�nsuş� i.
Î� ntr-o zi, cu puţ�in ajutor de la „un prieten”, a î�nceput să vadă că
mestecarea tutunului era î�n contradicţ�ie flagrantă cu calitatea omu-
lui care devenise. Aceasta reprezenta o lipsă de control asupra vieţ�ii
sale ş� i cum deț�inerea controlului asupra vieţ�ii sale era una dintre
cele mai î�nalte valori ale lui Fran, acesta era un standard pe care nu
putea să-l î�ncalce. Era prea dureros să te afli î�n poziţ�ia aceea. El a
î�nceput să-ş� i direcţ�ioneze focalizarea minţ�ii spre posibilitatea can-
cerului oral. Ș� i l-a imaginat î�n culori vii până când, destul de repede,
s-a î�ndepărtat de ideea de a folosi tutun. Gustul acestuia a î�nceput
să-l dezguste. Aceste imagini l-au ajutat să câş� tige efect de pârghie
asupra lui î�nsuş� i ş� i să î�ntrerupă tiparul pe care î�l asociase anterior
cu folosirea tutunului pentru a obţ�ine plăcere.
Următoarea ş� i cea mai importantă cheie a fost aceea că Fran a
găsit noi feluri de a obţ�ine plăcere care erau chiar mai eficace decât
tutunul. El s-a concentrat asupra afacerii sale ca niciodată până
atunci ş� i a î�nceput să obţ�ină rezultate care au făcut din compania sa,
KnowledgeWare, una dintre cele mai de success companii de
software de pe Wall Street. Chiar mai puternic, acum că avea nevoie

de o nouă parteneră de viaţ�ă, el s-a hotărât să atragă una reală ş� i a
găsit femeia visurilor sale ş� i a î�nvăţ�at să obţ�ină din relaţ�ia cu ea ge-
nul de emoţ�ii ş� i sentimente pe care nu ar fi putut niciodată să le
obţ�ină din oricare altă sursă.
Adeseori, dacă doar ne î�ntrerupem vechile tipare suficient de
mult, creierele noastre vor căuta î�n mod automat un tipar de î�nlo-
cuire care să ne ofere sentimentele pe care le dorim. Acesta este
motivul pentru care persoanele care elimină î�n cele din urmă tipa-
rul fumatului câş� tigă uneori î�n greutate: creierul lor caută o nouă
modalitate de a obţ�ine aceleaş� i tipuri de senzaţ�ii plăcute ş� i acum
consumă cantităţ�i mari de mâncare pentru a le obţ�ine. Aş� adar, cheia
este ca noi să alegem î�n mod conş� tient noile comportamente sau
senzaţ�ii cu care urmează să le î�nlocuim pe cele vechi.
STUDII DESPRE TRANSFORMARE

Un studiu statistic a fost realizat de cercetătoarea Nancy Mann pentru
a evalua nivelul de reabilitare la consumatorii de droguri reinte-
graţ�i ş� i adoptarea unui comportament înlocuitor pare să joace
un rol major chiar ş� i î�n acest domeniu complex al schimbării.* Primul
grup din studiu a fost forţ�at să renunţ�e la dependenţ�a sa printr-o
presiune externă, aplicată frecvent de sistemul juridic. Aş� a cum am
discutat î�n secţ�iunea despre efectul de pârghie, presiunea externă
are rareori un impact durabil. Cum era de aş� teptat, aceş� ti bărbaţ�i
ş� i aceste femei au revenit la vechile lor obiceiuri de î�ndată ce presiunea
a fost î�nlăturată, adică imediat ce au fost eliberaţ�i din î�nchisoare.
Un al doilea grup a vrut să renunţ�e cu adevărat ş� i a î�ncercat să
facă asta pe cont propriu. Efectul lor de pârghie a fost, î�n esenţ�ă,
intern. Prin urmare, schimbările lor de comportament au durat
* Mann, Nancy, „A Diagnostic Tool with Important Implications for Treatment

of Addiction” (Un instrument de diagnostic cu puternice implicații pentru tra-
tamentul dependenței),The International Journal of the Addictions (1984).
mult mai mult, uneori chiar ş� i doi ani după angajamentul iniţ�ial.
Ceea ce a provocat o recidivă î�n cele din urmă a fost î�ndurarea unei
doze semnificative de stres. Când s-a î�ntâmplat asta, ei au revenit
frecvent la obiceiul de a consuma droguri ca modalitate de a scăpa
de durere ş� i de a obţ�ine plăcere. De ce? Pentru că nu au găsit un î�n-
locuitor pentru vechea rută neurală.
Cel de-al treilea grup şi-a înlocuit dependenţa cu o nouă
alternativă, ceva ce le oferea senzaţ�iile pe care le căutaseră de la
bun î�nceput — sau poate ceva care i-a făcut să se simtă chiar mai
bine. Mulţ�i au găsit relaţ�ii care î�i î�mplineau, iluminare spirituală, o
carieră pentru care puteau să devină complet pasionaț�i. Drept ur-
mare, mulţi nu au revenit niciodată la vechile obiceiuri de con-
sum de droguri şi majoritatea au rezistat în medie peste opt
ani î�nainte să aibă loc vreo recidivă.
Oamenii care au reuş� it să scape de obiceiul lor de a consuma
droguri au urmat primii patru paş� i ai NAC ş� i acesta este motivul
pentru care au avut atât de mult succes. Totuş� i, unii dintre ei au re-
zistat doar opt ani. De ce? Deoarece aceș� tia nu au utilizat cel de-al
cincilea pas, pasul esenț�ial al NAC.

Condiţionează noul tipar până devine constant
Condiţ�ionarea este modalitatea prin care să te asiguri că o schimba-
re creată de tine este solidă ş� i rezistă pe termen lung (Vezi capitolul
17 din Putere nemărginită: Cum să te ancorezi de succes). Cel mai
simplu mod de a condiţ�iona un lucru constă î�n a-l repeta pur ş� i sim-
plu de nenumărate ori până când este creată o rută neurologică.
Dacă găseş� ti o alternativă care oferă putere, imaginează-ţ�i că o faci
până când vezi că poţ�i scăpa de durere ş� i poţ�i obţ�ine plăcere rapid.
Creierul tău va î�ncepe să asocieze asta ca pe o nouă modalitate de a
obţ�ine acest rezultat î�n mod constant. Dacă nu faci asta, vei reveni
la vechiul tipar.
Dacă repeţ�i noua alternativă î�nsufleț�itoare de nenumărate ori

cu o intensitate emoţională extraordinară, î�ţ�i vei croi un drum ş� i,
cu î�ncă ş� i mai multe repetiţ�ii ş� i emoţ�ii, acesta va deveni o autostra-
dă spre acest nou mod de a obţ�ine rezultate ş� i va deveni o parte din
comportamentul tău obiş� nuit. Aminteşte-ţi, creierul tău nu poate
să facă diferenţa între un lucru pe care ţi-l imaginezi în culori
vii şi un lucru prin care treci efectiv. Condiţ�ionarea garantează că
tu te vei deplasa automat pe noua rută, că dacă zăreş� ti una dintre
„rampele de ieş� ire” pe care obiş� nuiai să circuli mereu, acum nu vei
face altceva decât să le depăş� eş� ti î�n viteză — ba chiar, acestea vor
deveni dificil de accesat.
Puterea condiţ� ionării nu poate fi supraestimată. Am citit de
curând că marele Larry Bird de la Boston Celtics făcea o reclamă
pentru o băutură răcoritoare î�n care trebuia să rateze o lovitură
prin săritură! El a î�nscris nouă coş� uri la rând până a reuş� it să se facă
să rateze! Atât de mult s-a condiţ�ionat pe sine î�nsuş� i de-a lungul
anilor. Atunci când mingea ajunge î�n mâinile lui, el execută automat
un tipar care are ca obiectiv trecerea mingii prin coş� . Sunt sigur că
dacă ai cerceta porţ�iunea din creierul lui Larry Bird care este asociată
cu acea miş� care, ai descoperi o rută neurală substanţ�ială. Î�nţ�elege
că noi doi putem condiţ� iona orice comportament din noi î�nş� ine
dacă facem asta repetând de suficiente ori cu o intensitate emoţ�io-
nală suficient de mare.
Următorul pas este să elaborezi un program pentru a consoli-
da noul tău comportament. Cum te poţ�i recompensa pe tine î�nsuţ�i
pentru reuş� ită? Nu aş� tepta până î�mplineş� ti un an fără fumat. Când
ai rezistat o zi, oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o recompensă! Nu aş� tepta până
slăbeş� ti treizeci ş� i cinci de kilograme. Nu aş� tepta nici măcar până
vei fi pierdut o jumătate de kilogram. Î�n clipa î�n care poţ�i da farfuria
la o parte, deş� i mai este mâncare pe ea, felicită-te pe tine î�nsuţ�i. Sta-
bileş� te o serie de obiective pe termen scurt sau de jaloane impor-
tante ş� i pe măsură ce le atingi, recompensează-te imediat. Dacă ai
fost deprimat sau î�ngrijorat, de fiecare dată când acţ�ionezi î�n loc
să-ţ�i faci griji sau de fiecare dată când zâmbeş� ti atunci când cineva
te î�ntreabă ce mai faci ş� i tu răspunzi, „Grozav,” oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o

recompensă pentru că ai î�nceput deja să operezi schimbările nece-
sare pentru a-ţ�i asigura succesul pe termen lung.
Î�n felul acesta, sistemul tău nervos î�nvaţ�ă să asocieze o mare
plăcere cu schimbarea. Oamenii care vor să slăbească nu văd întot-
deauna rezultate imediate — de obicei, pierderea unui kilogram nu
te transformă ca prin farmec î�ntr-o Elle McPherson sau î�ntr-un Mel
Gibson. Aş� a că este important să te răsplăteş� ti pe tine î�nsuţ�i de î�n-
dată ce î�ntreprinzi câteva acţ�iuni specifice sau faci orice progres
emoţ�ional pozitiv, cum ar fi alegerea de a alerga î�n jurul blocului î�n
loc să alergi la cel mai apropiat McDonalds. Dacă nu faci asta, te poţ�i
surprinde pe tine î�nsuţ� i spunând: „Bun, am slăbit o jumătate de
kilogram până acum, dar î�ncă sunt gras. Asta va dura o veş� nicie. Am
un drum atât de lung de parcurs…” Apoi, ai putea utiliza aceste eva-
luări pe termen scurt ca scuze pentru a mânca î�n exces.
Î�nţ�elegerea puterii consolidării va accelera procesul de condi-
ţ�ionare a noului tipar. De curând, am avut plăcerea să citesc o carte
excelentă pe care o recomand călduros celor care vor cu adevărat să
realizeze un studiu detaliat al condiţ�ionării. Se numeş� te Don’t Shoot
the Dog! (Să nu împuști câinele!) de Karen Pryor. Această carte expune
câteva distincţ�ii simple referitoare la modificarea comportamentu-
lui animal care se aseamănă cu propriile mele distincţ�ii câș� tigate î�n
anii de influenț�are a comportamentului uman.
Ceea ce este fascinant este cât de similari sunt oamenii î�n ceea
ce priveș� te forț�ele care ne motivează acţ�iunile. Cunoaş� terea funda-
mentelor condiţ� ionării ne dă posibilitatea să preluăm controlul
asupra acelor forț�e ş� i să creăm un destin la alegerea noastră. Putem
trăi asemenea animalelor, manipulaţ�i de î�mprejurări ş� i de cei din
jurul nostru — sau putem î�nvăţ�a din aceste legi, utilizându-le pen-
tru a ne maximiza î�ntregul potenţ�ial. Pryor vorbeş� te î�n cartea sa
despre cum a î�nvăţ�at să utilizeze durerea pentru a dresa animalele
ani la rând: biciuri ş� i un scaun pentru lei, căpăstrul pentru cai, lesa
pentru câini. Dar a î�ntâmpinat dificultăţ�i atunci când a î�nceput să
lucreze cu delfinii deoarece atunci când î�ncerca să le provoace
durere, aceş� tia se î�ndepărtau î�not! Asta a determinat-o să dezvolte

o î�nţ�elegere mai amănunţ�ită a dinamicilor dresării prin consoli-
dare pozitivă.
Nu există niciun lucru pe care antrenamentul să nu îl

poată face. Nimic nu se află în afara sferei sale de acţiune.
Poate transforma regulile imorale în reguli bune; poate să
distrugă principiile rele şi poate recrea unele bune; îi poate
înălţa pe oameni spre calitatea de îngeri.
— Mark Twain
Primul principiu organizator al oricărui tip de „Condiţ�ionare pentru

succes” este puterea consolidării. Noi doi trebuie să ş� tim că pentru a
ne putea face pe noi î�nş� ine să producem î�n mod constant orice com-
portament sau emoţ�ie, trebuie să creăm un tipar condiţ�ionat. Toate
tiparele sunt rezultatul consolidării; mai precis, cheia pentru a
crea consistenţ� ă î� n emoţ� i ile ş� i comportamentele noastre este
condiţ� ionarea.
LEGEA CONSOLIDĂRII
Orice tipar emoţional sau de comportament care este conti-
nuu consolidat va deveni un răspuns automat şi condiţionat.
Orice lucru pe care nu reuşim să-l consolidăm va dispărea în
cele din urmă.
Noi putem să ne consolidăm propriul comportament sau pe al altei

persoane prin consolidare pozitivă, adică, de fiecare dată când
realizăm comportamentul pe care î�l vrem, oferim o recompensă.
Recompensa aceea poate să fie o laudă, un dar, o nouă libertate,
etc. Sau putem folosi consolidarea negativă. Aceasta ar putea să fie
o î�ncruntare, un zgomot puternic sau chiar o pedeapsă fizică. Este
esenţ�ial să î�nţ�elegem că pedepsirea ş� i recompensarea nu sunt ace-
laş� i lucru cu consolidarea. Consolidarea înseamnă să răspunzi la
un comportament imediat după ce se ivește, în timp ce pedep-

sirea şi recompensarea pot avea loc la mult timp după aceea.
SINCRONIZAREA ESTE TOTUL

Sincronizarea adecvată este absolut esenţ�ială pentru condiţ�iona-
rea eficace. Dacă un antrenor strigă: „Grozav!” atunci când echipa
de baschet execută o manevră perfectă de blocaj ş� i ieş� ire din blocaj,
lucrul acesta are un impact mult mai mare decât dacă ar fi aş� teptat
până ar fi efectuat analiza mai târziu î�n vestiar. De ce? Pentru că
î�ntotdeauna vrem să asociem senzaţ�iile consolidării î�n tiparul care
se iveș� te.
Una dintre problemele sistemului nostru juridic este că atunci
când oamenii comit acte criminale, ei sunt pedepsiţ�i uneori abia
după câţ�iva ani. Intelectual, este posibil ca ei să cunoască motivul
pentru pedeapsa lor, dar tiparul comportamental care a generat
această problemă î�n primă instanţ�ă este î�n continuare intact — nu
a fost î�ntrerupt ş� i nici nu există vreo durere asociată cu el.
Acesta este singurul fel de a ne schimba cu adevărat comporta-
mentele ş� i emoţ� iile pe termen lung. Noi trebuie să ne antrenăm
creierele să facă lucrurile care sunt eficace din punct de vedere ne-
urologic, nu intelectual. Desigur, dificultatea este că cei mai mulţ�i
dintre noi nu î�nţ�elegem că noi ne condiţ�ionăm cu toţ�ii unii pe cei-
lalţ�i ş� i ne influenț�ăm reciproc comportamentele î�n mod constant.
Adeseori, noi condiţ�ionăm negativ oamenii î�n loc să-i condiţ�ionăm
pozitiv.
Un exemplu simplu al acesteia s-a produs cu fostul iubit al fiicei
mele, Jolie. Jolie era foarte ocupată cu ş� coala, cu dansul ş� i cu o piesă
î�n care juca. El voia ca ea să î�l sune î�n fiecare zi ş� i atunci când a sărit
peste câteva zile ş� i l-a sunat abia după aceea, el i-a provocat foarte
multă suferinț�ă. Evident că el ar fi vrut ca ea să-l sune mai des ş� i cu
toate acestea, strategia lui de consolidare a fost să-i facă reproş� uri
ş� i să o irite atunci când ea chiar a sunat.
Te-ai făcut vreodată vinovat de asta? Dacă vrei ca iubitul, iubita,

partenerul sau jumătatea ta să te sune mai des, cât de eficace crezi
că ar fi dacă ai bate-o la cap să te sune? Atunci când sună î�n cele din
urmă, o î�ntâmpini cu afirmaţ�ii de genul: „Aha, deci ai ridicat î�n cele
din urmă receptorul! Oare minunile vor î�nceta vreodată? De ce tre-
buie ca eu să fiu î�ntotdeauna cel care sună?”
Ceea ce faci tu î�l antrenează, sau o antrenează să nu te sune! Tu
î�i provoci durere imediat după ce face exact ce voiai. Ce se va î�ntâm-
pla ca urmare a acestui lucru? Durerea va fi asociată cu acţ�iunea
apelării; el sau ea o vor evita î�ncă ş� i mai mult pe viitor. Î�n cazul lui
Jolie, tiparul acesta a fost continuu, derulându-se luni î�ntregi până
când Jolie a simţ�it că nu poate să câş� tige. Dacă nu suna, avea parte
de durere. Dacă suna, avea parte de durere. După cum î�ţ�i poţ�i î�nchi-
pui, acest tipar de condiţ�ionare negativă a influenţ�at numeroase
aspecte ale relaţ�iei lor ş� i, î�ntr-un final, relaţ�ia s-a î�ncheiat.
Dacă vrei cu adevărat să te sune cineva, atunci când chiar te
sună, tu trebuie să răspunzi cu î�ncântare. Dacă î�i spui cât de mult î�ţ�i
lipseş� te, cât de mult o iubeş� ti, cât de recunoscător eş� ti pentru că î�i
vorbeş� ti, nu crezi că acea persoană va tinde să te sune din nou?
Nu uita, asociază plăcere fiecărui comportament pe care vrei să î�l
repete cineva.
Î�n cadrul consultanţ�ei mele acordate companiilor de pe tot cu-
prinsul Statelor Unite, am remarcat că majoritatea companiilor
î�ncearcă să-ş� i motiveze angajaţ�ii utilizând condiţ�ionarea negativă
ca strategie principală, î�ncercând să utilizeze teama de pedeapsă ca
factor motivaţ�ional principal. Asta va funcţ�iona pe termen scurt,
dar nu pe termen lung. Mai devreme sau mai târziu, companiile se
vor ciocni de aceleaş� i probleme pe care le are ş� i Europa de Est: oa-
menii vor trăi î�n teamă pentru o perioadă, î�nainte să se revolte.
Cea de-a doua strategie majoră utilizată de companii este cea a
stimulentelor financiare. Deş� i aceasta este o idee excelentă ş� i este
de obicei apreciată, eficacitatea sa are limite. Există un punct al ran-
damentului descrescător după care toate stimulentele suplimentare
nu î�i determină cu adevărat pe oameni să realizeze o muncă de ca-

litate superioară. Î�n realitate, majoritatea companiilor descoperă că
există o limită a ceea ce pot să facă î�n zona aceasta. Dacă cineva
condiţ� ionează constant cu bani, oamenii î�ncep să se aş� tepte ca
atunci când fac ceva foarte valoros, să primească neapărat un bene-
ficiu economic imediat. Ei î�ncep să muncească strict pentru recom-
pensa financiară ş� i nu fac nimic dacă nu o primesc, depăş� ind ş� i
epuizând capacitatea companiei de a ţ�ine pasul cu solicitările eco-
nomice ale angajaţ�ilor săi.
Cea de a-treia ş� i cea mai puternică modalitate de a motiva oa-
menii este prin dezvoltarea personală. Ajutându-ţ�i angajaţ�ii să se
dezvolte ş� i să se extindă personal, aceş� tia î�ncep să se simtă pasio-
naţ� i de viaţ� ă, de oameni ş� i de slujbele lor. Asta î�i face să vrea să
contribuie mai mult. Ei fac asta mai degrabă dintr-un sentiment al
mândriei personale decât ca urmare a presiunii din afară. Asta nu
î�nseamnă că nu ar trebui să ai un program de stimulente; asigură-te
doar că ai cel mai puternic stimulent dintre toate ș� i anume, acela de
a ajuta oamenii să se extindă ş� i să se dezvolte.
Binele şi răul, recompensa şi pedeapsa sunt singurele

motive pentru o fiinţă raţională: acestea sunt pintenii
şi hăţurile cu ajutorul cărora omenirea întreagă este
pusă la lucru şi îndrumată.
— John Locke
CREEAZĂ UN PROGRAM DE ÎNTĂRIRE

PENTRU CA SCHIMBAREA SĂ DUREZE!
Atunci când î�ncepi să pui bazele unui comportament nou sau unui
tipar emoţ�ional nou, este foarte important ca tu să te condiţ�ionezi
pe tine î�nsuţ�i sau pe oricare altă persoană la care î�ncerci să imple-
mentezi aceste tipare noi. La î�nceput, de fiecare dată când realizezi
comportamentul dorit (spre exemplu, să î�mpingi deoparte o farfu-

rie pe care î�ncă se mai află mâncare), trebuie să-ţ�i acorzi ţ�ie î�nsuţ�i o
recunoaş� tere a meritelor — o î�ntărire plăcută î�ntr-un fel pe care tu
î�l apreciezi ş� i de care te vei bucura cu adevărat. Pe de altă parte,
dacă tu î�ntăreș� ti comportamentul de fiecare dată după aceea, î�n
cele din urmă, recompensele tale nu vor mai fi eficace sau apreciate.
Ceea ce a fost la un moment dat o surpriză unică ş� i plăcută va deve-
ni o normă previzibilă.
Datorită angajamentului meu de a-i ajuta pe cei care au nevoie,
de fiecare dată când trec prin aeroporturi, le dau invariabil bani
celor care cerş� esc. Nu voi uita niciodată un anumit domn care î�ş�i
formula revendicarea î�ntr-un anumit loc î�n faţ�a unui terminal pe
care î�l frecventam. De fiecare dată când treceam pe acolo, î�i dădeam
niş� te bani. Î�ntr-o dimineaţ�ă eram foarte grăbit ş� i nu aveam niciun
ban î�n buzunar. Î�n timp ce am trecut rapid pe lângă el, am zâmbit ş� i
am zis: „Salut! Î�mi pare rău, dar azi nu am niciun ban.” El s-a î�nfuriat
pentru că nu î�i mai dădeam ceva ce î�nainte era î�ncântat să primeas-
că de la mine.
Noi doi trebuie să ne amintim că elementul de surpriză plăcută
este una dintre cele mai agreabile experienţ�e pe care le poate avea
o fiinţ�ă umană. Este cu mult mai important decât ne dăm seama.
Acesta este chiar motivul pentru care, dacă vrei ca un comporta-
ment să dureze pe termen lung, este necesar ca tu să î�nţ�elegi ş� i să
utilizezi ceea ce este cunoscut ca programul variabil de întărire.
Permite-mi să-ţ�i dau un singur exemplu din dresajul delfinilor.
La î�nceput, pentru a antrena un delfin să sară, dresorii aş� teaptă ca
delfinul să sară din proprie iniţ�iativă. Ei surprind animalul făcând
ceva cum trebuie ş� i după aceea î�l recompensează cu un peş� te. Fă-
când asta de fiecare dată când delfinul sare din proprie iniţ�iativă,
delfinul face î�n cele din urmă neuro-asocierea că, dacă sare, va pri-
mi un peş� te. Această cuplare a plăcerii cu un comportament pe care
dresorul ş� i-l doreş� te î�i permite dresorului să condiţ�ioneze delfinul
să sară î�n repetate rânduri.
Totuş� i, î�n cele din urmă, dresorul va oferi peş� tele doar atunci
când delfinul sare mai sus. Urcând î�ncet standardele, dresorul poa-
te influenț�a comportamentul delfinului. Iată cheia: dacă delfinul
este recompensat de fiecare dată, el se poate obişnui şi nu va
mai lucra 100%. Aş� a că, pe viitor, delfinul este uneori recompen-
sat după prima săritură, sau poate după a cincea, sau după a doua.
Un delfin nu este niciodată sigur care săritură î�i va fi recompensată.
Acest sentiment al anticipării că o recompensă ar putea fi oferită,
cuplată cu incertitudinea privind care dintre sărituri va fi recom-
pensată, î�l face pe delfin să facă tot ce-i stă î�n putinţ�ă î�n mod con-
stant. Recompensa nu este niciodată privită ca de la sine î�nţ�eleasă.
Aceasta este una ş� i aceeaş� i cu forţ�a care î�i face pe oameni să
joace jocuri de noroc. Odată ce au jucat ş� i au fost recompensaț�i — ş� i
au asociat o plăcere intensă recompensei — î�ncântarea ş� i anticipa-
rea aceea î�i î�mpinge să meargă î�nainte. Atunci când nu au fost re-
compensaț� i de ceva vreme, ei au frecvent un sentiment ş� i mai
puternic că de data asta vor fi recompensaţ�i. Ceea ce î�l motivează pe
jucător este posibilitatea de a câş� tiga din nou. Dacă o persoană ar
juca fără să primească vreodată o recompensă, aceasta ar renunţ�a.
Pe de altă parte, câş� tigarea unor premii mici ş� i rare, câş� tigarea câ-
torva mâini, „recuperarea” unei părţ�i din banii lor î�i menţ�ine î�ntr-o
stare î�n care anticipează că ar putea câş� tiga premiul cel mare.
Acesta este motivul pentru care oamenii care î�ntrerup un obi-
cei dăunător, precum fumatul sau jocurile, pentru o perioadă de
câteva luni ş� i după aceea hotărăsc „să mai î�ncerce doar o dată,” nu
fac de fapt decât să î�ntărească chiar tiparul pe care î�ncearcă să-l
spargă ş� i î�ngreunează efortul de a se elibera de acest obicei pentru
toată viaţ�a. Dacă fumezi î�ncă o ţ�igară, tu î�ţ�i stimulezi sistemul ner-
vos să se aş� tepte ca pe viitor să te premiezi î�n felul acesta din nou.
Tu menţ�ii acea neuro-asociere foarte activă ş� i, de fapt, faci mai pu-
ternic obiceiul pe care î�ncerci să-l elimini!
Dacă vrei să î�ntăreș� ti comportamentul unei persone pe termen
lung, tu ai putea utiliza ceea ce este cunoscut drept programul fix
de întărire. Î�n cartea sa, Karen Pryor descrie dresarea unui delfin
pentru a executa zece sărituri. Pentru a te asigura că delfinul sare

de zece ori î�n mod constant, î�l vei recompensa la cea de-a zecea
săritură de absolut fiecare dată. Nu poţ�i solicita prea multe com-
portamente î�nainte să aibă loc î�ntărirea, dar dacă delfinul este re-
compensat doar la cea de a zecea săritură, delfinul î�nvaţ�ă curând că
nu are nevoie să facă un efort la fel de mare î�n cazul celor nouă să-
rituri anterioare ş� i calitatea se diminuează.
Aceasta este aceeaş� i reacţ� ie pe care am putea să o vedem la
persoanele care primesc un cec de salariu la fiecare două săptă-
mâni. Angajaţ�ii ş� tiu că există anumite lucruri care sunt aş� teptate de
la ei, pentru care primesc un salariu regulat. Problema este că mulţ�i
oameni î�nvaţ�ă să facă doar minimul necesar pentru a primi recom-
pensa, deoarece nu există nicio surpriză. Desigur, la locul de muncă
salariul este de la sine î�nţ�eles. Dar dacă este singura recompensă,
muncitorii vor face doar ceea ce li se pretinde ş� i minimul pe care î�l
pot face pentru plată.
Totuş� i, dacă există surprize ocazionale — cum ar fi recunoaş� te-
rea, bonusurile, avansările ş� i alte beneficii — atunci ei vor depune
efort suplimentar, având speranţ�a ş� i anticipând că vor fi recompen-
saţ�i ş� i li se vor recunoaş� te meritele. Nu uita, aceste surprize nu tre-
buie să fie previzibile. Altfel vor deveni ineficace ş� i de la sine î�nţ�elese
— aş� teptarea aceasta va motiva comportamentul. Variază-ţ�i recom-
pensele ş� i vei vedea rezultate mai mari î�n a face schimbări î�năuntrul
tău sau la orice persoană pe care o conduci.
Există un al treilea instrument pentru î�ntărire care poate fi uti-
lizat la rândul său: este cunoscut ca lozul cel mare. Un loz mare te
poate ajuta să intensifici î�ntărirea. Dacă, spre exemplu, î�n ocazii
foarte rare î�i oferi unui delfin nu doar un peş� te, ci trei sau patru
pentru comportamentul său, asta î�l face pe delfin să anticipeze î�ncă
ş� i mai mult că dacă depune pur ş� i simplu acel efort suplimentar, ar
putea să existe o recompensă enormă. Asta î�l contrânge pe delfin să
muncească mai mult, î�n mod constant.
Fiinţ�ele umane răspund similar. Frecvent, î�n cadrul companii-

lor, când oamenii primesc o recompensă care este mult mai mare
decât era anticipat, poate fi creată o motivaţ�ie puternică pentru a
continua să ofere servicii grozave î�n viitor, anticipând că ar putea să
primească o recompensă î�ncă ş� i mai mare. Exact acelaș� i principiu
poate funcţ�iona ca prin farmec cu copiii tăi!
CREEAZĂ UN „SALT INIȚIAL”

Principiul lozului cel mare poate fi de asemenea utilizat î�n cazul
cuiva care nu este motivat defel să producă vreun tip de rezultate.
Din nou, dacă dresorii de delfini au un animal pe care par să nu î�l
poată motiva deloc, ei î�i vor da uneori o duzină de peş� ti, chiar dacă
nu a făcut nimic ca să-i merite. Plăcerea pe care aceasta o creează
este suficientă uneori ca să spargă vechiul tipar al delfinului ş� i să-l
aducă î�ntr-o stare de plăcere atât de puternică, î�ncât apoi devine
dispus să fie antrenat. Din nou, fiinţ�ele umane sunt similare. Dacă
cineva care nu pare să fi făcut nimic cum trebuie primeş� te dintr-odată
o recompensă, doar din compasiune ş� i afecţ�iune, asta î�l poate sti-
mula să-ş� i asume noi niveluri ş� i tipuri de comportamente ş� i
performanţ�e.
Totuşi, cel mai important lucru pe care trebuie să ţi-l amin-
teşti despre condiţionare este să întărești imediat comporta-
mentul dorit. Î�n clipa î�n care te pomeneș� ti răspunzând jucăuş� la
ceea ce te frustra, î�ntăreş� te-te pe tine î�nsuţ�i. Fă-o din nou ş� i creează
î�ncă ş� i mai multă plăcere. Râzi puţ�in. Nu uita, de fiecare dată când
creezi o impresie puternic emoţ�ională, fie pozitivă, fie negativă, tu
creezi o conexiune î�n sistemul tău nervos. Dacă vei relua acel tipar
î�n repetate rânduri, vizualizând aceleaş� i imagini care te fac să te
simţ�i puternic sau te fac să râzi, tu vei găsi că î�ţ�i va fi mai uş� or să fii
puternic sau să râzi î�n viitor. Tiparul va fi bine stabilit.
Î�n clipa î�n care tu, sau orice altă persoană pe care vrei să o î�ntă-
reş� ti, faci un lucru cum trebuie, asta creează o recompensă imediată.
Î�ntăreş� te-o î�n mod consecvent cu genul de recompensă pe care tu

sau acea persoană o vreţ�i sau o doriţ�i cel mai mult. Oferă-ţ�i ţ�ie î�n-
suţ�i recompensa emoţ�ională de a da drumul muzicii tale preferate,
sau de a zâmbi, sau de a te vedea pe tine î�nsuţ�i realizându-ţ�i obiec-
tivele. Condiţionarea este esenţială. În felul acesta producem
rezultate consistente. Încă o dată, aminteşte-ţi că orice tipar de
comportament emoţional care este întărit sau recompensat în
mod constant va deveni condiţionat şi automat. Orice tipar pe
care nu reuşim să-l întărim dispare în cele din urmă.
Acum că ai parcurs primele cinci etape, hai să mergem la etapa
finală…

Testează-l!
Să recapitulăm ceea ce ai realizat: te-ai decis asupra noului tipar
emoţ�ional sau noului comportament pe care ţ�i-l doreş� ti; ai obţ�inut
un efect de pârghie asupra ta pentru a-l schimba; ai î�ntrerupt tipa-
rul vechi; ai găsit o nouă alternativă; ş� i ai condiţ�ionat-o până aceas-
ta a devenit constantă. Singurul pas care a rămas este de a o testa
pentru a te asigura că va funcţ�iona pe viitor.
Una dintre modalităţ�ile de a realiza acest lucru, care este predată
î�n programarea neuro-lingvistică, se numeş� te „acordare î�n viitor”.
Asta î�nseamnă că î�ţ�i imaginezi situaţ�ia care te frustra î�nainte, spre
exemplu, ş� i observi dacă î�ncă te face să te simț�i frustrat sau dacă
noul tău tipar de a te simţ�i „fascinat” a î�nlocuit asta. Dacă î�ncă simţ�i
î�n mod normal imboldul acesta de a fuma de fiecare dată când te
simţ�i copleş� it, imaginează-te pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o situaţ�ie copleş� i-
toare ş� i observă dacă, î�n schimb, simţ�i imboldul de a citi, sau alerga,
sau de a urma alternativa oarecare pe care ai condiţ�ionat-o. Imagi-
nându-ţ�i acelaş� i stimul care î�ţ�i declanş� a î�nainte vechea emoţ�ie sau
vechiul comportament ş� i observând că te simţ�i î�ntr-adevăr sigur că
noua ta alternativă care oferă putere este automată, tu vei ş� ti că

acest tipar nou va funcţ�iona pentru tine pe viitor.
Î�n plus, trebuie să testezi ecologia schimbării pe care tocmai ai
făcut-o. Cuvântul „ecologie” se referă la studiul consecinţ�elor. Care
va fi impactul pe care aceste schimbări pe care le-ai făcut î�n interio-
rul tău î�l vor avea asupra celor din preajma ta? Oare acestea î�ţ�i vor
sprijini relaţ�iile personale ş� i de afaceri? Asigură-te că acest nou ti-
par va fi adecvat, bazat pe stilul tău de viaţ�ă actual, pe crezurile ş� i
valorile tale. Î�n continuare, î�ț�i propun o listă simplă pe care o poţ�i
folosi ca să te ajute să te asiguri că noul tău tipar de succes va dura
ş� i că este adecvat.
Dacă tentativa ta de a crea acest tipar nu a durat, trebuie să revii
la Pasul 1. Î�ţ�i este cu adevărat limpede ce î�ţ�i doreş� ti ş� i de ce î�ţ�i do-
reş� ti asta?
Reexaminează Pasul 2; de regulă, majoritatea oamenilor care
au î�ncercat fără succes să efectueze o schimbare nu au suficient
efect de pârghie. S-ar putea să fie nevoie să î�ţ�i iei un angajament
public pentru a căpăta mai mult efect de pârghie asupra ta. Ia-ț�i-l
faţ�ă de acei oameni care nu te vor lăsa să î�ţ�i î�ncalci cuvântul!
Dacă ai impresia că există suficient efect de pârghie, verifică
Pasul 3: dacă ş� tii ce vrei ş� i ai suficient efect, este foarte posibil să te
afli î�n situaţ�ia muş� tei care se loveş� te î�n repetate rânduri de ochiul
de geam. Ai făcut aceleaş� i lucruri din nou ş� i din nou, cu din ce î�n ce
mai multă intensitate, dar nu ţ�i-ai schimbat abordarea. Tu trebuie
să-ţi întrerupi tiparul.
Dacă ai impresia că toţ�i aceş� ti paş� i sunt î�n ordine, treci la
Pasul 4. Dacă eforturile tale nu au produs î�ncă o schimbare, tu dove-
deş� ti limpede că ai omis acest pas. Găseş� te o alternativă nouă, î�nsu-
fleț�itoare, pentru a te î�ndepărta pe tine î�nsuţ�i de durere ş� i a obţ�ine
plăcere care să fie la fel de puternică ş� i de convenabilă ca vechea ta
abordare. Asta nu î�nseamnă decât că tu ai o ocazie de a explora cum
să fii puţ�in mai creativ. Găseş� te un model de urmat — o altă persoană
care a fost capabilă să elimine acest obicei sau acest set negativ de
emoţ�ii pe care tu vrei să le schimbi.

LISTA DE VERIFICARE A ECOLOGIEI
1. Asigură-te că durerea este complet asociată cu vechiul tipar.

Atunci când te gândeşti la vechiul tău comportament sau la vechile
sentimente, îţi imaginezi şi simţi lucruri care acum sunt dureroase,
în loc să fie plăcute?
2. Asigură-te că plăcerea este complet asociată cu noul tipar.
Atunci când te gândeşti la noul tău comportament sau la noile
sentimente, îţi imaginezi şi simţi lucruri care sunt plăcute acum,
în loc să fie dureroase?
3. Aliniază-te cu valorile, crezurile şi regulile tale.
Noul comportament este compatibil cu valorile, crezurile şi regulile
din viaţa ta? (Vom discuta despre acestea în capitole următoare.)
4. Asigură-te că beneficiile vechiului tipar au fost păstrate.
Noul comportament sau sentiment îţi va mai permite să obţii be-
neficiile şi senzaţiile de plăcere pe care le obţineai de la vechiul
tipar?
5. Acordare în viitor — Imaginează-te pe tine însuţi în acest fel
nou în viitor.
Imaginează-ţi lucrul care te-ar fi determinat să adopţi vechiul tipar.
Fii sigur că poţi utiliza noul tipar în locul celui vechi.
Dacă ai î�nceput să realizezi o schimbare, dar nu ai mers până la

capăt după aceea, este evident că nu ţ�i-ai î�ntărit tiparul cu suficientă
plăcere. Utilizează Pasul 5, condiţ�ionarea. Utilizează atât progra-
mele variabile, cât şi pe cele fixe de întărire pentru a te asigura
că noul tău tipar însuflețitor rezistă.
Cei ş� ase paş� i ai NAC pot fi utilizaţ�i pentru orice: provocări î�n
relaţ�ii, probleme î�n afaceri, faptul că eş� ti blocat î�ntr-un tipar î�n care
ţ�ipi la copiii tăi. Să presupunem că î�ţ�i faci prea multe griji pentru
lucruri asupra cărora nu ai niciun control. Cum poţ�i folosi cei ş� ase
paş� i pentru a schimba acest tipar care te privează de putere?
1) Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce vreau să fac î�n loc să-mi fac griji?”
2) Creează efect de pârghie asupra ta ş� i î�nţ�elege cum reuş� esc
grijile să-ţ�i distrugă viaţ�a. Adu-o până la un prag; vezi cât te-ar costa
î�n cele din urmă pentru viaţ�a ta astfel î�ncât să nu mai fii dispus să
plăteş� ti preţ�ul acela î�n continuare. Imaginează-ţ�i bucuria de a scăpa
de această maimuţ�ă de pe capul tău ş� i de a fi cu adevărat liber odată
pentru totdeauna!
3) Î�ntrerupe tiparul! De fiecare dată când î�ţ�i faci griji, fii scanda-
los ș� i î�ntrerupe tiparul. Bagă-ţ�i degetul î�n nas sau cântă din toată
inima „Oh, ce dimineaţ�ă frumoasă!”
4) Creează o alternativă î�nsufleț�itoare. Ce vei face î�n loc să-ţ�i
faci griji? Scoate-ţ�i jurnalul ş� i scrie un plan despre ce poţ�i să faci
imediat î�n loc de asta. Poate poţ� i ieş� i la o alergare ş� i, î�n timp ce
alergi, te poţ�i gândi la soluţ�ii noi.
5) Condiţ�ionează noul tipar; imaginează-ţ�i î�n culori intense ş� i
reia acest tipar nou cu o intensitate emoţ� ională ş� i cu o repetiţ� ie
extraordinare până când acest gând, comportament sau tipar emo-
ţ�ional nou este automat. Î�ntăreş� te-te pe tine î�nsuţ�i făcând primul
pas: priveş� te-te pe tine î�nsuţ�i reuş� ind î�n repetate rânduri. Vederea
rezultatelor î�n avans î�ţ�i poate oferi plăcerea pe care ţ�i-o doreş� ti. Din
nou, fă uz de repetiţ�ie ş� i de intensitate emoţ�ională pentru a condiţ�iona
noul tipar până când este constant.
6) Testează-l ş� i vezi dacă funcţ�ionează. Gândeş� te-te la situaţ�ia
care te î�ngrijora ş� i observă că nu-ţ�i mai faci griji pentru asta.
Poţ�i chiar să foloseş� ti exact aceş� ti ş� ase paş� i principali NAC pen-
tru a negocia un contract.
1) Primul pas constă î�n a crea o temelie. Fii clar î�n legătură cu
ceea ce vrei ş� i ce te-a î�mpiedicat să obţ�ii asta. Ce vrea cealaltă per-
soană? Ce aveţ�i de câş� tigat amândoi? Cum vei ş� ti că ai un contract
reuş� it?
2) Creează un efect de pârghie făcând acea persoană să asocieze
durere cu nereuș� ita î�nţ�elegerii ş� i plăcere cu î�ncheierea ei.
3) Î�ntrerupe tiparul oricărui crez sau oricărei idei care î�mpiedi-
că î�nţ�elegerea să avanseze.
4) Creează o alternativă la care nu v-aţ�i gândit niciunul dintre
voi î�nainte ş� i care va satisfice nevoile amândurora.
5) Consolidează acea alternativă consolidând î�n mod constant
plăcerea ş� i impactul pozitiv al acestei alternative.
6) Verifică dacă va mulţ�umi pe toată lumea, o situaţ�ie de câș� tig

pentru ambele părț�i. Dacă da, negociază până se ajunge la o î�nche-
iere reuş� ită.
Aceleaş� i principii pot fi utilizate pentru a-i face pe copii să-ş� i
facă curat î�n cameră, a-ț�i î�mbunătăț�i mariajul, a creş� te nivelul de
calitate al companiei tale, a extrage mai multă satisfacţ�ie din slujba
ta ş� i pentru a-ţ�i face ţ�ara un loc mai bun î�n care să trăieş� ti.
Apropo, uneori copiii noş� tri utilizează exact aceş� ti ş� ase paş� i
asupra noastră î�ntr-o formă abreviată. Aminteş� te-ţ�i ce am zis: dacă
obţ�ii un efect de pârghie suficient ş� i î�ntrerupi tiparul cuiva suficient
de puternic, acela va găsi un tipar nou ş� i î�l va condiţ�iona. Unul din-
tre prietenii mei a î�ncercat aproape tot ce ş� tia pentru a se lăsa de
fumat. Î�n cele din urmă, tiparul său a fost spart. Cum? Fiica lui î�n
vârstă de ş� ase ani l-a surprins î�n timp ce î�ş�i aprindea o ț�igară. Ea
ş� tia ce vrea, avea un efect de pârghie enorm ş� i i-a î�ntrerupt tiparul
plângând: „Tati, te rog opreş� te-te ş� i nu te sinucide!”
„Iubito,” a zis el, „despre ce vorbeş� ti? Ce s-a î�ntâmplat?” Ea a
repetat. El a zis: „Iubito, eu nu mă sinucid.” Ea a dat din cap, a arătat
spre ţ�igară ş� i a hohotit: „Tati, te rog să te opreş� ti ş� i să nu te sinucizi!
Vreau ca tu să fii acolo… când mă m-ă-r-i-t…”
Acesta era un bărbat care î�ncercase să se lase de zeci de ori ş� i
nimic nu reuş� ise — până atunci. A aruncat ţ�igările î�n ziua aceea ş� i
nu a mai fumat de atunci. Cu mâinile ei micuţ�e, î�i atinsese coarda
sensibilă, aș� a că a obţ�inut imediat ceea ce voia. De atunci, el a găsit
numeroase alternative pentru fumat care î�i oferă aceleaş� i senzaţ�ii
plăcute.
Dacă efectuezi doar primii trei paş� i ai NAC, lucrul acesta s-ar
putea să fie suficient pentru a crea schimbări uriaş� e. Odată ce ai
hotărât ce vrei, ai căpătat efect de pârghie ş� i ai î�ntrerupt tiparul,
viaţ�a î�ţ�i oferă frecvent feluri noi de a privi lucrurile. Ş� i dacă efectul
de pârghie este suficient de puternic, tu vei fi constrâns să găseş� ti
un tipar nou ş� i să î�l condiţ�ionezi — ş� i poţ�i să fii destul de sigur că
lumea te va pune la î�ncercare.
Acum ai NAC-ul schimbării! Cheia este să-l utilizezi. Dar nu vei
face asta dacă nu ş� tii pentru ce î�l utilizezi. Trebuie să ş� tii ce î�ţ�i do-
reş� ti cu adevărat; trebuie să descoperi…
7
CUM SĂ� OBŢ� II CEEA CE VREI
CU ADEVĂ� RAT
Sunt pure toate acele emoţii care te cuprind şi te înalţă;
este impură acea emoţie care surprinde doar una dintre
laturile fiinţei tale şi în felul acesta te distorsionează.
— Rainer Maria Rilke
„Dă-mi primul atac.”* Elvis î�ș�i cerea de fiecare dată prima doză î�n
felul acesta, î�ndeplinind un bizar ritual zilnic gândit pentru a garan-
ta că Regele Hotelului Heartbreak ajungea să doarmă după o repre-
zentaţ�ie nocturnă extenuantă. Asistentul lui Elvis deschidea primul
plic ş� i î�i dădea „doza obiş� nuită,” un amestec de barbiturice î�n culorile
curcubeului (Amytal, Carbrital, Nembutal sau Seconal), Quaaludes,
Valium ş� i Placidyl, urmate de trei doze de Demerol injectate chiar
sub omoplaţ�ii săi goi.
Î�nainte ca el să adoarmă, personalul din bucătăria lui Elvis, care
lucra non-stop, trecea la treabă. Aceasta devenea apoi o î�ntrecere
pentru a vedea cât de multă mâncare putea să consume Regele î�na-
inte să adoarmă. De regulă, el mânca trei cheeseburgeri ş� i ş� ase sau
ş� apte î�ngheț�ate cu banană î�nainte să aţ�ipească. Adeseori, asistenţ�ii
săi trebuiau să-i scoată mâncarea din trahee pentru a-l î�mpiedica să
se asfixieze. Apoi, Elvis dormea timp de patru ore î�nainte să se
agite.
* Goldman, Albert, „Down at the End of Lonely Street” (La capătul străzii sin-
guratice), Life magazine, iunie 1990.
Fiind atât de ameţ�it î�ncât trebuiau să-l care la baie, el î�ş�i făcea
cea de-a doua cerere trăgând slab de cămaş� a asistentului său. Elvis
nu era capabil să ia singur medicamentele, aş� a că ajutorul î�i punea
pastilele î�n gură ş� i î�i turna cu grijă apă pe gât.
Elvis era rareori capabil să ceară cel de-al treilea atac. Î�n loc de
asta, ca acţ�iune de rutină, un asistent î�i administra doza ş� i î�l lăsa să-ş� i
continue somnul până la jumătatea după-amiezii, când Regele
umflat î�ş�i punea cu forţ�a corpul î�n funcţ�iune luând Dexedrină ş� i î�n-
desându-ş� i î�n nas tampoane î�nmuiate î�n cocaină, î�nainte să se urce
din nou pe scenă.
Î�n ziua morţ�ii sale, Elvis a rămas lucid ş� i ş� i-a păstrat toate „ata-
curile” pentru o singură doză mortală. De ce un om care era atât de
adorat î�n mod universal de fani ş� i care părea să aibă totul ş� i-ar abu-
za î�n mod regulat corpul ş� i apoi ş� i-ar lua propria viaţ�ă î�ntr-un mod
atât de oribil? Conform lui David Stanley, fratele său vitreg, motivul
era că Elvis prefera mult mai mult să fie drogat ş� i amorţ�it decât să
fie conş� tient ş� i nefericit.*
Din păcate, nu este greu să te gândeş� ti la alte personalităţ�i fai-
moase — oameni aflaţ�i la vârful profesiei lor î�n arte sau î�n afaceri
— care ş� i-au provocat la rândul lor moartea, fie direct, fie indirect.
Gândeş� te-te la scriitori ca Ernest Hemingway ș� i Sylvia Plath, actori
ca William Holden ş� i Freddie Prinze, cântăreţ�i ca Mama Cass Elliot
ş� i Janis Joplin. Ce au oamenii aceş� tia î�n comun? Î�n primul rând, ei nu
mai sunt aici ş� i am simţ�it cu toţ�ii pierderea. Î�n al doilea rând, ei au
fost cu toţ�ii î�nş� elaţ�i de iluzia care spunea: „Î�ntr-o bună zi, cineva,
cumva, ceva… ş� i apoi voi fi fericit.” Dar atunci când au obţ�inut suc-
cesul, când au ajuns să o ducă bine ş� i au văzut de aproape Visul
American, ş� i-au dat seama că fericirea le scapă î�n continuare. Aş� a că
au continuat să alerge după ea, ţ�inând durerea existenţ�ei la distanţ�ă
prin băutură, fumat, mâncat î�n exces, până când au ajuns la uitarea
după care tânjeau. Ei nu au descoperit niciodată adevărata sursă a
fericirii.
* Ibid.
Ce au demonstrat oamenii aceş� tia le este mult prea familiar

atâtor altora: 1) Ei nu au ş� tiut ce vor cu adevărat de la viaţ�ă, aş� a că
ş� i-au distras singuri atenţ�ia cu o varietate de modificatori artificiali
ai dispoziţ�iei. 2) Ei nu au dezvoltat doar rute neurologice, ci auto-
străzi spre durere. Ş� i obiceiurile lor î�i făceau să se deplaseze î�n mod
regulat pe aceste autostrăzi. Î�n ciuda faptului că atingeau nivelurile
de succes la care cândva doar visaseră ş� i î�n ciuda faptului că erau
î�nconjuraţ�i de iubirea ş� i admiraţ�ia a milioane de fani, ei aveau mult
mai multe referinţ�e pentru durere. Au devenit chiar foarte buni î�n a
o provoca rapid ş� i uş� or deoarece creaseră adevărate cabluri de ma-
gistrală spre aceasta. 3) Ei nu ş� tiau cum să se facă să se simtă bine.
Aveau nevoie să apeleze la o forţ�ă exterioară oarecare care să-i aju-
te să facă faţ�ă prezentului. 4) Ei nu au î�nvăţ�at niciodată noţ�iunile de
bază despre cum să-ş� i direcţ�ioneze conş� tient focalizarea propriei
minţ�i. Au permis durerii ş� i plăcerii din mediul lor să î�i controleze î�n
loc să preia ei î�nş� iş� i controlul.
Acum, compară aceste poveş� ti cu o scrisoare pe care am primit-o
de curând de la o femeie care s-a folosit de eforturile mele pentru a-ş� i
schimba calitatea vieţ�ii din plin ş� i complet:
Dragă Tony,
Eu am fost crunt abuzată toată viaţa mea, din copilărie şi
până la moartea celui de-al doilea soţ. Ca urmare a abuzului
şi a traumei grave, eu am ajuns să sufăr de o afecţiune min-
tală cunoscută ca Tulburarea de Personalitate Multiplă, cu
patruzeci şi nouă de personalităţi diferite. Niciuna dintre
personalităţile mele nu ştia despre celelalte sau ce se petre-
cea în fiecare dintre vieţile lor.
Singura alinare pe care am avut-o în cei patruzeci şi
nouă de ani trăiţi ca un multiplu a luat forma comporta-
mentului autodistructiv. Ştiu că sună ciudat, dar automutila-
rea îmi aducea alinare. După una dintre multele mele
tentative de sinucidere, am fost trimisă la spital şi pusă sub
îngrijirea unui doctor. Pentru a integra personalităţile, a fost

nevoie să revin la trauma iniţială care a creat fiecare perso-
nalitate. Trauma aceea trebuia să fie reluată în memorie,
retrăită şi simţită. Fiecare dintre eurile mele se ocupa de o
funcţie specifică, o capacitate selectivă de a-şi aminti şi, de
regulă, de un singur ton emoţional. Am lucrat cu un expert în
Tulburarea de Personalitate Multiplă şi acesta m-a ajutat să
integrez toate cele patruzeci şi nouă de personalităţi în-
tr-una. Ceea ce m-a făcut să nu mă dau bătută, trecând prin
toate procesele diferite pe care le-am folosit, a fost că sim-
ţeam că multe dintre eurile mele erau foarte nefericite şi că
viaţa mea devenise atât de haotică. Un eu nu ştia ce făcea celă-
lalt şi ne trezeam în tot felul de situaţii şi locuri de care nu-mi
aminteam nimic când treceam la altă personalitate. Noi cre-
deam că dacă devenim unul singur, vom fi fericiţ�i — obiectivul
suprem.
Aceasta era concepţia mea greşită. Cât de şocant! Am
trăit un an infernal. M-am trezit foarte nefericită şi plân-
gând după fiecare dintre personalităţile mele. Îmi era dor de
fiecare dintre eurile mele şi uneori voiam ca ele să revină aşa
cum erau înainte. Asta a fost foarte dificil şi am mai avut trei
tentative de sinucidere în anul acela şi am fost din nou inter-
nată într-un spital.
Pe parcursul ultimului an, am văzut din întâmplare pro-
gramul tău la TV şi am comandat seria ta de casete de trei-
zeci de zile, Putere personală. Le-am ascultat în repetate
rânduri, agăţându-mă de tot ce puteam să utilizez. Revelaţia
mea a avut loc atunci când am început să ascult POWER-
TALK-urile tale lunare. Am aflat unele lucruri de la tine, ca
fiinţă unitară, pe care nu le-am aflat niciodată ca fiinţă mul-
tiplă. Am aflat pentru prima dată în cincizeci de ani că ferici-
rea vine dinăuntru. Acum, ca fiinţă unitară, am amintirile
ororilor pe care le-au îndurat fiecare dintre cele patruzeci şi
nouă de personalități. Atunci când aceste amintiri apar, le
pot privi, iar dacă devin copleşitoare, acum îmi pot schimba
punctul de focalizare aşa cum am învăţat de la tine, şi nu în-
tr-un fel disociativ, aşa cum făceam înainte. Nu mai trebuie
să mă arunc pe mine însumi într-o transă amnezică şi să trec
la altă persoană.
Învăţ din ce în ce mai multe despre mine însămi şi învăţ
cum să trăiesc ca fiinţă unitară. Ştiu că am un drum lung de
parcurs şi am foarte multe de explorat. Îmi clarific obiective-
le şi fac planuri cum să ajung acolo. Pentru moment, am în-
ceput să slăbesc şi plănuiesc să fiu la greutatea dorită de
Crăciun (un cadou drăguţ pentru mine). De asemenea, ştiu
că mi-ar plăcea să am o relaţie sănătoasă şi neabuzivă cu un
bărbat. Înainte de internarea mea în spital, lucram cu normă
întreagă pentru IBM şi aveam patru afaceri. Astăzi conduc o
nouă afacere şi mă bucur de vânzările crescute pe care am
putut să le realizez de la externarea mea din spital. Am înce-
put să mă obişnuiesc cu copiii şi nepoţii mei, dar, cel mai im-
portant, am început să mă obişnuiesc cu mine.*
Cu stimă,
Elizabeth Pietrzak
TU CE VREI?
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i ce vrei cu adevărat î�n viaţ�ă. Vrei o căsnicie
iubitoare, respectul copiilor tăi? Vrei o mulţ�ime de bani, maş� ini ra-
pide, o afacere î�nfloritoare, un conac? Vrei să călătoreş� ti prin lume,
să vizitezi porturi exotice de escală, să vezi monumente istorice cu
ochii tăi? Vrei să fii idolatrizat de milioane ca muzician rock sau ca
vedetă cu propria stea pe Hollywood Boulevard? Vrei să-ţ�i laş� i am-
prenta pentru posteritate ca inventatorul unei maş� ini de călătorit î�n
* Tipărit cu acordul autoarei. Astăzi, această femeie curajoasă nu numai că

lucrează din nou, dar este, de asemenea, și voluntar în spitale.
timp? Vrei să lucrezi cu Maica Tereza pentru a salva lumea sau să-ţ�i
asumi un rol proactiv î�n a avea un impact ecologic considerabil?
Indiferent ce î�ţ�i doreş� ti sau ce râvneş� ti, poate că ar trebui să te
î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „De ce vreau aceste lucruri?” Spre exemplu,
nu cumva î�ţ�i doreş� ti maş� ini bune pentru că î�ţ�i doreş� ti cu adevărat
sentimentele de î�mplinire ş� i prestigiu pe care crezi că acestea le-ar
aduce? De ce î�ţ�i doreş� ti o viaţ�ă de familie grozavă? Cumva pentru că
tu crezi că aceasta î�ţ�i va aduce sentimente de iubire, intimitate, co-
nexiune ş� i căldură? Vrei să salvezi lumea pentru sentimentul de
contribuţ�ie ş� i pentru sentimentul de a face diferenț�a pe care crezi
că ț�i le va oferi asta? Atunci, pe scurt, nu-i aşa că tot ceea ce îţi do-
reşti tu cu adevărat este să schimbi pur şi simplu felul în care te simţi?
Î�n final, totul se rezumă la faptul că tu vrei aceste lucruri sau
rezultate deoarece le priveşti ca pe nişte mijloace de a dobândi
anumite sentimente, emoţii sau stări pe care ţi le doreşti.
Când te sărută cineva, ce te face să te simţ�i bine î�n clipa aceea?
Oare ţ�esutul umed care atinge alt ţ�esut umed este ceea ce declan-
ş� ează cu adevărat sentimentul? Bineî�nţ�eles că nu! Dacă asta ar fi
fost adevărat, ș� i sărutarea câinelui te-ar fi incitat! Toate emoţ�iile
noastre nu sunt altceva decât rafale ale furtunilor biochimice din
creierele noastre — ş� i noi le putem stârni î�n orice clipă. Dar înain-
te de asta noi trebuie să învăţăm cum să preluăm controlul
asupra lor în mod conştient în loc să trăim reacţionând. Majori-
tatea răspunsurilor noastre emoţ� ionale sunt răspunsuri faţ� ă de
mediu pe care le am î�nvăț� at. Noi am modelat intenţ� ionat câteva
dintre ele ş� i pe altele le-am găsit accidental.
Conș� tientizarea acestor factori este temelia î�nţ�elegerii puterii
stării. Fără nicio î�ndoială, noi doi facem tot ceea ce facem pentru a
evita durerea ş� i a dobândi plăcerea, dar putem schimba î�ntr-o clipi-
tă ce credem că va duce la durere sau plăcere redirecţ�ionându-ne
atenţ�ia ş� i modificându-ne stările mentale, emoţ�ionale ș� i psihologice.
Aş� a cum am spus î�n Capitolul 3 din Putere nemărginită:
O stare poate fi definită ca fiind totalitatea milioanelor de

procese neurologice care se petrec î�n noi, cu alte cuvinte,
totalitatea experienţ�elor la un anumit moment î�n timp. Ma-
joritatea stărilor noastre se petrec fără niciun control con-
ş� tient din partea noastră. Vedem ceva ş� i reacţ�ionăm la acel
ceva, intrând î�ntr-o stare anume. Poate fi o stare plină de re-
surse ş� i utilă sau una lipsită de resurse ş� i limitativă.
Dar cei mai mulţ�i dintre noi nu fac prea mare lucru ca s-o con-
troleze. Te-ai pomenit vreodată că nu-ț�i poț�i aminti numele unui
prieten? Sau cum să spui pe litere un cuvânt „dificil” cum ar fi…
„casă”? Cum de n-ai putut să faci asta? Cu siguranţ�ă ş� tiai răspunsul.
Oare din cauză că eş� ti prost? Nu, se î�ntâmpla pentru că te aflai î�ntr-o
stare proastă! Diferenţa dintre a acţiona greșit și a acționa stră-
lucit nu îşi are baza în abilitatea ta, ci în starea în care se află
mintea şi/sau corpul tău în orice moment dat. Poţ�i să fii î�nzes-
trat cu î�ndrăzneala ş� i hotărârea Marvei Collins, graţ�ia ş� i talentul lui
Fred Astaire, forţ�a ş� i anduranţ�a lui Nolan Ryan, compasiunea ş� i in-
telectul lui Albert Einstein — dar dacă te scufunzi continuu pe tine
î�nsuţ� i î�n stări negative, tu nu vei î�mplini niciodată promisiunea
excelenţ�ei.
Totuș� i, dacă ş� tii secretul accesării stărilor tale cele mai bogate
î�n resurse, poţ�i î�nfăptui minuni la propriu. Starea î�n care te afli î�n
orice moment dat î�ţ�i determină percepţ�iile realităţ�ii ş� i, î�n felul aces-
ta, deciziile ş� i comportamentul. Cu alte cuvinte, comportamentul
tău nu este rezultatul abilității tale, ci al stării în care te găseşti
în clipa aceasta. Pentru a-ţ�i schimba abilitatea, schimbă-ţ�i starea.
Pentru a accesa multitudinea de resurse care se găsesc î�năuntrul
tău, pune-te pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o stare plină de resurse ş� i aş� teptare
activă — ş� i priveş� te cum se petrec minunile!
Deci, cum ne putem schimba propriile stări emoţ�ionale? Gân-
deş� te-te că felul î�n care funcţ�ionează stările tale este foarte similar
celui al unui televizor. Pentru a avea „o culoare intensă,
strălucitoare ş� i un sunet incredibil”, trebuie să conectezi ş� i să aprinzi

televizorul. Punerea î�n funcţ�iune a fiziologiei tale este asemănătoa-
re cu acţ�iunea de a oferi televizorului electricitatea de care are ne-
voie pentru a funcţ�iona. Dacă nu ai curent, nu vei avea nici imagine,
nici sunet, doar un ecran stins. Similar, dacă nu te pui î�n funcţ�iune
utilizându-ţ�i î�ntregul corp, altfel spus, fiziologia ta, chiar s-ar putea
să te trezeș� ti că nu poţ�i spune „casă” pe litere. Te-ai trezit vreodată
din somn ş� i te-ai î�nvârtit de colo-colo, incapabil să gândeş� ti limpede
sau să funcţ� ionezi, până când ai mers suficient pentru a-ţ� i pune
sângele î�n miş� care? După ce „electricitatea statică” s-a dispersat, tu
eş� ti î�n funcţ�iune ş� i ideile î�ncep să curgă. Dacă te găseş� ti î�ntr-o stare
nepotrivită, nu vei recepţ�iona niciun semnal, chiar dacă ai ideile
potrivite.
Bineî�nţ�eles, după ce eş� ti conectat la priză, trebuie să fii reglat
pe canalul potrivit pentru a dobândi ceea ce vrei cu adevărat. Men-
tal, trebuie să te focalizezi pe ceea ce î�ţ�i oferă putere. Indiferent de
lucrul asupra căruia te focalizezi—indiferent de lucrul pentru care
te vei acorda—tu vei simţ�i mai intens. Aş� a că dacă nu î�ţ�i place ceea
ce faci, poate că este momentul să schimbi canalul.
Există senzaţ�ii nemărginite, feluri nenumărate de a privi prac-
tic orice î�n viaţ�ă. Toate senzaţ�iile pe care le vrei sunt accesibile tot
timpul ş� i tot ceea ce ai de făcut este să te acordezi pentru a prinde
canalul potrivit. Astfel, există două modalităţ� i principale de a-ţ� i
schimba starea emoţ� ională: schimbând felul î�n care î�ţ�i foloseş� ti
corpul fizic sau schimbându-ţ�i focalizarea.
FIZIOLOGIE: PUTEREA MIŞCĂRII

Una dintre cele mai puternice distincţ�ii pe care le-am făcut î�n ulti-
mii zece ani ai vieţ�ii mele este următoarea: Emoţia este creată de
mişcare. Tot ceea ce simţ�im noi este rezultatul felului î�n care ne
folosim corpurile. Până ş� i cele mai fine schimbări î�n expresiile
noastre faciale sau î�n gesturile noastre vor î�nlocui felul î�n care ne
simţ�im î�n orice moment ş� i, prin urmare, felul î�n care ne evaluăm
vieţ�ile — felul î�n care gândim ş� i felul î�n care acţ�ionăm.
Î�ncearcă ceva ridicol î�mpreună cu mine pentru o clipă. Prefă-te
că eş� ti un dirijor de simfonii destul de plictisit ş� i lipsit de umor ş� i că
î�ţ�i agiţ�i ritmic braţ�ele î�nainte ş� i î�napoi. Fă-o foarte î�-n-c-e-t. Nu te
entuziasma prea mult; fă-o pur ş� i simplu ca pe un lucru de r-u-t-i-n-ă
ş� i asigură-te că faţ�a ta reflectă o stare de plictiseală. Observă cum te
simț� i când faci asta. Acum, pocneș� te-ț� i palmele exploziv ş� i apoi
DESPARTE-LE î�napoi cât mai repede cu un rânjet mare ş� i caraghios
pe chip! Intensifică asta adăugând miş� carea vocală a unui sunet
scandalos de puternic ş� i exploziv — deplasarea aerului prin pieptul,
gâtul ş� i gura ta va schimba î�ncă ş� i mai mult felul î�n care te simţ�i. Acea
miş� care ş� i acea viteză pe care le-ai creat, atât î�n corpul tău, cât ş� i î�n
corzile tale vocale vor schimba instantaneu felul î�n care te simţ�i.
Fiecare emoţ�ie pe care o simţ�i vreodată este asociată o fiziologie
specifică: postura, respiraţ�ia, tiparele de miş� care, expresii faciale.
Î�n cazul depresiei, acestea sunt cu siguranţ�ă evidente. Î�n Putere ne-
mărginită, am vorbit despre atributele fizice ale depresiei, unde
sunt focalizaț�i ochii tăi, felul î�n care stai ş� i aş� a mai departe. După ce
î�nveţ�i cum î�ţ�i utilizezi corpul atunci când te găseş� ti î�n anumite stări
emoţ�ionale, te poţ�i î�ntoarce la aceste stări sau le poţ�i evita doar
schimbându-ţ�i fiziologia. Provocarea este că cei mai mulţ�i dintre
noi ne limităm la doar câteva tipare obiş� nuite de fiziologie. Noi le
acceptăm automat, fără să ne dăm seama cât de mare este rolul pe
care î�l joacă î�n influenț� area comportamentului nostru î�n fiecare
moment.
Fiecare dintre noi avem peste optzeci de muş� chi faciali diferiţ�i
ş� i dacă aceş� ti muş� chi sunt obiș� nuiț�i să exprime depresia, plictiseala
sau frustrarea, atunci acest tipar muscular obiş� nuit î�ncepe literal-
mente să ne dicteze stările, fără a mai pomeni de starea noastră fi-
zică. Eu le cer î�ntotdeauna persoanelor din seminarul meu Î�ntâlnire
cu destinul să scrie toate emoţ�iile pe care le simt î�ntr-o săptămână
obiş� nuită, iar din miile de posibilităţ�i, am descoperit că media este
mai mică de o duzină. De ce? Pentru că cei mai mulţ� i oameni au
tipare limitate de fiziologie care au ca rezultat tipare limitate de

expresie.
TIPURI DE EMOŢII PE CARE UN INDIVID LE POATE
SIMŢI ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ:
Stresat
Frustrat
Furios
Nesigur
Singur
Plictisit
Nefericit
Fericit
Uşurat
Iubit
Nerăbdător
Vesel
Acesta este un meniu foarte scurt de alegeri emoţ� ionale când te

gândeş� ti la miile de stări ispititoare disponibile. Ai grijă să nu te li-
mitezi pe tine î�nsuţ�i la o listă atât de scurtă! Î�ţ�i recomand să profiţ�i
de tot bufetul — î�ncearcă lucruri noi ş� i cultivă-ţ�i un gust rafinat. Ce
ar fi să î�ncerci mai mult entuziasm, fascinaţ�ie, bucurie, spirit de joacă,
intrigă, senzualitate, dorinţ�ă, recunoş� tinţ�ă, î�ncântare, curiozitate,
creativitate, competenţ�ă, î�ncredere, extravaganț�ă, temeritate, consi-
deraţ�ie, bunătate, delicateţ�e, umor… De ce să nu elaborezi o listă
lungă proprie?
Tu le poţ�i î�ncerca pe oricare dintre acestea doar schimbând fe-
lul î�n care î�ţ�i foloseş� ti propriul corp! Te poţ�i simţ�i puternic, poţ�i
zâmbi, poţ�i schimba orice lucru î�ntr-o clipă pur ş� i simplu râzând. Ai
auzit vechea zicală: „Î�ntr-o bună zi vei privi î�napoi ş� i vei râde.” Dacă
asta este adevărat, de ce să nu o faci acum? De ce să aş� tepţ�i? Trezeş� te-ţ�i
trupul; î� nvaţ� ă să-l plasezi î� n stări plăcute î� n mod constant,
indiferent de ce s-a î�ntâmplat. Cum? Creează energie prin felul î�n

care te gândeş� ti la ceva î�n repetate rânduri ş� i vei schimba senzaţ�iile
pe care le asociezi cu situaţ�ia aceea î�n viitor.
Dacă î�ţ�i foloseş� ti î�n mod repetat corpul î�n moduri slabe, dacă î�ţ�i
laş� i umerii să cadă î�n mod regulat, dacă mergi de parcă ai fi obosit,
te vei simţi obosit. Cum ai putea să acţ�ionezi altfel? Corpul tău îţi
călăuzeşte emoţiile. Starea emoţ�ională î�n care te afli î�ncepe apoi
să-ţ�i afecteze corpul ş� i asta se transformă î�ntr-un fel de cerc vicios.
Observă cu atenţ�ie cum stai chiar acum. Ridică-te chiar acum î�n picioa-
re ş� i creează mai multă energie î�n corpul tău pe măsură ce continui nu
doar să citeș� ti, ci, de asemenea, să stăpâneș� ti aceste principii.
Care sunt câteva dintre lucrurile pe care le poţ�i face imediat
pentru a-ţ�i schimba starea ş� i, prin urmare, pentru a-ț�i schimba felul
î�n care te simţ�i ş� i î�n care acţ�ionezi? Inspiră adânc pe nas ş� i expiră cu
forţ�ă pe gură. Afiş� ează un zâmbet mare pe chip ş� i zâmbeş� te-le copi-
ilor tăi. Dacă vrei cu adevărat să-ţ�i schimbi viaţ�a, ia-ţ�i angajamentul
ca pe parcursul următoarelor ş� apte zile să petreci câte un minut, de
cinci ori pe zi, zâmbind cu gura până la urechi î�n oglindă. Asta ţ�i se
va părea incredibil de prostesc, dar nu uita, prin această acţ�iune fi-
zică, tu î�ţ�i vei declanş� a î�n mod constant această parte a creierului ş� i
vei crea o rută neurologică spre plăcere care va ajunge să fie obiş� -
nuită. Aş� a că fă-o ş� i fă-o să fie amuzant!
Chiar mai bine de atât, ieş� i afară pentru a face sărituri î�n locul
unei alergări. Săriturile sunt un mod foarte puternic pentru a-ţ� i
schimba starea deoarece reuş� esc patru lucruri: 1) Sunt un exerciţ�iu
grozav; 2) î�ţ�i vei stresa corpul mai puţ�in decât dacă ai alerga; 3) nu
vei reuş� i să păstrezi o privire serioasă pe chip; ş� i 4) î�i vei distra pe
toţ�i cei care trec cu maş� ina pe lângă tine! Deci, vei schimba de ase-
menea ş� i stările altor persoane, făcându-le să râdă.
Ce lucru puternic este râsul! Fiul meu, Joshua, are un prieten pe
nume Matt căruia î�i vine atât de uş� or să râdă, î�ncât este molipsitor,
iar oricine î�l aude râzând î�ncepe să râdă la rândul său. Dacă vrei cu
adevărat să-ţ�i faci viaţ�a mai bună, î�nvaţ�ă să râzi. Pe lângă cele cinci
zâmbete de fiecare zi, forţ�ează-te să râzi fără niciun motiv, de trei

ori pe zi, timp de ş� apte zile.
Î�ntr-un sondaj recent efectuat de revista Entertainment Weekly,
s-a descoperit că 82% dintre cei care merg la film vor să râdă, 7%
vor să plângă ş� i 3% vor să ţ�ipe. Asta î�ţ�i dă o idee despre felul î�n care
preţ�uim senzaţ�iile râsului mai presus de numeroase alte lucruri.
Ş� i, dacă ai citit cărţ�ile lui Norman Cousins, sau pe ale doctorului
Deepak Chopra, sau pe ale lui Bernie Siegel, sau dacă ai studiat cât
de puţ�in psihoneuroimunologia, ş� tii ce poate să facă râsul pentru
corpul fizic, pentru a stimula sistemul imunitar.
De ce să nu găseş� ti pe cineva care râde ş� i să-l oglindeş� ti? Dis-
trează-te puţ�in. Spune: „Poţ�i să-mi faci o favoare? Ai un râs grozav.
Lasă-mă să î�ncerc să-l reproduc. Î�nvaţ�ă-mă.” Î�ţ�i garantez că vă veţ�i
face să râdeț� i reciproc pe parcurs! Respiră aş� a cum respiră acea
persoană; preia-i postura ş� i miş� cările corpului; foloseș� te aceleaş� i
expresii faciale; scoate aceleaş� i sunete. Te vei simţ�i caraghios când
vei î�ncepe, dar după un timp te vei obiş� nui ş� i amândoi veţ�i râde is-
teric pentru că arătaţ�i î�mpreună atât de ridicol. Dar î�n timp ce faci
asta, vei î�ncepe să clădeş� ti fundaţ�ia reţ�elei neurologice care să creeze
râsul î�n mod regulat. Pe măsură ce vei face asta î�n repetate rânduri,
vei vedea că î�ţ�i vine foarte uş� or să râzi ş� i te vei distra cu siguranţ�ă.
Noi ştim prea mult şi simţim prea puţin.

Sau, cel puţin, simţim prea puţin acele emoţii creative
din care izvorăşte o viaţă bună.
— Bertrand Russell
Oricine poate continua să se simtă bine dacă deja se simte bine sau
dacă „lucrurile î�i merg bine”; nu este nevoie de cine ş� tie ce pentru a
reuş� i asta. Dar adevărata cheie î�n viaţ�ă este să poţ�i să te faci pe tine
î�nsuţ�i să te simţ�i bine atunci când nu te simţ�i bine sau atunci când
nici măcar nu vrei să te simţ�i bine. Află că poţ�i să faci asta instanta-
neu folosindu-ţ�i corpul ca pe un instrument de schimbare a stării.
După ce identifici fiziologia ataş� ată unei stări, o poţ�i folosi pentru a
crea stările pe care ţ�i le doreş� ti după placul inimii. Cu ani î�n urmă,
am lucrat cu John Denver, un om care mă impresionează nu doar
prin talentul său muzical, ci de asemenea pentru că firea sa î�n privat
este absolut î�n concordanţ�ă cu imaginea sa publică. Motivul pentru
care a avut succes este foarte clar; el este un bărbat incredibil de
cald ş� i prietenos.
Motivul pentru care lucram cu el era că el trecea prin blocajul
scriitorului. Noi am identificat momentele î�n care a scris cele mai
bune cântece ş� i am descoperit că inspiraţ� ia pentru ele i-a venit
atunci când făcea ceva fizic. De obicei, un cântec î�ntreg î�i străbătea
mintea după ce cobora un munte pe schiuri, după ce zbura cu avio-
nul său sau cu biplanul sau după ce î�ş�i conducea maş� ina sport la
viteze foarte mari. De obicei, erau implicate viteza ş� i valul fizic de
adrenalină, î�mpreună cu experienţ�a de a se concentra asupra fru-
museţ�ii naturii, toate acestea fiind o parte importantă a strategiei
sale creative. La vremea aceea, el se confrunta cu câteva frustrări î�n
câteva domenii ale vieţ�ii sale ş� i nu se mai implicase la fel de intens
î�n activităţ�i î�n aer liber. Făcând această schimbare ş� i revenind la o
fiziologie puternică, el a fost capabil să restabilească imediat sigu-
ranţ�a ş� i cursul creativităţ�ii sale. Noi doi avem capacitatea de a face
schimbări ca aceasta oricând. Schimbându-ne doar fiziologia, noi
ne putem schimba nivelul de performanţ�ă. Abilitatea noastră este
tot timpul acolo ş� i ceea ce trebuie să facem este să ne plasăm pe noi
î�nş� ine î�n stări î�n care aceasta este accesibilă.
Aş� adar, cheia succesului este să creăm tipare de mişcare care
creează încredere, un sentiment al forţei, flexibilitate, un sen-
timent al puterii personale şi amuzament. Î�nţ�elege că stagnarea
î�ş�i are sursa î�n lipsa de miş� care. Te poţ�i gândi la o persoană î�n vâr-
stă, cineva care nu „se mai plimbă pe nicăieri prea mult”? Î�mbătrâ-
nirea nu este o problemă de vârstă; este o lipsă de miş� care. Ş� i lipsa
de miş� care supremă este moartea.
Dacă vezi copii mergând pe trotuar după o ploaie ş� i î�n faţ�a lor
este o baltă, ce vor face ei când vor ajunge la balta aceea? Vor sări î�n
ea! Vor râde, vor î�mproş� ca cu apă î�n jur ş� i se vor simţ�i bine. Ce face
o persoană mai î�n vârstă? O ocoleş� te? Nu, nu doar că o va ocoli — se

va plânge tot timpul! Tu vrei să trăieş� ti î�n mod diferit. Tu vrei să
trăieş� ti energic, cu un zâmbet pe faţ�ă. De ce să nu faci buna dispozi-
ţ�ie, extravaganţ�a ş� i veselia să devină noi priorităţ�i pentru tine? Cre-
ează aş� teptarea că te vei simţ�i bine. Nu trebuie să ai un motiv ca să
te simţ�i bine—eş� ti viu; te poţ�i simţ�i bine fără absolut niciun motiv!
FOCALIZAREA: PUTEREA CONCENTRĂRII

Dacă ţ�i-ai dori, nu ai putea să te simţ�i deprimat dintr-o dată? Sigur
că ai putea, doar focalizându-te asupra unui lucru din trecutul tău
care a fost oribil. Cu toţ�ii avem o experienţ�ă oarecare din trecutul
nostru care este destul de rea, nu-i aş� a? Dacă te focalizezi suficient
asupra ei ş� i ţ�i-o imaginezi ş� i te gândeş� ti la ea, vei î�ncepe să o simţ�i
destul de curând. Ai fost vreodată la un film groaznic? Te-ai
î� n toarce de sute de ori la filmul acela? Bineî�nţ�eles că nu. De ce?
Deoarece nu te-ai simţi bine făcând asta! Atunci, de ce ai reveni la
filmele groaznice din capul tău î�n mod regulat? De ce te-ai uita la
tine î�nsuţ�i î�n rolurile care-ţ�i plac cel mai puţ�in, „jucând”cu actorii
sau actriţ�ele principale pe care î�i agreezi cel mai puţ�in? De ce ai vi-
ziona dezastre din afaceri sau decizii profesionale proaste î�n repe-
tate rânduri? Desigur, aceste filme de „categorie B” nu se limitează
doar la experienţ�a ta din trecut. Tu te poţ�i focaliza chiar acum asu-
pra unui lucru pe care crezi că î�l laş� i să-ţ�i scape ş� i să te simţ�i prost.
Chiar mai bine de atât, tu te poţ�i focaliza asupra unui lucru care nu
s-a î�ntâmplat î�ncă ş� i să te simţ�i prost î�n legătură cu acesta î�n avans!
Deş� i este posibil să râzi de asta acum, din nefericire, asta facem cei
mai mulţ�i dintre noi zi de zi.
Dacă ai vrea să te simţ�i ca ş� i cum ai fi extaziat chiar acum, ai
putea? Ai putea să faci asta foarte uş� or. Te poţ�i focaliza asupra unui
moment sau ț�i-ai putea aminti când ai î�ncercat extazul absolut, total?
Te poţ�i focaliza asupra felului î�n care s-a simţ�it corpul tău? Ţ� i-ai
putea aminti de asta î�n detalii atât de vii, î�ncât să fii pe deplin asociat
cu acele sentimente din nou? Sigur că ai putea. Sau te-ai putea
focaliza asupra lucrurilor din viaţ�a ta care te extaziază chiar acum,

pe ceea ce simţ�i că este grozav î�n viaţ�a ta. Ş� i din nou, te-ai putea foca-
liza asupra lucrurilor care nu au avut î�ncă loc ş� i să te simţ�i bine în le-
gătură cu ele în avans. Aceasta este puterea pe care o oferă obiectivele
ş� i motivul pentru care ne vom focaliza asupra lor î�n Capitolul 12.
ORICE LUCRU ASUPRA CĂRUIA

NE FOCALIZĂM DEVINE IDEEA
NOASTRĂ DE REALITATE
Adevărul este că foarte puţ� ine lucruri sunt absolute. De obicei,
părerea pe care o ai despre lucruri ş� i despre sensul unei anumite
experienţ�e depinde cu totul de focalizarea ta. Elizabeth, femeia cu
Tulburare de Personalitate Multiplă, suferise î�n mod constant.
Soluţ�ia ei pentru a scăpa a fost să creeze o personalitate nouă pen-
tru fiecare incident care trebuia să fie rezolvat emoţ�ional. Asta i-a
î�ngăduit să-ş� i schimbe focalizarea privind problema prin ochii „alt-
cuiva.” Cu toate acestea, ea î�ncă simţ�ea durere chiar ş� i după integra-
re. Nu a putut să preia controlul asupra vieţ�ii sale până când nu a
î�nvăţ�at cum să-ş� i controleze starea schimbându-ş� i î�n mod conş� tient
fiziologia ş� i focalizarea.
Focalizarea nu este adevărata realitate deoarece este o singură
perspectivă; este doar o percepţ�ie a felului î�n care stau lucrurile.
Gândeş� te-te la perspectiva aceea, adică la puterea focalizării noas-
tre ca ş� i cum ar fi obiectivul unui aparat de fotografiat. Obiectivul
aparatului arată doar imaginea ş� i unghiul acelui ceva pe care eş� ti
focalizat. Din această cauză, fotografiile pe care le faci pot distorsiona
cu uş� urinţ�ă realitatea, redând doar o mică porţ�iune din imaginea de
ansamblu.
Să presupunem că ai mers la o petrecere cu aparatul tău de fo-
tografiat ş� i ai stat î�ntr-un colţ� , focalizat pe un grup de persoane care
se certau. Cum ar fi reprezentată petrecerea aceea? Ar fi prezentată
ca o petrecere neplăcută, frustrantă, unde nimeni nu s-a simţ�it bine
ş� i toată lumea se certa. Ş� i este important pentru noi să ne amintim

că felul î�n care ne reprezentăm lucrurile î�n minte va determina felul
î�n care ne simţ�im. Dar dacă ţ�i-ai focaliza aparatul pe un alt colţ� al
camerei unde oamenii râd, spun glume ş� i se distrează de minune?
Asta ar demonstra că a fost cea mai bună petrecere dintre toate,
toată lumea simţ�indu-se excelent.
Acesta este motivul pentru care există atâta agitaț�ie pe tema
biografiilor „neautorizate”: acestea sunt doar percepț�ia unei singu-
re persoane asupra vieţ� ii alteia. Ş� i adeseori, această perspectivă
este oferită de persoane a căror gelozie creează un interes legitim
de a distorsiona lucrurile. Problema este că perspectiva biografiei
este limitată doar la „unghiul aparatului foto” al autorului ş� i noi
ş� tim cu toţ�ii că aparatele foto distorsionează realitatea; că o foto-
grafie de aproape poate să facă lucrurile să pară mai mari decât
sunt î�n realitate.
Ş� i atunci când este manipulat î�n mod expert, un aparat foto
poate minimiza sau estompa părţ�i importante ale realităţ�ii. Pentru
a-l parafraza pe Ralph Waldo Emerson, fiecare dintre noi vede î�n
ceilalţ�i ceea ce poartă î�n inima sa.
ÎNŢELESUL ESTE ADESEORI

O CHESTIUNE DE FOCALIZARE
Dacă ai programat o î�ntâlnire de afaceri ş� i cineva nu ajunge acolo la
timp, felul î�n care te simţ�i se bazează strict pe aspectele asupra că-
rora te focalizezi. Î�ț�i reprezinț�i î�n minte că persoana nu se află acolo
pentru că nu î�i pasă sau te gândeş� ti că a î�ntâmpinat mari dificultăţ�i
pentru a ajunge la î�ntâlnire? Indiferent pe ce alegi să te focalizezi,
acel ceva î�ţ�i va afecta cu siguranţ�ă emoţ�iile. Dar dacă tu ai fi supărat
pe acea persoană ş� i motivul adevărat pentru care î�ntârzie este că se
străduieș� te să obţ�ină o ofertă mai bună pentru propunerea de afa-
ceri pe care o aduce î�n faţ�a ta? Nu uita, indiferent pe ce ne focalizăm,
acel lucru va determina felul î�n care ne simţ�im. Poate că nu ar trebui
să ne grăbim să tragem concluzii; ar trebui să alegem cu foarte

mare atenţ�ie asupra căror lucruri ne focalizăm.
Focalizarea hotărăş� te dacă tu î�ţ�i percepi realitatea ca fiind bună
sau rea, dacă te simţ�i fericit sau trist. O metaforă fantastică pentru
puterea focalizării este cea a maş� inilor de curse — o adevărată pa-
siune pentru mine. Condusul unei maş� ini de Formula 1 poate une-
ori să facă pilotatul unui elicopter cu reacţ� i e să semene cu o
experienţ�ă foarte relaxantă! Î�ntr-o maş� ină de curse, nu poţ�i î�ngădui
focalizării tale să rătăcească nici măcar o clipă de la rezultatul tău.
Atenţ�ia ta nu poate fi limitată la momentul î�n care te afli; ş� i nici nu
poate fi blocată î�n trecut sau fixată prea departe î�n viitor. Î�n timp ce
rămâi complet conş� tient de momentul î�n care te afli, trebuie să an-
ticipezi ce urmează să se î�ntâmple î�n viitorul apropiat.
Aceasta a fost una dintre primele lecţ�ii pe care le-am î�nvăţ�at
atunci când am î�nceput ş� coala de piloţ�i de curse. Instructorii m-au
urcat î�n ceea ce se numeș� te maş� ină „derapantă,” un automobil care
are un computer î�ncorporat cu elevatoare hidraulice care pot ridica
orice roată de la sol î�ntr-o clipă, la un semn al instructorului. Primul
element fundamental pe care ţ�i-l predau î�n conducere este: Focali-
zează-te asupra direcției pe care vrei să o urmezi, nu pe ce îți
provoacă teamă.
Dacă î�ncepi să pierzi controlul, derapând, tendinț�a, bineî�nţ�eles,
este aceea de a privi spre zid. Dar dacă vei continua să te focalizezi
asupra lui, exact acolo vei ajunge. Ş� oferii ş� tiu că mergi î�n direcţ�ia
privirii; călătoreş� ti î�n direcţ�ia focalizării tale. Dacă reziş� ti î�n faţ�a
fricii tale, ai î�ncredere ş� i te focalizezi asupra locului unde vrei să
mergi, acţ�iunile tale te vor duce î�n direcţ�ia aceea, iar dacă este posi-
bil să te redresezi, o vei face — dar nu ai nicio ş� ansă dacă te focali-
zezi pe ce-ț�i produce teamă. Invariabil, oamenii spun: „Dar dacă te
vei face praf chiar ş� i aş� a?” Răspunsul este că focalizându-te pe ceea
ce vrei tu, î�ţ�i creşti şansele. Focalizarea asupra soluţ�iei este î�ntot-
deauna î�n favoarea ta. Dacă ai prea mult elan î�n direcţ�ia zidului,
faptul de a te focaliza asupra problemei chiar î�nainte de coliziune
nu te va ajuta î�n niciun caz.
Atunci când instructorii mi-au explicat asta, am dat din cap ş� i

mi-am spus: „Sigur că da! Ş� tiu totul î�n legătură cu asta. La urma ur-
mei, eu predau chestiile astea.” Când am condus prima oară, am râs
î�n timpul drumului ş� i, deodată, fără ş� tirea mea, ei au apăsat pe bu-
ton. Am î�nceput să derapez, scăpând controlul maș� inii. Spre ce cre-
deţ�i că mi s-au î�ndreptat ochii? Aţ�i ghicit! Exact spre zid! Î�n ultimele
clipe, am fost î�ngrozit deoarece ş� tiam că î�l voi lovi. Instructorul m-a
luat de cap ş� i mi l-a sucit spre stânga, forţ�ându-mă să privesc î�n di-
recţ�ia î�n care trebuia să merg. Am continuat să patinăm ş� i ş� tiam că
ne vom izbi, dar am fost forţ�at să privesc doar î�n direcţ�ia î�n care
voiam să merg. Cum era de aş� teptat, î�n timp ce priveam î�n direcţ�ia
aceea, nu m-am putut stăpâni ş� i am tras de volan î�n mod corespunză-
tor. A reuş� it î�n ultima clipă ş� i noi ne-am redresat. Vă puteţ�i imagina
uş� urarea mea!
Un lucru bine de ş� tiut despre toate acestea: atunci când î�ţ�i
schimbi focalizarea, adeseori nu schimbi imediat ș� i direcţ�ia. Nu se
aplică asta ş� i î�n viaţ�ă? Adeseori există un interval de defazare î�ntre
momentul când î�ţ�i redirecţ�ionezi focalizarea ş� i momentul când cor-
pul tău ş� i experienţ�a ta de viaţ�ă recuperează distanţ�a. Acesta este
un motiv î�ncă ş� i mai bun pentru a î�ncepe să te focalizezi pe ceea ce
vrei mai repede ş� i să nu mai aş� tepţ�i î�n privinț�a problemei.
Mi-am î�nvăţ�at lecţ�ia? Nu. Avusesem o experienţ�ă, dar nu creasem
o neuro-asociere suficient de puternică. A trebuit să condiţ�ionez î�nă-
untru noul tipar. Aş� a că, după cum era de aş� teptat, următoarea dată
când m-am î�ndreptat spre zid, instructorul a trebuit să-mi aducă
aminte cu voce tare să privesc spre obiectivul meu. Totuş� i, a treia
oară, mi-am î�ntors capul intenţ�ionat ş� i conş� tient. Am avut î�ncrede-
re î�n asta ş� i a mers. După ce am făcut-o de suficiente ori, acum, când
intru î�ntr-un derapaj, pac! capul meu se î�ntoarce spre locul unde
vreau să merg, volanul se î�nvârte ş� i maş� ina mea execută asta. Î�mi
garantează asta că voi reuş� i de fiecare dată controlându-mi focali-
zarea? Nu. Î�mi cresc ş� ansele? De o sută de ori!
Acelaş� i lucru este valabil ş� i î�n viaţ�ă. Î�n capitolele următoare, vei
î� nvăţ� a câteva modalităț� i de a te asigura că î� ţ� i condiţ� i onezi
focalizarea pentru a fi pozitivă. Pentru moment, î�nţ�elege că trebuie

să-ţ�i disciplenezi mintea. O minte scăpată de sub control î�ţ�i va juca
feste. Direcţ�ionată, ea este cel mai mare prieten al tău.
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;

bateţi şi vi se va deschide.
— Matei 7:7
Cea mai puternică modalitate de a controla focalizarea este de a

utiliza î�ntrebări. Pentru că indiferent ce î�ntrebi, creierul tău î�ţ�i oferă
un răspuns; indiferent ce cauţ�i, vei găsi. Dacă te î�ntrebi: „De ce se
foloseş� te această persoană de mine?” te vei focaliza asupra felului
î�n care eş� ti folosit, indiferent dacă este adevărat sau nu. Dacă te î�n-
trebi: „Cum pot să î�ntorc asta î�n favoarea mea?” vei primi un răs-
puns mai î� n sufleț� i tor. Î� n trebările sunt un instrument atât de
puternic pentru a-ţ�i schimba viaţ�a, î�ncât am alocat capitolul urmă-
tor pentru o discuţ�ie care se referă exclusiv la acestea. Ele sunt una
dintre cele mai puternice ş� i simple modalităţ�i de a schimba felul î�n
care te simţ�i î�n legătură cu practic orice lucru ş� i astfel, de a schimba
direcţ�ia vieţ�ii tale î�n orice moment. Î�ntrebările oferă cheia deblocă-
rii potenţ�ialului nostru nelimitat.
Una dintre cele mai bune ilustrări pentru acest lucru este po-
vestea unui tânăr care a crescut î�n Alabama. Î�n urmă cu aproximativ
cincisprezece ani, un bătăuş� de clasa a ş� aptea s-a luat intenţ�ionat la
bătaie cu el, i-a dat un pumn î�n nas ş� i l-a lăsat inconş� tient. Când
băiatul ş� i-a recăpătat cunoş� tinţ� a, el a jurat să se răzbune ş� i să-l
omoare pe bătăuş� . S-a dus acasă, a luat arma mamei sale de calibrul 22
ş� i a plecat să-ş� i găsească ţ�inta. Î�n câteva clipe, destinul său atârna
de un fir de aţ�ă.
Având bătăuş� ul î�n vizorul armei, el putea să tragă pur ş� i simplu,
iar colegul său de ş� coală ar fi devenit istorie. Dar chiar î�n clipa ace-
ea, el ş� i-a pus o î�ntrebare: Ce se va î�ntâmpla cu mine dacă apăs pe
trăgaci? Ş� i a văzut limpede o altă imagine: o imagine incredibil de
dureroasă. Î� n fracţ� iunea de secundă î�n care viaţ� a băiatului ar fi
putut să urmeze două direcţ�ii foarte diferite, el ş� i-a imaginat cu o

claritate î�nfiorătoare cum ar fi dacă ar ajunge la î�nchisoare. Ș� i-a
imaginat că ar trebui să stea treaz toată noaptea pentru a-i î�mpiedi-
ca pe ceilalţ�i prizonieri să-l violeze. Acea durere potenţ�ială era mai
mare decât anticiparea răzbunării. El a schimbat ţ�inta armei ş� i a
tras î�ntr-un copac.
Băiatul acesta era Bo Jackson ş� i după cum descrie el această
scenă î�n biografia sa, nu există nicio î�ndoială că î�n acel punct de
cotitură din viaţ�a sa, durerea asociată î�nchisorii a fost o forţ�ă mult
mai puternică decât plăcerea sau satisfacţ�ia care urmau să-i fie ofe-
rite de uciderea acelui băiat. O schimbare a focalizării, o hotărâre
despre durere ş� i plăcere, au făcut probabil diferenţ�a î�ntre un copil
fără niciun viitor ş� i una dintre cele mai de succes poveş� ti contempo-
rane din atletism.
Aşa cum meşterul care face săgeţi ciopleşte lemnul şi

îndreaptă săgeţile, tot aşa şi maestrul îşi direcţionează
gândurile rătăcite.
— Buddha
NU ESTE VORBA DOAR DE LUCRURILE

ASUPRA CĂRORA TE FOCALIZEZI,
CI ŞI DE FELUL ÎN CARE O FACI…
Experienţ�a noastră despre lume este obţ�inută adunând informaţ�ii
din utilizarea celor cinci simţ�uri. Cu toate acestea, fiecare dintre noi
are tendinţ�a de a dezvolta un mod preferat de focalizare sau o mo-
dalitate, aş� a cum este adeseori numită. Spre exemplu, unele persoa-
ne sunt mai influenţ�ate de ceea ce văd; sistemul lor vizual este cel
care are tendinţ�a de a fi dominant. Pentru altele, sunetele sunt de-
clanş� atorii celor mai grozave experienţ�e ale vieţ�ii, î�n timp ce pentru
altele, sentimentele sunt fundamentul.
Cu toate acestea, chiar ş� i î�n cadrul fiecăruia dintre aceste moduri

de experienţ�ă există elemente specifice ale unor imagini, sunete sau
alte senzaţ�ii care pot fi modificate î�n vederea creş� terii sau descreş� -
terii intensităţ�ii experienţ�ei noastre. Aceste ingrediente fundamen-
tale se numesc submodalităţi*. Spre exemplu, poţ�i alcătui o imagine
î�n mintea ta ş� i apoi poţ�i lua orice aspect al acelei imagini (o submo-
dalitate) ş� i o poţ�i schimba pentru a-ţ�i schimba sentimentele referi-
toare la ea. Poţ� i să faci imaginea mai strălucitoare, schimbând
imediat măsura intensităţ�ii pe care o simţ�i referitor la experienţ�ă.
Aceasta este cunoscută ca schimbarea unei submodalităţ�i. Probabil
că cel mai mare expert î�n submodalităţ� i este Richard Brandler,
co-fondator al programării neurolingvistice. Succesiunea de ex-
perţ�i pe această temă se î�ntinde î�napoi până la lucrările fundamen-
tale despre cele cinci simţ� uri, scrise de Aristotel, care clasifica
modelele percepţ�iei.
Î�ţ�i poţ�i amplifica sau diminua î�n mod radical intensitatea senti-
mentelor despre orice, manipulând submodalităţ�ile. Acestea influ-
enţ�ează felul î�n care te simţ�i î�n legătură cu practic orice, fie că simţ�i
bucurie, insatisfacţ�ie, uimire sau disperare. Î�nţ�elegerea acestora nu
doar că î�ţ�i dă posibilitatea de a schimba felul î�n care te simţ�i referi-
tor la orice experienţ�ă din viaţ�a ta, ci ș� i de a schimba ce î�nseamnă
aceasta pentru tine ş� i, î�n felul acesta, ce poţi să faci în legătură cu ea.
Una dintre imaginile care mi s-au părut foarte utile este de a
gândi submodalităţ�ile ca pe codurile de bare UPC dintr-un magazin
alimentar, aglomerările acelea de liniuţ�e negre care au î�nlocuit eti-
chetele cu preţ�uri î�n aproape toate supermarketurile unde eş� ti client
regulat. Codurile par insignifiante, totuş� i, când sunt trecute prin
dreptul scanerului de la casă, acestea î�i spun computerului ce obiect
este, cât costă, î�n ce fel va modifica vânzarea acestuia inventarul ş� i
aş� a mai departe. Submodalităţ�ile funcţ�ionează î�n acelaş� i fel. Când
sunt trecute prin dreptul scanerului computerului pe care î�l numim
* Pentru o discuție și mai elaborate despre submodalități, vezi capitolele 6 și

8 din Putere nemărginită (volum apărut la editura Act și Politon sub format
audiobook (n.red.)
creier, acestea spun creierului ce este lucrul acesta, cum să se simtă

î�n legătură cu el ş� i ce să facă. Tu ai propriile tale coduri de bare ş� i
avem o listă care va fi î�nsoţ�ită de î�ntrebări pe care să le pui pentru a
determina pe care dintre acestea le utilizezi.
Spre exemplu, dacă ai tendinţ�a să te focalizezi pe modalităţ�ile
tale vizuale, cantitatea de plăcere pe care o obţ�ii de la o amintire
specifică este probabil o consecinţ�ă directă a submodalităţ�ilor di-
mensiunii, culorii, strălucirii, distanţ�ei ş� i totalului de miş� care din
imaginea vizuală pe care ai creat-o din aceasta. Dacă ţ�i-o reprezinţ�i
ţ�ie î�nsuţ�i prin submodalităţ�i auditive, atunci felul î�n care te simţ�i
depinde de volum, tempo, î�nălţ�ime, tonalitate ş� i alţ�i factori asemă-
nători pe care î�i ataş� ezi la acesta. Spre exemplu, pentru ca unele
persoane să se simtă motivate, acestea trebuie să se conecteze mai
întâi la un anumit canal. Î�n cazul î�n care canalul lor preferat este
vizual, faptul că se focalizează pe elementele vizuale ale unei situa-
ţ�ii le oferă mai multă intensitate î�n legătură cu aceasta. Pentru alte
persoane, este vorba de canalele auditiv sau kinestezic. Iar pentru
alţ�ii, cea mai bună combinaţ�ie funcţ�ionează ca un lacăt cu cifru se-
cret. Prima dată trebuie să fie aliniat lacătul vizual, după aceea cel
auditiv ş� i apoi cel kinestezic. Toate cele trei cadrane trebuie să fie
aliniate î�n locul potrivit ş� i î�n ordinea corectă ca să se deschidă
seiful.
Odată ce eș� ti conş� tient de asta, î�ţ�i vei da seama că oamenii folo-
sesc constant î�n limbajul lor cotidian cuvinte care î�ţ�i spun care este
sistemul ş� i care sunt submodalităţ�ile la care se acordează. Citeș� te
felurile î�n care ei î�ş�i descriu experienţ� a ş� i interpretează-le ad
litteram.
De câte ori ai auzit pe cineva spunând: „Nu mă pot vedea făcând
lucrul acela”? Ei î�ţ�i spun î�n ce constă problema: dacă ei chiar s-ar
vedea făcând-o, ei s-ar plasa î�ntr-o stare î�n care ar avea impresia că
ar putea să realizeze asta. Este posibil ca cineva să î�ţ�i fi spus odată
că „Exagerezi lucrurile.” Dacă eş� ti cu adevărat supărat, este posibil
să aibă dreptate. Este posibil ca tu să iei imagini î�n minte ş� i să le faci
mult mai mari, lucru care tinde să intensifice experienţ� a. Dacă
cineva spune: „Asta mă apasă foarte tare”, tu î�l poţ�i susţ�ine ajutân-
du-l să se simtă mai uş� urat î�n ceea ce priveş� te situaţ�ia ş� i să-l aduci
î�n felul acesta î�ntr-o stare mai bună pentru a se confrunta cu ea.
Dacă cineva spune: „Pur ş� i simplu, vă voi ignora”, tu trebuie să î�l faci
să se conecteze î�napoi pentru a-ş� i schimba starea. Abilitatea noas-
tră de a schimba felul în care ne simţim este dependentă de
abilitatea noastră de a ne schimba submodalităţile. Noi trebuie
să î�nvăţ�ăm să preluăm controlul diferitelor elemente cu care ne re-
prezentăm experienţ�ele ş� i să le schimbăm î�n feluri care ne sprijină
rezultatele. Spre exemplu, te-ai surprins vreodată pe tine î�nsuţ� i
spunând că trebuie să te „distanţ�ezi” de o problemă? Aş� vrea să î�n-
cerci ceva, dacă eș� ti dispus. Gândeş� te-te la o situaţ�ie care î�ţ�i creează
provocări î�n momentul acesta. Creează o imagine a acesteia î�n min-
tea ta ş� i apoi imaginează-ţ�i că î�mpingi imaginea aceea din ce î�n ce
mai departe de tine î�nsuţ�i. Plasează-te deasupra ei ş� i priveş� te de
sus problema, dintr-o nouă perspectivă. Ce se î�ntâmplă cu intensi-
tatea ta emoţ�ională? Pentru majoritatea oamenilor, scade. Dar dacă
imaginea devine mai estompată sau mai mică? Acum ia imaginea
problemei ş� i fă-o mai mare, mai strălucitoare ş� i mai apropiată. Pen-
tru majoritatea oamenilor, asta o intensifică. Î�mpinge-o din nou î�n
afară ş� i priveş� te cum o topeş� te soarele. O schimbare simplă î�n ori-
care dintre aceste elemente este la fel ca schimbarea ingredientelor
unei reţ�ete. Cu siguranţ�ă că acestea vor modifica ceea ce vei î�ncerca
î�n final î�n corpul tău. Deş� i discut despre submodalităţ�i foarte amă-
nunţ�it î�n Putere nemărginită, reiau subiectul aici deoarece vreau să
mă asigur că î�nţ�elegi această distincţ�ie. Aceasta este esenţ�ială pen-
tru a î�nţ�elege mare parte din restul efortului pe care î�l vom depune
î�n această carte.
Nu uita, felul î�n care te simţ�i este schimbat instantaneu printr-o
schimbare de submodalităţ�i. Spre exemplu, gândeş� te-te la ceva care
s-a î�ntâmplat ieri. Doar pentru o clipă, imaginează-ţ� i experienţ� a
aceea. Ia imaginea acestei amintiri ş� i aş� eaz-o î�n urma ta. Î�mpinge-o
treptat î�napoi până când este la kilometri î�n urma ta, un punct mi-
nuscul, vag, foarte departe î�n î�ntuneric. Ai senzaţ�ia că s-a î�ntâmplat
ieri sau cu mult timp î�n urmă? Dacă amintirea este grozavă, adu-o
î�napoi. Altminteri, las-o acolo unde este! Cine are nevoie să se focali-
zeze asupra acestei amintiri? Î�n opoziţ�ie cu aceasta, tu ai avut câteva
experienţ�e incredibil de minunate î�n viaţ�a ta.
EXPRESII COMUNE BAZATE PE:
1. Submodalităţi vizuale —
Asta chiar îmi înseninează ziua.
Asta pune lucrurile într-o perspectivă mai clară.
Aceasta este o prioritate de vârf.
Tipul acesta are un trecut pătat.
Haideţi să privim imaginea de ansamblu.
Problema este în continuare vizibilă.
2. Submodalităţi auditive —
El mă bruiază constant în legătură cu asta.
Problema ţipă la mine.
Te aud foarte limpede.
A făcut ca toată activitatea noastră să se oprească cu un scrâşnet.
Tipul chiar este un excentric.
Asta sună grozav.
3. Submodalităţi kinestezice
Tipul acela este slinos.
„Nu mai există presiune” sau „există presiune”.
Lucrul acesta mă apasă.
Am senzaţia că port povara aceasta pe umeri.
Concertul este foarte tare!
Sunt absolut absorbit de acest proiect.
Gândeş� te-te la una chiar acum, una care s-a î�ntâmplat cu mult
timp î�n urmă. Aminteş� te-ţ�i reprezentarea acelei experienţ�e. Adu-o
î�n faţ�ă; plaseaz-o î�n faţ�a ta. Fă-o mare, luminoasă ş� i colorată; fă-o
tridimensională. Intră î�n corpul tău aş� a cum erai atunci ş� i simte
acea experienţ�ă chiar acum, ca ş� i cum te-ai afla acolo. Ai senzaţ�ia că
s-a î�ntâmplat cu mult timp î�n urmă sau este ceva de care te bucuri
acum? Vezi tu, până ş� i experienţ�a timpului poate fi schimbată prin
schimbarea submodalităţ�ilor.
CREEAZĂ-ŢI PROPRIUL PLAN DETALIAT

Descoperirea propriilor submodalităţ� i este un proces distractiv.
S-ar putea să vrei să faci asta pe cont propriu, deş� i s-ar putea să ţ�i se
pară mai distractiv să o faci î�mpreună cu altcineva. Asta te va ajuta
sub aspectul acurateţ�ii, iar dacă persoana respectivă citeș� te ş� i ea
această carte, veţ�i avea multe de discutat ş� i vei avea un partener î�n
angajamentul tău faţ�ă de măiestria personală. Aş� a că, foarte rapid
acum, gândeş� te-te la un moment î�n viaţ�a ta când ai avut o experien-
ţ�ă foarte plăcută ş� i fă următoarele: evaluează-ţ�i plăcerea pe o scară
de la 0 la 100, unde 0 î�nseamnă niciun fel de plăcere ş� i 100 este ni-
velul maxim de plăcere pe care î�l poţ�i î�ncerca. Să presupunem că ai
ales 80 pe această scară a intensităţ� ii emoţ� ionale. Acum, citeș� te
Lista Submodalităţ�ilor Posibile ş� i să descoperim care elemente sunt
capabile să creeze mai multă plăcere î�n viaţ�a ta decât restul, să cre-
eze mai multă delectare decât durere.
LISTA SUBMODALITĂŢILOR POSIBILE

Vizual
1. Film/Cadru static Este un film sau un cadru static?
2. Color/alb-negru Este color sau alb-negru?
3. Dreapta/stânga/centru Imaginea este în dreapta, stânga sau în
centru?
4. Sus/mijloc/jos Imaginea este sus, la mijloc sau jos?
5. Luminos/vag/întunecat Imaginea este luminoasă, vagă sau

întunecată?
6. Mărime naturală/ Este în mărime naturală, mai mare sau mai
mai mare/ mai mică mică?
7. Proximitate Cât de aproape este imaginea de tine?
8. Rapidă/medie/lentă Viteza imaginii este rapidă, medie sau lentă?
9. Focalizare aparte? Există vreun element aparte pe care se
focalizează constant?
10. În imagine Te afli în imagine sau priveşti de la
distanţă?
11. Ramă/panorama Imaginea are o ramă sau este o panoramă?
12. 3D/2D Este tridimensională sau bidimensională?
13. Culoare aparte Există o culoare care te afectează cel mai
mult?
14. Poziţia din care priveşti Priveşti la ea în jos, în sus, din lateral, etc?
15. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii puternice?
Auditiv
1. Sine/ceilalţi Îţi spui ceva ţie însuţi sau auzi de la ceilalţi?
2. Conţinut Ce anume spui sau auzi?
3. Cum este spus Cum o spui sau o auzi?
4. Volum Cât de tare este?
5. Tonalitatea Care este tonalitatea?
6. Tempo Cât de rapid este?
7. Localizare De unde vine sunetul?
8. Armonie/cacofonie Sunetul este armonios sau cacofonic?
9. Regulat/neregulat Sunetul este regulat sau neregulat?
10. Inflexiune Există inflexiuni ale vocii?
11. Anumite cuvinte Sunt anumite cuvinte accentuate?
12. Durată Cât timp a durat sunetul?
13. Unicitate Ce este unic în privința sunetului?
14. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii puternice?
Kinestezic
1. Schimbare de A existat o schimbare de temperatură?
temperatură Este rece sau cald?
2. Schimbare de textură A existat o schimbare a texturii? Aspră sau
netedă?
3. Rigid/flexibil Este rigidă sau flexibilă?
4. Vibraţie Există vibraţie?
5. Presiune A avut loc o creştere sau o scădere a
presiunii?
6. Localizarea presiunii Unde era localizată presiunea?
7. Tensiune/relaxare A avut loc o creştere a tensiunii sau o
relaxare?
8. Mişcare/direcţie A existat mişcare/ Dacă da, care au fost
direcţia și viteza?
9. Respiraţia Calitatea respiraţiei? Unde a început / s-a
terminat?
10. Greutatea Este grea sau uşoară?
11. Continue/intermitente Emoţiile sunt continue sau intermitente?
12. Schimbări ale Şi-a schimbat dimensiunea sau forma?
dimensiunii/formei
13. Direcţia Au existat senzaţii care au intrat în corp
sau au ieşit?
14. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii
puternice?
Î�ncepe să compari fiecare dintre î�ntrebările incluse î�n listă cu

experienţ�a ta. Aş� a că, spre exemplu, pe măsură ce î�ţ�i aminteş� ti re-
spectiva experienţ� ă ş� i te focalizezi pe submodalităţ� ile vizuale,
î�ntreabă-te: „Este un film sau un cadru static?” Dacă este un film,
observă felul î�n care î�l simţ�i. Î�ţ�i face plăcere? Acum, treci la opusul
său. Transformă-l î�n cadru static ş� i vezi ce se î�ntâmplă. Nivelul tău
de delectare scade? Scade î�n mod semnificativ? Cu ce procent?
După ce l-ai transformat î�ntr-un cadru static, a scăzut de la 80 la 50,
spre exemplu? Scrie impactul pe care această schimbare l-a avut,

astfel î�ncât să poţ�i utiliza această distincţ�ie î�n viitor.
După aceea, adu reprezentarea î�napoi la forma iniţ�ială; adică,
transform-o din nou î�n film dacă asta a fost, astfel î�ncât să simţ�i că
ai revenit la 80. După aceea, mergi la următoarea î�ntrebare de pe
lista ta. Este color sau î�n alb ş� i negru? Dacă era î�n alb-negru, obser-
vă felul î�n care simţ�i asta. Acum, din nou, fă opusul acestuia. Adaugă
culoare ş� i vezi ce se î�ntâmplă. Î�ţ�i amplifică intensitatea emoţ�ională
peste 80? Scrie impactul pe care aceasta î�l are asupra ta din punct
de vedere emoţ�ional. Dacă te aduce la un 95, acesta s-ar putea să fie
un lucru valoros pe care să ţ�i-l aminteş� ti î�n viitor. Spre exemplu,
atunci când te gândeş� ti la o sarcină pe care o eviţ�i de obicei, dacă
adaugi culoare la imaginea acesteia, vei descoperi că intensitatea ta
emoţ�ională pozitivă creş� te imediat. Acum lasă imaginea să revină la
alb ş� i negru ş� i, din nou, observă ce se petrece cu intensitatea ta
emoţ�ională ş� i ce diferenţ�ă mare face asta.Nu uita să î�nchei de fieca-
re dată, revenind la starea iniţ�ială, î�nainte să mergi mai departe la
următoarea î�ntrebare. Adaugă culoarea; fă-o mai strălucitoare
decât era î�nainte, până când eş� ti literalmente î�necat î�n intensitatea
culorilor. De fapt, strălucirea este o submodalitate importantă
pentru majoritatea oamenilor; lucrurile luminoase le intensifică
emoţ�ia. Dacă te gândeş� ti la experienţ�a plăcută chiar acum ş� i faci
imaginea din ce î�n ce mai strălucitoare, probabil că te vei simţ�i mai
bine, nu-i aş� a? (Bineî�nţ�eles, există excepţ�ii. Dacă savurezi amintirea
unui moment romantic ş� i aprinzi brusc toate luminile la intensitate
maximă, asta s-ar putea să nu fie complet adecvat.) Dar dacă ai face
imaginile ş� terse, î�ntunecate ş� i defocalizate? Pentru majoritatea
oamenilor, asta le face aproape deprimante. Aş� a că fă-le din nou
luminoase; fă-le strălucitoare.
Continuă să-ţ�i parcurgi lista, observând care dintre aceste sub-
modalităţ�i vizuale î�ţ�i schimbă cel mai mult intensitatea emoţ�ională.
După aceea, focalizează-te pe submodalităţ�ile auditive. Pe măsură
ce recreezi experienţ�a î�n capul tău, cum î�ţ�i sună? Ce efect are creş� -
terea volumului asupra nivelului de plăcere pe care î�l simţ�i? Cum î�ţ�i
este afectată plăcerea de creş� terea tempoului? Cu cât? Scrie asta ş� i

variază toate elementele la care te poţ�i gândi. Dacă ceea ce î�ţ�i ima-
ginezi este sunetul vocii altcuiva, experimentează cu diferite inflexi-
uni ş� i accente ş� i observă ce efect are asta asupra nivelului de
delectare pe care î�l î�ncerci. Ce se î�ntâmplă dacă schimbi calitatea
sunetului de la lin ş� i catifelat la dur ş� i bolovănos? Nu uita, î�ncheie
aducând sunetele î�napoi la forma lor auditivă originală, astfel î�ncât
toate calităţ�ile să continue să-ţ�i confere plăcere.
La final, focalizează-te pe submodalităţ�ile kinestezice. Pe măsură
ce î�ţ�i aminteş� ti această experienţ�ă plăcută, cum î�ţ�i este intensificată
sau diminuată plăcerea de schimbarea diferitelor elemente kine-
stezice? Creş� terea temperaturii te face să te simţ�i mai î�n largul tău
sau te face să te urci pe pereţ�i? Focalizează-te pe respiraţ�ia ta. Pe
unde respiri? Dacă schimbi calitatea respiraţ�iei tale de la rapidă ş� i
superficială la lungă ş� i adâncă, cum afectează asta calitatea experi-
enţ�ei tale? Observă ce efect are ş� i notează-l. Cum rămâne cu textura
imaginii? Joacă-te cu ea; schimb-o de la moale ş� i pufoasă, la udă ş� i
alunecoasă, la cleioasă ş� i lipicioasă.
Pe măsură ce treci prin fiecare dintre aceste schimbări, cum se
simte corpul tău? Scrie asta. Când termini de experimentat cu toată
lista de control pentru submodalităţ� i, mergi î�napoi ş� i ajustează
până reapare cea mai plăcută imagine; fă-o suficient de reală pen-
tru a pune mâna pe ea ş� i a-i stoarce toată plăcerea!
Pe măsură ce parcurgi aceste exerciţ�ii, vei vedea rapid că unele
dintre aceste submodalităţ�i sunt mult mai puternice decât altele î�n
cazul tău. Fiecare dintre noi este construit diferit ş� i avem propriile
moduri preferate de a ne reprezenta experienţ�ele pentru noi î�nş� ine.
Făcând asta acum, tu ai creat un plan detaliat care cartografiază fe-
lul î�n care este conectat creierul tău. Păstrează-l ş� i utilizează-l; î�ţ�i va
fi de folos î�ntr-o bună zi — poate chiar azi! Ş� tiind care sunt submo-
dalităţ�ile care te impulsionează, vei ş� ti cum să-ţ�i amplifici emoţ�iile
pozitive ş� i cum să-ţ�i diminuezi emoţ�iile negative.
Spre exemplu, dacă ş� tii că î�ţ�i poate intensifica enorm emoţ�ia să

măreș� ti ceva, să-l faci mai strălucitor ş� i să-l aduci aproape, te poţ�i
motiva pe tine î�nsuţ�i să faci ceva modificându-i reprezentarea, ast-
fel î�ncât să satisfacă aceste criterii. Tu vei ş� ti, de asemenea, să nu-ţ�i
faci problemele să pară mari, strălucitoare ş� i apropiate, altfel î�ţ�i vei
intensifica ş� i emoţ�iile negative! Vei ş� ti cum să te scuturi de starea
limitatoare ş� i cum să intri î�ntr-una energizantă, î�nsufleț�itoare. Ş� i
poţ�i să fii mai bine echipat pentru a-ţ�i continua drumul spre putere
personală.
Cunoaş� terea rolului important pe care submodalităţ�ile î�l joacă
î�n felul î�n care noi simţ�im realitatea este crucială î�n confruntarea cu
provocările. Spre exemplu, indiferent dacă te simţ�i confuz sau dacă
faci progrese, asta ț�ine de submodalităţ�i. Dacă te gândeş� ti la un mo-
ment când te-ai simţ�it confuz, adu-ţ�i aminte dacă î�ţ�i reprezentai
experienţ�a ca pe o imagine sau ca pe un film. Apoi, compară asta cu
un moment când ai simţ�it că î�nţ�elegi ceva. Adeseori când oamenii
se simt confuzi, lucrul acesta se î�ntâmplă deoarece au o serie de
imagini î�n mintea lor care sunt î�ngrămădite prea aproape una de
alta, î�ntr-un talmeş� -balmeş� haotic, deoarece cineva a vorbit prea
repede sau prea tare. Î�n cazul altor persoane, acestea devin confuze
dacă lucrurile le sunt predate prea lent. Persoanele acestea au nevoie
să vadă imaginile sub formă de film, să vadă felul î�n care lucrurile se
leagă unul de altul; altfel procesul este prea disociat. Observi cum
î�nţ�elegerea submodalităţ�ilor cuiva te poate ajuta să î�l instruieş� ti î�n-
tr-un mod mult mai eficace?
Provocarea este că cei mai mulţ�i dintre noi ne luăm tiparele li-
mitative ş� i le facem mari, strălucitoare, apropiate, zgomotoase sau
grele — î�n funcţ�ie de submodalităţ�ile cu care suntem cel mai mult
„acordaț� i” — ş� i după aceea ne mirăm de ce ne simţ� im copleş� iţ� i!
Dacă te-ai retras vreodată din acea stare, asta s-a î�ntâmplat proba-
bil pentru că tu sau altcineva aţ�i luat acea imagine ş� i aţ�i modificat-o,
redirecţ�ionându-vă focalizarea. Î�n cele din urmă, tu ai zis: „Ei, nu
este chiar aş� a de important.” Sau ai lucrat la unul dintre aspectele
sale ş� i, făcând asta, nu a mai părut un proiect atât de mare de care
să te ocupi. Toate acestea sunt strategii simple, dintre care multe

le-am expus î�n Putere nemărginită. Î� n capitolul acesta sper să-ţ� i
stârnesc pofta ş� i să te fac conş� tient de ele.
SCHIMBĂ-ŢI STĂRILE ŞI ÎŢI SCHIMBI VIAŢA

Tu î�ţ�i poţ�i schimba acum starea î�n atât de multe feluri ş� i toate sunt
atât de simple. Î�ţ�i poţ�i schimba fiziologia imediat doar schimbându-ţ�i
respiraţ�ia. Î�ţ�i poț�i schimba focalizarea hotărând pe ce să te focali-
zezi sau ordinea lucrurilor pe care te focalizezi sau felul î�n care o
faci. Tu î�ţ�i poţ�i schimba submodalităţ�ile. Dacă te-ai focalizat î�n mod
constant pe ceea ce se putea î�ntâmpla mai rău, acum nu mai există
nicio scuză pentru a continua să faci asta. Î�ncepe de acum să te fo-
calizezi pe cel mai bun scenariu.
Esenţ�ialul î�n viaţ�ă este să ai atât de multe moduri de a-ţ�i con-
trola viaţ�a, î�ncât să devină o artă. Provocarea pentru cei mai mulţ�i
oameni este că au doar câteva feluri de a-ş� i schimba starea: ei mă-
nâncă prea mult, beau prea mult, dorm prea mult, cumpără prea
mult, fumează sau folosesc droguri — ş� i niciunul dintre aceste lu-
cruri nu ne conferă putere, iar toate pot avea consecinţ�e tragice ş� i
dezastruoase. Cea mai mare problemă este că multe dintre aceste
consecinţ�e sunt cumulative aş� a că noi nici măcar nu observăm peri-
colul până nu este prea târziu. Asta s-a î�ntâmplat cu Elvis Presley ş� i,
din păcate, asta este ceea ce se î�ntâmplă î�n fiecare zi cu atât de mul-
te alte persoane. Imaginează-ţ�i o biată broască î�ntr-o oală care este
fiartă î�ncet de vie. Dacă ar fi fost aruncată î�ntr-un vas care fierbea
de-a dreptul, ş� ocul căldurii ar fi făcut-o să sară imediat din ea — dar
î�n cazul căldurii care creş� te î�ncet, aceasta nu observă niciodată că
este î�n pericol până când este prea târziu ca să mai iasă.
Călătoria spre Cascada Niagara î�ncepe atunci când nu-ţ�i contro-
lezi stările pentru că, dacă nu-ţ�i controlezi stările, nu vei fi capabil
să-ţ�i controlezi comportamentul. Dacă există lucruri pe care trebu-
ie să le realizezi, dar nu te poţ�i motiva, dă-ţ�i seama că nu te afli î�n
starea adecvată. Totuş� i, asta nu este o scuză, este un ordin! Este un

ordin să faci orice este necesar pentru a-ţi schimba starea, fie că este
vorba să-ţ�i schimbi fiziologia, fie să-ţ�i schimbi focalizarea. La un
moment dat, m-am plasat pe mine î�nsumi î�n starea de a fi presat să
î�mi scriu cartea; nu e deloc surprinzător că am simţ�it că era imposi-
bil! Dar apoi a trebuit să găsesc o cale de a-mi schimba starea; altfel,
nu ai citi cartea aceasta acum. Trebuia să mă aflu î�ntr-o stare de
creativitate, o stare de exaltare. Dacă vrei să î�ncepi o dietă, aceasta
nu va funcţ�iona dacă te afli î�ntr-o stare temătoare, sau o stare de
î�ngrijorare, sau una de frustrare. Trebuie să te afli într-o stare
hotărâtă pentru a reuşi. Sau dacă vrei să te descurci mai bine la
slujba ta, î�nţ�elege că inteligenţ�a este adeseori un factor al stării.
Oamenii despre care se presupune că au o competenţ�ă limitată vor
vedea că talentul lor explodează dacă se plasează î�ntr-o stare nouă.
Am demonstrat asta î�n numeroase ocazii cu persoanele dislexice.
Deş� i dislexia este un produs al facultăţ�ilor noastre vizuale, ea este
de asemenea un produs al stărilor noastre mentale ş� i emoţ�ionale.
Persoanele dislexice nu inversează literele sau cuvintele de fiecare
dată când citesc ceva. Este posibil ca ei să facă asta î�n cea mai mare
parte a timpului, dar nu constant. Diferenţ�a dintre momentele î�n
care pot să citească limpede ş� i momentele î�n care inversează litere-
le se reduce complet la stare. Dacă le schimbi starea, le schimbi
imediat ş� i modul de lectură. Oricine este dislexic sau î�ntâmpină altă
provocare dependentă de stare poate folosi aceste strategii pentru
a se redresa pe sine.
Din moment ce miş� carea ne poate schimba instant felul î�n care
ne simţ�im, are sens ca noi să creăm o mulţ�ime de moduri de a ne
schimba starea cu o miş� care singulară, î�ntr-o clipă. Unul dintre lu-
crurile care mi-a schimbat cel mai puternic viaţ�a a fost ceva ce am
î�nvăţ�at pentru prima dată cu ani î�n urmă. Î�n Canada, am î�ntâlnit un
bărbat care spărgea lemne î�n stilul karate. Î�n loc să petrec un an ş� i
jumătate sau doi ani pentru a î�nvăţ�a să o fac, fără antrenamente de
arte marţ�iale, pur ş� i simplu am descoperit pe ce se focaliza el, cum
se focaliza î�n mintea sa, adică strălucirea ş� i aş� a mai departe, care
erau crezurile sale ş� i care era strategia sa fizică — cum î�ş�i folosea î�n
mod specific corpul pentru a sparge lemnul.
I-am exersat î�n repetate rânduri identic miş� cările fizice, cu o
intensitate emoţ�ională uriaş� ă, trimiţ�ându-i creierului meu senzaţ�ii
adânci de certitudine. Ș� i, î�n tot acest timp, instructorul meu î�mi î�n-
druma miş� cările. Pac! Am spart o bucată de lemn, apoi două bucăţ�i,
apoi trei, patru. Ce făcusem eu pentru a realiza asta? 1) Mi-am ridi-
cat standardele ş� i am făcut din spargerea lemnului ceva obliga-
toriu — un lucru pe care anterior l-aş� fi acceptat ca pe o limitare;
2) Mi-am schimbat crezul limitativ referitor la abilitatea mea de a
face asta, transformându-mi starea emoţ�ională î�ntr-una de certitu-
dine ş� i 3) Am modelat o strategie eficace pentru producerea
rezultatului.
Această acţ�iune mi-a transformat sentimentul de putere ş� i de
certitudine î�n tot corpul. Am î�nceput să folosesc acest sentiment
identic de certitudine similar „spargerii lemnului” pentru a realiza
alte lucruri pe care nu am crezut niciodată că le-aş� putea face, î�nvin-
gându-mi cu uş� urinţ�ă procrastinarea ş� i anumite temeri. Pe parcur-
sul anilor, am continuat să utilizez ş� i să consolidez aceste senzaţ�ii ş� i
am î�nceput să le predau ş� i altora, chiar ş� i copiilor, fetiţ�elor de un-
sprezece ş� i doisprezece ani, arătându-le cum să-ş� i crească propria
stimă de sine, furnizându-le o experienţ�ă pe care aceş� tia nu o cre-
deau posibilă. La un moment dat, am î�nceput să utilizez asta ca
parte a seminarelor mele video Putere nemărginită, efectuate de
persoanele francizate de mine, Consultanţ�ii noş� tri pentru Dezvolta-
re Personală din jurul lumii. Adeseori, î�n 30 de minute sau mai pu-
ţ�in, ei puteau să î�ş�i ajute participanţ�ii să î�ş�i depăş� ească temerile ş� i
să î�nveţ�e să î�nvingă orice î�i reț�inea î�n viaț�ă. După spargerea lemnu-
lui, ei î�nvaţ�ă să folosească această experienţ�ă pentru a-ş� i oferi lor
î�nş� iş� i sentimentul siguranţ�ei care este necesar pentru a urmări
orice vor să realizeze î�n viaţ�ă. Este fascinant de fiecare dată să vezi
un bărbat uriaş� , care crede că o poate face doar cu forţ�ă brută, ve-
nind acolo ş� i dând greş� ş� i apoi să vezi o femeie de două ori mai mică
ş� i mai puţ�in musculoasă decât el spărgând lemnul î�ntr-o clipită deoa-

rece ea a dobândit siguranţ�a prin fiziologia sa.
Experienţa nu este ceea ce i se întâmplă unui om;

este ceea ce face omul cu ceea ce i se întâmplă.
— Aldous Huxley
Tu trebuie să î�nţ�elegi că este necesar să preiei î�n mod conş� tient

controlul dirijării propriei minț�i. Trebuie să o faci intenţ�ionat; altfel,
vei ajunge la mila oricărui lucru care se petrece î�n jurul tău. Prima
aptitudine pe care trebuie să o stăpâneş� ti este aceea de a fi capabil
să-ţ�i schimbi starea instant, indiferent care este mediul, indiferent
cât de speriat sau frustrat eş� ti. Aceasta este una dintre aptitudinile
fundamentale pe care oamenii le dezvoltă î�n seminarele mele. Aceş� -
tia î�nvaţ�ă cum să-ş� i schimbe rapid starea de la a se teme ş� i „a ş� ti” că
nu pot să facă ceva, la a ş� ti că pot să o facă ş� i a putea să acţ�ioneze î�n
mod eficace. Dezvoltarea experienţ�elor de tipul acesta î�n care te
schimbi rapid î�ţ�i oferă o putere colosală î�n viaţ�ă — ceva ce nu poţ�i
aprecia complet până nu î�ncerci tu î�nsuţ�i.
Cea de-a doua aptitudine este capacitatea de a-ț�i schimba sta-
rea î�n mod constant î�n orice mediu — poate î�ntr-un mediu care te
făcea să te simţ�i nelalocul tău, dar î�n care î�ţ�i poţ�i schimba acum
starea de nenumărate ori, condiţ�ionându-te pe tine î�nsuţ�i până te
simţ�i bine, indiferent unde te afli. Desigur, cea de-a treia aptitudine
este aceea de a stabili o serie de tipare uzuale de utilizare a fiziolo-
giei ş� i focalizării tale astfel î�ncât să te simţ�i bine î�n mod constant
fără niciun fel de efort conş� tient. Definiţ�ia mea a succesului este să
îţi trăieşti viaţa într-un fel care îţi aduce o mulțime de plăcere
şi foarte puţină durere — ş� i, datorită stilului tău de viaţ�ă, să-i faci
pe oamenii din jurul tău să simtă mult mai multă plăcere decât du-
rere. Cineva care a realizat foarte mult, dar care trăieş� te î�n durere
emoţ�ională tot timpul sau este î�nconjurat de oameni care suferă
constant nu este cu adevărat de succes. Cel de-al patrulea obiectiv este
acela de a le da altora posibilitatea de a-ş� i schimba starea imediat, de
a-ş� i schimba starea î�n orice mediu ş� i de a-ş� i schimba starea pentru î�n-
treaga viaţ�ă. Asta este ceea ce î�nvaţ�ă persoanele francizate de mine să
facă î�n seminarele lor sau î�n munca lor tête-à-tête cu oamenii.
Aş� adar, ce trebuie să-ţ�i aminteş� ti din acest capitol? Tot ceea ce
îţi doreşti cu adevărat în viaţă este să schimbi felul în care te sim-
ţi. Reluând, toate emoţiile tale nu sunt altceva decât furtuni biochimice
în creierul tău, iar tu deț�ii controlul lor î�n orice moment. Poţ�i simţ�i
extazul chiar acum, sau poţ�i să simţ�i durere, depresie sau că eș� ti
copleş� it — totul depinde de tine. Nu ai nevoie de droguri sau de
orice altceva pentru a o face. Există căi mult mai eficace ş� i, aş� a cum
ai î�nvăţ�at î�n capitolul despre crezuri, drogurile pot fi î�nfrânte de
chimicalele pe care le creezi î�n propriul tău corp, prin schimbarea
focalizării ş� i a felului î�n care î�ţ�i foloseş� ti fiziologia. Aceste chimicale
sunt mult mai puternice decât practic orice substanţ�ă exterioară.
Fiecare moment măreţ şi impresionant din analele lumii

reprezintă triumful unui anumit entuziasm.
— Ralph Waldo Emerson
TU ŞTII CUM SĂ TE FACI PE TINE

ÎNSUŢI SĂ TE SIMŢI BINE?
Î�ntr-o călătorie de afaceri î�n Toronto, m-am simţ�it stresat fizic din
cauza unei dureri de spate intense. Î�n timp ce avionul cobora, am
î�nceput să mă gândesc la ceea ce trebuia să fac când ajungeam la
hotel. Avea să fie deja 22:30 ş� i eu trebuia să mă trezesc devreme î�n
dimineaţ� a următoare pentru a-mi susţ� ine seminarul. Puteam să
mănânc ceva — la urma urmei, nu mâncasem nimic toată ziua —
dar era groaznic de târziu. Puteam să-mi pregătesc documentele ş� i
să urmăresc ş� tirile. Î�n clipa aceea mi-am dat seama că toate aceste
acţ�iuni erau simple strategii pentru a scăpa de durere ş� i a obţ�ine o
anumită plăcere. Totuş� i, niciuna dintre ele nu era chiar aş� a de
atractivă. Trebuia să-mi extind lista cu moduri de a simţ�i plăcere,

indiferent de moment sau de loc.
Aş� adar, tu ş� tii cum să te faci pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine? Sună
ca o î�ntrebare tâmpită, nu-i aş� a? Dar la modul serios, ai tu un set de
moduri specifice ş� i î�nsufleț�itoare de a te face pe tine î�nsuţ�i să te
simţ�i bine î�n orice clipă? Poţ�i să reuş� eş� ti asta fără să foloseș� ti mân-
care, alcool, droguri, ţ� igări sau alte surse care dau dependenţ� ă?
Sunt sigur că ai câteva, dar hai să extindem lista. Chiar acum, hai să
identificăm câteva dintre alegerile pozitive de care dispui deja pen-
tru a te face pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine. Stai jos în clipa asta şi
scrie o listă cu lucrurile pe care le faci în prezent pentru a
schimba felul în care te simţi. Dacă tot alcătuieş� ti o listă, de ce să
nu adaugi câteva lucruri noi pe care este posibil să nu le fi î�ncercat
î�nainte ş� i care ar putea să-ţ�i schimbe de asemenea starea î�n mod
pozitiv?
Nu te opri până nu ai un minim de cincisprezece moduri de a te
simţ�i bine instant ş� i idealul ar fi cel puţ�in douăzeci ş� i cinci. Acesta
este un exerciţ�iu la care este posibil să vrei să te î�ntorci din nou
până când găseș� ti sute de moduri!
Când am alcătuit o listă pentru mine î�nsumi, mi-am dat seama
că ascultatul muzicii era unul dintre cele mai puternice moduri î�n
care î�mi puteam schimba rapid starea. Cititul era un alt fel de a mă
simţ�i bine pentru că î�mi schimba focalizarea ş� i î�mi place să î�nvăţ�
— mai ales citind ceva educativ ş� i informativ, un lucru pe care să î�l
pot pune imediat î�n practică î�n viaţ�a mea. Schimbarea miş� cărilor
mele corporale este ceva ce pot face instant pentru a scăpa de o
stare limitativă ş� i a mă plasa î�ntr-una plină de resurse: să fac sport
pe aparatul meu de fitness StairMaster cu muzica dată la maxim,
sărind î�ncoace ş� i î�ncolo pe trambulina mea, alergând opt kilometri
de urcuş� , făcând lungimi de bazin.
Iată alte câteva: să dansez, să cânt î�mpreună cu CD-urile mele
preferate, să mă uit la un film de comedie, să merg la un concert, să
ascult casete audio informative. Să stau î�ntr-un jacuzzi, să fac o baie
caldă. Să fac dragoste cu soţ�ia mea. Să iau cina cu familia, să stăm

toț�i î�n jurul mesei ş� i să vorbim despre ce este mai important pentru
noi. Să-mi î�mbrăţ�iş� ez ş� i să-mi sărut copiii, să o î�mbrăţ�iş� ez ş� i să o
sărut pe Becky. Să o scot pe Becky la un film ca Ghost, să stăm pe
locurile noastre ș� i să vărsăm ș� uvoaie de lacrimi. Să creez o idee
nouă, o companie nouă, un concept nou. Să rafinez sau să î�mbunătă-
ț�esc orice lucru de care mă ocup î�n prezent. Să creez orice. Să le spun
glume prietenilor. Să fac orice mă face să mă simt ca ş� i cum aş� contri-
bui. Să-mi conduc unul dintre seminare, mai ales pe cele uriaşe
(aceasta este una dintre submodalităţ�ile mele preferate). Să-mi „fini-
sez” amintirile, să-mi amintesc î�n culori vii o experienţ�ă minunată pe
care am avut-o de curând sau î�n trecut, scriind î�n jurnalul meu.
LISTĂ DE MODURI PRN CARE SĂ SCHIMB FELUL

ÎN CARE MĂ SIMT, SĂ TREC DE LA DURERE
LA PLĂCERE ȘI SĂ MĂ SIMT BINE INSTANT
1. _______________________________________________
2. _______________________________________________
3. _______________________________________________
4. _______________________________________________
5. _______________________________________________
6. _______________________________________________
7. _______________________________________________
8. _______________________________________________
9. _______________________________________________
10. ______________________________________________
11. ______________________________________________
12. ______________________________________________
13. ______________________________________________
14. ______________________________________________
15. ______________________________________________
16. ______________________________________________
17. ______________________________________________
18. ______________________________________________
19. ______________________________________________
20. ______________________________________________
21. ______________________________________________
22. ______________________________________________
23. ______________________________________________
24. ______________________________________________
25. ______________________________________________
DACĂ NU AI UN PLAN PENTRU PLĂCERE,

VEI AVEA PARTE DE DURERE
Aici, cheia este să creezi o listă uriaşă de mijloace prin care să te faci
pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine astfel î�ncât să nu ai nevoie să apelezi la
celelalte mijloace care sunt distructive. Dacă asociezi durere obiceiu-
rilor distructive ş� i din ce î�n ce mai multă plăcere celor noi, care oferă
putere, vei descoperi că cele mai multe dintre ele sunt accesibile î�n
cea mai mare parte a timpului. Transformă această listă î�n realitate;
elaborează un plan pentru plăcere pentru absolut fiecare zi. Nu
spera la î�ntâmplare că plăcerea va apărea cumva; pregăteş� te-te pe
tine î�nsuţ�i pentru extaz. Fă loc pentru el!
Vorbim aici, din nou, despre condiţ�ionarea sistemului tău ner-
vos, a corpului tău ş� i a focalizării tale mentale astfel î�ncât să caute î�n
mod constant un mod de a vedea cum î�ţ�i sunt utile toate lucrurile din
viaţ�a ta. Dar aminteş� te-ţ�i că dacă ai î�n continuare un tipar emoţ�ional
limitativ, asta este din cauză că î�ţ�i foloseş� ti corpul î�ntr-un fel obiş� nuit
sau continui să te focalizezi î�ntr-un anumit fel care te privează de
putere. Dacă focalizarea ta este cea care trebuie modificată, există un
instrument incredibil care o poate schimba instant. Tu trebuie să ş� tii că…
8
Î�NTREBĂ� RILE SUNT
RĂ� SPUNSUL
Cel care pune întrebări nu poate evita răspunsurile.
— Proverb Camerunez
Nu aveau nevoie de motive. Au venit doar pentru că el avea origini

evreieş� ti. Naziş� tii au năvălit î�n casa lui, arestându-l pe el ş� i î�ntreaga
sa familie. Curând, au fost mânaţ�i ca vitele, î�nghesuiţ�i î�ntr-un tren ş� i
apoi trimiş� i î�ntr-un lagăr de exterminare î�n Cracovia. Cele mai
î�ngrozitoare coş� maruri ale lui nu ar fi putut să-l pregătească ni-
ciodată pentru a-ş� i vedea familia î�mpuş� cată î�n faţ�a ochilor. Cum
putea să treacă prin oroarea de a vedea hainele copilului său pe al-
tul pentru că propriul său fiu era de-acum mort ca urmare a
„duş� ului”?
Cumva, el a continuat. Î�ntr-o zi, a privit la coş� marul din jurul
său ş� i a î�nfruntat un adevăr inevitabil: dacă avea să mai rămână
acolo chiar ş� i pentru o singură zi, avea să moară cu siguranţ�ă. A luat
o hotărâre că trebuie să evadeze ş� i că evadarea trebuie să aibă loc
imediat! Nu ş� tia cum, pur ş� i simplu ş� tia că trebuie. Timp de săptă-
mâni î�i î�ntrebase pe ceilalţ�i prizonieri: „Cum am putea evada din
acest loc oribil?” Răspunsurile pe care le primea păreau să fie î�ntot-
deauna identice: „Nu fi prost”, i-au zis ei, „nu există scăpare! Punând
astfel de î�ntrebări nu faci decât să te torturezi. Pur ş� i simplu, mun-
ceş� te mult ş� i roagă-te să supravieţ�uieş� ti.” Dar el nu putea să accepte
asta —nu avea să accepte asta. A devenit obsedat de evadare ş� i
chiar ş� i atunci când răspunsurile sale nu aveau niciun sens, el a con-

tinuat să î�ntrebe î�n repetate rânduri: „Cum pot s-o fac? Trebuie să
existe o cale. Cum pot să scap de aici sănătos ș� i viu, astăzi?”
Se spune că dacă ceri, ţ�i se va da. Ş� i, dintr-un motiv oarecare, î�n
ziua aceasta ş� i-a primit răspunsul. Poate că a fost intensitatea cu
care a pus î�ntrebarea sau poate a fost sentimentul lui de siguranţ�ă
că „acum e momentul.” Sau, e posibil să fi fost doar efectul focalizării
neî�ntrerupte pe răspunsul la o singură î�ntrebare arzătoare. Indife-
rent din ce motiv, puterea enormă a minţ�ii ş� i a spiritului uman s-a
trezit î�n acest bărbat. Răspunsul a ajuns la el printr-o sursă impro-
babilă: mirosul dezgustător al cărnii umane descompuse. Acolo, la
doar câţ�iva metri de locul său de muncă, a văzut o grămadă uriaş� ă
de trupuri care fuseseră aruncate î�n spatele unui camion — bărbaţ�i,
femei ş� i copii care fuseseră gazaţ� i. Plombele de aur le fuseseră
smulse din dinţ�i; tot ceea ce deţ�inuseră — orice bijuterii — până ş� i
î�mbrăcămintea, le fusese luat. Î�n loc să se î�ntrebe: „Cum pot naziş� tii
să fie atât de abjecţ�i, atât de distructivi? Cum a putut Dumnezeu să
facă ceva atât de rău? De ce mi-a făcut Dumnezeu mie una ca asta?”,
Stanislavsky Lech a pus o î�ntrebare diferită. El a î�ntrebat: „Cum pot
să folosesc asta pentru a evada?” Ş� i imediat ş� i-a primit răspunsul.
Î�n timp ce se apropia sfârş� itul zilei ş� i echipa de lucru se î�ndrep-
ta î�napoi spre barăci, Lech s-a ascuns î�n spatele camionului. Î�ntr-o
clipă, el ş� i-a sfâş� iat hainele ş� i s-a aruncat gol î�n mormanul de cada-
vre când nu se uita nimeni. S-a prefăcut mort, rămânând complet
nemiş� cat, chiar dacă mai târziu aproape că a fost zdrobit pe măsură
ce î�ngrămădeau din ce î�n ce mai multe cadavre peste el.
Mirosul fetid al cărnii care putrezea ş� i rămăş� iţ�ele rigide ale
morţ�ilor î�l î�nconjurau pretutindeni. El a aş� teptat ş� i-a tot aş� teptat,
sperând că nimeni nu va observa singurul trup viu î�n acel morman
al morţ�ii, sperând că mai devreme sau mai târziu camionul va por-
ni. Î�n cele din urmă, a auzit sunetul motorului care pornea. A simţ�it
camionul cutremurându-se. Ş� i, î�n clipa aceea, a simţ�it emoţ�ia spe-
ranţ�ei î�n timp ce zăcea printre morţ� i. Î� n final, a simţ� it camionul
zdruncinându-se până s-a oprit ş� i după aceea ş� i-a abandonat
î�ncărcătura î�ngrozitoare — zeci de morţ�i ş� i un bărbat care se prefă-

cea a fi unul dintre ei — î�ntr-un gigantic mormânt deschis, aflat î�n
afara lagărului. Lech a stat acolo ore î�ntregi până la căderea nopţ�ii.
Când s-a simţ�it î�n cele din urmă sigur că nu mai era nimeni acolo, a
ieş� it din muntele de cadavre ş� i a alergat gol patruzeci de kilometri
spre libertate.
Care a fost diferenţ�a dintre Stanislavsky Lech ş� i ceilalţ�i, atât de
mulţ�i, care au pierit î�n lagărele de concentrare? Deşi existau bine-
înţeles numeroşi factori, o diferenţă importantă a fost că el a
pus o întrebare diferită. El a î�ntrebat stăruitor, a î�ntrebat aș� tep-
tându-se să primească un răspuns ş� i creierul său a descoperit o
soluţ�ie care i-a salvat viaţ�a. Î�ntrebările pe care ş� i le-a pus lui î�nsuş� i
î�n ziua aceea î�n Cracovia l-au făcut să ia, î�n fracţ�iuni de secundă,
decizii ce l-au dus la acţ�iuni cu un impact semnificativ asupra des-
tinului său. Dar î�nainte să poată primi răspunsul, să ia hotărârile ş� i
să î�ntreprindă acele acţ�iuni, el a trebuit să-ş� i adreseze lui î�nsuş� i î�n-
trebările potrvite.
Pe tot parcursul acestei cărţ�i, tu ai î�nvăţ�at despre felul î�n care
crezurile noastre ne afectează deciziile, acţ�iunile, direcţ�ia vieţ�ii ş� i
prin urmare, destinul nostru final. Dar toate aceste influenţ�e sunt
un produs al gândirii — al felului î�n care creierul tău a evaluat ş� i a
creat sens pe parcursul î�ntregii tale vieţ�i. Aş� a că pentru a descoperi
felul î�n care noi ne creăm realitatea zilnic, trebuie să răspundem
la întrebarea: „Cum gândim noi, mai exact?”
ÎNTREBĂRILE NOASTRE
NE DETERMINĂ GÂNDURILE
Î�ntr-o zi, mă gândeam la evenimentele importante din propria mea
viaţ�ă ş� i din vieţ�ile persoanelor pe care le-am î�ntâlnit pe parcurs. Am
î�ntâlnit atât de mulţ�i oameni, norocoş� i ş� i ghinioniş� ti, de succes ş� i
fără succes; am vrut să ş� tiu cu adevărat ce le permitea oamenilor de
succes să realizeze lucruri măreţ� e, î�n vreme ce alţ� ii care aveau
condiţ�ii similare sau mai bune dispăreau î�n cascada Niagara. Aş� a că
m-am î�ntrebat î�n sinea mea: „Ce anume face cu adevărat cea mai
mare diferenţă în viaţa mea, în cel care am devenit, în cine sunt ca
persoană şi pentru direcţia în care merg?” Răspunsul pe care l-am
găsit a fost unul pe care vi l-am î�mpărtăş� it deja. Ș� i anume că „Nu
evenimentele care-mi influențează viaţa determină felul în
care simt şi acţionez, ci, mai degrabă, felul în care interpretez ş� i
evaluez propriile experienţe de viaţă. Sensul pe care î�l ataş� ez
unui eveniment va determina deciziile pe care le iau, acţiunile pe
care le realizez ş� i, prin urmare, destinul meu final.” „Dar”, m-am î�n-
trebat eu, „cum procedez atunci când evaluez? Mai exact, ce este o
evaluare?”
M-am gândit: „Ei bine, eu evaluez chiar acum, nu-i aş� a? Eu î�n-
cerc să evaluez felul î�n care să descriu ce este o evaluare. Ce fac eu
chiar acum?” Ş� i apoi mi-am dat seama că mi-am pus mie î�nsumi o
serie de î�ntrebări ş� i evident că aceste î�ntrebări erau:
Cum procedez eu când evaluez?

Mai exact, ce este o evaluare?
Eu evaluez chiar acum, nu-i aşa?
Ce fac eu chiar acum?
Apoi m-am gândit: „Este posibil ca evaluările să nu fie nimic

altceva decât întrebări?” Ş� i am î�nceput să râd ş� i mi-am spus: „Ei
bine, nu-i aş� a că ș� i asta este o î�ntrebare?”
Am început să-mi dau seama că gândirea în sine nu este
altceva decât procesul de a pune întrebări şi de a răspunde la
ele. Dacă după ce ai citit asta, te gândeş� ti, „Asta este adevărat” sau
„Asta nu este adevărat”, tu a trebuit să-ţ�i adresezi ţ�ie î�nsuţ�i — fie
conş� tient, fie inconş� tient — o î�ntrebare ş� i î�ntrebarea aceea era,
„Asta este adevărat?” Sau chiar dacă te-ai gândit „Trebuie să mă
gândesc la asta”, ceea ce spui î�n realitate este „Trebuie să-mi pun
mie î�nsumi câteva î�ntrebări î�n legătură cu asta. Trebuie să reflectez
la asta un timp.” Pe măsură ce te gândeş� ti, vei î�ncepe să o pui sub

semnul î�ntrebării. Noi trebuie să î�nţ�elegem că lucrul pe care î�l facem
î�n cea mai mare parte a timpului, zi de zi, constă î�n a pune î�ntrebări
ş� i î�n a răspunde la ele. Aş� a că, dacă vrem să schimbăm calitatea vie-
ţ�ilor noastre, noi trebuie să ne schimbăm î�ntrebările uzuale. Aceste
î�ntrebări ne dirijează focalizarea ş� i, prin urmare, felul î�n care gân-
dim ş� i î�n care simţ�im.
Maeş� trii î�ntrebărilor sunt, bineî�nţ�eles, copiii. Cu câte milioane
de î�ntrebări ne bombardează î�n copilărie? De ce crezi că se î�ntâm-
plă asta? Doar pentru a ne exaspera pe noi? Trebuie să î�nţ�elegem că
ei realizează constant evaluări referitoare la ce î�nseamnă lucrurile
ş� i la ce ar trebui ei să facă. Ei î�ncep să creeze neuro-asocieri care le
vor dirija viitorul. Ei sunt maş� ini de î�nvăţ�at ş� i modul î�n care să î�n-
veţ�i să gândeş� ti, să faci noi conexiuni este declanş� at de î�ntrebări —
î�ntrebări pe care fie ni le adresăm nouă î�nş� ine, fie celorlaţ�i.
Toată această carte ş� i munca mea de o viaţ� ă sunt rezultatul
î�ntrebărilor pe care le-am pus despre ceea ce ne determină pe noi
toţ�i să facem ceea ce facem ş� i despre felul î�n care putem face schim-
bări mai rapid ş� i mai uş� or decât î�nainte. Î�ntrebările sunt modalita-
tea principală prin care î�nvăţ�ăm practic orice. Î�n realitate, î�ntreaga
metodă socratică, adică acel fel de a preda care datează de pe vremea
filosofului grec antic Socrate, se bazează doar pe faptul că î�nvăţ�ătorul
nu face nimic altceva decât să pună întrebări, î�ndrumând atenţ�ia
elevilor ş� i determinându-i pe aceş� tia să-ş� i găsească propriile
răspunsuri.
Când mi-am dat seama de puterea incredibilă a î�ntrebărilor de
a ne influenţ�a gândurile ş� i, literalmente, fiecare dintre răspunsurile
la experienţ�ele noastre, am pornit î�ntr-o „expediţ� ie de căutare a
î�ntrebărilor.” Am î�nceput să observ cât de des apăreau î�ntrebările î�n
cultura noastră. Jocurile ca Trivial Pursuit, Jeopardy ş� i Scruples
erau ultimul răcnet. The Book of Questions* — o carte î�ntreagă î�n
* Cartea întrebărilor, de Gregory Stock, volum apărut în limba română în 2011,

la editura Litera (n.red.)
care nu găseai nimic altceva decât î�ntrebări care să te facă să te gân-

deş� ti la viaţ�a ş� i valorile tale, era bestseller. Reclamele de la TV sau
din ziare î�ntrebau: „Ce i se potriveş� te cel mai bine unei legende?”
„Cum spui pe litere cuvântul uşurare?” „S-a făcut supă?”. Spike Lee î�l
î�ntreabă pe Michael Jordan: „Este vorba de pantofi?” î�ntr-o reclamă
TV pentru î�ncălţ�ămintea de baschet Air Jordan a celor de la Nike.
Eu nu voiam să ş� tiu doar care sunt î�ntrebările pe care le pu-
neam noi ca societate, eu voiam să descopăr, de asemenea, î�ntrebă-
rile care făceau o diferenţ�ă î�n vieţ�ile oamenilor. Am î�ntrebat oamenii
î�n seminarele mele, î�n avioane, î�n î�ntâlniri; i-am î�ntrebat pe toţ�i cei
pe care i-am î�ntâlnit, de la preş� edinţ�i de companii î�n blocurile turn
la oamenii fără adăpost de pe stradă, î�ncercând să descopăr î�ntre-
bările care creau experienţ�ele lor din viaţ� a cotidiană. Mi-am dat
seama că diferenţ�a principală dintre oamenii care păreau să aibă
succes — î�n orice domeniu! — ş� i cei care nu aveau era că oamenii
de succes puneau întrebări mai bune şi, prin urmare, primeau
răspunsuri mai bune. Ei primeau răspunsuri care le dădeau pu-
terea să ş� tie exact ce au de făcut î�n orice situaţ�ie pentru a obţ�ine
rezultatele pe care le doreau.
Î�ntrebările de calitate creează o viaţ�ă de calitate. Trebuie să-ţ�i
î�ntipăreş� ti această idee î�n creier, deoarece este printre cele mai im-
portante lucruri pe care le vei î�nvăţ�a din această carte. Afacerile au
succes atunci când cei care iau deciziile ce le controlează destinul
pun î�ntrebările corecte despre pieţ�e, sau strategii, sau linii de pro-
duse. Relaţ�iile sunt î�nfloritoare atunci când oamenii pun î�ntrebările
corecte despre locurile unde există conflicte potenţ�iale ş� i despre
felul î�n care să se sprijine reciproc, î�n loc să se demoleze reciproc.
Politicienii câş� tigă alegeri atunci când î�ntrebările pe care le adre-
sează ei — fie implicit, fie explicit — furnizează răspunsuri care
funcţ�ionează pentru ei ş� i pentru comunitatea lor.
La î�nceputurile automobilului, sute de oameni au experimentat
cu construcţ� ia acestuia, dar Henry Ford a î�ntrebat: „Cum î�l pot
produce î�n masă?” Milioane de oameni au fost iritaţ�i î�n comunism,
dar Lech Walesa a î�ntrebat: „Cum aş� putea să cresc standardul de
viaţ�ă pentru toţ�i bărbaţ�ii ş� i toate femeile care muncesc?” Î� ntrebă-

rile declanş� ează un efect î�n proces care are un impact dincolo de
imaginaţ�ia noastră. Examinarea limitărilor noastre este cea care
demolează ziduri î�n viaţ�ă — î�n afaceri, î�n relaţ�ii, î�ntre ţ�ări. Eu cred
că tot progresul uman este precedat de noi întrebări.
PUTEREA ÎNTREBĂRILOR
Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi întreabă: „De ce?”
Eu visez lucruri care nu au existat niciodată şi întreb:
„De ce nu?”
— George Bernard Shaw
Atunci când vedem pe cineva cu o î�nzestrare extraordinară sau pe

cineva care pare să aibă o capacitate supraomenească de a face faţ�ă
provocărilor vieţ�ii, cei mai mulţ�i dintre noi gândim lucruri de felul:
„E atât de norocos! E atât de talentat! Trebuie să se fi născut cu
asta.” Dar, î�n realitate, creierul uman are capacitatea de a produce
răspunsuri mai repede decât „cel mai inteligent” computer de pe
pământ, chiar dacă luăm î�n considerare microtehnologia din ziua
de astăzi cu computere care calculează î�n nanosecunde (miliardimi
de secundă). Ar fi nevoie de două clădiri de dimensiunile World
Trade Center-ului pentru a găzdui capacitatea de stocare a creieru-
lui tău! Totuş� i, această bucată de un kilogram ş� i patru sute de grame
de materie cenuş� ie î�ţ�i poate oferi î�ntr-o clipă mai multă putere pen-
tru a găsi soluţ� ii la provocări ş� i pentru a crea puternice senzaţ� ii
emoţ� ionale decât orice alt lucru din vastul arsenal tehnologic al
omului.
La fel ca un computer care dispune de o capacitate extraordina-
ră, dacă nu î�nţ�elegem cum să accesăm ş� i să utilizăm tot ceea ce a
fost stocat, capacitatea creierului nostru nu î�nseamnă nimic. Sunt
sigur că ai cunoscut pe cineva (poate chiar pe tine î�nsuţ�i) care a
cumpărat un computer nou ş� i nu l-a folosit niciodată pentru că el
sau ea nu ş� i-a dat seama cum să o facă. Dacă vrei să ai acces la fiş� ie-
rele cu informaţ�ii valoroase dintr-un computer, trebuie să î�nţ�elegi
cum să accesezi datele, solicitându-le prin comenzile corecte. La fel,
ceea ce î�ţ�i dă posibilitatea să primeş� ti orice vrei din propriile tale
bănci personale de date este puterea impresionantă de a pune
î�ntrebări.
Un răspuns frumos ridică întotdeauna

o întrebare şi mai frumoasă.
— E.E. Cummings
Eu sunt aici pentru a-ţ�i spune că diferenţa dintre oameni este

diferenţa dintre întrebările pe care le pun aceştia constant.
Unii oameni sunt deprimaț�i î�n mod regulat. De ce? Aş� a cum am ară-
tat î�n capitolul anterior, stările limitate sunt o parte a problemei.
Aceș� ti oameni î�ş�i trăiesc vieţ�ile cu miş� cări limitate ş� i cu o fiziologie
anchilozată, dar, cel mai important, ei se focalizează pe lucruri care
î�i fac să se simtă supraî�ncărcaţ�i ş� i copleş� iţ�i. Tiparul lor de focalizare
ş� i evaluare le limitează î�n mod serios experienţ�a emoţ�ională a vieţ�ii.
Ar putea această persoană să schimbe î�ntr-o clipă felul î�n care sim-
te? Sigur că da — trebuie doar să î�ş�i schimbe focalizarea mentală.
Aş� adar, care este cel mai rapid mod de a-ţ�i schimba focalizarea?
Pur ş� i simplu, punând o întrebare nouă. Când oamenii sunt depri-
maţ�i, cel mai probabil asta se î�ntâmplă deoarece î�ş�i pun lor î�nş� iş� i î�n
mod regulat î�ntrebări care î�i privează de putere, î�ntrebări cum ar fi:
„Care este rostul? De ce ai mai î�ncerca măcar, din moment ce oricum
lucrurile nu par să meargă cum trebuie? De ce eu, Doamne?” Nu
uita, cere şi ţi se va da. Dacă pui o întrebare groaznică, vei pri-
mi un răspuns groaznic. Computerul tău mental este tot timpul
pregătit să te ajute şi indiferent ce întrebare îi vei da, va găsi cu
siguranţă un răspuns. Aş� a că dacă î�ntrebi: „De ce nu pot să reuş� esc
niciodată?,” acesta î�ţ�i va răspunde — chiar dacă trebuie să invente-
ze ceva! S-ar putea să-ţ�i ofere un răspuns de genul: „Pentru că eş� ti
prost” sau „Pentru că oricum nu meriţ�i să reuş� eş� ti.”
Acum, care este un exemplu de î�ntrebare strălucită? Ce crezi

despre bunul meu prieten, W. Mitchell? Dacă ai ascultat audioboo-
kul Putere nemărginită, î�i cunoş� ti povestea. Cum crezi că a putut
supravieț�ui cu arsuri pe două treimi din corp ş� i să se simtă totuș� i
bine î�n legătură cu viaţ�a sa? Cum a putut să treacă printr-un acci-
dent aviatic câţ�iva ani mai târziu, să-ş� i piardă capacitatea de a-ş� i
folosi picioarele ş� i să fie ț�intuit î�ntr-un scaun cu rotile — ş� i cu toate
acestea să găsească o cale de a se bucura contribuind pentru cei-
lalţ� i? El a învăţat să-şi controleze focalizarea punând întrebările
potrivite.
Când s-a trezit la spital, având corpul atât de ars î�ncât era impo-
sibil de recunoscut ş� i era î�nconjurat de un număr mare de alţ�i paci-
enţ�i din salon care î�ş�i plângeau de milă, pacienţ�i care se î�ntrebau î�n
sinea lor: „De ce eu? Cum a putut Dumnezeu să-mi facă una ca asta?
De ce e viaţ�a atât de nedreaptă? La ce bun să trăieş� ti ca ‘schilod’?” î�n
loc de asta, Mitchell a ales să se î�ntrebe: „Cum pot să folosesc asta?
Din cauza acestui lucru, cu ce voi putea contribui pentru cei-
lalţi?” Aceste î�ntrebări sunt ceea ce creează diferenţ�a de destine:
„De ce eu?” produce rareori un rezultat pozitiv, î�n timp ce „Cum pot
să folosesc asta?” ne poartă de obicei î�n direcţ�ia transformării difi-
cultăţ�ilor noastre î�ntr-o forţ�ă care ne impulsionează să facem lu-
mea ş� i pe noi î�nş� ine mai buni. Mitchell ş� i-a dat seama că faptul de a
fi rănit, furios ş� i nemulţ�umit nu avea să-i schimbe viaţ�a, aş� a că î�n loc
să privească la ceea ce nu mai avea, el ş� i-a spus: „Ce am în continua-
re? Cine sunt eu cu adevărat? Oare eu sunt doar corpul meu sau sunt
ceva mai mult? De ce sunt capabil acum, chiar mai mult ca înainte?”
După accidentul său cu avionul, î�n timp ce se afla la spital ş� i era
paralizat de la brâu î�n jos, el a î�ntâlnit o femeie incredibil de atracti-
vă, o asistentă pe nume Annie. Având toată faţ�a arsă, având corpul
paralizat de la brâu î�n jos, el a avut î�ndrăzneala să î�ntrebe: „Cum aş�
putea să obț�in o î�ntâlnire cu ea?” Amicii săi i-au spus: „Eş� ti nebun.
Te amăgeş� ti singur.” Dar un an ş� i jumătate mai târziu, el ş� i Annie se
aflau î� n tr-o relaţ� i e ş� i astăzi ea este soţ� i a lui. Aceasta este
frumuseţ�ea faptului de a pune î�ntrebări î�nsufleț�itoare: acestea ne

aduc o resursă de neî�nlocuit: răspunsuri ş� i soluţ�ii.
Î�ntrebările determină tot ceea ce faci î�n viaţ�ă, de la aptitudinile
tale până la relaţ�iile ş� i la veniturile tale. Spre exemplu, numeroase
persoane nu reuş� esc să se implice complet î�ntr-o relaţ�ie pur ș� i sim-
plu deoarece continuă să pună î�ntrebări care creează î�ndoieli: „Dar
dacă există cineva mai bun? Dacă mă implic complet acum ş� i pierd
ocazii?” Î�ntrebări care te privează de foarte multă putere! Acestea
alimentează temerea că alternativele vor fi î�ntotdeauna mai bune ş� i
te î�mpiedică să te poţ�i bucura de ceea ce ai deja î�n viaţ�a ta. Uneori,
tocmai persoanele acestea distrug relaţ�iile pe care ajung î�ntr-un fi-
nal să le aibă, cu ş� i mai multe î�ntrebări groaznice: „Cum de î�mi faci
mereu asta? De ce nu mă apreciezi? Dacă aş� pleca chiar acum —
cum te-ar face să te simţ�i asta?” Compară asta cu î�ntrebările „Cum
de am fost atât de norocos î�ncât să te am pe tine î�n viaţ�a mea? Ce
iubesc eu cel mai mult la soţ�ul meu sau soţ�ia mea? Cu cât vor fi mai
bogate vieţ�ile noastre ca urmare a relaţ�iei noastre?”
Gândeş� te-te la î�ntrebările pe care ţ�i le pui ţ�ie î�nsuţ�i de obicei î�n
domeniul finanț�elor. Invariabil, dacă o persoană nu se descurcă
bine financiar, asta se î�ntâmplă deoarece aceasta creează foarte
multă teamă î�n viaţ�a sa — teamă care o î�mpiedică să investească
sau să-ş� i controleze finanţ�ele de la bun î�nceput. Aceasta pune î�ntre-
bări de felul „Ce jucării vreau chiar acum?” î�n loc de „De ce plan am
nevoie pentru a-mi realiza obiectivele financiare supreme?” Î�ntre-
bările pe care le pui vor determina unde te focalizezi, cum gândeş� ti,
cum te simţ�i ş� i ce faci. Dacă vrem să ne schimbăm finanţ�ele, trebuie
să ne raportăm la niș� te standarde mai î�nalte, să ne schimbăm crezu-
rile despre ceea ce este posibil ş� i să elaborăm o strategie mai bună.
Unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat modelând câţ�iva din-
tre giganţ�ii financiari ai zilei de azi este că aceş� tia pun î�n mod con-
stant î�ntrebări diferite de cele ale maselor — î�ntrebări care se opun
chiar ş� i „î�nţ�elepciunii” financiare acceptate î�n cea mai mare parte.
Î�n momentul de faț�ă, nu poate fi negat faptul că Donald Trump
trece prin dificultăţ�i financiare. Cu toate acestea, timp de aproape
un deceniu, el a fost î�n mod evident un lider economic. Cum a făcut-o?

Au existat numeroş� i factori, dar unul î�n legătură cu care practic toată
lumea este de acord este că î�n anii ş� aptezeci, când oraș� ul New York se
confrunta cu falimentul ş� i majoritatea dezvoltatorilor î�ş�i făceau griji
din cauza unor î�ntrebări de felul: „Cum vom supravieţ�ui noi dacă ora-
ş� ul se scufundă?” Trump a pus o î�ntrebare unică: „Cum mă pot î�m-
bogăţ�i î�n timp ce toată lumea se teme?” Această î�ntrebare l-a ajutat
să influenț�eze multe dintre deciziile sale din afaceri ş� i e limpede că
l-au condus î�n poziţ�ia de dominaţ�ie economică de care s-a bucurat.
Trump nu s-a oprit acolo. El a pus de asemenea o altă î�ntrebare
grozavă, una pe care ar fi bine să o imităm î�nainte de a realiza orice
investiţ�ie financiară. După ce se convingea că un proiect are un po-
tenţ� ial extraordinar pentru câş� tiguri economice, el î�ntreba apoi:
„Care este partea proastă? Care este cel mai rău lucru care se poate
î�ntâmpla ş� i căruia eu pot să-i fac faţ�ă?” Crezul lui era că dacă ş� tie că
poate să facă faţ�ă scenariului pentru cel mai rău caz, atunci ar tre-
bui să facă afacerea pentru că partea bună avea să meargă de la
sine. Deci, ce s-a î�ntâmplat dacă a pus î�ntrebări atât de perspicace?
Trump a combinat afaceri pe care nimeni altcineva nu le-ar fi
luat î�n considerare pe parcursul acelor vremuri dificile economic.
El cumpărase vechea clădire Commodore ş� i o transformase î�n
Grand Hyatt (primul său succes economic major). Iar când evoluţ�ia
lucrurilor a urmat o altă direcţ�ie, el a câş� tigat mult. Cu toate acestea,
î�n cele din urmă, a ajuns să se confrunte cu dificultăţ�i economice
majore. De ce? Mulţ�i spun că a schimbat lucrurile pe care se focaliza
când făcea investiţ� ii. El a î�nceput să pună î�ntrebări de felul: „Ce
mi-ar face plăcere să deţ�in?” î�n loc de „Care este cea mai profitabilă
afacere?” Mai rău, unii spun că Trump a î�nceput să creadă că este
invincibil ş� i, prin urmare, a î�ncetat să-ș� i mai pună acele î�ntrebări cu
„partea proastă.” Este posibil ca această simplă schimbare î�n proce-
dura sa de evaluare — î�n î�ntrebările pe care ş� i le adresa lui î�nsuş� i
— să-l fi costat o bună parte din avere. Nu uita, nu doar întrebări-
le pe care le pui îţi influențează destinul, ci şi cele pe care nu
reuşeşti să le pui.
Dacă există un lucru pe care l-am î�nvăţ�at căutând crezurile ş� i

strategiile centrale ale minţ�ilor geniale din ziua de azi, acela este că
evaluările superioare creează o viaţă superioară. Cu toții avem
capacitatea de a evalua viaţ�a la un nivel care produce rezultate re-
marcabile. La ce te gândeş� ti când auzi cuvântul „geniu”? Dacă eş� ti ca
mine, ceea ce-ț� i vine imediat î�n minte este fotografia lui Albert
Einstein. Dar cum a reuş� it Einstein să treacă dincolo de educaţ�ia sa
nereuş� ită din liceu, spre tărâmul gânditorilor cu adevărat măreț�i?
Cu siguranţ�ă că asta s-a î�ntâmplat deoarece a pus î�ntrebări formu-
late î�ntr-o manieră supremă.
Cum Einstein a fost primul care a explorat ideea de relativitate
a spaţ�iului ş� i timpului, el a î�ntrebat: „Este posibil ca lucrurile ce par
simultane să nu fie aş� a î�n realitate?” Spre exemplu, dacă eş� ti la câţ�i-
va kilometri distanţ�ă de un boom sonic, î�l auzi exact î�n momentul î�n
care se produce î�n spaţ�iu? Einstein a presupus că nu î�l auzi atunci,
că lucrul pe care î�l percepi desfăş� urându-se î�n momentul respectiv
nu are loc realmente atunci, ci de fapt s-a petrecut cu o clipă î�n
urmă. Î�n viaţ�a de zi cu zi, a raţ�ionat el, timpul este relativ î�n funcţ�ie
de felul î�n care î�ţ�i ocupi mintea.
Einstein a spus cândva: „Atunci când un bărbat stă cu o fată
drăguţ�ă timp de o oră, i se pare asemenea unui minut. Dar lasă-l să
stea pe o plită î�ncinsă timp de un minut ş� i acesta va fi mai lung decât
orice oră. Aceasta este relativitatea.” A mers mai departe cu teoriile
î�n domeniul fizicii ş� i, crezând că viteza luminii este constantă, el s-a
surprins î�ntrebându-se: „Dar dacă am putea să î�ncărcăm lumină la
bordul unei rachete? Viteza sa ar creş� te î�n cazul acesta?” Î�n demersul
său pentru a răspunde la aceste î�ntrebări fascinante ş� i la altele ase-
menea lor, Einstein ş� i-a postulat renumita teorie a relativităţ�ii.
Important este să nu încetezi să pui întrebări. Curiozitatea

are propria sa raţiune pentru a exista. Omul nu se poate
abţine să nu simtă veneraţie atunci când contemplă
misterele eternităţii, ale vieţii, ale structurii superbe a
realităţii. Este suficient dacă acesta încearcă doar să
înţeleagă câte puţin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți

pierzi niciodată curiozitatea sacră.
— Albert Einstein
Distincţ�iile puternice pe care le-a făcut Einstein ş� i-au avut sursa

î�ntr-o serie de î�ntrebări. Erau simple? Da. Erau puternice? Absolut.
Tu ce forţă ai putea să descătușezi punând întrebări la fel de
simple, dar puternice? Indiscutabil, î�ntrebările sunt un instru-
ment magic care î�i permit duhului din minţ�ile noastre să ne î�ndepli-
nească dorinţ� e le; acestea sunt semnalul de alarmă pentru
capacităţ�ile noastre gigantice. Acestea ne permit să ne î�ndeplinim
dorinţ�ele doar dacă le prezentăm sub forma unei solicitări specifice
ş� i bine gândite. O calitate veritabilă a vieţii îşi are sursa în între-
bări fundamentate şi de calitate. Nu uita, creierul tău, la fel ca
duhul, î�ţ�i va da orice î�i vei cere. Aş� a că ai grijă la ceea ce pretinzi —
indiferent de lucrul pe care î�l cauţ�i, î�l vei găsi.
Aş� a că, dacă avem toată această putere î�n mintea noastră, de ce
nu sunt mai mulţ�i oameni „fericiţ�i, sănătoş� i, bogaţ�i ş� i î�nţ�elepţ�i”? De
ce sunt frustraț� i atât de mulţ� i oameni, simţ� indu-se ca ş� i cum nu
există niciun răspuns î�n vieţ�ile lor? Un răspuns este că atunci când
pun î�ntrebări, le lipseş� te siguranţ�a care determină răspunsurile să
vină la ei ş� i, cel mai important, nu reuş� esc să-ş� i pună lor î�nş� iş� i î�n
mod conş� tient î�ntrebări î�nsufleț� itoare. Ei calcă î�n picioare acest
proces important fără vreo prevedere sau sensibilitate faţ�ă de pute-
rea de care abuzează sau pe care nu reuş� esc să o aprindă prin lipsa
lor de credinţ�ă.
Un exemplu clasic pentru asta este o persoană care vrea să slă-
bească ş� i „nu poate.” Nu este vorba că nu poate: este vorba de faptul
că planul său actual de a evalua ce să mănânce nu o ajută. Aceasta
pune î�ntrebări de felul „Ce m-ar face pe mine să mă simt complet
sătulă?” ş� i „Care este cea mai dulce ş� i mai copioasă mâncare la care
am acces?” Asta o va face să aleagă mâncăruri pline de grăsime ş� i
zahăr—o garanţ� ie pentru ş� i mai multă nefericire. Dacă î�n loc de
asta ar pune î�ntrebări cum ar fi: „Ce m-ar hrăni cu adevărat?” „Care
ar fi mâncarea uş� oară pe care o pot mânca ş� i care î�mi va da ener-

gie?” „Oare asta mă va curăţ�a sau mă va bloca?” Chiar mai bine de
atât, aceasta ar putea să î�ntrebe: „Dacă mănânc asta, la ce va trebui
să renunţ� pentru a-mi putea realiza î�n continuare obiectivele? Care
este preţ�ul final pe care î�l voi plăti dacă nu opresc acest capriciu
acum?” Punând î�ntrebări similare cu acestea, persoana aceea va
asocia durere mâncatului excesiv ş� i comportamentul i se va schim-
ba imediat.
Pentru a-ţ�i schimba viaţ�a î�n bine, trebuie să-ţ�i schimbi î�ntrebările
uzuale. Nu uita, tiparele î�ntrebărilor pe care le pui î�n mod constant
vor crea fie slăbiciune, fie delectare, indignare sau inspiraţ�ie, nefe-
ricire sau magie. Pune î�ntrebările care î�ţ�i vor î�nălţ�a spiritul ş� i care
te vor propulsa pe calea excelenţ�ei omeneş� ti.
CUM FUNCŢIONEAZĂ ÎNTREBĂRILE

Î�ntrebările realizeză trei lucruri specifice:
1. Întrebările schimbă imediat lucrurile pe care ne focali-
zăm şi, prin urmare, modul în care ne simţim. Dacă insiş� ti să pui
î�ntrebări de felul „Cum se face că sunt atât de deprimat?” sau „De ce
nu mă place nimeni?” tu te vei focaliza pe, vei căuta ş� i vei găsi refe-
rinţ�e care să sprijine ideea că există un motiv pentru care te simţ�i
deprimat ş� i neiubit. Ca urmare, vei rămâne î�n acele stări lipsite de
resurse. Dacă î�n loc de asta te î�ntrebi: „Cum î�mi pot schimba starea
astfel î�ncât să mă simt fericit ş� i mai atractiv?”, te vei concentra pe
soluţ�ii. Chiar dacă iniţ�ial creierul tău răspunde: „Nu pot să fac ni-
mic”, dar tu perseverezi ca Stanislavsky Lech sau W. Mitchell cu un
sentiment al siguranţ�ei ş� i al aş� teptării î�n ciuda a toate, atunci vei
primi î�n cele din urmă răspunsurile de care ai nevoie ş� i pe care le
meriţ�i. Vei găsi motive autentice pentru a te simţ�i mai bine ş� i pe
măsură ce te vei focaliza pe acestea, starea ta emoţ�ională le va urma
imediat.
Există o diferenţ�ă mare î�ntre o afirmaţ�ie ş� i o î�ntrebare. Atunci

când î�ţ�i spui ţ�ie î�nsuţ�i: „Sunt fericit; sunt fericit; sunt fericit”, lucrul
acesta s-ar putea să te facă să te simţ�i fericit dacă generezi suficien-
tă intensitate emoţ�ională, î�ţ�i schimbi fiziologia ş� i, î�n felul acesta,
starea. Dar î�n realitate poţ�i să faci afirmaţ�ii toată ziua fără să schimbi
cu adevărat felul î�n care te simţ�i. Ceea ce va schimba cu adevărat
felul î�n care te simţ�i este să întrebi: „Din ce motiv sunt eu fericit
acum? Din ce motiv aş putea să fiu fericit dacă aş� vrea să fiu? Cum
m-ar face să mă simt lucrul acela?” Dacă vei continua să pui î�ntre-
bări ca acestea, vei găsi referinţ�e adevărate care te vor determina să
î�ncepi să te focalizezi pe motivele care există î�ntr-adevăr ca tu să te
simţ�i fericit. Vei fi sigur că eş� ti fericit.
Î�n loc să „î�ţ�i dea doar curaj”, î�ntrebările î�ţ�i furnizează motive
concrete pentru a simţi emoţ�ia. Noi doi putem schimba felul în
care ne simţim într-o clipă, schimbându-ne pur şi simplu foca-
lizarea. Cei mai mulţ�i dintre noi nu conş� tientizează puterea mana-
gementului memoriei. Nu-i aş� a că tu ai momente preţ�ioase din viaţ�a
ta care te-ar face imediat să te simţ�i minunat î�n momentul de faţ�ă
dacă te-ai concentra asupra lor ş� i te-ai gândi la ele? Poate că e vorba
de naş� terea unui copil, de ziua nunţ�ii tale sau prima ta î�ntâlnire.
Î�ntrebările sunt ghidul către aceste momente. Dacă î�ţ�i pui ţ�ie î�nsuţ�i
intrebări cum ar fi: „Care sunt cele mai preţ�ioase amintiri ale mele?”
sau „Ce este cu adevărat măreţ� î�n viaţ�a mea chiar acum?” ş� i poţ�i
reflecta î�n mod serios la î�ntrebare, vei î�ncepe să te gândeş� ti la expe-
rienţ�e care te fac să te simţ� i absolut fenomenal. Ş� i, î�n acea stare
emoţ�ională fenomenală, tu nu doar că te vei simţ�i mai bine, ci vei
putea, de asemenea, să contribui mai mult pentru cei din jurul tău.
Dificultatea, după cum probabil ai ghicit, este că cei mai mulţ�i
dintre noi suntem pe pilot automat. Nereuş� ind să controlăm î�n mod
conş� tient î�ntrebările obiş� nuite pe care le punem, noi ne limităm
drastic anvergura emoţ�ională ş� i astfel, abilitatea de a folosi resurse-
le aflate la î�ndemână. Soluţ�ia? Aş� a cum am discutat î�n Capitolul 6,
primul pas este să devii conş� tient de ceea ce vrei ş� i să descoperi
vechiul tău tipar limitativ. Obț� ine efect de pârghie, î�ntreabă-te:
„Dacă nu schimb asta, care este preţ�ul suprem? Cât mă va costa asta
pe termen lung?” sau „Cum va fi transformată î�ntreaga mea viaţ�ă
dacă aş� face asta chiar acum?”; î�ntrerupe tiparul (dacă ai simţ�it vreo-
dată durere, apoi ţ�i-a fost distrasă atenţ�ia ş� i nu ai mai simţ�it-o, ş� tii
cât de eficace este asta); creează o nouă alternativă î�nsufleț�itoare
cu un set de î�ntrebări mai bune; ş� i după aceea, condiţ�ionează-le
prin repetiţ�ie până devin o parte constantă a vieţ�ii tale.
O APTITUDINE PENTRU PUTERE

Deprinderea de a pune întrebări însuflețitoare în momente de
criză este o aptitudine esenţială care m-a salvat î�n unele dintre
cele mai dificile momente din viaţ�a mea. Nu voi uita niciodată mo-
mentul î�n care l-am descoperit pe un fost asociat susţ�inând un se-
minar ş� i arogându-ş� i merite pentru un material pe care î�l elaborasem
eu, cuvânt cu cuvânt. Primul meu impuls a fost să î�ntreb lucruri de
felul: „Cum î�ndrăzneş� te!? Cum poate să aibă tupeul să facă aş� a
ceva?”, dar mi-am dat seama curând că dacă mă implic î�n genul
acesta de î�ntrebări fără răspuns nu voi reuş� i decât să mă aţ�âţ� singur,
creând un cerc vicios din care nu părea să existe vreo scăpare. Tipul
făcuse ce făcuse — mi-am dat seama că ar trebui să le permit avo-
caţ�ilor mei să aplice principiul durere-plăcere pentru a-l pune pe
drumul cel bun — aş� a că de ce ar fi trebuit să rămân ş� i eu î�ntr-o
stare de furie î�n acest interval? M-am hotărât să merg mai departe
ş� i să mă bucur de viaţ�a mea, dar câtă vreme continuam să î�ntreb
„Cum a putut să-mi facă asta?”, rămâneam î�n această stare negativă.
Cea mai rapidă cale de a-mi schimba starea ar fi aceea de a pune o
serie de î�ntrebări noi. Aş� a că m-am î�ntrebat î�n sinea mea: „Ce res-
pect eu la tipul acesta?” La î�nceput, creierul meu a ţ�ipat „Nimic!”,
dar apoi am î�ntrebat: „Ce aş putea să respect la el dacă aş� vrea?” ş� i
î�n cele din urmă am găsit un răspuns: „Ei bine, trebuie să recunosc
că nu stă degeaba, pasiv; cel puţin foloseş� te ceea ce l-am î�nvăţ�at eu!”
Asta m-a făcut să râd ş� i mi-a î� n trerupt cu siguranţ� ă tiparul,
dându-mi posibilitatea să-mi schimb starea, să-mi reevaluez opţ�iu-

nile ş� i să mă simt bine î�n legătură cu urmărirea lor.
Una dintre căile pe care am descoperit-o de a-mi î�mbunătăț�i
calitatea vieţ�ii este aceea de a urma modelul întrebărilor uzuale
ale oamenilor pe care îi respect cu adevărat. Dacă găseş� ti pe ci-
neva care este extrem de fericit, pot să-ţ�i garantez că există un mo-
tiv. Acela este că persoana respectivă se concentrează î�n mod
constant asupra lucrurilor care o fac fericită ş� i asta î�nseamnă că ea
pune î�ntrebări despre fericire. Descoperă-i î�ntrebările, foloseş� te-le
ş� i vei î�ncepe să te simţ�i la fel cum se simte ea.
Există unele î�ntrebări pe care pur ș� i simplu nu le vom lua î�n
considerare. Spre exemplu, Walt Disney a refuzat să discute orice
î�ntrebare care punea la î�ndoială dacă organizaţ�ia sa ar putea să aibă
succes sau nu. Dar asta nu î�nseamnă că cel care a creat Regatul
Magic nu se folosea de î�ntrebări î�n feluri mai ingenioase. Bunicul
meu, Charles Shows, a fost scenarist la Disney î�nainte să plece să
lucreze cu Hanna-Barbera, creând personaje de desene animate ca
Yogy Bear ş� i Huckleberry Hound. Unul dintre lucrurile pe care mi
le-a povestit a fost că de fiecare dată când lucrau la un proiect sau
scenariu nou, Disney avea un fel unic de a solicita idei. El marca un
perete î�ntreg pe care urma să expună proiectul, scenariul sau ideea
ş� i toată lumea din companie trecea pe acolo ş� i scria răspunsuri pen-
tru î�ntrebarea „Cum putem să î�mbunătăţ�im asta?” Ei scriau soluţ�ie
după soluţ�ie, acoperind peretele cu sugestii. Apoi, Disney examina
răspunsurile tuturor la î�ntrebarea pe care o pusese. Î�n felul acesta,
Walt Disney accesa resursele fiecărei persoane din compania sa ş� i
după aceea producea rezultate corespunzătoare acelei calităţ� i a
ideilor.
Răspunsurile pe care le primim depind de î�ntrebările pe care
suntem dispuş� i să le punem. Spre exemplu, dacă te simţ�i foarte fu-
rios ş� i cineva spune: „Ce este grozav la asta?,” este posibil ca tu să nu
fii dispus să răspunzi. Dar dacă preţ�uieş� ti mult acţ�iunea de a î�nvăţ�a,
s-ar putea să fii dispus să răspunzi propriilor tale î�ntrebări ca: „Ce
pot să î�nvăţ� din această situaţ�ie? Cum pot utiliza această situaţ�ie?”
Dorinţ�a ta de a găsi distincţ�ii noi te va determina să-ţ�i faci timp să

răspunzi î�ntrebărilor tale ş� i făcând asta, tu î�ţ�i vei schimba focaliza-
rea, starea ş� i rezultatele pe care le obţ�ii.
Adresează-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i câteva î�ntrebări care oferă putere chiar
acum. Pentru ce lucru din viaţa ta eşti cu adevărat fericit chiar
acum? Ce este cu adevărat grozav în viaţa ta astăzi? Pentru ce
eşti cu adevărat recunoscător? Ia o pauză pentru a te gândi la
răspunsuri ş� i observă cât de bine te simţ�i ş� tiind că ai motive î�nte-
meiate să te simţ�i grozav, acum.
2. Întrebările schimbă ceea ce ştergem. Fiinţ�ele umane sunt
niş� te „fiinţ�e ale ş� tergerii” minunate. Există milioane de lucruri care
se petrec î�n jurul meu ş� i al tău ș� i asupra cărora putem să ne focali-
zăm chiar acum, de la sângele care ne curge prin urechi până la
vântul care poate ne atinge uş� or braţ�ele. Cu toate acestea, ne putem
focaliza î�n mod conş� tient doar pe un număr mic de lucruri simul-
tan. Inconştient, mintea poate să facă tot felul de lucruri, dar conş� ti-
ent, avem o limită î�n ceea ce priveş� te numărul de lucruri pe care ne
putem concentra simultan. Aş� adar, creierul î�ş�i petrece o bună buca-
tă din timp î�ncercând să aranjeze î�n ordinea importanţ�ei lucrurile
la care să fie atent ş� i, mai important, lucrurile cărora nu le va da
atenţ�ie sau ce să „ş� teargă.”
Dacă te simţ�i î�ntr-adevăr trist, există un singur motiv: asta se
î�ntâmplă pentru că tu ştergi toate motivele pentru care ai putea să te
simţi bine. Ş� i dacă te simţ�i bine, asta se î�ntâmplă pentru că tu ş� tergi
toate lucrurile rele pe care ai putea să te focalizezi. Aş� a că atunci
când pui cuiva o î�ntrebare, tu schimbi lucrul pe care se focalizează
ş� i lucrurile pe care le ş� terge. Dacă cineva te î�ntreabă: „Tu eş� ti la fel
de frustrat ca mine î�n legătură cu proiectul acesta?”, chiar dacă nu
erai nemulţ�umit î�nainte, ai putea să î�ncepi să te focalizezi asupra
lucrurilor pe care le ş� tergeai anterior ş� i ai putea î�ncepe ş� i tu să te
simţ�i prost. Dacă cineva te î�ntreabă: „Ce este î�ntr-adevăr oribil î�n
viaţ�a ta?” atunci tu ai putea fi silit să răspunzi, indiferent cât de ridi-
colă este întrebarea. Dacă nu-i răspunzi conş� tient, î�ntrebarea poate
să-ţ�i rămână inconş� tient î�n minte.
Dimpotrivă, dacă eş� ti î�ntrebat: „Ce este î�ntr-adevăr grozav î�n

viaţ�a ta?” ş� i continui să te focalizezi asupra răspunsului, este posibil
să te surprinzi pe tine î�nsuţ�i simţ�indu-te excelent imediat. Dacă ci-
neva spune: „Ş� tii, proiectul acesta este chiar bun. Te-ai gândit vreo-
dată la impactul pe care î�l vom avea prin ceea ce am creat aici?” este
posibil să devii inspirat de un proiect care părea laborios. Î�ntrebă-
rile sunt laserul conş� tiinţ�ei umane. Acestea ne concentrează focali-
zarea ş� i determină ceea ce simţ� im ş� i facem. Opreş� te-te pentru o
clipă ş� i î�n timp ce priveş� ti prin cameră, pune-ţ� i o î�ntrebare: „Ce
obiect din camera aceasta este maro?” Priveş� te î�n jur ş� i zăreş� te-l:
maro, maro, maro. Acum, priveş� te î�n jos. După ce î�ţ�i blochezi vede-
rea periferică, gândeş� te-te la toate lucrurile care sunt…verzi. Dacă
te afli î�ntr-o cameră pe care o cunoş� ti foarte bine, probabil că poţ�i să
faci asta cu uş� urinţ�ă, dar dacă te afli î�ntr-o cameră străină, sunt ş� an-
se mai mari să-ţ�i aminteş� ti mai multe obiecte maro decât verzi. Aş� a
că acum priveş� te î�n jur ş� i observă ce este verde: verde, verde, verde.
Observi mai mult verde de data asta? Din nou, dacă te afli î�ntr-un
mediu nefamiliar, sunt sigur că răspunsul este da. Ce ne î�nvaţ�ă asta?
Vom găsi orice vom căuta.
Aş� a că, dacă eş� ti furios, una dintre cele mai bune î�ntrebări pe
care ţ�i le-ai putea adresa ţ�ie î�nsuţ�i este: „Cum aş putea să învăţ din
această problemă astfel încât asta să nu se mai întâmple niciodată?”
Acesta este un exemplu de î�ntrebare de calitate, prin faptul că te va
determina ca, pornind de la provocarea actuală, să găseş� ti resursele
care te vor face să eviţ�i să mai ai parte de această durere î�n viitor.
Câtă vreme nu pui această î�ntrebare, tu ş� tergi posibilitatea ca aceas-
tă problemă să fie cu adevărat o oportunitate.
PUTEREA PRESUPOZIŢIEI
Î� ntrebările au puterea să ne afecteze crezurile ş� i astfel, ceea ce
considerăm posibil ş� i imposibil. Aş� a cum am î�nvăţ�at î�n Capitolul 4,
punerea unor î�ntrebări pătrunzătoare poate să slăbească picioarele
de referinţ� ă ale crezurilor care ne privează de putere, dându-ne
posibilitatea să le demolăm ş� i să le î�nlocuim cu unele mai î�nsufleț�i-

toare. Dar ţ�i-ai dat seama că anumite cuvinte pe care le alegem ş� i
chiar ordinea cuvintelor pe care le folosim î�ntr-o î�ntrebare ne pot
face ca nici măcar să nu luăm î�n considerare anumite lucruri î�n timp
ce pe altele le considerăm de la sine î�nţ�elese? Aceasta este cunoscu-
tă ca puterea presupoziţiei, ceva de care ar trebui să fii foarte
conş� tient.
Presupoziţ�iile ne programează să acceptăm lucruri care ar pu-
tea să fie sau să nu fie adevărate, ş� i ne pot fi livrate de alţ�ii sau chiar
de noi î�nş� ine, subconş� tient. Spre exemplu, dacă î�ț�i pui ț�ie î�nsuţ�i o
î�ntrebare ca: „De ce mă autosabotez mereu?” după ce un lucru s-a
î�ncheiat î�n mod dezamăgitor, te programezi singur pentru ş� i mai
multe lucruri similare ş� i declanş� ezi o profeţ�ie care se î�mplineş� te pe
sine. De ce? Pentru că, după cum am spus deja, creierul tău va pro-
duce docil un răspuns pentru orice î�l vei î�ntreba. Vei percepe că este
de la sine î�nţ�eles că ai sabotat lucrurile pentru că te focalizezi pe de
ce faci asta, nu pe dacă o faci.
Un exemplu s-a produs î�n alegerile prezidenţ� iale din 1988,
imediat după ce George Bush a anunţ�at că Dan Quayle va fi vicepre-
ş� edintele său. Organizaţ� ia unei televiziuni de ş� tiri a efectuat un
sondaj la nivel naţ�ional, cerându-le oamenilor să sune la un număr
cu 900* pentru a răspunde la î�ntrebarea: „Te deranjează că Dan Quayle
s-a folosit de influenţ�a familiei sale pentru a intra î�n Garda Naţ�ională
ş� i a evita Vietnamul?” Presupoziţ�ia evidentă î�ncorporată desigur î�n
această î�ntrebare era că Dan Quayle s-a folosit î�ntr-adevăr de influ-
enţ�a familiei sale pentru un avantaj incorect — un lucru care nu a
fost niciodată dovedit. Cu toate acestea, oamenii au răspuns la asta
ca ş� i cum ar fi fost un fapt î�mplinit. Ei nu l-au pus niciodată sub sem-
nul întrebării, l-au acceptat pur ş� i simplu î�n mod automat. Mai rău,
numeroş� i oameni au sunat ca să spună că sunt extrem de supăraţ�i
î�n legătură cu acest lucru. Faptul acesta nu a fost dovedit î�n niciun
fel! Din nefericire, procesul acesta se î�ntâmplă mult prea des; noi ne
* Prefixul pentru număr gratuit în Statele Unite ale Americii (n.red.)

facem asta tot timpul nouă î�nş� ine ş� i altora. Nu cădea î�n capcana de
a accepta presupoziţ�iile care te privează de putere, indiferent că
sunt ale tale sau ale altora. Găseş� te referinţ�e pentru a sprijini noi
crezuri care oferă putere.
3. Întrebările schimbă resursele care ne sunt disponibile.
Eu am ajuns la un moment critic î�n viaţ�a mea cu cinci ani î�n urmă
când m-am î�ntors acasă după un program groaznic î�n turneu, pen-
tru a descoperi că unul dintre asociaţ�ii mei de afaceri a delapidat un
sfert de milion de dolari ş� i mi-a î�ndatorat compania cu 758 000 de
dolari. Î�ntrebările pe care nu am reuş� it să le pun de la î�nceput, când
l-am angajat pe omul acesta, m-au adus î�n situaţ�ia aceasta ş� i acum
destinul meu depindea de noile î�ntrebări pe care urma să le pun.
Toţ�i consultanţ�ii mei m-au informat că am o singură opţ�iune: va
trebui să declar falimentul.
Ei au î�nceput imediat să pună î�ntrebări ca: „Ce ar trebui să vin-
dem prima dată? Cine le va spune angajaţ�ilor?” Dar eu am refuzat să
accept î�nfrângerea. Am hotărât ca, indiferent de ce va fi nevoie, să
găsesc o cale de a-mi ţ�ine compania pe picioare. Sunt ş� i acum î�n
afaceri nu datorită sfaturilor grozave pe care le-am primit de la cei
din jurul meu, ci pentru că am pus o î�ntrebare mai bună: „Cum pot
să redresez situația?”
Apoi, am pus o î�ntrebare ş� i mai inspirată: „Cum pot să-mi re-
dresez compania, să o duc la nivelul următor ş� i să o fac să aibă un
efect mai puternic decât a avut vreodată î�n trecut?” Ş� tiam că dacă
pun o î�ntrebare mai bună, voi obţ�ine un răspuns mai bun.
La î�nceput, nu am primit răspunsul pe care î�l voiam. Iniţ� ial,
acesta a fost: „Nu există niciun fel de a redresa situaţ�ia”, dar am con-
tinuat să î�ntreb cu intensitate ş� i speranţ�ă. Mi-am transformat î�ntre-
barea î�n „Cum pot adăuga ş� i mai multă valoare ş� i să ajut ș� i mai
multe persoane chiar ş� i atunci când dorm? Cum pot să ajung la oa-
meni î�ntr-un fel care să nu fie limitat de prezenţ�a mea fizică?” Oda-
tă cu aceste idei a apărut ş� i ideea operaţ�iunii mele de franciză î�n
care mai multe persoane mă puteau reprezenta pe cuprinsul ţ�ării.
Tot din aceste î�ntrebări, un an mai târziu am avut ideea de a produ-

ce o reclamă televizată, un răspuns pe care l-am primit de la aceeaş� i
î�ntrebare arzătoare.
De atunci, noi am creat ş� i distribuit peste 7 milioane de casete
î�n toată lumea. Pentru că am pus cu intensitate o î�ntrebare, am pri-
mit un răspuns care m-a ajutat să creez relaţ�ii cu persoane din toată
lumea pe care altminteri nu aş� fi avut nicio ş� ansă să le î�ntâlnesc, să
le cunosc sau să le ating î�n vreun fel.
Î�ndeosebi î�n domeniul afacerilor, î�ntrebările chiar deschid lumi
noi ş� i ne oferă acces la resurse despre care altfel nu am fi ş� tiut că se
află la dispoziţ� ia noastră. La Ford Motor Company, preş� edintele
pensionat Donald Petersen era cunoscut pentru î�ntrebările sale
persistente: „Tu ce crezi? Cum ar putea fi î�mbunătăț�ită slujba ta?”
Odată, Petersen a pus o î�ntrebare care cu siguranţ�ă că a pus profita-
bilitatea Ford pe drumul spre succes. El l-a î�ntrebat pe designerul
Jack Telnack: „Î� ţ�i plac maş� inile pe care le proiectezi?” Telnack a
răspuns: „De fapt, nu, nu-mi plac.” Ş� i apoi Petersen i-a pus î�ntrebarea
importantă: „De ce nu ignori tu conducerea ş� i proiectezi o maş� ină
pe care ai vrea să o deţ�ii?”
Designerul a avut î�ncredere î�n cuvântul preş� edintelui ş� i a î�nce-
put să lucreze la Fordul Thunderbird din 1983, o maş� ină care a in-
spirat modelele ulterioare de Taurus ş� i Sable. Până î�n 1987, sub
conducerea maestrului î�ntrebărilor Petersen, Ford a depăş� it General
Motors ca profitabilitate, iar î�n ziua de azi, Taurus se clasează prin-
tre cele mai bune maş� ini făcute vreodată.
Donald Petersen este un exemplu grozav de persoană care a
utilizat cu adevărat puterea incredibilă a î�ntrebărilor. Cu doar o î�n-
trebare, el a schimbat complet destinul Ford Motor Company. Noi
doi avem la dispoziţie aceeaşi putere în fiecare moment al zi-
lei. În orice clipă, întrebările pe care ni le punem nouă înşine
pot să influenţeze percepţia a cine suntem noi, ce putem să fa-
cem şi ce suntem dispuşi să facem pentru a ne împlini visurile.
Faptul că vei î�nvăţ�a să controlezi conş� tient î�ntrebările pe care le pui
te va aduce mai aproape de î�mplinirea destinului tău suprem decât

aproape orice alt lucru pe care î�l ş� tiu. Resursele noastre sunt adese-
ori limitate doar de î�ntrebările pe care ni le punem nouă î�nş� ine.
Un lucru important de care să-ţ�i aminteş� ti este că î�ntrebările pe
care le vom lua î�n considerare sunt afectate de crezurile noastre.
Mulţ�i oameni nu ar fi pus niciodată î�ntrebarea „Cum pot redresa
lucrurile?” pentru că pur ş� i simplu toţ�i cei din jurul lor le spuseseră
că asta era imposibil. Ei aveau impresia că asta era o pierdere de
timp ş� i energie din partea lor. Ai grijă să nu pui î�ntrebări limitative,
altfel vei primi răspunsuri limitative. Singurul lucru care î�ţ�i limitea-
ză î�ntrebările este crezul tău despre ce este posibil. Un crez de bază
care mi-a influenț�at destinul personal ş� i profesional este că dacă voi
continua să pun orice î�ntrebare, voi primi un răspuns. Tot ceea ce
avem de făcut este să creăm o î�ntrebare mai bună ş� i vom căpăta un
răspuns mai bun. Una dintre metaforele pe care le folosesc uneori
este că viaţ�a este exact ca un joc de Jeopardy!*; toate răspunsurile
sunt acolo — tot ceea ce ai de făcut tu este să găseş� ti î�ntrebările
corecte pentru a câş� tiga.
ÎNTREBĂRI CARE
SOLUŢIONEAZĂ PROBLEME
Prin urmare, cheia constă în a elabora un tipar de întrebări
constante, care îți oferă putere. Noi doi ş� tim că indiferent î�n ce
suntem implicaţ�i î�n vieţ�ile noastre, vor exista ocazii când ne vom
confrunta cu acele lucruri pe care le numim „probleme”: obstacole-
le din calea progresului personal ş� i profesional. Fiecare persoană,
indiferent de poziț� ia pe care a dobândit-o î�n viaț� ă, trebuie să se
confrunte cu aceste „daruri” speciale.
Î�ntrebarea nu este dacă vei avea parte sau nu de probleme, ci
cum te vei ocupa de ele atunci când vor apărea. Noi toţ�i avem nevoie
* Emisiune TV americană tip concurs în care concurenții trebuie să răspundă

la întrebări din diverse domenii (n.red.)
de o manieră sistematică de a ne descurca cu provocările. Deci,

dându-mi seama de puterea î�ntrebărilor de a-mi schimba starea
imediat ş� i de a-mi asigura accesul la resurse ş� i soluţ�ii, am î�nceput
să intervievez oamenii ş� i să-i î�ntreb cum rezolvă problemele. Am
descoperit că există anumite î�ntrebări care par să fie constante
î�ntr-o oarecare măsură. Iată o listă cu cele cinci î�ntrebări pe care
le folosesc î�n orice tip de problemă care apare ş� i vă pot spune că
acestea mi-au schimbat î�n mod absolut calitatea vieţ� ii. Dacă vei
alege să le utilizezi, ele pot de asemenea să facă acelaş� i lucru ş� i
pentru tine.
Nu voi uita niciodată una dintre primele dăţ�i î�n care am folosit
aceste î�ntrebări pentru a-mi schimba starea. Se î�ntâmpla după ce
fusesem î�n turneu aproape 100 de zile din 120. Eram complet exte-
nuat. Am găsit o grămadă de memo-uri „urgente” cărora trebuia să
li se răspundă, venite de la directorii a numeroase dintre companii-
le mele ş� i o listă cu peste 100 de apeluri telefonice pentru care tre-
buia să sun î� n apoi personal. Acestea nu erau telefoane de la
persoane care voiau să mă viziteze, ci apeluri importante pentru
unii dintre cei mai apropiaţ�i prieteni ai mei, parteneri de afaceri ş� i
membri ai familiei. Mi-am pierdut cumpătul pe loc! Am î�nceput
să-mi pun mie î�nsumi unele î�ntrebări incredibil de debilitante:
„Cum se face că nu am deloc timp? De ce nu mă lasă î�n pace? Ei
nu î�nţ� eleg că nu sunt o maş� ină? De ce nu am niciodată noroc?” Î� ţ�i
poţ� i imagina î�n ce fel de stare emoţ� ională mă găseam î�n clipa
aceea.
Din fericire, î�n toiul acesteia, m-am oprit. Mi-am spart tiparul ş� i
mi-am dat seama că dacă mă î�nfurii ş� i mai tare, nu o voi î�mbunătăț�i;
asta avea să o î�nrăutăţ�ească. Starea mea mă făcea să pun î�ntrebări
groaznice. Aveam nevoie să-mi schimb starea punând câteva î�n-
trebări mai bune. Am apelat la lista mea cu î�ntrebări pentru solu-
ţ�ionarea problemelor ş� i am î�nceput cu:
ÎNTREBĂRILE CARE SOLUŢIONEAZĂ PROBLEME
1. Ce este grozav la problema asta?

2. Ce nu este încă perfect?
3. Ce sunt dispus să fac pentru a o face să fie aşa cum vreau?
4. Ce sunt dispus să nu mai fac pentru a o face să fie aşa cum vreau?
5. Cum mă pot bucura de demers în timp ce fac ce este necesar pen-
tru a o face să fie aşa cum vreau?
1. „Ce este aşa de grozav la problema asta?” Primul meu răs-

puns, ca de atât de multe ori î�nainte, a fost: „Absolut nimic!” Dar
m-am gândit la asta preţ� de o clipă ş� i mi-am dat seama că doar cu
opt ani î�n urmă aş� fi dat orice pentru a avea douăzeci de parteneri
de afaceri ş� i prieteni care să vrea să vorbească cu mine, cu atât mai
puţ�in 100 de persoane cu un impact ş� i un calibru naţ�ional de felul
acesta care erau reprezentate î�n această listă cu prieteni ş� i parte-
neri de afaceri. Pe măsură ce mi-am dat seama de asta, am î�nceput
să râd de mine î�nsumi, asta mi-a spart tiparul ş� i am î�nceput să mă
simt recunoscător că existau atât de mulţ�i oameni pe care î�i respect
ş� i î�i iubesc, care voiau să petreacă timp cu mine.
2. „Ce nu este încă perfect?” Evident că programul meu avea
nevoie de ceva mai mult decât un reglaj fin. M-am simţ�it ca ş� i cum
nu aveam deloc timp pentru mine ş� i viaţ�a mea era dezechilibrată.
Observă presupoziţ�ia acestei î�ntrebări: î�ntrebând „Ce nu este î�ncă
perfect?” presupui î�n mod clar că lucrurile vor fi perfecte. Această
î�ntrebare nu doar că î�ţ�i dă răspunsuri noi, dar te ş� i calmează î�n ace-
laş� i timp.
3. „Ce sunt dispus să fac pentru ca lucrurile să fie aş� a cum
vreau?” Apoi, am hotărât că sunt dispus să-mi organizez viaţ�a ş� i
programul astfel î�ncât acestea să fie mai echilibrate ş� i eram dispus
să preiau controlul ş� i să î�nvăţ� să spun „nu” anumitor lucruri. Mi-am
dat de asemenea seama că trebuie să angajez un nou CEO pentru
una dintre companiile mele, cineva care să poată face faţ�ă unei părţ�i
din volumul meu de muncă. Asta avea să-mi ofere mai multe mo-
mente speciale acasă ş� i cu familia mea.
4. „Ce sunt dispus să nu mai fac pentru ca lucrurile să fie
aşa cum vreau?” Ș� tiam că nu mai pot să mă văicăresc ş� i să mă
plâng despre cât de nedrept era totul sau să mă simt abuzat atunci
când oamenii chiar î�ncercau să mă sprijine.
5. „Cum mă pot bucura de demers în timp ce fac ce este ne-
cesar pentru pentru ca lucrurile să meargă așa cum vreau?”
Când am pus această ultimă ş� i cea mai importantă î�ntrebare, am
căutat î�n jur un fel de a face efortul mai distractiv. M-am gândit:
„Cum aş� putea să mă distrez dând 100 de telefoane?” Faptul că stă-
team acolo la biroul meu nu mi-a pus î�n miş� care forţ�a mentală ş� i
emoţ�ională. Apoi mi-a venit o idee: nu mai fusesem î�n jacuzzi-ul
meu de ş� ase luni. Mi-am pus repede pantalonii scurţ�i de î�not, mi-am
luat computerul portabil ş� i telefonul cu difuzor ş� i m-am î�ndreptat
spre jacuzzi. Mi-am instalat tabăra î�n grădina mea din spate ş� i am
î�nceput să dau telefoanele. Mi-am sunat câţ�iva dintre partenerii de
afaceri î�n New York ş� i i-am tachinat spunându-le: „Serios, e chiar
aş� a de frig? Hmmm. Ei bine, nici aici î�n California nu ne e mai uș� or,
să ş� tii. Eu stau aici î�n jacuzziul meu!” Ne-am distrat cu toţ�ii cu asta
ş� i am reuş� it să transform toată „corvoada” î�ntr-un joc. (Dar eram
atât de zbârcit î�ncât arătam de parcă aş� fi avut î�n jur de 400 de ani
când am ajuns la capătul listei mele!)
Jacuzziul acela este mereu î�n curtea mea din spate, dar poţ�i ob-
serva că a fost nevoie de î�ntrebarea potrivită pentru a-l descoperi
ca resursă. Având î�n mod regulat î�n faţ�a ta lista cu aceste cinci î�ntre-
bări, ai un tipar pentru felul î�n care să tratezi problemele, care î�ţ�i va
schimba imediat focalizarea ş� i î�ţ�i va oferi acces la resursele de care
ai nevoie.
Cel care nu poate să întrebe nu poate să trăiască.

— Vechi Proverb
Când ne trezim î�n fiecare dimineaț� ă ne punem î�ntrebări. Atunci

când se declanş� ează alarma, ce î�ntrebare î�ţ�i pui ţ�ie î�nsuţ�i? Cumva:
„Cum se face că trebuie să mă trezesc chiar acum?” „De ce nu sunt
mai multe ore î�ntr-o zi?” „Dar dacă apăs butonul de amânare a alar-
mei î�ncă o dată?” Ş� i, î�n timp ce intri la duş� , ce te î�ntrebi î�n sinea ta?
„De ce trebuie să plec la serviciu?” „Cât de rău are să fie traficul as-
tăzi?” „Ce fel de sarcini î�mi vor fi trântite astăzi pe birou?” Dar dacă
ai î�ncepe să pui î�n fiecare zi, î�n mod conş� tient, un tipar de î�ntrebări
care te-ar plasa î�n dispoziţ� ia mentală potrivită ş� i care te-ar face
să-ţ�i aminteş� ti cât eş� ti de recunoscător, de fericit ş� i de entuziasmat?
Ce fel de zi crezi că ai avea, cu acele stări emoţ�ionale pozitive pe
post de filtru? Evident că ar afecta felul î�n care te simţ�i î�n legătură
cu aproape orice.
Dându-mi seama de asta, am hotărât că am nevoie de un „ritual
pentru succes” ş� i am creat o serie de î�ntrebări pe care mi le pun mie
î�nsumi î�n fiecare dimineaţ�ă. Când vine vorba de a-ţ�i pune ţ�ie î�nsuţ�i
î�ntrebări dimineaţ�a, partea frumoasă este că poţ�i să faci asta la duş� ,
î�n timp ce te razi sau î�ţ�i usuci părul ş� i tot aş� a. Oricum î�ţ�i pui deja
î�ntrebări, aş� a că de ce nu ai pune î�ntrebările potrivite? Mi-am dat
seama că există anumite emoţ�ii pe care trebuie să le cultivăm cu
toţ�ii pentru a fi fericiţ�i ş� i a avea succes ca indivizi. Altfel, ai putea să
câş� tigi ş� i să te simţ�i de parcă ai pierde, dacă nu ţ�ii socoteala sau
nu-ţ�i faci timp ca să simţ�i cât de norocos eş� ti. Aş� a că fă-ţ�i timp acum
pentru a analiza următoarele î�ntrebări. Opreş� te-te pentru a simţ�i î�n
profunzime emoţ�iile fiecăreia.
ÎNTREBĂRILE DE PUTERE ALE DIMINEŢII

Felul în care simţim viaţa se bazează pe lucrurile pe care ne focalizăm.
Întrebările următoare sunt menite să te facă să simţi mai multă fericire,
entuziasm, mândrie, recunoştinţă, bucurie, angajament şi iubire în fie-
care zi a vieţii tale. Nu uita, întrebările de calitate creează o viaţă de
calitate.
Găseşte două sau trei răspunsuri la toate aceste întrebări şi simte-te
complet asociat. Dacă ai dificultăţi în a descoperi un răspuns, adaugă
pur şi simplu sintagma „aş putea.” Exemplu: „Pentru ce aş putea să fiu
fericit în viaţa mea acum?”
1. Ce lucru din viaţa mea mă face fericit acum?

Ce anume mă face fericit în legătură cu asta? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
2. Ce lucru din viaţa mea mă entuziasmează acum?
Ce anume mă entuziasmează la asta? Cum mă face lucrul acela să
mă simt ?
3. Ce lucru din viaţa mea mă face să mă simt mândru acum?
Ce anume mă face să mă simt mândru de asta? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
4. Pentru ce lucru din viaţa mea de acum sunt recunoscător?
Ce anume mă face să mă simt recunoscător pentru asta? Cum mă
face lucrul acela să mă simt?
5. De ce lucru mă bucur cel mai mult chiar acum în viaţa mea?
Ce anume mă bucură la lucrul acesta? Cum mă face lucrul acela să
mă simt?
6. Faţă de ce sunt angajat în viaţa mea chiar acum?
Ce anume din asta mă face să fiu angajat? Cum mă face lucrul acela
să mă simt?
7. Pe cine iubesc eu? Cine mă iubeşte pe mine?
Ce anume referitor la asta mă face iubitor? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
Seara, îmi pun uneori Întrebările Dimineţii şi uneori îmi pun trei între-
bări suplimentare. Iată-le:
ÎNTREBĂRILE DE PUTERE ALE SERII
1. Ce am dăruit eu astăzi?
În ce fel am fost un dăruitor astăzi?
2. Ce am învăţat astăzi?
3. Cum a contribuit ziua de azi la calitatea vieţii mele sau cum pot să
folosesc ziua de azi ca pe o investiţie în viitorul meu?
Opțional, repetă Întrebările Dimineţii.
Dacă vrei cu adevărat să creezi o schimbare î�n viaţ�a ta, fă ca

acestea să devină o parte a ritualului tău zilnic pentru succes perso-
nal. Punând î�n mod constant aceste î�ntrebări, vei observa că î�ţ�i ac-
cesezi cele mai î�nsufleț�itoare stări emoţ�ionale î�n mod regulat ş� i vei
î�ncepe să creezi magistrale spre aceste emoţ�ii ale fericirii, entuzias-
mului, mândriei, recunoş� tinţ�ei, bucuriei, angajamentului ş� i iubirii.
Vei observa destul de repede că atunci când î�ţ�i deschizi ochii, aceste
î�ntrebări se vor declanş� a automat, doar din obiş� nuinţ�ă ş� i tu te vei fi
antrenat pe tine î�nsuţ�i să pui genurile de î�ntrebări care î�ţ�i vor da
posibilitatea să ai parte de o bogăţ�ie mai mare î�n viaţ�ă.
OFERĂ DARUL ÎNTREBĂRILOR

După ce ai î�nvăţ�at cum să pui î�ntrebări î�nsufleț�itoare, î�i poţ�i ajuta ş� i
pe alţ�ii, nu doar pe tine î�nsuţ�i. Le poţ�i oferi î�n dar altor persoane.
Odată, î�n New York City, m-am î�ntâlnit cu un prieten ş� i partener de
afaceri pentru un prânz. Un avocat literar remarcabil, l-am admirat
pentru priceperea sa î�n afaceri ş� i pentru clientela pe care a atras-o
î�ncepând din tinereţ�e. Dar î�n ziua aceea, el simț�ea că suferise o lovi-
tură devastatoare — partenerul său părăsise firma, lăsându-l cu
cheltuieli uriaş� e ş� i cu prea puţ�ine idei pentru modul î�n care să re-
dreseze situaț�ia.
Nu uita că el se focaliza pe stabilirea unui sens. Î�n orice situaţ�ie,
te poţ�i focaliza pe ceea ce este debilitant sau pe ceea ce te face mai
puternic ş� i, dacă vei căuta acel ceva, î�l vei găsi. Problema era că el
punea numai î�ntrebări greş� ite: „Cum a putut partenerul meu să mă
abandoneze aș� a? Nu-i pasă? Nu-ş� i dă seama că asta î�mi distruge
viaţ�a? Nu î�nţ�elege că nu pot să fac asta fără el? Cum le voi explica eu
clienţ�ilor că nu mai pot rămâne î�n afaceri?” Toate aceste î�ntrebări
erau infestate de presupoziţ� ii despre felul î�n care viaţ� a lui era
distrusă.
Existau multe feluri î�n care puteam să intervin, dar am hotărât
că aş� putea să-i pun pur ş� i simplu câteva î�ntrebări. Am spus: „Am
creat de curând această tehnologie pe bază de î�ntrebări ş� i atunci
când am aplicat-o asupra mea, am descoperit că are un impact in-
credibil. M-a scos din niş� te situaţ�ii destul de dificile. Te deranjează
dacă î�ţ�i pun câteva î�ntrebări să văd dacă funcţ�ionează pentru tine?”
El a zis: „Mda, dar nu cred că mă va ajuta ceva î�n momentul acesta.”
Aş� a că am î�nceput prin a-i pune Î�ntrebările Dimineţ�ii ş� i apoi Î�ntre-
bările Care Soluţ�ionează Probleme.
Am î�nceput cu: „Ce te face fericit? Ş� tiu că asta sună prostesc ş� i
ridicol ş� i Pollyanna*, dar ce te face cu adevărat fericit?” Primul său
răspuns a fost: „Nimic.” Aş� a că am zis: „Pentru ce ai putea să te simţ�i
fericit chiar acum dacă ai vrea?” El a zis: „Soț�ia mea mă face foarte
fericit, pentru că se descurcă foarte bine acum ş� i relaţ� ia noastră
este foarte apropiată.” L-am î�ntrebat: „Cum te simţ�i atunci când te
gândeş� ti la cât de apropiat eş� ti de ea?” El a zis: „Este unul dintre cele
mai incredibile daruri din viaţ�a mea.” „Ea este o doamnă specială,
nu-i aş� a?” l-am î�ntrebat eu. El a î�nceput să se focalizeze asupra ei ş� i
să se simtă fenomenal.
* Trimitere la romanul cu același nume al scriitoarei Eleanor H. Porter, publi-

cat in 1913, în care personajul princepal se remarca prin optimismul exagerat
(n.red.)
Ai putea să spui că eu doar î�i distrăgeam atenţ�ia. Nu, î�l ajutam

să se plaseze î�ntr-o stare mai bună ş� i, î�ntr-o stare mai bună poţ�i găsi
moduri mai bune de a face faţ�ă dificultăţ�ilor. Prima dată trebuia să-i
spargem tiparul ş� i să î�l aducem î�ntr-un mediu emoţ�ional pozitiv.
L-am î�ntrebat ce altceva î�l făcea fericit. El a î�nceput să vorbească
despre cum ar trebui să fie fericit pentru că tocmai ajutase un scrii-
tor să î�ncheie primul său contract pentru o carte ş� i scriitorul era
î�ncântat. Mi-a spus că ar trebui să se simtă mândru, dar că nu se
simţ�ea. Aş� a că eu l-am î�ntrebat: „Dacă chiar te-ai simţ�i mândru, cum
ai simţ�i asta?” El a î�nceput să se gândească la cât de grozav ar fi ş� i
starea lui a î�nceput să se schimbe imediat. I-am zis: „Ce te face să te
simţ�i mândru?” Mi-a spus: „Sunt cu adevărat mândru de copiii mei.
Sunt atât de speciali. Nu doar că au succes î�n afaceri; lor chiar le
pasă de oameni. Sunt mândru de persoanele care au devenit ca
adulț�i ş� i că sunt copiii mei. Fac parte din moş� tenirea mea.” Eu am
zis: „Cum te face asta să te simţ�i, să ş� tii că ai avut acel impact?”
Dintr-odată, bărbatul care mai devreme credea că viaţ�a sa se
terminase a î�nviat. L-am î�ntrebat pentru ce era el cu adevărat recu-
noscător. El a zis că era realmente recunoscător că reuş� ise să treacă
prin momentele dificile din vremea î�n care era un tânăr avocat care
î�ncerca să aibă succes, că ş� i-a clădit cariera pornind de jos, că a trăit
Visul American. Apoi, l-am î�ntrebat: „Ce anume te entuziasmează cu
adevărat?” El a răspuns: „Î�n realitate, sunt entuziasmat că am chiar
acum ocazia de a face o schimbare.” Ş� i asta era prima oară când se
gândise la asta, deoarece î�ş�i schimbase starea atât de radical. L-am
î�ntrebat: „Pe cine iubeş� ti ş� i cine te iubeş� te pe tine?” El a î�nceput să
vorbească despre familia sa ş� i despre cât de incredibil de apropiaţ�i
erau.
Aş� a că l-am î�ntrebat: „Ce este grozav î�n legătură cu plecarea
partenerului tău?” El a zis: „Ş� tii, ceea ce ar putea să se dovedească
grozav la asta este că urăsc să vin î�n New York. Î�mi place să stau î�n
casa mea din Connecticut.” El a continuat: „Ce este grozav la asta
este că am ocazia să privesc î�ntr-un fel nou.” Asta a dat startul unui
ş� ir î�ntreg de posibilităţ�i ş� i el a hotărât să î�nfiinţ�eze un birou nou î�n
Connecticut la nici cinci minute distanţ�ă de casa lui, să-ş� i aducă fiul
î�n afacere ş� i să aibă un serviciu de relaț�ii prin telefon, care să-i preia
apelurile î�n Manhattan. A devenit atât de î�ncântat, î�ncât a hotărât să
plece imediat ş� i să caute un birou nou.
Î�ntr-un interval de câteva minute, puterea î�ntrebărilor ş� i-a fă-
cut efectul. El a avut tot timpul resursele pentru a putea face faț�ă
acestei probleme, dar î�ntrebările debilitante pe care le pusese făcu-
seră ca puterea lui să fie inaccesibilă ş� i î�l făcuseră să se vadă pe sine
ca pe un bărbat bătrân care a pierdut tot ce a clădit. Î�n realitate,
viaţ�a î�i făcuse un dar extraordinar, dar adevărul fusese ş� ters până
când a î�nceput să pună î�ntrebări de calitate.
O PROBLEMĂ DE DESTIN
Una dintre persoanele mele preferate — ş� i unul dintre cei mai pasio-
naţ�i oameni pe care i-am î�ntâlnit vreodată — este Leo Buscaglia,
autor al cărț�ii Love (Dragoste) ş� i al multor altor cărţ�i remarcabile î�n
domeniul relaţ�iilor umane. Unul dintre lucrurile care sunt grozave
la el este persistenț�a sa neî�ntreruptă de a-ş� i pune o î�ntrebare pe
care tatăl său i-a insuflat-o î�ncă din copilărie. Î�n fiecare zi, la masa
de seară, tatăl său î�l î�ntreba: „Leo, ce ai învăţat astăzi?” Leo trebuia
să aibă un răspuns ş� i chiar unul de calitate. Dacă nu î�nvăţ�ase ceva
realmente interesant la ş� coală î�n ziua aceea, el fugea ş� i lua enciclo-
pedia pentru a î�nvăţ�a ceva ce putea î�mpărtăş� i. El spune că până î�n
ziua de astăzi nu pleacă la culcare până nu a î�nvăţ�at ceva nou care
să aibă valoare. Prin urmare, el î�ş�i stimulează î�n mod constant min-
tea ş� i o bună parte din pasiunea ş� i iubirea lui pentru studiu ş� i-a avut
sursa î�n această î�ntrebare, pusă î�n repetate rânduri, î�ncepând cu
zeci de ani î�n urmă.
Care sunt cele câteva î�ntrebări care ţ� i-ar fi utile dacă ţ� i le-ai
pune î�n mod regulat? Ş� tiu că două dintre preferatele mele sunt cele
mai simple. Ele mă ajută să î�ntorc î�n favoarea mea oricare dintre
provocările care pot apărea î�n viaţ� a mea. Acestea sunt pur ş� i
simplu: „Ce este grozav la asta?” ş� i „Cum pot folosi asta?” Atunci
când î�ntreb ce este grozav î�n orice situaţ�ie, găsesc de obicei un sens
puternic ş� i pozitiv ş� i când î�ntreb cum pot folosi asta, pot lua orice
provocare ş� i o pot transforma î�ntr-un beneficiu. Deci, care sunt cele
două î�ntrebări pe care le poţ� i utiliza pentru a-ţ� i modifica stările
emoţ�ionale sau pentru a primi resursele pe care le doreş� ti cu ade-
vărat? Adaugă două la î�ntrebările standard de dimineaţ�ă pe care ţ�i
le-am oferit deja ş� i personalizează-le astfel î�ncât să-ţ�i satisfacă ne-
voile personale ş� i emoţ�ionale.
Câteva dintre cele mai importante î�ntrebări pe care le vom
pune î�n viaț�ă noastră sunt: „Ce î�nseamnă cu adevărat viaţ�a mea?”
„Faţ�ă de ce mi-am luat eu î�n realitate angajamentul?” „De ce mă aflu
eu aici?” ş� i „Cine sunt eu?” Acestea sunt î�ntrebări incredibil de pu-
ternice, dar dacă aş� tepţ�i să primeş� ti răspunsul perfect, vei avea ne-
cazuri mari. Adeseori, primul răspuns emoţ�ional, instinctiv, pe care
î�l primeş� ti la orice î�ntrebare este cel î�n care ar trebui să ai î�ncredere
ş� i pe baza căruia să acţ� ionezi. Acesta este ultimul punct pe care
vreau să ţ� i-l subliniez. Există un punct în care trebuie să te
opreşti să pui întrebări, pentru a putea avansa. Dacă vei conti-
nua să pui î�ntrebări, vei fi nesigur ş� i doar acţ�iunile sigure vor pro-
duce rezultate sigure. La un moment dat, trebuie să te opreşti
din evaluare şi să începi să acționezi. Cum? Hotărăş� ti î�n cele din
urmă ce este cel mai important pentru tine, cel puţ�in pe moment, ş� i
î�ţ�i foloseş� ti puterea personală pentru a merge până la capăt ş� i pen-
tru a î�ncepe să schimbi calitatea vieţ�ii tale.
Aş� a că dă-mi voie să-ţ�i pun o î�ntrebare. Dacă ar exista o acţ�iune
pe care ai putea să o realizezi imediat pentru a schimba numaidecât
calitatea emoţ� iilor ş� i sentimentelor tale î�n absolut fiecare zi din
viaţ�a ta, ai vrea să auzi despre ea? Î�n cazul acesta, treci repede la…
9
VOCABULARUL
SUCCESULUI SUPREM
Cuvântul potrivit este un agent puternic. De fiecare dată
când dăm peste unul dintre aceste cuvinte foarte potrivite…
efectul care rezultă este tot atât de fizic pe cât este de
spiritual şi instantaneu electrizant.
— Mark Twain
Cuvintele… Au fost folosite ca să ne facă să râdem ş� i să plângem. Ele

pot să rănească sau să vindece. Ele ne aduc speranţ�ă sau ruină. Prin
cuvinte ne putem face simţ�ite cele mai nobile intenţ�ii ş� i ne putem
face cunoscute cele mai adânci dorinţ�e.
De-a lungul istoriei umane, cei mai mari conducători ş� i gândi-
tori ai noş� tri au folosit puterea cuvintelor pentru a ne transforma
emoţ�iile, pentru a ne atrage de partea cauzei lor ş� i pentru a influen-
ţ� a cursul destinului. Cuvintele nu pot să creeze doar emoţ� ii, ele
creează acţ�iuni. Ş� i din acţ�iunile noastre curg rezultatele vieţ�ii noas-
tre. Atunci când Patrick Henry a stat î�n faţ�a colegilor săi delegaţ�i ş� i
a proclamat: „Nu ş� tiu ce drum ar putea să aleagă ceilalţ�i; cât despre
mine, daţ� i-mi libertatea sau daţ� i-mi moartea!”, cuvintele sale au
stârnit o controversă care a descătuş� at angajamentul intens al stră-
moş� ilor noş� tri de a lichida tirania care î�i oprimase atâta timp.
Moş� tenirea privilegiată pe care o î�mpărtăş� im noi doi, opţ�iunile
pe care le avem astăzi pentru că trăim î�n această ţ�ară, au fost create
de oameni care au ales cuvinte ce aveau să influenţ�eze acţ� iunile

generaţ�iilor viitoare:
Când, î�n cursul evenimentelor umane, devine necesar pentru

un popor să dizolve legăturile politice care l-au legat de un
altul…
Această simplă Declaraţ�ie de Independenţ�ă, acest ansamblu de

cuvinte, a devenit un instrument al schimbării pentru o naţ�iune.
Cu siguranţ�ă că efectul cuvintelor nu este limitat la Statele Unite
ale Americii. Î�n timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când î�n-
săş� i supravieţ�uirea Marii Britanii era î�n joc, cuvintele unui singur
om au contribuit la mobilizarea poporului englez. Cineva a spus
cândva că Winston Churchill avea talentul unic de a trimite limba
engleză la luptă. Vestitul său apel către britanici menit să facă din
asta „cea mai mare realizare a lor” a avut ca urmare un curaj fără
comparaţ�ie ş� i a zdrobit iluzia lui Hitler despre invincibilitatea maş� i-
nii sale de război.
Majoritatea crezurilor sunt formate din cuvinte — ş� i pot fi
schimbate tot prin intermediul cuvintelor. Felul î�n care era văzută
egalitatea rasială î�n ţ�ara noastră a fost cu siguranţ�ă influenţ�at de
acţ�iuni, dar acele acţ�iuni au fost inspirate de cuvinte pline de patos.
Cine ar putea să uite chemarea lui Martin Luther King, Jr. î�n vreme
ce-ş� i expunea viziunea: „Am un vis că î�ntr-o bună zi această naţ�iune
se va ridica ş� i va trăi adevăratul sens al crezului său…”?
Mulţ�i dintre noi suntem perfect conş� tienţ�i de rolul puternic pe
care cuvintele l-au jucat î�n istoria noastră, de puterea pe care o au
marii oratori de a ne emoţ�iona, dar puţ�ini dintre noi suntem conş� ti-
enţ�i de propria noastră putere de a folosi aceleaş� i cuvinte pentru a
ne influenț�a emoţ�ional, de a ne provoca, de a ne î�ncuraja ş� i de a ne
î�ntări spiritual, de a ne determina să acţ�ionăm, să căutăm o bogăţ�ie
ş� i mai mare de la acest dar pe care î�l numim viaţ�ă.
O alegere eficace de cuvinte care să descrie experienţ�a vieţ�ii

noastre poate să ne intensifice cele mai î�nsufleț�itoare emoţ�ii. O ale-
gere nefericită de cuvinte ne poate devasta la fel de sigur ş� i la fel de
rapid. Cei mai mulţ�i dintre noi fac alegeri inconş� tiente prin cuvintele
pe care le folosim; mergem ca somnambulii prin labirintul de posibi-
lităţ�i disponibile nouă. Dă-ţi seama de puterea de care dispun
cuvintele tale dacă pur şi simplu le alegi cu înţelepciune.
Ce dar reprezintă aceste simboluri simple! Noi transformăm
aceste forme unice pe care le numim litere (sau sunete î�n cazul cu-
vântului vorbit) î�ntr-o tapiţ�erie bogată ş� i unică a experienţ�ei uma-
ne. Acestea ne oferă un vehicul pentru a ne exprima ş� i a ne î�mpărtăş� i
experienţ�ele cu ceilalţ�i; cu toate astea, cei mai mulţ�i dintre noi nu-ş� i
dau seama că aceste cuvinte pe care le alegem de regulă influen-
ţează şi felul în care comunicăm cu noi înșine şi, prin urmare,
ceea ce simţim.
Cuvintele ne pot răni orgoliile sau ne pot î�nflăcăra inimile —
putem schimba imediat orice experienţ�ă emoţ�ională alegând pur ş� i
simplu noi cuvinte pentru a ne descrie nouă î�nş� ine ceea ce simţ�im.
Totuş� i, dacă nu reuş� im să stăpânim cuvintele ş� i dacă permitem ca
alegerea lor să fie determinată doar de un obicei inconş� tient, am
putea să ne denigrăm î�ntreaga experienţ�ă de viaţ�ă. Dacă descrii o
experienţ�ă magnifică drept „destul de bună,” textura bogată a aces-
teia va fi nivelată ş� i aplatizată de felul tău limitat de a utiliza voca-
bularul. Oamenii cu un vocabular sărac duc o viaţă emoţională
săracă; oamenii cu vocabulare bogate au o paletă multi-nuan-
ţată de culori cu care să-şi descrie experienţa, nu doar pentru
ceilalţi, ci şi pentru ei înşişi.
Totuş� i, majoritatea oamenilor nu sunt puş� i la î�ncercare de di-
mensiunea vocabularului pe care î�l î�nţ�eleg î�n mod conş� tient, ci mai
degrabă de cuvintele pe care aleg să le folosească. De multe ori, noi
utilizăm cuvintele ca pe niş� te „scurtături”, dar aceste scurtături ne
păcălesc adesea emoţ�ional. Pentru a ne controla î�n mod conş� tient
vieţ�ile, noi trebuie să ne evaluăm ş� i să ne î�mbunătăț�im î�n mod con-
ş� tient vocabularul pentru a fi siguri că acesta ne trage î�n direcţ�ia
dorită ş� i nu î�n cea pe care vrem să o evităm. Noi doi trebuie să ne

dăm seama că limba noastră este plină de cuvinte care transmit o
intensitate emoţ�ională distinctă, pe lângă sensurile lor propriu-zise.
Spre exemplu, dacă creezi un obicei de a spune că „urăş� ti” diverse
lucruri — î�ţ�i „urăş� ti” părul; î�ţ�i „urăş� ti” slujba; „urăş� ti” faptul că ai
ceva de făcut — crezi oare că asta amplifică intensitatea stărilor
tale emoţ�ionale negative mai mult decât dacă ai utiliza o sintagmă
ca „eu prefer altceva”?
Utilizarea cuvintelor cu î�ncărcătură emoţ�ională î�ţ�i poate trans-
forma ca prin farmec starea sau starea altcuiva. Gândeş� te-te la cu-
vântul „cavalerism.” Invocă acesta imagini diferite ş� i are un impact
emoţ� ional mai mare decât cuvinte ca „politeţ�e” sau „maniere de
gentleman”? Ş� tiu că î�n cazul meu reuş� eş� te. Cavalerismul mă face să
mă gândesc la un brav cavaler î�n ş� aua unui armăsar alb, luptând
pentru domniţ�a sa cu părul ca pana corbului; transmite nobleţ�e a
spiritului, o mare masă rotundă î�n jurul căreia sunt aş� ezaţ�i bărbaţ�i
de onoare, toată etica arthuriană — pe scurt, miracolul Camelotu-
lui. Sau, cum se compară cuvintele „impecabil” ş� i „integritate” cu
„bine lucrat” sau „cinste”? Cuvintele „căutarea excelenţ�ei” au cu si-
guranţ�ă mai multă intensitate decât „î�ncercarea de a î�mbunătăț�i
lucrurile.”
Ani î�ntregi am observat î�n mod nemijlocit puterea schimbării
unui singur cuvânt-cheie î�n comunicarea cu cineva ş� i am remarcat
cum acest lucru schimbă imediat felul î�n care se simt oamenii — ş� i
adesea, felul î�n care se comportau ulterior. După ce am lucrat cu
sute de mii de oameni, î�ţ�i pot spune un lucru pe care î�l cunosc fără
vreo umbră de î�ndoială, un lucru care poate părea greu de crezut la
prima vedere: Schimbându-ţi pur şi simplu vocabularul obişnuit,
adică acele cuvinte pe care le utilizezi în mod constant pentru
a descrie emoţiile din viaţa ta, tu poţi schimba imediat felul în
care gândeşti, în care simţi şi în care trăieşti.
Experienţ�a care a declanş� at prima oară această revelaţ�ie pen-
tru mine s-a produs cu câţ�iva ani î�n urmă î�ntr-o î�ntâlnire de afaceri.
Eram cu doi bărbaţ� i , unul care fusese CEO-ul uneia dintre
companiile mele ş� i celălalt, un partener comun ş� i un bun prieten,

iar pe la mijlocul î�ntâlnirii noi am primit câteva veş� ti destul de ne-
plăcute. O persoană cu care noi negociam î�ncerca î�n mod clar „să
obţ�ină un avantaj incorect,” î�ncălcase integritatea î�nț�elegerii dintre
noi ş� i se părea că obț�inuse avantajul. Ca să mă exprim moderat, asta
mă î�nfuria ş� i mă supăra, dar chiar dacă fusesem implicat fără să
vreau î�n situaţ�ie, nu m-am putut abţ�ine să nu observ cât de diferit
răspundeau î�n faţ� a aceleiaş� i informaţ� ii cei doi bărbaţ� i de lângă
mine.
CEO-ul meu î�ş�i pirduse controlul, furios, î�n timp ce asociatul
meu abia dacă era miş� cat de situaţ�ie. Cum era cu putinţ�ă ca noi trei
să fi auzit cu toţ�ii de aceste acţ�iuni care ar fi trebuit să ne afecteze î�n
mod egal, deoarece aveam cu toţ�ii aceeaş� i miză î�n negocieri, ş� i to-
tuş� i să reacţ�ionăm î�n feluri radical diferite? Sincer să fiu, intensita-
tea reacţ�iei CEO-ului meu faţ�ă de situaţ�ie mi s-a părut chiar ş� i mie
disproporţ�ionată î�n raport cu ceea ce se î�ntâmplase. El a continuat
să vorbească despre cât de „furios” ş� i „turbat” era, î�n vreme ce faţ�a
î�i devenea roş� ie ca sfecla ş� i venele de pe fruntea ş� i gâtul său erau
vizibil umflate.
Evident că el asocia exprimarea furiei fie cu eliminarea durerii,
fie cu obţ�inerea plăcerii. Când l-am î�ntrebat ce î�nsemna pentru el să
fie furios, de ce î�ş�i permite lui î�nsuş� i să fie atât de iritat î�n legătură
cu asta, el mi-a răspuns printre dinţ�ii î�ncleş� taţ�i: „Dacă simţ�i furie,
devii mai puternic ş� i atunci când eş� ti puternic, poţ�i realiza ceva —
poţ�i să î�ntorci orice î�n favoarea ta!” El privea emoţ�ia furiei ca pe o
resursă pentru a se debarasa de experienț�a durerii ş� i pentru a căpă-
ta plăcerea de a simţ�i că deț�ine controlul afacerii.
După aceea, am trecut la următoarea î�ntrebare din mintea mea:
De ce prietenul meu reacţ�iona î�n faţ�a situaţ�iei aproape fără niciun
pic de emoţ�ie? I-am spus: „Nu pari să fii deranjat de asta. Tu nu eş� ti
supărat?” Ş� i CEO-ul meu a zis: „Nu te face FURIOS?” Prietenul meu a
răspuns pur ş� i simplu: „Nu, nu merită să fii supărat pentru asta.” Î�n
timp ce a zis asta, mi-am dat seama că î�n cei câţ�iva ani de când î�l
cunoş� team, nu l-am văzut niciodată să se supere foarte tare din
cauza vreunui lucru. L-am î�ntrebat ce î�nsemna pentru el să fie furios

ş� i mi-a răspuns: „Dacă te î�nfurii, pierzi controlul.” „Interesant”, mi-am
spus. „Ce se î�ntâmplă dacă pierzi controlul?” El a răspuns sec: „Î�n
cazul acesta, tabăra cealaltă câş� tigă.”
Nu aş� fi putut să cer mai mult contrast: o persoană asocia î�n
mod evident plăcerea preluării controlului cu faptul de a deveni
enervat, î�n timp ce cealaltă asocia durerea pierderii controlului cu
aceeaş� i emoţ�ie. Comportamentul lor le oglindea în mod evident
crezurile. Am î�nceput să-mi analizez propriile sentimente. Iată ce
credeam eu despre asta: Ani î�ntregi am crezut că pot face faț�ă orică-
rui lucru dacă sunt furios, dar cred ş� i că nu este nevoie să fiu furios
pentru a reuş� i asta. Pot să fiu la fel de eficace î�ntr-o stare de fericire
maximă. Prin urmare, eu nu evit enervarea — mă folosesc de ea
dacă ajung î�n starea aceea — ş� i nici nu o caut, din moment ce î�mi
pot accesa forţ�a fără să fiu „furios”. Ceea ce mă interesa pe mine în
realitate era diferenţa dintre cuvintele pe care le-am folosit cu toţii
pentru a descrie această experienţă. Eu folosisem cuvintele „ener-
vat” ş� i „supărat”, CEO-ul meu folosise cuvintele „turbat” ş� i „furios” ş� i
prietenul meu a spus că el era „puţ�in deranjat” de experienţ�ă. Nu
mi-a venit să cred! Deranjat?
M-am î�ntors spre el ş� i am zis: „Asta este tot ceea ce simţ�i, eş� ti
doar puţ�in deranjat? Trebuie să fii foarte enervat sau supărat din
când î�n când.” El a zis: „Nu prea. Este nevoie de foarte multe pentru
a obţ�ine aş� a ceva ş� i asta nu se î�ntâmplă aproape niciodată.” L-am
î�ntrebat: „Î�ţ�i aduci aminte când Fiscul a luat un sfert de milion de
dolari de la tine ş� i era greşeala lor? Nu ţ�i-au trebuit doi ani ş� i jumă-
tate ca să-ţ�i iei banii î�napoi? Asta nu te-a î�nfuriat teribil?” CEO-ul
meu a intrat ş� i el î�n discuţ�ie: „N-ai fost LIVID de supărare?” El a zis:
„Nu, nu m-a supărat. Poate că am fost puţ�in iritat.” Iritat? M-am gân-
dit că acesta e cel mai prostesc cuvânt pe care l-am auzit vreodată!
Eu nu aş� fi folosit niciodată un cuvânt de felul acesta pentru a-mi
descrie intensitatea emoţ�ională. Cum putea acest om de afaceri bo-
gat ş� i de succes să-ş� i vadă de treburi folosind un cuvânt ca „iritat” ş� i
să aibă î�ncă o expresie serioasă pe faţ�ă? Răspunsul este că el nu-şi
păstra expresia serioasă! Aveam impresia că aproape că-i plăcea să

vorbească despre lucruri care pe mine m-ar fi scos din minţ�i.
Am î�nceput să mă î�ntreb: „Dacă chiar aş� folosi cuvântul acela
pentru a-mi descrie emoţ�iile, cum aş� î�ncepe să mă simt? Oare m-aş�
vedea pe mine î�nsumi zâmbind pentru ce mă simţ�eam stresat î�na-
inte? Hmmm…”, mi-am zis eu, „poate că asta justifică o mică investi-
gaţ�ie.” Timp de câteva zile după aceea, am continuat să fiu intrigat
de ideea de a folosi tiparele lingvistice ale prietenului meu pentru a
vedea ce efect ar avea asupra intensităţ�ii mele emoţ�ionale. Ce ar fi
putut să se î�ntâmple dacă atunci când m-aş� fi simţ�it cu adevărat
enervat, m-aş� fi putut î�ntoarce spre cineva spunând: „Asta chiar că
mă irită!”? Am izbucnit î�n râs doar gândindu-mă la asta — era ridi-
col. M-am hotărât să fac o î�ncercare, î�n joacă.
Prima mea ocazie de a o folosi a apărut când am ajuns la hotel
după un lung zbor de noapte. Cum unul dintre angajaţ�ii mei neglija-
se să-mi facă rezervare pentru locuri la hotel, am avut „privilegiul”
de a sta la recepţ�ie vreme de cincisprezece sau douăzeci de minute,
extenuat fizic ş� i la limita pragului meu emoţ�ional. Recepţ�ionerul s-a
miş� cat alene la biroul de cazări ş� i a î�nceput să-mi tasteze numele cu
un deget, î�n calculator, cu o viteză care ar fi exasperat chiar ş� i un
melc. Am simţ�it „puț�ină enervare” î�ncepând să se adune î�n mine,
aş� a că m-am î�ntors spre recepţ�ioner ş� i am spus: „Ş� tii, î�nţ�eleg că asta
nu e vina ta, dar î�n momentul acesta sunt extenuat ş� i trebuie să
ajung repede î�n camera mea deoarece cu cât stau mai mult aici, cu
atât mă tem că voi deveni puţ�in mai IRITAT.”
Recepţ�ionerul s-a uitat la mine cu o expresie cumva perplexă ş� i
apoi a afiş� at un zâmbet. I-am zâmbit ș� i eu; tiparul meu era spart.
Vulcanul emoţ�ional care se acumulase î�n interiorul meu s-a răcit
instantaneu ş� i după aceea, s-au î�ntâmplat două lucruri. Mi-a făcut
realmente plăcere să stau câteva clipe de vorbă cu recepţ�ionerul ş� i
el s-a miş� cat mai repede. Oare simpla nouă etichetare a senzaţ�iilor
mele era suficientă pentru a-mi î�ntrerupe tiparul ş� i pentru a-mi
schimba cu adevărat experienţ� a? Era posibil să fie chiar aş� a de
uş� or? Ce concept!
Pe parcursul săptămânii următoare, mi-am testat î�n repetate

rânduri noul cuvânt. De fiecare dată, am constatat că pronunţ�area
acestuia avea efectul de a-mi diminua pe loc intensitatea emoţ�ională.
Uneori mă făcea să râd, dar î�ntotdeauna î�mi î�nfrâna elanul supărării
care mă purta spre o stare de enervare. După două săptămâni, nici
măcar nu trebuia să depun efort pentru a utiliza cuvântul, acesta a
devenit obiş� nuit. A devenit prima mea opţiune pentru a-mi descrie
emoţ�iile ş� i am observat că nu mai intram deloc î�n stările acelea de
enervare extremă. Am devenit din ce î�n ce mai fascinat de acest in-
strument peste care dădusem din î�ntâmplare. Mi-am dat seama că
schimbându-mi vocabularul uzual, î�mi transformam experienţ� a;
utilizam ceea ce mai târziu aveam să numesc „Vocabular Trans-
formaţional.” Treptat, am î�nceput să experimentez cu alte cuvinte
ş� i am descoperit că dacă identific cuvinte care sunt suficient de
puternice, î�mi pot amplifica sau diminua instantaneu intensitatea,
practic î�n legătură cu orice lucru.
Cum funcţ�ionează acest proces î�n realitate? Gândeş� te-te la el î�n
felul acesta: imaginează-ţ�i că cele cinci simţ�uri ale tale transmit o
serie de senzaţ�ii creierului tău. Tu primeş� ti stimuli vizuali, auditivi,
kinestezici, olfactivi ş� i gustativi ş� i aceş� tia sunt cu toț�ii traduş� i de
organele tale de simţ� î�n senzaţ�ii interne. După aceea, aceş� tia trebuie
organizaţ�i î�n categorii. Dar cum ş� tim ce î�nseamnă imaginile, sunete-
le ş� i celelalte senzaţ�ii? Unul dintre cele mai puternice feluri î�n care
omul a î�nvăţ�at să decidă rapid ce î�nseamnă senzaţ�iile, adică dacă
este plăcere sau durere, este acela de a crea etichete pentru ele. Iar
aceste etichete sunt ceea ce noi doi numim „cuvinte.”
Iată provocarea: toate senzaţ� iile tale ajung la tine prin acest
canal, ca o senzaţie lichidă turnată printr-o sită subţ�ire î�n diferite
matriţ�e numite cuvinte. Din dorinţ�a noastră de a lua decizii rapid, î�n
loc să utilizăm toate cuvintele aflate la dispoziţ�ia noastră ş� i să găsim
cea mai potrivită ş� i exactă descriere, noi forţ�ăm adesea experienţ�a
î�ntr-un ş� ablon care ne privează de putere. Noi creăm favoriţ�i uzuali:
ş� abloane care ne influenţ�ează ş� i ne transformă experienţ�a vieţ�ii.
Din nefericire, cei mai mulţ� i dintre noi nu au evaluat î� n mod
conş� tient impactul cuvintelor pe care ne-am obiş� nuit să le utilizăm.

Problema apare atunci când î�ncepem să turnăm î�n mod constant
orice formă de senzaţ�ie negativă î�n ş� ablonul unui cuvânt ca „furios”,
sau „deprimat”, sau „umilit”, sau „nesigur.” Ş� i este posibil ca acest
cuvânt să nu reflecte corect experienţ�a propriu-zisă. Î�n clipa î�n care
aş� ezăm acest ș� ablon î�n jurul experienţ�ei noastre, eticheta pe care o
lipim de acesta devine experienţ�a noastră. Ceea ce era „un pic difi-
cil” devine „devastator.”
Spre exemplu, CEO-ul meu a folosit „furios,” „livid” ş� i „turbat”;
eu am folosit „enervat” sau „supărat”; ş� i când a venit vorba de prie-
tenul meu, el ş� i-a turnat experienţ� a î�n ș� ablonul lui de „iritat” ş� i
„deranjat.” Ceea ce este interesant este că eu am descoperit cum noi
toţ�i folosim aceleaş� i familii de cuvinte pentru a descrie o multitudi-
ne de experienţ�e frustrante. Noi doi trebuie să ş� tim că putem avea
cu toţ�ii aceleaş� i senzaţ�ii, dar felul î�n care le organizăm, adică ș� ablo-
nul sau cuvântul pe care î�l folosim pentru ele, devine experienţa
noastră. Mai târziu am descoperit că folosind ş� ablonul prietenului
meu (cuvintele „iritat” sau “deranjat”) am putut să-mi modific nu-
maidecât intensitatea experienţ�ei. A devenit altceva. Aceasta este
esența Vocabularului Transformaţional: cuvintele pe care le
ataşăm experienţei noastre devin experienţa noastră. Astfel,
noi trebuie să alegem î�n mod conş� tient cuvintele pe care le folosim
pentru a descrie stările noastre emoţ�ionale sau să î�ndurăm pedeap-
sa de a crea o durere ş� i mai mare decât ar fi î�ntr-adevăr justificat
sau adecvat.
Pur ş� i simplu, cuvintele sunt folosite pentru a ne reprezenta î�n
ce constă experienţ�a noastră de viaţ�ă. Î�n reprezentarea aceea, ele
ne modifică percepţ�iile ş� i sentimentele. Nu uita, dacă trei persoane
pot să aibă aceeaş� i experienţ�ă ş� i cu toate acestea una simte furie,
alta simte enervare ş� i cea de-a treia simte că este deranjată, atunci
este evident că senzaţ� iile sunt modificate de traducerea fiecărei
persoane. Din moment ce cuvintele sunt instrumentul nostru pri-
mar de interpretare sau traducere, felul î�n care ne etichetăm expe-
rienţ� a schimbă imediat senzaţ� iile produse î�n sistemele noastre
nervoase. Noi doi trebuie să î�nţ�elegem că, î�ntr-adevăr, cuvintele

creează un efect biochimic.
Dacă te î�ndoieş� ti de asta, aş� vrea să te gândeş� ti sincer dacă exis-
tă sau nu cuvinte care ar stârni imediat o reacţ�ie emoţ�ională î�n ca-
zul î�n care ar fi folosite de cineva. Cum te simţ� i dacă cineva î�ţ�i
aruncă o remarcă rasistă? Sau, spre exemplu, dacă cineva te-ar
numi cu un cuvânt murdar, asta nu ţ�i-ar schimba starea? Probabil că
există o mare diferenţ�ă î�ntre a fi numit de cineva „S.O.B.”* ş� i a-l auzi
pe respectivul că articulează î�n detalii plastice sintagma pe care o
abreviază aceste litere.
Nu ar produce asta un nivel diferit de tensiune î�n corpul tău
comparativ cu situaţ�ia î�n care te-ar numi un „î�nger”? Sau un „ge-
niu”? Sau un „tip”? Cu toț�ii asociem nivele extraordinare de durere
anumitor cuvinte. Atunci când l-am intervievat pe dr. Leo Buscaglia,
el mi-a î�mpărtăş� it rezultatele unui studiu efectuat la o universitate
din est, spre finele anilor cincizeci. Oamenii au fost î�ntrebaţ�i: „Cum
aţ�i defini comunismul?” Un număr uluitor de respondenţ�i erau te-
rorizaţ�i până ş� i de î�ntrebare, dar nu erau mulț�i cei care î�l puteau
defini— ei nu ş� tiau altceva decât că era î�nfiorător! O femeie a mers
până î�ntr-acolo î�ncât a zis: „Păi, chiar nu ş� tiu ce î�nseamnă asta, dar
ar fi bine să nu fie î�n Washington.” Un bărbat a spus că ş� tie tot ce
trebuie să ş� tie despre comuniş� ti ş� i anume că trebuiau uciș� i! Dar el
nici măcar nu putea să explice ce erau aceş� tia. Nu poate fi negată
puterea etichetelor de a stârni senzaț�ii ş� i emoţ�ii.
Cuvintele formează firul pe care ne înşirăm experienţele

— Aldous Huxley
Pe măsură ce am î�nceput să explorez puterea vocabularului, m-am

tot surprins pe mine î�nsumi luptând cu ideea că un lucru atât de
simplist precum schimbarea cuvintelor pe care le folosim ar putea
să facă vreodată o diferenţ�ă atât de radicală î�n desfăş� urarea vieţ�ii
* Son of a bitch, în traducere fiu de cățea (n.red.)

noastre. Dar când studiul meu asupra limbajului s-a intensificat, am

dat peste câteva fapte surprinzătoare care au î�nceput să mă convin-
gă: cuvintele chiar filtrează ş� i transformă complet experienţ�a. Spre
exemplu, am descoperit că, potrivit cărț� ii Compton’s Encyclope-
dia, engleza conţ� ine cel puţ� in 500 000 de cuvinte ş� i de atunci am
citit î�n alte surse că este posibil ca numărul total să fie aproape de
750 000 de cuvinte! Engleza are cu siguranţ� ă cel mai mare număr
de cuvinte dintre toate limbile contemporane de pe pământ, ger-
mana clasându-se pe un î�ndepărtat loc doi, ajungând la aproximativ
jumătate din acel număr.
Ceea ce mi s-a părut atât de fascinant a fost că, dat fiind numărul
imens de cuvinte pe care le-am putea folosi, vocabularul nostru
obişnuit este extrem de limitat. Numeroş� i lingviş� ti mi-au î�mpăr-
tăş� it că vocabularul activ al unei persoane obiş� nuite conţ�ine doar
î�ntre 2000 ş� i 10 000 de cuvinte. Estimând î�n mod conservator că
engleza conţ�ine o jumătate de milion de cuvinte, asta î�nseamnă că
noi folosim î�n mod regulat doar între 0,5% şi 2% din limbă! Care
este tragedia ş� i mai mare? Dintre aceste cuvinte, cât de multe crezi
că descriu emoţ�ii? Eu am putut să identific peste 3000 de cuvinte
referitoare la emoţ�iile umane parcurgând o serie de dicţ�ionare de
sinonime. Ceea ce m-a surprins a fost proporţ�ia cuvintelor care de-
scriu emoţ�ii negative prin comparaţ�ie cu cele pozitive. După numă-
rătoarea mea, 1051 de cuvinte descriu emoţ�ii pozitive, î�n timp ce
2086 descriu emoţ� ii negative (aproape de două ori mai multe!).
Doar ca un exemplu, am găsit 264 de cuvinte care descriu emoţ�ia
tristeţ�ii— cuvinte cum ar fi „amărât,” „mohorât,” „cu inima grea,”
„irascibil,” „tânguitor,” „sfâş� ietor,” „î�nlăcrimat,” „melancolie”— ş� i cu
toate acestea, doar 105 care să descrie voioş� ia, cum ar fi „lipsit de
griji,” „nepăsător,” „exaltat”, „î�n vervă” ş� i „plin de viaţ�ă.” Nu-i de mi-
rare că oamenii se simt mai mult rău decât bine!
După cum ţ�i-am descris î�n Capitolul 7, atunci când participanţ�ii
la seminarul meu „Î�ntâlnire cu destinul” î�ş�i alcătuiesc lista de emoţ�ii
pe care le simt î�ntr-o săptămână, cei mai mulţ�i dintre ei descoperă
doar î�n jur de o duzină. De ce? Din cauză că noi avem cu toţ� ii
tendinţ� a de a simţ� i aceleaş� i emoţ� ii î�n repetate rânduri: anumite

persoane au tendinţ�a de a se simţ�i frustrate tot timpul, sau enerva-
te, sau nesigure, sau speriate, sau deprimate. Unul dintre motive
este că acestea folosesc î�n mod constant aceleaşi cuvinte pentru a-ş� i
descrie experienţ�a. Dacă am examina mai critic senzaţ�iile pe care le
avem î�n corpurile noastre ş� i am fi mai creativi î�n felul nostru de a
evalua lucrurile, noi am putea ataş� a o etichetă nouă la experienţ�a
noastră ş� i î�n felul acesta, ne-am schimba realitatea emoţ�ională.
Î�mi amintesc că am citit cu ani î�n urmă despre un studiu realizat
î�ntr-o î�nchisoare. Ca regulă, au constatat că atunci când deţ�inuţ�ii
simţ�eau durere, unul dintre puţ�inele feluri prin care puteau comu-
nica era acţ� iunea fizică — vocabularul lor limitat le limita gama
emoţ�ională, canalizând până ş� i cele mai slabe senzaţ�ii de discom-
fort î�n nivele ridicate de enervare violentă. Ce deosebire faţ�ă de o
persoană ca William F. Buckley, a cărui erudiţ�ie ş� i stăpânire a limbii
î�i permit să zugrăvească un tablou atât de vast al emoţ�iilor ş� i să-ş� i
reprezinte lui î�nsuş� i o varietate de senzaţ� ii! Dacă vrem să ne
schimbăm vieţile şi să ne influențăm destinul, noi trebuie să
alegem conştient cuvintele pe care urmează să le folosim şi
trebuie să ne străduim constant să ne extindem nivelul de
opțiune.
Pentru a-ţ�i oferi o perspectivă mai amplă, Biblia utilizează 7200 de
cuvinte diferite; scrierile poetului ş� i eseistului John Milton au cuprins
17 000; ş� i se spune că William Shakespeare a folosit peste 24 000 de
cuvinte î�n diferitele sale opere, 5 000 dintre acestea doar o singură
dată. De fapt, el este responsabil de crearea sau inventarea multora
dintre cuvintele englezeş� ti pe care le folosim î�n mod curent astăzi.
Iată o listă cu doar câteva care ţ�i s-ar putea părea interesante:
POTICNIREA DE VOCABULAR
Aici, luate din cartea Brush Up Your Shakespeare (Pune-ți la punct cunoș-
tințele despre Shakespeare) de Michael Macrone, avem o serie de cuvinte
puternice şi care definesc stări, inventate de maestrul limbii engleze,
Shakespeare.
uluială a merita banii sălbăticie
cel mai mare duşman raza lunii naufragiat
asasinat înjositor stea căzătoare
pătat de sânge a negocia a naşte
fanfaron iute de picior a furişa
a susţine o cauză obscen a se ciorovăi
fără inimă olimpic tainic
de ocară pompă a face pe grozavul
bogat în întâmplări a consterna încetineală
de neînţeles a vomit astrămoşesc
curtenie căţelandru a tortura
duşmănos dinadins domol
invulnerabil certăreţ transcendenţă
vlăguit sclipire vorbăreţ
lipsit de forţă nădejde nepământesc
rizibil neîndurător câine de pază
lucios cu obraji bucălaţi scheunat
descreierat de sacrificiu caraghios
maiestuos
Lingviş� tii au dovedit dincolo de orice î�ndoială că, din punct de

vedere cultural, noi suntem influenț� aț� i de limbă. Nu-i aş� a că are
sens ca limba engleză să fie atât de orientată pe verb? Până la urmă,
î�n cultura noastră noi suntem foarte activi ş� i ne mândrim cu focali-
zarea noastră pe acţiune. Cuvintele pe care le utilizăm î�n mod con-
stant afectează felul î�n care evaluăm ş� i, prin urmare, felul î�n care
gândim. Spre deosebire de cultura noastră, cea chineză pune foarte
mult preţ� pe ceea ce nu se schimbă, un fapt care se reflectă î�n nume-

roasele dialecte caracterizate de o predominanţ�ă a substantivelor, nu a
verbelor. Din perspectiva lor, substantivele reprezintă lucruri care vor
dura, î�n vreme ce verbele (ca acţ�iuni) azi sunt ş� i mâine nu mai sunt.
Din această cauză, este important să ne dăm seama că,
într-adevăr, cuvintele ne influenţează crezurile şi au un efect
asupra acţiunilor noastre. Cuvintele reprezintă materialul din
care sunt decupate toate î�ntrebările. Aş� a cum am menţ�ionat î�n ulti-
mul capitol, schimbând un cuvânt dintr-o î�ntrebare, putem schimba
imediat răspunsul pe care î�l vom primi pentru calitatea vieţ�ii noas-
tre. Cu cât am urmărit mai mult să î�nţ�eleg efectul cuvintelor, cu atât
am devenit mai impresionat de puterea acestora de a influenţ� a
emoţ�iile umane, nu doar î�n interiorul meu, ci ş� i î�n interiorul altora.
Dacă nu cunoşti forţa cuvintelor,

este imposibil să cunoşti oamenii.
— Confucius
Î�ntr-o zi, am î�nceput să-mi dau seama că această idee, pe cât era de
simplă, nu era defel un lucru accidental, că Vocabularul Transfor-
maţ�ional era o realitate ş� i că, schimbându-ne cuvintele uzuale, noi
avem puterea de a schimba literalmente tiparele emoţ� ionale ale
vieţ�ilor noastre. Mai mult, noi puteam, aş� adar, să ne modelăm acţ�i-
unile, direcţ�iile ş� i destinele supreme ale vieţ�ilor noastre. Î�ntr-una
din zile î�i î�mpărtăş� eam aceste distincţ� ii unuia dintre vechii mei
prieteni, Bob Bays. Pe măsură ce făceam asta, puteam să-l văd lumi-
nându-se ca un pom de Crăciun. El a spus: „Wow! Mai am să-ț�i dau
o distincţ�ie.” El a î�nceput să-mi povestească despre o experienţ�ă
prin care trecuse de curând. Ş� i el, la rândul său, fusese î�n turneu,
respectând un program intens ş� i satisfăcând solicitările tuturor ce-
lorlalţ�i. Când a ajuns î�n cele din urmă acasă, tot ceea ce voia să facă
era să primească puţ�in „spaţ�iu.” Are o casă pe malul oceanului, î�n
Malibu, dar este un loc foarte mic, nu a fost gândită pentru a primi
musafiri pe mai multe zile ş� i cu atât mai puţ�in trei sau patru.
Când a ajuns î�n pragul uş� ii, el a descoperit că soţ�ia sa ş� i-a invitat
fratele să stea cu ei ş� i că fiica sa, Kelly, care se presupunea că va ră-
mâne două săptămâni î�n vizită, se hotărâse să rămână vreme de
două luni. Pentru a î�nrăutăţ�i ş� i mai mult lucrurile, cineva î�i stinsese
aparatul video pe care el î�l programase să î�nregistreze un meci de
fotbal american pe care abia aş� tepta să-l vadă de mai multe zile!
După cum î�ţ�i poţ�i imagina, el ş� i-a atins „pragul emoţ�ional”, iar când
a aflat cine i-a î�nchis aparatul video, ș� i anume fiica sa, el ş� i-a vărsat
nervii pe ea, strigându-i toate î�njurăturile la care se putea gândi.
Aceasta era prima dată î�n viaţ�a lor când el î�ş�i ridica vocea la ea ş� i cu
atât mai puţ�in să folosească un limbaj de genul acela. Ea a izbucnit
imediat î�n lacrimi.
Fiind martoră la această scenă, soţ�ia lui Bob, Brandon, a izbuc-
nit î�n hohote de râs. Cum asta era foarte departe de comportamen-
tul obiş� nuit al lui Bob, ea a presupus că fusese o î�ntrerupere de
tipar considerabilă ş� i de proporț�ii. Î�n realitate, ș� i-ar fi dorit el să fi
fost o î�ntrerupere de tipar. După ce ceaţ�a a î�nceput să se ridice, ea
ş� i-a dat seama că el era cu adevărat furios, a devenit neliniş� tită, aş� a
că i-a oferit un feedback foarte preţ�ios. I-a spus: „Bob, te comporţ�i
atât de ciudat. Tu nu te porţ�i niciodată î�n felul acesta. Ş� i să ş� tii că am
mai observat ceva: tu foloseş� ti î�ntruna un anumit cuvânt pe care nu
te-am auzit folosindu-l î�nainte. De obicei, când eş� ti stresat, tu spui
că eş� ti supraîncărcat, dar î�n ultimul timp te-am auzit vorbind me-
reu despre cât de copleşit te simț�i. Tu nu spui niciodată asta; Kelly
foloseş� te cuvântul acela, iar când o face, ea simte tocmai tipul acesta
de furie ş� i se comportă foarte asemănător cu felul î�n care tocmai ai
făcut-o tu.”
„Wow,” am î�nceput eu să mă gândesc î�n timp ce Bob î�mi spunea
povestea, „Este posibil ca, atunci când adopţi vocabularul obiş-
nuit al unei persoane, tu să începi să adopţi de asemenea şi ti-
parele sale emoţionale?” Ş� i nu este î�ncă ş� i mai adevărat atunci
când î�i î�mprumuţ�i nu doar cuvintele, ci, de asemenea, ş� i volumul,
intensitatea ş� i tonalitatea?

La început a fost Cuvântul…

— Ioan 1:1
Sunt sigur că unul dintre motivele pentru care devenim adeseori

asemănători persoanelor cu care ne petrecem timpul este că noi
chiar adoptăm unele dintre tiparele lor emoţ�ionale odată cu adop-
tarea unei părţ�i a vocabularului lor uzual. Oamenii care petrec un
interval de timp cu mine se trezesc destul de repede folosind cuvinte
cum ar fi „pasionat,” „scandalos” ş� i „spectaculos” pentru a-ş� i descrie
experienţ�ele. Î�ţ�i poţ�i î�nchipui diferenţ�a pe care o produce asta î�n
stările lor pozitive prin comparaţ�ie cu cineva care nu spune decât
că se simte „î�n regulă”? Î�ţ�i poţ�i imagina felul î�n care utilizarea cu-
vântului „pasiune” te poate face să-ţ� i extinzi scara emoţ� ională?
Acesta este un cuvânt care transformă ş� i, pentru că î�l folosesc con-
stant, viaţ�a mea are mai multă sevă emoţ�ională.
Vocabularul transformaţ�ional ne poate permite să intensificăm
sau să diminuăm orice stare emoţ�ională, pozitivă sau negativă. Asta
î�nseamnă că ne dă puterea să luăm sentimentele negative din vieţ�i-
le noastre, să le scădem intensitatea până î�n punctul î�n care acestea
î�ncetează să ne mai deranjeze ş� i să ducem experienţ�ele pozitive pe
culmi ş� i mai î�nalte ale plăcerii ş� i ale puterii.
Mai târziu î�n ziua aceea, î�n timp ce eu ş� i Bob luam prânzul, am
fost absorbiţ�i î�ntr-o serie de proiecte la care lucram î�mpreună. La
un moment dat, el s-a î�ntors spre mine ş� i a zis: „Tony, nu pot să cred
că cineva ar putea să devină vreodată plictisit.” Eu am fost de acord.
„Î�nţ�eleg la ce te referi. Pare nebunesc, nu-i aş� a?” El a zis: „Mda, plic-
tiseala nici măcar nu există î�n vocabularul meu.” Chiar când a rostit
asta, l-am î�ntrebat. „Ce-ai zis tu acum? Plictiseala este un cuvânt
care nu se găseş� te î�n vocabularul tău… Î� ţ�i aminteş� ti că vorbeam
despre asta mai devreme? Nu se află î�n vocabularul tău ş� i tu nu î�n-
cerci sentimentul. Hmmm. Este posibil să nu simţ�im anumite emo-
ţ�ii din cauză că nu avem un cuvânt care să le reprezinte?”
CUVINTELE PE CARE LE ALEGI ÎN MOD

CONSTANT ÎŢI VOR INFLUENȚA DESTINUL
Mai devreme am spus că felul î�n care reprezentăm lucruri î�n mintea
noastră determină modul î�n care ne simţ�im î�n privinț�a vieţ�ii. O dis-
tincţ�ie î�nrudită este că dacă nu ai un fel de a reprezenta ceva, nu
poţi trăi acel lucru. Deş� i este posibil să î�ţ�i poţ�i imagina ceva fără a
avea un cuvânt pentru el sau ţ�i-l poţ�i reprezenta prin sunete sau
senzaţ�ii, nu putem nega că posibilitatea de a articula un lucru î�i dă
acestuia o dimensiune ş� i o substanţ�ă suplimentare ş� i, î�n felul aces-
ta, un sentiment al realităţii. Cuvintele sunt un instrument de bază
pentru a ne reprezenta nouă î�nş� ine lucrurile ş� i, frecvent, dacă nu
există niciun cuvânt, nu există niciun fel de a ne gândi la experienţ�ă.
Spre exemplu, câteva limbi amerindiene nu au niciun cuvânt pentru
„minciună” — pur ş� i simplu, conceptul acela nu face parte din limba
lor. Ş� i nu face parte nici din gândirea sau din comportamentul lor. Î�n
absenţ�a unui cuvânt pentru el, conceptul nu pare să existe. De fapt,
se pare că tribul Tasaday din Filipine nu are niciun cuvânt pentru „a
antipatiza,” „ură” sau „război” — ce idee!
Revenind la î�ntrebarea mea iniţ�ială, dacă Bob nu se simte nicio-
dată plictisit ş� i dacă nu are cuvântul acela î�n vocabular, a trebuit să
mă î�ntreb mai departe: „Care ar fi un cuvânt pe care eu nu l-am fo-
losit niciodată pentru a descrie felul î�n care mă simt?” Răspunsul pe
care l-am găsit a fost „depresie.” Pot să mă simt frustrat, furios, curi-
os, iritat sau supraî�ncărcat, dar nu sunt niciodată deprimat. De ce?
Aş� a a fost dintotdeauna? Nu. Cu opt ani î�n urmă, m-am aflat î�ntr-o
situaţ�ie î�n care m-am simţ�it deprimat tot timpul.
Acea depresie î�mi secătuia fiecare strop al voinţ�ei mele de a-mi
schimba viaţ�a ş� i la vremea aceea mă făcea să-mi văd problemele ca
fiind permanente, generalizate ş� i personale. Din fericire, am avut
parte de suficientă durere, î�ncât m-am scos pe mine î�nsumi din pră-
pastia aceea ş� i, î�n consecinţ�ă, am asociat o durere enormă depresi-
ei. Am î�nceput să cred că a fi deprimat era cel mai apropiat lucru de
a fi mort. Deoarece creierul meu a asociat, fără ca eu să-mi dau
seama, o durere atât de enormă î�nsuş� i conceptului de depresie, eu

l-am eliminat automat din vocabularul meu, astfel î�ncât nu exista
niciun fel de a-l reprezenta sau chiar de a-l simţ�i. Dintr-o singură
lovitură, am eliminat din vocabular limbajul debilitant ş� i un senti-
ment care poate î�ngenunchea chiar ş� i cea mai curajoasă inimă.
Dacă un grup de cuvinte pe care le foloseşti creează stări ce te
privează de putere, debarasează-te de acele cuvinte şi înlocu-
ieşte-le cu cele care te fortifică.
La momentul acesta, este posibil ca tu să spui: „Asta nu este
decât semantică, nu-i aş� a? Ce importanţ�ă are dacă te joci cu cuvin-
tele?” Răspunsul este că dacă nu faci nimic altceva decât să schimbi
cuvântul, atunci experienţ�a nu se schimbă. Dar dacă utilizarea cu-
vântului te determină să-ţi spargi tiparele emoţionale obişnuite,
atunci totul se schimbă. Utilizarea eficientă a Vocabularului Trans-
formaţ�ional — vocabular care ne transformă experienţ�a emoţ�ională
— î�ntrerupe tiparele lipsite de resurse, ne face să zâmbim, produce
sentimente total diferite, ne schimbă stările ş� i ne dă posibilitatea să
punem î�ntrebări mai inteligente.
Spre exemplu, eu ş� i soţ�ia mea suntem amândoi persoane pasio-
nate care simt lucrurile î�n profunzime. Timpuriu î�n relaţ�ia noastră,
noi intram adeseori î�n ceea ce numeam „certuri destul de aprinse.”
Dar după ce am descoperit puterea etichetelor pe care le aplicăm
experienţ�ei noastre pentru a modifica acea experienţ�ă, noi am căzut
de acord să ne referim la aceste „conversaţ�ii” cu sintagma „dezba-
teri vioaie.” Asta ne-a schimbat complet percepţ� ia asupra lor. O
„dezbatere vioaie” are reguli diferite faţ�ă de o ceartă ş� i are cu sigu-
ranţ�ă o intensitate emoţ�ională diferită. De ş� apte ani noi nu am mai
revenit niciodată la acel nivel uzual de intensitate emoţ�ională pe
care î�l asociasem anterior cu „certurile” noastre.
De asemenea, eu am î�nceput să-mi dau seama că aş� putea slăbi
î�ncă ş� i mai mult intensitatea emoţ�ională folosind determinanţi; de
exemplu, spunând „Sunt doar puţin iritat” sau „Mă simt cumva nela-
locul meu.” Unul dintre lucrurile pe care Becky le va face acum dacă
se simte puţ�in nemulţ�umită este să spună: „Î�ncep să simt un strop
de irascibilitate.” Râdem amândoi deoarece asta ne sparge tiparul.

Noul nostru tipar este de a transforma î�ntr-o glumă sentimentele
noastre care ne privează de putere î�nainte ca acestea să ajungă î�n
punctul î�n care ne simţ�im supăraţ�i — noi am „omorât monstrul din
faş� ă.”
Când i-am î�mpărtăş� it această tehnologie a Vocabularului Trans-
formaţ�ional prietenului meu Ken Blanchard, el mi-a povestit exem-
plele câtorva cuvinte pe care le foloseş� te pentru a-ş� i schimba starea.
Unul dintre acestea este un cuvânt pe care l-a adoptat î�n Africa, pe
când era î�n safari ş� i camionul î�n care se afla s-a stricat. S-a î�ntors
spre soţ�ia sa, Marge, ş� i a zis: „Ei bine, asta este foarte inoportun.” A
reuş� it să le schimbe stările atât de bine, î�ncât acum folosesc cuvântul
î�n mod regulat. Pe terenul de golf, dacă o lovitură nu merge acolo
unde vrea, el spune: „Lovitura aceea pur ş� i simplu nu mă impresio-
nează.” Modificări micuţ�e ca acestea ne schimbă direcţ�ia emoţ�iona-
lă ş� i astfel, calitatea vieţ�ilor noastre.
POŢI UTILIZA VOCABULARUL

TRANSFORMAŢIONAL
PENTRU A-I AJUTA PE CEILALŢI
Odată ce ai î�nţ�eles puterea cuvintelor, tu devii foarte conş� tient nu
doar de cele pe care le foloseş� ti, ci ş� i de cele pe care le folosesc oa-
menii din jurul tău. Ca urmare a noii mele î�nţ�elegeri a Vocabularului
Transformaţ�ional, m-am surprins ajutându-i pe cei din jurul meu.
Nu voi uita niciodată prima ocazie î�n care am î�nceput să utilizez î�n
mod conş� tient această tehnologie. S-a î�ntâmplat când mi-am ajutat
un prieten pe nume Jim, un om de afaceri de mare succes care tre-
cea printr-o perioadă proastă. Î�mi amintesc că nu î�l mai văzusem
niciodată atât de abătut.
Î�n timp ce vorbea, am observat că el descria cât de deprimat era
sau cât de deprimante erau lucrurile de cel puţ�in o duzină de ori
î�ntr-un interval de douăzeci de minute. M-am hotărât să văd cât de
repede î�l poate ajuta Vocabularul Transformaţ�ional să-ş� i schimbe

starea, aş� a că l-am î�ntrebat; „Tu chiar eş� ti deprimat sau te simţ�i pu-
ţ�in frustrat?” El a răspuns: „Chiar mă simt foarte frustrat.” Eu am
zis: „Mie mi se pare că tu faci de fapt unele schimbări foarte pozitive
care te vor conduce spre progrese.” Pentru că a fost de acord, i-am
descris impactul pe care î�l puteau avea cuvintele alese asupra stării
lui emoţ�ionale ş� i i-am cerut: „Fă-mi o favoare, da? Promite-mi că pe
parcursul următoarelor zece zile nu vei folosi nici măcar o dată cu-
vântul ‘deprimat.’ Dacă î�ncepi să-l foloseş� ti, î�nlocuieş� te-l imediat cu
un cuvânt care î�ţ�i conferă mai multă putere. Î�n loc de ‘deprimat’,
spune ‘Mă simt puţ� in abătut.’ Spune ‘Î� mi revin’ sau ‘Eu redresez
situaţ�ia.’ “
El a fost de acord să se angajeze faţ�ă de acest experiment ş� i î�ţ�i
poţ�i î�nchipui ce s-a î�ntâmplat: o simplă schimbare a cuvintelor sale
i-a modificat complet tiparul. El nu s-a mai lăsat condus până la
acelaş� i nivel de durere ş� i, ca urmare, s-a menţ�inut î�n stări mai pline
de resurse. Când i-am spus lui Jim, doi ani mai târziu, că voi scrie
despre experienţ�a sa î�n această carte, el mi-a mărturisit că nu s-a
mai simţ�it deprimat nici măcar o zi din momentul acela, pentru că
nu foloseşte niciodată cuvântul respectiv pentru a-şi descrie
experienţa.
Nu uita, frumuseţ�ea Vocabularului Transformaţ�ional stă î�n sim-
plitatea sa absolută. Acesta reprezintă o cunoaş� tere cu adevărat
profundă — ceva atât de simplu ş� i universal aplicabil î�ncât, î�n clipa
î�n care î�l utilizezi, î�ţ�i poate î�mbunătăț�i imediat calitatea vieţ�ii.
Ceea ce s-a î�ntâmplat cu câţ�iva ani î�n urmă la PIE, serviciul na-
ţ�ional de transport de mărfuri cu camionul, este un exemplu grozav
pentru transformarea care devine posibilă atunci când schimbi
doar un singur cuvânt. Directorii PIE au descoperit că 60% din toate
contractele lor de transport erau eronate ş� i asta î�i costa peste un
sfert de milion de dolari anual. Dr. W. Edwards Deming a fost anga-
jat pentru a determina cauza. El a efectuat o examinare atentă ş� i a
descoperit că 56% din aceste erori porneau de la faptul că propriii
lor angajaţ� i identificau greş� it containerele. Pornind de la
recomandările dr.-lui Deming, directorii PIE au hotărât că trebuie

să găsească un fel prin care să schimbe gradul de angajament faţ�ă
de calitate la nivelul î�ntregii companii ş� i că cel mai bun mod ar fi
acela de a schimba felul î�n care angajaţ�ii lor se văd pe ei î�nş� iş� i. Î�n loc
de angajaţ�i sau camionagii, ei au î�nceput să se refere la ei î�nş� iş� i ca
meşteri.
La î�nceput, oamenii au crezut că era ciudat; până la urmă, ce
diferenţ�ă putea să facă schimbarea denumirii postului? Adevărul e
că ei nu schimbaseră nimic, nu-i aş� a? Dar destul de curând, ca efect
al utilizării constante a cuvântului, angajaţ�ii au î�nceput să se vadă
pe ei î�nş� iş� i ca „meş� teri” ş� i î�n mai puţ�in de treizeci de zile, PIE ş� i-a
redus procentul de 56% transporturi maritime eronate la sub 10%,
ajungând î�n cele din urmă să economisească aproape un sfert de
milion de dolari pe an.
Asta ilustrează un adevăr fundamental: cuvintele pe care le
folosim ca parte a culturii corporatiste şi ca indivizi au un efect
profund asupra experienţei realităţii noastre. Unul dintre moti-
vele pentru care am creat cuvântul CANI! î�n loc să î�mprumut ter-
menul japonez kaizen, care î�nseamnă „î�mbunătăţ�ire”, a fost acela de
î�ncorpora î�ntr-un singur cuvânt filosofia ş� i tiparele de gândire ale
î�mbunătăţ�irii constante ş� i nesfârş� ite. Odată ce î�ncepi să foloseş� ti î�n
mod constant un cuvânt, acesta influenţ�ează ce iei î�n considerare ş� i
felul î�n care gândeş� ti. Cuvintele pe care le utilizăm transmit sens ş� i
emoţ� ie. Oamenii inventează cuvinte tot timpul; acesta este unul
dintre miracolele limbii engleze căreia î�i vine uş� or să adopte cuvin-
te ş� i concepte noi. Dacă te uiţ�i printr-un dicţ�ionar actual vei desco-
peri contribuţ� iile a numeroase limbi străine ş� i mai ales pe cele
venite de la grupuri de interese speciale dintre cele mai variate.
De exemplu, oamenii din cultura surfingului au creat cuvinte ca
„tubular” ş� i „rad” (folosite î�n anii ’80 cu sensul admirativ de „marfă!”
sau „incredibil!”) pentru a-ş� i traduce experienţ�a „absolut fenome-
nală” a valurilor î�n viaţ�a de zi cu zi. Jargonul lor privat a fost atât de
acceptat la scară largă, î�ncât a devenit o parte a argoului nostru co-
mun ş� i, prin urmare, a felului î�n care gândim. De asemenea, asta
aduce din nou î�n discuţ�ie ideea că trebuie să fim conş� tienţ�i de cu-
vintele pe care le preluăm de la cei din jurul nostru sau de cele pe
care le alegem noi î�nş� ine. Dacă foloseş� ti propoziţ�ii ca „Am tendinţ�e
suicidale”, tu ţ�i-ai ridicat instantaneu durerea emoţ�ională la un ni-
vel care ar putea să reprezinte un adevărat pericol pentru calita-
tea vieţ� i i tale. Sau dacă eş� ti î� n tr-o relaţ� i e romantică ş� i î� i spui
partenerului tău: „Te părăsesc”, tu creezi posibilitatea foarte reală
ca relaţ�ia să se î�ncheie. Cu toate acestea, dacă ai spune: „Sunt in-
credibil de frustrat” sau „Sunt enervat”, ai ş� anse mult mai mari de
a găsi o soluţ�ie.
Majoritatea profesiilor au un anumit set de cuvinte pe care le
utilizează pentru a-ş� i descrie munca ş� i lucrurile specifice tipului lor
de muncă. De exemplu, chiar î�nainte să urce pe scenă, numeroş� i
artiș� ti simt o senzaţ�ie de tensiune î�n stomac. Respiraţ�ia li se modi-
fică, pulsul li se accelerează ş� i î�ncep să transpire. Unii o consideră o
parte firească a pregătirii pentru a evolua pe scenă, î�n vreme ce alţ�ii
o văd ca pe o dovadă că vor da greş� . Aceste senzaţ�ii, pe care Carly
Simon le-a numit „teama de a urca pe scenă,” au î�mpiedicat-o ani de
zile să evolueze î�n direct. Pe de altă parte, Bruce Springsteen simte
aceeaş� i tensiune î�n stomac, doar că el etichetează aceste sentimen-
te ca „entuziasm”! El ş� tie că urmează să treacă prin experienţ�a in-
credibil de puternică de a distra mii de persoane ş� i de a le face să se
bucure de asta. El abia aş� teaptă să urce pe scenă. Pentru Bruce
Springsteen, tensiunea din stomac este un aliat; pentru Carly Simon
este un inamic.
IA MAIMUŢELE ASTEA DE CURTE ŞI ARUNCĂ

MUŞTARUL GREY POUPON!
În continuare, câteva exemple amuzante de „Cuvinte în vogă” ale Vo-

cabularului Transformaţional folosite la locul de muncă, din revista
Newsweek…
Grădiniţă
Maimuţă de curte: un preşcolar complet mobil. Utilizare: „Măcar al tău
e la şcoală. Eu trebuie să mă descurc cu o maimuţă de curte.”
Klingonieni: maimuţe de curte isterice care se agaţă cu ferocitate de părinţi.
Îmbrăţişări Cernobâl: Un scutec deosebit de neplăcut, cum ar fi, „Dragă,
ar fi bine să avertizezi Scandinavia.”
Unsprezecele verde: Nările verzi şi curgătoare ale unei maimuţe de curte.
Grey Poupon: Mizeria din scutece.
Directorii de pompe funebre
Acest termen în sine este o piesă majoră de Vocabular Transformaţio-
nal. Cum le spuneau înainte? Gropari. Apoi au devenit antreprenori de
pompe funebre şi acum sunt directori de pompe funebre, un termen pe
care majoritatea oamenilor îl găsesc mai uşor de acceptat…
Shake’n’Bake: O incinerare fără slujbă la casa de pompe funebre. Utiliza-
re: „Aha, tipul acesta este doar un Shake’n’Bake.
Bau-bau: O expunere scurtă a corpului şi o slujbă scurtă la care, de regu-
lă, iau parte doar membrii familiei.
Echipele SWAT
Un telefon de la Avon: Să deschizi o uşă trăgând un foc de armă.
Avocaţi
Cumpărător: O soţie dependentă financiar fără niciun venit propriu,
cum ar fi: „Va avea nevoie de o ditamai pensia alimentară. Ea este o
cumpărătoare.”
Bombardiere: Avocaţi de divorţuri care încearcă să distrugă celălalt soţ
prin încercarea de a lua toate bunurile pentru propriul său client.
Saloane de bronzat
Casperi: Clienţi cu piele albă.
Iguane: Clienţi bronzaţi excesiv, pieloşi.
DE LA CLOPOŢIT LA ÎMBUNĂTĂŢIRE
RADICALĂ
Cum ar fi viaţ�a ta dacă ai putea să iei toate emoţ�iile negative pe care
le-ai simţ�it vreodată ş� i să le scazi intensitatea, astfel î�ncât ele să nu
aibă un efect atât de puternic asupra ta ş� i tu să păstrezi tot timpul
controlul? Cum ar fi viaţ�a ta dacă ai putea să iei emoţ�ile pozitive ş� i
să le intensifici, aducându-ţ�i viaţ�a la un nivel mai bun î�n felul aces-
ta? Le poţ�i face pe amândouă î�ntr-o clipită. Iată prima ta sarcină.
Ia–ți un răgaz chiar acum ş� i scrie trei cuvinte pe care le folo-
seş� ti î�n mod regulat pentru a te face pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i groaz-
nic (plictisit, frustrat, dezamăgit, enervat, umilit, rănit, trist ş� i aş� a
mai departe). Indiferent ce cuvinte alegi, asigură-te că acestea sunt
cele pe care le foloseş� ti î�n mod regulat pentru a te priva singur de
putere. Pentru a descoperi câteva dintre cuvintele pe care trebuie
să le transformi, î�ntreabă-te: „Care sunt câteva dintre sentimentele
negative pe care le simt î�n mod regulat?”
Apoi, după ce ai identificat aceste trei cuvinte, distrează-te puţ�in.
Plasează-te pe tine însuţi într-o stare nebunească şi excesivă şi
caută prin brainstorming câteva cuvinte noi pe care crezi că le
poţi utiliza fie pentru a-ţi sparge tiparul, fie, cel puţin, pentru
a-ţi diminua cumva intensitatea emoţională. Permite-mi să-ţ�i
dau un indiciu despre cum să selectezi câteva cuvinte care chiar vor
funcţ�iona pentru tine pe termen lung. Nu uita, creierului tău î�i place
orice lucru care te scapă de durere ş� i î�ţ�i aduce plăcere, aş� a că alege
un cuvânt pe care vei vrea să-l foloseş� ti î�n locul unuia vechi ş� i limi-
tativ. Unul dintre motivele pentru care am folosit „iritat” sau „un pic
deranjat” î�n loc de „enervat” este că acestea sună atât de ridicol. Ele
asigură o î�ntrerupere totală a tiparului pentru mine ş� i pentru oricine
mă ascultă ş� i, cum î�mi place să sparg tipare, obţ�in multă plăcere ş� i mă
distrez utilizând aceste cuvinte. Odată ce obţ�ii rezultate de felul acesta,
î�ţi� garantez că vei deveni, de asemenea, dependent de acest proces. Ca
să te ajut să î�ncepi, iată câteva exemple de cuvinte simple ş� i ridicole pe
care le poţ�i folosi pentru a-ţ�i diminua imediat intensitatea:
Emoţie/Expresie Se Transformă În
Negativă
Mă simt… în Mă simt…
enervat în decepţionat
speriat în inconfortabil
neliniştit în puţin îngrijorat
neliniştit în în expectativă
confuz în curios
deprimat în calm înainte de acţiune
deprimat în nesigur de asta
deprimat în pe punctul de a întoarce roata
distrus în stingherit
o porcărie în nu e tocmai ce trebuie
scos din pepeni în ușor iritat
dezamăgit în neimpresionat
dezamăgit în întârziat
dezgustat în surprins
groază în provocare
jenat în conştient
jenat în stimulat
extenuat în reîncărcându-mi bateriile
extenuat în puţin abătut
eşec în poticneală
eşec în învăţare
eşec în a te educa
teamă în uimire
temător în curios
înspăimântat în cercetător
frustrat în provocat
frustrat în fascinat
furios în pasionat
umilit în inconfortabil
umilit în surprins
rănit în deranjat
rănit în afectat
Eu urăsc în Eu prefer
nerăbdător în anticipativ
nesigur în interogativ
jignit în înţeles greşit
jignit în răstălmăcit
iritat în stimulat
iritat în ciufulit
gelos în excesiv de iubitor
leneş în acumulând energie
singur în disponibil
singur în temporar pe cont propriu
pierdut în căutare
emoționat în energizat
supraîncărcat în întins
copleşit în puţin dezechilibrat
copleşit în ocupat
copleşit în provocat
copleşit în solicitând
copleşit în numeroase oportunităţi
copleşit în maximizat
copleşit în implicat
dureros în inconfortabil
înlemnit în pus la încercare
respins în deviat
respins în învăţare
respins în trecut cu vederea
respins în subapreciat
respins în înţeles greşit
trist în punându-mi gândurile în ordine
înspăimântat în incitat
ei, căcat în ei, caca
bolnav în curăţat
stresat în ocupat
stresat în binecuvântat
stresat în cu energie
prost în în descoperire
prost în lipsit de resurse
prost în învăţând
îngrozitor în diferit
Acum, tu te poţ�i descurca mai bine de atât, sunt sigur, aş� a că

găseşte trei cuvinte pe care le utilizezi în mod regulat şi care
creează sentimente negative în viaţa ta şi după aceea scrie o
listă de alternative care fie ţ�i-ar sparge tiparul făcându-te să râzi
deoarece sunt foarte ridicole, fie cel puț�in ar reduce intensitatea.
Cuvântul vechi Cuvântul nou

1. _______________________ 1. _______________________
2. _______________________ 2. _______________________
3. _______________________ 3. _______________________
Cum te asiguri că utilizezi cu adevărat aceste cuvinte? Răspunsul

este simplu: utilizezi NAC pe tine î�nsuţ�i. Î�ţ�i aminteş� ti de Condiţ�iona-
rea Neuro-Asociativă? Î�ţ�i aminteş� ti de primii doi paş� i?
Pasul Unu: Hotărăş� te că î�ţ�i iei angajamentul de a avea mult mai
multă plăcere î�n viaţ�a ta ş� i mult mai puţ�ină durere. Î�nţ�elege că unul
dintre lucrurile care te-au î�mpiedicat să obţ�ii asta este utilizarea
unui limbaj care intensifică emoţ�iile negative.
Pasul Doi: Creează efectul de pârghie asupra ta astfel î�ncât să
foloseş� ti aceste trei cuvinte noi. Un fel de a reuş� i asta este să te
gândeş� ti cât este de ridicol să te î�nfurii î�ncetul cu î�ncetul atunci

când ai opţ�iunea de a te simţ�i bine! Poate că un fel ş� i mai puternic
de a crea efect de pârghie asupra ta este să faci ce am făcut eu: abor-
dează trei prieteni ş� i î�mpărtăş� eş� te-le cuvintele pe care vrei să le
schimbi. De exemplu, eu m-am trezit simţ�indu-mă frustrat foarte
mult timp î�n viaţ�a mea aş� a că m-am hotărât ca, î�n loc de asta, să
devin „fascinat”. De asemenea, spuneam adeseori: „Eu trebuie să fac
asta” ş� i asta mă făcea să mă simt stresat. Pentru că voiam ceva care
să-mi aducă aminte de cât de norocos sunt ş� i pentru că asta mi-a
transformat cu adevărat experienţ�a, am î�nceput să spun: „Eu am
ocazia să fac asta.” Nu trebuie să fac nimic! Ş� i î�n loc să fiu „enervat,”
am vrut să fiu „deranjat,” „iritat” sau „un pic î�ngrijorat.”
Pe parcursul următoarelor zece zile, dacă mă surprindeam pe
mine î�nsumi folosind vechiul cuvânt, î�mi î�ntrerupeam imediat tipa-
rul ş� i î�l î�nlocuiam cu noul cuvânt. Oferindu-mi mie însumi plăce-
re pentru luarea angajamentului şi pentru că am mers până la
capăt, am pus bazele unui tipar nou. Totuş� i, prietenii mei î�mi
erau alături, ajutându-mă dacă deraiam. Ei trebuiau să mă î�ntrebe
imediat: „Tony, tu eş� ti enervat sau eş� ti doar iritat?” „Eş� ti frustrat
sau fascinat?” Le-am explicat clar să nu folosească asta ca pe o
armă, ci ca pe un instrument de sprijin. Î�ntr-un interval scurt de
timp, aceste noi tipare lingvistice au devenit abordarea mea
constantă.
Asta î�nseamnă că nu mă pot simţ�i niciodată „enervat”? Bineî�n-
ţ�eles că nu. Furia poate fi o emoţ�ie foarte utilă din când î�n când.
Doar că noi nu ne dorim ca instrumentele la care apelăm prima
dată să fie chiar emoţ�iile noastre negative. Noi vrem să adăugăm
lucruri la paleta noastră de opţ�iuni. Vrem să avem mai multe astfel
de ş� abloane î�n care să turnăm senzaţ�iile noastre fluide de viaţ�ă ast-
fel î�ncât să avem emoţ�ii mai numeroase ş� i de o calitate mai bună î�n
vieţ�ile noastre.
Dacă vrei cu adevărat să faci aceste schimbări, mergi la trei din-
tre prietenii tăi, explică-le ce vrei să faci, ce cuvinte vrei ş� i cere-le să
te î�ntrebe respectuos: „Tu eş� ti (vechiul cuvânt) sau (noul cuvânt)?”
Ia-ţ�i angajamentul de a-ţ�i sparge propriile tipare, oricând este posi-

bil. Oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i plăcere imediată de fiecare dată când foloseş� ti
alternativa cea nouă ş� i vei crea o nouă paletă de opţ� iuni pentru
viaţ�a ta.
Bineî�nţ�eles, utilizarea Vocabularului Transformaţ�ional nu este
limitată la diminuarea intensităţ�ii negative; aceasta ne oferă de ase-
menea oportunitatea de a ne intensifica cu putere experienţ�a emo-
ţ�iilor pozitive. Când cineva te î�ntreabă ce mai faci, î�n loc să răspunzi:
„Bine” sau „Aş� a ş� i aş� a”, ia-l complet prin surprindere exclamând:
„Mă simt spectaculos!” Deşi pare simplist, asta creează un tipar
nou în neurologia ta — o nouă magistrală neurală spre plăce-
re. Aş� a că, chiar î�n clipa aceasta, scrie trei cuvinte pe care le folo-
seş� ti pentru a descrie cum te simţ�i sau ce mai faci î�n mod regulat ş� i
care sunt „doar bune” ca orientare — „Mă simt bine”, „Sunt î�n regu-
lă”, „Lucrurile sunt î�n ordine.” După aceea, găseş� te altele noi care te
vor inspira î�n mod absolut. Dacă vrei câteva sugestii, ascultă lista
următoare ş� i notează-le pe cele pe care crezi că ar fi amuzant să le
adaugi vocabularului tău pentru a-ţ�i condimenta actuala experien-
ţ�ă de viaţ�ă:
Cuvânt bun Cuvânt grozav

Mă simt Mă simt
vioi în energizat
în regulă în superb
atractiv în splendid
treaz în nerăbdător să pornesc
confortabil în trăznet
încrezător în de neoprit
mulţumit în senin
tare în scandalos
curios în fascinat
hotărât în de neoprit
energizat în cu motor turbo
entuziast în exaltat
exaltat în extaziat
exaltat în pasionat
exaltat în excesiv
fantastic în fabulous
rapid în ca glonțul
a se simți bine în cutremurat cosmic
a se simți bine în pur și simplu minunat
bine în grozav
focalizat în energizat
norocos în incredibil de binecuvântat
plin în suprasaturat
distractiv în în vervă
bucuros în în culmea fericirii
bine în de la excelent în sus
bine în dinamită
bine în mai bine nu se poate
bine în magic
bine în plin de viață
grozav în exuberant
grozav în exaltat
grozav în criminal
grozav în incredibil
grozav în fenomenal
fericit în extatic
fericit în încântat
fericit în înfiorat, exuberant şi alert
fericit în complet binecuvântat
intens în ca laserul
interesat în captivat
interesant în captivant
a-i plăcea în fermecat
a-i plăcea în a idolatriza

a-i plăcea în a se delecta cu
iubit în adorat
iubind în emanând iubire
iubitor în pasionat
motivat în obligat
motivat în determinat să
motivat în animat
a se mișca înainte în a se mișca cu viteza luminii
drăguț în fantastic
drăguț în spectaculos
nicio problemă în fericit să
nu e rău în mai bine nu se poate
în regulă în energizat
în regulă în fantastic
în regulă în perfect!
a fi atent în focalizat
pașnic în senin
perfect în extraordinar
plăcut în monumental
puternic în invincibil
destul de bun în uimitor
destul de bun în grozav
întărâtat în avântat
iute în exploziv
plin de resurse în genial
satisfăcut în sătul
sigur în axat
sigur în încrezător
sigur în încurajat
sigur în însuflețit
isteț în talentat
stimulat în încărcat
puternic în invincibil
super în senzațional
delicios în somptuos
remarcabil în extatic

Cuvântul vechi, mediocru Cuvântul nou, intensificat
1. _______________________ 1. _______________________
2. _______________________ 2. _______________________
3. _______________________ 3. _______________________
Foloseş� te acelaş� i sistem de a-ţ�i contacta cei trei prieteni pentru

a te asigura că vei folosi aceste cuvinte noi, pozitive ş� i puternice ş� i
distrează-te făcând asta!
ATENUEAZĂ-ŢI ABORDAREA
DURERII FAŢĂ DE CEILALŢI
Este dificil să supraestimăm impactul pe care Vocabularul nostru
Transformaţ�ional î�l are asupra noastră ş� i asupra altora. Noi trebuie
să ne amintim valoarea utilizări a ceea ce eu numesc atenuanţi ş� i
intensificatori; aceş� tia ne oferă un grad mai mare de precizie î�n
interacţ�iunile noastre cu ceilalţ�i, indiferent că este vorba de o rela-
ţ�ie romantică, o negociere de afaceri sau toate scenariile posibile
cuprinse î�ntre acestea.
Cu ani î�n urmă, când credeam că ceva era „făcut praf” î�n aface-
rea mea, sunam persoana potrivită ş� i spuneam: „Sunt chiar supă-
rat” sau „Sunt chiar î�ngrijorat î�n legătură cu asta.” Ş� tii ce efect avea
asta? Tiparul meu lingvistic punea cealaltă persoană î�n mod auto-
mat î�n reacţ� iune, chiar dacă nu asta era intenţ� ia mea; adeseori,
aceasta avea tendinţ�a să devină defensivă, lucru care ne î�mpiedica
pe amândoi să găsim o soluţ�ie la provocarea din faţ�a noastră.
Astfel, chiar dacă simţ�eam mai multă intensitate, ceea ce am

î�nvăţ�at să fac î�n loc de asta a fost să spun: „Sunt un picuţ� preocupat
î�n legătură cu ceva. Mă poţ�i ajuta?” Î�n primul rând, faptul că făceam
asta î�mi scădea intensitatea emoţ�ională. Ş� i eu, ş� i persoana cu care
comunicam aveam de câş� tigat. De ce? Pentru că „preocupat” este un
cuvânt foarte diferit de „î�ngrijorat”. Dacă spui că eş� ti î�ngrijorat de
ceva, este posibil să transmiţ�i impresia că nu ai î�ncredere î�n aptitu-
dinile acestei persoane. Ş� i î�n al doilea rând, adăugarea lui „un picuţ�”
atenuează î�n mod semnificativ mesajul. Aş� adar, diminuându-mi in-
tensitatea, i-am dat acelei persoane posibilitatea de a răspunde de
pe o poziţ�ie de forţ�ă ş� i mi-am amplificat de asemenea nivelul de
comunicare cu aceasta.
Î�ţ�i poţ�i da seama de felul î�n care asta ţ�i-ar î�mbunătăţ�i de aseme-
nea interacţ�iunile de acasă? Cum comunici tu de obicei cu copiii tăi?
Adesea, noi nu ne dăm seama de puterea pe care cuvintele noastre
o au asupra lor. Copiii, la fel ca adulţ�ii, au tendinţ�a de a lua lucrurile
personal ş� i noi trebuie să fim sensibilizaţ�i la posibilele ramificaţ�ii
ale remarcilor nechibzuite. Î�n loc să cicălim î�ntr-una nerăbdători:
„Eş� ti aş� a de prost!” sau „Eş� ti atât de neî�ndemânatic!” — un tipar
care, î�n unele cazuri, poate submina puternic sentimentul de respect de
sine al copilului — sparge-ţ�i propriul tipar spunând ceva de felul „Eu
devin puţ�in iritat de comportamentul tău; vino aici ş� i hai să discutăm
despre asta.” Acest lucru nu doar că î�ntrerupe tiparul, oferindu-vă
amândurora posibilitatea de a avea acces la o stare mai bună pentru
a vă comunica î�n mod inteligent sentimentele ş� i dorinţ�ele, ci î�i trans-
mite ş� i copilului mesajul că problema nu ţ�ine de el ca persoană, ci de
comportamentul său — un lucru care poate fi schimbat. Asta poate
clădi ceea ce eu numesc Podul Realităţ� ii*, fundamentul pentru o
comunicare mai puternică ş� i pozitivă î�ntre două persoane — ş� i poa-
te avea un efect mai puternic ş� i pozitiv asupra copiilor tăi.
* Podul Realităţii este o strategie de comunicare pe care compania noastră,

Robbins Success Systems, o utilizează în programele de training din corpora-
ţii pentru a amplifica interacţiunea dintre management şi angajaţi şi, de ase-
menea, pe cea dintre membrii echipei de conducere.
Î�n oricare dintre aceste situaţ�ii, cheia este să poţ�i să spargi tipa-
rul; altfel, î�n starea ta lipsită de resurse, ai putea să spui lucruri pe
care le vei regreta mai târziu. Tocmai acesta este felul î�n care sunt
distruse numeroase relaţ�ii. Î�ntr-o stare de furie, noi putem spune
lucruri care rănesc sentimentele unei persoane ş� i o fac pe aceasta
să vrea să riposteze sau o fac să se simtă atât de rănită î�ncât să nu
mai vrea să-ş� i deschidă vreodată sufletul î�n faţ�a noastră. Aş� a că tre-
buie să ne dăm seama de puterea cuvintelor noastre, atât de a crea,
cât ş� i de a distruge.
Poporul german nu este o naţie războinică.

Este o naţie de soldaţi, ceea ce înseamnă că nu-şi doreşte
un război, dar nu se teme de el. Iubeşte pacea,
dar îşi iubeşte de asemenea onoarea şi libertatea.
Adolf Hitler
Cuvintele au fost folosite de-a lungul timpului de demagogi pentru

a ucide ş� i a î�nrobi, ca atunci când Hitler a pervertit frustrările unui
popor transformându-le î�n ură faţ�ă de un mic grup de oameni, iar î�n
pofta sa pentru teritorii, a convins poporul german să se pregătească
pentru război. Saddam Hussein ş� i-a denumit invazia î�n Kuweit ş� i
ostilităţ�ile ulterioare un jihad sau „Război Sfânt,” lucru care a trans-
format semnificativ percepţ�ia cetăţ�enilor Irakului asupra justeţ�ii
cauzei lor.
La o scară mai mică, î�n istoria noastră recentă, putem vedea
suficiente exemple ale utilizării atente a cuvintelor cu scopul de a
redefini experienţ�a. Î�n timpul ultimului Război din Golf, jargonul
militarilor era incredibil de complex, dar asta a contribuit la atenu-
area efectului distrugerii care se ivea. Î�n timpul administraţ�iei Reagan,
racheta MX a fost rebotezată î�n „Păstrătoarea Păcii.” Administraţ�ia
Eisenhower s-a referit î�n mod constant la Războiul din Coreea ca la
o „acţ�iune de poliţ�ie.”
Trebuie să fim preciș� i î�n ceea ce priveş� te cuvintele pe care le
utilizăm deoarece acestea au î�nţ�elesuri nu doar pentru noi î�nş� ine,
î�n ceea ce priveş� te propria noastră experienţ�ă, ci de asemenea ş� i

pentru alţ�ii. Dacă nu-ţ�i plac rezultatele pe care le obţ�ii din comuni-
carea ta cu ceilalţ�i, cercetează mai atent cuvintele pe care le utilizezi
ş� i devino mai selectiv. Nu îţi sugerez să devii atât de sensibilizat încât
să nu poţi folosi niciun cuvânt. Dar alegerea unor cuvinte care să îţi
confere mai multă putere este esenţ�ială.
Din motive similare, oare scăderea intensităţ�ii emoț�iilor noastre
negative este un lucru î�n avantajul nostru de fiecare dată? Răspun-
sul este nu. Avem uneori nevoie să ne plasăm pe noi î�nş� ine î�ntr-o
stare de furie pentru a crea un efect de pârghie, pentru a opera o
schimbare. Toate emoţ�iile umane î�ş�i au rostul lor, lucru despre care
vom discuta î�n Capitolul 11. Cu toate acestea, vrem să fim siguri că
nu ne accesăm stările negative cele mai intense din start. Aş� a că te
rog să nu mă interpretezi greş� it; nu î�ţ�i cer să trăieş� ti o viaţ�ă î�n care nu
ai niciun fel de senzaţ�ii sau emoţ�ii negative. Există locuri î�n care aces-
tea pot fi foarte importante. Vom vorbi despre unul dintre acestea î�n
capitolul următor. Î�nţ�elege că obiectivul nostru este acela de a simţ�i
mai puţ�ină durere î�n vieţ�ile noastre ş� i mai multă plăcere, î�n mod
constant. Stăpânirea Vocabularului Transformaţ�ional este unul din-
tre cei mai simpli ş� i mai puternici paş� i spre acel obiectiv.
Ai grijă la etichetele care î�ţ�i pot limita experienţ�a. După cum am
menţ�ionat î�n primul capitol, am lucrat cu un băieţ�el care a fost eti-
chetat la un moment dat ca având „dificultăţ�i î�n î�nvăţ�are” ş� i care
acum este etichetat ca geniu. Î� ţ�i poţ� i î�nchipui cum acea singură
schimbare de cuvinte i-a transformat radical felul î�n care se perce-
pe pe sine ş� i cât de mult din potenţ�ialul său fructifică acum. Care
sunt cuvintele după care vrei să fii cunoscut? Care este cuvântul sau
sintagma specifică pe care vrei ca oamenii să o identifice cu tine?
Trebuie să fim foarte atenţ�i când acceptăm etichetele altor oa-
meni deoarece atunci când aplicăm o etichetă pe ceva, creăm o
emoţ�ie corespunzătoare. Asta nu este nicăieri mai adevărat ca î�n
cazul bolilor. Tot ceea ce am studiat eu î�n domeniul psihoneuroimu-
nologiei î�ntăreş� te ideea că acele cuvinte pe care le folosim produc
efecte biochimice puternice.
ŞI ACUM, O PAUZĂ PENTRU SPONSORUL NOSTRU…
Uneori, vocabularul este şi mai transformaţional decât te-ai aştepta —

un lucru care poate fi confirmat de câţiva mari oameni din publicitate.
După ce şi-au tradus în chineză sloganul „Întoarce-te la viaţă! Eşti în
Generaţia Pepsi!”, oficialii corporaţiei au fost şocaţi să descopere că toc-
mai au cheltuit milioane de dolari anunţând: „Pepsi îţi aduce strămoşii
înapoi din mormânt.” Chevrolet, uimit de vânzările reduse ale noii sale
Nova compact în America Latină, a descoperit în cele din urmă traduce-
rea spaniolă a lui no va: „Nu Merge.”
Î�ntr-un interviu cu Norman Cousins, acesta mi-a vorbit despre

munca pe care a depus-o î�n ultimii doisprezece ani cu peste 2000 de
pacienţ�i. De nenumărate ori, el a observat că î�n clipa î�n care un pa-
cient era diagnosticat — adică avea o etichetă pe care să o alăture
simptomelor sale — starea i se î�nrăutăţ�ea.
Etichetele cum ar fi „cancer,” „scleroză multiplă” ş� i „afecţ�iune
cardiacă” aveau tendinţ�a să panicheze pacienţ�ii, ducând la neajuto-
rarea ş� i depresia care reduceau realmente eficacitatea sistemului
imunitar al corpului.
De cealaltă parte, studiile au demonstrat că dacă pacienţ�ii puteau
fi eliberaţ�i de depresia produsă de anumite etichete, î�n sistemul lor
imunitar avea loc î�n mod automat o intensificare corespunzătoare.
„Cuvintele pot să îmbolnăvească; cuvintele pot să ucidă”, mi-a
spus Cousins. „Prin urmare, medicii î�nţ�elepţ�i sunt foarte atenţ�i la
felul î�n care comunică.” Acesta este unul dintre motivele pentru
care, î�n Fortune Management, compania noastră de practică a ma-
nagementului, noi lucrăm cu doctori nu doar pentru a-i ajuta să-ş� i
consolideze afacerile, ci ş� i pentru a-i î�nvăţ� a cum să-ş� i amplifice
sensibilitatea emoţ�ională care să le dea posibilitatea să contribuie
mai mult. Dacă te afli într-o profesie în care lucrezi cu oamenii,
este imperios necesar să înţelegi puterea cuvintelor de a avea
un impact asupra celor din jurul tău.
Dacă î�ncă eş� ti sceptic, î�ţ�i sugerez să testezi pur ş� i simplu Voca-
bularul Transformaţ�ional pe tine î�nsuţ�i ş� i să vezi ce se î�ntâmplă.
Adeseori, la seminare, oamenii spun lucruri de tipul: „Sunt atât de
enervat de ceea ce mi-a făcut persoana aceea!” Eu î�ntreb: „Eş� ti furios
sau eş� ti rănit? Simplul fapt de a le pune acea î�ntrebare î�i face să
reevalueze situaţ�ia. Atunci când ei aleg un cuvânt nou ş� i spun: „Cred
că sunt rănit”, le poţ�i vedea dintr-odată fiziologia reflectând o scă-
dere a intensităţ�ii. Lor le este mult mai uş� or să se confrunte cu o
lovitură decât le este să se confrunte cu enervarea.
Similar, poţ�i î�ncerca să-ţ�i diminuezi intensitatea emoţ�ională î�n
zone la care este posibil să nu te fi gândit. Spre exemplu, î�n loc să
utilizezi sintagma: „Mor de foame,” ce ar fi dacă ai spune: „Simt că
mi-e puţ�in foame”? Folosind asta, vei descoperi că î�ţ�i poţ�i literal-
mente diminua intensitatea poftei de mâncare î�n câteva clipe. Une-
ori, oamenii mănâncă excesiv pur ş� i simplu dintr-un tipar obiş� nuit
de a se aduce pe ei î�nş� iş� i î�ntr-o stare de surescitare emoţ�ională. O
parte din asta î� n cepe cu limbajul pe care î� l folosesc î� n mod
constant.
Î�ntr-un seminar recent Î�ntâlnire cu destinul, noi am fost marto-
rii unui exemplu grozav al puterii de a utiliza cuvinte pentru a
schimba imediat starea cuiva. Una dintre participante s-a î�ntors de
la cină absolut radioasă. Aceasta ne-a spus că exact î�nainte de cină
a simţ�it un imbold incredibil să plângă ş� i a ieş� it î�n fugă din sală,
plângând. „Totul era complet î�nvălmăş� it”, a zis ea. „M-am simţ�it de
parcă urma să explodez. Am crezut că urmează să am o cădere ner-
voasă. Dar apoi mi-am spus mie î�nsămi: ‘Nu, nu, nu, tu treci printr-o
despărţire!’ Asta m-a făcut să râd. Ş� i apoi mi-am spus: „Ba nu — tu
treci printr-un moment de cotitură!” Singurul lucru schimbat de ea
era un cuvânt, dar preluând controlul asupra procesului său de eti-
chetare, a vocabularului său, ea ş� i-a schimbat complet starea ş� i
percepţ� ia asupra experienţ� ei sale — ş� i astfel ş� i-a transformat
realitatea.
Aceasta este ș� ansa ta. Preia controlul. Observă cuvintele pe
care le utilizezi î�n mod uzual ş� i î�nlocuieş� te-le cu unele care î�ţ�i
conferă putere, amplificând sau diminuând intensitatea emoţ�ională

î�n mod adecvat. Î�ncepe de azi. Pune acest efect de proces î�n miş� ca-
re. Scrie-ţ�i cuvintele, ia-ţ�i angajamentul, mergi până la capăt ş� i află
ce va realiza puterea acestui simplu instrument, luat de unul singur,
fără a folosi nimic altceva.
Mai departe, hai să aruncăm o privire la un lucru care este la fel
de amuzant ş� i la fel de simplu pentru a-ţ�i da puterea să î�ţ�i controlezi
emoţ�iile î�n mod constant. Hai să explorăm î�mpreună o rută necu-
noscută a posibilităţ�ii î�n timp ce tu…
10
DISTRUGE BLOCURILE,
DEMOLEAZĂ� ZIDURILE,
DĂ DRUMUL FUNIEI ŞI
DANSEAZĂ ÎN DRUMUL
SPRE SUCCES: PUTEREA
METAFORELOR VIEŢII
Metafora este probabil una dintre cele mai fecunde
potenţialităţi ale omului. Eficacitatea acesteia este vecină
cu magia şi pare a fi un instrument de creaţie pe care
Dumnezeu l-a uitat înăuntrul uneia dintre creaţiile sale
atunci când a făcut-o.
— José Ortega Y Gasset
„Am ajuns la capătul funiei.”

„Nu pot să sparg zidul.”
„Capul meu este pe cale de a exploda.”
„Mă aflu î�ntr-un moment de răscruce.”
„Am pornit la drum.”
„Plutesc î�n aer.”
„Mă î�nec.”
„Sunt î�n culmea fericirii.”
„Am ajuns î�ntr-un punct mort.”

„Port povara lumii pe umerii mei.”
„Viaţ�a e un bol de cireș� e.”
„Viaț�a este o prăpastie.”
Î�n ultimul capitol am discutat despre puterea cuvintelor de a ne in-

fluenţ�a viaţ�a ş� i de a ne orienta destinele. Acum, hai să ne uităm la
anumite cuvinte care transmit un î�nţ�eles chiar mai bogat ş� i o inten-
sitate emoţ�ională mai mare: metaforele. Pentru a putea î�nţ�elege
metaforele trebuie ca mai î�ntâi să î�nţ�elegem simbolurile. Ce creează
un impact mai direct: cuvântul „creş� tin” sau imaginea unei cruci?
Dacă eş� ti asemenea celor mai mulţ�i oameni, crucea are o putere mai
mare de a produce emoţ�ii pozitive imediate. Practic, aceasta nu este
altceva decât două linii intersectate, dar are puterea de a transmite
un standard ş� i un fel de a fi pentru milioane de oameni. Acum, ia
crucea aceea, răsuceș� te-o î�ntr-o svastică ş� i pune-o î�n contrast cu
cuvântul „nazist.” Care are mai multă putere să te influenţ�eze nega-
tiv? Din nou, dacă semeni cu majoritatea oamenilor, svastica va
avea tendinţ� a să producă senzaţ� ii mai puternice cu o viteză mai
mare decât cuvântul î�n sine. De-a lungul istoriei, simbolurile au fost
utilizate pentru a declanş� a răspunsuri emoţ�ionale ş� i pentru a mo-
dela comportamentul oamenilor. Numeroase lucruri funcţ�ionează
ca simboluri: imagini, sunete, obiecte, acţ�iuni ş� i, desigur, cuvinte.
Dacă unele cuvinte sunt simbolice, metaforele sunt simboluri
amplificate.
Ce este o metaforă? De fiecare dată când explicăm sau comu-
nicăm un concept asemănându-l cu altceva, utilizăm o metafo-
ră. Este posibil ca, efectiv, cele două lucruri să se asemene doar
î�ntr-o mică măsură unul cu celălalt, î�nsă familiaritatea noastră cu
unul dintre ele ne permite să dobândim o î�nț�elegere a celuilalt. Meta-
forele sunt simboluri ş� i, ca atare, ele pot crea intensitate emoţ�ională
chiar mai repede ş� i mai temeinic decât cuvintele tradiţ� ionale pe
care le folosim. Metaforele ne pot transforma numaidecât.
Distruge blocurile, demolează zidurile, 323
Ca fiinţ�e umane, noi gândim ş� i vorbim constant î�n metafore.

Adeseori, oamenii vorbesc despre „a fi prins î�ntre ciocan ş� i nicova-
lă.” Ei se simt ca ș� i cum ar fi „î�n ceaţ�ă” sau „se zbat să se menţ�ină pe
linia de plutire.” Crezi că ai putea fi un pic mai stresat dacă te-ai
gândi la rezolvarea problemei tale descriind-o ca „a te chinui să
menț�ii pe linia de plutire” î�n loc de „a urca pe scara succesului”? Te-ai
simţ� i diferit î�n legătură cu susţ� inerea unui test dacă ai spune că
parcurgerea lui „este floare la ureche” decât dacă ai spune că „este
o caznă”? Oare percepţ�ia ş� i felul î�n care simţ�i timpul s-ar schimba
dacă ai vorbi mai degrabă despre timpul care „abia se scurge” decât
despre cel care „zboară”? Pun pariu că da!
Metaforele sunt una dintre căile principale prin care î�nvăţ�ăm.
Î�nvăţ�area este procesul de a realiza noi asocieri î�n minţ�ile noastre,
prin crearea de noi sensuri, iar metaforele sunt î�n mod ideal adec-
vate pentru acest lucru. Atunci când nu î�nţ�elegem ceva, metafora ne
oferă o cale de a vedea felul î�n care lucrul pe care nu î�l î�nţ�elegem
este asemănător cu un lucru pe care î�l î�nţ�elegem. Metafora ne ajută
să conectăm o relaţ�ie. Dacă X este asemenea lui Y ş� i noi î�nţ�elegem X,
brusc, î�l î�nţ�elegem ş� i pe Y. Dacă, spre exemplu, cineva î�ncearcă să-ţ�i
explice electricitatea aruncând cu termenii „ohmi,” „amperi,” „ener-
gie exprimată î�n waţ�i” ş� i „rezistori”, sunt ş� anse mari să te deruteze
complet deoarece probabil că tu nu î�nţ�elegi deloc aceste cuvinte, nu
ai niciun fel de referinţe pentru ele ş� i, prin urmare, este greu să
î�nţ�elegi o relaţ�ie î�ntre ele.
Dar dacă ţ�i-aş� explica electricitatea comparând-o cu un lucru
care î�ţ�i este deja familiar? Dacă ţ�i-aş� desena imaginea unei ţ�evi ş� i aş�
spune: „Ai văzut vreodată apa curgând printr-o ţ�eavă?” Tu ai răs-
punde că da. Apoi, eu aş� spune: „Dar dacă ar exista o clapetă micuț�ă
care ar putea să reducă viteza cantităţ�ii de apă care curge pe ţ�eavă?
Clapeta aceea micuț�ă are acelaș� i rol pe care î�l are un rezistor î�ntr-o
unitate electrică.” Acum ai ş� ti ce este un rezistor? Sigur că da — ş� i ai
î�nţ�elege numaidecât. De ce? Pentru că ţ�i-am spus felul î�n care acesta
era asemenea unui lucru pe care deja î�l î�nţ�elegi.
Toţ�i marii î�nvăţ�ători — Buddha, Mahomed, Confucius, Lao Zi

— au folosit metafore pentru a-ş� i transmite ideile omului de rând.
Făcând abstracţ�ie de credinţ�ele religioase, majoritatea ar fi de acord
că Iisus a fost un î�nvăţ�ător remarcabil al cărui mesaj de iubire a rezis-
tat nu doar datorită lucrurilor pe care le-a spus, ci ş� i datorită modului
î�n care le-a spus. El nu s-a dus la pescari ş� i le-a spus că vrea ca ei să
recruteze creş� tini; ei nu ar fi avut nicio referinţ�ă pentru recrutare.
Aş� a că le-a spus că vrea ca ei să ajungă „pescari de oameni.”
Î�n clipa î�n care a folosit metafora, ei au î�nţ�eles imediat ceea ce
trebuiau să facă. Această metaforă le-a oferit numaidecât un proces
analog, î�n etape, pentru modul î�n care să-i aducă pe alţ�ii la credinţ�ă.
Când ş� i-a spus pildele, el a distilat idei complexe î�n imagini simple
care î�i transformau pe toţ�i cei care puneau la inimă mesajul. De fapt,
nu numai că Iisus a fost un maestru al povestirii, dar El ş� i-a folosit
î�ntreaga viaţ�ă ca pe o metaforă pentru a ilustra puterea iubirii lui
Dumnezeu ş� i făgăduinţ�a mântuirii.
Metaforele ne pot oferi putere extinzând ş� i î�mbogăţ�ind experi-
enţ�a noastră de viaţ�ă. Cu toate acestea, din păcate, dacă nu suntem
atenţ�i, atunci când adoptăm o metaforă vom adopta de asemenea,
instantaneu, ș� i o mulţ�ime de crezuri limitative care o î�nsoţ�esc. Ani
la rând fizicienii au folosit metafora sistemului solar pentru a de-
scrie relaţ�ia electronilor cu protonii ş� i neutronii din nucleul unui
atom. Ce era grozav la această metaforă? Î�i ajuta imediat pe stu-
denţ�i să î�nţ�eleagă relaţ�ia dintre atom ş� i un concept pe care î�l î�nţ�ele-
geau deja. Ei î�ş�i puteau î�nchipui numaidecât nucleul ca pe un soare
ş� i electronii ca pe planetele ce se î�nvârteau î�n jurul lui. Problema
era că, adoptând această metaforă — fără să-ş� i dea seama — fizicie-
nii au adoptat un sistem de crezuri conform căruia electronii rămâ-
neau pe orbite echidistante faţ�ă de nucleu, î�n foarte mare măsură
asemenea planetelor care rămâneau, î�n principiu, î�n orbite echidis-
tante faţ�ă de soare. Aceasta era o presupoziţ�ie inexactă ş� i limitativă.
Î�n realitate, vreme de mai mulţ�i ani, fizicienii au fost blocaț�i î�ntr-un
tipar î�n care numeroase î�ntrebări atomice nu-ș� i găseau răspunsuri-
le, totul din cauza unui set fals de presupoziţ�ii adoptat ca urmare a
acestei metafore. Noi ş� tim astăzi că electronii nu menţ� in orbite

echidistante; orbitele lor variază ca distanţ�ă faţ�ă de nucleu. Această
nouă interpretare a fost adoptată doar după ce metafora sistemului
solar a fost abandonată. Urmarea a fost un salt cuantic î�n î�nţ�elege-
rea energiei atomice.
METAFORELE GLOBALE
Î�ţ�i aminteş� ti de CEO-ul meu furios? Chiar î�n ziua î�n care am făcut
distincţ�iile ce au dus la crearea tehnologiei Vocabularului Transfor-
maţ�ional, am descoperit valoarea a ceea ce eu numesc metafore
globale. Ş� tiam că CEO-ul meu a folosit cuvinte care î�i intensificau
emoţ�ia ş� i m-am î�ntrebat ce anume l-a făcut de la bun î�nceput să
simtă acele sentimente negative. Aş� a cum noi doi ş� tim deja, tot ceea
ce facem se bazează pe starea î�n care ne aflăm, iar starea noastră
este determinată de fiziologia noastră ş� i de felul î�n care ne repre-
zentăm lucrurile î�n minte.
Aş� a că l-am î�ntrebat de ce era atât de supărat, iar el mi-a spus:
„Ei bine, e ca ş� i cum ei ne-ar fi închis într-o cutie cu pistoale la tâmple.”
Crezi că ai reacţ�iona destul de intens dacă ai crede sau dacă ţ�i-ai
reprezenta î�n minte că eş� ti prins î�ntr-o astfel de situaţ�ie? Nu este
greu de î�nţ�eles de ce avea o criză de furie. Vreme de mai mulţ�i ani,
ş� i fără să-mi dau seama, eu î�i ajutasem pe oameni să schimbe felul
î�n care se simţ�eau î�ntrerupându-ş� i tiparele ş� i schimbându-şi me-
taforele. Doar că pur ş� i simplu nu eram conş� tient de ceea ce fă-
ceam. (Aceasta este o parte a puterii de a crea o etichetă: după ce ai
o etichetă pentru ceea ce faci, poţ�i produce un comportament î�n
mod consistent.)
M-am î�ntors spre CEO ş� i l-am î�ntrebat: „Ce culoare are pistolul
cu apă?” El s-a uitat la mine î�ntr-o stare de confuzie ş� i a zis: „Ce?” Eu
am repetat î�ntrebarea: „Ce culoare are pistolul cu apă?” Asta i-a
spart imediat tiparul. Pentru a-mi răspunde la î�ntrebare, mintea lui
trebuia să se focalizeze pe î�ntrebarea mea stranie, lucru care i-a
schimbat imediat focalizarea internă. Crezi că emoţ�ia i s-a modificat

ca urmare a faptului că a î�nceput să-ş� i imagineze un pistol cu apă?
Sigur că da! A î�nceput să râdă. Vezi tu, oamenii vor găsi î�n cele din
urmă un răspuns la practic orice î�ntrebare pe care o vei pune î�n
mod repetat, iar atunci când vor răspunde la î�ntrebarea ta li se va
schimba focalizarea. Spre exemplu, dacă î�ţ�i spun î�n repetate rân-
duri: „Nu te gândi la culoarea albastru,” la ce culoare te vei gândi?
Evident, răspunsul este „albastru.” Ş� i orice lucru la care te vei gândi,
î�l vei simţ�i.
Făcându-l să se gândească la situaţ�ie î�n termenii unui pistol cu
apă, eu i-am destrămat numaidecât reprezentarea care î�l priva de
putere ş� i prin urmare i-am schimbat starea emoţ�ională din momen-
tul acela. Cum a rămas cu cutia lui? M-am ocupat de asta î�ntr-un fel
diferit pentru că ş� tiam că este competitiv; i-am spus pur ş� i simplu:
„Ş� i î�n ceea ce priveş� te ideea asta despre cutie, nu ş� tiu cum stau lucru-
rile cu tine, dar ş� tiu că nimeni nu va putea să construiască vreodată
o cutie suficient de mare ca să mă ţ�ină pe mine.” Î�ţ�i poţ�i imagina cât
de repede i-a distrus asta cutia!
Omul acesta are sentimente intense î�n mod regulat deoarece el
operează cu metafore agresive. Dacă te simţ�i realmente prost î�n le-
gătură cu ceva, aruncă o privire rapidă metaforelor pe care le folo-
seş� ti pentru a descrie felul î�n care te simţ�i sau de ce nu progresezi
sau ce î�ţ�i stă î�n cale. Adeseori, utilizezi o metaforă care î�ţ�i amplifică
sentimentele negative. Atunci când oamenii î�ntâmpină greutăţ�i ei
spun adeseori lucruri de felul „Mă simt de parcă port pe umeri gre-
utatea lumii” sau „Î�n faţ�a mea este un zid, iar eu pur ş� i simplu nu pot
să î�l sparg.” Dar metaforele care te privează de putere pot fi schim-
bate la fel de repede cum au fost create. Tu alegi să reprezinţ�i meta-
fora de parcă ar fi reală; tot tu poţ�i schimba metafora la fel de repede.
Aş� a că dacă cineva î�mi spune că poartă pe umeri greutatea lumii, eu
voi spune: „Lasă lumea jos ş� i mergi î�nainte.” Respectivul î�mi va
arunca o privire amuzată dar, bineî�nţ�eles, pentru a î�nţ�elege ceea ce
tocmai am spus, aceasta va face imediat o schimbare î�n focalizarea
sa ş� i, prin urmare, î�n felul î�n care se simte. Sau dacă cineva î�mi
spune că pur ş� i simplu nu poate să avanseze, că se loveş� te continuu

de un zid, eu î�i spun să se oprească, să nu-l mai lovească ş� i să facă
pur ş� i simplu o gaură î�n el. Sau să se caţ�ere peste el, să sape un tunel
pe sub el, să treacă pe deasupra, să deschidă uş� a ş� i să treacă prin el.
Pe cât de simplist sună asta, vei fi surprins de cât de repede vor
răspunde oamenii. Din nou, clipa î�n care î�ţ�i reprezinţ�i lucrurile dife-
rit î�n minte va fi ş� i clipa î�n care vei schimba instantaneu felul î�n care
te simţ�i. Dacă cineva î�mi spune: „Am ajuns la capătul funiei,” eu î�i
răspund: „Las-o la o parte ş� i vino aici!” Adeseori, oamenii vorbesc
despre felul î�n care se simt „blocaţ�i” î�ntr-o situaţ�ie. Nu eş� ti nicioda-
tă blocat! Este posibil să fii puţ�in frustrat, este posibil să nu ai răs-
punsuri clare, dar nu eş� ti blocat. Cu toate acestea, î�n clipa î�n care î�ţ�i
reprezinţ�i ţ�ie î�nsuţ�i situaţ�ia ca fiind blocat, exact aș� a te vei simţ�i.
Trebuie să fim foarte atenţ�i la metaforele pe care ne î�ngăduim nouă
î�nş� ine să le folosim.
De asemenea, fii atent ş� i la metaforele pe care ţ�i le oferă alț�i
oameni. Am citit de curând un articol despre faptul că Sally Field
î�mplineş� te acum 44 de ani. Articolul spunea că alunecă „î�n jos, pe
panta vârstei mijlocii.” Ce modalitate oribilă de a-ţ�i reprezenta pro-
pria î�nţ�elepciune î�n curs de dezvoltare, o modalitate care te privea-
ză de putere ! Dacă simţ�i că eş� ti î�n î�ntuneric, aprinde pur ş� i simplu
luminile. Dacă simţ�i că te î�neci î�ntr-o mare a confuziei, mergi pe
plajă ş� i relaxează-te pe insula î�nţ�elegerii. Ş� tiu că asta poate părea o
copilărie, dar ceea ce este cu adevărat copilăros este faptul că ne
permitem nouă î�nş� ine să alegem inconş� tient metafore care ne pri-
vează de putere î�n mod constant. Noi trebuie să preluăm contro-
lul asupra metaforelor noastre, nu doar pentru a evita meraforele
problemă, ci ş� i pentru a putea să adoptăm de asemenea metafore
însuflețitoare.
După ce devii sensibizat la metaforele pe care tu ş� i alţ�i oameni
le utilizaţ�i, realizarea unei schimbări este foarte uş� oară. Tot ceea ce
trebuie să faci este să te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Asta este ceea ce
vreau să spun cu adevărat? Acesta este felul în care stau lucrurile, sau
această metaforă este imprecisă?” Nu uita, de fiecare dată când
utilizezi cuvintele „Mă simt ca” sau „Asta este ca,” cuvântul „ca” este
adeseori un declanş� ator pentru utilizarea unei metafore. Aş� a că
pune-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o î�ntrebare mai î�nsufleț�itoare. Î�ntreabă: „Care ar fi
o metaforă mai bună? Care ar fi unul dintre modurile mai î�nsufleț�i-
toare de a mă gândi la asta? Cu ce altceva se aseamănă asta?” Spre
exemplu, dacă te-aş� î�ntreba ce î�nseamnă viaţ�a pentru tine sau care
este metafora ta pentru viaţ�ă, tu ai putea spune: „Viaţ�a este ca o
luptă permanentă” sau „Viaţ�a este un război.” Dacă tu ai adera la
această metaforă, ai î�ncepe să adopţ�i o serie de credinţ�e care o î�nso-
ţ�esc. La fel ca î�n exemplul cu atomul ş� i sistemul solar, ai î�ncepe să-ţ�i
dirijezi comportamentul pe baza unui set de crezuri inconş� tiente ce
sunt purtate î�n interiorul acestei metafore.
Un set întreg de reguli, idei şi noțiuni preconcepute înso-
ţesc orice metaforă pe care o adopţi. Deci, dacă tu crezi că viaţ�a
este un război, cum î�ţ�i colorează asta percepţ�ia asupra vieţ�ii? Ai
putea să spui: „Este dură ş� i se î�ncheie cu moartea.” Sau: „Voi fi sin-
gur î�mpotriva tuturor.” Sau: „Este o luptă care pe care.” Sau: „Dacă
viaţ�a chiar este o luptă, atunci este posibil să fiu rănit.” Toate aceste
filtre î�ţ�i afectează crezurile inconş� tiente despre oameni, posibilita-
te, muncă, efort ş� i viaţ�a î�nsăş� i. Această metaforă î�ţ�i va afecta decizi-
ile despre cum să gândeş� ti, cum să simţ�i ş� i ce să faci. Î�ţ�i va modela
acţ�iunile ş� i, prin urmare, destinul.
VIAŢA ESTE UN JOC

Fiecare om are metafore globale diferite. Spre exemplu, citind inter-
viurile cu Donald Trump, am observat că el se referă adeseori la
viaţ�ă ca la un „test.” Fie câş� tigi primul loc, fie pierzi — nu există un
teren de mijloc. Î�ţ�i poţ�i imagina stresul pe care î�l crează asta î�n viaţ�a
lui, tipul acesta de interpretare? Dacă viaţ�a este un test, este posibil
să fie dificilă; poate că ar fi cazul să te pregăteş� ti, poate că ai putea
să fii exmatriculat (sau ai putea copia, bănuiesc). Pentru unele per-
soane, viaţ�a este o competiţ�ie. Asta ar putea să fie distractiv, dar ar
putea de asemenea să î�nsemne că sunt alţ�i oameni pe care trebuie

să-i baţ�i, că s-ar putea să existe un singur î�nvingător.
Pentru unele persoane, viaţ� a este un joc. Cum ar putea să le
coloreze asta percepţ�iile? Viaţ�a ar putea să fie distractivă — ce con-
cept! Ar putea să fie competitivă î�ntr-o măsură oarecare. Ar putea
să fie o ş� ansă pentru tine de a te juca ş� i a te bucura mult mai mult.
Unele persoane spun: „Dacă este un joc, atunci vor exista perdanţ�i.”
Alte persoane î�ntreabă: „E nevoie de multe abilităț�i?” Totul depinde
de crezurile pe care le ataş� ezi tu cuvântului „joc”; dar, din nou, î�m-
preună cu această singură metaforă ai un set de filtre care va afecta
felul î�n care gândeş� ti ş� i felul î�n care simţ�i.
Cu siguranţ�ă că metafora despre viaţ�ă a Maicii Tereza este că
aceasta este sacră. Ce ar fi dacă ai crede că viaţ�a este sacră? Dacă
aceasta ar fi metafora ta primară, ai putea avea mai mult respect
pentru ea — sau ai putea crede că nu î�ţ�i este î�ngăduit să te distrezi
chiar aş� a mult. Dar dacă ai crede că viaţ�a este un dar? Brusc, aceasta
devine o surpriză, un lucru amuzant, un lucru special. Dar dacă ai
crede că viaţ�a este un dans? Nu ar fi palpitant? Ar fi ceva frumos, un
lucru pe care î�l faci î�mpreună cu alţ�i oameni, ceva care are graţ�ie,
ritm ş� i bucurie. Care dintre aceste metafore prezintă adecvat viaţ�a?
Probabil că toate sunt utile, î�n diferite momente, ca să te ajute să
interpretezi ce trebuie să faci pentru a realiza schimbări. Dar ț�ine
minte, toate metaforele aduc beneficii î�n anumite contexte ş� i limi-
tări î�n altele.
Pe măsură ce am devenit mai sensibil la metafore, am î�nceput
să cred că deţinerea unei singure metafore reprezintă un fel minunat
de a-ţi îngrădi viaţa. Nu ar fi nimic î�n neregulă cu metafora sistemu-
lui solar dacă un fizician ar mai avea numeroase alte feluri de a de-
scrie atomii. Aş� a că, dacă vrem să ne extindem vieţ�ile, ar trebui să
extindem metaforele pe care le folosim pentru a descrie ce este
viaţ�a noastră sau ce sunt relaţ�iile noastre sau chiar ş� i cine suntem
noi ca fiinţ�e umane.
Ne limităm doar la metafore despre viaţ�ă sau despre atomi?

Bineî�nţ�eles că nu. Avem metafore pentru aproape toate domeniile
experienţ�ei noastre. Să luăm munca, spre exemplu. Unele persoane
spus: „Ei bine, tre să mă î�ntorc pe baricade” sau „Trebuie să mun-
cesc pe brânci.” Cum crezi că se simt oamenii aceia î�n legătură cu
locurile lor de muncă? Unii oameni de afaceri pe care î�i cunosc uti-
lizează metafore globale precum „bunurile mele” pentru afacerile
pe care le deţ�in ş� i „obligaț�iile mele” pentru oamenii pe care î�i anga-
jează. Cum crezi că afectează asta felul î�n care se comportă cu oa-
menii? Alţ�ii î�ș�i privesc afacerea ca pe o grădină pe care trebuie să o
î�ngrijeş� ti ş� i să o î�mbunătăţ�eş� ti î�n fiecare zi astfel î�ncât, î�n cele din
urmă, să culegi roadele. Totuș� i, alț�ii văd serviciul ca pe o ocazie de a
fi cu prietenii, de a se alătura unei echipe câş� tigătoare. Î�n ceea ce mă
priveş� te, eu mă gândesc la afacerile mele ca la niș� te familii. Asta ne
dă posibilitatea să transformăm calitatea legăturilor pe care le î�m-
părtăș� im unii cu alț�ii.
Viaţa înseamnă să pictezi un tablou, nu să faci o adunare.

— Oliver Wendell Holmes, Jr.
Î�ţ�i poţ�i da seama cum schimbarea unei singure metafore globale,

din „Viaţ�a este o î�ntrecere” î�n „Viaţ�a este un joc” î�ţ�i poate schimba
imediat experienţ� a vieţ� ii î�n numeroase domenii simultan? S-ar
schimba relaţ�iile tale dacă ai vedea viaţ�a ca pe un dans? Ar putea
acest lucru să schimbe felul î�n care acţ�ionezi î�n afacerea ta? Sigur că
da! Acesta este un exemplu de punct pivotant, o schimbare globa-
lă, î�n care efectuarea acestei singure schimbări ar transforma felul
î�n care gândeş� ti ş� i simţ�i î�n numeroase domenii ale vieţ�ii tale. Eu nu
spun că există un mod corect ş� i unul greş� it de a privi lucrurile. Pur
ş� i simplu, î�nţ�elege că schimbarea unei metafore globale poate
transforma imediat felul în care îţi priveşti întreaga viaţă. La
fel ca î�n cazul Vocabularului Transformaţ�ional, puterea metaforelor
stă î�n simplitatea lor.
Cu ani î�n urmă conduceam un program de certificare de două

săptămâni î�n Scottsdale, Arizona. La jumătatea seminarului, un
bărbat a sărit î�n picioare ş� i a î�nceput să î�njunghie oamenii cu mâini-
le goale, de parcă ar fi ţ�inut un cuţ�it, î�n timp ce ţ�ipa din adâncul
plămânilor: „Văd negru în faţa ochilor, eu văd negru în faţa ochilor!”
Un psihiatru care stătea cu două rânduri î�n faţ� a lui a strigat: „O,
Dumnezeule! Are o cădere psihotică!” Din fericire, nu am acceptat
eticheta psihiatrului din Vocabularul Transformaţ�ional. Î� n loc de
asta, tot ce ş� tiam era că trebuia să schimb imediat starea bărbatului
agitat. Î�ncă nu elaborasem conceptul de metafore globale; am făcut
pur ş� i simplu ce mă pricepeam cel mai bine. I-am î�ntrerupt tiparul.
M-am dus la el ş� i am răcnit: „Atunci pur ş� i simplu albeşte la loc totul!
Foloseş� te chestia aia pe care o foloseş� ti când baţ�i la maş� ină! Dă-i cu
pastă corectoare!” Omul a î�nlemnit pentru o clipă. A î�ncetat să facă
ce făcea ş� i toată lumea s-a oprit să vadă ce se va î�ntâmpla mai
departe.
Î� ntr-un interval de câteva secunde, faţ� a ş� i corpul său s-au
schimbat ş� i el a î�nceput să respire diferit. I-am zis: „Dă totul cu pas-
tă corectoare.” Apoi l-am î�ntrebat cum se simte ş� i mi-a spus: „Mă
simt mult mai bine.” Aş� a că eu i-am spus: „Ei bine, î�n cazul acesta, ia
loc” ş� i am continuat seminarul. Toată lumea părea uluită ş� i, ca să fiu
sincer, ş� i eu am fost uș� or surprins că a mers atât de uş� or! Două zile
mai târziu, bărbatul acesta m-a abordat ş� i a zis: „Nu ş� tiu ce a fost
toată povestea de atunci, dar î�n ziua aceea am î�mplinit patruzeci de
ani ş� i pur ş� i simplu mi-am pierdut controlul. Am simţ�it că trebuie să
lovesc cu un cuţ�it î�n jur pentru că mă găseam î�n negreala asta care
mă î�nghiţ�ea. Dar când am dat cu pasta corectoare, totul a devenit
mai aprins. M-am simţ� it complet diferit. Am î�nceput să gândesc
gânduri noi ş� i azi mă simt bine.” Ş� i a continuat să se simtă bine pe
toată perioada — schimbând o simplă metaforă.
Până acum am vorbit doar despre cum să ne diminuăm intensi-
tatea emoţ�ională negativă utilizând Vocabularul Transformaţ�ional
ş� i metaforele globale. Cu toate acestea, uneori este important şi
util să ne facem pe noi înşine să simţim emoţii negative cu o
intensitate ridicată. Spre exemplu, cunosc un cuplu care are un fiu

ce a fost prins î�n plasa drogurilor ş� i a alcoolului. Ei ş� tiau că ar trebui
să facă ceva pentru a-l determina să-ş� i schimbe tiparele distructive,
dar î�n acelaş� i timp aveau unele asocieri mixte referitoare la impli-
carea î�n viaţ�a lui. Ceea ce i-a î�mpins peste marginea prăpastiei ş� i
le-a oferit un punct de sprijin pentru a se motiva pe ei î�nş� iş� i să acţ�i-
oneze ş� i să facă ceva a fost o conversaţ�ie pe care au purtat-o cu o
persoană care fusese dependentă la rândul său. „Există două gloan-
ţe îndreptate spre capul fiului vostru chiar acum”, le-a spus el. „Unul
este cel al drogurilor, celălalt este alcoolul, iar unul dintre ele îl va
ucide — este doar o chestiune de timp — dacă nu îl opriţi chiar
acum.”
Reprezentând lucrurile î�n felul acesta, ei au fost motivaţ�i să ac-
ţ�ioneze. Brusc, lipsa de acț�iune ar fi î�nsemnat să-ş� i lase fiul să moa-
ră, pe când î�nainte ei î�ş�i reprezentaseră problema drept o simplă
provocare. Cât timp nu au adoptat această nouă metaforă, le-a lipsit
forţ�a emoţ�ională de a face orice era necesar. Mă bucur să-ţ�i spun că
ei chiar au reuş� it să-l ajute pe acest tânăr să redreseze lucrurile. Nu
uita, metaforele pe care le folosim ne vor determina acţ�iunile.
SELECTEAZĂ-ŢI METAFORELE GLOBALE

Pe când î�mi dezvoltam „antene” pentru a mă sensibiliza pe mine
î�nsumi la metaforele globale ale oamenilor, am citit un interviu cu
antropologul Mary Catherine Bateson, î�n care spunea: „Sunt puţ�ine
lucrurile care să fie mai debilitante decât o metaforă toxică.” Aceasta
este o intuiţ�ie foarte percutantă ş� i una cu care urma să am î�n curând
un contact direct.
Î�ntr-unul dintre seminarele mele Î�ntâlnire cu destinul, aproape
toată lumea se plângea de o anumită femeie, chiar î�nainte ca pro-
gramul să î�nceapă. Ea crease agitaţ�ie î�n zona de î�nregistrare, iar
când a intrat î�n sală a î�nceput să se plângă despre tot ce î�ş�i putea
imagina: î�ntâi că este prea cald î�n sală, apoi că este prea frig; era
supărată pe persoana din faţ�a ei pentru că era prea î�naltă; ş� i aş� a mai
departe. Până am ajuns să î�ncep să vorbesc, nu puteam să continuu
mai mult de cinci minute fără ca ea să mă î�ntrerupă ş� i să î�ncerce să
arate că ceea ce am spus eu nu funcţ�iona sau nu era de fapt adevărat
sau că pentru asta exista un fel de excepţ�ie.
Am tot î�ncercat să-i î�ntrerup tiparul, dar mă concentram asu-
pra efectului î�n loc să mă concentrez asupra cauzei. Deodată, mi-am
dat seama că ea trebuie să aibă un crez global sau o metaforă globa-
lă, referitoare la viaţ�ă, care o făcea să fie atât de fanatizată de detalii
ş� i aproape ostilă î�n abordarea sa. Am î�ntrebat-o: „Ce î�ncerci să câş� -
tigi făcând asta? Ş� tiu că trebuie să ai intenț�ii bune. Care este crezul
tăucu privire la viaţ�ă, la detalii sau asupra faptului că lucrurile sunt
corecte sau greş� ite?” Ea mi-a spus: „Presupun că am pur şi simplu
convingerea că buturuga mică răstoarnă carul mare.” Dacă ai crede
că urmează să fii dat peste cap, tu nu ai fi puţ�in fanatic î�n a găsi orice
posibilitate care te-ar putea răsturna? Acesta era felul î�n care vedea
viaţ�a această femeie!
De unde venea această metaforă? Am aflat că această femeie
trecuse î�n viaţ�ă prin câteva situaţ�ii î�n care lucrurile mici o costaseră
mult. Ea atribuia divorţ�ul său unor mici probleme care nu fuseseră
rezolvate — probleme de care nici măcar nu era conş� tientă. Î�n mod
similar, credea că dificultăţ�ile sale financiare erau rezultatul unor
cauze la fel de mici. Ea adoptase această metaforă pentru a o ajuta
să nu aibă din nou parte de o astfel de durere ș� i pe viitor. Evident, ea
nu ar fi fost prea entuziasmată să-ş� i schimbe metaforele dacă nu
i-aş� fi oferit un mic efect de pârghie. După ce am făcut-o să simtă
durerea pe care această metaforă o producea î�n mod constant î�n
viaţ�a ei ş� i plăcerea imediată pe care o putea obţ�ine schimbând-o,
am putut să o ajut să-ş� i spargă tiparul ş� i să-ş� i schimbe metafora,
creând o serie de moduri noi de a se privi pe sine ş� i de a privi
viaţ�a.
Ea a combinat o varietate de metafore globale — viaţ�a ca joc,
viaţ�a ca dans — ş� i ar fi trebuit să vezi transformarea, nu doar î�n fe-
lul î�n care se purta cu oamenii ci, de asemenea, î�n felul î�n care se
purta cu ea î�nsăș� i, deoarece obiș� nuise să-ș� i găsească dintotdeauna

mici defecte. Această singură schimbare a afectat modul î�n care ea
aborda totul ş� i este un exemplu grozav pentru felul î�n care schimba-
rea unei metafore globale î�ţ�i poate transforma fiecare sector al vie-
ţ�ii, de la respectul faţ�ă de sine, la relaţ�iile tale ş� i la felul î�n care faci
faţ�ă lumii î�n general.
Dată fiind toată puterea pe care metaforele o exercită asupra
vieţ�ilor noastre, ceea ce este î�nspăimântător este că cei mai mulţi
dintre noi nu ne-am triat niciodată conştient metaforele prin care ne
reprezentăm nouă înşine lucrurile. De unde ţ�i-ai luat metaforele?
Probabil că le-ai cules de la oamenii din jurul tău, de la părinţ�ii, pro-
fesorii, colegii ş� i prietenii tăi. Sunt sigur că nu te-ai gândit la impac-
tul lor sau poate că nu te-ai gândit deloc la ele, iar apoi au devenit
pur ş� i simplu o obiş� nuinţ�ă.
Toată percepţia adevărului constă în detectarea

unei analogii.
— Henry David Thoreau
Timp de ani de zile, oamenii m-au î�ntrebat cu ce mă ocupam mai

exact. Î�n momente diferite, am î�ncercat metafore diferite — „Sunt
profesor”, „Sunt student”, „Sunt un vânător al excelenț�ei umane”,
„Sunt un orator”, „Sunt autor de bestselleruri naţ�ionale”, „Sunt con-
sultant î�n domeniul performanţ�ei de vârf”, „Sunt terapeut”, „Sunt
consilier” — dar niciunul dintre ele nu transmitea sentimentul po-
trivit. Oamenii mi-au oferit o mulţ�ime de metafore. Eram cunoscut
de numeroase persoane din mass-media drept un „guru.” Aceasta
este o metaforă pe care o evitam, deoarece simţ�eam că presupoziţ�ia
ce o î�nsoţ�ea era că oamenii erau dependenţ�i de mine pentru a le
crea schimbarea — lucru care nu le-ar fi oferit vreodată putere. Din
moment ce eu cred că noi toţ�i trebuie să fim responsabili de propria
schimbare, am evitat această metaforă.
Totuş� i, î�n cele din urmă, î�ntr-una din zile mi-am dat seama. „Eu
sunt un antrenor”, m-am gândit. Ce este un antrenor? Pentru mine,
un antrenor este o persoană care este prietenul tău, cineva căruia

chiar î�i pasă de tine. Un antrenor î�ş�i ia angajamentul să te ajute să fii
cât mai bun cu putinţ�ă. Un antrenor te va provoca, nu te va lăsa de
capul tău. Antrenorii au cunoaş� tere ş� i experienţ�ă deoarece ei au
trecut prin asta anterior. Ei nu sunt mai buni decât oamenii pe care
î�i instruiesc (asta a î�nlăturat nevoia mea de a fi perfect pentru oa-
menii pe care î�i „î�nvăţ�am”). De fapt, este posibil ca oamenii pe care
î�i î�ndrumă să aibă talente naturale superioare faţ�ă de ale lor. Dar,
deoarece antrenorii ş� i-au concentrat puterea î�ntr-un domeniu spe-
cific timp de ani î�ntregi, ei te pot î�nvăţ�a una sau două distincţ�ii care
î�ţ�i pot transforma imediat performanţ�a, î�n doar câteva clipe.
Uneori, antrenorii te pot î�nvăţ�a informaţ�ii noi, strategii ş� i de-
prinderi noi; ei î�ţ�i arată cum să obţ�ii rezultate măsurabile. Uneori,
un antrenor nici măcar nu te î�nvaţ�ă ceva nou, dar î�ţ�i aminteş� te ce
trebuie să faci la momentul potrivit ş� i te determină să faci lucrul
acela. M-am gândit: „Î�n realitate, eu sunt un antrenor pentru succes.
Eu ajut oamenii să se pregătească pentru a obţ�ine ceea ce vor cu
adevărat, mai repede ş� i mai uş� or.” Ş� i toată lumea are nevoie de un
antrenor, indiferent că este vorba de un director de vârf, de un stu-
dent cu licenţ� ă, de o casnică, de o persoană fără adăpost sau de
preş� edintele Statelor Unite! De î�ndată ce am î�nceput să o utilizez,
această metaforă a î�nceput să-mi schimbe imediat felul î�n care mă
simţ�eam î�n legătură cu mine î�nsumi. M-am simţ�it mai puţ�in stresat,
mai relaxat; m-am simţ�it mai aproape de oameni. Nu trebuia să fiu
„perfect” sau „mai bun.” Am î�nceput să mă distrez mai mult ş� i efec-
tul meu asupra oamenilor a devenit de câteva ori mai mare.
O METAFORĂ ŢI-AR PUTEA SALVA VIAŢA

Doi oameni pe care eu ş� i Becky avem privilegiul de a-i număra prin-
tre prietenii noș� tri sunt Martin ş� i Janet Sheen. Ei sunt căsătoriţ�i de
aproape treizeci de ani ş� i unul dintre lucrurile pe care le respect cel
mai mult la ei doi este sprijinul absolut pe care ş� i-l acordă reciproc,
familiei lor ş� i oricui are nevoie. Publicul larg ș� tie că Martin este un
filantrop dedicat, dar nu are idee cât de multe lucruri fac el ş� i Janet
pentru ceilalţ�i zilnic. Aceş� ti doi oameni sunt definiț�ia integrităț�ii.
Metafora lor pentru umanitate este aceea a „unei singure familii
uriaş� e”, ş� i prin urmare, ei simt cea mai adâncă preocupare ş� i com-
pasiune chiar ş� i pentru cei complet necunoscuţ�i.
Î�mi amintesc când Martin mi-a î�mpărtăş� it povestea emoţ�ionantă
despre cum i s-a schimbat viaț�a, cu ani î�n urmă, î�n timp ce juca î�n
Apocalypse Now (Apocalipsul acum). Î�nainte de asta, el privise viaţ�a
ca pe ceva de care trebuia să se teamă. Acum o vede ca pe o provocare
care î�l intrigă. De ce? Noua sa metaforă este că viaţa reprezintă un
mister. El iubeş� te misterul de a fi o fiinţ�ă umană, uimirea ş� i sentimen-
tul posibilităţ�ii care i se dezvăluie cu experienţ�ele sale de fiecare zi.
Ce i-a schimbat metafora? Durerea intensă. Apocalypse a fost
turnat î�n adâncul junglelor din Filipine. Programul de filmări era de
obicei de luni până vineri ş� i, de regulă, vineri seara Martin ş� i Janet
făceau drumul de două ore ş� i jumătate cu maş� ina pentru „o retrage-
re” de weekend î�n Manila. Totuş� i, î�ntr-un weekend, Martin a trebuit
să rămână pentru o filmare suplimentară sâmbătă dimineaţ�a. (Janet
se angajase deja că va merge î�n oraş� să cumpere un ochi de sticlă
pentru un membru al echipei care era atât de sărac, î�ncât nu-ş� i pu-
tea cumpăra singur, aş� a că ea a plecat î�nainte.) Î�n noaptea aceea,
Martin s-a trezit singur, sucindu-se ș� i foindu-se î�n pat, transpirând
abundent ş� i suferind de o durere intensă. Deja, dimineaţ�a, el î�nce-
puse să aibă un atac de cord teribil. Părţ�i ale corpului î�i amorț�iseră
ș� i-i paralizaseră. A căzut pe jos ş� i, numai puterea voinț�ei l-a ajutat
să se târască afară pe uş� ă ş� i să strige după ajutor. Zăcând acolo, pe
pământ, el a spus că a văzut realmente moartea cu ochii. Deodată,
totul i s-a părut calm ş� i liniș� tit. Se putea vedea pe sine trecând pe
suprafaţ�a lacului ş� i a apei din depărtare. Ș� i-a spus î�n sinea lui: „Aha,
deci asta se î�ntâmplă când mori”, ş� i exact î�n clipa aceea ş� i-a dat sea-
ma că el nu se temea de moarte, că în realitate lui îi fusese teamă de
viaţă! Î�n clipa aceea, el a î�nţ�eles că î�nsăş� i viaţ�a era adevărata provo-
care. Instantaneu, a luat hotărârea să trăiască. El ş� i-a mobilizat fie-
care strop de energie pe care î�l mai avea, î�ntinzând mâna ca să
apuce puţ�ină iarbă. Cu o atenţ�ie totală, el a adus-o î�ncetiş� or spre

nas. Abia dacă putea să simtă ceva. Î�n clipa î�n care a mirosit iarba,
durerea a revenit ş� i el a ş� tiut că este î�n viaţ�ă. A continuat să lupte.
Când a fost descoperit de membrii echipei, aceş� tia erau siguri
că va muri. Atât expresiile de pe chipurile lor, cât ş� i comentariile lor
l-au făcut pe Martin să se î�ndoiască de capacitatea sa de a supravie-
ţ�ui. A î�nceput să-ş� i piardă forţ�a. Dându-ş� i seama că nu avea timp, cel
mai bun pilot din echipa Apocalypse ş� i-a riscat viaţ�a ş� i a zburat oblic
cu elicopterul pe un vânt de 55-75 de kilometri pe oră pentru a-l
aduce la spitalul din oraş� . După ce au ajuns, el a fost aş� ezat pe o
brancardă ş� i adus la urgenţ�e, unde a continuat să primească din jur
atât mesaje subliminale, cât ş� i directe că avea să moară. Devenea
din ce î�n ce mai slab cu fiecare clipă. Apoi a venit Janet. Tot ce auzise
ea era că el suferise o insolaţ�ie, dar apoi doctorii au informat-o de
gravitatea situaţ�iei. Ea a refuzat să accepte asta — ş� tia că Martin
avea nevoie de putere; ea ş� tia de asemenea că trebuia să î�ntrerupă
atât tiparul lui de teamă, cât ş� i pe al ei. A acţ�ionat imediat ş� i a reali-
zat totul cu o singură frază. Când el a deschis ochii, ea i-a aruncat un
zâmbet larg ș� i i-a spus: „E doar un film, iubitule! E doar un film!”
Martin a spus că î�n clipa aceea a ş� tiut că va supravieţ�ui ş� i a î�nceput
să se vindece. Ce metaforă grozavă! Brusc, problema nu părea atât
de gravă — era un lucru căruia putea să-i facă faţ�ă. Mesajul sugerat
a fost acesta: „Cu siguranţ�ă că nu merită să faci un atac de cord din
cauza unui film”, dar cred de asemenea că, subliminal, metafora
mergea mai adânc. Până la urmă, durerea pe care o simţ�i când faci
un film nu dăinuie niciodată. Nu este adevărată ş� i la un moment dat
regizorul va spune „Stop!” Faptul că Janet a folosit această î�ntreru-
pere genială de tipar, această metaforă, de una singură, l-a ajutat pe
Martin să-ş� i canalizeze resursele ş� i până î�n ziua de astăzi el crede că
asta i-a salvat viaţ�a.
Metaforele nu ne afectează doar ca indivizi; ele ne afectează de
asemenea comunitatea ş� i lumea. Metaforele pe care le adoptăm
cultural ne pot modela percepţ�iile ş� i acţ�iunile — sau lipsa acţ�iunii.
Î�n ultimele câteva decenii, î�n acelaş� i timp cu î�nceputul misiunilor
pe Lună, noi am î�nceput să adoptăm metafora „Navei Spaţ�iale Pă-

mânt”. Deş� i această metaforă suna grozav, nu a funcţ�ionat bine de
fiecare dată pentru a crea un răspuns emoţ�ional la confruntarea cu
provocările noastre ecologice. De ce? Este greu să devii emoţ�ionat
de o navetă spaţ�ială; este disociat. Compară asta cu sentimentele
create de metafora „Mama Pământ”. Cât de diferit te-ai simţ�i î�n legă-
tură cu apărarea „mamei” tale î�n comparaţ�ie cu a menţ�ine o „navă
spaţ�ială” curată? Piloţ�ii ş� i marinarii î�ş�i descriu adeseori avioanele ş� i
navele ca pe femei frumoase. Ei spun: „Ea este o frumuseţ�e.” De ce
nu spun ei „El este o frumuseţ�e?” Pentru că probabil că ar fi mult
mai duri cu avionul sau cu nava aceea dacă ar crede că este vreun
tip mare ş� i gras cu numele de Joe ş� i nu o prinţ�esă elegantă ş� i atrăgă-
toare alunecând prin aerul sau apa strălucitoare.
Noi utilizăm î�n mod constant metafora î�n timpul războiului.
Care a fost numele primei părţ�i a operaţ�iunii din Războiul din Golful
Persic? Î� nainte de declararea războiului, aceasta se numea „Ope-
raţ�iunea Scutul Deş� ertului”. Dar imediat ce ordinul de luptă a fost
dat, Operaţ�iunea Scutul Deş� ertului a devenit „Furtună î�n Deş� ert.”
Gândeş� te-te la felul î�n care acea singură schimbare de metaforă a
schimbat brusc sensul experienţ�ei pentru toată lumea. Î�n loc să-i
apere pe ceilalţ�i arabi de Saddam Hussein, î�n cuvintele generalului
Norman Schwarzkopf, trupele au devenit „furtuna libertăţ�ii”, mătu-
rând forţ�ele de ocupaţ�ie irakiene din Kuweit.
O cortină de fier s-a lăsat peste continent.

— Winston Churchill
Gândeş� te-te cât de radical s-a schimbat faţ�a Europei de Est doar î�n
ultimii câţ�iva ani. „Cortina de Fier” era o metaforă care a modelat
viaţ�a de după al Doilea Război Mondial vreme de decenii, iar Zidul
Berlinului a servit drept simbol pentru bariera impresionantă care
î�mpărţ�ea toată Europa. Când Zidul Berlinului s-a prăbuş� it î�n noiem-
brie 1989, s-a dărâmat ceva mai mult decât o simplă zidărie. Distru-
gerea acelui simbol a furnizat imediat o nouă metaforă care a
schimbat crezurile unor mulţ�imi de oameni î�n legătură cu ceea ce

era posibil î�n timpul vieţ�ii lor. De ce s-au distrat oamenii atât de tare
dărâmând un zid vechi ş� i ruinat, când existau numeroase porţ�i prin
care puteau să treacă? Pentru că dărâmarea zidului era o metaforă
universală pentru posibilitate, libertate ş� i forţ�are a barierelor.
POTRIVEȘTE CUVÂNTUL CU FAPTA

Să fii conş� tient de puterea vastă conţ�inută î�n metafore include cu-
noaş� terea felului î�n care să le foloseş� ti î�ntr-un context adecvat. Difi-
cultatea este că o mulţ�ime de oameni au metafore care î�i ajută î�n
profesiile lor, dar care le creează probleme acasă. Cunosc o avocată
care s-a surprins pe sine î�ncercând să aplice acasă exact acele me-
tafore adversative care î�i erau atât de utile la serviciu. Soţ�ul ei î�nce-
pea o conversaţ� i e complet nevinovată cu ea ş� i apoi se trezea
simț�indu-se î�n boxa martorilor, interogat î�n contradictoriu! Asta nu
funcţ� ionează prea bine î�ntr-o relaţ� ie personală, nu-i aş� a? Sau să
presupunem că cineva este un ofiţ�er de poliţ�ie complet dedicat pro-
fesiei. Dacă el nu-ş� i poate lăsa munca la o parte atunci când ajunge
acasă, oare nu crezi că ar putea să se uite tot timpul după alte per-
soane care î�i î�ncalcă standardele?
Unul dintre cele mai bune exemple de metaforă inadecvată este
un bărbat care era atât de disociat, î�ncât soţ�ia ş� i copiii săi nu sim-
ţ�eau niciun fel de conexiune cu el. Î�i deranja că el nu-ş� i exprima ni-
ciodată adevăratele sentimente ş� i că părea să-i dirijeze tot timpul.
Ş� tii ce meserie avea? El era un controlor de trafic aerian! Trebuia să
fie detaş� at î�n timpul serviciului. Chiar dacă exista o urgenţ�ă, el tre-
buia să-ş� i păstreze vocea calmă astfel î�ncât să nu-i alarmeze pe pi-
loţ� ii pe care î�i dirija. Atitudinea aceea disociată mergea bine î�n
turnul de control, dar nu ș� i acasă. Ai grijă să nu aduci metaforele
care sunt potrivite î�ntr-un context, cum ar fi mediul î�n care lucrezi,
î�ntr-un context incompatibil, cum ar fi felul î�n care relaţ�ionezi cu
familia ş� i prietenii tăi.
Care sunt câteva dintre metaforele pe care oamenii le au pentru

relaţ�iile lor personale? Unii numesc persoana cu care se află î�ntr-o
relaţ�ie „babalâcul” sau „scorpia bătrână”. Alţ�ii î�i numesc „dictato-
rul”, „povara insuportabilă”, „ş� eful de temniţ�ă.” O femeie chiar ş� i-a
numit soţ�ul „Prinţ�ul Î�ntunericului”! Care ar fi câteva alternative mai
î�nsufleț�itoare? Mulţ�i oameni î�ş�i numesc perechea „iubitul”, „jumăta-
tea lor mai bună”, „tovarăş� ul lor de viaţ�ă”, „colegul lor de echipă”,
„sufletul lor pereche.” Apropo, până ş� i schimbarea unei nuanţ� e
uş� oare a unei metafore va schimba felul î�n care percepi relaţ�ia. S-ar
putea să nu fii pasionat de un „partener”, dar cu siguranţ�ă că ai fi de
„iubitul” tău.
Crezi că metaforele pe care le foloseş� ti pentru a-ţ�i reprezenta
relaţ�ia, atât ţ�ie î�nsuţ�i, cât ş� i celorlalţ�i, ar afecta felul î�n care voi rela-
ţ�ionaţ�i unul cu celălalt? Sigur că da! O doamnă care a venit la un
seminar Întâlnire cu destinul s-a referit continuu la soţ�ul ei ca la
„nesimţ�itul ăsta cu care sunt” ş� i am remarcat că de fiecare dată când
vorbea despre ea, el o numea „iubirea” vieţ�ii sale sau „jumătatea lui
mai bună” sau „darul lui de la Dumnezeu”. Când i-am scos î�n eviden-
ț�ă acest lucru, ea a fost ş� ocată deoarece este o femeie foarte iubitoa-
re care nu ş� i-a dat seama cât de toxice pot fi metaforele pe care
cineva le adoptă cu uş� urinţ�ă. Î�mpreună, noi am ales metafore mai
adecvate pentru relaţ�ia ei cu soţ�ul său.
Una dintre cele mai î�nsufleț�itoare metafore globale care m-a
ajutat î�n momente dificile este o poveste spusă de numeroş� i oratori
de dezvoltare personală. Este povestea simplă a tăietorului de piatră.
Cum face un tăietor de piatră să desprindă un bloc uriaş� ? El î�ncepe cu
un ciocan mare ş� i loveş� te blocul cât de tare poate. Prima dată când î�l
loveş� te acesta nu are nicio zgârietură, nicio aş� chie — nimic. El trage
î�napoi ciocanul ş� i loveş� te iar ş� i iar — de 100, 200, 300 de ori, fără să
zgârie ceva măcar.
După tot acest efort, este posibil ca blocul să nu arate nici mă-
car cea mai subtilă fisură, dar el continuă să lovească. Din când î�n
când, oamenii trec pe lângă el ş� i râd de el pentru că perseverează
când este evident că acţ�iunile lui nu au niciun efect. Dar un tăietor
de piatră este foarte inteligent. El ş� tie că, doar pentru că nu vezi

rezultatele imediate ale acţ�iunilor tale din prezent, asta nu î�nseam-
nă că nu faci progrese. El continuă să lovească î�n diferite puncte î�n
piatră, iar ş� i iar, ş� i la un moment dat — poate după 500 sau 700, sau
chiar 1004 lovituri — din piatră nu mai sar aş� chii, ci aceasta se
sparge literalmente î�n două. Oare această lovitură singulară este
cea care a spart piatra? Desigur că nu. A fost presiunea continuă ş� i
constantă aplicată provocării din faţ� a sa. Pentru mine, aplicarea
consistentă a disciplinei CANI! este ciocanul care poate sparge ori-
ce bolovan care blochează drumul spre progresul tău.
TOT CE-MI DORESC DE CRĂCIUN ESTE…
Unul dintre prietenii mei, care evident că nu are copii, îi numea pe

aceştia „vomitători.” Îţi poţi închipui cum reacţionau copiii faţă de el
câtă vreme păstra acea metaforă? Totuşi, de curând, el s-a înscris pen-
tru a obține un post de Moş Crăciun într-un magazin universal — câţiva
dintre noi am pus asta la cale şi a trebuit să o facă — aşa că a avut parte
de sute de „vomitători” care au venit şi i-au stat pe genunchi. Ei bine, acea
experienţă i-a oferit o perspectivă complet nouă asupra copiilor şi i-a
schimbat metafora pentru totdeauna. Acum îi numeşte „drăgălăşenii”!
Crezi că asta a schimbat felul lui de a gândi? Poţi să fii sigur. Faptul că îţi
numeşti copiii „neastâmpăraţi” nu te face de obicei să vrei să îi îngri-
jeşti bine sau să îi educi. Asigură-te că ai metafora corectă care te ajută
să te descurci cu copiii tăi — nu uita, ei te ascultă şi învaţă de la tine.
Cu ani î�n urmă, unul dintre primii mei mentori, Jim Rohn, m-a
ajutat să-mi privesc viaţ�a î�ntr-un fel nou, gândind î�n termenii meta-
forei anotimpurilor. Adeseori, când lucrurile par să fie mohorâte,
oamenii î�ş�i spun: „Asta are să dureze pentru totdeauna”. Î�n loc de
asta, eu spun, „Viaţa are anotimpurile ei ş� i chiar acum î�nfrunt
iarna.” Lucrul grozav este că, dacă adopţ�i această metaforă, ce ur-
mează de fiecare dată după iarnă? Primăvara! Soarele iese la iveală,
nu mai î�ngheţ� i de frig ş� i brusc poţ� i sădi seminţ� e noi. Î� ncepi să
observi toată frumuseţ�ea naturii, noua viaţ�ă ş� i creş� terea. Apoi vine
vara. Este torid, î�ţ�i î�ngrijeș� ti micile tale plante ş� i ai grijă ca ele să nu
fie pârjolite de soare. Apoi urmează toamna când ai ocazia să î�ţ�i
culegi roadele. Uneori lucrurile nu merg cum trebuie — poate că o
furtună cu grindină î�ţ�i distruge recolta. Dar dacă ai î�ncredere î�n ci-
clul anotimpurilor, ş� tii că vei primi î�ncă o ş� ansă.
Un exemplu grozav al puterii metaforelor de a transforma viaţ�a
cuiva mi-a fost oferit de cineva î�ntr-unul din seminarele mele Întâl-
nire cu destinul. Porecla sa era „Maestro”. (De fiecare dată le cer
oamenilor să aleagă un nume pentru ei î�nş� iş� i, care să fie o metaforă
pentru felul î�n care vor să fie trataţ�i î�n timpul weekendului. Până ş� i
acest exerciţ�iu simplu poate crea unele schimbări interesante î�n
oameni, î�n timp ce ei î�ncep să se ridice la î�nălţ�imea noii lor „etichete.”
Cât de diferit crezi că te-ai comporta dacă numele tău ar fi „Fulger”,
„Iubire”, „Dansatorul” sau „Vrăjitorul”?) Maestro era un om minunat
care avea cu 77 de kilograme peste greutatea normală. Pe măsură
ce am lucrat cu el, mi-a fost clar că acesta asocia faptul de a fi gras
cu a fi spiritual. Convingerea sa era că dacă eş� ti realmente supra-
ponderal, atunci doar persoanele spirituale vor depune efortul să
ajungă la tine, deoarece ei ar fi singurii oameni care nu ar fi dezgus-
taţ�i de grăsimea ta. Oamenii sinceri ar î�ncerca să ajungă la el; per-
soanele superficiale, nespirituale, ar fi atât de dezgustate, î�ncât el
nu ar ajunge niciodată să aibă de a face cu ele. Mi-a spus: „Ş� tiu că nu
are niciun fel de sens, dar eu am impresia că este adevărat că dacă
eş� ti gras, eş� ti cu adevărat spiritual. La urma urmei, gândeş� te-te la
toţ�i acei guru graş� i din jurul lumii. Cred că Dumnezeu î�i iubeş� te pe
grăsani.”
Eu am zis: „Bine, eu cred că Dumnezeu î�i iubeş� te pe toţ�i… dar
cred că pe graş� i î�i î�nfige î�ntr-o ț�epuș� ă pentru frigărui ş� i î�i frige dea-
supra iadului!” Ar fi trebuit să-i vezi faţ�a! Bine, desigur că nu cred
asta, dar asta a fost o î�ntrerupere majoră de tipar care a creat o
imagine destul de intensă î�n mintea lui. Apoi l-am î�ntrebat: „Cu ce
se aseamnănă corpul tău?” El a zis: „Cu nimic, este doar un vehicul.”
I-am spus: „Este un vehicul de calitate?” Mi-a răspuns: „Nu are
importanţ�ă dacă este un vehicul de calitate atâta vreme cât te duce

acolo unde vrei să ajungi.”
Î�n mod evident, era timpul pentru o schimbare de metaforă. El
era deja o frumoasă fiinţ�ă spirituală aş� a că l-am ajutat să adopte o
nouă metaforă care să se alinieze cu propriile sale crezuri. L-am
î�ntrebat cum ş� i-ar trata corpul dacă ş� i-ar da seama că nu este doar
un vehicul care î�l purta î�n diferite locuri, ci era în realitate templul
sufletului său. Î�n clipa aceea a dat din cap ş� i se vedea că el credea, cu
adevărat, că asta era trupul său. Prin această singură ş� i simplă mo-
dificare a percepţ�iei, el a realizat, î�n clipa aceea, toate schimbările
necesare î�n regulile sale inconş� tiente referitoare la ce să mănân-
ce, când să mănânce, cum să mănânce ş� i cum să-ş� i trateze corpul.
O metaforă globală a schimbat aproape tot ceea ce gândise vreo-
dată î�n legătură cu corpul său.
Tu cum te-ai comporta faţ� ă de un templu? Ai trânti cantităţ� i
enorme de mâncare grasă ş� i unsuroasă î�n el? Recent descoperitul
sentiment de veneraţ�ie al lui Maestro pentru corpul său l-a trans-
format. Î�n momentul î�n care scriu aici, au trecut ş� ase luni de când a
luat parte la seminar ş� i a pierdut deja 59 de kilograme adoptând pur
şi simplu această singură metaforă ş� i trăind după ea î�n absolut fie-
care zi. A devenit metafora comună care î�i influenţ�ează gândirea ş� i
acţ�iunile. Acum, când merge să cumpere alimente, el se î�ntreabă î�n
sinea lui: „Aş� pune asta î�ntr-un templu?” Rareori, când se surprinde
mergând pe culoarul din supermarket care include tot acel junk-food
pe care obiş� nuia să-l mănânce, doar î�ş�i î�nchipuie că are corpul î�ntr-o
frigăruie deasupra iadului, iar imaginea este suficientă ca să-l facă
să părăsească imediat acel culoar! De asemenea, Maestro obiş� nuia
să asculte muzică atât de tare, î�ncât toţ�i cei din jurul său î�ş�i făceau
griji că î�ş�i va afecta timpanele. Acum el nici măcar nu mai ascultă
aceeaş� i muzică, spunând că „Eu vreau să am grijă de templul meu”.
Acum î�ţ�i este clară puterea incredibilă a metaforelor globale de a
schimba simultan aproape orice domeniu al vieţ�ii tale?
METAMORFOZA DE LA OMIDĂ
LA FLUTURE
Î�ntr-o zi, când fiul meu Joshua avea î�n jur de ş� ase sau ş� apte ani, a
venit acasă plângând isteric deoarece unul dintre prietenii săi căzuse
de pe un echipament de pe terenul de joacă de la ş� coală ş� i murise.
M-am aş� ezat lângă Josh ş� i i-am spus: „Dragule, ş� tiu cum te simţ�i. Î�ţ�i
este dor de el ş� i este normal să ai sentimentele astea. Dar ar trebui
să î�nţ�elegi de asemenea că te simţ�i aș� a pentru că eş� ti o omidă.” El a
zis: „Ce?” Î�i spărsesem puţ�in tiparul. I-am spus: „Tu gândeş� ti ca o
omidă.” M-a î�ntrebat ce vreau să spun.
„Există un punct”, am zis eu, „î�n care majoritatea omizilor cred
că au murit. Ele cred că viaţ�a s-a sfârș� it. Când se î�ntâmplă asta?” El
a zis: „A, da, atunci când chestia aia î�ncepe să se î�nfăş� oare î�n jurul
lor.” „Mda”, am spus eu, „destul de curând, omida este î�nfăş� urată î�n
coconul ei, î�ngropată î�n toată chestia aia. Ş� i ş� tii ceva? Dacă ai des-
chide coconul, n-ai mai găsi omida acolo. Nu este decât terciul ăla ş� i
chestia aia lipicioasă ş� i restul. Ş� i majoritatea oamenilor, inclusiv
omida, cred că ea moare. Dar, î�n realitate, ea î�ncepe să se transforme.
Î�nţ�elegi? Trece de la ceva la altceva. Ş� i destul de curând, ce devine
ea?” Ş� i el a spus: „Un fluture.”
L-am î�ntrebat: „Celelalte omizi mici de pe jos pot să vadă că
omida a devenit fluture?” „Nu”, mi-a răspuns el. Am continuat: „Ş� i ce
face o omidă atunci când iese din cocon?” „Zboară”, a spus Joshua.
„Da, iese afară ş� i lumina soarelui î�i usucă aripile ş� i zboară. Este
chiar mai frumoasă decât atunci când era omidă. Este mai mult sau
mai puţ�in liberă?” „Este mult mai liberă”, a spus Joshua. Iar eu l-am
î�ntrebat: „Crezi că se va distra mai mult?” „Da”, a spus el, „are mai
puţ�ine picioare care să o obosească!” Ş� i eu i-am spus: „Aş� a este, are
mai puț�ine. Nu mai are nevoie de picioare; are aripi. Eu cred că pri-
etenul tău are aripi acum.”
„Vezi tu, nu ţ�ine de noi să hotărâm când se transformă cineva î�n
fluture. Noi credem că nu este corect, dar cred că Dumnezeu ş� tie
mai bine când a venit clipa potrivită. Acum este iarnă ş� i tu ai vrea să
fie vară, dar Dumnezeu are un plan diferit. Uneori, trebuie pur ş� i
simplu să avem î�ncredere că Dumnezeu ş� tie cum să facă fluturi mai
bine decât noi. Ş� i că atunci când suntem omizi, uneori nici nu ne
dăm seama că există fluturi deoarece ei sunt sus, deasupra noastră
— dar poate că ar trebui doar să ne amintim că ei sunt acolo.” Ş� i
Joshua a zâmbit, m-a î�mbrăţ�iş� at bucuros ş� i a spus: „Sunt sigur că e
un fluture tare frumos.”
Metaforele pot schimba sensul pe care î�l asociezi cu orice, pot
schimba lucrurile pe care le asociezi durerii ş� i plăcerii ş� i î�ț�i pot
transforma viaţ�a tot atât de eficace pe cât o face limbajul. Alege-le
cu atenţ�ie, alege-le inteligent, alege-le astfel î�ncât să î�ţ�i adâncească
ş� i să î�ţ�i î�mbogăţ�ească propria experienţ�ă a vieţ�ii ş� i pe cea a oameni-
lor la care ţ�ii. Devino un „detectiv de metafore”. De fiecare dată când
auzi pe cineva folosind o metaforă care introduce limite, intervino
pur ş� i simplu, sparge-i tiparul ş� i oferă una nouă. Fă asta pentru cei-
lalţ�i ş� i fă-o pentru tine î�nsuţ�i.
Aş� a că î�ncearcă următorul exerciţ�iu:

1. Ce este viaţa? Scrie metaforele pe care le-ai ales deja:
„Viaţ�a seamănă cu…” ce? Fă un brainstorming cu toate lucrurile la
care te poţ�i gândi pentru că probabil că ai mai mult de o singură
metaforă pentru viaţ�ă. Când te afli î�ntr-o stare î�n care simț�i că nu ai
resurse, probabil că o numeş� ti o luptă sau un război, iar când eş� ti
î�ntr-o dispoziţ�ie bună, poate că te gândeş� ti la ea ca la un dar. Scrie-le
pe toate. Apoi examinează-ţ�i lista ş� i î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Dacă
viaţ�a este aş� a ş� i aş� a, ce î�nseamnă asta pentru mine?” Dacă viaţ�a este
sacră, ce î�nseamnă asta? Dacă viaţ�a este un vis, ce î�nseamnă asta?
Dacă î�ntreaga lume este o scenă, ce î�nseamnă asta? Fiecare dintre
metaforele tale aduce putere ş� i limitează. „Î�ntreaga lume e o scenă”
poate să fie ceva grozav pentru că î�nseamnă că poţ�i merge acolo,
poţ�i face diferenţ�a ş� i poţ�i fi auzit. Dar poate să î�nsemne de aseme-
nea că tu eş� ti cineva care joacă tot timpul un rol, î�n loc să-ţ�i î�mpăr-
tăş� eş� ti sentimentele adevărate. Aş� a că priveş� te cu atenţ� i e la
metaforele pe care ţ� i le-ai pus la dispoziţ� ie ţ� ie î�nsuţ� i. Care sunt

avantajele ş� i dezavantajele lor? Ce metafore noi ar putea să-ţ�i placă
să aplici î�n viaţ�a ta pentru a te simţ�i mai fericit, mai liber ş� i mai
puternic?
2. Fă o listă cu toate metaforele pe care le asociezi relaţii-
lor sau căsătoriei. Acestea oferă putere sau te privează de putere?
Nu uita, doar percepț�ia conş� tientă î�ţ�i poate transforma metaforele,
deoarece creierul tău î�ncepe să spună: „Asta nu funcţ� ionează —
asta este ridicolă!” Ş� i poţ� i adopta o nouă metaforă cu uş� urinţ� ă.
Frumuseţ�ea acestei tehnologii stă î�n faptul că este atât de simplă.
3. Alege un alt sector al vieţii tale care te afectează cel mai
mult — indiferent că este vorba de afacerea ta, de părinţ�ii tăi, de
copiii tăi, de capacitatea ta de a î�nvăţ�a — ş� i descoperă-ţ�i metaforele
pentru acest domeniu. Scrie aceste metafore ş� i examinează-le efec-
tul. Scrie: „Î� nvăț�atul seamănă cu joaca.” Dacă studiul este pentru
tine ca o „extracț�ie dentară”, î�ţ�i poţ�i imagina durerea pe care ţ�i-o
provoci singur! Aceasta este o metaforă numai bună de schimbat, ș� i
asta chiar acum! Iarăş� i, observă consecinţ�ele pozitive ş� i pe cele ne-
gative ale fiecăreia dintre metaforele tale. Explorarea lor poate crea
alternative noi pentru viaţ�a ta.
4. Creează metafore noi şi mai însuflețitoare pentru fiecare
dintre aceste sectoare. Hotărăş� te să te gândeș� ti la viaţ�ă de acum
î�nainte comparând-o cu cel puţ�in patru sau cinci lucruri noi, pentru
î�nceput. Viaţ�a nu este un război. Viaţ�a nu este un test. Viaţ�a este un
joc, viaţ�a este un dans, viaţ�a este sacră, viaţ�a este un dar, viaţ�a este
un picnic — indiferent care dintre acestea creează cea mai mare
intensitate emoţ�ională pozitivă pentru tine.
5. În cele din urmă, hotărăşte că vei trăi cu aceste metafore
noi şi însuflețitoare pe parcursul următoarelor treizeci de zile.
Te invit să permiţ�i strălucirii noilor tale metafore „să-ţ�i cucerească

inima” ş� i să te facă să te simţ�i de parcă ai „pluti” până ajungi î�n „Al
Nouălea Cer”. Câtă vreme te afli „î�n culmea fericirii”, poţ�i privi î�n jos
la „cei care n-au grija zilei de mâine” ş� i să „te bucuri nespus”, ş� tiind
că această cantitate de fericire pe care o simţ�i î�n clipa aceasta este
doar „vârful aisbergului”. Preia acum controlul asupra metaforelor
tale şi creează o lume nouă pentru tine însuţi: o lume a posibi-
lităţii, a bogăţiei, a uimirii şi a bucuriei.
După ce ai ajuns să stăpâneş� ti arta creativă a făuririi de metafore,
a vocabularului transformator ş� i a adresării de î�ntrebări î�nsufleț�itoa-
re, eş� ti pregătit să valorifici…
11
CELE ZECE EMOŢ� II
ALE PUTERII
Fără emoţie nu poate exista o transformare
a întunericului în lumină şi a apatiei în mişcare.
— Carl Jung
Aş� vrea să-ţ�i fac cunoş� tinţ�ă cu un tip pe nume Walt. Walt este o fiin-
ţ�ă umană bună ş� i cumsecade care î�ncearcă mereu să facă ceea ce
trebuie. El î�ş�i organizează viaţ�a la perfecţ�ie: totul se află la locul său
ş� i î�n ordinea corectă. Î� n cursul săptămânii el se trezeş� te exact la
6:30, face un duş� ş� i se bărbiereş� te, bea puţ�ină cafea, î�ş�i ia cutia cu
mâncare î�n care se află nelipsitul senviş� bologna ş� i Twinkies ş� i iese
pe uş� ă la 7:10 pentru a petrece patruzeci ş� i cinci de minute î�n trafic.
El ajunge la biroul său până la 8:00, acolo se aş� ază ş� i face aceeaş� i
muncă pe care a făcut-o î�n ultimii douăzeci de ani.
La 5:00 pleacă acasă, desface capacul de la „o bere rece” ş� i ia
telecomanda. O oră mai târziu soţ�ia sa vine ş� i ea acasă ş� i hotărăsc
dacă să mănânce rămăş� iţ�e sau să pună o pizza la microunde. După
cină, el se uită la ş� tiri î�n timp ce soţ�ia sa î�i face baie copilului ş� i î�l duce
la culcare. La 9:30 cel mai târziu se duce la culcare. Î�n weekenduri
trebăluieș� te prin curte, î�ș�i î�ntreţ�ine maş� ina ş� i doarme până târziu.
Walt ş� i noua sa soţ�ie sunt căsătoriţ�i de trei ani ş� i chiar dacă el nu ar
descrie relaţ�ia lor ca fiind tocmai „î�nflăcărată de pasiune”, aceasta
este tihnită — chiar dacă î�n ultima vreme pare să repete o mulţ�ime
din tiparele primei sale căsătorii.
Cunoş� ti pe cineva exact ca Walt? Poate că este cineva pe care î�l

cunoş� ti intim — cineva care nu î�nfruntă niciodată abisurile devas-
tării sau disperării cumplite, dar care nici nu gustă î�nălţ�imile pasiu-
nii ş� i bucuriei. Am auzit spunându-se că singura diferenţ�ă dintre un
ş� anţ� ş� i un mormânt este de câţ�iva metri ş� i, cu mai mult de un secol
î�n urmă, Thoreau observa că „Marea masă de oameni î�ş�i duce viaţ�a
î�ntr-o disperare tăcută.” Pe măsură ce intrăm î�n noul secol, fraza
aceasta este, din păcate, mai aplicabilă ca niciodată. Dacă există
vreun lucru pe care l-am observat î�n nenumăratele scrisori pe care
le-am primit de când am scris Putere nemărginită, acela este preva-
lenţ�a copleş� itoare a acestui tip de disociere î�n vieţ�ile oamenilor —
ceva care „s-a î�ntâmplat” pur ş� i simplu din dorinţ�a lor de a evita
durerea — ş� i setea cu care prind fiecare ocazie de a se simţ�i mai vii,
mai pasionali, mai electrizaţ�i. Din perspectiva mea, î�n vreme ce că-
lătoresc î�n jurul lumii, cunoscând oameni din toate categoriile sociale
ş� i „luând pulsul” a sute de mii de indivizi, cu toţ�ii părem să î�nţ�ele-
gem, instinctiv, riscul unei „monotonii” emoţ� ionale ş� i căutăm cu
disperare moduri de a ne face inimile să bată din nou.
Atât de mulţ�i oameni suferă sub iluzia că emoţ�iile sunt complet
î�n afara controlului lor, că acestea sunt ceva ce se produce î�n mod
spontan, ca reacţ�ie la evenimentele din vieţ�ile noastre. Adeseori ne
este groază de emoţ�ii de parcă ar fi viruş� i care ne iau î�n colimator ş� i
ne atacă atunci când suntem cel mai vulnerabili. Uneori, ne gândim
la ele ca la „veriş� orii inferiori” ai intelectului nostru ş� i le ignorăm
temeiul. Sau presupunem că emoţ�iile apar ca răspunsuri la ceea ce
ne fac sau ne spun alţ�ii. Care este elementul comun î�n toate aceste
crezuri globale? Este concepţ�ia eronată că nu avem niciun control
asupra acestor lucruri misterioase numite emoţ�ii.
Din nevoia lor de a se feri să simtă anumite emoţ�ii, oamenii vor
merge până la extreme, uneori până la ridicol. Ei vor apela la dro-
guri, alcool, mâncare î�n exces, jocuri de noroc; vor aluneca î�n depre-
sii debilitante. Pentru a evita să „rănească” o persoană iubită (sau
pentru a nu fi răniţ�i de una), ei î�ş�i vor suprima toate emoţ�iile, vor
deveni androizi emoţ�ionali ş� i, î�n cele din urmă, vor distruge toate
sentimentele de conexiune care i-au adus laolaltă de la bun î�nceput,

devastându-i î�n felul acesta pe cei pe care î�i iubesc cel mai mult.
Cred că există patru feluri elementare î�n care oamenii fac faţ�ă
emoţ�iei. Pe care dintre acestea ai folosit-o astăzi?
1. Evitarea. Toţ�i vrem să evităm emoţ�iile dureroase. Prin ur-
mare, majoritatea oamenilor î�ncearcă să evite orice situaţ�ie care ar
putea să-i ducă la emoţ�iile de care se tem — sau mai rău, unii oa-
meni î�ncearcă să nu simtă niciun fel de emoţ�ie! Dacă, spre exemplu,
se tem de respingere, ei î�ncearcă să evite orice situaţ�ie care ar putea
să ducă la respingere. Se feresc de relaţ�ii. Nu aplică pentru joburi
dificile. Abordarea emoţ�iilor î�n felul acesta reprezintă capcana su-
premă deoarece, chiar dacă evitarea situaţ�iilor negative te poate
apăra pe termen scurt, aceasta te ţ�ine la distanţ�ă chiar de dragos-
tea, intimitatea ş� i conexiunea pe care ţ�i le doreş� ti cel mai mult. Ş� i î�n
cele din urmă, nu poţ�i evita sentimentele. O abordare mult mai pu-
ternică este aceea de a î�nvăţ�a să găseş� ti sensul pozitiv ascuns î�n
acele lucruri despre care credeai cândva că sunt emoţ�ii negative.
2. Negarea. O a doua abordare î�n tratarea emoţ�iilor este strategia
negării. Oamenii î�ncearcă adeseori să se disocieze de sentimentele
lor spunând: „Nu mi se pare chiar aşa de rău.” Î�ntre timp, ei conti-
nuă să alimenteze focul dinăuntrul lor gândindu-se cât de oribil e
totul, sau cum a profitat cineva de ei, sau cum ei fac totul cum trebu-
ie, dar lucrurile ies tot prost ş� i de ce asta li se î�ntâmplă de fiecare
dată lor? Cu alte cuvinte, ei nu-ş� i schimbă niciodată focalizarea sau
fiziologia ş� i continuă să pună aceleaş� i î�ntrebări care privează de
putere. Simţ�irea unei emoţ�ii ş� i î�ncercarea de a te preface că aceasta
nu există nu face decât să creeze ş� i mai multă durere. Din nou, igno-
rarea mesajelor pe care emoţ�iile tale î�ncearcă să ţ�i le transmită nu
va ameliora lucrurile. Dacă mesajul pe care emoţiile tale încear-
că să ţi-l transmită este ignorat, emoţiile îşi vor mări pur şi
simplu amperajul; acestea se intensifică până când devii î�n cele
din urmă atent. Î�ncercarea de a-ţ�i nega emoţ�iile nu este o soluţ�ie.
Î� nţ�elegerea ş� i utilizarea lor este strategia pe care o vei î�nvăţ� a î�n
acest capitol.
3. Competiţia. Mulţ�i oameni î�ncetează să se mai lupte cu emoţ�iile

lor dureroase ş� i se hotărăsc să se complacă. Î�n loc să afle mesajul
pozitiv pe care emoţ�ia lor î�ncearcă să li-l transmită, ei o intensifică
ş� i o fac să fie chiar mai rea decât este. Acest lucru devine o „emble-
mă a curajului” ş� i î�ncep să concureze cu ceilalţ�i, spunând: „Crezi că
tu stai prost? Hai să-ţ�i spun cât de prost stau eu!” Aceasta devine la
propriu o parte din identitatea lor, un fel de a fi unic; î�ncep să fie
mândri că sunt î�ntr-o situaţ�ie mai proastă ca a tuturor. După cum î�ţ�i
poţ�i da seama, aceasta este una dintre cele mai mortale capcane
dintre toate. Această abordare trebuie evitată cu orice preţ� , doarece
devine o profeţ�ie care se î�mplineş� te singură, î�n care persoana sfâr-
ş� eş� te investind î�n faptul că se simte prost î�n mod regulat — ş� i atunci
aceasta este realmente prinsă-n capcană. O abordare mult mai pu-
ternică ş� i mai sănătoasă î�n tratarea emoţ�iilor despre care credem
că sunt dureroase este să î�nţ�elegem că acestea servesc unui ţ�el po-
zitiv, iar acesta este…
4. Învăţarea şi Utilizarea. Dacă vrei să-ţ�i faci viaţ�a să meargă,
trebuie să-ţ�i faci emoţ�iile să lucreze pentru tine. Nu poţ�i să fugi de
ele; nu poţ�i să le reduci la tăcere; nu le poţ�i bagateliza ş� i nu te poţ�i
î�nş� ela pe tine î�nsuţ�i î�n legătură cu ceea ce î�nseamnă acestea. Dar
nici nu le poţ�i permite să-ţ�i dirijeze viaţ�a. Emoţ�iile, chiar ş� i cele care
ţ�i se par dureroase pe termen scurt, seamănă î�n relitate cu o busolă
internă care î�ţ�i indică acţ�iunile pe care trebuie să le î�ntreprinzi pen-
tru a-ţ�i realiza obiectivele. Neş� tiind cum să foloseş� ti această busolă,
vei fi pentru totdeauna la mila oricărei intemperii psihice care se va
abate asupra ta.
Numeroase discipline terapeutice î�ncep de la presupunerea
eronată că emoţ�iile sunt inamicii noş� tri sau că starea noastră emo-
ţ�ională de bine î�ş�i are rădăcinile î�n trecutul nostru. Adevărul este că
noi doi putem trece de la plâns la râs î�ntr-o clipă, dacă tiparul con-
centrării noastre mentale ş� i al fiziologiei este pur ş� i simplu î�ntre-
rupt cu suficienţ�ă forţ�ă. Spre exemplu, psihanaliza freudiană caută
acele „secrete adânci ş� i î�ntunecate” din trecutul nostru pentru a
explica dificultăţ� ile noastre din prezent. Totuş� i, cu toţ� ii ş� tim că
indiferent care ar fi lucrul pe care î�l cauţ�i continuu, î�l vei găsi cu si-
guranţ�ă. Dacă tu cauţ�i î�n mod constant motivele pentru care trecu-
tul ţ� i-a paralizat prezentul sau motivul pentru care eș� ti atât de
„terminat”, atunci creierul tău se va conforma, oferindu-ţ�i referinţ�e
care să-ţ�i susţ�ină solicitarea ş� i va genera emoţ�iile negative potrivi-
te. Cât de bine ar fi dacă ai adopta credinţ�a globală că „trecutul tău
nu este egal cu viitorul tău”!
Singurul mod prin care î�ţ�i poţ�i utiliza eficace emoţ�iile este să
î�nţ�elegi că toate î�ţ�i sunt de folos. Trebuie să î�nveţ�i din emoţ�iile tale
ş� i să le foloseş� ti pentru a crea rezultatele pe care le vrei pentru o
mai bună calitate a vieţ�ii. Emoţiile pe care le-ai crezut cândva
negative sunt doar un apel la acţiune. De fapt, î�n loc să le numim
emoţ�ii negative, de aici î�nainte, î�n capitolul acesta, hai să le numim
Semnale de Acţiune. Odată ce te familiarizezi cu fiecare semnal ş� i
mesajul său, emoţ�iile tale devin aliatul, nu inamicul tău. Ele devin
prietenul tău, mentorul tău, antrenorul tău; ele te călăuzesc prin
cele mai î�nalte culmi ş� i prin cele mai demoralizatoare depresiuni.
Acţ�iunea de a î�nvăţ�a să utilizezi aceste semnale te eliberează de te-
meri ş� i î�ţ�i dă posibilitatea să ai experienţ�a î�ntregii bogăţ�ii de care
noi, oamenii, suntem capabili. Prin urmare, pentru a ajunge î�n acest
punct, trebuie să-ţ�i schimbi crezurile globale referitoare la ce sunt
emoţ�iile. Acestea nu sunt prădători, î�nlocuitori ai logicii sau produ-
se ale toanelor altor oameni. Acestea sunt Semnale de Acţ�iune care
î�ncearcă să te călăuzească spre promisiunea unei mai bune calităţ�i
a vieţ�ii.
Dacă tu doar reacţ�ionezi la emoţ�iile tale printr-un tipar de evita-
re, atunci vei pierde mesajul nepreţ�uit pe care acestea ţ�i-l pot oferi.
Dacă tu continui să ratezi mesajul ş� i nu reuş� eş� ti să faci faţ�ă emoţ�iilor
atunci când apar prima oară, acestea vor evolua devenind crize î�n
toată regula. Toate emoţ�iile noastre sunt importante ş� i valoroase î�n
cantităţ�ile corecte, cu o sincronizare ş� i un context adecvate.
Dă-ţi seama că emoţiile pe care le simţi chiar în clipa aceas-
ta sunt un dar, o linie directoare, un sistem de sprijin, un apel
la acţiune. Dacă îţi reprimi emoţiile şi încerci să le alungi din
viaţa ta sau dacă le amplifici şi le dai voie să preia controlul,

iroseşti una dintre cele mai preţioase resurse ale vieţii.
Aş� adar, care este sursa emoţ�iilor? Tu eşti sursa tuturor emo-
ţiilor tale; tu eş� ti cel care le creează. Foarte mulț�i oameni cred că
trebuie să aş� tepte anumite experienţ�e pentru a putea simţ�i emoţ�iile
pe care ş� i le doresc. Spre exemplu, ei nu-ş� i î�ngăduie lor î�nş� iş� i să se
simtă iubiţ�i sau fericiţ�i sau î�ncrezători, fără ca un anumit set de aș� -
teptări să fie satisfăcut. Eu sunt aici ca să-ţ�i spun că te poţi simţi în
orice fel alegi să te simți, în orice moment.
Î�n seminarele pe care le realizez î�n apropiere de casa mea din
Del Mar, California, noi am creat o ancoră distractivă care să ne
amintească cine este cu adevărat responsabil pentru emoţ�iile noas-
tre. Aceste seminare se desfăş� oară î�ntr-o staţ�iune superbă de patru
stele, Inn L’Auberge, care este situată chiar pe malul oceanului ş� i
este de asemenea aproape de staţ�ia de tren. De vreo patru ori pe zi
poţ�i să auzi trenul care ș� uieră zgomotos î�n timp ce trece pe acolo.
Câţ�iva dintre participanţ�ii la seminar devin iritaţ�i de î�ntrerupere
(aminteş� te-ţ�i, ei nu ş� tiu î�ncă de Vocabularul Transformaţ�ional!) aş� a
că eu am hotărât că aceasta era ocazia perfectă de a transforma
frustrarea î�n amuzament. „De aici î�nainte”, i-am anunț�at eu, „de fie-
care dată când auzim trenul acela ş� uierând, vom sărbători. Vreau să
văd cât de bine puteţ�i să vă faceţ�i să vă simţ�iţ�i de fiecare dată când
auziţ�i trenul. Î�ntotdeauna ne aş� teptăm să apară persoana potrivită
sau situaţ�ia potrivită, î�nainte să ne simţ�im bine. Dar cine stabileş� te
dacă aceasta este persoana sau situaţ�ia potrivită? Când î�ntr-adevăr
te simț�i bine, cine te face să te simț�i bine? Tu însuți! Dar pur ş� i simplu
tu ai o regulă care spune că trebuie să aş� tepţ�i până când se produc
A, B ş� i C î�nainte să-ţ�i permiţ�i ţ�ie î�nsuţ�i să te simţ�i bine. De ce să aş� -
tepţ�i? De ce să nu institui o regulă care spune că de fiecare dată
când auzi un tren ş� uierând, te vei simţ�i minunat î�n mod automat?
Vestea bună este că fluieratul trenului este probabil mai consistent
ş� i mai predictibil decât oamenii care speri că vor apărea ca să te
facă să te simţ�i bine!”
Acum, de fiecare dată când auzim trecerea trenului, se instalează

veselia. Oamenii sar imediat de pe scaunele lor, ovaţ�ionează ş� i ţ�ipă
ş� i se comportă ca niş� te maniaci caraghioş� i — inclusiv doctori,
avocaţ� i, manageri generali, oameni care se presupune că erau
inteligenţ� i î�nainte să sosească! Î� n timp ce toată lumea ia loc î�na-
poi, se instalează un râs zgomotos. Care este lecţ� ia? Nu trebuie
să aş� tepţ� i după nimic ş� i după nimeni! Nu ai nevoie de niciun
motiv special ca să te simţi bine — pur şi simplu, poţi hotărî
să te simţi bine chiar acum, doar pentru că eşti în viaţă, doar
pentru că vrei.
Aş� adar, dacă tu eş� ti sursa turturor emoţ�iilor tale, de ce nu te
simţ�i bine tot timpul? Din nou, asta este din cauză că aş� a numitele
tale emoţ�ii negative î�ţ�i transmit un mesaj. Care este mesajul aces-
tor Semnale de Acţiune? Ele îţi spun că ceea ce faci tu în pre-
zent nu funcţionează, că motivul pentru care simţi durere stă
fie în felul în care percepi lucrurile, fie în procedurile pe care le
utilizezi: mai exact, în felul în care le comunici oamenilor nevo-
ile şi dorinţele tale sau în acţiunile pe care le întreprinzi.
Ceea ce faci nu produce rezultatul pe care î�l vrei ş� i trebuie să-ţ�i
schimbi abordarea. Nu uita că percepţ�iile tale sunt controlate de
lucrurile asupra cărora te concentrezi ş� i de î�nţ�elesurile pe care le
extragi din interpretarea lucrurilor. Ş� i î�ţ�i poţ� i schimba percepţ� ia
î�ntr-o clipă, schimbând doar felul î�n care î�ţ�i utilizezi fiziologia sau
punându-ț�i o î�ntrebare mai bună.
Procedurile tale includ stilul tău de a comunica. Poate că eş� ti
prea dur î�n felul tău de a comunica sau poate că procedura ta nici
măcar nu-ţ�i comunică nevoile, iar tu te aş� tepţ�i ca alte persoane să
ş� tie de ce ai nevoie. Asta ar putea să creeze foarte multă frustrare,
furie ş� i durere î�n viaţ�a ta. Poate că acest Semnal de Acţiune de a
te simţi rănit încearcă să-ţi spună că trebuie să-ţi schimbi felul
în care comunici astfel î�ncât să nu te mai simţ�i rănit pe viitor. Fap-
tul că te simţi deprimat este un alt apel la acţiune, spunându-ţi
că trebuie să-ţi schimbi percepţia conform căreia problemele cu
care te confrunţ�i sunt permanente ş� i scăpate de sub control. Sau că
trebuie să î�ntreprinzi vreun fel de acţ�iune fizică ca să dirijezi o zonă

a vieţ� i i tale astfel î�n cât să-ţ� i aminteş� ti î� n că o dată că tu deţ� i i
controlul.
Acesta este adevăratul mesaj al tuturor Semnalelor tale de Acţ�iu-
ne. Ele nu î�ncearcă decât să te sprijine să acţ�ionezi pentru a schimba
felul î�n care gândeş� ti, pentru a schimba felul î�n care percepi lucrurile
sau pentru a-ţ�i schimba procedurile de comunicare sau de comporta-
ment. Aceste apeluri la acţ�iune sunt acolo pentru a-ţ�i aminti că nu
vrei să fii ca musca aceea care se loveş� te continuu de fereastră, î�n-
cercând să iasă prin sticlă—dacă nu-ţ� i schimbi abordarea, toată
perseverenţ�a din lumea nu te va ajuta cu nimic. Semnalele tale de
Acţ�iune î�ţ�i ş� optesc (poate că ţ�ipă!), prin experienţ�a durerii, că tre-
buie să schimbi ceea ce faci.
ŞASE PAŞI SPRE MĂIESTRIA EMOŢIONALĂ

Am descoperit că, de fiecare dată când simt o emoţ�ie dureroasă,
există ş� ase paş� i pe care î�i pot face foarte rapid pentru a-mi sparge
tiparele limitative, pentru a găsi beneficiul acelei emoţ�ii ş� i pentru a
mă organiza pe mine î�nsumi, astfel î�ncât, pe viitor, să pot primi lec-
ţ�ia acelei emoţ�ii ş� i să pot elimina mai repede durerea. Să le exami-
năm pe scurt.
PASUL UNU
Identifică ceea ce simţi cu adevărat
Prea des oamenii sunt atât de supraî�ncărcaţ�i, î�ncât nici măcar nu
ş� tiu ce simt. Tot ceea ce ş� tiu ei este că sunt „atacaţ�i” de toate aceste
emoţ�ii ş� i sentimente negative.
Î�n loc să te simţ�i supraî�ncărcat, fă un pas î�napoi pentru o clipă
ş� i î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce simt eu de fapt chiar acum?” Dacă
prima oară gândeş� ti „Mă simt furios”, î�ncepe să te î�ntrebi pe tine
î�nsuţ�i: „Oare chiar mă simt furios? Sau este altceva? Poate că ceea ce
simt eu î�n realitate este că sunt rănit. Sau mă simt de parcă am ratat
o ocazie pentru ceva.” Î�nţ�elege că sentimentul de a fi rănit sau cel de
a fi pierdut ceva nu sunt tot atât de intense ca sentimentul furiei.
Luând pur ş� i simplu o pauză pentru a identifica ceea ce simţ�i cu
adevărat, ş� i î�ncepând să î�ţ�i pui la î�ndoială emoţ�iile, este posibil să
diminuezi intensitatea emoţ�ională pe care o simţ�i ş� i astfel să faci
faţ�ă situaţ�iei mult mai rapid ş� i mai uş� or.
Spre exemplu, dacă spui: „Chiar acum mă simt respins”, te-ai
putea î�ntreba pe tine î�nsuţ�i: „Mă simt respins sau simt un sentiment
de separare de persoana pe care o iubesc? Mă simt respins sau mă
simt dezamăgit? Mă simt respins sau mă simt puţ�in nelalocul meu?”
Aminteş� te-ţ�i de puterea Vocabularului Transformaţ�ional de a-ţ�i di-
minua imediat intensitatea. Din nou, pe măsură ce identifici ceea ce
simţ�i cu adevărat, poţ�i reduce ş� i mai mult intensitatea, lucru care
face ş� i mai uş� or procesul de a î�nvăţ�a de pe urma emoţ�iei.
PASUL DOI
Acceptă-ţi şi apreciază-ţi emoţiile,
ştiind că acestea te sprijină
Nu vrei să spui că emoţ�iile tale sunt greş� ite. Ideea că toate lucrurile
pe care le simţ�i sunt „greş� ite” este o modalitate grozavă de a distru-
ge comunicarea cinstită cu tine î�nsuţ�i ş� i, de asemenea, cu ceilalţ�i. Fii
recunoscător că există o parte a creierului tău care î�ţ�i trimite un
mesaj de sprijin, un apel la acţ�iune pentru a efectua o schimbare fie
î�n percepţ�ia ta asupra vreunui aspect al vieţ�ii tale, fie î�n acţ�iunile
tale. Dacă eş� ti dispus să ai î�ncredere î�n emoţ�iile tale, ş� tiind că, deş� i
nu le î�nţ�elegi pe moment, absolut toate cele pe care le simţ�i sunt
acolo pentru a te sprijini să faci o schimbare pozitivă, vei opri nu-
maidecât războiul pe care l-ai purtat cândva cu tine î�nsuţ�i. Î�n loc de
asta, te vei vedea pe tine î�nsuţ�i descoperind soluţ�ii simple. Eticheta-
rea unei emoț�ii drept „greş� ită” are rareori efectul de a-i diminua
intensitatea. Orice lucru căruia î�i opunem rezistenț�ă tinde să per-

siste. Cultivă sentimentul de preţuire pentru toate emoţiile ş� i,
la fel ca un copil care are nevoie de atenţ�ie, î�ţ�i vei vedea emoţ�iile
„calmându-se” aproape instantaneu.
PASUL TREI
Fii curios în legătură cu mesajul
pe care ţi-l oferă această emoţie
Î� ţ�i aminteş� ti de puterea schimbării stărilor emoţ� ionale? Dacă te
plasezi pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o dispoziţ�ie mentală î�n care te simţ�i real-
mente curios să î�nveţ�i ceva, aceasta este o î�ntrerupere imediată de
tipar pentru orice emoţ�ie ş� i î�ţ�i dă posibilitatea să î�nveţ�i foarte multe
despre tine î�nsuţ�i. Când devii curios, asta te ajută să-ţi stăpâ-
neşti emoţia, să rezolvi provocarea şi să împiedici producerea
aceleiași probleme pe viitor.
Pe măsură ce î�ncepi să simţ�i emoţ�ia, devino curios î�n legătură
cu ceea ce are aceasta să î�ț�i ofere cu adevărat. Ce trebuie să faci
chiar acum pentru a î�mbunătăț�i lucrurile? Dacă te simţ�i singur, spre
exemplu, devino curios ş� i î�ntreabă: „Este posibil ca eu să interpre-
tez pur ş� i simplu greş� it situaţ�ia, că sunt singur, când î�n realitate am
o mulţ�ime de prieteni? Dacă le spun, pur ş� i simplu, că aș� dori să ne
vizităm, oare lor nu le-ar plăcea de asemenea să ne vizităm? Singu-
rătatea mea î�mi dă un mesaj că trebuie să acţ�ionez, să fiu mai acce-
sibil ş� i să creez legături cu oamenii?”
Iată patru î�ntrebări pe care să ţ�i le adresezi ţ�ie î�nsuţ�i pentru a
deveni curios î�n legătură cu emoţ�iile tale:
Ce vreau să simt cu adevărat?
Ce ar trebui să cred pentru a mă simţi aşa cum m-am simţit?
Ce sunt dispus să fac pentru a crea o soluţie şi a face faţă acestei
emoții chiar acum?
Ce pot să învăţ din asta?
Pe măsură ce devii curios î�n legătură cu emoţ� iile tale, vei î�n-
văţ� a distincţ� ii importante despre acestea, nu doar azi, ci ş� i pe
viitor.
PASUL PATRU
Fii încrezător
Fii î�ncrezător că poţ�i face faţ�ă imediat acestei emoţ�ii. Cel mai ra-
pid, mai simplu şi mai puternic mod pe care îl cunosc de a
face faţă unei emoţii este să-ţi aminteşti de un moment când
ai simţit o emoţie similară şi să-ţi dai seama că ai făcut faţă cu
succes acestei emoţii şi înainte. Cum i-ai făcut faţ�ă ş� i î�n trecut, cu
siguranţ�ă î�i poţ�i face faţ�ă astăzi, din nou. Adevărul este că, dacă ai
primit acest Semnal de Acţ�iune î�nainte ş� i ai trecut cu bine prin el,
ai deja o strategie pentru felul î� n care să-ţ� i schimbi stările
emoţ�ionale.
Aş� a că opreş� te-te chiar acum ş� i aminteş� te-ţ�i de momentul acela
când ai simţ�it aceleaş� i emoţ�ii ş� i de felul î�n care le-ai tratat î�ntr-o
manieră pozitivă. Foloseş� te asta ca pe un exemplu de urmat sau ca
pe o listă de control pentru ceea ce poţ�i să faci chiar acum, pentru a
schimba felul î�n care te simţ�i. Ce ai făcut atunci? Ai schimbat lucrul
asupra căruia te concentrai, î�ntrebările pe care ţ�i le puneai, percep-
ţ�iile? Sau ai î�ntreprins vreun fel de acţ�iune nouă? Hotărăş� te să faci
acelaş� i lucru chiar acum, cu î�ncrederea că va funcţ�iona la fel cum a
făcut-o î�nainte.
Dacă te simţ�i deprimat, spre exemplu, ş� i ai fost capabil să redre-
sezi situaţ�ia î�nainte, î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce am făcut atunci?”
Ai realizat o acţ�iune nouă, cum ar fi să ieș� i la alergat sau să dai niș� te
telefoane? După ce ai făcut unele distincţ�ii despre ceea ce ai făcut î�n
trecut, fă aceleaş� i lucruri acum ş� i vei descoperi că vei obţ�ine rezul-
tate similare.
PASUL CINCI
Asigură-te că poţi face faţă acesteia
nu doar astăzi, ci şi pe viitor
Vrei să fii sigur că poţ�i face faţ�ă acestei emoţ�ii cu uş� urinţ�ă pe viitor,
având un plan grozav pentru a face asta. Un mod de a reuş� i acest
lucru este să-ţ�i aminteş� ti, pur ş� i simplu, modurile î�n care ai tratat-o
î�n trecut ş� i să exersezi soluţ�ionarea situaţ�iilor î�n care acest Semnal
de Acţ�iune ar apărea pe viitor. Priveş� te-te, ascultă-te ş� i simte-te pe
tine î�nsuţ�i făcând faţ�ă acestei situaţ�ii cu uş� urinţ�ă. Repetările aceste-
ia, î�nsoţ�ite de intensitate emoţ�ională, vor crea î�n interiorul tău o
reţ�ea neurală a certitudinii că poţ�i face faţ�ă cu uş� urinţ�ă unor astfel
de dificultăţ�i.
Î�n plus, scrie pe o bucată de hârtie trei sau patru alte moduri î�n
care ţ�i-ai putea schimba percepţ�ia atunci când apare un Semnal de
Acţ�iune, sau moduri prin care ai putea să schimbi maniera î�n care
î�ţ�i comunicai sentimentele ş� i nevoile sau moduri prin care să-ţ�i poţ�i
schimba acţ�iunile pe care le realizai î�n această situaţ�ie specifică.
PASUL ŞASE
Entuziasmează-te şi acţionează
Acum că ai terminat primii cinci paş� i — ai identificat ceea ce sim-
ţ�eai cu adevărat, ai apreciat emoţ�ia î�n loc să te lupţ�i cu ea, ai devenit
curios î�n legătură cu ceea ce î�nseamnă aceasta î�n realitate ş� i cu
lecţ�ia pe care ţ�i-o oferea, ai î�nvăţ�at din ea, ţ�i-ai dat seama cum să
redresezi lucrurile î�n favoarea ta modelând vechile tale strategii de
succes pentru tratarea acestei emoţ�ii, ai repetat soluţ�ionarea ei î�n
situaţ�ii viitoare ş� i ai instalat un sentiment al certitudinii — ultimul
pas este evident: entuziasmează-te şi acţionează! Entuziasmează-te
că poţ�i face faţ�ă cu uş� urinţ�ă acestei emoţ�ii ş� i acţ�ionează imediat
pentru a dovedi că i-ai făcut faţ� ă. Nu rămâne blocat î�n emoţ� iile
limitative pe care le ai. Exprimă-te pe tine î�nsuţ�i utilizând ceea ce ai

repetat î�n interior pentru a crea o schimbare î�n percepţ�iile sau acţ�i-
unile tale. Aminteş� te-ţ�i că noile distincţ�ii pe care tocmai le-ai făcut
vor schimba nu doar felul î�n care te simţ�i azi, ci ș� i felul î�n care vei
trata această emoţ�ie pe viitor.
Cu aceş� ti ş� ase paş� i simpli, poţ�i stăpâni practic orice emoţ�ie care
apare î�n viaţ�a ta. Dacă te trezeş� ti confruntându-te cu aceeaş� i emoţ�ie
î�n repetate rânduri, această metodă î�n ş� ase paş� i te va ajuta să iden-
tifici tiparul ş� i să î�l schimbi î�ntr-un interval scurt de timp.
Aş� a că exersează folosirea acestui sistem. Ca orice alt lucru
nou-nouţ� , la î�nceput ar putea să pară greoi. Dar cu cât î�l faci mai
mult, cu atât va deveni mai uş� or de folosit ş� i, destul de curând, te vei
surprinde pe tine î�nsuţ�i croindu-ţ�i un drum prin ceea ce credeai că
sunt câmpuri emoţ�ionale minate. Ceea ce vei vedea î�n loc de asta va
fi un teren cu antrenori personali care te vor călăuzi la fiecare pas al
drumului, arătându-ţ� i unde trebuie să mergi pentru a-ţ� i atinge
obiectivele.
Nu uita, cel mai bun moment pentru a face faț�ă unei emoţ�ii este
prima dată când î�ncepi să o simţ�i. Este mult mai dificil să î�ntrerupi
un tipar emoţ� ional când acesta este complet dezvoltat. Filosofia
mea este „Omoară monstrul din faș� ă”. Foloseş� te acest sistem rapid,
de î�ndată ce Semnalul de Acţ�iune se face simţ�it ş� i te vei surprinde
pe tine î�nsuţ�i fiind capabil să faci faț�ă rapid practic oricărei emoţ�ii.
CELE ZECE SEMNALE DE ACŢIUNE

Cu doar cei ş� ase paş� i, poţ�i schimba majoritatea emoţ�iilor. Dar pen-
tru a te determina pe tine î�nsuţ�i să ajungi ca nici măcar să nu fie
nevoie să foloseș� ti cei ş� ase paş� i, s-ar putea să ţ�i se pară util să ai o
î�nţ� elegere conş� tientă a mesajului pozitiv pe care fiecare dintre
emoţ�iile sau Semnalele tale de Acţ�iune majore î�ncearcă să ţ�i-l ofere.
Î� n următoarele câteva pagini î�ţ�i voi î�mpărtăş� i cele zece emoţ� ii
primare pe care majoritatea oamenilor î�ncearcă să le evite, dar pe

care tu le vei folosi î�n schimb pentru a te motiva pe tine î�nsuţ�i să
acţ�ionezi.
Citirea acestei liste cu Semnale de Acţ�iune nu-ţ�i va oferi stăpâ-
nirea instantanee a propriilor emoţ� ii. Trebuie să utilizezi aceste
distincţii în mod consecvent pentru a te bucura de roadele lor. Î� ţ�i
sugerez să reciteş� ti această secţ�iune de câteva ori, subliniind zonele
care sunt deosebit de semnificative pentru tine ş� i apoi să scrii Sem-
nalele de Acţ�iune pe un cartonaș� de 8 pe 13 cm pe care î�l poţ�i purta
cu tine peste tot, amintindu-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i de î�nţ�elesul pe care emoţ�ia
î�l are cu adevărat pentru tine ş� i ce acţ�iune poţ�i î�ntreprinde pentru a
o utiliza. Ataş� ează unul dintre aceste mici cartonaș� e de apărătoarea
de soare din maş� ina ta, nu doar pentru a o revedea pe parcursul
zilei, ci ş� i pentru ca atunci când rămâi blocat î�n trafic ş� i î�ncepi să
„fierbi de furie”, să poţ�i scoate fiş� a ş� i să-ţ�i aminteş� ti ţ�ie î�nsuţ�i de
natura pozitivă a mesajului pe care î�l primeş� ti.
Hai să î�ncepem cu cel mai elementar apel la acţ�iune, emoț�ia de…
1. DISCONFORT. Emoţ�iile stânjenitoare nu au o intensitate
enormă, dar ne deranjează ş� i creează senzaţ�ia sâcâitoare că lucruri-
le nu sunt tocmai î�n regulă.
Mesajul:
Plictiseala, nerăbdarea, neliniştea, suferinţa sau stânje-
neala ușoară îţi transmit toate un mesaj că ceva nu este tocmai
în regulă. Poate că felul î�n care percepi lucrurile nu funcţ�ionează
cum trebuie sau acţ�iunile pe care le î�ntreprinzi nu produc rezulta-
tele pe care le vrei.
Soluţia:
Să ne ocupăm de emoţ�iile disconfortului este simplu:
1) Foloseşte deprinderile pe care le-ai învăţat deja în car-
tea asta pentru a-ţi schimba starea.
2) Clarifică ceea ce vrei şi
3) Rafinează-ţi acţiunile. Încearcă o abordare uşor diferită

şi vezi dacă nu poţi schimba imediat felul în care te simţi în le-
gătură cu situaţia şi/sau schimbă calitatea rezultatelor pe care
le produci.
Ca toate emoţ� iile, dacă nu sunt soluţ� ionate, sentimentele de
disconfort se vor intensifica. Disconfortul este î�ntrucâtva dureros,
dar anticiparea unei posibile dureri emoţ�ionale este mult mai in-
tensă decât disconfortul pe care este posibil să-l simţ�i pe moment.
Noi doi trebuie să ne amintim că imaginaţ�ia noastră poate să facă
lucrurile de zece ori mai intense decât orice am putea simţ�i vreodată
î�n viaţ�a reală. De fapt, există un proverb î�n ş� ah ş� i î�n artele marţ�iale:
„Ameninţ�area cu un atac este mai mare decât atacul î�nsuş� i.” Atunci
când î�ncepem să anticipăm durerea, î�ndeosebi niveluri intense ale
acesteia, noi î�ncepem să dezvoltăm adeseori Semnalul de Acţ�iune
pentru…
2. TEAMĂ. Emoţ�iile de teamă includ totul, de la nivelurile scă-

zute de î�ngrijorare ş� i neliniş� te, la grija intensă, anxietate, frică ş� i
chiar teroare. Teama slujeş� te unui obiectiv ş� i mesajul său este
simplu.
Mesajul:
Teama este pur şi simplu anticiparea că trebuie să ne pre-
gătim pentru un lucru care urmează să se producă în curând.
Î�n cuvintele devizei cercetaş� ilor: „Fii pregătit”. Fie trebuie să ne
pregătim pentru a ne adapta situaţ�iei, fie să facem ceva pentru a o

schimba. Tragedia este că majoritatea oamenilor fie î�ncearcă să-ş� i
nege teama, fie se complac î�n ea. Niciuna dintre aceste abordări nu
respectă mesajul pe care teama î�ncearcă să-l transmită, aş� a că
aceasta te va urmări pe măsură ce î�ncearcă să-ş� i facă î�nţ�eles mesa-
jul. Nu vrei să te predai î�n faţ�a fricii ş� i să o amplifici î�ncepând să te
gândeş� ti la ceea ce se poate î�ntâmpla mai rău, dar nici nu vrei să te
prefaci că ea nu este acolo.
Soluţia:
Reexaminează acel ceva care-ți provoca teamă şi evaluează
ce trebuie să faci ca să te pregăteşti mental. Stabileşte ce acţi-
uni trebuie să realizezi pentru a răspunde situaţiei în cel mai
bun mod posibil. Uneori am făcut toate pregătirile pe care le pu-
team face î�ntr-o anumită privinț�ă; nu mai putem face nimic altceva
— dar tot stăm degeaba simţ�ind teamă. Acesta este punctul î�n care
trebuie să foloseş� ti antidotul pentru teamă: trebuie să iei hotă-
rârea de a avea credinţă, ş� tiind că ai făcut tot ce se putea pentru a
te pregăti pentru lucrul de care te temi ş� i că majoritatea temerilor
vieţ�ii se adeveresc rareori. Dacă ele se adeveresc, este posibil să te
simţ�i…
3. RĂNIT. Dacă există vreo emoţ�ie care pare să domine relaţ�ii-

le umane, atât cele personale, cât ş� i cele profesionale, aceea este
emoţ�ia de a fi rănit. Sentimentele asociate unei răni sunt gene-
rate de regulă de un simțământ al pierderii. Când oamenii se
simt răniţ�i, ei se dezlănţ�uie la adresa celorlalţ�i. Noi trebuie să auzim
mesajul real pe care ni-l oferă durerea.
Mesajul:
Mesajul pe care semnalul rănirii ni-l oferă este acela că
avem o aşteptare care nu a fost satisfăcută. De multe ori, acest
sentiment apare atunci când ne-am aş� teptat ca o persoană să-ş� i
ţ�ină cuvântul, iar aceasta nu a făcut-o (chiar dacă nu i-ai spus, spre
exemplu, că te aș� tepț�i să nu spună altcuiva lucrurile despre care aţ�i
discutat). Î�n acest caz, tu simţ�i o pierdere a intimităţ�ii cu acea per-

soană, poate o pierdere a î�ncrederii. Acel simț�ământ al pierderii
este ceea ce creează sentimentul rănirii.
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că este posibil să nu fi pierdut nimic în rea-
litate. Poate că ceea ce trebuie să abandonezi este percepţia
falsă că această persoană î�ncearcă să te rănească sau să-ţ�i facă rău.
Poate că acea persoană chiar nu-ş� i dă seama de impactul acţ�iunilor
sale asupra vieţ�ii tale.
2) Î� n al doilea rând, opreş� te-te puţ� in ş� i reevaluează situaţ� ia.
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Chiar există o pierdere aici? Sau judec
situaţia aceasta prea devreme sau prea aspru?”
3) O a treia soluţie care te poate ajuta să laşi în urmă senti-
mentul că ai fost rănit este să-i comunici sentimentul tău de
pierdere persoanei implicate, într-un mod elegant şi adecvat.
Spune-i: „Mai zilele trecute, când s-a î�ntâmplat X-Y-Z, am interpretat
î�n mod greș� it asta, am considerat că î�nsemna că ţ�ie nu î�ţ�i pasă, ș� i am
un sentiment al pierderii. Mă poţ�i lămuri ce s-a î�ntâmplat cu adevă-
rat?” Schimbându-ţ�i pur ş� i simplu stilul de a comunica ş� i clarificând
ceea ce se petrece, vei descoperi adesea că rănirea dispare î�n câteva
clipe.
Cu toate acestea, dacă sentimentul de a fi rănit nu este soluţ�io-
nat, acesta se amplifică adeseori ş� i se transformă î�n…
4. FURIE. Emoţ�iile de furie includ totul, de la a fi uş� or iritat la

a fi furios, resentimentar, î�nverş� unat sau chiar scandalizat.
Mesajul:
Mesajul furiei este că o regulă sau o aşteptare importantă,
pe care tu le respecţi în viaţa ta, au fost încălcate de altcineva
sau poate chiar de tine. (Vom discuta mai mult despre asta î�n Ca-
pitolul 16 despre reguli.) Când primeş� ti mesajul furiei, trebuie să
î�nţ�elegi că poţ�i schimba această emoţ�ie, la propriu, î�ntr-o clipă.
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că este posibil să fi interpretat în mod greşit
întreaga situaţie, că furia ta, în privința faptului că această per-
soană ţi-a încălcat regulile, îşi poate avea sursa în faptul că
aceasta nu ştia ce este cel mai important pentru tine (chiar
dacă tu crezi că ar fi trebuit să ştie).
2) Înţelege că fie și dacă o persoană ți-a încălcat unul din-
tre standarde, regulile tale nu sunt neapărat regulile „corecte”,
chiar dacă tu ai sentimente atât de puternice în privința lor.
3) Adresează-ți ție însuţi o întrebare care conferă mai mul-
tă putere, cum ar fi: „Pe termen lung, este adevărat că acestei
persoane chiar îi pasă de mine?” Întrerupe furia întrebându-te
pe tine însuţi: „Ce pot învăţa din asta? Cum pot comunica aces-
tei persoane importanţa pe care aceste aşteptări o au pentru
mine, într-un fel care să o determine să vrea să mă ajute şi să
nu-mi mai înşele aşteptările din nou pe viitor?”
Spre exemplu, dacă eşti furios, schimbă-ţi percepţia — poate
că această persoană chiar nu-ţ�i cunoş� tea regulile. Sau schimbă-ţi
procedura — poate că nu ţ�i-ai comunicat adevăratele nevoi î�ntr-un
mod eficient. Sau schimbă-ţi comportamentul — spune-le oameni-
lor de la bun î�nceput, spre exemplu: „Hei, asta este privat. Promite-mi
te rog că nu vei pomeni nimănui de asta; pentru mine este foarte
important.”
Pentru numeroş� i oameni, furia constantă sau eş� ecul de a nu
reuş� i să-ş� i respecte propriile standarde ş� i reguli conduc la…
5. FRUSTRARE. Frustrarea poate veni din numeroase surse.

De fiecare dată când ne simţ�im de parcă am fi î�nconjuraţ�i de obsta-
cole î�n vieţ�ile noastre, când depunem continuu un efort, dar nu ne
primim recompensa, avem tendinţ�a de a simţ�i emoţ�ia frustrării.
Mesajul:
Mesajul frustrării este un semnal entuziasmant. Asta în-
seamnă că creierul tău crede că te-ai putea descurca mai bine
decât o faci acum. Frustrarea este foarte diferită de dezamăgire,
care reprezintă sentimentul că există un lucru pe care ţ�i-l doreş� ti î�n
viaţ�a ta, dar nu-l vei căpăta niciodată. Din contră, frustrarea este
un semn pozitiv. Acesta î�nseamnă că soluţ�ia problemei tale î�ţ�i este
la î�ndemână, dar că ceea ce faci î�n prezent nu funcţ�ionează ş� i este
nevoie să-ţ�i schimbi abordarea pentru a-ţ�i atinge obiectivul. Este un
semnal pentru tine să devii mai flexibil! Cum soluţ� i onezi
frustrarea?
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că frustrarea este prietena ta şi foloseşte
brainstormingul pentru a găsi noi feluri de a obţine un rezul-
tat. Cum î�ţ�i poţ�i flexibiliza abordarea?
2) Solicită câteva păreri referitoare la felul în care să solu-
ţionezi situaţia. Găseşte un model de urmat, pe cineva care a
găsit un fel de a obţine ceea ce vrei. Cere-i acestuia câteva idei
despre felul î�n care ai putea să obţ�ii, î�ntr-un mod mai eficace, rezul-
tatul dorit.
3) Devino fascinat de ceea ce poţi învăţa, lucruri care te pot
ajuta să faci faţă acestei probleme nu doar azi, ci şi pe viitor,
într-un fel care consumă foarte puţin timp sau energie şi care
creează cu adevărat bucurie.
Mult mai devastatoare decât frustarea este…
6. DEZAMĂGIREA. Dezamăgirea poate fi o emoţ�ie foarte di-

structivă dacă nu o soluț�ionezi repede. Dezamăgirea este sentimen-
tul devastator de a fi „decepţ� ionat” sau că vei pierde un anumit
lucru pentru totdeauna. Orice lucru care te face să te simţ�i trist sau
î�nvins, ca urmare a faptului de a te fi aş� teptat la mai mult decât pri-
meş� ti, este dezamăgitor.
Mesajul:
Mesajul pe care ţi-l transmite dezamăgirea este că o aştep-
tare pe care ai avut-o — un obiectiv pe care îl urmăreai cu ade-
vărat — probabil că nu se va materializa, aşa că este momentul
să-ţi schimbi aşteptările, să le faci mai potrivite acestei situaţii
şi să acţionezi pentru a stabili şi a atinge un nou obiectiv ime-
diat. Ş� i aceea este soluţ�ia.
Soluţia:
1) Determină imediat un lucru pe care îl poţi învăţa din
această situaţie şi care te poate ajuta pe viitor să obţii chiar
lucrul pe care îl urmăreai de la bun început.
2) Stabileşte un nou obiectiv, un lucru care va inspira încă
şi mai mult şi spre care poţi avansa direct.
3) Gândeşte-te că este posibil să judeci prea devreme. Ade-
seori, lucrurile de care eşti dezamăgit sunt doar provocări
temporare, foarte asemănătoare cu povestea lui Billy Joel din
Capitolul 2. După cum am spus, noi doi trebuie să ne amintim
că amânările de la Dumnezeu nu sunt refuzurile lui Dumne-
zeu. Este posibil să te afli î�n ceea ce eu numesc „timpi morţ�i”. Oame-
nii î�ş�i pregătesc singuri dezamăgirea având aş� teptări complet
nerealiste. Dacă astăzi te duci ş� i plantezi o sămânţ�ă, nu poţ�i să te
î�ntorci mâine ş� i să te aş� tepţ�i să vezi un copac.
4) A patra soluţie majoră pentru a face faţă dezamăgirii
este să-ţi dai seama că o situaţie nu s-a încheiat încă şi să dez-
volți mai multă răbdare. Reevaluează complet ceea ce vrei cu
adevărat şi începe să elaborezi un plan chiar mai eficace pen-
tru a-l realiza.
5) Cel mai puternic antidot pentru emoţia dezamăgirii este
cultivarea unei atitudini de expectativă pozitivă referitor la
ceea ce se va întâmpla în viitor, indiferent de ceea ce s-a întâm-
plat în trecut.
Dezamăgirea supremă pe care o putem simţ�i este exprimată de
obicei prin emoț�ia de…
7. VINOVĂŢIE. Emoţ�iile vinovăţ�iei, regretului ş� i remuş� cării se

numără printre emoţ�iile pentru a căror evitare oamenii depun cele
mai mari eforturi î�n viaţ�ă ş� i acest lucru este foarte valoros. Acestea
sunt emoţ�ii dureroase pentru noi, dar ş� i ele, la rândul lor, au o func-
ț�ie valoroasă ce devine evidentă după ce auzim mesajul.
Mesajul:
Vinovăţia îţi spune că ai încălcat unul dintre cele mai înalte
standarde ale tale şi că trebuie să faci imediat ceva pentru a te
asigura că nu vei viola acel standard din nou, în viitor. Dacă î�ţ�i
aminteş� ti, î�n Capitolul 6 am spus că efectul de pârghie devine acce-
sibil atunci când cineva î�ncepe să asocieze durerea cu ceva. Apli-
când suficientă durere unui comportament, acea persoană î�l va
schimba î�n cele din urmă, ş� i cel mai puternic efect de pârghie este
durerea pe care ne-o putem aplica nouă î�nş� ine. Pentru mulţ�i oa-
meni vinovăţ�ia este efectul de pârghie suprem prin care să schimbe
un comportament. Cu toate acestea, unele persoane î�ncearcă să
răspundă vinovăţ�iei proprii negând-o ş� i reprimând-o. Din neferici-
re, asta funcţ�ionează rar. Vinovăţ�ia nu dispare; ea nu face decât să
revină cu ș� i mai multă putere.
Cealaltă extremă este să capitulezi ş� i să te laş� i copleş� it de vino-
văţ�ie, moment î�n care î�ncepi să accepţ�i pur ş� i simplu durerea ş� i să
simţ�i neajutorarea î�nvăţ�ată. Nu acesta este scopul vinovăţ�iei. Din
nou, aceasta este proiectată să ne î�mpingă să acţ�ionăm pentru a
crea o schimbare. Oamenii nu reuş� esc să î�nţ�eleagă acest lucru ş� i se
simt adeseori atât de î�ncărcaţ�i de remuş� cări î�n legătură cu un lucru
pe care l-au făcut cândva, î�ncât î�ş�i permit lor î�nş� iș� i să se simtă infe-
riori pentru tot restul vieţ�ii lor! Nu acela este mesajul vinovăţ�iei.
Aceasta este acolo ca să se asigure fie că vei evita unele comporta-
mente din cauza certitudinii tale că acestea vor avea ca urmare vi-
novăţ�ia, fie, dacă ţ�i-ai î�ncălcat deja standardul, se află acolo pentru
a aplica suficientă durere î�năuntrul tău ca să te determine să-ţ�i iei
din nou angajamentul faţ�ă de un standard mai î�nalt. Totuş� i, după ce
î�ţ�i corectezi vechiul comportament, de care te simţ�i vinovat, ş� i eş� ti

sincer ş� i consecvent, mergi mai departe.
Soluţia:
1) Recunoaşte că ai încălcat, de fapt, un standard esenţial
pe care ţi-l impui ţie însuţi.
2) Angajează-te la modul absolut să te asiguri că acest com-
portament nu se va întâmpla din nou pe viitor. Repetă în min-
tea ta felul în care ai putea să abordezi aceeaşi situaţie de care
te simţi vinovat, dacă ai putea să o retrăiești, într-o manieră
care să fie consistentă cu cele mai înalte standarde personale
ale tale. Pe măsură ce te angajezi fără vreo umbră de î�ndoială că nu
vei permite niciodată acelui comportament să se producă din nou,
ai dreptul să laş� i î�n urmă vinovăţ�ia.
Î�n cazul acesta, vinovăţ�ia ş� i-a atins obiectivul de a te determina
să adopţ�i un standard mai ridicat pe viitor. Utilizeaz-o; nu te lăsa
copleş� it de ea!
Unele persoane reuş� esc să se epuizeze mental ş� i emoţ�ional de-
oarece eş� uează constant să satisfacă aş� teptările pe care le au de la
ei î�nş� iş� i î�n practic fiecare sector al vieţ�ii. Prin urmare, majoritatea
acestor oameni î�ncearcă un sentiment de …
8. INADECVARE. Acest sentiment al lipsei de valoare se pro-

duce de fiecare dată când simţ�im că nu putem să facem un lucru pe
care ar trebui să î�l putem face. Desigur, provocarea constă î�n faptul
că adeseori, noi avem o regulă complet nedreaptă pentru a sta-
bili dacă suntem sau nu adecvaţi. Î�n primul rând, î�nţ�elege mesa-
jul pe care ţ�i-l oferă inadecvarea.
Mesajul:
Mesajul este acela că în momentul de faţă nu ai nivelul de
competenţă necesar pentru sarcina din faţa ta. Aceasta îţi spu-
ne că ai nevoie de mai multă informaţie, înţelegere, strategii,
instrumente sau încredere.
Soluţia:
1) Pur şi simplu, întreabă-te pe tine însuţi: „Este aceasta o
emoţie potrivită pe care să o simt în această situaţie? Sunt eu
realmente inadecvat sau trebuie să schimb felul în care percep
lucrurile?” Poate că te-ai convins pe tine î�nsuţ�i că, pentru a te simţ�i
adecvat, trebuie să mergi pe ringul de dans ş� i să-l depăş� eş� ti pe
Michael Jackson. Probabil că asta este o percepţ�ie inadecvată.
Dacă sentimentul tău este justificat, mesajul inadecvării
este că trebuie să găseşti un fel de a face ceva mai bine decât
înainte. Î�n cazul acesta, soluţ�ia este de asemenea evidentă:
2) De fiecare dată când te simţi inadecvat, preţuieşte încu-
rajarea de a te perfecţiona. Aminteş� te-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i că nu eş� ti „per-
fect” ş� i că nici nu trebuie să fii. Cu această constatare, poţi să începi
să te simţi adecvat în clipa în care te angajezi pentru CANI!—
perfecţionare constantă şi neîntreruptă în acest domeniu.
3) Găseşte un model de urmat—cineva care este eficace în
domeniul în care te simţi inadecvat—şi beneficiază de puţină
pregătire din partea lor. Doar procesul de a te hotărî� să stăpâneş� ti
la perfecţ�ie acest domeniu al vieţ�ii tale ş� i realizarea fie ș� i a celei mai
mici doze de progres va transforma o persoană inadecvată î�ntr-o
persoană care î�nvaţ� ă. Această emoţ� ie este importantă pentru că
atunci când cineva se simte inadecvat acesta are tendinţ�a de a că-
dea î�n capcana neajutorării î�nvăţ�ate ş� i î�ncepe să vadă problema ca
pe una permanentă cu el î�nsuș� i. Nu există vreo minciună mai mare
pe care să ţ�i-o poţ�i spune ţ�ie î�nsuţ�i. Tu nu eş� ti inadecvat. S-ar putea
să fii nepregătit sau necalificat î�ntr-un anumit domeniu, dar nu eş� ti
inadecvat. Î�nzestrarea pentru măreţ�ie î�n orice domeniu se găseş� te
î�năuntrul tău chiar ş� i î�n clipa aceasta.
Atunci când î�ncepem să simţ�im că problemele sunt permanen-
te sau generalizate sau avem mai multe lucruri de rezolvat decât ne
putem imagina, avem tendinţ�a de a ceda î�n faț�a emoț�iilor de…
9. SUPRAÎNCĂRCARE SAU COPLEŞIRE. Amărăciunea, de-

presia ş� i neajutorarea sunt simple expresii ale senzaț�iei că eș� ti su-
praî�ncărcat sau copleş� it. Amărăciunea apare atunci când ai impresia
că nu există niciun î�nţ�eles î�nălţ�ător pentru ceva ce s-a î�ntâmplat sau
că viaţ�a ta este afectată negativ de oameni, evenimente sau forţ�e
aflate î�n afara controlului tău. Oamenii aflaţ�i î�n această stare devin
copleş� iţ�i ş� i î�ncep frecvent să simtă că nimic nu poate schimba situ-
aţ�ia, că problema este prea mare — este permanentă, universală ş� i
personală. Oamenii ajung î�n aceste stări emoţ�ionale de fiecare dată
când î�ş�i percep lumea î�ntr-un fel care î�i face să simtă că se î�ntâmplă
mai multe decât pot ei să facă faţ�ă. Adică ritmul, cantitatea sau in-
tensitatea emoţ�iilor par copleş� itoare.
Mesajul:
Mesajul emoției de a fi copleșit este că trebuie să reevaluezi
ce este cel mai important pentru tine în această situaţie. Moti-
vul pentru care eş� ti supraî�ncărcat este că î�ncerci să rezolvi mai
multe lucruri î�n acelaş� i timp ş� i î�ncerci să schimbi totul peste noap-
te. Sentimentul de a fi supraî�ncărcat sau copleş� it tulbură ş� i distruge
vieţ�ile unui număr de oameni mai mare decât oricare altă emoţ�ie.
Soluţia:
1) Hotărăşte care este absolut cel mai important lucru pe
care să te concentrezi, dintre toate lucrurile cu care te confrunţi
în viaţa ta.
2) Acum notează pe hârtie care sunt cele mai importante lu-
cruri pe care vrei să le realizezi şi pune-le într-o ordine a priorită-
ţii. Simpla lor transcriere îţi va da posibilitatea să începi să încerci
un sentiment al controlului asupra a ceea ce se petrece.
3) Abordează primul lucru din lista ta şi continuă să acţio-
nezi până îl vei stăpâni la perfecţie. Imediat ce stăpâneş� ti la per-
fecţ�ie un anumit domeniu, vei î�ncepe să prinzi elan. Creierul tău va
î�ncepe să-ş� i dea seama că tu deţ�ii controlul ş� i că nu eş� ti supraî�ncăr-
cat, copleş� it sau deprimat, că problema nu este permanentă ş� i că tu
poţ�i găsi de fiecare dată o soluţ�ie.
4) Atunci când simţi că este cazul să începi să laşi în urmă

o emoţie copleşitoare ca amărăciunea, începe să te concen-
trezi pe ceea ce poţi controla şi acceptă că trebuie să existe un
sens care conferă putere în toate astea, chiar dacă tu nu-l poţi
înţelege încă.
Stima noastră de sine este adeseori legată de capacitatea noas-
tră de a ne controla mediul. Atunci când creăm un mediu, în inte-
riorul minţilor noastre, care are pentru noi prea multe
solicitări simultane şi intense, cu siguranţă ne vom simţi su-
praîncărcaţi. Dar noi avem de asemenea puterea de a schimba
acest lucru concentrându-ne pe ceea ce putem controla şi con-
fruntându-ne cu ele pe rând.
Cu toate acestea, probabil că emoţ�ia de care majoritatea oame-
nilor se tem cel mai mult este acel sentiment de decuplare cunoscut
ş� i sub numele de …
10. SINGURĂTATE. Orice lucru care ne face să ne simţ�im sin-

guri, despărţ�iţ�i sau separaţ�i de ceilalţ�i aparţ�ine acestei categorii.
Te-ai simţ�it vreodată cu adevărat singur? Nu cred că existe cineva
pe lume care să nu se fi simţ�it.
Mesajul:
Mesajul singurătăţii este că ai nevoie de o legătură cu oa-
menii. Dar ce î�nseamnă mesajul? Oamenii presupun frecvent că
î�nseamnă o conexiune sexuală sau intimitate instantanee. Mai apoi,
se simt frustraţ�i deoarece chiar ş� i atunci când au intimitate, ei se
simt î�n continuare singuri.
Soluţia:
1) Soluţia pentru singurătate este să-ţi dai seama că poţi
depune un efort, poţi crea imediat o conexiune şi poţi pune
capăt singurătăţii. Pretutindeni există oameni cărora le pasă.
2) Identifică tipul de legătură de care ai nevoie. Ai nevoie de
o legătură intimă? Poate că ai nevoie doar de puţ� ină prietenie
elementară sau de cineva care să te asculte, î�mpreună cu care să

râzi sau cu care să vorbeş� ti. Pur ş� i simplu, trebuie să-ţ�i identifici
adevăratele nevoi.
3) Aminteşte-ţi ţie însuţi că ceea ce este grozav la senti-
mentul de singurătate este că înseamnă: „Mie chiar îmi pasă de
oameni şi îmi face plăcere să fiu cu ei. Trebuie să descopăr de
ce fel de legătură personală am nevoie chiar acum şi apoi să
acţionez imediat pentru a o realiza.”
4) Apoi, acţionează direct pentru a intra în contact şi pen-
tru a crea o legătură cu cineva.
Aş� adar, iată-ţ�i lista celor zece Semnale de Acţ�iune. Din câte poţ�i
vedea, fiecare dintre aceste emoţ�ii î�ţ�i oferă mesaje care î�ţ�i dau pute-
re ş� i un apel pentru a-ţ�i schimba fie percepţ�iile false ş� i care privează
de putere, fie procedurile tale inadecvate, adică stilul tău de comu-
nicare sau acţ�iunile. Pentru a utiliza pe deplin această listă, nu uita
să o reiei de câteva ori ş� i cu fiecare repetiţ�ie caută ş� i notează mesajele
pozitive pe care ţ�i le transmite fiecare semnal, precum ş� i soluţ�iile pe
care le poţ�i folosi î�n viitor. Aproape toate emoţ�iile „negative” î�ş�i au
baza î�n aceste zece categorii sau sunt un hibrid al acestora. Dar tu
poţ�i face faţ�ă oricărei emoţ�ii î�n felul î�n care am discutat anterior:
parcurgând cei ş� ase paş� i, devenind curios ş� i descoperind î�nţ�elesul
ce conferă putere pe care ţ�i-l oferă aceasta.
Trebuie să ne cultivăm grădina.

— Voltaire
Gândeş� te-te la mintea, la emoţ�iile ş� i la spiritul tău ca la grădina su-

premă. Modul î�n care î�ţ�i poţ�i asigura o recoltă abundentă ş� i hrăni-
toare este acela de a sădi seminţ� e precum iubirea, căldura ş� i
aprecierea, î�n locul unor seminţ�e ca dezamăgirea, furia ş� i teama.
Î�ncepe să gândeş� ti acele Semnale de Acţ�iune ca pe niş� te buruieni
din grădina ta. O buruiană este un apel la acţ�iune, nu-i aş� a? Aceasta
spune: „Trebuie să faci ceva; trebuie să smulgi asta ca să faci loc să

crească plante mai bune ş� i mai sănătoase.” Continuă să plantezi ti-
purile de plante care î�ţ�i plac ş� i smulge buruienile de î�ndată ce le
observi.
Permite-mi să-ţ�i ofer zece seminţ�e emoţ�ionale pe care le poţ�i
planta î�n grădina ta. Dacă hrăneş� ti aceste seminţ�e concentrându-te
să simţ�i ceea ce vrei să simţ�i î�n fiecare zi, î�ţ�i vei impune ţ�ie î�nsuţ�i o
aş� teptare a măreţ�iei. Aceste seminţ�e creează o viaţ�ă care î�nfloreş� te
ş� i î�ț�i realizează cel mai î�nalt potenţ�ial. Hai să le explorăm pe scurt
acum ş� i gândeş� te-te că fiecare dintre aceste emoţ�ii reprezintă un
antidot pentru oricare dintre emoţ�iile „negative” pe care este posi-
bil să le fi simţ�it anterior.
CELE ZECE EMOŢII ALE PUTERII

1. IUBIRE ŞI CĂLDURĂ. Expresia consistentă a iubirii pare
să fie capabilă să topească aproape toate emoţ�iile negative cu care
intră î�n contact. Dacă cineva este furios pe tine, poţ�i să fii î�n conti-
nuare iubitor faţ� ă de el adoptând un crez fundamental precum
această minunată convingere, din cartea A Course in Miracles*, con-
form căreia toată comunicarea este fie un răspuns iubitor, fie
un strigăt după ajutor. Dacă cineva vine la tine î�ntr-o stare de du-
rere sau de furie ş� i tu î�i răspunzi consistent cu iubire ş� i căldură, î�n
cele din urmă starea sa se va schimba ş� i intensitatea acesteia se va
topi î�n î�ntregime.
Dacă ai putea doar să iubeşti îndeajuns, ai putea să fii cea

mai puternică persoană din lume.
— Emmet Fox
* Volum apărut în limba română la editura Foundation For Inner Peace, în

2008, cu titlul Curs de miracole (n.red.)
2. APRECIERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ. Eu cred că toate emoț�ii-

le puternice fac parte din expresiile iubirii, fiecare fiind î�ndreptată
î�ntr-o altă direcţ� ie. Pentru mine, aprecierea ş� i recunoş� tinţ� a sunt
două dintre cele mai spirituale emoţ�ii, exprimând î�n mod activ, prin
gândire ş� i acţ�iune, aprecierea ş� i iubirea mea pentru toate darurile
pe care mi le-a făcut viaţ�a, pe care mi le-au făcut oamenii, pe care mi
le-a făcut experienţ�a. Faptul de a trăi î�n această stare emoţ�ională î�ţ�i
va ameliora viaţ�a mai mult decât aproape orice alt lucru pe care î�l
cunosc. Cultivarea acestora este cultivarea vieţ�ii. Trăieş� te cu o atitu-
dine de recunoş� tinţ�ă.
3. CURIOZITATE. Dacă vrei cu adevărat să te dezvolţ�i î�n viaţ�ă,

î�nvaţ�ă să fii la fel de curios ca un copil. Copiii ş� tiu cum să se minune-
ze — acesta fiind motivul pentru care sunt atât de adorabili. Dacă
vrei să vindeci plictiseala, fii curios. Dacă eşti curios, niciun
lucru nu este o corvoadă; este automat — tu vrei să î�nveţ�i. Cultivă
curiozitatea ş� i viaţ�a devine un studiu nesfârş� it al bucuriei.
4. ENTUZIASM ŞI PASIUNE. Entuziasmul ş� i pasiunea pot

adăuga vigoare oricărui lucru. Pasiunea poate transforma orice
provocare î�ntr-o ocazie extraordinară. Pasiunea este puterea ne-
stăpânită ce ne împinge vieţile înainte cu un tempo mai mare
decât am avut vreodată. Pentru a-l parafraza pe Benjamin Disraeli,
omul este cu adevărat mare doar atunci când acţ�ionează din pasiu-
ne. Cum „obţ�inem” pasiune? Î�n acelaş� i fel î�n care „obţ�inem” iubire,
căldură, apreciere, recunoş� tinţ�ă ş� i curiozitate — hotărâm să o simţ�im!
Foloseş� te-ţ�i fiziologia: vorbeş� te mai repede, vizualizează imaginile
mai repede, miş� că-ţ�i corpul î�n direcţ�ia î�n care vrei să mergi. Nu sta
pur ş� i simplu gândind indiferent. Nu poţ�i fi plin de pasiune dacă te
prăbuş� eş� ti pe birou, respiri superficial ş� i bolboroş� eş� ti cuvintele.
5. HOTĂRÂRE. Toate emoţ�iile de mai sus sunt nepreţ�uite, dar

există una pe care trebuie să o ai dacă vrei să creezi valoare
durabilă î�n această lume. Aceasta va dicta cum faci faţ�ă supărărilor
ş� i provocărilor, dezamăgirilor ş� i deziluziilor. Hotărârea înseamnă
diferenţa dintre a fi blocat şi a fi blocat cu puterea fulgerătoare
a angajamentului. Dacă vrei să te faci pe tine î�nsuţ�i să slăbeş� ti, să
dai acele telefoane de afaceri sau să mergi până la capăt cu orice
lucru, acţ�iunea de a te „forţ�a” pe tine î�nsuţ�i nu va da roade. Singurul
lucru care va funcț�iona este să te plasezi pe tine î�n

Limbă

Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aprecieri pentru

Trezeşte uriaşul din tine

„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un alt instrument profund şi pu-

„Campionii sunt cei care se pot impulsiona singuri să devină mai

„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un apel pasionat la acţiune care te

„Tony Robbins are o credibilitate uluitoare. Cartea lui, Trezeş� te uri-

„Tony Robbins este gânditorul de top în psihologia realizării perso-

* Volumul a apărut în limba română în 2011, la editura Amaltea, cu titlul Cum

«Paginile curg cu creativitatea noului discurs, asigurând conşti-

© 2017 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Romică Lixandru

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

Traducere din limba engleză:

Pe măsură ce î�ncep să reflectez la anvergura acestui proiect, î�mi aduc

Î�ntregii mele echipe de la birourile Robbins Research International

Pentru Martin ş� i Janet Sheen, pentru că sunt asemenea exemple

* Volum, cu titlul Putere nemărginită, a apărut în limba română în 2001 la editura

Când am fost invitat să scriu această prefaț� ă, am trăit simultan

Dacă ții în mână această carte, probabil te interesează subiectul

un nivel mai î�nalt decât cel al „rezolvării problemei”. Ei î�nț�eleg la nivel

Partea întâi: Dezlǎnțuie-ți puterea 19

Partea a doua: Preluarea controlului — sistemul principal 451

Partea a treia: Şapte zile pentru a-ţi modela viaţa 609

Partea a patra: O lecţie pe tema destinului 677

Ca psiholog-ș� ef al Spitalului Bellevue din New York City, văd atât de

î�nvăț�ate acolo colegilor ș� i pacienț�ilor. Am numit cursul „o pregătire

Dr. Frederick L. Covan.

Cu toț�ii avem visuri… Cu toț�ii vrem să credem, î�n adâncul sufletului

ș� i „cu dificultăț�i de î�nvăț�are.” Utilizând principiile managementu-

măcar nu aș� putea spune de ce, lăsându-mă pe mai departe singura-

CUM SǍ CREEZI SCHIMBǍRI DURABILE

ș� i mulț�i alț�ii care au făcut pasul magnific ș� i puternic de a-ș� i ridica

poț�i schimba imediat ș� i dramatic performanț�a. Uneori, antrenorul

diagnosticaț�i î�n fiecare an cu depresie clinică ș� i că î�n fiecare an sunt

3. Măiestria în materie de relații

5. Măiestria asupra timpului

majoritatea oamenilor supraestimează ce pot realiza î�ntr-un an − ş� i

Nu î�ţ�i î�mpărtăş� esc aceste lecţ�ii pentru a-ţ�i spune că eu deţ�in

implementezi toate strategiile sau să utilizezi toate instrumentele

Î�n această carte vei î�nvăţ�a o serie de strategii simple ş� i specifice

familia pe care mi-o doream. Am folosit această putere pentru a-mi

Î�n timp ce priveş� ti î�n urmă la perioada ultimilor zece ani, au

Nu circumstanțele îl creează pe om,

Mai mult decât orice altceva, eu cred că deciziile nostre, nu condiţiile

Gândeş� te-te pentru un moment. Există vreo diferenţ�ă î�ntre a fi

angajament. Nu face decât să prezinte o preferinţ�ă, spunând: „Sunt

dinăuntrul lumii noastre. Ce a schimbat totul î�n Europa de Est î�n

Nimic nu poate rezista voinţei umane care îşi va risca

sensul egalităţ� ii, oportunităţ� ii ş� i dreptăţ� ii pentru toţ� i americanii

singur moment de hotărâre singular, puternic ş� i angajat. Ce ai putea

Există un adevăr elementar referitor la toate acţiunile

Dacă luarea deciziilor este atât de simplă ş� i de puternică, atunci de

termenul „decizie” atât de imprecis, î�ncât a ajuns să descrie ceva

viitoare ş� i le vei privi ca pe o ocazie de a face noi distincţ�ii ş� i de a-ţ�i

î�mbunătăț�iri imediate a calităț�ii vieţ�ii noastre. Această carte ş� i viaţ�a

Destinul tău este modelat de momentele în care iei decizii.

Cele trei decizii care î�ţ�i controlează destinul sunt:

Nu cunosc nimic mai încurajator decât capacitatea omului