Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Aprecieri pentru
Trezeşte uriaşul din tine
„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un alt instrument profund şi pu-

ternic din arsenalul Robbins al conştiinţei de sine. Acesta a fost o
sursă enormă de putere şi de înţelegere pentru mine atât personal,
cât şi profesional.”
− PETER GUBER
Preş� edinte al Consiliului Director ş� i CEO
al Sony Pictures Entertainment Inc.
„Campionii sunt cei care se pot impulsiona singuri să devină mai

buni în mod constant şi să lucreze în mod consistent la un nivel de
vârf. Anthony Robbins este „coachul suprem” pentru genul de bărbaţi
şi femei care nu vor fi niciodată mulţumiţi cu mai puţin decât ceea ce
pot fi.”
− PAT RILEY
„Antrenorul Deceniului” NBA
„Un produs clasic al lui Robbins… aceasta este cartea pentru toţi
cei care aspiră la realizări personale şi la măreţie, care aspiră să ob-
țină nota 10 în toate domeniile vieţii. Acesta este materialul din care
este alcătuit geniul… gândirea în direcţii noi… refacerea capacităţii de
a visa… trezirea la viaţă a curajului adormit şi a angajamentului.”
− JIM HANSBERGER
Preş� edinte, Grupul Consiliului Director,
Shearson Lehman Brothers, autor al Nice Guys Finish Rich
(Băieț�ii buni ajung bogaț�i)
„Trezeş� te uriaș� ul din tine ar trebui să fie o lectură obligatorie
pentru toţi cei care şi-au luat angajamentul de a creşte calitatea pro-
priei vieţi. Anthony Robbins îl înflăcărează pe cititor atât cu pasiunea
sa, cât şi cu recomandările sale practice.”
− DR. BARBARA DE ANGELIS
Autoare a bestsellerului #1 How to Make Love All the Time*
ş� i a Secrets About Men Every Woman Should Know
(Secrete despre bărbaț�i pe care ar trebui să le cunoască orice femeie)
„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un apel pasionat la acţiune care te

provoacă să îţi aminteşti cine eşti cu adevărat şi să realizezi o contri-
buţie unică din restul vieţii tale.”
− MARTIN SHEEN
„Tony Robbins are o credibilitate uluitoare. Cartea lui, Trezeş� te uri-

aș� ul din tine, este plină de la început şi până la sfârşit cu principii şi teh-
nici întemeiate ştiinţific. Fiecare pagină are o abundenţă de recomandări
bine studiate şi imediat practice despre concentrarea gândurilor şi emo-
ţiilor tale asupra realizării obiectivelor proprii. Robbins este un comuni-
cator puternic şi o autoritate reală în domeniul succesului personal.”
− SCOTT DEGARMO
Redactor-ş� ef ş� i directorul revistei Success
„Tony Robbins este gânditorul de top în psihologia realizării perso-

nale şi a performanţei de vârf. Trezeş� te uriaș� ul din tine nu doar că îţi
oferă fiecare instrument de care ai nevoie pentru a obţine excelenţa per-
sonală dar căldura, pasiunea şi angajamentul lui Tony te vor inspira să
îţi stăpâneşti cu adevărat viaţa şi să îi influenţezi pe ceilalţi pe parcurs.”
− KENNETH BLANCHARD, doctor în științe
Coautor, The One-Minute Manager (Manager la minut**)
* Volumul a apărut în limba română în 2011, la editura Amaltea, cu titlul Cum

să faci dragoste tot timpul (n.red.)
** Volum apărut în limba română în 2008, la editura Meteor Press, cu titlul Cum
să lucrezi ca un manager la minut (n.red.)
„Nimeni din America nu ştie mai multe decât Tony Robbins des-
pre realizarea personală şi crearea succesului adevărat.”
− CHARLES GIVENS
Autor, Wealth Without Risk (Avere fără risc) ş� i
Financial Self-Defense (Auto-apărare financiară)
«Paginile curg cu creativitatea noului discurs, asigurând conşti-

entizarea transformaţională. Capitolul 9, „Vocabularul succesului
suprem”, ne îmbogățește mult mai mult decât putem măsura în
dolari.»
− F.J. GOULD
Profesor, Matematică Aplicată ş� i Ş� tiinţ�a Managementului,
University of Chicago
Preş� edinte, Investment Research Co.
„Tony Robbins este una dintre cele mai influente persoane din
această generaţie. Trezeş� te uriaș� ul din tine este o prezentare fasci-
nantă şi uimitoare a unor descoperiri de ultimă oră şi a unor obser-
vaţii incisive din cadrul unui spectru amplu de subiecte, inclusiv
conştiinţa crescândă a faptului că succesul adevărat este ancorat în
primul rând în valori solide şi în ajutarea celorlalţi.”
− STEPHEN R. COVEY
Autorul bestsellerului nr. 1 New York Times,
The 7 Habits of Highly Effective People***
*** Volum apărut în limba română atât în format tipărit, la editura All, în 2016,
cu titlul Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, cât și sub formă de audiobo-
ok, la editura Act și Politon, cu titlul Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraor-
dinar de eficace (n.red.)
Awaken the Giant Within Copyright © 1991 by Anthony Robbins
Originally published by Free Press, A Division of Simon & Schuster, Inc.
© 2017 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro.
www.actsipoliton.ro/ www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Romică Lixandru

Redactor: Lavinia Vasile
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Editor: Lavinia Vasile
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Robbins, Anthony
Trezeşte uriaşul din tine: cum să preiei imediat controlul destinului tău
mental, emoţional, fizic şi financiar!/ Anthony Robbins;
trad.: Romică Lixandru. - Bucureşti: Act şi Politon, 2017
ISBN 978-606-913-063-6
I. Lixandru, Romică (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor
și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează.
Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe,
dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și
față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să
ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante,
valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect
și responsabil.
Anthony Robbins
Trezește
uriașul
din tine
Cum să preiei imediat
controlul destinului tău mental,
emoţional, fizic şi financiar!
Traducere din limba engleză:

Romică Lixandru
2017
Dedicată puterii nemărginite care doarme înăuntrul tău.
Nu o lăsa să mai doarmă de aici înainte.
Cel mai mult şi mai mult în cazul meu, soţiei mele, Becky,
care este un exemplu viu de iubire
şi susţinere necondiţionată. Te iubesc, scumpo.
Mulțumiri
Pe măsură ce î�ncep să reflectez la anvergura acestui proiect, î�mi aduc

aminte de fundaş� ul omagiat din fotbalul american care aleargă pe te-
ren î�n ultimul sfert al meciului, se sfătuieș� te î�n grămadă, merge î�ncre-
zător cu paş� i mari spre linia de scrimmage ş� i lansează pasa perfectă î�n
spirală patruzeci ş� i cinci de metri î�n terenul advers pentru a marca
touchdown-ul victoriei! Fanii ovaţ�ionează, antrenorii sunt î�ncântaţ�i ş� i
fundaş� ul are ocazia să guste gloria câş� tigării meciului. Dar a fost un
efort de echipă. Fundaş� ul este eroul public; totuş� i, î�n orice joc î�n viaţ�ă
există o mulţ�ime de jucători care sunt eroii ascunş� i ş� i î�n acest demers
au existat o mulţ�ime. Nu am fost niciodată omul care să nu-ş� i găsească
cuvintele, dar când î�ncep să-mi aș� tern pe hârtie sentimentele pe care
le am pentru atât de mulţ�i membri ai familiei, prieteni ş� i colegi loiali ş� i
fenomenal de altruiş� ti, sunt copleş� it. Este dificil să determini o ierarhie
din moment ce a fost un efort de echipă autentic de la î�nceput.
Soţ�iei mele Becky, mamei mele ş� i celor patru copii ai mei − Jairek,
Josh, Jolie ş� i Tyler − dragostea voastră este puterea mea. Nimic nu este
mai important pentru mine.
Asistentelor mele, Deena Tuttle ş� i Karen Risch, două dinamuri ui-
mitoare, care au rămas loiale viziunii că ceea ce facem noi are să facă o
diferenţ�ă, chiar ş� i atunci când î�nsemna că stau treze toată noaptea,
departe de soţ�i ş� i de copii, chiar ş� i când mă urmau pe mine peste tot
prin ţ�ară, rămânând î�ntotdeauna binedispuse ş� i î�nţ�elegătoare. Această
carte nu ar fi putut fi finalizată fără loialitatea lor neclintită.
Reprezentanț�ilor mei de vânzări pe teren ş� i managerilor mei, care
lucrează zilnic pe teren pentru a mă aduce pe mine î�n oraş� e î�n care
sălile de seminar dau pe afară; francizaţ�ilor mei, consultanţ�ilor pentru
dezvoltare personală care m-au ajutat să dovedesc că seminariile vi-
deo chiar fac o diferenţ� ă, vă mulţ� umesc pentru curajul ş� i dăruirea
voastră. Reprezentanț�ilor pentru relaț�ii cu clienţ�ii de la Robbins Re-
search International, care î�l inspiră pe client să acţ�ioneze ş� i să se dez-
volte spre niveluri noi, le rămân foarte recunoscător.
8 Trezește uriașul din tine
Î�ntregii mele echipe de la birourile Robbins Research International

din San Diego, care lucrează un program demenţ� ial pentru a putea
lansa brainstorm-urile mele ş� i pentru a menţ�ine integritatea viziunii
mele, aveţ�i respectul meu.
Partenerilor ş� i asociaţ�ilor din toate Companiile Anthony Robbins, î�n
special prietenilor mei dragi de la Fortune Management, sensibilitatea
voastră faţ�ă de programul meu incredibil mi-a î�nduioş� at inima.
Participanţ�ilor care au asistat la seminariile mele, am î�nvăţ�at mult
de la voi ş� i vă mulţ�umesc pentru participarea voastră î�n acest efort. O
mulţ�umire specială pentru clasa de Certificare din 1991 care m-a spri-
jinit î�n timp ce am lucrat pe parcursul nopţ�ii vreme de mai bine de
două săptămâni pentru a putea preda cartea aceasta la timp.
Lui Earl Strumpell, a cărui dragoste, prietenie ş� i al cărui angaja-
ment de douăzeci ş� i patru de ore pe zi pentru a obţ�ine ş� i a păstra re-
sursele de care am nevoie mi-a oferit liniş� tea sufletească pentru a crea.
Pentru dr. Robert Bays, bunul meu prieten, a cărui î�nţ�elepciune ş� i
dragoste necondiţ�ionată m-au tractat pe drumurile accidentate ş� i a
cărui opinie o consider î�ntotdeauna valoroasă, î�ţ�i sunt etern recunos-
cător. Pentru Vicki St. George, o bijuterie de prietenă, î�ţ�i mulţ�umesc.
Pentru Michael Hutchison, care ridică ş� tacheta mai sus pentru sine,
mă simt binecuvântat de relaţ�ia noastră. Celui mai bun prieten al meu,
Michael Keyes, î�ţ�i mulţ�umesc amice pentru umorul ş� i isteţ�imea ta, pen-
tru compasiunea ş� i sprijinul tău. Pentru Alan, Linda ş� i Josh Hahn, pentru
inspiraţ�ia ş� i prietenia voastră; abia aş� tept un viitor lung ş� i aventuros.
Pentru „echipajul din castel”, î�n special Theresa Lannon ş� i Elizabe-
th Calfee care sunt cel mai bun sistem de asistenţ�ă din lume, vă mulţ�u-
mesc pentru că faceţ�i astfel î�ncât casa acestui om rămâne castelul său!
Pentru bunii mei prieteni din Corporaţ�ia Guthy-Renker, Greg Ren-
ker, Bill Guthy, Lenny Lieberman, Jon Schulberg ş� i John Zahody care,
î�mpreună cu angajaţ�ii de la Cassette Productions, m-au ajutat să distri-
bui peste 7 milioane de casete audio care conţ�ineau filosofia mea a
Puterii Personale oamenilor de pe tot globul î�n doar ultimii doi ani,
preţ�uiesc prietenia noastră.
Lui Peter Guber, pentru telefoanele tale inspiraţ�ionale ş� i pentru
sprijin, apreciez profund relaţ�ia noastră.
Pentru Ken ş� i Marge Blanchard, î�ntâlnirile trimestriale cu mine ş� i cu
Becky sunt î�ntotdeauna o sursă de magie reciprocă ş� i de respect crescând.

Mulțumiri 9
Pentru Martin ş� i Janet Sheen, pentru că sunt asemenea exemple

remarcabile de pasiune, integritate ş� i angajament, vă mulţ�umesc pen-
tru că sunteţ�i o lumină.
Pentru toţ�i voluntarii Fundaţ�iei Anthony Robbins, cei fără un că-
min, prizonierii, copiii ş� i bătrânii nu vor mai fi niciodată la fel mulţ�umi-
tă angajamentului vostru constant de a contribui altruist. Voi faceţ�i cu
adevărat o diferenţ�ă.
Pentru Robert Cialdini, Stu Mittleman, Phil Maffetone, Paul Pilzer ş� i
John Robbins, contribuţ�iile voastre la această carte vor avea un impact
asupra calităţ�ii vieţ�ii oamenilor.
Marelui maestru tae kwon do Jhoon Rhee, a cărui iubire constantă,
loialitate ş� i cunoaş� tere mă motivează pentru realizări ş� i mai mari, mă
î�nclin respectuos î�n faţ�a dumneavostră, domnule.
Incredibililor angajaţ�i ai staţ�iunii noastre din Fiji, Namale Plan-
tation Resort, ş� i locuitorilor satelor î�nvecinate Viville ş� i Nadi, voi m-aţ�i
î�nvăţ�at cu adevărat prin exemplu personal că viaţ�a este un dar ş� i o
bucurie, că fericirea este singura modalitate de a trăi.
Pentru Jan Miller ş� i echipa sa competentă, legătura mea loială cu
această lume idiosincratică a editării de carte, î�mi scot pălăria. Pentru
Dick Snyder, Bob Asahina ş� i Sarah Bayliss, vă mulţ�umesc pentru cre-
dinţ�a voastră î�n mine, î�ncă o dată.
Uriaş� ilor pe ai căror umeri stau, profesorii care au influenţ�at atât
de mult din filosofia, strategiile ş� i abilitatea mea, v-am recunoscut me-
ritele î�n Unlimited Power* ş� i vă prezint din nou salutul meu.
Ş� i, î�n cele din urmă, mulţ�umesc unei armate î�ntregi de oameni din
spatele scenei care m-au susţ� inut, incluzându-i pe: Kathy Moeller,
Suzy Gonzales, Joan Meng, Nancy Minkus, Shari Wilson, Mary Kent,
Valerie Felts, Leigh Lendzian, Dave Polcino, Cherrell Tarantino, Mark
Lamm, Robert Mott pentru ilustraţ�ia grafică ş� i băieţ�ilor de la Franklin
Type î�n New York.
Oamenii aceş� tia nu au acceptat niciodată că ceva este imposibil.
Noi toţ�i ne-am aş� teptat la miracole de-a lungul acestei odisei, miracole
pe care le-am ș� i primit, ş� i cu toţ�ii ne-am dezvoltat ş� i am devenit mai
mult pe parcurs. Voi sunteţ�i cu toţ�ii uriaş� i î�n viaţ�a mea.
* Volum, cu titlul Putere nemărginită, a apărut în limba română în 2001 la editura

Amaltea, iar sub formă de audiobook în anul 2015, la editura Act și Politon (n.red.)
Prefață la ediția în limba română
Ai citit cartea ?
Nu... dar am văzut filmul !
Când am fost invitat să scriu această prefaț� ă, am trăit simultan

două emoț�ii:
... Bucurie, pentru că Tony Robbins este omul de la care am î�nvăț�at
cel mai mult despre dezvoltarea personală, aș� a că propunerea mă
onorează...
... Frustrare, pentru că e dificil să convingi pe cineva să citească o
carte de 700 de pagini, chiar dacă e scrisă de Tony Robbins...
Apoi am tras aer î�n piept, am oftat adânc ș� i mi-am spus:
Dacă ții în mână această carte, probabil te interesează subiectul

mai mult decât te intimidează numărul de pagini... și probabil că
nu te numeri printre cei care spun „e suficient că am văzut filmul...’’
când îi întrebi dacă au citit cartea...
Î�n cazul î�n care ț�i-am stârnit curiozitatea, să ș� tii că există ș� i filmul...
Se numeș� te I am not Your Guru ș� i e un reuș� it documentar Netflix apărut
î�n 2016. Ț� i-l recomand tocmai pentru că te va inspira să citeș� ti cartea.
Întâlnire cu... destinul
Ș� i cartea ș� i filmul sunt concepute î�n jurul celui mai puternic semi-
nar creat de Robbins: Date With Destiny, un eveniment-maraton de 6
zile (14 ore pe zi) î�n care Tony explorează măruntaiele psihicului
uman, făcând demonstraț�ii live cu voluntari pe scenă.
Când am participat la acest eveniment spectaculos î�n 2015, î�n Ca-
lifornia, ș� tiam la ce să mă aș� tept. Eram î�n temă cu stilul lui Tony, cu
demonstraț�iile lui, cu puterea lui de a transforma destine. Î�n plus... ci-
tisem cartea !
Nu eram î�nsă pregătit pentru două lucruri:
Prefață la ediția în limba română 11
1. Pentru felul î�n care m-am simț�it după curs. Vreme de peste un an
am avut energie la nivel dublu faț�ă de cea cu care eram obiș� nuit. Chiar ș� i
astăzi, deș� i mă bucur de o stare de vitalitate mai „aș� ezată” faț�ă de 2015,
sunt mai puternic ș� i mai plin de viaț�ă decât î�n anii de dinainte.
2. Pentru atmosfera creată de cei 3000 de oameni din sală, care nu
doar luau energie, ci ș� i dăruiau. O vibraț�ie incredibilă de optimism ș� i
putere se degaja din corpurile tuturor.
Î� n acel loc, ne simț�eam cu toț�ii puternici ș� i de neoprit, iar Tony
demonstra cu măiestrie cum se poate ridica acest sentiment la cel mai
î�nalt nivel.
Î�n plus, era evident că participanț�ii nu erau niș� te pierde-vară. Nici
preț�ul seminarului, nici î�mbrăcămintea, nici atitudinea lor nu te du-
ceau cu gândul că nu ar fi oameni de succes. După estimarea mea, cam
toț�i cei care merg la Date with Destiny sunt oameni aflaț�i peste media
de succes general acceptată.
Î�n acelaș� i timp, sunt oameni care simt că le lipseș� te ceva... ș� tiu că
există un „mai bine”, un „mai mult” sau un „altceva” care î�ncă urmează
a fi descoperit î�n viaț�a lor:
• Unii simt că relațiile cu cei dragi pot fi îmbunătățite...
• Alții au relații bune, dar cred că pot mai mult în zona finanțelor...
• Pentru alții, zbaterea este legată de obiceiuri nesănătoase...
• Pentru majoritatea e vorba despre trecerea la următorul nivel
în carieră...
Atunci când investim î�n propria viaț�ă ne dorim să î�mbunătăț�im
acea zonă care suferă. Ne gândim că după ce o „rezolvăm”, vom trece la
următoarea... ș� i tot aș� a.
Vestea proastă
Din nefericire, această strategie nu este câș� tigătoare:
Orice om poate dobândi succes î�n carieră dacă î�ș�i dedică viaț�a î�n
totalitate acelui scop. Din păcate, majoritatea facem asta î�n detrimen-
tul relaț�iilor de familie sau al sănătăț�ii... Orice om poate să î�ș�i î�mbună-
tăț�ească situaț�ia financiară dacă tot ce face, de dimineaț�a până seara,
este să studieze acest domeniu. Problema este că această dedicare nu
garantează ș� i o viaț�ă fericită.
Orice om care are corpul bine proporț�ionat poate obț�ine rezultate
bune ca atlet prin dedicare 100% sportului.... dar asta nu aduce auto-
mat bogăț�ia unei vieț�i trăite cu sens.
Credinț�a mea este că tu eș� ti deja un om de succes (î�n cel puț�in unul
dintre domeniile descrise mai sus). Cu toate astea, chiar dacă ai obț�inut
succesul î�n acele domenii ale vieț�ii, î�ncă ai căutări ș� i frustrări î�n altele.
Vestea bună
Tocmai de aceea te afli î�n faț�a celor 700 de pagini. Pentru că vrei
răspunsuri!
Vestea bună este că eș� ti pe punctul să le găseș� ti. „Uriaș� ul” nu e un
text motivaț�ional, ci unul transformaț�ional, mai ales dacă î�l citeș� ti aș� a
cum se citeș� te o carte cu potenț�ial uriaș� .
Ce vreau să spun?
Î�n această carte vei găsi uneltele cu care să cauț�i î�n locul pe care
probabil nu l-ai explorat până acum: tabloul de bord al î�ntregii tale
călătorii, indiferent de domeniul de viaț�ă pe care vrei să î�l explorezi.
Imaginează-ț�i un astfel de tablou de bord cu ceasuri, cadrane, ecrane ș� i
butoane de diferite forme ș� i dimensiuni.
Ele sunt:
• deciziile
• convingerile
• emoțiile
• valorile
• limbajul
• ritualurile
• identitatea
Fiecare dintre aceste elemente ale tabloului de bord este detaliat
î�n carte, cu exemple, analogii, studii de caz ș� i planuri de acț�iune. Este
un text complet, uș� or de citit, motivaț�ional ș� i practic î�n acelaș� i timp.
Când le î�nț�elegi î�n ansamblu, primeș� ti acces la o cunoaș� tere de nivel
superior celei pe care poate ai mai î�ntâlnit-o î�n cărț�ile de „self-help”.
Un alt nivel de cunoaștere
Tony spune adesea că e important să facem diferenț�a î�ntre ș� tiinț�a
succesului ș� i arta î�mplinirii:
Ș� tiinț�a succesului este ceea ce caută să î�nveț�e majoritatea oameni-
lor. Ei vor metode rapide prin care să î�ș�i rezolve problemele î�ntr-un
singur domeniu al vieț�ii ‒ cel care î�i „doare” î�n acel moment (sănătate,
finanț�e sau carieră de exemplu).
Arta împlinirii ajunge să fie practicată doar de cei ce î�nț�eleg cu
adevărat ce î�nseamnă maturitatea. Pentru ei, răspunsurile se găsesc la
un nivel mai î�nalt decât cel al „rezolvării problemei”. Ei î�nț�eleg la nivel

profund ceea ce Tony predă de mulț�i ani:
Problema nu e niciodată lipsa de resurse, ci potențialul care
nu a fost încă trezit la viață.
Când stăpâneș� ti tabloul de bord, eș� ti la fel ca un căpitan de vas
care poate să navigheze prin mări calme sau furtunoase, î�n diverse
zone de pe glob, î�ntrucât stăpâneș� te arta navigaț�iei, nu doar ș� tiinț�a de
a călători pe o rută predefinită. Când stăpâneș� ti această artă a naviga-
ț�iei, trezeș� ti de fapt URIAȘ� UL (potenț�ial) din interiorul tău.
Aceasta este marea miză a cărț�ii de faț�ă: Nu î�ț�i oferă doar resurse
cu care să rezolvi probleme punctuale. Î�ț�i oferă ș� ansa să descoperi î�n
interior potenț�ialul cu care să rezolvi orice tip de problemă, î�n orice
domeniu problematic din viaț�a ta!
Î�n plus, î�ț�i arată ș� i cum să foloseș� ti acest potenț�ial când vrei să î�ț�i
rezolvi propriile probleme, dar ș� i când î�ț�i doreș� ti să î�ț�i ajuț�i semenii să
iasă din situaț�ii dificile.
Fraza pe care tocmai ai citit-o mai sus e motivul pentru care conti-
nui să î�l urmez ca discipol pe Tony Robbins: Î�nvăț�ăturile lui nu te ajută
doar să î�ț�i descoperi URIAȘ� UL POTENȚ� IAL ș� i nici să î�l foloseș� ti exclusiv
ca să evoluezi. Lecț�iile lui î�nchid complet cercul pentru că te î�ncurajează
să contribui la î�mbunătăț�irea vieț�ii semenilor tăi (vezi finalul cărț�ii).
Î�n America, autorul a descoperit la un moment dat faptul că secretul
vieț�ii fericite este contribuț�ia („The Secret of Living is Giving”, spune Tony).
Î�n România, un î�nț�elept local pe nume Nicolae Steinhardt a scris o
carte care surprinde acelaș� i adevăr: Dăruind vei dobândi.
De-a lungul istoriei, oamenii „treziț�i” ai planetei au remarcat ace-
laș� i lucru î�n scrierile ș� i î�nvăț�ăturile lor.
De aceea merită să citeș� ti această carte!
Pentru că atunci când adevărul iese la lumină din mintea î�nț�elep-
ț�ilor, oamenii se trezesc ș� i devin uriaș� ii propriului destin.
Lectură plăcută!
‒ Andy Szekely
autor ș� i speaker, fondator: Bootcamp University
www.andyszekely.ro
Cuprins
Mulțumiri 7
Cuvânt-înainte 16
Partea întâi: Dezlǎnțuie-ți puterea 19

Visuri ale destinului 21
Deciziile: calea spre putere 39
Forța care îți influențeazǎ viața 69
Sistemele de crezuri: puterea de a crea şi puterea de a distruge 101
Schimbarea se poate produce într-o clipǎ? 149
Cum sǎ schimbi orice lucru din viața ta: Ştiința condiționǎrii
neuro-asociative 173
Cum să obţii ceea ce vrei cu adevărat 211
Întrebările sunt răspunsul 249
Vocabularul succesului suprem 283
Distruge blocurile, demolează zidurile 321
Cele zece emoţii ale puterii 349
Magnifica obsesie — crearea unui viitor irezistibil 385
Provocarea mentală de zece zile 435
Partea a doua: Preluarea controlului — sistemul principal 451

Influenţa supremă: sistemul tău principal 453
Valorile de viaţă: busola ta personală 477
Regulile: dacă nu eşti fericit, iată de ce! 517
Referinţele: ţesătura vieţii 553
Identitate: cheia expansiunii 579
Partea a treia: Şapte zile pentru a-ţi modela viaţa 609

Destinul emoţional: singurul succes adevărat 611
Destinul fizic: temniţă a durerii sau palat al plăcerii 615
Destinul relaţiilor: locul în care să împărtăşeşti şi în care
să fii afectuos 631
Destinul financiar: paşi mărunţi spre o mică (sau o mare) avere 637
Fii impecabil: codul tău de conduită 661
Stăpâneşte timpul şi viaţa 669
Odihnă şi joacă: până şi Dumnezeu şi-a luat o zi liberă! 675
Partea a patra: O lecţie pe tema destinului 677

Provocarea supremă: ce poate să facă o singură persoană 679
Cuvânt-înainte
Ca psiholog-ș� ef al Spitalului Bellevue din New York City, văd atât de

multă nefericire umană, nu doar la pacienț�ii bolnavi psihic pe care
î�i tratăm noi, ci, de asemenea, ș� i la angajaț�ii „normali,” „sănătoș� i”
care î�i tratează. De asemenea, văd aceeaș� i nefericire la oamenii bine
integraț�i, de un relativ succes, pe care î�i tratez î�n practica mea pri-
vată. Destul de frecvent, durerea ș� i nefericirea nu sunt necesare ș� i
se î�ncheie î�n cele din urmă atunci când oamenii preiau controlul
asupra propriilor crezuri, sentimente ș� i acț�iuni cu scopul de a mo-
difica evoluț�ia vieț�ii lor. Din nefericire, î�n cea mai mare parte a tim-
pului, ei nu fac asta. Ei aș� teaptă, apoi î�ncearcă să schimbe rezultatul
prost sau, adeseori, merg la un psihiatru dorindu-ș� i doar să se plân-
gă î�n legătură cu viaț�a lor î�ngrozitoare sau să fie „reparaț�i” cumva
de o altă persoană.
Nu este î�ntotdeauna uș� or să le dai oamenilor puterea să î�nț�e-
leagă că ei determină cursul propriei vieț�i. De fapt, aceasta este de
obicei o sarcină copleș� itoare. Î� n consecinț� ă, eu am căutat mereu
metode ș� i tehnologii noi pe care să le transmit mai departe la spital
ș� i pacienț�ilor mei privaț�i. Cu cinci ani î�n urmă am auzit pentru pri-
ma dată despre demersul lui Tony Robbins ș� i am luat parte la unul
dintre seminarele sale î�n New York. M-am aș� teptat la o seară cu
adevărat neobiș� nuită ș� i chiar am avut parte de ea. Ceea ce m-a sur-
prins a fost geniul lui Tony î�n domeniul comportamentului ș� i comu-
nicării umane. Î� n seara aceea, am aflat că Tony î�mi î�mpărtăș� eș� te
opinia că oricine este, î�n principiu, sănătos din punct de vedere
psihic poate lua comanda asupra propriei vieț�i ș� i o poate trăi din
plin. La scurt timp după aceea, am luat parte la cursul de certificare
de două săptămâni al lui Tony ș� i am transmis multe din cele
Cuvânt-înainte 17
î�nvăț�ate acolo colegilor ș� i pacienț�ilor. Am numit cursul „o pregătire

de bază pentru viaț�ă.”
După aceea, am î�nceput să recomand seria sa de casete ş� i prima
sa carte, Putere nemărginită.
Deș� i unii dintre colegii mei sunt ofensaț�i sau surprinș� i atunci
când recomand lucrările unei persoane atât de tinere care nu are
acreditări academice, cei care î�l citesc sau î�l ascultă pe Tony ajung
să fie de acord cu mine. Pe lângă informaț�ii cuprinzătoare, utile,
Tony are un talent ș� i un stil convingător care fac ca materialul său să
fie uș� or de î�nț�eles.
Î�n cele din urmă, eu ș� i soț�ia mea am urmat cursul Date With
Destiny (Î�ntâlnire cu destinul) care conț�ine multe dintre conceptele
ce se regăsesc î�n ultima lucrare a lui Tony, Trezește uriașul din tine.
Acel weekend ne-a oferit mijloacele pentru a face schimbări î�n
propriile noastre valori, reguli ș� i instrumente de control care, pe
parcursul ultimilor doi ani, au permis vieț�ii noastre să devină mult
mai productivă ș� i mai î�mplinită.
Î�l văd pe Tony ca pe un mare antrenor pentru jocul vieț�ii. Ob-
servaț�iile lui precise, inteligenț�a, pasiunea ș� i angajamentul său sunt
mereu prezente ș� i inspiratoare. Să citeș� ti această carte este ca ș� i
cum ai sta chiar vizavi de Tony ș� i ai ajunge să fii atras î�ntr-o conver-
saț�ie captivantă ș� i antrenantă cu el. Ar trebui să revii la ea î�n repe-
tate rânduri, ca la un manual de utilizare, de fiecare dată când viaț�a
vine cu o nouă provocare sau solicită o schimbare de direcț�ie.
Cartea oferă un arsenal de instrumente pentru schimbare dura-
bilă ș� i, de asemenea, lecț�ii pentru a î�mbogăț�i calitatea vieț�ii. De fapt,
dacă suficient de mulț� i oameni ar citi cartea aceasta ș� i ar aplica
sincer î�nvăț�ăturile ei, asta ne-ar lăsa pe mine ș� i pe colegii mei fără
obiect de activitate.
Dr. Frederick L. Covan.

Adânc înăuntrul omului se găsesc acele puteri
adormite; puteri care l-ar ului, pe care nu a visat vreodată
să le stăpânească; forțe care i-ar revoluționa viața dacă
ar fi trezite din somn și puse la treabă.
− ORISON SWETT MARDEN
PARTEA ÎNTȂI:
DEZLǍNȚUIE-ȚI
PUTEREA
1
VISURI
ALE DESTINULUI
Un om consecvent crede în destin,
un om capricios crede în șansă.
− Benjamin Disraeli
Cu toț�ii avem visuri… Cu toț�ii vrem să credem, î�n adâncul sufletului

nostru, că avem un dar deosebit, că putem să facem o diferenț�ă, că
ne putem lăsa amprenta asupra altora î�ntr-un fel special ș� i că pu-
tem să facem lumea un loc mai bun. Î�ntr-un moment din viaț�a noas-
tră, cu toț�ii am avut o viziune despre calitatea vieț�ii pe care ne-o
dorim ș� i pe care o merităm. Totuș� i, pentru mulț�i dintre noi, visurile
acelea au devenit atât de î�nfăș� urate î�n frustrări ș� i î�n rutina vieț�ii
cotidiene, î�ncât nici măcar nu mai facem vreun efort pentru a le î�n-
deplini. Pentru prea mulț�i oameni, visul s-a destrămat − ș� i, î�mpreu-
nă cu el, ș� i voinț�a de a ne influenț�a propriile destine. Mulț�i au pierdut
sentimentul acela de certitudine care creează avantajul î�nvingăto-
rului. Obiectivul vieț�ii mele a fost acela de a restabili visul ș� i de a-l
face real, de a face pe fiecare dintre noi să î�ș�i amintească ș� i să folo-
sească puterea nemărginită care stă adormită î�năuntrul nostru, al
tuturor.
Nu voi uita niciodată ziua î�n care mi-am dat de fapt seama că eu
î�mi trăiesc cu adevărat visul. Î�mi pilotam elicopterul de la o î�ntâlni-
re de afaceri î�n Los Angeles, călătorind spre Orange County, către
unul dintre seminarele mele. Î�n timp ce zburam pe deasupra oraș� u-
lui Glendale, am recunoscut deodată o clădire mare ș� i am oprit
elicopterul, planând deasupra ei. Î�n timp ce priveam î�n jos, mi-am
dat seama că aceasta era clădirea î�n care lucrasem ca om de servi-
ciu cu doar doisprezece ani î�n urmă!
Pe vremea acea, eram preocupat dacă Volkswagenul meu din
1960 avea să reziste drumului de 30 de minute până la serviciu.
Viaț�a mea se focalizase asupra felului î�n care urma să supravieț�u-
iesc; mă simț�eam speriat ș� i singur. Dar î�n ziua aceea, î�n timp ce
planam acolo î�n aer, m-am gândit: „Ce diferenț�ă poate să facă un
deceniu!” Chiar aveam visuri pe atunci, dar la momentul acela se
părea că ele nu aveau să fie realizate vreodată. Totuș� i, astăzi am
ajuns să cred că toate eș� ecurile ș� i frustrările mele trecute creau de
fapt bazele pentru î�nț�elegerea ce a creat noul nivel de trai de care
mă bucur acum. Î�n timp ce mi-am continuat zborul spre sud, de-a
lungul drumului de coastă, am zărit delfini care se jucau cu surferii
î�n valurile de dedesubt. Aceasta este o priveliș� te pe care eu ș� i soț�ia
mea, Becky, o apreciem ca pe unul dintre darurile deosebite ale vie-
ț�ii. Î�n cele din urmă, am ajuns î�n Irvine. Privind î�n jos, am fost puț�in
tulburat când am văzut că drumul de acces spre seminarul meu era
blocat de traficul bară la bară î�ntins pe mai mult de un kilometru ș� i
jumătate. Mi-am spus î�n sinea mea: „Fir-ar, orice se petrece î�n seara
asta sper să î�nceapă curând, pentru ca oamenii care vin la seminarul
meu să ajungă la timp.”
Dar î�n timp ce coboram spre heliport, am î�nceput să văd o imagi-
ne nouă: mii de oameni erau ț�inuț�i pe loc de pază acolo unde tocmai
urma să aterizez eu. Brusc, am î�nceput să-mi dau seama de realita-
te. Blocajul din trafic fusese provocat de oamenii care veneau la
evenimentul meu! Deș� i noi ne aș� teptaserăm la aproximativ 2000 de
participanț�i, eu mă confruntam cu o mulț�ime de 7000 − î�ntr-o sală
de conferinț�e care putea să găzduiască doar 5000! Când am intrat
î�n arenă dinspre platforma de aterizare, am fost î�nconjurat de sute
de oameni care voiau să mă î�mbrăț�iș� eze sau să-mi spună ce impact
pozitiv avusese munca mea asupra vieț�ii lor.
Poveș� tile pe care mi le-au î�mpărtăș� it erau incredibile. O mamă
mi-a făcut cunoș� tinț�ă cu fiul ei care fusese etichetat ca „hiperactiv”
ș� i „cu dificultăț�i de î�nvăț�are.” Utilizând principiile managementu-

lui stării expuse î�n această carte, ea nu doar că a reuș� it să-l facă să
nu mai folosească medicamentul Ritalin, ci, de atunci, ei au fost
transferaț�i î�n California unde fiul ei a fost retestat ș� i evaluat la nive-
lul de geniu! Ar fi trebuit să-i vedeț�i acestuia faț�a î�n timp ce ea î�mi
î�mpărtăș� ea noua lui „etichetă”. Un domn a vorbit despre felul î�n
care s-a eliberat de consumul de cocaină utilizând câteva dintre
tehnicile Condiționării pentru Succes pe care le veț� i î�nvăț� a î�n
această carte. Un cuplu cu vârstele î�n jur de cincizeci ș� i cinci de ani
mi-a povestit că, după cincisprezece ani de căsnicie, se aflaseră î�n
pragul divorț�ului până au î�nvăț�at despre regulile personale. Un
agent comercial mi-a spus cum venitul său lunar a crescut de la
2000 de dolari la peste 12 000 de dolari î�n doar ș� ase luni ș� i un an-
treprenor mi-a povestit cum a crescut veniturile companiei cu pes-
te 3 milioane de dolari î�n optsprezece luni prin aplicarea principiilor
î�ntrebărilor de calitate ș� i ale managementului emoțional. O tână-
ră drăguț�ă mi-a arătat o fotografie cu vechea ei î�nfăț�iș� are, acum că
slăbise peste douăzeci ș� i trei de kilograme aplicând principiile in-
fluenței care sunt detaliate î�n această carte.
Am fost atât de profund impresionat de emoț�iile din camera
aceea, î�ncât mi-a venit să plâng ș� i nu am putut să vorbesc la î�nceput.
Când mi-am î�ndreptat privirea spre publicul meu ș� i am văzut 5 000 de
feț�e zâmbitoare, î�ncurajatoare ș� i iubitoare, mi-am dat seama î�n cli-
pa aceea că Eu îmi trăiesc visul! Ce senzaț�ie să ș� tiu, fără vreo urmă
de î�ndoială, că aveam informaț�ia, strategiile, filosofiile ș� i aptitudinile
care î�i puteau ajuta pe oricare dintre oamenii aceș� tia să-ș� i confere
singuri puterea de a efectua schimbările pe care ș� i le doreau cel mai
mult! Am fost inundat de un potop de imagini ș� i emoț�ii. Am î�nceput
să-mi amintesc o experienț�ă pe care o avusesem cu doar câț�iva ani
î�nainte, pe când stăteam î�n apartamentul meu de burlac de 37 de
metri pătraț� i din Venice, California, foarte singur ș� i plângând î�n
timp ce ascultam versurile unui cântec de Neil Diamond: „Eu sunt,
am spus eu nimănui. Ș� i nimeni nu a auzit nimic, nici măcar scaunul.
Eu sunt, am strigat. Eu sunt, am spus eu. Ș� i sunt pierdut ș� i nici
măcar nu aș� putea spune de ce, lăsându-mă pe mai departe singura-

tic.” Î�mi amintesc că mă simț�eam de parcă viaț�a mea nu conta, de
parcă evenimentele lumii mă controlau pe mine. Î�mi amintesc, de
asemenea, clipa î�n care viaț�a mea s-a schimbat, clipa î�n care am zis
î�n cele din urmă: „M-am săturat! Eu ș� tiu că sunt mult mai mult decât
arăt mental, emoț�ional ș� i fizic î�n viaț�a mea.” Î�n momentul acela am
luat o decizie care avea să-mi schimbe viaț�a pentru totdeauna. Am
decis să schimb practic fiecare aspect al vieț�ii mele. Am decis că ni-
ciodată nu mă voi mulțumi cu mai puțin decât ceea ce aș putea să fiu.
Cine ș� i-ar fi î�nchipuit că această decizie avea să mă aducă î�ntr-un
astfel de moment incredibil?
Am făcut tot ce-mi stătea î�n putinț�ă la seminarul din seara aceea
ș� i, când am părăsit sala, mulț�imi de oameni m-au urmat la elicopter
să-ș� i ia la revedere. Dacă aș� spune că am fost profund miș� cat de ex-
perienț�ă, aș� minimaliza. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz î�n timp ce
î�i mulț�umeam Creatorului pentru aceste daruri minunate. Î�n timp
ce mă ridicam din iarbă ș� i urcam î�n lumina lunii, a trebuit să mă
ciupesc. Să fie oare adevărat? Sunt eu acelaș� i tip care î�n urmă cu opt
ani se zbătea, era frustrat, se simț�ea singur ș� i incapabil să-ș� i facă
viaț�a să meargă? Obez, falit ș� i î�ntrebându-mă dacă voi putea măcar
să supravieț�uiesc? Cum a putut un băiat tânăr ca mine, care nu avea
nimic, doar o educaț� ie de liceu, să creeze astfel de schimbări
dramatice?
Răspunsul meu este simplu: am î�nvăț�at să valorific principiul
pe care acum î�l numesc concentrarea puterii. Majoritatea oamenilor
nu au habar de capacitatea uriaș� ă de care putem dispune imediat
atunci când ne focalizăm toate resursele asupra stăpânirii unui sin-
gur domeniu din vieț�ile noastre. Focalizarea controlată este ca o
rază laser care poate să taie orice lucru ce pare să te oprească. Când
ne focalizăm î�n mod constant asupra î�mbunătăț�irii î�n orice dome-
niu, noi dezvoltăm distincț�ii unice despre felul î�n care să facem acel
domeniu mai bun. Unul dintre motivele pentru care atât de putini
dintre noi reuș� im ceea ce ne dorim cu adevărat este acela că noi nu
ne direcț� i onăm niciodată focalizarea; noi nu ne concentrăm
niciodată puterea. Cei mai mulț�i oameni trec superficial prin viaț�ă,
fără să se hotărască vreodată să stăpânească bine un anumit lucru.
De fapt, cred că cei mai mulț�i oameni eș� uează î�n viaț�ă deoarece se
specializează în mărunțișuri. Eu cred că una dintre lecț�iile majore
ale vieț�ii este aceea de a î�nvăț�a să î�nț�elegem ce ne determină să fa-
cem ceea ce facem. Ce influenț�ează comportamentul uman? Răs-
punsurile la această î�ntrebare oferă chei esenț� iale pentru a-ț� i
influenț�a propriul destin.
Î�ntreaga mea viaț�ă a fost tot timpul animată de o singură focali-
zare obligatorie: Ce face diferența în calitatea vieții oamenilor? Cum
este posibil ca, atât de des, oamenii cu origini atât de umile ș� i cu un
mediu devastator să reuș� ească, î�n ciuda tuturor dificultăț� ilor, să
creeze vieț�i care ne inspiră? Î�n sens invers, de ce atât de mulț�i din-
tre cei născuț�i î�n medii privilegiate, care au la dispoziț�ie fiecare re-
sursă necesară succesului, sfârș� esc obezi, frustraț� i ș� i adeseori
dependenț�i de substanț�e chimice? Ce face ca vieț�ile unor oameni să
fie un exemplu ș� i vieț�ile altora să fie un avertisment? Care este se-
cretul ce creează vieț�i pasionate, fericite ș� i recunoscătoare pentru
mulț�i, î�n timp ce pentru alț�ii refrenul ar putea să fie: „Asta este tot
ce există?”
Propria mea obsesie magnifică a î�nceput cu câteva î�ntrebări
simple: „Cum pot prelua imediat controlul asupra vieț�ii mele? Ce
lucru care să facă diferenț�a pot să fac astăzi − care ne poate ajuta pe
mine ș� i pe alț�ii să ne influenț�ăm destinele? Cum pot extinde, î�nvăț�a,
dezvolta ș� i î�mpărtăș� i acea cunoaș� tere cu alț�ii î�ntr-o manieră agrea-
bilă ș� i semnificativă?”
De la o vârstă foarte timpurie, am dezvoltat convingerea că noi
ne aflăm cu toț�ii aici pentru a contribui cu ceva unic, că adânc î�nă-
untrul fiecăruia dintre noi se găseș� te un dar special. Vedeț�i voi, eu
cred cu adevărat că noi toț� i avem un uriaș� adormit î�n interiorul
nostru. Fiecare dintre noi avem un talent, un dar, propria noastră
fărâmă de geniu care aș� teaptă pur ș� i simplu să fie fructificată. Ar
putea să fie un talent pentru artă sau muzică. Ar putea să fie un fel
special de a relaț� i ona cu cei pe care î� i iubeș� ti. Ar putea fi o
genialitate î�n a vinde sau a inova sau de a te extinde î�n afacerea sau
î�n cariera ta. Eu aleg să cred că Creatorul nostru nu favorizează pe
nimeni, că noi am fost cu toț�ii creaț�i unici, dar cu oportunităț�i egale
de a trăi viaț�a din plin. Am hotărât cu mulț�i ani î�n urmă că cel mai
important mod î�n care mi-aș� putea petrece viaț�a ar fi acela de a o
investi î�n ceva care să dăinuie. Am decis că, într-un fel sau altul, tre-
buie să contribui cu ceva care va continua să existe încă multă vreme
după ce voi fi murit.
Astăzi, am incredibilul privilegiu de a-mi î�mpărtăș� i ideile ș� i
sentimentele cu, literalmente, milioane de oameni prin intermediul
cărț�ilor, casetelor ș� i emisiunilor mele de televiziune. Doar î�n ultimii
câț�iva ani, eu personal am lucrat cu peste un sfert de milion de per-
soane. Am ajutat membri ai Congresului, directori executivi, preș� e-
dinț�i de companii ș� i de state, manageri ș� i mame, reprezentanț�i de
vânzări, contabili, avocaț�i, doctori, psihiatri, consilieri ș� i sportivi
profesioniș� ti. Am lucrat cu persoane cu fobii, cu cei deprimaț�i clinic,
cu oameni cu personalităț�i multiple ș� i cu cei care credeau că nu au
nicio personalitate. Acum am ocazia neaș� teptată ș� i unică de a î�m-
părtăș� i cu voi cele mai bune dintre lucrurile pe care le-am î�nvăț�at ș� i
sunt cu adevărat recunoscător ș� i î�ncântat de această oportunitate.
Trecând prin toate, am continuat să recunosc puterea pe care o
au indivizii de a schimba practic orice lucru din viaț�a lor, î�ntr-o cli-
pă. Am aflat că resursele de care avem nevoie pentru a ne transfor-
ma visurile î�n realitate se află î�năuntrul nostru, aș� teptând doar ziua
î�n care ne hotărâm să ne trezim ș� i să ne revendicăm dreptul obț�inut
la naș� tere. Am scris cartea aceasta cu un scop: să fie un semnal de
alarmă care î�i va provoca pe cei care ș� i-au luat angajamentul să tră-
iască ș� i să fie mai mult, să fructifice puterea care le-a fost dată de
Dumnezeu. Î�n această carte există idei ș� i strategii care să te ajute să
produci schimbări specifice, măsurabile ș� i pe termen lung î�n tine
î�nsuț�i ș� i î�n ceilalț�i.
Vezi tu, eu cred că ș� tiu cine eș� ti tu cu adevărat. Eu cred că tu ș� i
cu mine trebuie să fim suflete î�nrudite. Dorinț�a ta de a te extinde
te-a adus la această carte. Mâna invizibilă este cea care te-a
î�ndrumat. Ș� tiu că indiferent î�n ce stadiu te găseș� ti î�n viaț�a ta, tu vrei
mai mult! Indiferent cât de bine o duci deja sau cât de pus la î�ncer-
care poț�i să fii acum, adânc î�năuntrul tău se află convingerea că ex-
perienț�a ta de viaț�ă poate ș� i va fi mult mai măreaț�ă decât este acum.
Tu eș� ti menit propriei tale forme unice de măreț�ie, indiferent că
aceasta este exprimată prin rolul de profesionist excepț�ional, cel de
profesor, cel de om de afaceri, cel de mamă sau cel de tată. Cel mai
important, nu doar că tu crezi asta, dar ai ș� i acț�ionat î�n acest sens.
Nu doar că ai cumpărat această carte, ci mai faci, de asemenea,
chiar acum, ceva care, din nefericire, este unic − o citeș� ti! Statisticile
arată că mai puț�in de 10% dintre cei care cumpără o carte trec mai
departe de primul capitol. Ce risipă incredibilă! Aceasta este o carte
uriaș� ă pe care o poț�i folosi pentru a produce rezultate uriaș� e î�n via-
ț�a ta. Î�n mod evident, tu nu eș� ti tipul de persoană care să se priveze
făcând lucrurile superficial. Profitând î�n mod consecvent de fiecare
capitol din această carte, î�ț�i vei asigura abilitatea de a-ț�i maximiza
potenț�ialul.
Te provoc nu doar să faci orice este necesar pentru a citi această
carte î�n totalitatea ei (spre deosebire de mulț�imile care abandonea-
ză), ci ș� i să foloseș� ti î�n feluri simple, î�n fiecare zi, ceea ce î�nveț� i.
Acesta este pasul extrem de important ș� i necesar pentru ca tu să
poț�i obț�ine rezultatele pentru care ț�i-ai luat un angajament.
CUM SǍ CREEZI SCHIMBǍRI DURABILE

Pentru ca schimbările să fie cu adevărat valoroase, acestea trebuie
să fie durabile ș� i constante. Noi am î�ncercat cu toț�ii schimbarea,
pentru o clipă, doar pentru a ne simț�i decepț�ionaț�i ș� i deziluzionaț�i
la final. De fapt, mulț�i oameni î�ncearcă schimbarea cu un sentiment
de teamă ș� i de groază deoarece, inconș� tient, ei cred că schimbările
vor fi doar temporare. Un exemplu excelent pentru asta este o per-
soană care trebuie să î�nceapă o dietă, dar se surprinde că o amână,
î�n esenț�ă pentru că, inconș� tient, aceasta ș� tie că oricare ar fi durerea
pe care o suportă cu scopul de a crea schimbarea, asta î�i va aduce
doar o recompensă pe termen scurt. Î�n cea mai mare parte a vieț�ii
mele, am urmărit să realizez ceea ce eu am considerat că ar fi prin-
cipiile de organizare pentru schimbarea de durată, iar î�n continua-
re, tu vei î�nvăț�a multe dintre acestea ș� i felul î�n care să le utilizezi.
Dar pentru moment, aș� vrea să-ț�i î�mpărtăș� esc trei principii elemen-
tare ale schimbării pe care tu ș� i cu mine le putem folosi imediat
pentru a ne schimba vieț�ile. Deș� i aceste principii sunt simple, ele
sunt de asemenea extrem de puternice atunci când sunt aplicate cu
dibăcie. Acestea sunt tocmai schimbările pe care un individ trebuie
să le efectueze pentru a putea crea schimbare personală, pe care o
companie trebuie să le efectueze pentru a-ș� i maximiza potenț�ialul
ș� i pe care o ț�ară trebuie să le efectueze pentru a-ș� i crea un loc î�n
lume. De fapt, din perspectiva unei comunităț�i globale, acestea sunt
schimbările pe care noi trebuie să le realizăm cu toț�ii pentru a men-
ț�ine calitatea vieț�ii î�n lume.
PASUL ÎNTȂI
Ridică-ți standardele
De fiecare dată când vrei î�n mod sincer să faci o schimbare, primul
lucru pe care trebuie să î�l faci este să î�ț�i ridici standardele. Când
oamenii mă î�ntreabă ce mi-a schimbat cu adevărat viaț�a cu opt ani
î�n urmă, eu le spun că cel mai important lucru, fără doar ș� i poate, a
fost că am schimbat ceea ce î�mi ceream mie î�nsumi. Am scris toate
lucrurile pe care nu aveam să le mai accept î�n viaț�a mea, toate lu-
crurile pe care nu aveam să le mai tolerez ș� i tot ce aspiram să
devin.
Gândeș� te-te la consecinț�ele vaste puse î�n miș� care de bărbaț�ii ș� i
femeile care ș� i-au ridicat standardele ș� i au acț�ionat î�n conformitate
cu acestea, hotărând că nu vor tolera nimic altceva. Istoria î�nregis-
trează exemplele î�nălț�ătoare ale unor oameni ca Leonardo da Vinci,
Abraham Lincoln, Helen Keller, Mahatma Gandhi, Martin Luther
King, Jr., Rosa Parks, Albert Einstein, Cesar Chavez, Soichiro Honda
ș� i mulț�i alț�ii care au făcut pasul magnific ș� i puternic de a-ș� i ridica

standardele. Aceeaș� i putere care le-a stat lor la dispoziț�ie î�ț�i stă ș� i
ț�ie, dacă ai curajul să o revendici. Schimbarea unei organizaț�ii, a
unei companii, a unei ț�ări − sau a lumii − î�ncepe cu simplul pas de a
te schimba pe tine î�nsuț�i.
PASUL DOI
Schimbă-ți crezurile limitative
Dacă î�ț�i ridici standardele, dar nu crezi cu adevărat că le vei atinge,
deja te-ai autosabotat. Nici măcar nu vei î�ncerca; î�ț�i va lipsi acel
sentiment al certitudinii care î�ț�i permite să accesezi cea mai pro-
fundă putere care există î�n tine chiar ș� i î�n timp ce citeș� ti asta. Cre-
zurile noastre sunt asemenea unor comenzi, nepuse la î�ndoială,
care ne spun cum sunt lucrurile, ce este posibil ș� i ce este imposibil,
ce putem să facem ș� i ce nu putem să facem. Acestea influenț�ează
fiecare acț�iune, fiecare gând ș� i fiecare sentiment pe care î�l î�ncer-
căm. Prin urmare, schimbarea sistemului nostru de credinț�e este
esenț�ială dacă vrem să facem orice schimbare adevărată ș� i de dura-
tă î�n vieț�ile noastre. Noi trebuie să ne dezvoltăm un sentiment al
certitudinii conform căruia putem ș� i vom respecta noile standarde
î�nainte de a face asta efectiv.
Dacă nu preiei controlul asupra sistemului tău de crezuri, î�ț�i
poț�i ridica standardele oricât de mult vrei, dar nu vei avea convin-
gerea pentru a le sprijini. Cât de multe crezi că ar fi reuș� it Gandhi să
realizeze dacă nu ar fi crezut cu fiecare fibră a ființ�ei sale î�n puterea
opoziț�iei nonviolente? Congruenț�a crezurilor sale a fost cea care i-a
oferit accesul la resursele sale lăuntrice ș� i i-a oferit posibilitatea să
î�nfrunte provocări care ar fi făcut un om mai puț�in dedicat să dea
î�napoi. Crezurile care î�ț�i conferă putere − acest sentiment al certitu-
dinii − sunt forț�a din spatele tuturor marilor succese din istorie.
PASUL TREI
Schimbă-ți strategia
Pentru a-ț�i menț�ine angajamentul, tu ai nevoie de cele mai bune
strategii pentru a obț�ine rezultate. Unul dintre crezurile mele fun-
damentale este acela că dacă tu stabileș� ti un standard mai ridicat ș� i
te poț�i face pe tine î�nsuț�i să crezi, atunci, cu siguranț�ă vei putea să
elaborezi strategii. Pur ș� i simplu, vei găsi o cale. Î�n definitiv, acesta
este subiectul acestei cărț�i. Î�ț�i arată strategii pentru a-ț�i atinge sco-
pul ș� i î�ț�i voi spune de acum că cea mai bună strategie î�n aproape
orice situaț�ie este aceea de a găsi un model de urmat, cineva care
deja obț�ine rezultatele pe care ț�i de doreș� ti ș� i apoi să fructifici acele
cunoș� tinț�e. Î�nvaț�ă ce face respectiva persoană, care sunt crezurile
sale fundamentale ș� i cum gândeș� te. Nu doar că asta te va face mai
eficace, ci te va ajuta, de asemenea, să economiseș� ti foarte mult
timp, deoarece nu va trebui să reinventezi roata. O poț�i regla fin, o
poț�i remodela sau poț�i chiar să o î�mbunătăț�eș� ti.
Această carte î�ț�i va oferi informaț�ia ș� i elanul pentru a te angaja
faț�ă de toate aceste trei principii fundamentale ale schimbării de
calitate: te va ajuta să î�ț�i ridici standardele descoperindu-le pe cele
actuale ș� i vei afla cum vrei să fie ele; te va ajuta să schimbi crezurile
fundamentale care te î�mpiedică să ajungi acolo unde vrei ș� i să le
amplifici pe cele care î�ț�i sunt deja utile; ș� i te va ajuta să dezvolț�i o
serie de strategii pentru a produce mai elegant, mai rapid ș� i mai
eficient rezultatele pe care le doreș� ti.
Vezi tu, în viață există o mulțime de oameni care ș� tiu ce au de
făcut, dar puțini oameni fac într-adevăr ceea ce ș� tiu. Nu este suficient
să ș� tii! Trebuie să acț�ionezi. Dacă î�mi vei da ș� ansa, prin intermediul
acestei cărț�i, eu voi fi antrenorul tău personal. Ce fac antrenorii?
Păi, î�n primul rând, le pasă de tine. Ei au petrecut ani concentrân-
du-se asupra unui anumit domeniu de specialitate ș� i au continuat
să facă distincț�ii-cheie despre cum să obț�ii rezultate mai rapid. Prin
utilizarea strategiilor pe care antrenorul tău ț�i le î�mpărtăș� eș� te, tu î�ț�i
poț�i schimba imediat ș� i dramatic performanț�a. Uneori, antrenorul

tău nici măcar nu-ț�i spune ceva nou, doar î�ț�i aminteș� te ceva ce ș� tii
deja ș� i apoi î�ț�i cere să faci asta. Acesta este rolul pe care î�l voi juca
pentru tine, cu permisiunea ta.
Î�n ce anume te voi antrena eu, mai precis? Eu î�ț�i voi oferi dis-
tincț�ii puternice despre cum să creezi î�mbunătăț�iri durabile î�n cali-
tatea vieț�ii tale. Î�mpreună, ne vom concentra, ș� i nu doar superficial,
pe stăpânirea la perfecț�ie a celor cinci domenii ale vieț�ii despre care
eu cred că au cel mai mare impact asupra noastră. Acestea sunt:
1. Măiestria emoțională
Deprinderea acestei singure lecț�ii va acoperi o bună parte din dru-
mul spre î�nvăț�area celorlalte patru! Gândeș� te-te la asta. De ce vrei
să slăbeș� ti? Doar pentru a avea mai puț�ină grăsime î�n corp? Sau
este din cauza felului î�n care crezi că te vei simți dacă te-ai elibera
de acela kilograme nedorite, oferindu-ț�i ț�ie î�nsuț�i mai multă ener-
gie ș� i vitalitate, făcându-te să te simț�i mai atrăgător pentru ceilalț�i
ș� i amplificându-ț�i î�ncrederea ș� i stima de sine până î�n stratosferă? Î�n
realitate, tot ceea ce facem este să schimbăm felul î�n care ne simțim
− totuș� i, cei mai mulț�i dintre noi au puț�ină sau niciun fel de pregăti-
re despre cum să facem asta rapid ș� i î�n mod eficace. Este uluitor cât
de des utilizăm inteligenț�a aflată la dispoziț�ia noastră pentru a ne
aduce pe noi î�nș� ine î�n stări emoț�ionale lipsite de resurse, uitând de
multitudinea de talente î�nnăscute pe care fiecare dintre noi deja le
deț�ine. Prea mulț�i dintre noi ne lăsăm la mila evenimentelor exterioare
asupra cărora este posibil să nu avem niciun control, nereuș� ind să
preluăm controlul asupra emoț�iilor noastre − pe care le controlăm
integral − sprijinindu-ne, î�n schimb, pe soluț�ii rapide, de moment.
Cum altfel să explicăm faptul că, deș� i doar 5% din populaț�ia lumii
trăieș� te î�n Statele Unite, noi consumăm mai mult de 50% din cocaina
planetei? Sau că bugetul nostru naț�ional de apărare, care se calcu-
lează î�n miliarde î�n momentul de faț�ă, este egal cu ceea ce cheltuim
pentru consumul de alcool? Sau că 15 milioane de americani sunt
diagnosticaț�i î�n fiecare an cu depresie clinică ș� i că î�n fiecare an sunt

eliberate reț�ete î�n valoare de peste 500 de milioane de dolari pen-
tru medicamentul antidepresiv Prozac?
Î�n această carte vei descoperi ce te determină pe tine să faci
ceea ce faci ș� i care sunt lucrurile care declanș� ează emoț�iile pe care
le î�ncerci cel mai adesea. După aceea, vei primi un plan detaliat care
să-ț�i arate cum să identifici care sunt emoț�iile care î�ț�i conferă putere,
care sunt cele care te privează de putere ș� i cum să foloseș� ti ambele
tipuri î�n cel mai favorabil mod pentru tine, astfel î�ncât emoț�iile tale
să nu devină un obstacol, ci mai degrabă un instrument puternic
care să te ajute să-ț�i atingi cel mai î�nalt potenț�ial.
2. Măiestria fizică
Merită să ai toate lucrurile la care ai visat vreodată, dar să nu ai să-
nătatea fizică pentru a te putea bucura de ele? Te trezeș� ti î�n fiecare
dimineaț�ă simț�ind-te plin de energie, puternic ș� i pregătit să faci faț�ă
unei noi zile? Sau te trezeș� ti simț�indu-te la fel de obosit ca î�n noap-
tea de dinainte, copleș� it de dureri ș� i iritat de faptul că trebuie să o
iei din nou de la capăt? Oare stilul tău de viaț�ă actual va face din tine
o statistică? Unul din doi americani moare din cauza bolii coronariene;
unul din trei moare de cancer. Ca să î�l citez pe medicul din secolul al
ș� aptesprezecelea, Thomas Moffett: noi „ne săpăm propriile mor-
minte cu dinț�ii” î�n timp ce ne î�ndopăm corpul cu grăsimi bogate,
mâncăruri nule din punct de vedere nutriț�ional, ne otrăvim orga-
nismul cu ț�igări, alcool ș� i droguri ș� i stăm pasivi î�n faț�a televizoare-
lor noastre. Această a doua lecț� ie fundamentală te va ajuta să
preiei controlul sănătăț� ii tale fizice, astfel î�ncât nu doar să arăț� i
bine, ci ș� i să te simți bine ș� i să ș� tii că tu deț�ii controlul asupra vieț�ii
tale, î�ntr-un corp care radiază de vitalitate ș� i î�ț�i permite să î�ț�i obț�ii
rezultatele.
3. Măiestria în materie de relații

Î�n afară de stăpânirea propriilor emoț�ii ș� i a sănătăț�ii fizice, nu exis-
tă nimic despre care să cred că ar fi mai important decât să î�nveț�i să
î�ț�i stăpâneș� ti relaț�iile − romantice, de familie, de afaceri ș� i sociale.
Î�n definitiv, cine vrea să î�nveț�e, să se dezvolte ș� i să obț�ină succes ș� i
fericire fiind singur? Cea de-a treia lecţ�ie fundamentală din această
carte va dezvălui secretele care î�ţ�i oferă posibilitatea de a crea rela-
ţ�ii de calitate − î�n primul rând cu tine î�nsuţ�i, după aceea cu ceilalţ�i.
Vei î�ncepe prin a descoperi ce apreciezi î�n cel mai î�nalt grad, care
sunt aş� teptările tale, regulile după care joci jocul vieţ�ii ş� i felul î�n
care totul se leagă de ceilalţ�i jucători. Apoi, î�n timp ce obţ�ii măies-
tria î�n această aptitudine foarte importantă, tu vei î�nvăţ�a cum să
creezi o conexiune cu oamenii la cel mai adânc nivel ş� i să fii recom-
pensat cu un lucru pe care cu toţ�ii vrem să î�l î�ncercăm: un senti-
ment al contribuţ�iei, faptul de a ș� ti că am făcut o diferenţ�ă î�n vieţ�ile
altor oameni. Am descoperit că, pentru mine, relaţ�ia este cea mai
importantă resursă deoarece aceasta deschide uş� ile spre orice altă
resursă de care am nevoie. Stăpânirea acestei lecţ�ii î�ţ�i va oferi re-
surse nelimitate pentru a te dezvolta ş� i a contribui.
4. Măiestria financiară
Până la momentul î�n care ajung la vârsta de ş� aizeci ş� i cinci de ani,
majoritatea americanilor sunt fie săraci lipiţ� i pământului − fie
morţ�i! Asta nu este nici pe departe ceea ce oamenii î�ş�i imaginează
pentru ei î�nş� iş� i atunci când privesc î�nainte spre epoca de aur a pen-
sionării. Dar fără convingerea că meriţ�i bunăstarea financiară, sus-
ţ� inută de un plan de bătaie realist, cum ţ� i-ai putea transforma
scenariul preţ�ios î�n realitate? Cea de-a patra lecţ�ie fundamentală
din această carte te va î�nvăţ�a cum să mergi dincolo de obiectivul
simplei supravieţ�uiri î�n anii tomnatici ai vieţ�ii tale ş� i chiar acum, la
drept vorbind. Pentru că avem norocul de a trăi î�ntr-o societate ca-
pitalistă, fiecare dintre noi are posibilitatea de a-ş� i realiza visurile.
Totuş� i, cei mai mulţ�i dintre noi resimţ�im presiunea financiară î�n mod
constant ş� i visăm că dacă am avea mai mulţ�i bani ne-am debarasa de
presiunea aceea. Aceasta este o mare iluzie culturală − permite-mi să
te asigur: cu cât vei avea mai mulţ�i bani, cu atât mai mare va fi pre-
siunea pe care este probabil să o resimţ�i. Cheia nu este simpla cău-
tare a bogăţ�iei, ci schimbarea crezurilor ş� i atitudinilor care se referă
la aceasta, astfel î�ncât să o vezi ca pe un mijloc pentru a contribui,
nu ca pe chintesenţ�a fericirii.
Pentru a făuri un destin financiar al abundenţ�ei, prima oară vei
î�nvăţ�a cum să schimbi ceea ce generează lipsurile din viaţ�a ta, iar
după aceea, cum să simţ�i î�n mod constant valorile, crezurile ş� i emo-
ţ�iile care sunt esenţ�iale pentru a obţ�ine bunăstarea ş� i a o menţ�ine ş� i
extinde. Apoi, î�ţ�i vei defini obiectivele ş� i î�ţ�i vei contura visurile cu
intenţ�ia de a realiza cel mai î�nalt nivel al bogăţ�iei cu putinţ�ă, deve-
nind plin de pace sufletească ş� i eliberându-te pentru a aş� tepta cu
nerăbdare toate posibilităţ�ile pe care viaţ�a le are de oferit.
5. Măiestria asupra timpului

Capodoperele au nevoie de timp. Dar câţ�i dintre noi ş� tiu î�ntr-adevăr
cum să î�l folosească? Nu mă refer la managementul timpului; mă
refer la distorsionarea acestuia, la manipularea lui astfel î�ncât să
devină aliatul tău, ș� i nu inamicul tău. Cea de-a cincea lecţ�ie funda-
mentală din această carte te va î�nvăţ�a, î�n primul rând, cum evaluă-
rile pe termen scurt pot să ducă la durere pe termen lung. Vei î�nvăţ�a
cum să iei o decizie reală ş� i cum să î�ţ�i gestionezi dorinţ�a pentru
gratificare instantanee, oferind astfel ideilor tale, creaţ�iilor tale −
chiar ş� i potenţ�ialului tău − timpul necesar pentru a ajunge la fructi-
ficarea completă. Apoi, vei î� nvăţ� a cum să elaborezi hărţ� i le ş� i
strategiile necesare pentru a-ţ�i pune î�n practică decizia, transfor-
mând-o î�ntr-o realitate prin disponibilitatea de a iniţ�ia o acţ�iune
masivă, răbdarea de a te confrunta cu „timpi morţ�i” ş� i flexibilitatea
de a-ţ�i schimba abordarea oricât de des este nevoie. După ce vei
stăpâni la perfecţ� ie timpul, vei î�nţ� elege cât de adevărat este că
majoritatea oamenilor supraestimează ce pot realiza î�ntr-un an − ş� i

subestimează ce pot realiza î�ntr-un deceniu!
Nu î�ţ�i î�mpărtăş� esc aceste lecţ�ii pentru a-ţ�i spune că eu deţ�in

toate răspunsurile sau că viaţ�a mea a fost perfectă sau fără dificul-
tăţ�i. Cu siguranţ�ă am avut partea mea de momente care au constitu-
it adevărate provocări. Dar î�n ciuda acestor î�ncercări, am reuș� it să
î�nvăţ� , să perseverez ş� i să reuş� esc continuu de-a lungul anilor. De
fiecare dată când am î�ntâlnit o dificultate, am utilizat ceea ce am
î�nvăţ�at pentru a-mi duce viaţ�a la un nivel nou. Ş� i, la fel ca nivelul
tău, nivelul meu de măiestrie î�n aceste cinci zone continuă să se
extindă.
De asemenea, să trăieș� ti stilul meu de viaţ�ă ar putea să nu fie
răspunsul pentru tine. Este posibil ca visurile ş� i ţ�elurile mele să nu
fie ş� i ale tale. Totuş� i, cred că lecţ�iile pe care le-am î�nvăţ�at despre
cum să transformi visurile î�n realitate, despre cum să iei intangibi-
lul ş� i să î�l faci real, sunt fundamentale î�n atingerea oricărui nivel de
succes personal sau profesional. Am scris această carte ca pe un
ghid de acţiune − un manual pentru sporirea calității vieţii şi a
plăcerii pe care o poţi extrage din aceasta. Deş� i sunt î�n mod evi-
dent extrem de mândru de prima mea carte, Putere nemărginită, ş� i
de impactul pe care aceasta l-a avut asupra oamenilor din toată lu-
mea, am sentimentul că această carte î�ţ�i va aduce unele distincţ�ii
noi, unice ale puterii ce te pot ajuta să-ţ� i duci viaţ� a la nivelul
următor.
Din moment ce repetiţ�ia este mama î�nvăț�ăturii, vom recapitula
câteva dintre fundamente. Aş� adar, sper că aceasta va fi o carte pe
care o vei citi î�n repetate rânduri, o carte la care vei reveni ş� i pe care
o vei utiliza ca pe un instrument pentru a te determina pe tine î�n-
suţ�i să găseş� ti răspunsurile care se află deja î�năuntrul tău. Chiar ş� i
aş� a, aminteş� te-ţ�i că pe măsură ce citeș� ti această carte, nu trebuie să
crezi sau să utilizezi tot ce se află î�n ea. Î�nsuș� eș� te-ț�i lucrurile care
crezi că sunt utile; pune-le imediat în practică. Nu va trebui să
implementezi toate strategiile sau să utilizezi toate instrumentele

din această carte pentru a face câteva schimbări majore. Toate au
individual potenţ� ialul de a schimba viaţ� a; cu toate acestea, dacă
sunt utilizate î�mpreună, vor produce rezultate explozive.
Această carte este plină cu strategii pentru a obţ�ine succesul pe
care ţ�i-l doreş� ti, cu principii de organizare pe care le-am modelat de
la câţ�iva dintre cei mai puternici ş� i interesanţ�i oameni din cultura
noastră. Am avut oportunitatea unică de a î�ntâlni, intervieva ş� i mo-
dela o varietate enormă de oameni −oameni cu impact ş� i cu un ca-
racter unic − de la Norman Cousins la Michael Jackson, de la
antrenorul John Wooden la vrăjitorul finanţ�elor John Templeton, de
la magnaţ�ii din industrie la ş� oferi de taxi. Î�n continuare, tu nu vei
găsi doar beneficiile propriei mele experienţ�e, ci ș� i pe cele din mii
de cărţ�i, casete, seminare ş� i interviuri pe care le-am acumulat pe
parcursul ultimilor zece ani din viaţ�a mea, î�n timp ce continui cău-
tarea captivantă ş� i neî�ntreruptă de a î�nvăţ�a ş� i a mă dezvolta î�ncă
puţ�in î�n fiecare zi.
Scopul acestei cărţ�i nu este pur ş� i simplu acela de a te ajuta să
faci o singură schimbare î�n viaţ�a ta, ci mai degrabă să fie un punct
de cotitură care să te poată ajuta î�n demersul de a-ţ�i duce î�ntreaga
viaţ�ă la un nivel nou. Accentul acestei cărţ�i cade pe crearea unor
schimbări globale. Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, poţ�i î�nvăţ�a
să faci schimbări î�n viaţ�a ta − să depăş� eş� ti o teamă sau o fobie, să
î�mbunătăț�eș� ti calitatea unei relaţ�ii sau să î�ț�i spargi tiparul de a pro-
crastina. Toate acestea sunt aptitudini incredibil de valoroase ş� i,
dacă ai citit sau ascultat cartea Putere nemărginită, ai î�nvăţ�at deja
multe dintre ele. Cu toate acestea, î�n continuare, vei afla că există
puncte-cheie de influenţă î�n cadrul vieţ� ii tale. Dacă operezi o
mică schimbare î�n ceea ce le priveș� te, vor transforma la propriu fi-
ecare aspect al vieţ�ii tale.
Această carte este proiectată pentru a-ţ�i oferi strategiile care te
pot ajuta să creezi, să trăieş� ti ş� i să te bucuri de viaţ�a la care s-ar
putea doar să visezi.
Î�n această carte vei î�nvăţ�a o serie de strategii simple ş� i specifice

pentru a aborda cauza oricărei dificultăţi şi a o modifica cu un
efort minim. De exemplu, este posibil să ţ�i se pară greu de crezut că
prin simpla schimbare a unui cuvânt care face parte din vocabula-
rul tău uzual, ţ�i-ai putea schimba imediat tiparele emoţ�ionale pen-
tru toată viaţ�a. Sau că schimbând î�ntrebările constante pe care ţ�i le
adresezi ţ�ie î�nsuţ�i conş� tient sau inconş� tient, ai putea schimba instan-
taneu lucrurile asupra cărora te focalizezi ş� i, prin urmare, acţ�iunile
pe care le efectuezi î�n fiecare zi a vieţ�ii tale. Sau că, schimbându-ț�i
convingerile, ţ�i-ai putea schimba cu putere nivelul de fericire. Dar,
î�n capitolele care urmează, vei î�nvăţ�a să stăpâneş� ti aceste tehnici −
ş� i multe altele − pentru a efectua schimbările pe care le doreş� ti.
Ş� i astfel, î�ncep această relaţ�ie cu tine animat de un respect pro-
fund, î�n timp ce pornim î�mpreună î�ntr-o călătorie de descoperire ş� i
de actualizare a celui mai adânc ş� i mai autentic potenţ�ial al nostru.
Viaţ�a este un dar ş� i ne oferă privilegiul, oportunitatea ş� i responsa-
bilitatea de a da ceva î�napoi devenind mai mult.
Aş� a că hai să ne î�ncepem călătoria explorând…
2
DECIZIILE: CALEA SPRE
PUTERE
Omul se naşte pentru a trăi
şi nu pentru a se pregăti să trăiască.
− Boris Pasternak
Î�ţ�i aminteş� ti când Jimmy Carter era î�ncă preş� edintele Statelor Unite,
Imperiul contraataca, Yoda ş� i Pac Man erau ultimul răcnet ş� i nimeni
nu se punea î�ntre Brooke Shields ş� i blugii ei Calvin? Ayatollahul
Khomeini venise la putere î�n Iran ş� i î�i ţ�inea ostatici pe compatrioţ�ii
noş� tri americani. Î�n Polonia, un electrician de pe ş� antierele navale
din Gdansk, pe nume Lech Walesa, a comis inimaginabilul: el a
hotărât să ia atitudine î�mpotriva puterii comuniste. Ș� i-a condus
colegii î�ntr-o grevă, iar atunci când au î�ncercat să î�l î�nchidă î�n afara
locului unde lucra, el a sărit pur ş� i simplu zidul. O mulţ�ime de ziduri
s-au prăbuş� it de atunci, nu-i aş� a?
Î�ţ�i aminteş� ti când ai auzit ş� tirea că John Lennon a fost ucis? Î�ţ�i
aminteş� ti când muntele St. Helens a erupt, făcând una cu pământul
390 de kilometri pătraţ�i? Ai ovaţ�ionat când echipa de hochei mai
slabă a Statelor Unite i-a bătut pe sovietici ş� i a mers mai departe
câş� tigând medalia olimpică de aur? Asta se î�ntâmpla î�n 1980, cu
puţ�in mai mult de 10 ani î�n urmă.
Gândeş� te-te pentru o clipă. Unde te aflai atunci? Cum erai? Cine
erau prietenii tăi? Care erau speranţ�ele ş� i visurile tale? Dacă cineva
te-ar fi î�ntrebat: „Unde te vei afla peste zece sau cincisprezece ani?”
tu ce i-ai fi spus? Te afli tu, astăzi, acolo unde voiai să te afli pe vre-
mea aceea? Un deceniu poate să treacă repede, nu-i aş� a?
Mai important, poate că ar trebui să ne î�ntrebăm pe noi î�nş� ine:
„Cum îmi voi trăi următorii zece ani din viaţă? Cum voi trăi ziua
de azi pentru a crea ziua de mâine pentru care mi-am luat an-
gajamentul? Ce voi susţine eu de aici înainte? Ce este important
pentru mine chiar acum ş� i ce va fi important pentru mine pe ter-
men lung? Ce acţ�iuni pot î�nteprinde astăzi care să-mi influenţ�eze
destinul suprem?”
Vezi tu, peste zece ani din momentul acesta vei ajunge cu sigu-
ranţ�ă undeva. Î�ntrebarea este: Unde? Cine vei fi devenit? Cum vei
trăi? Cu ce vei contribui? Acum este momentul să proiectezi urmă-
torii zece ani din viaţ�a ta − nu atunci când aceş� tia se vor fi terminat.
Noi trebuie să trăim clipa. Traversăm deja partea de î�nceput a unui
nou deceniu ş� i intrăm î�n ultimii ani ai secolului douăzeci! Ş� i î�n scurt
timp ne vom afla î�n secolul douăzeci ş� i unu, un nou mileniu. Anul
2000 va sosi numaidecât ş� i, î�n doar zece ani, vei privi î�napoi la ziua
aceasta ş� i î�ţ�i vei aminti de ea aş� a cum î�ţ�i aminteş� ti de 1980. Vei fi
mulţ�umit sau tulburat atunci când vei privi î�napoi la anii nouăzeci?
Î�ncântat sau deranjat?
La î�nceputul lui 1980, eu eram un puş� ti de nouăsprezece ani.
Mă simţ�eam singur ş� i frustrat. Nu aveam, practic, nicio resursă fi-
nanciară. Nu exista vreun antrenor pentru succes disponibil pentru
mine, niciun prieten de succes sau mentor, niciun obiectiv clar.
Eram lent ş� i obez. Dar pe parcursul a câţ�iva ani am descoperit o
putere pe care am utilizat-o pentru a-mi transforma, practic, fiecare
aspect al vieţ�ii. Ş� i după ce am stăpânit-o la perfecţ�ie, am utilizat-o
pentru a-mi revoluţ�iona viaţ�a î�n mai puţ�in de un an. A fost instru-
mentul pe care l-am utilizat pentru a-mi creş� te dramatic nivelul de
î�ncredere ş� i, prin urmare, capacitatea de a acţ�iona ş� i de a produce
rezultate măsurabile. Am utilizat-o de asemenea pentru a-mi recă-
păta controlul asupra stării mele fizice ş� i m-am debarasat pentru
totdeauna de ş� aptesprezece kilograme de grăsime. Astfel, am
atras-o pe femeia visurilor mele, m-am căsătorit cu ea ş� i am creat
familia pe care mi-o doream. Am folosit această putere pentru a-mi

schimba venitul de la un nivel de subzistenţ�ă la peste 1 milion de
dolari pe an. Asta m-a mutat din apartamentul meu micuţ� (î�n care
î�mi spălam vasele î�n cadă deoarece nu aveam bucătărie) î�n locuinţ�a
actuală a familiei mele, Castelul Del Mar. Mulțumită acestei singure
distincţii nu m-am mai simț�it complet singur ş� i insignificant, ci re-
cunoscător pentru noi ocazii de a contribui cu ceva pentru milioane
de oameni de pe tot globul. Ş� i este o putere pe care continui să o
utilizez î�n absolut fiecare zi a vieţ�ii mele pentru a-mi influenț�a des-
tinul personal.
Î�n Putere nemărginită, am exprimat foarte limpede că cea mai
puternică modalitate de a ne influenț�a vieţ�ile este aceea de a ne
mobiliza pe noi î�nş� ine să acţionăm. Diferenţ�a î�ntre rezultatele pe
care le produc oamenii se rezumă la ce au făcut ei diferit faţ�ă de alţ�ii
î�n situaţ�ii similare. Acţiunile diferite produc rezultate diferite.
De ce? Deoarece fiecare acţ�iune este o cauză pusă î�n miş� care, iar
efectul său se sprijină pe efecte anterioare pentru a ne miş� ca pe noi
î�ntr-o direcţ�ie precisă. Fiecare direcţ�ie ne conduce spre o destinaţ�ie
supremă: destinul nostru.
Î�n esenț�ă, dacă vrem să ne controlăm vieţ�ile, trebuie să preluăm
controlul asupra acţ� iunilor noastre constante. Nu ceea ce facem
ocazional ne influenț�ează vieţ�ile, ci ceea ce facem î�n mod constant.
Aş� adar, î�ntrebarea-cheie, ş� i cea mai importantă este următoarea:
Ce precede toate acţ�iunile noastre? Ce determină ce acţ�iuni î�nfăptu-
im ş� i, astfel, cine devenim ş� i care este destinaţ�ia noastră supremă î�n
viaţ�ă? Care este părintele acţ�iunii?
Bineî�nţ�eles, răspunsul este cel la care am făcut aluzie tot tim-
pul, ș� i anume puterea de decizie. Tot ceea ce se petrece î�n viaţ�a ta
− atât lucrurile de care eş� ti entuziasmat, cât ş� i cele care care consti-
tuie provocări − au î�nceput cu o decizie. Eu cred că destinul tău
este influențat în momentele în care decizi. Deciziile pe care le
iei chiar acum, î�n fiecare zi, vor influenţ�a felul î�n care te simţ�i astăzi
ş� i, de asemenea, persoana care vei deveni î�n anii nouăzeci ş� i după
aceea.
Î�n timp ce priveş� ti î�n urmă la perioada ultimilor zece ani, au

existat situaţ�ii î�n care o decizie diferită ţ�i-ar fi făcut viaţ�a complet
diferită de ziua de azi, î�n bine sau î�n rău? Poate că, de exemplu, ai
luat o decizie î�n privinț�a carierei care ţ�i-a schimbat viaţ�a. Sau poate
că nu ai reuşit să iei una. Poate că te-ai hotărât pe parcursul ultimi-
lor zece ani să te căsătoreş� ti − sau să divorţ�ezi. Este posibil să fi
cumpărat o casetă, o carte sau să fi participat la un seminar, ş� i drept
urmare, ţ�i-ai schimbat crezurile ş� i acţ�iunile. Poate că te-ai hotărât
să ai copii sau să amâni asta pentru a-ţ�i urma cariera. Poate că ai
hotărât să investeş� ti î�ntr-o casă sau î�ntr-o afacere. Poate că ai hotă-
rât să î�ncepi să faci sport sau să renunţ�i la asta. Poate că ai hotărât
să te laş� i de fumat. Poate că te-ai hotărât să te muţ�i î�ntr-un alt colţ�
al ţ�ării sau să faci o călătorie î�n jurul lumii. Cum te-au adus aceste
decizii î�n acest punct din viaţ�a ta?
Ai trecut prin emoţ�iile tragediei ş� i frustrării, nedreptăţ�ii ş� i lipsei
de speranţ�ă pe durata ultimului deceniu din viaţ�a ta? Eu ş� tiu sigur
că am trecut. Dacă e aş� a, ce ai hotărât să faci î�n legătură cu ele? Te-ai
forţ�at dincolo de limitele tale sau ai renunţ�at pur ş� i simplu? Cum
ţ�i-au influenţ�at aceste decizii drumul actual prin viaţ�ă?
Nu circumstanțele îl creează pe om,

ci omul creează circumstanţele.
Mai mult decât orice altceva, eu cred că deciziile nostre, nu condiţiile

vieţ�ilor noastre, sunt cele care ne determină destinul. Noi amândoi
ş� tim că există persoane care se nasc cu avantaje: ele au avut avanta-
je genetice, avantaje de mediu, avantaje familiale sau avantajele
unor relaţ�ii. Dar noi doi mai ş� tim ş� i că î�ntâlnim, citim ş� i auzim con-
stant despre persoane care, î�n pofida unor condiţ�ii foarte vitrege,
au prosperat dincolo de limitările condiţ� iei lor luând noi decizii
despre ceea ce au de făcut cu vieţ�ile lor. Acele persoane au devenit
exemple ale puterii nemărginite a spiritului omenesc.
Dacă hotărâm asta, noi doi ne putem face vieţile să fie unul
dintre aceste exemple inspiratoare. Cum? Pur ş� i simplu luând
astăzi decizii despre felul î�n care vom trăi î�n anii nouăzeci ş� i după
aceea. Dacă tu nu iei decizii referitoare la felul î�n care vei trăi, atunci
ai luat deja o hotărâre, nu-i aş� a? Iei decizia de a fi controlat de me-
diu î�n loc să-ţ� i influenț� ezi propriul destin. Toată viaţ� a mea s-a
schimbat î�ntr-o singură zi − ziua î�n care am stabilit nu doar ceea ce
mi-ar plăcea să am î�n viaţ�a mea sau ceea ce doream să devin, ci
atunci când am hotărât cine şi ce m-am angajat să fiu şi să am în
viaţa mea. Aceasta este o distincţ�ie simplă, dar importantă.
Gândeş� te-te pentru un moment. Există vreo diferenţ�ă î�ntre a fi

interesat de ceva ş� i a te fi angajat faţ�ă de acel lucru? Sigur că există!
De multe ori, oamenii spun lucruri de felul: „Doamne, chiar mi-ar
plăcea să câş� tig mai mulţ�i bani” sau „Mi-ar plăcea să fiu mai apropiat
de copiii mei” sau „Ş� tii, chiar mi-ar plăcea să am un impact asupra
lumii.” Dar tipul acela de afirmaț� i e nu reprezintă deloc un
angajament. Nu face decât să prezinte o preferinţ�ă, spunând: „Sunt

interesat să se producă asta, cu condiţ�ia ca eu să nu trebuiască să fac
ceva.” Asta nu este putere! Este o rugăciune slabă făcută fără a avea
nici măcar credinţ�a de a o pune î�n practică.
Tu nu trebuie să hotărăş� ti doar care sunt rezultatele faţ� ă de
care eş� ti angajat ci, de asemenea, genul de persoană care te-ai anga-
jat să devii. După cum am discutat î�n Capitolul 1, trebuie să stabi-
leș� ti standarde pentru ceea ce consideri că este un comportament
acceptabil pentru tine î�nsuţ�i ş� i să hotărăş� ti ce aş� tepţ�i din partea
celor pe care î�i iubeş� ti. Dacă tu nu stabileşti un standard de refe-
rinţă pentru ceea ce vei accepta în viaţa ta, vei descoperi că
este uşor să aluneci în comportamente şi atitudini sau într-o
calitate a vieţii care se află mult sub ceea ce meriţi. Tu trebuie
să stabileş� ti ş� i să trăieş� ti după aceste standarde, indiferent de ceea
ce se î�ntâmplă î�n viaţ�a ta. Chiar dacă totul merge prost, chiar dacă
planurile î�ţ�i sunt stricate, chiar dacă bursa de valori se prăbuş� eş� te,
chiar dacă persoana iubită te părăseş� te, chiar dacă nimeni nu-ţ�i dă
sprijinul de care ai nevoie, tot trebuie să rămâi fidel deciziei tale că
î�ţ�i vei trăi viaţ�a la cel mai î�nalt nivel.
Din nefericire, majoritatea oamenilor nu fac niciodată asta de-
oarece sunt prea ocupaţ�i inventând scuze. Motivul pentru care nu
ş� i-au atins ț�elurile sau nu trăiesc viaţ�a pe care ş� i-o doresc este fie
felul î�n care au fost trataţ�i de părinţ�ii lor, fie lipsa de oportunităţ�i
prin care au trecut î�n tinereţ�ea lor, fie educaţ�ia care le-a lipsit, fie
sunt prea î�n vârstă, fie sunt prea tineri. Toate aceste scuze nu sunt
altceva decât S.C., adică Sistemele de Crezuri! Ş� i acestea nu sunt re-
strictive, sunt distructive.
Utilizarea puterii deciziei î�ţ�i oferă capacitatea de a depăş� i orice
scuză, pentru a schimba orice parte a vieţ�ii tale î�ntr-o clipă. Î�ţ�i poate
schimba relaţ�iile, mediul de lucru, nivelul condiţ�iei fizice, venitul ş� i
stările emoţ�ionale. Poate determina dacă eş� ti fericit sau trist, dacă
eş� ti dezamăgit sau entuziasmat, dacă eş� ti î�nrobit de circumstanţ�e
sau dacă î�ţ�i exprimi libertatea. Aceasta este sursa schimbării dină-
untrul unei persoane, unei familii, unei comunităţ�i, unei societăț�i,
dinăuntrul lumii noastre. Ce a schimbat totul î�n Europa de Est î�n

ultimii câţ�iva ani? Oamenii de acolo − oameni ca mine ş� i ca tine − au
luat decizii noi despre lucrurile pentru care vor lua atitudine, ce
este acceptabil ş� i ce este inacceptabil pentru ei, ş� i ce nu vor mai to-
lera de aici î�nainte. Cu siguranţ�ă că deciziile lui Gorbaciov au contri-
buit la pregătirea terenului, dar fermitatea lui Lech Walesa ş� i
angajamentul faţ�ă de un standard mai î�nalt au clădit drumul spre o
schimbare economică ş� i politică considerabilă.
Î�i î�ntreb adeseori pe oamenii care se plâng de joburile lor: „De
ce ai mers la serviciu astăzi?” De regulă, răspunsul lor este: „Pentru
că a trebuit să merg.” Noi doi trebuie să ne amintim ceva: practic, nu
există vreun lucru pe care să trebuiască să î�l facem î�n ţ�ara asta. Cu
siguranţ�ă, tu nu trebuie să mergi la serviciu. Nu aici! Ş� i cu siguranţ�ă
nu trebuie să lucrezi î�ntr-un anumit loc î�ntr-o anumită zi. Nu î�n
America! Tu nu trebuie să faci ceea ce ai făcut î�n ultimii zece ani. Tu
poţ�i decide să faci altceva, ceva nou, astăzi. Chiar acum, tu poţi lua
o decizie: să î�ţ�i continui studiile, să î�nveţ�i să dansezi sau să cânţ�i, să
preiei controlul asupra finanţ�elor tale, să î�nveţ�i să pilotezi un eli-
copter, să î�ţ�i transformi corpul î�ntr-o inspiraţ�ie, să î�ncepi să medi-
tezi, să te î�nscrii la dansuri de societate, să iei parte la o tabără
despre spaţ�iu la NASA, să î�nveţ�i să vorbeş� ti franceză, să le citeş� ti
mai mult copiilor tăi, să petreci mai mult timp î�n grădiniţ�a de flori,
chiar să zbori î�n Fiji ş� i să locuieş� ti pe o insulă. Dacă tu hotărăşti cu
adevărat, poţi să faci aproape orice. Aş� a că dacă nu î�ţ�i place rela-
ţ�ia actuală î�n care te găseş� ti, ia acum decizia de a o schimba. Dacă nu
î�ţ�i place jobul tău actual, schimbă-l. Dacă nu î�ţ�i place felul î�n care te
gândeş� ti la tine, schimbă-l. Dacă ceea ce vrei tu este un nivel mai
ridicat de vitalitate fizică ş� i de sănătate, î�l poţ�i schimba acum. Î�ntr-o
clipă, tu poţ�i stăpâni aceeaş� i putere care a influenţ�at istoria.
Am scris această carte pentru a te provoca să trezeşti puterea
gigantică de decizie şi să-ți revendici dreptul din naştere la
puterea nemărginită, vitalitatea radioasă şi pasiunea veselă
care îţi aparţin! Tu trebuie să ş� tii că poţ�i lua chiar acum o decizie
nouă care î�ţ�i va schimba imediat viaţ�a − o decizie despre un obicei
pe care î�l vei schimba, sau o aptitudine pe care o vei stăpâni, sau
cum te vei purta cu oamenii, sau un telefon pe care î�l vei da acum
unei persoane cu care nu ai mai vorbit de ani buni. Poate că există o
persoană pe care ar trebui să o contactezi pentru a-ţ�i aduce cariera
la nivelul următor. Poate că ai putea lua o decizie chiar acum pen-
tru a te bucura de emoţ�iile pozitive pe care meriţ�i să le simţ�i zilnic
ș� i pentru a le cultiva. Este posibil să poţ�i alege mai multă bucurie,
sau mai multă distracţ�ie, sau mai multă î�ncredere, sau mai multă
pace sufletească?
Chiar î�nainte să î�ntorci pagina, te poţ�i folosi de puterea care se
găseş� te deja î�năuntrul tău. Ia acum decizia care te poate trimite
î� n tr-o direcţ� ie nouă, pozitivă ş� i puternică pentru dezvoltare ş� i
fericire.
Nimic nu poate rezista voinţei umane care îşi va risca

până şi existenţa pentru scopul urmărit.
Viaţ�a ta se schimbă î�n momentul î�n care iei o decizie nouă, con-
gruentă ş� i angajată. Cine s-ar fi gândit că fermitatea ş� i convingerea
unui bărbat tăcut ş� i modest − avocat de meserie ş� i pacifist din prin-
cipiu − va avea puterea de a răsturna un imperiu uriaş� ? Iar decizia
î�ncăpăţ�ânată a lui Mahatma Gandhi de a scăpa India de stăpânirea
britanică a fost practic un butoi de pulbere care a pus î�n miş� care un
lanţ� de evenimente care aveau să schimbe pentru totdeauna echili-
brul puterii mondiale. Oamenii nu vedeau cum î�ş�i putea realiza
obiectivele, dar el nu î�ş�i lăsase lui î�nsuş� i altă opţ�iune î�n afara aceleia
de a acţ�iona potrivit propriei conş� tiinţ�e. Pur ş� i simplu, el nu avea să
accepte nicio altă posibilitate.
Forț�a de decizie a fost sursa puterii lui John F. Kennedy î�n mo-
mentele î�n care s-a confruntat cu Nikita Hruş� ciov, î�n timpul tensio-
natei Crize a Rachetelor din Cuba ş� i a evitat un al Treilea Război
Mondial. Hotărârea a fost sursa puterii lui Martin Luther King, Jr. î�n
timp ce dădea atât de elocvent glas frustrărilor ş� i aspiraţ�iilor unui
popor care nu avea să mai fie respins ş� i î�n viitor, ş� i a forţ�at lumea să
ia aminte. Decizia a fost sursa ascensiunii meteorice a lui Donald
Trump la vârful lumii financiare ş� i, de asemenea, sursa prăbuş� irii
sale devastatoare. Aceasta este puterea care i-a permis lui Pete
Rose să î�ş�i maximizeze aptitudinile fizice până la potenţ�ialul de Hall
of Fame − iar mai apoi să-i distrugă î�n cele din urmă visul vieţ�ii.
Deciziile funcţ�ionează atât ca surse ale problemelor, cât ş� i ca surse
ale bucuriilor ş� i oportunităţ�ilor incredibile. Aceasta este puterea
care aprinde procesul prin care invizibilul este transformat î�n vizi-
bil. Deciziile adevărate sunt catalizatorul pentru a ne transforma
visurile î�n realitate.
Cel mai palpitant lucru referitor la această forţă, la această
putere, este că tu o ai deja. Elanul exploziv al deciziei nu este ceva
rezervat pentru câţ�iva aleş� i care au acreditările, sau banii, sau me-
diul familial adecvat. Este la fel de accesibil pentru muncitorul obiş� -
nuit pe cât î�i este ș� i regelui. Î�ţ�i este accesibil ţ�ie, acum, î�n timp ce
citeș� ti aceaste pagini. Chiar î�n clipa următoare, tu poţ�i folosi această
forţ�ă măreaţ�ă care se află î�n aş� teptare î�năuntrul tău dacă reuş� eş� ti
doar să-ţ�i aduni curajul pentru a o revendica. Oare ziua de azi va fi
cea î�n care tu hotărăşti, î�n cele din urmă, că cine eş� ti tu ca persoană
reprezintă mult mai mult decât ceea ce ai arătat până acum? Oare
ziua de azi va fi cea î�n care hotărăşti odată pentru totdeauna să î�ţ�i
pui viaţ�a î�n armonie cu calitatea spiritului tău? Atunci, î�ncepe prin
a proclama: „Acesta sunt eu. Viaţ�a mea este despre asta. Ş� i asta este
ceea ce voi face. Nimic nu mă va î�mpiedica să-mi realizez destinul.
Nu voi fi respins!”
Gândeş� te-te la o persoană grozav de mândră, o femeie numită
Rosa Parks, care, î�ntr-o zi î�n 1955, s-a urcat î�ntr-un autobuz î�n Mont-
gomery, Alabama ş� i a refuzat să-i cedeze locul ei unei persoane albe
aş� a cum i se cerea prin lege. Gestul său unic ş� i tăcut de nesupunere
civică a stârnit o furtună violentă de controverse ş� i a devenit un
simbol pentru generaţ�iile viitoare. Acela a fost î�nceputul miş� cării
pentru drepturi civile, un curent de opinie care trezea conştiinţe,
cu care ne confruntăm chiar ş� i î�n ziua de azi pe măsură ce redefinim
sensul egalităţ� ii, oportunităţ� ii ş� i dreptăţ� ii pentru toţ� i americanii

indiferent de rasă, credinț�ă sau sex. Se gândea Rosa Parks la viitor
atunci când a refuzat să-ş� i cedeze locul î�n acel autobuz? Avea un
plan divin pentru felul î�n care putea schimba structura societăţ�ii?
Poate. Dar ceea ce este mai probabil este că decizia ei de a pretinde
mai mult de la sine î�nsăş� i a obligat-o să acţ�ioneze. Ce efect vast a
avut decizia unei singure femei de a acț�iona!
Dacă te gândeş� ti: „Mi-ar plăcea să iau decizii de felul acela, dar
eu am trecut prin adevărate tragedii”, permite-mi să-ţ� i prezint
exemplul lui Ed Roberts. El este un om „de rând” imobilizat î�ntr-un
scaun cu rotile, care a devenit extraordinar prin decizia sa de a acţ�i-
ona dincolo de limitele sale aparente. Ed este paralizat de la gât î�n
jos de la vârsta de paisprezece ani. El utilizează un dispozitiv respi-
rator cu care s-a obiş� nuit î�n ciuda ş� anselor reduse pentru a duce o
viaţ�ă „normală” î�n timpul zilei ş� i î�ş�i petrece fiecare noapte î�ntr-un
plămân de fier. Purtând o luptă contra poliomielitei, aproape pier-
zându-ş� i viaţ�a de câteva ori, cu siguranţ�ă că el ar fi putut hotărî� să
se concentreze asupra propriei sale dureri, dar î�n loc de asta a ales
să facă o diferenţ�ă pentru ceilalţ�i.
Dar mai exact, ce a reuş� it el să facă? Pe parcursul ultimilor
cincisprezece ani, decizia lui de a lupta î�mpotriva unei lumi care î�l
trata adeseori cu superioritate a avut ca rezultat numeroase î�mbu-
nătăţ� iri ale calităţ� ii vieţ� ii pentru cei cu dizabilităţ� i. Î� nfruntând o
multitudine de mituri despre capacităț�ile celor cu dizabilităţ�i fizice,
Ed a educat publicul ş� i a iniţ�iat o mulț�ime de lucruri, de la rampele
pentru accesul cărucioarelor cu rotile ş� i spaţ�ii speciale de parcare,
până la bare de susţ�inere. El a devenit primul tetraplegic care a ab-
solvit Universitatea din California, Berkeley, ş� i î�n cele din urmă a
ocupat funcţ�ia de director al Departamentului de Stat pentru Reabi-
litare din California, fiind din nou pionierul celor cu dizabilităţ�i î�n
această funcţ�ie.
Ed Roberts este o dovadă puternică pentru faptul că nu contează
de unde î�ncepi, ceea ce contează sunt deciziile pe care le iei privind
unde vrei să ajungi. Toate acţ�iunile sale î�ş�i aveau rădăcina î�ntr-un
singur moment de hotărâre singular, puternic ş� i angajat. Ce ai putea

să faci tu cu viaţ�a ta dacă te-ai decide cu adevărat?
Mulţ�i oameni spun: „Ei bine, mi-ar plăcea să iau o decizie de
felul acela, dar nu sunt sigur cum mi-aş� putea schimba viaţ�a.” Ei
sunt paralizaţ�i de teama că nu ş� tiu exact cum să-ş� i transforme visu-
rile î�n realitate. Ş� i, prin urmare, ei nu iau niciodată deciziile care
le-ar putea transforma vieţ�ile î�n capodoperele care ar merita să fie.
Eu sunt aici să î�ț�i spun că, la î�nceput, nu este important să ş� tii cum
vei crea un rezultat. Ceea ce este important este să decizi că vei găsi
o cale, indiferent ce s-ar î�ntâmpla. Î�n Putere nemărginită, am subli-
niat ceea ce eu numesc „Formula Succesului Suprem”, care este un
proces elementar de a ajunge acolo unde vrei să ajungi: 1) Decide
ce vrei, 2) Acţ� ionează, 3) Fii atent ce funcţ� ionează ş� i ce nu ş� i 4)
Schimbă-ţ�i abordarea până obţ�ii ceea ce vrei. Decizia de a obţ�ine un
rezultat face ca evenimentele să se pună î�n miş� care. Dacă tu decizi
pur ş� i simplu care este lucrul pe care ţ�i-l doreş� ti, te mobilizezi să
acţ�ionezi, î�nveț�i din asta ş� i î�ț�i schimbi abordarea, vei crea apoi im-
pulsul de a obţ�ine rezultatul. Imediat ce î�ţ�i iei cu adevărat angaja-
mentul de a face ca un lucru să se î�ntâmple, „mijloacele” se vor
revela.
Există un adevăr elementar referitor la toate acţiunile

de iniţiativă şi creaţie − acela că în clipa în care cineva
într-adevăr își ia angajamentul, atunci intră
şi Providenţa în scenă.
− Johann Wolfgang Von Goethe
Dacă luarea deciziilor este atât de simplă ş� i de puternică, atunci de

ce nu urmează mai mulţ�i oameni sfatul companiei Nike ş� i „O fac pur
ş� i simplu”? Cred că unul dintre cele mai simple motive este că cei
mai mulţ�i dintre noi nu recunosc nici măcar ce î�nseamnă să iei o
decizie reală. Noi nu ne dăm seama de forţ�a de schimbare pe care o
creează o decizie congruentă ş� i cu angajament. Î�n parte, problema
este că pentru foarte mult timp, cei mai mulţ�i dintre noi au folosit
termenul „decizie” atât de imprecis, î�ncât a ajuns să descrie ceva

de genul unei liste de dorinţ�e. Î�n loc să luăm decizii, noi enunţ�ăm
î�ntr-una preferinţ�e. Luarea unei decizii adevărate, spre deosebire
de a spune „Mi-ar plăcea să mă las de fumat” î�nseamnă să abando-
nezi orice altă posibilitate. De fapt, cuvântul „decizie” vine din rădă-
cina latină de care î�nseamnă „din” ş� i caedere care î�nseamnă „a tăia.”
A lua o decizie adevărată înseamnă să te angajezi să obţii un
rezultat şi după aceea să te privezi de orice altă posibilitate.
Atunci când decizi cu adevărat că nu vei mai fuma niciodată ţ�i-
gări, asta este tot. S-a terminat! Nici măcar nu te mai gândeşti la
posibilitatea de a fuma. Dacă eş� ti unul dintre oamenii care au exer-
citat măcar o dată puterea de decizie î�n felul acesta, ş� tii exact des-
pre ce vorbesc. Un alcoolic ş� tie că ş� i după ani î�n care nu a băut
absolut nimic, dacă se păcăleş� te pe sine î�nsuş� i să creadă că poate să
bea doar un pahar, el va trebui să î�nceapă totul din nou. După luarea
unei decizii adevărate, chiar ş� i a uneia dificile, cei mai mulţ�i dintre
noi î�ncearcă un sentiment enorm de uş� urare. Am scăpat î�n cele din
urmă de indecizie! Ş� i ş� tim cu toţ� ii cât de grozav ne simţ� im când
avem un obiectiv clar, incontestabil.
Genul acesta de claritate î�ţ�i oferă putere. Având claritate, poţ�i
obţ�ine rezultatele pe care le vrei cu adevărat pentru viaţ�a ta. Pentru
cei mai mulţ�i dintre noi, dificultatea constă î�n faptul că noi nu am
mai luat o decizie de atât de multă vreme, î�ncât am uitat cum este.
Muş� chii noş� tri pentru luarea deciziilor sunt slăbiţ�i! Unii oameni au
chiar dificultăţ�i î�n a se hotărî� ce vor mânca la cină.
Deci cum vom î�ntări aceş� ti muş� chi? Î�i vom antrena! Iar calea
spre decizii mai bune este să luăm cât mai multe. Apoi, asigură-te
că î�nveţ�i din fiecare, inclusiv din cele care nu par să funcţ�ioneze pe
termen scurt: ele vor furniza distincţ�ii valoroase pentru a face eva-
luări mai bune ş� i, prin urmare, decizii î�n viitor. Î�nţ�elege că luarea
deciziilor, asemenea oricărei aptitudini pe care te concentrezi să o
î�mbunătăț�eș� ti, devine mai bună cu cât o faci mai des. Cu cât iei deci-
zii mai des, cu atât mai mult vei realiza că tu deț�ii cu adevărat con-
trolul asupra vieţ� ii tale. Vei aş� tepta cu nerăbdare dificultăţ� ile
viitoare ş� i le vei privi ca pe o ocazie de a face noi distincţ�ii ş� i de a-ţ�i

duce viaţ�a la nivelul următor.
Nu am cum să accentuez mai mult puterea ş� i valoarea dobândirii
chiar ş� i a unei singure distincţ�ii − o singură frântură de informaţ�ie
− care poate fi utilizată pentru a schimba cursul vieţ�ii tale. Infor-
maţia este putere atunci când acţionezi pe baza ei, iar unul din-
tre criteriile mele pentru o decizie adevărată este ca aceasta să
genereze o acţ�iune. Palpitant este că nu ş� tii niciodată când o vei î�n-
ţ�elege! Motivul pentru care am citit 700 de cărţ�i, am ascultat casete
ş� i am mers la atât de multe seminare este că eu am î�nţ�eles puterea
unei singure distincţ�ii. S-ar putea să fie pe pagina următoare sau î�n
capitolul următor al acestei cărţ�i. Ba chiar s-ar putea să fie ceva ce
ş� tii deja. Dar dintr-un motiv oarecare, acesta este momentul când
este î�nţ�eleasă î�n cele din urmă ş� i tu î�ncepi să o utilizezi. Nu uita că
repetiţia este mama învățăturii. Distincţ�iile ne conferă puterea
de a lua decizii mai bune ş� i, prin urmare, de a crea rezultatele pe
care ni le dorim pentru noi î�nş� ine. Lipsa anumitor distincţ�ii î�ţ�i poa-
te provoca necazuri mari. Spre exemplu, multe dintre cele mai fai-
moase persoane din cultura noastră ş� i-au realizat visurile, dar î�ncă
nu au găsit o cale de a se bucura de ele. Acestea recurg adeseori la
droguri pentru că se simt neî�mplinite. Asta deoarece le lipseş� te dis-
tincț�ia dintre atingerea ț�elurilor ş� i trăirea valorilor, un lucru pe care
vei î�nvăţ�a să-l stăpâneş� ti î�n continuare. O altă distincţ�ie, pe care
mulţ�i oameni nu o au, generează regulat necazuri î�n relaţ�iile lor.
Aceasta este o distincţ�ie despre reguli, un alt element-cheie pe care
î�l vom examina î�n călătoria noastră de autodescoperire. Uneori,
lipsa unei anumite distincţ�ie poate să te coste totul. Oamenii care
aleargă foarte mult, dar continuă să mănânce mâncăruri bogate î�n
grăsimi, blocându-ş� i arterele, invită fără să vrea atacurile de cord.
Î�n cea mai mare parte a vieţ�ii mele, eu am urmărit ceea ce fai-
mosul expert î�n afaceri, Dr. W. Edwards Deming, numeş� te cunoaşte-
re profundă. Pentru mine, cunoaş� terea profundă este orice simplă
distincţ� ie, strategie, crez, aptitudine sau instrument pe care, din
clipa î�n care î�l î�nţ�elegem, î�l putem pune î�n practică pentru a obţ�ine
î�mbunătăț�iri imediate a calităț�ii vieţ�ii noastre. Această carte ş� i viaţ�a

mea au fost dedicate căutării cunoaş� terii profunde care are aplicaţ�ii
universale pentru î�mbunătăţ�irea vieţ�ilor noastre personale ş� i pro-
fesionale. Î�ncerc constant să-mi dau seama cum să comunic oame-
nilor această cunoaş� tere, î�n feluri care le conferă cu adevărat
puterea să-ş� i î�mbunătăţ�ească destinul mental, emoţ�ional, fizic ş� i
financiar.
Destinul tău este modelat de momentele în care iei decizii.

− Anthony Robbins
Trei decizii pe care le iei î�n fiecare clipă a vieţ�ii tale î�ţ�i controlează
destinul. Aceste trei decizii determină ceea ce vei observa, cum te
vei simţ�i, ce vei face ş� i, î�n cele din urmă, cu ce vei contribui ş� i cine
vei deveni. Dacă tu nu controlezi aceste trei decizii, pur ş� i simplu nu
î�ţ�i controlezi viaţ� a. Chiar atunci când le controlezi, î�ncepi să-ţ� i
sculptezi experienţ�a.
Cele trei decizii care î�ţ�i controlează destinul sunt:

1. Deciziile tale despre lucrurile asupra cărora să te focalizezi.
2. Deciziile tale despre ce înseamnă lucrurile pentru tine.
3. Deciziile tale despre ce să faci pentru a crea rezultatele pe care
le doreş� ti.
Vezi tu, nici ceea ce se î�ntâmplă cu tine acum, nici ceea ce s-a
î�ntâmplat î�n trecutul tău nu determină cine vei deveni tu. Mai de-
grabă, deciziile tale despre lucrurile asupra cărora să te focali-
zezi, despre ce înseamnă lucrurile pentru tine şi despre ce ai
de gând să faci tu în legătură cu ele sunt cele care îţi vor deter-
mina destinul suprem. Să ş� tii că dacă cineva se bucură de un suc-
ces mai mare decât cel de care te bucuri tu î�n orice domeniu, acea
persoană ia aceste trei decizii î�n mod diferit faţ� ă de tine î�ntr-un
anumit context sau situaț� ie. Î� n mod clar, Ed Roberts a ales să se
concentreze asupra unui lucru diferit decât ar face-o cei mai mulţ�i
oameni î�n situaţ�ia lui. El s-a concentrat pe cum putea să facă o dife-
renţ�ă. Dificultăţ�ile sale fizice au î�nsemnat pentru el „o provocare”.
Î�n mod clar, ceea ce a hotărât el a fost să facă orice putea î�mbunătăţ�i
calitatea vieţ�ii pentru ceilalţ�i oameni care se aflau î�n situaţ�ia sa. El
s-a angajat î�n mod absolut să influenț�eze mediul î�ntr-un fel care
urma să î�mbunătăț�ească calitatea vieţ�ii pentru toate persoanele cu
dizabilităţ�i fizice.
Nu cunosc nimic mai încurajator decât capacitatea omului

de a se ridica în viață printr-un demers conştient.
− Henry David Thoreau
Prea mulţ�i dintre noi nu luăm majoritatea deciziilor noastre î�n mod
conş� tient, î�ndeosebi aceste trei decizii absolut cruciale. Procedând
astfel, plătim un preţ� semnificativ. De fapt, cei mai mulţ�i oameni
trăiesc ceea ce eu numesc „Sindromul Niagara.” Eu cred că viaţ�a
este asemenea unui râu ş� i că majoritatea oamenilor sar î�n râul vieţ�ii
fără să decidă vreodată cu adevărat unde vor să ajungă. Aş� a că, î�ntr-o
perioadă scurtă de timp, ei ajung să fie purtaţ�i de curent: evenimen-
tele curente, temerile curente, provocările curente. Când ajung î�n
bifurcaţ�iile râului, ei nu decid î�n mod conş� tient unde vor să meargă
sau care este direcţ�ia corectă pentru ei. Ei nu fac decât „să se lase
purtaţ�i de val.” Devin o parte a masei de oameni care sunt conduș� i
de mediu, î�n loc să fie conduș� i de propriile valori. Prin urmare, simt
că au pierdut controlul. Ei rămân î�n această stare inconş� tientă până
î�ntr-o zi î�n care sunetul apei tumultuoase î�i trezeş� te ş� i descoperă că
se află la doi metri de Cascada Niagara, î�ntr-o barcă fără rame. Î�n
clipa aceea, ei spun: „Of, fir-ar…!” Dar atunci este prea târziu. Urmea-
ză să se prăbuş� ească. Uneori, este vorba de o prăbuş� ire emoţ�ională.
Uneori este o prăbuş� ire fizică. Uneori este o prăbuş� ire financiară.
Este posibil ca, indiferent de dificultăţile pe care le ai în mo-
mentul de faţă în viaţa ta, acestea să fi putut fi evitate prin câ-
teva decizii mai bune în amonte.
Cum facem să redresăm lucrurile dacă suntem prinş� i î�n cursul

râului vijelios? Fie luăm decizia de a coborî� ambele rame î�n apă ş� i de
a î�ncepe să vâslim nebuneş� te î�ntr-o direcţ�ie nouă, fie decidem să
plănuim î�n avans. Stabileş� te o rută pentru destinaţ�ia la care vrei să
ajungi cu adevărat ş� i creează un plan sau o hartă pentru a putea lua
decizii de calitate pe parcurs.
Deş� i este posibil să nu te fi gândit niciodată la asta, creierul tău
deja a construit un sistem interior pentru luarea de decizii. Acest
sistem funcţ�ionează ca o forţ�ă invizibilă, dirijând toate gândurile,
acţ�iunile ş� i sentimentele tale, ş� i pe cele bune ş� i pe cele rele, î�n fieca-
re clipă a vieț�ii. Controlează felul î�n care evaluezi totul î�n viaţ�a ta ş� i
este acţ� ionat î�n cea mai mare parte de mintea ta subconş� tientă.
Î�nspăimântător este că majoritatea oamenilor nu programează nici-
odată în mod conştient acest sistem. Î� n schimb, este instalat de-a
lungul anilor de diferite surse, cum ar fi părinţ�ii, colegii, profesorii,
televiziunea, persoanele din publicitate ş� i cultura î�n general. Acest
sistem este alcătuit din cinci componente: 1) credinţele tale fun-
damentale ş� i regulile tale inconştiente, 2) valorile tale de viaţă,
3) referinţele tale, 4) î�ntrebările uzuale pe care ţ�i le adresezi ţ�ie
î�nsuţ�i ş� i 5) stările emoţionale pe care le î�ncerci î�n fiecare moment.
Relaţ�ia de sinergie a acestor cinci elemente exercită o forţ�ă care este
responsabilă să te î�mpingă să acţ�ionezi sau să te oprească să o faci,
care te face să anticipezi sau să-ţ�i faci griji pentru viitor, care te face să
te simţ�i iubit sau respins ş� i care dictează nivelul tău de succes ş� i feri-
cire. Asta determină de ce faci ceea ce faci ş� i de ce nu faci unele lu-
cruri pe care ş� tii că trebuie să le faci.
Schimbând oricare dintre aceste cinci elemente − indiferent că
este vorba de un crez fundamental, regulă, valoare, referinţ�ă, î�ntre-
bare sau stare emoţ�ională −, tu poţ�i produce imediat o schimbare
puternică ş� i măsurabilă î�n viaţ�a ta. Cel mai important, vei combate
cauza ş� i nu efectele. Nu uita, dacă mănânci prea mult î�n mod regu-
lat, cauza reală este de regulă mai degrabă o problemă referitoare la
valori sau la crezuri decât o problemă cu mâncarea î�n sine. Pe par-
cursul acestei cărţ�i, pas cu pas, eu te voi călăuzi să descoperi cum
este programat sistemul tău fundamental de luare a deciziilor, iar

tu vei face schimbări simple pentru a-l adapta la dorinţ�ele tale − î�n
loc să continue să fie controlat de condiţ�ionarea ta anterioară. Eş� ti
pe punctul de a porni î�ntr-o călătorie fascinantă pentru a descoperi
cine eş� ti ş� i ce te face cu adevărat să faci ceea ce faci. Cu aceste dis-
tincţ�ii de putere, tu vei putea să î�nţ�elegi sistemul de luare a decizii-
lor pe care asociaţ�ii tăi de afaceri, soţ�ul sau soţ�ia ş� i alte persoane
dragi î�l utilizează. Vei fi capabil, î�ntr-un final, să î�nţ�elegi de aseme-
nea ş� i comportamentul lor „fascinant!”
Vestea bună este că putem rescrie acest sistem prin luarea de
decizii conş� tiente, î�n orice moment din vieţ�ile noastre. Nu trebuie
să permitem programării din trecutul nostru să ne controleze
prezentul şi viitorul. Cu această carte, te poţ�i reinventa pe tine
î�nsuţ�i organizându-ţ�i sistematic crezurile ş� i valorile î�ntr-un fel care
te aduce î�n direcţ�ia proiectului vieţ�ii tale.
Eu nu sunt descurajat, deoarece fiecare încercare greşită

prin care am trecut este un alt pas înainte.
− Thomas Edison
Există un ultim impediment î�n calea utilizării reale a puterii de de-

cizie. Iar acesta este că trebuie să ne depăş� im temerile că vom lua
deciziile greşite. Cu siguranţ�ă vei lua decizii greş� ite î�n viaţ�a ta. Vei da
greş! Ş� tiu sigur că eu nu am luat toate deciziile corecte pe parcurs.
Nici pe departe. Dar nu mă aş� teptam să o fac. Ş� i nici nu voi lua î�ntot-
deauna deciziile corecte pe viitor. Am stabilit că indiferent care vor
fi deciziile pe care le voi lua, voi fi flexibil, voi examina consecinţ�ele,
voi î�nvăţ�a din ele ş� i voi folosi lecţ�iile pentru a lua decizii mai bune
pe viitor. Nu uita: Succesul este cu adevărat produsul unei jude-
căţi bune. Buna judecată este rezultatul experienţei şi experien-
ţa este adeseori rezultatul proastei judecăţi! Acele experienţ�e
aparent rele sau dureroase sunt uneori cele mai importante. Atunci
când oamenii reuş� esc, au tendinţ�a să petreacă; atunci când eş� uează,
au tendinţ�a să se gândească bine ş� i î�ncep să facă noi distincţ�ii care
le vor spori calitatea vieţ�ii. Noi trebuie să ne luăm angajamentul de

a î�nvăţ�a din greş� elile noastre, mai degrabă decât să ne criticăm inutil,
sau suntem sortiţ�i să facem aceleaş� i greş� eli din nou î�n viitor.
Pe cât de importantă este experienţ�a personală, gândeş� te-te cât
de nepreţ�uit este să ai, de asemenea, un model de urmat − cineva
care a navigat vârtejurile î�naintea ta ş� i care are o hartă bună pe care
tu să o urmezi. Poţ�i avea un model de urmat pentru finanţ�ele tale,
un model pentru relaţ� iile tale, un model pentru sănătatea ta, un
model pentru profesia ta sau un model pentru orice aspect al vieţ�ii
tale pe care î�nveţ�i să-l stăpâneş� ti la perfecţ�ie. Acestea te pot scuti de
ani de suferinţ�ă ş� i te pot opri să ajungi î�n cascadă.
Vor exista momente când vei fi singur pe râu ş� i va trebui să iei
câteva decizii importante de unul singur. Vestea bună este că dacă
eş� ti dispus să î�nveţ�i din experienţ�a ta, atunci până ş� i momentele
despre care ai putea crede că au fost dificile devin grozave deoarece
ele î�ţ�i oferă informaţ�ii valoroase − distincţii-cheie − pe care tu le
vei utiliza pentru a lua decizii mai bune pe viitor. De fapt, orice per-
soană de mare succes pe care o î�ntâlneş� ti î�ţ�i va spune − dacă este
sinceră cu tine − că motivul pentru care are mai mult succes este
acela că a luat mai multe decizii proaste decât ai luat tu. Persoanele
de la seminarele mele mă î�ntreabă adesea: „Cât de mult timp crezi
că î�mi va lua ca să stăpânesc cu adevărat această aptitudine?” Ş� i
răspunsul meu imediat este: „Cât de mult timp vrei să î�ţ�i ia?” Dacă
tu acţ�ionezi de zece ori pe zi, având „experienţ�ele de î�nvăţ�are” co-
respunzătoare acestora, î�n timp ce alţ�i oameni lucrează la o nouă
aptitudine o dată pe lună, tu vei avea zece luni de experienţ�ă î�ntr-o
zi, vei ajunge să stăpâneş� ti curând aptitudinea ş� i probabil că vei fi,
î�n mod ironic, considerat „talentat ş� i norocos.”
Eu am devenit un orator public excelent deoarece, î�n loc de o
dată pe săptămână, eu am făcut rezervări să vorbesc de trei ori pe zi,
oricui m-ar fi ascultat. Î�n vreme ce alţ�ii din organizaţ�ia mea aveau
patruzeci ş� i opt de angajamente pe an, eu aveam un număr asemă-
nător î�ntr-un interval de două săptămâni. Î�ntr-un interval de o lună,
obţ�ineam doi ani de experienţ�ă. Ş� i după un an, aveam dezvoltarea
corespunzătoare unui deceniu. Asociaţ�ii mei vorbeau despre cât de

„norocos” eram pentru că m-am născut cu un astfel de talent „na-
tiv”. Am î�ncercat să le spun ceea ce î�ţ�i spun ţ�ie acum: stăpânirea la
perfecţ�ie durează atât timp cât vrei tu să dureze. Apropo, au fost
toate discursurile mele grozave? Nici pe departe.
Dar m-am asigurat că am î�nvăţ�at din fiecare experienţ�ă ş� i că am
devenit cumva mai bun până când, foarte curând, puteam să intru
î�ntr-o cameră de orice dimensiuni ş� i eram practic capabil să comu-
nic cu oameni de toate condiţ�iile.
Indiferent cât de pregătit eş� ti, există un lucru pe care ţ�i-l pot
garanta î�n mod absolut. Dacă te afli pe râul vieţ�ii, probabil că te vei
lovi de câteva pietre. Asta nu î�nseamnă că eş� ti negativ; asta î�nseam-
nă că eş� ti meticulos. Cheia este că atunci când vei eş� ua, î�n loc să te
critici inutil pentru faptul că eş� ti atât de „ratat”, aminteş� te-ţ�i că î�n
viaţ�ă nu există rateuri. Există doar rezultate. Dacă nu ai obţ�inut re-
zultatele pe care le voiai, î�nvaţ�ă din această experienţ�ă astfel î�ncât
să ai referinţ�e despre cum să iei decizii mai bune î�n viitor.
Fie vom găsi o cale, fie ne vom croi una.

− Hannibal
Una dintre cele mai importante decizii pe care le poţ�i lua pentru a-ţ�i
asigura fericirea pe termen lung este de a decide să foloseşti orice
îţi oferă viaţa pe moment. Ideea de bază este că nu există nimic ce
nu poţ�i realiza dacă: 1) Decizi clar care este lucrul pentru care ţ�i-ai
luat la modul absolut angajamentul să î�l obţ� ii, 2) Eş� ti dispus să
acţ�ionezi masiv, 3) Observi ce funcţ�ionează sau nu, ş� i 4) Continui
să-ţ�i schimbi abordarea până obţ�ii ceea ce vrei, folosindu-te de ori-
care dintre lucrurile pe care ţ�i le oferă viaţ�a pe parcurs.
Oricine a repurtat succese de amploare a parcurs aceste patru
etape ş� i a urmat Formula Succesului Suprem. Una dintre preferate-
le mele „Poveş� ti de Succes Suprem” este cea a dl. Soichiro Honda,
fondatorul corporaţ� i ei care î� i poartă numele. La fel ca toate
companiile, indiferent cât de mari, Corporaţ�ia Honda a î�nceput cu o

decizie ş� i o dorinţ�ă arzătoare de a produce un rezultat.
Î�n 1938, la vremea când î�ncă era student, dl. Honda a luat tot ce
deţ�inea ş� i a investit î�ntr-un mic atelier unde a î�nceput să-ş� i dezvolte
conceptul unui segment de piston. El voia să-ş� i vândă proiectul Cor-
poraţ�iei Toyota, aş� a că a muncit zi ş� i noapte, murdar până la coate
cu vaselină, dormind î�n atelierul mecanic, crezând tot timpul că va
putea obţ�ine rezultatul. A amanetat până ş� i bijuteriile soţ�iei pentru
a se menţ�ine î�n afaceri. Dar când a terminat î�n cele din urmă seg-
mentele de piston ş� i le-a prezentat celor de la Toyota, i s-a spus că
acestea nu respectă standardele Toyota. A fost trimis î�napoi la stu-
dii vreme de doi ani, unde a auzit râsul batjocoritor al instructorilor
ş� i al studenţ�ilor care î�i erau colegi, î�n timp ce aceş� tia vorbeau des-
pre cât de absurde erau schiţ�ele sale.
Dar î�n loc să se concentreze pe durerea acestei experienţ�e, el a
decis să continue să se concentreze asupra ț�elului său. Î�n cele din
urmă, după alţ�i doi ani, Toyota i-a oferit lui Honda contractul la care
visase. Pasiunea ş� i crezul lui s-au dovedit rentabile pentru că el
ș� tiuse ce voia, a acţ�ionat, a observat ce funcţ�iona ş� i a continuat să-ş� i
schimbe abordarea până a obţ�inut ceea ce voia. Apoi, a apărut o
nouă problemă.
Guvernul japonez se pregătea de război ş� i a refuzat să-i dea ci-
mentul de care era nevoie pentru a-ş� i construi fabrica. A renunţ�at el
î�n acel moment? Nu. S-a concentrat pe cât de nedrept era lucrul
ăsta? A î�nsemnat asta că visul său a murit? Categoric nu. Din nou, el
a hotărât să folosească experienţ�a ş� i a elaborat o altă strategie. El ş� i
echipa lui au inventat un proces pentru a-ş� i fabrica propriul ciment
ş� i apoi ş� i-au construit fabrica. Î�n timpul războiului, aceasta a fost
bombardată de două ori, fiind distruse porţ�iuni majore ale instala-
ţ�iei de fabricaţ�ie. Răspunsul lui Honda? El ş� i-a adunat imediat echi-
pa ş� i aceş� tia au adunat canistrele suplimentare de benzină pe care
le aruncaseră soldaţ�ii americani. El le-a numit „cadouri de la Preş� e-
dintele Truman” deoarece acestea î�i furnizau materiile prime de
care avea nevoie pentru procesul său de fabricaţ�ie − materiale care
nu se găseau la momentul acela î�n Japonia. Î�n final, după ce a supra-

vieţ� uit tuturor acestor lucruri, un cutremur i-a demolat fabrica.
Honda a hotărât să vândă celor de la Toyota paș� ii de execuț�ie a ine-
lului de piston.
Iată un om care a luat î�n mod clar decizii puternice pentru a
reuş� i. Făcea totul cu pasiune ș� i credinț�ă. A avut o strategie grozavă.
A acţ� ionat masiv. Ș� i-a schimbat continuu abordarea, dar î�ncă nu
obţ�inuse rezultatele pentru care î�ş�i luase angajamentul. Cu toate
acestea, el a decis să persevereze.
După război, o penurie groaznică de benzină a lovit Japonia ş� i
dl. Honda nu-ş� i putea conduce maş� ina nici măcar pentru a face rost
de mâncare pentru familia sa. Î�n cele din urmă, din disperare, el a
ataş� at un motor mic la bicicleta sa. Imediat după aceea, vecinii î�l
î�ntrebau dacă le-ar putea face ş� i lor o „bicicletă motorizată”. Unul
după altul, ei au urmat curentul până când el a rămas fără motoare.
A hotărât să construiască o uzină care să producă motoare pentru
noua sa invenţ�ie, dar din nefericire nu avea capitalul.
La fel ca î�nainte, el a luat decizia de a găsi o cale cu orice preț�!
Soluţ�ia sa a fost de a apela la cei 18 000 de proprietari de magazine
de biciclete din Japonia, scriindu-le fiecăruia câte o scrisoare perso-
nală. El le-a spus cum pot juca un rol î�n revitalizarea Japoniei prin
mobilitatea pe care invenţ�ia sa ar putea să o ofere ş� i i-a convins pe
5000 dintre ei să-i pună la dispoziţ�ie capitalul de care avea nevoie.
Totuş� i, motocicleta sa era cumpărată doar de cei mai î�mpătimiţ� i
fani ai bicicletelor deoarece era prea mare ş� i greoaie. Aş� a că el a fă-
cut o ultimă ajustare ş� i a creat o versiune mult mai uş� oară ş� i mai
mică a motocicletei. A botezat-o „The Super Cub” ş� i aceasta a deve-
nit un succes „peste noapte”, aducându-i premiul Î�mpăratului. Mai
târziu, el a î�nceput să-ş� i exporte motocicletele pentru generaţ� ia
Baby Boom din Europa ş� i din Statele Unite, continuând î�n anii ş� ap-
tezeci cu maş� inile care au devenit atât de populare.
Astăzi, corporaţ� ia Honda are peste 100 000 de angajaţ� i, atât
î�n Statele Unite, cât ş� i î�n Japonia ş� i este considerată unul dintre
cele mai mari imperii producătoare de automobile din Japonia,

depăş� indu-i pe toţ�i ceilalț�i la vânzări î�n Statele Unite, cu excepţ�ia
companiei Toyota. Are succes pentru că un om a î�nţ�eles puterea
unei decizii cu un angajament adevărat, pe baza căreia acţ�ionează
continuu, indiferent care sunt condiţ�iile.
GLOBUL DE CRISTAL A CRǍPAT…
Următoarele fraze sunt notificări adevărate de respingere primite pentru

aceste cărţi faimoase şi cu un succes incredibil.
Animal Farm (Ferma Animalelor), de George Orwell

„Este imposibil să vinzi poveşti cu animale în S.U.A.”
The diary of Anne Frank (Jurnalul Annei Frank), de Anne Frank

«Eu am impresia că fetiţa nu are o percepţie sau un sentiment special
care să ridice cartea deasupra nivelului de „curiozitate”».
Lord of the flies (Împăratul muştelor), de William Golding

„Nu ni se pare că ai avut succes deplin în elaborarea unei idei realmente
promiţătoare.”
Lady Chatterley’s lover (Amantul doamnei Chatterley), de D.H. Lawrence

„Spre binele tău, nu publica această carte.”
Lust for life (Bucuria vieţii), de Irving Stone

„Un roman lung şi tern despre un artist.”
Honda ş� tia cu siguranţ�ă că, uneori, atunci când iei o decizie ş� i acţ�ionezi,
pe termen scurt poate părea că nu merge. Pentru a reuşi, trebuie
să ai o focalizare pe termen lung. Majoritatea dificultăţ� ilor pe
care le avem î�n vieţ�ile noastre personale − cum ar fi de exemplu
faptul că facem abuz î�n mod constant de mâncare, băutură sau ț�i-
gări î�n exces sau faptul că ne simţ� im copleş� iţ� i ş� i renunţ� ăm la
visurile noastre − î�ş�i au sursa î�n focalizarea pe termen scurt. Succe-

sul ş� i eş� ecul nu sunt experienţ�e care se petrec peste noapte. Toate
acele mici decizii de pe parcurs sunt cele care î�i fac pe oameni să
greş� ească. Este eş� ecul de a merge până la capăt. Este eş� ecul de a
acţ�iona. Este eş� ecul de a persista. Este eş� ecul î�n gestionarea stărilor
noastre mentale ş� i emoţ�ionale. Este eş� ecul de a ne controla focali-
zarea. Dimpotrivă, succesul este rezultatul luării unor decizii mici:
decizia de a te supune pe tine î�nsuţ�i unui standard mai î�nalt, decizia
de a contribui, decizia de a-ţ�i hrăni mai degrabă mintea decât să
permiţ�i mediului să te controleze − aceste decizii mici creează ex-
perienţ�a de viaţ�ă pe care o numim succes. Niciun individ sau orga-
nizaţ�ie care a devenit de succes nu a reuş� it asta cu o focalizare pe
termen scurt.
Pe plan naţ�ional, majoritatea dificultăţ�ilor prin care trecem î�n
momentul de faţ� ă sunt rezultatul faptului că nu ne-am gândit la
posibilele consecinţ�e ale deciziilor pe care le-am luat. Crizele noas-
tre − scandalul S&L care se traduce prin eş� ecul financiar al unui
grup de 747 de firme de „economii ş� i î�mprumut”, dezechilibrul ba-
lanţ�ei comerciale, deficitul bugetar, situaţ� ia noastră proastă din
educaţ�ie, problemele cu drogurile ş� i alcoolul − toate sunt rezultatele
gândirii pe termen scurt. Acesta este Sindromul Niagara la apogeul
său. Î�n timp ce te deplasezi dus de apa râului, focalizându-te asupra
următoarei pietre care te-ar putea lovi, nu reuş� eş� ti − sau nu poţ�i −
să priveş� ti suficient de departe î�n faţ�a ta pentru a evita căderea.
Ca societate, noi suntem atât de fixaţ�i pe gratificare instanta-
nee, î�ncât soluţ�iile noastre pe termen scurt devin frecvent soluţ�ii pe
termen lung. Copiii noş� tri au dificultăţ�i î�n a fi atenţ�i la ş� coală suficient
de mult pentru a gândi, memora ş� i î�nvăţ�a, iar acest lucru este cau-
zat, î�n parte, de dependenț�a lor de gratificarea instantanee ca ur-
mare a expunerii constante la jocuri video, reclame TV ş� i MTV. Ca
naţ�iune, noi avem cel mai mare număr de copii supraponderali din
istorie din cauza preocupării noastre neobosite pentru soluţ�ii facile:
fast food, budinca instant ş� i negresele la microunde.
Î�n afaceri, de asemenea, genul acesta de focalizare pe termen

scurt poate să fie fatal. Î�ntreaga controversă din jurul dezastrului
Exxon Valdez ar fi putut fi evitată prin luarea unei singure mici
decizii. Exxon ş� i-ar fi putut dota petrolierele cu o carcasă dublă, o
decizie proactivă care ar fi î�mpiedicat deversările de ţ�iţ�ei î�n cazul
unei coliziuni. Dar compania petrolieră a ales să nu o facă, luând î�n
considerare impactul imediat asupra rezultatelor sale financiare ş� i
mai puţ� in cel pe termen lung. După ciocnire ş� i deversarea care a
rezultat, Exxon are obligaţ� ia să plătească ameţ� itoarea sumă de
1,1 miliarde de dolari drept compensaţ�ie parţială pentru pagubele
economice devastatoare pe care le-a provocat, fără a mai menţ�iona
distrugerea ecologică incomensurabilă din Alaska ş� i din zonele din
jur.
Decizia de a-ţ� i lua angajamentul pentru rezultate pe termen
lung, nu pentru soluţ�ii pe termen scurt, este una dintre cele mai
importante decizii pe care le vei lua pe parcursul vieţ�ii tale. Eş� ecul
de a face asta î�ţ�i poate aduce nu doar enorme necazuri financiare ş� i
sociale, ci ş� i, î�n unele cazuri, chiar suprema durere personală.
Un tânăr, de care se poate să fi auzit, a abandonat liceul deoare-
ce a decis că nu avea să mai aş� tepte nicio clipă ca să-ş� i urmeze visul
de a deveni un muzician faimos. Dar visul acesta nu a devenit reali-
tate suficient de repede. De fapt, la vârsta de douăzeci ş� i doi de ani
el se temea că luase o decizie greş� ită ş� i că muzica sa nu avea să placă
niciodată nimănui. El cânta î�n baruri cu pian ş� i nu avea niciun ban,
dormind prin spălătorii automate deoarece nu mai avea casă. Sin-
gurul lucru care î�l ţ�inuse pe linia de plutire era relaț�ia sa romantică.
Apoi, iubita sa a hotărât să se despartă de el ş� i, atunci când a făcut-o,
asta l-a î�mpins î�n prăpastie. El s-a focalizat imediat pe ideea că nu
avea să mai găsească vreodată o femeie la fel de frumoasă ca ea.
Asta î�nsemna că pentru el viaţ�a se terminase, aş� a că s-a hotărât să
se sinucidă. Din fericire, î�nainte să o facă, ş� i-a reevaluat opţ�iunile ş� i
a decis ca î�n loc de asta să se interneze î�ntr-un spital de boli nervoa-
se. Timpul petrecut acolo i-a oferit câteva repere noi despre ceea ce
constituiau problemele adevărate. Mai târziu, el ş� i-a amintit că a
spus: „Oh, nu voi mai ajunge niciodată atât de rău.” El declară acum:
„A fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreoda-
tă deoarece nu am mai ajuns niciodată să mă compătimesc pe mine
î�nsumi, indiferent de ceea ce s-a î�ntâmplat. Orice problemă apărută
de atunci nu este nimic prin comparaţ�ie cu lucrurile prin care am
văzut că trec alţ� ii.”* Reî�nnoindu-ş� i angajamentul ş� i urmărindu-ş� i
visul pe termen lung, el a obț�inut î�n cele din urmă tot ce voia. Numele
lui? Billy Joel.
Î�ţ�i vine să crezi că omul acesta, pe care î�l iubesc milioane de fani
ş� i cu care s-a căsătorit super-modelul Christie Brinkley, ş� i-a făcut
cândva griji pentru calitatea muzicii sale sau pentru găsirea unei
femei la fel de frumoasă ca fosta sa iubită? Cheia pe care să ţ� i-o
aminteş� ti este că ceea ce părea să fie imposibil pe termen scurt s-a
transformat î�ntr-un exemplu fenomenal de succes ş� i fericire pe ter-
men lung. Billy Joel a fost capabil să iasă singur din depresie di-
rijând cele trei decizii pe care noi le controlăm cu toţ�ii î�n fiecare
clipă a vieţ�ilor noastre: asupra a ce să ne focalizăm, ce î�nseamnă
lucrurile ş� i ce să facem î�n ciuda dificultăţ�ilor care pot lăsa impresia
că ne î�ngrădesc. El ş� i-a ridicat standardele, le-a sprijinit cu crezuri
noi ş� i a implementat strategiile pe care ş� tia că trebuie să le
implementeze.
Unul dintre crezurile pe care le-am dezvoltat pentru a mă ajuta
î�n momente extrem de dure este pur ş� i simplu acesta: amânările
din partea lui Dumnezeu nu sunt respingeri din partea lui
Dumnezeu. Frecvent, ceea ce pare imposibil pe termen scurt devi-
ne foarte posibil pe termen lung, dacă persişti. Pentru a reuş� i, noi
trebuie să ne disciplinăm pe noi î�nş� ine să gândim î�n mod constant
pe termen lung. Una dintre metaforele pe care le folosesc pentru
a-mi reaminti mie î�nsumi de asta este comparaţ�ia dintre suiş� urile ş� i
coborâş� urile vieţ�ii ş� i schimbarea anotimpurilor. Niciun anotimp nu
durează veş� nic deoarece î�ntreaga viaţ�ă este un ciclu de plantare,
* Sheff, David și Victoria, „Playboy interview: Billy Joel”, Chicago: Playboy, mai
1982.
recoltare, odihnă ş� i reî�nnoire. Iarna nu este infinită: chiar dacă

astăzi î�ntâmpini dificultăț� i, nu poţ� i renunţ� a niciodată la venirea
primăverii. Pentru unele persoane, iarna î�n seamnă hibernare;
pentru alţ� ii, î�nseamnă să te dai cu bobul ş� i să schiezi pe pârtie!
Poţ�i î�ntotdeauna să aş� tepţ�i răbdător sfârş� itul anotimpului, dar de
ce să nu-l transformi î�ntr-un moment de care să-ţ�i aminteş� ti?
EXPLOATEAZĂ PUTEREA DE DECIZIE

Ca recapitulare, permite-mi să-ţ�i ofer ş� ase chei rapide care să te
ajute să exploatezi puterea de decizie, puterea care î�ţ�i influenț�ează
experienţ�a de viaţ�ă î�n fiecare clipă pe care o trăieş� ti:
1. Aminteşte-ţi adevărata putere de a lua decizii. Este un

instrument pe care î�l poţ�i utiliza î�n orice clipă pentru a-ţ�i schimba
î�ntreaga viaţ�ă. Chiar din clipa î�n care iei o nouă decizie, tu pui î�n
miş� care o nouă cauză, un nou efect, o nouă direcţ�ie ş� i o nouă desti-
naţ�ie pentru viaţ�a ta. Î�ncepi să-ţ�i schimbi viaţ�a la propriu î�n clipa î�n
care iei o decizie nouă. Aminteş� te-ţ�i că atunci când î�ncepi să te simţ�i
copleş� it, sau atunci când simţ�i că nu ai de ales, sau atunci când lu-
crurile ţ�i se î�ntâmplă, tu poţ�i schimba totul dacă pur ş� i simplu te
opreş� ti ş� i decizi să faci asta. Nu uita, o decizie adevărată este măsu-
rată prin faptul că ai realizat o acţ�iune nouă. Dacă nu există nicio
acţ�iune, nu ai decis cu adevărat.
2. Conştientizează că cel mai dificil pas, pentru a realiza

orice lucru, este să îţi iei un angajament real − o decizie reală.
Respectarea angajamentului luat de tine este adeseori mult mai
uş� oară decât decizia î�n sine, aş� a că ia-ţ�i deciziile î�n mod inteligent,
dar ia-le repede. Nu te concentra o veş� nicie la î�ntrebările referitoa-
re la cum sau dacă să o faci. Studiile au demonstrat că oamenii care
au cel mai mult succes iau decizii rapid deoarece le este limpede
care le sunt propriile valori ş� i ce vor cu adevărat pentru vieţ�ile lor.
Aceleaş� i studii arată că ei î�ş�i schimbă lent deciziile, atunci când o

fac. Pe de altă parte, oamenii care dau greş� iau decizii mai î�ncet de obi-
cei ş� i se răzgândesc rapid, oscilând mereu î�ntre altenative. Decide-te
odată!
Î�nţ�elege că luarea de decizii este ea î�nsăş� i un fel de a acţ�iona,
aş� a că o definiţ�ie bună pentru o decizie ar putea să fie „informaţ�ie
pe baza căreia s-a acţ� ionat.” Ş� tii că ai luat cu adevărat o decizie
atunci când aceasta devine izvorul unor acţ� iuni. Devine o cauză
pusă î�n miş� care. Adeseori, efectul luării unei decizii este de ajutor
î�n execuţ�ia realizării unui ț�el mai amplu. O regulă esenţ�ială pe care
am elaborat-o pentru mine este să nu părăseşti niciodată scena
unei decizii fără a înteprinde mai întâi o acţiune pentru reali-
zarea acesteia.
3. Ia des decizii. Cu cât iei mai multe decizii, cu atât vei deveni
mai bun î�n luarea lor. Muş� chii devin mai puternici prin utilizare,
iar lucrurile stau la fel cu muş� chii tăi pentru luarea deciziilor. Dez-
lănţ�uieş� te-ţ�i puterea chiar acum luând câteva decizii pe care le-ai
amânat. Nu o să-ț� i vină să crezi energia ş� i entuziasmul pe care
aceasta le va crea î�n viaţ�a ta!
4. Învaţă din deciziile tale. Nu există vreun fel de a ocoli asta.

Din când î�n când, vei da greş� , indiferent ce faci. Ş� i când inevitabilul
se produce, î�n loc să te î�ngropi pe tine î�nsuţ�i î�n critici, î�nvaţ�ă ceva.
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce este bine î�n asta? Ce pot î�nvăţ�a din
asta?” Acest „eş� ec” poate fi un dar incredibil, dar deghizat dacă î�l
foloseş� ti pentru a lua decizii mai bune î�n viitor. Decât să te focalizezi
asupra obstacolelor pe termen scurt, alege î�n schimb să î�nveţ�i lecţ�ii
care î�ţ�i vor economisi timpul, banii sau te vor scuti de necazuri ş� i
care î�ţ�i vor oferi abilitatea de a reuş� i pe viitor.

5. Rămâi angajat faţă de deciziile tale, dar rămâi flexibil în
abordare. După ce ai decis ce vrei să fii ca persoană, de exemplu,
nu rămâne blocat la mijloacele de a obţ�ine asta. Obiectivul este ţ�inta
ta. Prea des, atunci când decid ce vor pentru vieţ�ile lor, oamenii aleg
cea mai bună cale pe care o ş� tiu la momentul respectiv − ei fac o
hartă − dar după aceea nu rămân deschiş� i la rute alternative. Nu
deveni rigid î�n abordare. Cultivă arta flexibilităţ�ii.
6. Bucură-te de luarea deciziilor. Trebuie să ş� tii că, î�n orice

moment, una dintre deciziile pe care le iei î�ţ�i poate schimba cursul
vieţ�ii pentru totdeauna: următoarea persoană î�n spatele căreia stai
la coadă sau lângă care stai î�ntr-un avion, următorul telefon pe care
î�l dai sau î�l primeş� ti, următorul film pe care î�l vei vedea sau urmă-
toarea carte pe care o citeş� ti sau pagină pe care o î�ntorci poate fi
acel lucru singular care va face zăgazurile să se rupă ş� i va face ca
toate lucrurile pe care le-ai aş� teptat să capete sens.
Dacă vrei cu adevărat ca viaţ�a ta să fie pasională, trebuie să tră-
ieş� ti cu această atitudine de aş� teptare. Cu ani î�n urmă am luat ceea
ce părea o decizie măruntă, iar aceasta mi-a influenț� at puternic
viaţ�a. Am hotărât să ţ�in un seminar î�n Denver, Colorado. Decizia
aceea m-a făcut să î�ntâlnesc o doamnă pe nume Becky. Numele ei de
familie este Robbins acum ş� i ea este categoric unul dintre cele mai
grozave daruri din viaţ�a mea. Î� n aceeaş� i călătorie, am hotărât să
scriu prima mea carte, care a fost publicată acum î�n unsprezece
limbi î�n jurul lumii. Câteva zile mai târziu, m-am hotărât să ţ�in un
seminar î�n Texas ş� i după ce am muncit timp de o săptămână pentru
a-mi onora programul, organizatorul nu m-a plătit pentru eveni-
ment − a fugit din oraş� . Persoana cu care era logic să vorbesc era
agentul de relaţ�ii cu publicul angajat de acesta, o femeie care avea
necazuri similare. Femeia aceea a devenit agentul meu literar ş� i
m-a ajutat să-mi public prima carte. Prin urmare, am privilegiul
de a-ţ�i î�mpărtăş� i această poveste astăzi.
Odată, am decis, de asemenea, să accept un partener de afaceri.
Alegerea de a nu-i investiga reputaț� ia din timp a fost o decizie
proastă din partea mea. Timp de un an, el a delapidat un sfert de
milion de dolari ş� i mi-a î�ndatorat corporaţ�ia cu 758 000 de dolari î�n
timp ce eu î�mi petreceam viaţ�a pe drumuri, realizând peste 200 de

seminare. Totuş� i, din fericire, am î�nvăţ�at din decizia mea proastă ş� i
am luat una mai bună. Î�n ciuda recomandărilor de la toț�i experţ�ii
din jurul meu, care-mi spuneau că singurul mod î�n care puteam
supravieţ�ui era acela de a declara falimentul, am decis să găsesc o
cale de a redresa situaţ�ia ş� i am creat unul dintre cele mai mari suc-
cese ale vieţ�ii mele. Mi-am dus compania la un nivel complet nou ş� i
ceea ce am î�nvăţ�at din acea experienţ�ă nu doar că mi-a creat succe-
sul pe termen lung î�n afaceri, ci mi-a furnizat de asemenea multe
dintre distincţ�iile pentru Condiţ�ionarea Neuro-Asociativă ş� i Tehno-
logiile Destiny despre care vei î�nvăţ�a î�n această carte.
Viaţa este fie o aventură îndrăzneaţă, fie nimic.

− Helen Keller
Deci, care este singura ş� i cea mai importantă distincţ�ie pe care să o

extragem din acest capitol?
Recunoaşte că deciziile tale, şi nu circumstanţele tale, sunt
cele care îţi determină destinul. Î�nainte să î�nvăţ�ăm tehnologia
pentru schimbarea felului î�n care gândeş� ti ş� i î�n care simţ�i î�n fiecare
zi a vieţ�ii tale, vreau să-ţ�i aminteş� ti că, atunci când tragi linie, tot ce
ai citit î�n această carte este lipsit de valoare… orice altă carte pe care
ai citit-o, sau casetă pe care ai ascultat-o, sau seminar la care ai luat
parte este lipsit de valoare… dacă nu decizi să le foloseşti. Amin-
teş� te-ţ�i că forţ�a care î�ţ�i schimbă viaţ�a este decizia cu angajament
adevărat. Este o putere disponibilă pentru tine î�n orice clipă doar
dacă decizi să o utilizezi.
Dovedeş� te-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i că ai decis acum. Ia una sau două decizii
pe care le-ai amânat: o decizie uş� oară ş� i una care să fie puţ�in mai
dificilă. Arată-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i ce poţ�i să faci. Chiar acum, opreşte-te. Ia
cel puţ�in o decizie clară pe care ai amânat-o − fă prima acţ�iune î�n
direcţ�ia realizării acesteia − ş� i insistă! Făcând asta, tu î�ţ�i vei forma
muş� chiul acela care î�ţ�i va livra voinţ� a de a-ţ� i schimba î�ntreaga
viaţ�ă.
Amândoi ş� tim că vor exista dificultăţ�i î�n viitorul tău. Dar aş� a
cum au î�nvăţ� at Lech Walesa ş� i est-europenii, dacă te-ai decis să
treci de ziduri, te poţ�i urca pe ele, poţ�i trece prin ele, poţ�i săpa un
tunel sub ele sau poţ�i găsi o uş� ă. Indiferent cât de mult a rezistat un
zid, niciunul nu are puterea să reziste forţ�ei susţ�inute a fiinţ�elor
umane care au decis să persevereze până când acesta se va prăbuş� i.
Spiritul uman este cu adevărat de neî�nvins. Dar voinţ�a de a î�nvinge,
voinţ�a de a reuş� i, de a-ţ�i influenț�a propria viaţ�ă, de a prelua contro-
lul pot fi exploatate doar atunci când decizi ce vrei ş� i crezi că nicio
dificultate, nicio problemă ş� i niciun obstacol nu te pot ţ�ine departe
de asta. Atunci când vei decide că viaţ�a ta va fi î�n cele din urmă in-
fluenț�ată de deciziile tale, nu de circumstanț�e, atunci, î�n clipa aceea,
viaţ�a ţ�i se va schimba pentru totdeauna ş� i tu vei avea puterea să
controlezi…
3
FORȚ� A CARE Î�Ț�I
INFLUENȚ� EAZǍ� VIAȚ� A
Oamenii trăiesc în perioade de raţiune sub
suveranitatea umorului şi pasiunii.
− Sir Thomas Browne
Ea făcea jogging doar de vreo jumătate de oră când s-a î�ntâmplat.

Deodată, vreo 12 băieţ�i tineri au î�nceput să alerge î�n direcţ�ia ei.
Î�nainte să aibă timp să î�nţ�eleagă ce se î�ntâmplă, s-au năpustit asupra
ei, au tras-o î�n tufiş� uri ş� i au î�nceput să o lovească cu o ţ�eavă din plumb.
Unul dintre băieţ�i a lovit-o continuu î�n faţ�ă până când a î�nceput să sân-
gereze puternic. După aceea au violat-o ş� i au sodomizat-o ş� i au plecat
crezând că e moartă.
Sunt sigur că ai auzit despre această infracț�iune tragică, inima-
ginabilă, care s-a petrecut î�n Central Park cu câţ�iva ani î�n urmă. Eu
eram î�n New York City î�n noaptea î�n care a avut loc. Am fost ş� ocat
nu doar de sălbăticia atacului, ci chiar mai mult când am auzit cine
erau atacatorii. Erau copii cu vârstele cuprinse î�ntre 14 ş� i 17 ani.
Contrar stereotipurilor, aceş� tia nu era nici săraci ş� i nici nu prove-
neau din familii abuzive. Erau băieţ�i de la ş� coli private, jucători î�n
Little League, copii care luau lecţ�ii de tubă. Aceş� ti băieţ�i nu î�nnebu-
niseră din cauza drogurilor ş� i nici nu aveau motivaţ�ii rasiale. Ei o
atacaseră ş� i ar fi putut să o omoare pe această femeie de 28 de ani
dintr-un singur motiv: distracţ�ia. Aveau până ş� i un nume pentru
ceea ce î�ş�i propuseseră să facă; numeau asta „prădare.”
La doar 400 km distanţ�ă de capitala ţ�ării noastre, un avion cu

reacţ�ie care transporta pasageri s-a prăbuş� it î�n timp ce decola de pe
Aeroportul Naţ�ional î�n timpul unei furtuni orbitoare de zăpadă. A
lovit Podul Potomac la o oră de vârf î�n trafic. Î�n timp ce traficul se
aglomera până la blocare, serviciile de salvare au fost trimise ime-
diat la faţ�a locului ş� i podul a devenit un coş� mar de haos ş� i panică.
Pompierii ş� i paramedicii au fost copleş� iţ�i de distrugere ş� i s-au scu-
fundat î�n repetate rânduri î�n Potomac pentru a î�ncerca să salveze
victimele accidentului.
Un om le-a dat colacul de salvare altora î�n repetate rânduri. A sal-
vat multe vieţ�i, dar nu ş� i pe a lui. Până la momentul î�n care elicopterul
de salvare a ajuns î�n cele din urmă la el, el se scufundase sub supra-
faţ�a î�ngheţ�ată a apei. Omul acesta ş� i-a dat viaţ�a pentru a le salva pe
cele ale unor oameni complet necunoscuţ�i! Ce l-a făcut să pună un
preţ� atât de mare pe vieţ�ile altor oameni − oameni pe care nici mă-
car nu-i cunoştea − î�ncât a fost dispus să-ş� i dea propria viaţ�ă?
Ce determină o persoană de „condiţ� ie bună” să se comporte
atât de sălbatic ş� i fără remuş� cări î�n timp ce o alta î�ş�i sacrifică pro-
pria viaţ�ă pentru a salva necunoscuţ�i? Ce dă naş� tere unui erou, unui
ticălos, unui criminal, unui binefăcător? Ce stabileș� te diferenţ�a dintre
acţ�iunile umane? De-a lungul vieţ�ii, am căutat cu pasiune răspunsul
la aceste î�ntrebări. Un lucru î�mi este limpede: fiinţ�ele umane nu
sunt creaturi ale hazardului; tot ce facem, facem cu un motiv. Este
posibil să nu ne dăm seama î�n mod conş� tient de motiv, dar î�n spate-
le î�ntregului comportament uman există fără î�ndoială o singură
forţ�ă motoare. Această forţ�ă influenţ�ează fiecare aspect al vieţ�ilor
noastre, de la relaţ�iile ş� i finanţ�ele noastre până la corpurile ş� i creie-
rele noastre. Care este această forţ�ă care te controlează chiar ş� i î�n
clipa aceasta ş� i va continua să o facă pentru tot restul vieţ�ii tale?
DUREREA ŞI PLǍCEREA! Tot ceea ce facem noi doi facem fie din
nevoia noastră de a evita durerea, fie din dorinţa noastră de a câştiga
plăcere.
Foarte des, î�i aud pe oameni vorbind despre schimbările pe
care vor să le facă î�n vieţ�ile lor. Dar aceș� tia nu se pot determina pe
ei î�nș� iș� i să meargă până la capăt. Se simt frustraţ�i, copleş� iţ�i, chiar ş� i
furioş� i pe propriile persoane pentru că ş� tiu că trebuie să acţ�ioneze,
dar nu se pot convinge pe ei î�nş� iş� i să o facă. Există un motiv funda-
mental: ei î�ncearcă continuu să-ş� i schimbe comportamentul, care
reprezintă efectul, î�n loc să se ocupe de cauza din spatele acestuia.
Î�nţ�elegerea ş� i utilizarea forţ�elor durerii ş� i plăcerii î�ţ�i vor permi-
te, odată pentru totdeauna, să creezi schimbările ş� i î�mbunătăţ�irile
de durată pe care ţ�i le doreş� ti pentru tine î�nsuţ�i ş� i pentru cei de
care eş� ti ataş� at. Eş� ecul de a î�nţ�elege această forţ�ă te condamnă la
un viitor î�n care să trăieş� ti reacţ�ionând asemenea unui animal sau
unei maş� ini. Poate că sună ca o simplificare exagerată ş� i totală, dar
gândeş� te-te la asta. De ce nu faci unele dintre lucrurile pe care ş� tii
că ar trebui să le faci?
Până la urmă, ce este procrastinarea? Aceasta apare când ş� tii că
ar trebui să faci ceva, dar î�ncă nu faci asta. De ce nu? Răspunsul este
simplu: la un nivel oarecare, tu crezi că acţ� iunea din momentul
acesta ar fi mult mai dureroasă decât simpla amânare. Cu toate
acestea, ai avut vreodată experienţ�a de a amâna ceva atât de multă
vreme î�ncât ai simţ� it brusc presiunea de a face acel lucru pur ş� i
simplu, de a termina cu el? Ce s-a î�ntâmplat? Ai schimbat lucrurile
care erau asociate cu plăcerea ş� i cu durerea. Brusc, faptul de a nu
acţ�iona a devenit mai dureros decât amânarea.
Aceasta este o situaţ�ie obiş� nuită prin care trec mulţ�i americani î�n
jur de 14 aprilie! (dată asociată cu numeroase tragedii pentru Statele
Unite, cum ar fi î�mpuș� carea preș� edintelui Abraham Lincoln)
Un om care suferă înainte să fie necesar

suferă mai mult decât este necesar.
−Seneca
Ce te î�mpiedică pe tine să-l abordezi pe bărbatul sau pe femeia visu-

rilor tale? Ce te î�mpiedică să î�ncepi acea afacere nouă pe care o
plănuieş� ti de ani de zile? De ce tot amâni dieta aceea? De ce te
fereş� ti să-ţ�i termini teza? De ce nu ai preluat controlul asupra por-

tofoliului tău de investiţ�ii financiare? Ce te opreş� te să faci orice este
nevoie pentru a-ţ�i transforma viaţ�a exact aş� a cum ţ�i-ai î�nchipuit-o?
Chiar dacă ş� tii că ai beneficia de pe urma tuturor acestor acţ�iuni
− î�ntrucât asta ţ�i-ar aduce fără î�ndoială plăcere − tu nu reuş� eş� ti să
acţ�ionezi pur ş� i simplu pentru că î�n clipa aceea asociezi mai multă
durere acţ�iunii necesare decât pierderii oportunităţ�ii. Î�n definitiv,
dacă ai aborda persoana respectivă ş� i ea te-ar respinge? Dar dacă ai
î�ncerca să demarezi noua afacere, dar ai eş� ua ş� i ai pierde siguranţ�a
pe care o ai la slujba ta actuală? Dar dacă ai î�ncepe o dietă ş� i ai trece
prin neplăcerea de a te î�nfometa singur, doar pentru a te î�ngrăş� a la
loc? Dar dacă ai face o investiţ�ie ş� i ţ�i-ai pierde banii? Aş� a că de ce să
mai î�ncerci?
Pentru majoritatea oamenilor, teama de a pierde este mult mai

mare decât dorinţ�a de a câş� tiga. Ce te-ar motiva mai mult: să î�mpie-
dici pe cineva să î�ţ�i fure cei 100 000 de dolari pe care i-ai câş� tigat î�n
ultimii cinci ani sau posibilitatea de a câş� tiga 100 000 de dolari î�n
următorii cinci ani? Adevărul este că majoritatea oamenilor depun
mai mult efort pentru a păstra ceea ce au decât pentru a-ş� i asuma
riscurile necesare pentru a obţ�ine ceea ce î�ş�i doresc cu adevărat de
la vieţ�ile lor.
Secretul succesului este să înveţi cum să foloseşti durerea

şi plăcerea în loc să fii folosit de durere şi plăcere. Dacă faci
asta, tu deţii controlul asupra vieţii tale. Dacă nu, viaţa te
controlează pe tine.
− Anthony Robbins
Adeseori, î�n discuţ�iile despre aceste două puteri gemene care ne

stăpânesc, apare o î�ntrebare interesantă: Cum este posibil ca oame-
nii să simtă durerea ş� i totuş� i să nu reuş� ească să se schimbe? Ei nu
au simţ�it î�ncă suficientă durere; ei nu au ajuns la ceea ce eu numesc
pragul emoţional. Dacă te-ai aflat vreodată î� n tr-o relaţ� i e
distructivă ş� i ai luat î�n final hotărârea să-ţ�i foloseş� ti puterea perso-

nală, să acţ�ionezi ş� i să-ţ�i schimbi viaţ�a, asta s-a î�ntamplat probabil
pentru că tu ai atins un nivel al durerii pe care nu mai erai dispus să-l
accepţi. Cu toț�ii am trecut prin acele situaţ�ii din viaţ�a noastră când
am spus: „M-am săturat − nu se va mai î�ntâmpla niciodată − asta
trebuie să se schimbe acum.” Acesta este momentul magic î�n care
durerea devine prietena noastră. Aceasta ne î�ndeamnă să î�ntre-
prindem noi acţ� iuni ş� i să obţ� inem noi rezultate. Ajungem să fim
constrânş� i să acţ�ionăm cu ş� i mai multă putere dacă, î�n aceeaş� i clipă,
î�ncepem să anticipăm cum schimbarea va crea, de asemenea, o
mare cantitate de plăcere pentru vieţ�ile noastre.
Cu siguranţ�ă că acest proces nu se limitează la relaţ�ii. Poate că
ai atins pragul î�n ceea ce priveş� te condiţ�ia ta fizică: ai ajuns să te
saturi î�ntr-un final pentru că nu ai î�ncăput î�ntr-un scaun din avion,
pentru că nu ai î�ncăput î�n hainele tale sau pentru că ai urcat un rând
de scări, iar asta te-a lăsat fără suflu. Î�n cele din urmă, ai zis: „M-am
săturat!” ş� i ai luat o decizie. Ce a motivat acea decizie? A fost dorinţ�a
de a î�ndepărta durerea din viaţ�a ta ş� i de a restabili plăcerea: plăce-
rea mândriei, plăcerea confortului, plăcerea stimei de sine, plăcerea
de a trăi viaţ�a î�n felul î�n care ai proiectat-o.
Desigur, există numeroase niveluri ale durerii ş� i plăcerii. De
exemplu, să î�ncerci un sentiment al umilinţ�ei este o formă destul de
intensă de durere emoţ�ională. Să î�ncerci un sentiment de stânje-
neală î�nseamnă tot durere. La fel ş� i plictiseala. Evident, câteva din-
tre acestea au o intensitate mai mică, dar ele continuă să aibă
importanţ�ă î�n ecuaţ�ia luării deciziilor. Î�n acelaş� i fel, plăcerea joacă
ş� i ea un rol î�n acest proces. O mare parte din elanul nostru î�n viaţ�ă
vine din faptul că noi anticipăm că acţ�iunile noastre vor duce la un
viitor mai atractiv, că munca din ziua de azi va fi meritat din plin
efortul, că recompensele plăcerii sunt î�n apropiere. Dar, de aseme-
nea, există multe niveluri ale plăcerii. De exemplu, plăcerea extazu-
lui, deş� i majoritatea vor fi de acord că este intensă, poate fi uneori
eclipsată de plăcerea confortului. Asta depinde integral de perspec-
tiva individului.
De exemplu, să spunem că te afli î�n pauza de prânz ş� i că treci

pe lângă un parc unde este interpretată o simfonie de Beethoven.
Te vei opri să asculţ�i? Asta depinde, î�nainte de toate, de semnifica-
ţ�ia pe care o asociezi muzicii clasice. Unele persoane ar lăsa baltă
orice pentru a putea să asculte acordurile brave ale Simfoniei Eroi-
ca; pentru ei, Beethoven este echivalentul plăcerii pure. Cu toate
acestea, pentru alţ�ii, ascultarea oricărui fel de muzică clasică este la
fel de interesantă ca perspectiva de a urmări vopseaua uscându-se.
Suportarea muzicii ar echivala cu o doză de durere, aş� a că se gră-
besc să treacă de parc ş� i să se î�ntoarcă la serviciu. Dar chiar ş� i unii
dintre cei cărora le place muzica clasică nu ar hotărî� să se oprească
ş� i să asculte. Poate că perceperea neplăcerii de a î�ntârzia la serviciu
depăş� eş� te plăcerea pe care ar obţ�ine-o de pe urma ascultării piese-
lor familiare. Sau poate că ei au un crez conform căruia a te opri ş� i a
te delecta cu muzică î�n mijlocul după-amiezii î�nseamnă să iroseş� ti
timp preţ�ios, iar neplăcerea de a face ceva frivol ş� i nepotrivit este
mai mare decât plăcerea pe care ar putea să o aducă muzica. Fiecare
zi din vieţ�ile noastre este plină cu aceste feluri de negocieri psihice.
Ne cântărim continuu propriile acţ�iuni propuse ş� i impactul pe care
acestea î�l vor avea asupra noastră.
CEA MAI IMPORTANTǍ LECȚIE DIN VIAȚǍ

Donald Trump ş� i Maica Tereza sunt motivaţ�i de aceeaş� i forţ�ă. Te pot
auzi spunând: „Tony, ţ�i-ai pierdut minţ�ile? Ei sunt cât se poate de
diferiţ�i!” Este absolut adevărat că valorile lor se află la capetele opu-
se ale spectrului, dar amândoi sunt motivaţ�i de durere ş� i plăcere.
Vieţ�ile lor au fost influenţ�ate de lucrurile de pe urma cărora au fost
î�nvăţ�aț�i că vor avea parte de plăcere ş� i de lucrurile despre care au
î�nvăţ�at că le vor aduce durere. Cea mai importantă lecţ�ie pe care o
î�nvăţ�ăm î�n viaţ�ă este ceea ce ne provoacă durere ş� i ce ne aduce plă-
cere. Această lecţ�ie este diferită pentru fiecare dintre noi ş� i, prin
urmare, aş� a sunt ş� i comportamentele noastre.
Ce l-a motivat pe Donald Trump pe parcursul vieţ�ii sale? El a

î�nvăţ�at să obţ�ină plăcere din deţ�inerea celor mai mari ş� i mai scumpe
iahturi, din cumpărarea celor mai extravagante clădiri, din î�ncheie-
rea celor mai inteligente afaceri − pe scurt, din acumularea celor
mai mari ş� i mai bune jucării. Care sunt lucrurile cu care a î�nvăţ�at să
asocieze durerea? El a dezvăluit î�n interviuri că durerea sa supremă
î�n viaţ�ă constă î�n a fi pe locul doi la orice − el echivalează asta cu
eş� ecul. De fapt, cea mai mare motivaţ�ie a lui pentru a reuş� i vine din
dorinţ� a nestăpânită de a evita această durere. Aceasta este un
motivator mult mai puternic decât dorinţ�a lui de a obţ�ine plăcere.
Mulţ� i competitori s-au bucurat foarte mult de durerea pe care a
simţ�it-o Trump î�n urma pierderii unei părţ�i mari din imperiul său
economic. Î�n loc să î�l judeci pe el − sau pe oricine altcineva, inclusiv
pe tine − s-ar putea să fie mai util să î�nţ�elegi ce î�l motivează ş� i să dai
dovadă de puţ�ină compasiune pentru suferinţ�a lui evidentă.
Prin contrast, uită-te la Maica Tereza. Iată o femeie căreia î�i
pasă atât de mult de oameni, î�ncât atunci când î�i vede pe alţ�ii sufe-
rind, suferă la rândul ei. Vederea nedreptăţ�ii sistemului de caste a
rănit-o. Ea a descoperit că atunci când a acţ�ionat pentru a-i ajuta,
durerea lor a dispărut î�mpreună cu durerea ei. Pentru Maica Tere-
za, î�nţ�elesul suprem al vieţ�ii poate fi găsit î�ntr-unul dintre cele mai
sărace sectoare ale Calcuttei, Oraş� ul Bucuriei, care s-a umplut din-
colo de punctul de explozie cu milioane de refugiaţ�i î�nfometaţ�i ş� i
bolnavi. Pentru ea, plăcerea ar putea să î�nsemne mersul prin noroi,
deş� euri de canalizare ş� i mizerie până la genunchi, pentru a ajunge
la o colibă jalnică ş� i a-i ajuta pe bebeluş� ii ş� i copiii dinăuntru, cu tru-
puş� oarele lor devastate de holeră ş� i dizenterie. Ea este puternic
motivată de sentimentul că a-i ajuta pe ceilalţ�i să scape de neferi-
cirea lor o ajută să-ş� i atenueze propria durere, că ajutându-i pe ei
să trăiască viaţ�a î�ntr-un mod mai bun − oferindu-le lor plăcere −
ea va simţ� i plăcere. Ea a î�nvăţ� at că a te dedica integral celorlalţ� i
este cel mai mare bine: î�i oferă sentimentul că viaţ�a ei are un sens
adevărat.
Deş� i pentru cei mai mulţ�i dintre noi ar putea părea exagerat să
alăturăm smerenia sublimă a Maicii Tereza materialismului lui
Donald Trump, este esenţ�ial să ne amintim că aceş� ti doi indivizi
ş� i-au influenț�at destinele pe baza lucrurilor pe care le-au asociat
durerii ș� i plăcerii. Cu siguranţ�ă că circumstanţ�ele ş� i mediile lor au
jucat un rol î�n alegerile pe care le-au făcut, dar î�n cele din urmă, ei
au luat hotărâri conştiente referitoare la lucrurile pentru care să
se pedepsească sau să se recompenseze singuri.
LUCRURILE CU CARE AI ASOCIAT

DUREREA ŞI CELE CU CARE AI ASOCIAT
PLǍCEREA ÎȚI INFLUENȚEAZǍ DESTINUL
Una dintre deciziile care a făcut o diferenţ� ă colosală î�n calitatea
vieţ� ii mele este că la o vârstă timpurie am î�nceput să asociez o
plăcere incredibilă î�nvăţ�ării. Mi-am dat seama că descoperirea de
idei ş� i strategii care m-ar putea ajuta să influenţ�ez comportamen-
tul ş� i emoţ�iile umane mi-ar putea oferi practic tot ceea ce î�mi do-
ream î�n viaţ�ă. Mă putea scăpa de durere ş� i î�mi putea oferi plăcere.
Ideea de a î� nvăţ� a să descopăr secretele din spatele acţ� i unilor
noastre mă putea ajuta să devin mai sănătos, să mă simt mai bine
fizic, să am relaţ� ii mai profunde cu oamenii pe care î�i iubeam.
Î� nvăţ� area î�mi furniza ceva ce puteam dărui, oportunitatea de a
contribui î�ntr-adevăr cu ceva de valoare pentru toţ�i cei din jurul
meu. Î� mi oferea un sentiment de bucurie ş� i de î�mplinire. Î� n acelaş� i
timp, am descoperit o formă ş� i mai puternică de plăcere, iar aceasta
era obţ�inută î�mpărtăş� ind î�ntr-o manieră entuziastă ceea ce î�nvăţ�a-
sem. Când am î�nceput să văd că ceea ce puteam î�mpărtăş� i î�i ajută pe
oameni să-ş� i amplifice calitatea vieţ� ii, am descoperit nivelul su-
prem al plăcerii! Ş� i scopul vieţ�ii mele a î�nceput să evolueze.
Care sunt unele dintre experienţ�ele de durere ş� i plăcere care
ţ�i-au influenţ�at viaţ�a? Dacă, spre exemplu, ai asociat plăcerea sau
durerea cu drogurile, lucrul acesta ţ�i-a afectat cu siguranţ�ă destinul.
La fel au făcut ş� i emoţ�iile pe care ai î�nvăţ�at să le asociezi cu ţ�igările

sau alcoolul, relaţ�iile sau chiar conceptele de a dărui ş� i de a avea
î�ncredere.
Dacă eş� ti doctor, nu este adevărat că decizia ta de a urma o ca-
rieră medicală cu atât de mulţ�i ani î�n urmă a fost motivată de crezul
tău că meseria de doctor te-ar face să te simţ�i bine? Fiecare dintre
doctorii cu care am stat de vorbă asociază o plăcere considerabilă
cu ajutorarea oamenilor: oprirea durerilor, vindecarea bolilor ş� i
salvarea de vieţ�i. Adeseori, mândria de a fi un membru respectat al
societăţ�ii era un motivator suplimentar. Muzicienii s-au dedicat artei
lor pentru că sunt puţ�ine lucrurile care le pot oferi acelaş� i nivel al
plăcerii. Iar liderii organizaţ�iilor de top au î�nvăţ�at să lege plăcerea
de luarea unor decizii puternice care au un potenţ�ial uriaş� pentru a
clădi ceva unic ş� i pentru a aduce o contribuţ�ie î�n vieţ�ile oamenilor,
î�ntr-o manieră durabilă.
Gândeş� te-te la asocierile restrictive pentru plăcere ş� i durere ale
lui John Belushi, Freddie Prinze, Jimi Hendrix, Elvis Presley, Janis
Joplin ş� i Jim Morrison. Asocierile lor pentru droguri ca o evadare, o
soluţ�ie provizorie sau un fel de a scăpa de durere ş� i de a căpăta plă-
cere temporară le-au cauzat prăbuş� irea. Ei au plătit preţ�ul suprem
pentru că nu ş� i-au direcţ�ionat propriile minţ�i ş� i emoţ�ii. Gândeş� te-te
la exemplul pe care l-au dat milioanelor de fani. Eu nu am î�nvăţ�at
niciodată să consum droguri sau alcool. Oare pentru că eram atât
de strălucit? Nu, pentru că am fost foarte norocos. Unul dintre mo-
tivele pentru care nu am băut niciodată alcool este că, atunci când
eram mic, erau câteva persoane î�n familia mea care se purtau atât
de insuportabil când se î�mbătau, î�ncât eu am asociat o durere extre-
mă cu acţ�iunea de a bea alcool. O imagine deosebit de grafică pe
care o am este amintirea mamei celui mai bun prieten al meu. Ea
era extrem de obeză, cântărind aproape 136 de kilograme ş� i consu-
ma alcool î�n mod regulat. De fiecare dată când o făcea, voia să mă
î�mbrăţ�iş� eze ş� i î�i curgeau balele pe mine. Chiar ş� i î�n ziua de azi, mi-
rosul de alcool î�n respiraţ�ia cuiva î�mi produce scârbă.
Cu berea a fost totuş� i altă poveste. Când aveam î�n jur de unspre-
zece sau doisprezece ani, eu nu o consideram o băutură alcoolică.
La urma urmei, tatăl meu bea bere ş� i el nu ajungea să fie atât de
„insuportabil” sau dezgustător. De fapt, el părea să fie ceva mai
amuzant după ce bea câteva beri. Î�n plus, am asociat plăcere cu con-
sumul de berr pentru că voiam să fiu exact ca tata. Oare consu-
mul de bere avea să mă facă să semăn cu adevărat cu tata? Nu,
dar noi creăm frecvent asocieri false î�n sistemul nostru nervos,
adică neuro-asocieri referitoare la ceea ce va crea durere sau plă-
cere î�n vieţ�ile noastre.
Î�ntr-o zi, i-am cerut mamei mele o „berică”. Ea a î�nceput să-mi
spună că nu era bună pentru mine. Dar î�ncercarea ei de a mă con-
vinge când eram deja hotărât, când observaţ�iile mele făcute pe tata
o contraziceau atât de limpede, nu avea să meargă. Nu credem ceea
ce auzim; mai degrabă, suntem siguri că percepţ�iile noastre sunt
corecte − ş� i eu eram sigur î�n ziua aceea că băutul berii era pasul
următor î�n dezvoltarea mea personală. Î�n cele din urmă, mama ş� i-a
dat seama că probabil voi pleca pur ş� i simplu să beau î�n altă parte
dacă nu-mi oferea o experienţ�ă pe care nu aveam să o uit. La un
anumit nivel, ea trebuie să fi ş� tiut că trebuia să schimbe lucrurile pe
care eu le asociam cu berea. Aş� a că a zis: „Î�n regulă, vrei să bei bere
ş� i să semeni cu tata? Atunci chiar trebuie să bei bere la fel ca tatăl
tău.” Eu am zis: „Bine, ce î�nseamnă asta?” Ea mi-a răspuns: „Trebuie
să bei un î�ntreg bax de ş� ase doze.” Eu am zis: „Nicio problemă.” „Tre-
buie să î�l bei chiar aici”, a continuat ea. Când am luat prima î�nghiţ�i-
tură, avea un gust oribil, nimic asemănător cu ceea ce anticipasem.
Desigur, nu am recunoscut la momentul acela deoarece, î�n definitiv,
mândria mea era pusă î�n joc. Aş� a că am mai luat câteva î�nghiţ�ituri.
După ce am terminat o bere, i-am spus: „Acum chiar sunt sătul,
mamă.” Ea a zis: „Nu, poftim î�ncă una” ş� i a desfăcut-o. După a treia
sau a patra doză, am î�nceput să mă simt rău la stomac. Sunt sigur că
puteţ�i să ghiciţ�i ce s-a î�ntâmplat mai departe: am vomitat pe mine ş� i
pe masa din bucătărie. Era dezgustător ş� i la fel a fost ş� i curăţ�area
mizeriei! Am asociat imediat mirosul de bere cu voma ş� i cu senzaţ�ii
oribile. Nu mai aveam o asociere intelectuală pentru ceea ce î�nsem-

na consumul de bere. Acum aveam o asociere emoţională î�n siste-
mul meu nervos, o neuro-asociere la nivel instinctiv − una care
avea să-mi influenţ�eze î�n mod clar deciziile viitoare. Prin urmare,
nu am mai luat nicio î�nghiţ�itură de bere de atunci!
Pot asocierile noastre pentru durere ş� i plăcere să producă un efect
de succesiune î�n vieţ�ile noastre? Desigur. Această neuro-asociere
negativă pentru bere a afectat numeroase decizii din viaţ�a mea. A
influenţ� at care erau persoanele cu care î�mi petreceam timpul la
ş� coală. A determinat felul î�n care am î�nvăţ�at să obţ�in plăcere. Nu am
folosit alcoolul: am folosit î�nvăţ� area; am folosit râsul; am folosit
sportul. Am î�nvăţ�at, de asemenea, că te simţ�i incredibil când ajuţ�i
alte persoane, aş� a că î�n ş� coală eu am devenit tipul la care toţ�i ve-
neau cu problemele lor ş� i rezolvarea problemelor lor î�i făcea atât pe
ei, cât ş� i pe mine să ne simţ�im bine. Unele lucruri nu s-au schimbat
de-a lungul anilor.
De asemenea, nu am utilizat droguri din cauza unei experienţ�e
similare: când eram prin clasa a treia sau a patra, departamentul de
poliţ�ie a venit la mine la ş� coală ş� i ne-a prezentat filme despre con-
secinţ�ele intrării î�n lumea drogurilor. Am privit cum oamenii se in-
jectau, leş� inau, deveneau dezorientaţ� i ş� i săreau pe fereastră. Î� n
copilărie, am asociat drogurile cu tot ce e urât ş� i cu moartea, aş� a că
nu le-am î�ncercat niciodată. Norocul meu a fost că poliţ�ia m-a ajutat
să formez neuro-asocieri dureroase până ş� i pentru simpla idee a
folosirii de droguri. Drept urmare, nici măcar nu am luat vreodată
î�n considerare posibilitatea.
Ce putem să î�nvăţ�ăm din acest lucru? Pur ş� i simplu asta: dacă
legăm durerea enormă de orice comportament sau tipar emo-
ţional, noi vom evita cu orice preţ să ne lăsăm în voia acestuia.
Noi putem folosi această înţelegere pentru a exploata forţa
durerii şi a plăcerii pentru a schimba practic orice în vieţile
noastre, de la un tipar al procrastinării până la utilizarea droguri-
lor. Cum facem asta? De exemplu, să spunem că vrei să-ţ�i ţ�ii copiii
departe de droguri. Momentul î�n care să-i abordezi este î�nainte să
experimenteze ş� i î�nainte ca altcineva să-i î�nveţ�e asocierea falsă con-

form căreia drogurile sunt echivalentul plăcerii.
Eu ş� i soţ�ia mea, Becky, am hotărât că cea mai puternică modali-
tate de a ne asigura că copiii noş� tri nu vor folosi niciodată droguri
este aceea de a-i face să asocieze o durere enormă cu drogurile. Noi
am ş� tiut că dacă nu î�i î�nvăţ�ăm ce sunt drogurile î�n realitate, altcine-
va i-ar putea convinge că drogurile sunt un fel util de a scăpa de
durere.
Pentru această misiune, am apelat la un vechi prieten, Căpita-
nul John Rondon de la Armata Salvării. Ani de zile, l-am sprijinit pe
John î�n South Bronx ş� i Brooklyn să-i ajute pe oamenii străzii să facă
schimbări î�n vieţ� ile lor ridicându-ş� i standardele, schimbându-ş� i
crezurile limitative ş� i dezvoltând aptitudini pentru viaţ�ă. Eu ş� i Becky
suntem foarte mândri de oamenii care au utilizat ceea ce i-am î�nvă-
ţ�at noi pentru a părăsi strada ş� i pentru a î�mbunătăț�i calitatea pro-
priilor vieţ�i. Eu mi-am folosit mereu vizitele acolo ca pe un fel de a
da ceva î�napoi ş� i ca pe ceva care î�mi aminteş� te cât de norocos sunt.
Mă face să rămân recunoscător pentru viaţ�a pe care am privilegiul
să o duc. De asemenea, î�mi oferă perspectivă ş� i î�mi oferă o viaţ�ă
echilibrată.
I-am explicat căpitanului John obiectivele mele ş� i el a aranjat
să-mi ducă copiii î�ntr-un tur pe care nu-l vor uita niciodată, unul
care să le ofere o experienţ�ă limpede despre efectul drogurilor asu-
pra spiritului uman. A î�nceput cu o vizită la faţ�a locului î�ntr-o clădi-
re de apartamente dărăpănată ș� i invadată de ş� obolani. Î�n clipa î�n
care am intrat î�năuntru, copiii mei au fost atacaţ�i de duhoarea po-
delelor î�mbibate î�n urină, imaginea dependenţ�ilor care se injectau
fără să le pese că sunt priviţ�i, prostituate-copile care abordau trecă-
tori ş� i zgomotele copiilor neglijaţ�i care plângeau. Devastarea men-
tală, emoţ�ională ş� i fizică este lucrul pe care copiii mei au î�nvăţ�at să-l
asocieze drogurilor. Asta se î�ntâmpla cu patru ani ş� i jumătate î�n
urmă. Deş� i ei au fost expuş� i drogurilor de multe ori de atunci, nu
le-au atins niciodată. Aceste neuro-asocieri puternice le-au influen-
ţ�at î�n mod semnificativ destinele.
Dacă te supără vreun lucru exterior, durerea nu se

datorează cauzei în sine, ci propriei tale evaluări a acesteia;
iar pe aceasta ai puterea de a o anula în orice clipă.
− Marcus Aurelius
Noi suntem singurele fiinţ�e de pe planetă care duc vieţ�i interioare

atât de bogate, î�ncât nu evenimentele sunt cele care contează cel
mai mult pentru noi, ci mai degrabă felul î�n care interpretăm acele
evenimente este cel care va determina modul î�n care gândim des-
pre noi î�nş� ine ş� i felul in care vom acţ�iona î�n viitor. Unul dintre lu-
crurile care ne face să fim atât de speciali este capacitatea noastră
minunată de a adapta, de a transforma, de a manipula obiecte sau
idei pentru a produce ceva mai plăcut sau mai util. Ş� i cel mai impor-
tant dintre talentele noastre adaptative este capacitatea de a lua
experienţ�a brută a vieţ�ilor noastre, de a o pune î�n relaţ�ie cu alte
experienţ�e ş� i de a crea din ele o tapiserie caleidoscopică de sensuri
care este diferită de a oricui altcuiva din lume. Doar fiinţ�ele umane
pot, spre exemplu, să-ş� i schimbe asocierile astfel î�ncât durerea fizi-
că să aibă ca rezultat plăcerea sau invers.
Aminteş� te-ţ�i de un grevist al foamei î�nchis î�n temniț�ă. Postind
pentru o cauză, el supravieţ�uieş� te treizeci de zile fără mâncare. Du-
rerea fizică pe care o î�ncearcă este considerabilă, dar este recom-
pensat de plăcerea ş� i validarea de a atrage atenţ� ia lumii asupra
cauzei sale. La un nivel mai personal, cotidian, indivizii care respec-
tă regimuri fizice intense cu scopul de a-ş� i sculpta corpurile au
î�nvăţ�at să asocieze sentimente nemaipomenite de plăcere cu „dure-
rea” efortului fizic. Ei au transformat disconfortul disciplinei î�n sa-
tisfacţ� ia dezvoltării personale. Acesta este motivul pentru care
comportamentul lor este constant, aş� a cum sunt ş� i rezultatele lor!
Aş� adar, prin puterea voinţ�ei noastre, noi putem pune î�n balanţ�ă
ceva precum durerea fizică a î�nfometării contra durerii psihice de a
ne abandona idealurile. Noi putem crea un î�nţ�eles mai î�nalt, putem
ieş� i din „cutia skinneriană” ş� i putem prelua controlul.* Așadar,

dacă nu reuşim să ne direcţionăm propriile asocieri pentru
durere şi plăcere, noi nu trăim mai bine decât animalele sau
maşinile, reacţ�ionând continuu la mediul nostru, dând voie urmă-
torului lucru care apare, indiferent care este acesta, să determine
direcţ�ia ş� i calitatea vieţ�ilor noastre. Ne-am î�ntors î�napoi î�n cutie.
Este ca ş� i cum am fi un computer public, cu un acces facil pentru o
mulţ�ime de programatori amatori!
Comportamentele noastre, atât cele conş� tiente, cât ş� i cele in-
conş� tiente, au fost măsluite de durerea ş� i plăcerea venite din foar-
te multe surse: anturajul din copilărie, mamele ş� i taţ�ii, î�nvăţ�ătorii,
antrenorii, eroii din filme ş� i de la televiziune, iar lista continuă.
Este posibil să ş� tii sau să nu ş� tii când s-au produs cu exactitate
programarea ş� i condiţ�ionarea. Este posibil să fi fost un lucru spus
de cineva, o î�ntâmplare de la ş� coală, un eveniment sportiv cu pre-
mii, un moment stânjenitor, doar note de 10 î�n carnetul tău de
note − sau poate note care te lăsau corigent. Toate acestea au con-
tribuit la cine eş� ti tu astăzi. Nu pot sublinia suficient de mult fap-
tul că lucrurile pe care le asociezi durerii şi plăcerii îţi vor
influenţa destinul.
Î�n timp ce î�ţ�i analizezi propria viaţ�ă, î�ţ�i poţ�i aminti experienţ�ele
care ț�i-au format neuro-asocierile ş� i î�n felul acesta au pus î�n miş� ca-
re lanţ�ul de cauze ş� i efecte care te-a adus acolo unde te afli astăzi?
Ce î�nţ�elesuri ataş� ezi tu lucrurilor? Dacă eş� ti necăsătorit, tu priveş� ti
căsătoria meditativ, ca pe o aventură fericită cu perechea vieţ�ii tale
sau te temi de ea ca de un lanţ� greu? Î�n timp ce vei lua cina î�n seara
aceasta, vei consuma hrana pur ş� i simplu ca ocazie de a-ţ�i realimen-
ta corpul sau o vei devora ca pe unica ta sursă de plăcere?
* B.F. Skinner este un faimos pionier al ştiinţelor comportamentale, are o re-

putaţie proastă pentru cutia de mărimea unui pătuţ de copil în care şi-a în-
chis fiica în primele unsprezece luni ale vieţii sale. El a făcut asta în numele
comodităţii şi ştiinţei, alimentându-şi teoriile referitoare la comportamentele
stimul-răspuns.
Bărbaţii, cât şi femeile, sunt mult mai des conduşi

de inimile decât de judecăţile lor.
− Lord Chesterfield
Deş� i ne-ar plăcea să negăm asta, adevărul este că ceea ce ne moti-

vează comportamentul este reacţia instinctivă la durere şi
plăcere, nu calculul intelectual. Intelectual, noi putem crede că a
consuma ciocolată nu este bine pentru noi, dar tot vom î�ntinde
mâna după ea. De ce? Pentru că nu suntem motivaț�i chiar atât de
mult de ceea ce ş� tim la nivel intelectual, ci mai degrabă de lucrurile
pe care am î�nvăţ�at să le asociem cu durerea ş� i plăcerea î�n sistemele
noastre nervoase. Neuro-asocierile noastre − asocierile pe care
le-am creat î�n sistemele noastre nervoase − sunt cele care stabilesc
ceea ce vom face. Deşi ne-ar plăcea să credem că intelectul nostru
este cel care ne motivează cu adevărat, în majoritatea cazurilor emo-
ţiile noastre, adică senzaţiile pe care le asociem cu gândurile noastre,
sunt ceea ce ne motivează într-adevăr.
De multe ori, noi î�ncercăm să ignorăm sistemul. Pentru un
timp, urmăm o dietă; î�ntr-un final, ne-am î�mpins pe noi î�nş� ine din-
colo de limită pentru că simţ�im atât de multă durere. Vom fi rezol-
vat problema pentru moment − dar dacă nu am eliminat cauza
problemei, aceasta va reveni. Î�n cele din urmă, dacă vrem ca o
schimbare să dureze, noi trebuie să asociem durerea cu vechiul
nostru comportament ş� i plăcerea cu noul nostru comportament ş� i
să condiţ�ionăm asta până devine o constantă. Nu uita, noi vom de-
pune mai mult efort pentru a evita durerea decât pentru a obţ�ine
plăcere. Î�nceperea unei diete ş� i ignorarea propriei dureri pe termen
scurt prin simpla putere a voinţ�ei nu durează niciodată, pur ş� i sim-
plu pentru că noi î�ncă asociem durerea cu renunţ�area la alimentele
care î�ngraş� ă. Dacă vrem ca această schimbare să fie pe termen lung,
trebuie ca noi să asociem consumarea acelor mâncăruri cu durerea,
astfel î�ncât nici măcar să nu ni le mai dorim ş� i să asociem plăcerea
cu consumul mai multor mâncăruri care ne hrănesc. Oamenii care
sunt sănătoş� i ş� i î�n formă cred că nimic nu are un gust mai bun decât
felul î�n care te simţ�i când eş� ti suplu! Ş� i ei iubesc mâncărurile care î�i
hrănesc. De fapt, ei asociază frecvent plăcerea cu datul la o parte al
farfuriei î�n care î�ncă se mai află mâncare. Pentru ei, acesta este un
simbol al faptului că î�ş�i controlează viaţ�a.
Adevărul este că putem învăţa să ne condiţionăm minţile,
corpurile şi emoţiile pentru a asocia durerea şi plăcerea cu
orice lucru ales de noi. Schimbând lucrurile cărora le asociem
durerea şi plăcerea, ne vom schimba imediat comportamente-
le. Î�n cazul fumatului, de exemplu, tot ceea ce ai de făcut este să
asociezi sufiecientă durere fumatului ş� i suficientă plăcere renunţ�ă-
rii. Tu ai abilitatea de a face asta chiar acum, dar este posibil ca tu să
nu-ţ� i-o exersezi deoarece ţ� i-ai î�nvăţ� at corpul să lege fumatul de
plăcere sau te temi că ar fi prea dureros dacă te-ai opri. Cu toate
acestea, dacă î�ntâlneş� ti pe cineva care s-a lăsat, vei descoperi că
acest comportament s-a schimbat î�ntr-o zi: ziua î�n care au schimbat
ceea ce î�nsemna fumatul pentru ei.
DACǍ TU NU AI UN PLAN PENTRU

VIAȚA TA, ALTCINEVA ARE
Misiunea Madison Avenue este de a influenţ�a lucrurile pe care noi
le asociem durerii ş� i plăcerii. Persoanele care se ocupă de publicita-
te î�nţ�eleg limpede că ceea ce ne î�nsufleţ�eş� te pe noi nu este intelectul
nostru, cât senzaţ�iile pe care noi le asociem produselor lor. Prin
urmare, ei au devenit experţ�i î�nvăţ�ând cum să utilizeze muzica exal-
tantă sau pe cea relaxantă, reprezentări rapide sau elegante, culori
strălucitoare sau ş� terse ş� i o mulţ�ime de alte elemente care să ne
pună î�n anumite stări emoţ�ionale; apoi, când emoţ�iile noastre sunt
la apogeu, când senzaţ�iile au cea mai mare intensitate, ei proiectea-
ză o imagine a produsului lor î�n mod continuu până când o asociem
acelor sentimente dezirabile.
Pepsi a utilizat î�n mod genial această strategie decupând o cotă
mai mare din piaţ�a băuturilor răcoritoare de la competitorul său
major, Coca-Cola. Pepsi a remarcat succesul fenomenal al lui Michael

Jackson, un tânăr care î�ş�i petrecuse î�ntreaga viaţ�ă î�nvăţ�ând cum să
intensifice emoţ�iile oamenilor prin felul î�n care î�ş�i folosea vocea,
trupul, faţ�a ş� i gesturile. Michael cânta ş� i dansa î�ntr-un fel care sti-
mula un număr enorm de oameni să se simtă incredibil de bine −
î�ntr-atât de bine, î�ncât aceş� tia cumpărau frecvent unul dintre
albumele sale pentru a recrea sentimentele. Pepsi s-a î�ntrebat: cum
putem noi să transferăm acele senzaţ�ii produsului nostru? Raț�iona-
mentul lor era că dacă oamenii asociau Pepsi cu aceleaş� i senzaţ�ii
plăcute pe care le asociau cu Michael Jackson, aceş� tia aveau să cum-
pere Pepsi aş� a cum î�i cumpărau albumele. Procesul de a ancora
sentimente noi pentru un produs sau o idee reprezintă transferarea
integrală necesară pentru condiţ�ionarea elementară, lucru despre
care vei î�nvăţ�a mai multe î�n Capitolul 6, î�n timp ce vom studia ş� tiinţ�a
Condiţ�ionării Neuro-Asociative. Dar, pentru moment, gândeş� te-te la
asta: oricând ne găsim într-o stare emoţională intensă, când
încercăm senzaţii puternice de durere sau plăcere, orice lucru
unic care se ivește în mod constant va fi cuplat neurologic. Aş� a-
dar, î�n viitor, ori de câte ori lucrul acela unic se î�ntâmplă din nou,
starea emoţ�ională va reveni.
Probabil că ai auzit de Ivan Pavlov, un om de ş� tiinţ�ă rus care, la
sfârş� itul secolului nouăsprezece, a efectuat experimente despre
răspunsul condiţ�ionat. Cel mai faimos experiment al său a fost unul
î�n care el suna dintr-un clopoţ�el î�n timp ce î�i dădea mâncare unui
câine, stimulând î�n felul acesta câinele să saliveze ș� i cuplând senza-
ţ�iile câinelui la sunetul clopoţ�elului. După ce a repetat condiţ�iona-
rea de suficient de multe ori, Pavlov a descoperit că doar sunând
din clopoţ�el î�l făcea pe câine să saliveze − chiar ş� i atunci când nu i se
mai oferea mâncare.
Ce are Pavlov de a face cu Pepsi? Î�n primul rând, Pepsi l-a folosit
pe Michael Jackson pentru a ne aduce pe noi î�ntr-o stare emoţ�ională
de vârf. Apoi, exact î�n clipa aceea, ei au băgat produsul. Repetarea
continuă a acestui lucru a creat o legătură emoţ�ională pentru mili-
oane dintre fanii lui Jackson. Adevărul este că Michael Jackson nici
măcar nu bea Pepsi! Ş� i nici măcar nu ţ�ine î�n mână o cutie goală de
Pepsi î�n faţ�a camerei! Te-ai putea î�ntreba: „Compania asta nu este
nebună? Ei au angajat un tip care să î�i reprezinte pentru 15 milioa-
ne de dolari ş� i acesta nici măcar nu ţ�ine î�n mână produsul lor ş� i le
spune tuturor că nu va face asta! Ce fel de purtător de cuvânt mai e
ş� i ăsta? Ce idee nebunească!” De fapt, a fost o idee strălucită. Vânză-
rile au explodat − au fost atât de mari, î�ncât după aceea L.A. Gear
l-au angajat pe Michael să reprezinte produsul lor pentru 20 de
milioane de dolari. Ş� i î�n ziua de azi, pentru că este capabil să schim-
be felul î�n care oamenii simt, adică este ceea ce eu numesc un „in-
ductor de stări”, el ş� i Sony/CBS tocmai au semnat un contract de
î�nregistrări care se pare că valorează peste 1 miliard de dolari.
Abilitatea lui de a schimba stările emoţ�ionale ale oamenilor î�l face
de nepreţuit.
Ceea ce trebuie să realizăm este că toate acestea se bazează pe
asocierea senzaţ�iilor plăcute cu comportamente specifice. Ideea ar
fi că dacă folosim produsul, ne vom trăi fanteziile. Cei din domeniul
publicitar ne-au î�nvăţ�at pe toţ�i că dacă conduci un BMW, atunci eş� ti
o persoană extraordinară, cu gusturi excepţ�ionale. Dacă conduci un
Hyundai, eş� ti inteligent ş� i cumpătat. Dacă conduci un Pontiac, vei
avea parte de distracţ�ie. Dacă vei conduce o Toyota, vei avea parte
de un sentiment deosebit! Eş� ti î�nvăţ�at că dacă foloseş� ti apă de colo-
nie Obsession, vei fi absorbit î�n spasmele unei orgii androgine.
Dacă bei Pepsi, vei putea să improvizezi alături de M.C. Hammer ca
epitomă a hip-ului. Dacă vrei să fii o mamă bună, î�ţ�i hrăneş� ti copiii
cu plăcintele de fructe ş� i brioş� ele Hostess ş� i cu Twinkies.
Oamenii din publicitate au observat că dacă este generată sufi-
cientă plăcere, consumatorii sunt frecvent dispuş� i să ignore teama
de durere. Este un dicton din publicitate că „sexul vinde” ş� i nu exis-
tă vreun dubiu că asocierile plăcute create î�n scris sau la TV utili-
zând sexul î�ş�i fac treaba. Aruncă o privire la trendul din vânzarea
blugilor. Oricum, ce sunt blugii? Î� nainte erau pantaloni de lucru:
funcţ�ionali, urâţ�i. Cum sunt vânduţ�i î�n ziua de azi? Ei au devenit
simbolul internaţ�ional a tot ceea ce este sexy, la modă ş� i tineresc. Ai
văzut vreodată o reclamă pentru blugii Levi’s 501? Î�mi poţ�i explica
vreuna? Ele nu au niciun sens, nu-i aş� a? Sunt complet derutante.
Dar la final, ai sigur impresia că undeva î�n apropiere cineva a făcut
sex. Oare tipul acesta de strategie chiar vinde blugi? Absolut! Levi
este producătorul numărul unu de blugi din America zilelor
noastre.
Puterea condiţ�ionării de a ne modela asocierile este limitată la
produse cum ar fi băuturile carbogazoase, automobilele ş� i blugii?
Bineî�nţ�eles că nu. Să luăm micuţ�a ş� i umila stafidă, de exemplu. Ş� tii
că î�n 1986 Comitetul Consultativ al Stafidei din California aş� tepta o
recoltă uriaş� ă ş� i totuş� i î�ncepuse să se panicheze? De la an la an, ei î�ş�i
văzuseră vânzările scăzând cu 1 procent anual. Din disperare, au
apelat la agenţ�ia lor de publicitate ş� i au î�ntrebat ce ar putea să facă.
Soluţ�ia a fost simplă: ei trebuiau să schimbe sentimentele oamenilor
faţ�ă de stafide. Pentru cei mai mulţ�i oameni, stafidele erau conside-
rate timide, singuratice ş� i plictisitoare, după spusele lui Robert
Phinney, fostul director al comitetului stafidei.* Misiunea era limpe-
de: să pompeze o doză sănătoasă de atracţ�ie emoţ�ională î�n fructul
zbârcit. Să asocieze senzaţ�ii pe care oamenii le doresc. „Zbârcit” ş� i
„uscat” nu sunt senzaţ�iile pe care majoritatea oamenilor le asociază
cu o senzaţ�ie de stare de bine î�n viaţ�a lor. Producătorii de stafide au
continuat să se gândească:„ Ce putem asocia cu stafidele pentru a-i
face pe oameni să vrea cu adevărat să le cumpere?”
La vremea aceea, un vechi hit al casei de discuri Motown avea
parte de o renaş� tere naţ�ională: “I Heard It Through the Grapevine**.”
Producătorii de stafide ş� i-au spus: „Ce-ar fi dacă am putea să luăm
aceste senzaţ�ii care î�i fac pe atât de mulţ�i oameni să se simtă bine ş� i
să le asociem cu stafide ca să le facem să pară la modă?” Ei au anga-
jat un animator de desene animate cu numele de Will Vinton care,
mai apoi, a creat î�n jur de treizeci de figurine din argilă î�n formă de
* Hillkirk, John, and Garyjacobson, Grit, Guts and Genius, Boston: Houghton
Mifflin Company, ©1990.
** Am auzit zvonindu-se, în traducere mot a mot „am auzit prin viţa de vie”
(n.red.)
stafidă, fiecare cu o personalitate distinctă, ca să danseze pe melo-

dia Motown. Î�n acel moment, au luat naş� tere Stafidele California.
Prima lor campanie publicitară a făcut imediat senzaţ�ie ş� i a asociat
cu succes senzaţ�iile pe care producătorii de stafide sperau că le vor
asocia. Î� n timp ce oamenii priveau micile stafide î�n pas cu moda
dansând, au asociat sentimente puternice de amuzament, umor ş� i
plăcere fructului care era cândva plictisitor. Stafida fusese reinven-
tată, devenind la modă î�n California ş� i mesajul nespus al fiecărei
reclame era că dacă le mănânci, atunci vei fi ş� i tu la modă. Urmarea?
Industria stafidelor a fost salvată de la prăbuş� irea devastatoare a
vânzărilor, ajungând la un factor anual de creş� tere de 20%. Cultiva-
torii de stafide reuş� iseră să schimbe asocierile oamenilor: î�n loc să
asocieze fructul cu plictiseala, consumatorii î�nvăţ�aseră să asocieze
senzaţ�ii de î�ncântare ş� i amuzament!
Desigur, utilizarea publicităţ�ii ca formă de condiţ�ionare nu se
limitează la produse fizice. Din fericire sau din nefericire, noi ve-
dem î�n mod constant cum televizorul ş� i radioul sunt utilizate ca
instrumente pentru a schimba lucrurile pe care le asociem candida-
ţ�ilor din procesul politic. Nimeni nu ş� tie asta mai bine decât marele
analist politic ş� i formator de opinie Roger Ailes, care a fost respon-
sabil de elemente-cheie din campania î�ncununată de succes a lui
Ronald Reagan din 1984 contra lui Walter Mondale ş� i care î�n 1988
a administrat campania î�ncununată de succes a lui George Bush
contra lui Michael Dukakis. Ailes a elaborat o strategie care să
transmită trei mesaje negative specifice despre Dukakis − că era
moale î�n materie de apărare, mediu ş� i criminalitate − ş� i să-i facă pe
oameni să asocieze senzaţ�ii dureroase cu acesta. Una dintre recla-
me î�l î�nfăţ�iş� a pe Dukakis ca pe un „copil care se joacă de-a războiul”
î�ntr-un tanc; o alta părea să î�l î�nvinovăţ�ească de poluarea din Portul
Hudson. Cea mai cunoscută dintre reclame prezenta criminali eli-
beraţ�i din î�nchisorile din Massachusetts printr-o uş� ă turnantă ş� i
profita de vasta publicitate negativă generată î�n interiorul ţ�ării de
„incidentul Willie Horton.” Ucigaş� ul condamnat Willie Horton, eli-
berat din î� n chisoare ca parte a unui program controversat al
biletelor de voie din statul natal al lui Dukakis, nu s-a mai î�ntors ş� i
zece luni mai târziu a fost arestat pentru terorizarea unui cuplu de
tineri, violând-o pe femeie ş� i agresându-l pe bărbat.
Mulţ�i oameni nu au fost de acord cu tendinţ�a negativă a acestor
reclame. Personal, mie mi s-au părut foarte manipulatoare. Dar este
greu să combaţ�i nivelul lor de succes, pornind de la faptul că oame-
nii depun mai mult efort pentru a evita durerea decât pentru a ob-
ţ�ine plăcere. Multor oameni nu le-a plăcut felul î�n care campania a
fost dusă − ş� i George Bush a fost unul dintre oamenii aceş� tia − dar
era dificil să argumentezi contra realităţ�ii că durerea era un motiva-
tor foarte puternic î�n influenț�area comportamentului oamenilor.
Aş� a cum spune Ailes: „Reclamele negative ajung la ţ�intă mai repede.
Oamenii au tendinţ�a să acorde mai multă atenţ�ie acestor tipuri de
reclame. Oamenii ar putea să î�ncetinească sau ar putea să nu î�nceti-
nească pentru a privi o frumoasă scenă idilică pe marginea auto-
străzii. Dar toată lumea se uită la un accident auto.”* Eficacitatea
strategiei lui Ailes nu poate fi pusă la î�ndoială. Bush a câş� tigat cu o
majoritate clară votul popular ş� i l-a zdrobit complet pe Dukakis î�n-
tr-una dintre cele mai răsunătoare victorii din istoria colegiilor
electorale.
Forţ�a care influenț�ează opiniile lumii ş� i obiceiurile de cumpăra-
re ale consumatorului este, de asemenea, aceeaş� i cu forţ�a care in-
fluenț�ează toate acţ�iunile noastre. De noi doi depinde să preluăm
controlul asupra acestei forţ�e ş� i să alegem propriile acţ�iuni conş� ti-
ent, pentru că, dacă nu ne dirijăm propriile gânduri, vom ajunge
sub influenţ�a celor care ne vor condiţ�iona pentru a ne comporta î�n
felul dorit de ei. Uneori, aceste acţ�iuni sunt ceea ce am fi ales ori-
cum la rândul nostru; î�nsă alteori nu. Oamenii din publicitate î�nţ�e-
leg cum să schimbe lucrurile pe care le ataş� ăm durerii ş� i plăcerii
prin modificarea senzaţ�iilor pe care le asociem produselor lor. Dacă
vrem să preluăm controlul asupra vieţ�ilor noastre, noi trebuie să
î�nvăţ�ăm să „facem reclamă” î�n propriile noastre minţ�i − ş� i putem să
* Hillkirk, Grit, Guts and Genius.

facem asta î�ntr-o clipă. Cum? Pur şi simplu asociind durerea cu

comportamentele pe care vrem să le curmăm la un nivel atât
de înalt de intensitate emoţională, încât nici măcar nu vom mai
lua în considerare acele comportamente după aceea. Nu există
lucruri pe care nu le-ai face absolut niciodată? Gândeş� te-te la sen-
zaţ�iile pe care le asociezi acestora. Dacă asociezi aceleaş� i sentimen-
te ş� i senzaţ�ii comportamentelor pe care vrei să le eviţ�i, nu le vei mai
face niciodată nici pe acestea. După aceea, pur şi simplu asociază
plăcerea noului comportament pe care ţi-l doreşti. Prin repeti-
ţ�ie ş� i intensitate emoţ�ională, poţ�i condiţ�iona aceste comportamen-
te î�n interiorul tău până când ele devin automate.
Aş� adar, care este primul pas pentru crearea unei schimbări?
Primul pas este pur ş� i simplu să devii conştient de puterea pe care
durerea ş� i plăcerea o exercită asupra fiecărei decizii ş� i, prin urmare,
asupra fiecărei acţ�iuni pe care o î�ntreprindem. Arta de a fi conş� tient
constă î�n a î�nţ�elege că aceste legături − î�ntre idei, cuvinte, imagini,
sunete ş� i senzaţ�ii de durere sau plăcere − se derulează constant.
Înţeleg că plăcerile trebuie evitate dacă au drept

consecință dureri şi mai mari şi că trebuie să râvnim
la dureri care vor culmina cu plăceri mai mari.
− Michel De Montaigne
Problema este că cei mai mulţ�i dintre noi ne î�ntemeiem deciziile

despre ceea ce avem de făcut pe acel lucru care va genera plăcere
sau durere pe termen scurt î�n loc de termen lung. Totuş� i, pentru a
reuş� i, majoritatea lucrurilor pe care le apreciem ne cer să fim capa-
bili să trecem prin zidul durerii pe termen scurt pentru a obţ�ine
plăcere pe termen lung. Tu trebuie să ignori momentele trecătoare
de teroare ş� i tentaţ�ie ş� i să te concentrezi pe ceea ce este cel mai
important pe termen lung: valorile ş� i standardele tale personale.
Aminteş� te-ţ�i, de asemenea, că ceea ce ne motivează nu este dure-
rea propriu-zisă, ci teama noastră că ceva ne va conduce spre
durere. Şi cea care ne motivează nu este plăcerea propriu-zisă,
ci crezul nostru − sentimentul nostru de certitudine − că, într-un

fel, executarea unei anumite acţiuni va conduce spre plăcere.
Noi nu suntem motivaţ�i de realitate, ci de percepţia noastră asupra
realităţ�ii.
Majoritatea oamenilor se concentrează pe modul de a evita
durerea ş� i a câş� tiga plăcerea pe termen scurt ş� i astfel î�ș�i provoacă
durere pe termen lung. Să analizăm un exemplu. Să spunem că cine-
va vrea să dea jos câteva kilograme. (Ş� tiu că asta nu ţ�i s-a î�ntâmplat
niciodată ţ�ie, dar hai să ne imaginăm oricum!) Pe de o parte, această
persoană dispune de o mulţ�ime de motive excelente pentru a slăbi:
ea s-ar simţ� i mai sănătoasă ş� i mai energică; hainele i-ar sta mai
bine; s-ar simţ� i mai î�ncrezătoare î�n preajma membrilor sexului
opus. Dar, pe de altă parte, există tot atât de multe motive pentru a
evita să slăbească: ar trebui să î�nceapă o dietă; s-ar simţ�i tot timpul
î�nfometată; ar trebui să î�ş�i respingă impulsul de a mânca mâncăruri
care î�ngraş� ă; ş� i î�n afară de asta, de ce să nu aş� tepţ� i până după
sărbători?
Având motivele echilibrate î�n felul acesta, mulţ�i oameni ar î�ncli-
na balanţ�a î�n favoarea tiparului de a amâna − plăcerea potenţ�ială a
unui corp mai zvelt fiind eclipsată de durerea pe termen scurt a
privaţ�iunii alimentare. Pe termen scurt, noi evităm durerea de a
simţ�i un spasm de foame ş� i î�n locul acesteia ne oferim nouă î�nş� ine
acea fărâmă de plăcere imediată răsfăţ�ându-ne cu câteva chipsuri
de cartofi, dar asta nu durează. Pe termen lung ne simţ�im din ce î�n
ce mai prost î�n legătură cu noi î�nş� ine, fără a mai menţ�iona faptul că
asta ne face sănătatea să se deterioreze.
Aminteş� te-ţ�i, orice lucru de valoare pe care ţ�i-l doreş� ti presu-
pune că tu să î�nvingi o anumită durere pe termen scurt cu scopul de
a obţ�ine plăcere pe termen lung. Dacă î�ţ�i doreş� ti un corp grozav,
trebuie să sculptezi acel corp, lucru care presupune să î�nvingi dure-
rea pe termen scurt. După ce le-ai făcut de suficiente ori, antrena-
mentele fizice devin plăcute. Respectarea unei diete funcţ�ionează î�n
acelaş� i fel. Orice tip de disciplină presupune î�nvingerea durerii:
disciplina î�n afaceri, relaţ�ii, î�ncredere personală, fitness ş� i finanţ�e.
Cum î� nvingi disconfortul ş� i creezi elanul pentru a-ţ� i realiza

î� n tr-adevăr obiectivele? Î�ncepe prin a lua decizia de a-l î�nvinge. Noi
putem decide î�ntotdeauna să trecem peste durerea clipei ş� i este
chiar mai bine să continuăm prin a ne condiţ�iona pe noi î�nş� ine, lu-
cru pe care î�l vom trata î�n detaliu î�n Capitolul 6.
Un exemplu excelent al felului î�n care această focalizare pe ter-
men scurt ne poate face pe toţ�i să ne prăbuş� im (ca î�n Niagara) este
ilustrat de actuala criză a economiilor-ş� i-creditelor (criza savings
and loanings/S&L) − probabil singura ş� i cea mai mare greş� eală fi-
nanciară comisă vreodată î�n istoria guvernului nostru. Estimările
arată că asta i-ar putea costa pe contribuabili peste 500 de miliarde
de dolari, dar majoritatea americanilor nu au habar ce a cauzat-o.*
Această problemă va deveni cu siguranţ�ă una o sursă de neplăceri
− cel puţ�in neplăceri economice − pentru fiecare bărbat, femeie ş� i
copil din această ţ�ară, probabil ş� i pentru generaţ�iile viitoare. Î�ntr-o
conversaţ�ie pe care am avut-o cu L. William Seidman, preş� edinte al
Resolution Trust Corporation ş� i al Federal Deposit Insurance Cor-
poration, acesta mi-a spus: „Noi suntem singura naţ�iune suficient
de bogată pentru a supravieţ�ui unei greş� eli atât de mari.” Ce a creat
acest haos financiar? Este un exemplu clasic de a î�ncerca să elimini
durerea prin rezolvarea unei probleme î� n timp ce alimentezi
cauza.
Totul a î�nceput cu dificultăţ�i î�n materie de economii ş� i credite
care au apărut la finalul anilor ş� aptezeci ş� i î�nceputul anilor optzeci.
Băncile ş� i instituţ�iile S&L ş� i-au clădit afacerile î�n principal pe piaţ�a
corporatistă ş� i cea de consum. Pentru ca o bancă să aibă profit, ea
trebuie să acorde credite, iar acele credite trebuie să fie făcute la o
rată a dobânzii care să fie peste ceea ce plăteş� te deponenţ�ilor. Î�n
primele etape ale problemei, băncile s-au confruntat cu dificultăţ�i
pe câteva fronturi. Î�n primul rând, ele au fost lovite puternic atunci
când corporaţ� iile au intrat î�n ceea ce anterior fusese domeniul
* Dacă dorești să înțelegi mai bine cauzele crizei S&L, îți recomand cu dragă
inimă cartea prietenului meu Paul Pilzer, Other People’s Money (Banii altora).
exclusiv al băncilor: creditarea. Companiile mari au descoperit că

dacă se î�mprumutau una pe cealaltă, ele făceau economii semnifi-
cative cu dobânzile, dezvoltând ceea ce este cunoscut acum ca „pia-
ţ�a titlurilor de credit.” Aceasta s-a dovedit un succes atât de mare,
î�ncât practic a distrus centrele de profit ale multor bănci.
Î�n acest timp, existau noi evoluţ�ii ş� i pe frontul consumatorului
american. Î�n mod tradiţ�ional, consumatorii nu ardeau de nerăbdare
să î�ntâlnească un ofiţ�er de credite de la o bancă, solicitând cu sfială
un î�mprumut pentru a cumpăra o maş� ină sau o instalaţ� ie mare.
Cred că putem spune fără a exagera că aceasta era o experienţ�ă du-
reroasă pentru cei mai mulţ�i, pe măsură ce se supuneau unei verifi-
cări financiare. De obicei, ei nu se simţ�eau ca un „client valoros” î�n
multe bănci. Companiile de automobile au fost suficient de inteli-
gente pentru a recunoaş� te asta ş� i au î�nceput să le ofere credite cli-
enţ�ilor lor, creând o nouă sursă de profit pentru ele î�nsele. Ele au
văzut că puteau să câş� tige la fel de mulţ�i bani din finanţ�are pe cât
câş� tigau de pe urma maş� inii pe care o vindeau ş� i puteau oferi clien-
tului un mare convenient ş� i rate mai mici ale dobânzii. Desigur, ati-
tudinea lor a fost foarte diferită de cea a bancherilor − aveau un
interes legitim de a se asigura că clientul î�ș�i obţ�ine creditul. Î�n cu-
rând, clienţ�ii au ajuns să prefere finanţ�area internă î�n locul metodei
tradiţ�ionale, apreciind caracterul convenabil, flexibilitatea ş� i taxele
mici pentru finanţ�are. Totul era realizat î�ntr-un singur loc de o per-
soană curtenitoare care î�ş�i dorea afacerea. Prin urmare, General
Motors Acceptance Corporation (GMAC) a devenit rapid una dintre
cele mai mari companii de finanţ�are pentru automobile din ţ�ară.
Unul din ultimele bastioane pentru creditele bancare a fost piaţ�a
bunurilor imobiliare, dar rata dobânzii ş� i inflaţ�ia au crescut î�ntr-un
singur an până la 18 %. Prin urmare, nimeni nu-ş� i putea permite
plăţ�ile lunare pe care le presupunea achitarea datoriilor la această
rată a dobânzii. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, creditele imobiliare au
dispărut de pe hartă.
Până la momentul acesta, băncile î�ş�i pierduseră masiv clienţ�ii
corporatiş� ti, î�ş�i pierduseră piaţ�a pentru o bună parte din creditele
lor pentru maş� ini ş� i î�ncepuseră să piardă de asemenea ş� i creditele

pentru locuinţ�e. Lovitura finală pentru bănci a fost că deponenţ�ii,
reacţ�ionând la inflaţ�ie, aveau nevoie de o rată a profitului mai mare,
î�n timp ce băncile î�ncă administrau î�mprumuturi care aveau să le
aducă rate ale dobânzii semnificativ mai mici. Băncile pierdeau
bani î�n fiecare zi; ele au văzut că î�n joc le era propria supravieţ�uire
ş� i au hotărât să facă două lucruri. Î�n primul rând, ele ş� i-au coborât
standardele î�n funcţ�ie de care clienţ�ii se calificau pentru credite. De
ce? Pentru că acestea credeau că dacă nu-ş� i vor scădea standardele,
nu vor mai avea cui să-i î�mprumute bani. Ş� i dacă nu î�mprumutau
bani, nu puteau obţ�ine profit ş� i î�n mod clar aveau să aibă parte de
durere. Pe de altă parte, dacă puteau să î�mprumute cu bani pe cine-
va care i-ar fi plătit î�napoi, ar fi avut parte de plăcere. Î�n plus, exista
foarte puţ�in risc. Dacă î�mprumutau bani ş� i persoana care se î�mpru-
muta nu respecta obligaţ�ia, atunci contribuabilii, adică noi doi, ur-
mau să-i salvăm oricum de la faliment. Aş� a că, î�n analiza finală,
exista foarte puţ�ină teamă de durere ş� i un stimulent colosal pentru
a-ş� i risca capitalul propriu. Dar oare nu riscau capitalul nostru?
Aceste bănci ş� i S&L-urile au făcut presiuni asupra Congresului
pentru a-i ajuta să nu se scufunde ş� i au avut loc o serie de schim-
bări. Băncile mari ş� i-au dat seama că ar putea î�mprumuta bani sta-
telor străine care aveau o nevoie disperată de capital. Creditorii
ş� i-au dat seama că la micul dejun ei puteau acorda mai mult de 50 de
milioane de dolari unei ţ�ări. Ei nu trebuiau să lucreze cu milioane
de consumatori pentru a î�mprumuta aceeaş� i sumă ş� i profiturile
acestor î�mprumuturi mai mari erau considerabile. Managerii băn-
cilor ş� i ofiţ�erii de credit primeau adesea, de asemenea, bonusuri î�n
funcţ�ie de dimensiunile ş� i numărul de î�mprumuturi pe care le pu-
teau realiza. Băncile nu se mai concentrau asupra calităț�ii unui î�m-
prumut. Preocuparea lor principală nu era dacă o ţ�ară ca Brazilia
putea să plătească î�mprumutul î�napoi sau nu, ş� i de fapt, mulţ�i nu
erau prea î�ngrijoraţ�i. De ce? Ei au făcut exact ceea ce i-am î�nvăţ�at
noi: i-am î�ncurajat să fie jucători de noroc cu Asigurarea Federală a
Depozitelor, promiţ�ându-le că dacă vor câş� tiga, vor câş� tiga masiv ş� i
dacă ratează, noi vom achita nota de plată. Exista pur ş� i simplu prea
puţ�ină durere pentru bancher î�n scenariul acesta.
Băncile mai mici, care nu aveau resursele pentru a î�mprumuta
state străine, au descoperit că următorul cel mai bun lucru era î�m-
prumutarea dezvoltatorilor comerciali aici, î�n Statele Unite. Ş� i ele,
la rândul lor, ş� i-au coborât standardele astfel î�ncât dezvoltatorii să
poată î�mprumuta fără vreo plată la efectuarea comenzii î�n locul
tradiţ�ionalilor 20%. Care a fost răspunsul dezvoltatorilor? Ei bine,
ei nu aveau nimic de pierdut, ei foloseau doar banii altor persoane
ş� i, î�n acelaş� i timp, Congresul î�ncorporase stimulente atât de ridica-
te î�n materie de taxe î�n construcţ�iile comerciale, î�ncât constructorii
nu aveau absolut nimic de pierdut. Ei nu mai trebuiau să analizeze
dacă piaţ�a era favorabilă sau dacă clădirea avea locaţ�ia sau dimen-
siunile potrivite. Singurul „inconvenient” al dezvoltatorilor era că
urmau să aibă parte de cea mai incredibilă reducere a sumei brute
de impozitat din viaţ�a lor.
Î�n consecinţ�ă, constructorii au construit nebuneş� te, creând un
excedent pe piaţ�ă. Când oferta era cu mult mai mare decât cererea,
piaţ�a s-a prăbuş� it. Dezvoltatorii s-au î�ntors la bănci ş� i au zis: „Noi
nu putem plăti” , iar băncile s-au î�ntors spre contribuabili ş� i au zis:
„Noi nu putem plăti.” Din păcate, nu există nimeni la care să apelăm
ş� i noi, la rândul nostru. Ceea ce este ş� i mai rău, oamenii au văzut
abuzul din această ţ� ară ş� i acum se presupune că orice persoană
bogată trebuie să fi profitat de cineva. Asta creează atitudini ne-
gative faţ�ă de multe persoane din afaceri, care sunt frecvent chiar
oamenii care asigură joburi ce permit visurilor americanilor să î�n-
florească. Acest î�ntreg dezastru ilustrează lipsa noastră de î�nţ�elege-
re a dinamicii durere-plăcere ş� i imprudenţ�a de a î�ncerca să î�nvingem
problemele pe termen lung cu soluţ�ii pe termen scurt.
Durerea ş� i plăcerea sunt, de asemenea, regizorii din spatele
scenei pentru drama mondială. Ani de zile noi am trecut printr-o
cursă intensificată a î�narmării cu URSS. Cele două ţ�ări produceau
constant mai multe arme ca ameninţ�are supremă: „Dacă î�ncercaţ�i
să ne loviţ� i, noi vom riposta ş� i vă vom lovi mai rău.” Ş� i impasul
continua să crească până î�n punctul î�n care noi cheltuiam 15 000 de
dolari pe secundă pentru arme. Ce l-a făcut pe Gorbaciov să hotăras-
că brusc să renegocieze reducerea armamentului? Răspunsul este
durerea. El a î�nceput să asocieze o durere enormă ideii de a î�ncerca
să concureze cu dezvoltarea armamentului nostru militar. Pur ş� i
simplu nu era realizabil din punct de vedere financiar; el nu putea
nici măcar să-ş� i hrănească poporul! Când oamenii nu pot să mănân-
ce, ei sunt mai preocupaţ�i de stomacul lor decât de arme. Ei sunt
mai interesaţ�i să-ş� i umple cămările decât de armamentul ţ�ării. Ei
î�ncep să creadă că banii sunt cheltuiţ�i nechibzuit ş� i insistă asupra
unei schimbări. Oare Gorbaciov ş� i-a schimbat poziţ�ia pentru că e un
tip grozav? Poate. Dar un lucru e sigur: el nu avea de ales.
Natura a aşezat omenirea sub conducerea a doi stăpâni

suverani, durerea şi plăcerea… ele ne conduc în tot ceea ce
facem, în tot ceea ce spunem, în tot ceea ce gândim: fiecare
efort pe care îl putem face pentru a ne elibera de jugul
nostru nu va face decât să îl demonstreze şi să îl confirme.
− Jeremy Bentham
De ce continuă oamenii cu o relaţ�ie nesatisfăcătoare, fără să fie dis-

puş� i să facă eforturi pentru soluţ�ii sau să o î�ncheie ş� i să meargă mai
departe? Deoarece ei ş� tiu că schimbarea î�i va conduce î�n necunos-
cut ş� i cei mai mulţ�i oameni cred că necunoscutul va fi mult mai du-
reros decât ceea ce simt deja. Aş� a cum spun vechile proverbe: „E
mai bun diavolul pe care î�l cunoş� ti decât diavolul pe care nu î�l cu-
noş� ti” sau „Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.” Aceste
crezuri fundamentale ne î�mpiedică să î�ntreprindem acţ� iuni care
ne-ar putea schimba vieţ�ile.
Dacă vrem să avem o relaţ�ie intimă, atunci trebuie să trecem
peste temerile noastre de a fi respinş� i ş� i peste vulnerabilitate. Dacă
plănuim să intrăm î�n afaceri, trebuie să fim dispuş� i să trecem peste
teama noastră de a ne pierde siguranţ�a pentru a realiza asta. Î�n re-
alitate, majoritatea lucrurilor care au valoare î�n vieţ�ile noastre ne
pretind să mergem împotriva condiţionării principale a sistemului

nostru nervos. Noi trebuie să ne gestionăm temerile prin blocarea
acestui set prestabilit de răspunsuri ş� i, de multe ori, trebuie să
transformăm teama aceea î�n putere. De multe ori, teama pe care o
lăsăm să ne controleze nu se materializează oricum niciodată. Este
posibil ca oamenii să asocieze durerea, spre exemplu, cu acţ�iunea
de a zbura cu avionul, deş� i nu există niciun temei logic pentru fobie.
Ei răspund unei experienţ�e dureroase din trecutul lor sau chiar
unui viitor imaginat. Se poate ca ei să fi citit î�n ziare despre acciden-
te de avion ş� i acum evită să se urce î�n avioane: ei permit acelei
temeri să-i controleze. Noi trebuie să ne asigurăm că ne trăim viaţ�a
î�n prezent ş� i că reacţ� ionăm la ceea ce este real, nu la temerile
noastre privind ce a fost odată sau ce s-ar putea î�ntâmpla cândva.
Ideea-cheie pe care trebuie să ne-o amintim este că noi nu ne î�nde-
părtăm de durerea reală; noi ne î�ndepărtăm de ceea ce credem noi
că va conduce spre durere.
HAI SǍ FACEM CȂTEVA SCHIMBǍRI

CHIAR ACUM
Î�n primul rând, scrie patru acţ�iuni pe care trebuie să le realizezi ş� i
pe care le-ai amânat. Poate că trebuie să slăbeş� ti câteva kilograme.
Poate că trebuie să te laş� i de fumat. Poate că trebuie să comunici cu
cineva de care te-ai distanţ�at sau să reiei relaţ�iile cu cineva impor-
tant pentru tine.
Î�n al doilea rând, sub fiecare din aceste acţ�iuni, scrie răspunsul
la următoarea î�ntrebare: De ce nu am acţ�ionat? Î�n trecut, ce durere
am ataş� at eu de realizarea acestei acţ�iuni? Răspunzând la aceste
î�ntrebări vei î�nţ�elege că ceea ce te-a î�mpiedicat să î�naintezi este
faptul că ai ataş� at mai multă durere de realizarea acţ�iunii decât de
nerealizarea acesteia. Fii sincer cu tine î�nsuţ�i. Dacă te gândeş� ti: „Nu
am asociat nicio durere la asta”, gândeș� te-te ceva mai bine. Poate că
durerea este simplă: poate că este neplăcerea de a face o pauză de

la programul tău aglomerat.
Î�n al treilea rând, descrie plăcerea pe care ai simţit-o în tre-
cut de pe urma perpetuării acestui tipar negativ. De exemplu,
dacă tu crezi că ar trebui să slăbeş� ti puţ� in, de ce ai continuat să
mănânci farfurii î�ntregi de negrese ş� i pungi mari cu chipsuri ş� i să
gâlgâi douăsprezece doze de băuturi acidulate? Sigur, eviţ�i neplăce-
rea de a te lipsi de ceva ş� i, î�n acelaş� i timp, faci asta cu adevărat pen-
tru că te face să te simţ�i bine chiar acum. Î�ţ�i aduce plăcere! Plăcere
imediată! Nimeni nu vrea să renunţ�e la aceste sentimente! Pentru a
crea o schimbare care să dureze, noi trebuie să găsim o nouă moda-
litate de a obţ� ine aceeaş� i plăcere fără vreo consecinţ� ă negativă.
Identificarea plăcerii pe care o primeai te va ajuta să ş� tii care î�ț�i este
ţ�inta.
Î� n al patrulea rând, scrie cât te va costa dacă nu te schimbi
acum. Ce se va î�ntâmpla dacă nu î�ncetezi să mănânci atât de mult
zahăr ş� i atât de multe grăsimi? Dacă nu te laş� i de fumat? Dacă nu dai
acel telefon pe care ş� tii că trebuie să-l dai? Dacă nu î�ncepi să faci
sport î�n mod constant î�n fiecare zi? Fii sincer cu tine î�nsuţ�i. Cât te va
costa de-a lungul următorilor doi, trei, patru, cinci ani? Cât te va
costa emoţ�ional? Cât te va costa î�n termenii imaginii tale de sine?
Care va fi costul pentru nivelul tău de energie fizică? Care va fi cos-
tul pentru sentimentele tale de stimă de sine? Cât te va costa finan-
ciar? Cât te va costa î�n relaţ�iile tale cu oamenii pe care î�i iubeş� ti cel
mai mult? Cum te fac astea să te simţ�i? Nu spune pur ş� i simplu:
„Mă va costa bani” sau „Voi fi gras.” Asta nu este suficient. Tu trebuie
să-ţ�i aminteş� ti că emoţ�iile noastre sunt cele care ne motivează. Aş� a
că î�ncepe să asociezi ş� i foloseş� te durerea ca pe prietenul tău, unul
care te poate conduce la un nou nivel al succesului.
Ultimul pas este acela de a nota plăcerea pe care o vei primi
realizând toate aceste acţiuni chiar acum. Alcătuieş� te o listă
uriaş� ă care te va motiva emoţ�ional, care te va face să devii cu adevă-
rat entuziasmat: „Voi obţ�ine sentimentul că deţ�in cu adevărat con-
trolul asupra vieţ�ii mele, că ş� tiu că eu deţ�in controlul. Voi câş� tiga un
nou nivel de î�ncredere î�n mine. Voi obţ�ine vitalitate fizică ş� i sănăta-
te. Voi putea să-mi î�ntăresc toate relaţ�iile. Voi dezvolta mai multă
putere a voinţ�ei pe care aş� putea să o folosesc î�n oricare alt dome-
niu al vieţ�ii mele. Viaţ�a mea va fi mai bună î�n toate aceste feluri,
acum. Pe parcursul următorilor doi, trei, patru, cinci ani. Prin reali-
zarea acestei acţ�iuni, eu î�mi voi trăi visul.” Imaginează-ţ�i toate efec-
tele pozitive, atât î�n prezent, cât ş� i pe termen lung.
Te î�ncurajez să î�ț�i iei acum răgazul să termini acest exerciţ�iu ş� i
să profiţ�i de elanul mare pe care l-ai acumulat pe măsură ce ai citit
această carte. Carpe diem! Trăieş� te clipa! Nu există niciun moment
ca prezentul. Dar dacă nu poţ�i aş� tepta nicio clipă î�nainte de a trece
la capitolul următor, atunci, desigur, fă-o. Doar că asigură-te că te
vei î�ntoarce la acest exerciţ�iu mai târziu ş� i î�ţ�i vei demonstra ţ�ie î�n-
suţ�i controlul pe care î�l ai asupra puterilor gemene ale durerii ş� i
plăcerii.
Acest capitol ţ�i-a demonstrat î�n repetate rânduri că lucrurile pe
care le asociem cu durerea ş� i cu plăcerea influenț�ează fiecare as-
pect al vieţ�ilor noastre ş� i că noi avem puterea de a schimba aceste
asocieri ş� i, prin urmare, acţ�iunile ş� i destinele noastre. Dar pentru a
face asta, trebuie să î�nţ�elegem…
4
SISTEMELE DE CREZURI:
PUTEREA DE A CREA
Ş� I PUTEREA DE A DISTRUGE
Sub tot ceea ce gândim trăieşte tot ceea ce credem,
precum ultimul văl al spiritului nostru.
− Antonio Machado
El era ursuz ş� i crud, un alcoolic ş� i un drogat care aproape că s-a si-

nucis î�n câteva rânduri. Acum execută o pedeapsă cu î�nchisoarea pe
viaţ�ă pentru uciderea unui vânzător de la un magazin de băuturi
alcoolice care „a î�ncercat să-l oprească.” Are doi fii, născuţ�i la un-
sprezece luni distanţ�ă, dintre care unul a devenit „exact ca tata”: un
dependent de droguri care trăia din furat ș� i ameninț�ări la adresa
celorlalț�i până când ş� i el, la rândul său, a fost trimis la î�nchisoare
pentru tentativă de omor. Pe de altă parte, cu fratele său e altă po-
veste: acesta este un bărbat care creş� te trei copii, se bucură de căs-
nicia sa ş� i pare să fie cu adevărat fericit. Ca manager regional pentru
un important concern naţ�ional, el î�ş�i consideră munca atât intere-
santă, cât ş� i profitabilă. Este î�n formă fizic ş� i nu suferă de vreo de-
pendenţ�ă de alcool sau de droguri! Cum au putut aceş� ti doi bărbaţ�i
tineri să se dezvolte atât de diferit din moment ce au crescut practic
î�n acelaş� i mediu? Ambii au fost î�ntrebaţ�i î�n privat, fără ş� tirea celui-
lalt: „De ce ai ajuns să duci o asemenea viaţ�ă?” Î�n mod surprinzător,
ei au oferit exact acelaş� i răspuns: „Cum altfel aş� fi putut să ajung
după ce am crescut cu un astfel de tată?”
Prea des suntem seduş� i să credem că evenimentele ne contro-

lează vieţ�ile ş� i că mediul nostru a influenț�at persoana care suntem
astăzi. Nu s-a spus vreodată o minciună mai mare. Nu evenimentele
din vieţile noastre sunt cele care ne influențează, ci crezurile
noastre despre ceea ce înseamnă acele evenimente.
Doi bărbaţ�i sunt doborâţ�i î�n Vietnam ş� i sunt î�nchiş� i î�n detesta-
bila î�nchisoare Hoa Lo. Pentru informaț�ii, ei sunt izolaţ�i, legaţ�i cu
lanţ�uri de plăci de ciment, bătuţ�i continuu cu cătuş� e ruginite ş� i tor-
turaţ�i. Dar deş� i aceş� ti bărbaţ�i au parte de acelaş� i abuz, ei î�ş�i formea-
ză crezuri radical diferite despre experienţ�ă. Unul dintre ei hotărăş� te
că viaţ�a lui s-a terminat ş� i, ca să evite orice durere suplimentară, se
sinucide. Celălalt extrage din aceste evenimente abrutizante un
crez mai adânc decât a avut vreodată î�n el î�nsuş� i, î�n semenii săi ş� i î�n
Creatorul său. Căpitanul Gerald Coffee foloseş� te experienţ�a sa pen-
tru a le reaminti oamenilor din toată lumea de puterea spiritului
omenesc de a depăş� i practic orice nivel de durere, orice dificultate
sau orice problemă.
Două femei î�mplinesc ş� aptezeci de ani, totuş� i fiecare dintre ele
extrage un sens diferit de pe urma evenimentului. Una „ş� tie” că viaţ�a
ei se apropie de sfârş� it. Pentru ea, ş� apte decenii de viaţ�ă î�nseamnă
că trupul i se ş� ubrezeş� te fără doar ş� i poate ş� i ar fi bine să î�nceapă
să-ş� i pună treburile î�n ordine. Cealaltă femeie decide că lucrurile pe
care le poate face o persoană la orice vârstă sunt condiţ�ionate de
crezul propriu ş� i î�ş�i impune un standard mai mare pentru ea î�nsăş� i.
Aceasta decide că alpinismul ar putea să fie un sport numai bun de
î�nvăţ�at la vârsta de ş� aptezeci de ani. Pe parcursul următorilor două-
zeci ş� i cinci de ani, ea se dedică acestei noi aventuri de a se perfec-
ț� iona, escaladând câteva dintre cele mai î�nalte vârfuri din lume.
Până azi, la vârsta de nouăzeci de ani, Hulda Crooks a devenit cea
mai bătrână femeie care a urcat pe Muntele Fuji.
Vezi tu, ceea ce ne transformă î�n oamenii care suntem astăzi ş� i
î�n cei care vom deveni mâine nu este niciodată mediul, nu sunt nicio-
dată evenimentele vieţ�ii noastre, ci î�nţ�elesul pe care î�l ataş� ăm eve-
nimentelor − felul î�n care le interpretăm. Crezurile sunt cele care fac
diferenţ�a î�ntre o viaţ�ă de contribuţ�ie fericită ş� i una de nefericire ş� i

devastare. Crezurile sunt cele care despart un Mozart de un Manson*.
Crezurile sunt cele care î�i fac pe câţ� iva indivizi să devină eroi î�n
timp ce alţ�ii „duc vieţ�i de disperare mută.”
Pentru ce sunt menite crezurile noastre? Ele sunt forţ�a călăuzi-
toare care să ne spună ce anume va conduce spre durere ş� i ce anu-
me spre plăcere. De fiecare dată când se î�ntâmplă ceva î�n viaţ�a ta,
creierul tău pune două î�ntrebări: 1) Asta va î�nsemna durere sau
plăcere? 2) Ce trebuie să fac acum pentru a evita durerea ş� i/sau
pentru a obţ�ine plăcerea? Răspunsurile la aceste două î�ntrebări se
bazează pe crezurile noastre, iar crezurile noastre sunt justificate
de generalizările noastre referitoare la ce anume am î�nvăţ�at că
poate conduce spre durere ş� i plăcere. Aceste generalizări ne diri-
jează toate acţ�iunile ş� i, prin acestea, direcţ�ia ş� i calitatea vieţ�ii.
Generalizările pot fi foarte utile; ele nu sunt decât identificarea
unor tipare similare. Spre exemplu: ce î�ţ�i permite să deschizi o uş� ă?
Priveş� ti î�n jos la o clanţ�ă ş� i, chiar dacă nu ai văzut-o vreodată, simţ�i
î�n general că această uş� ă se va deschide dacă î�ntorci clanţ�a spre
stânga sau dreapta, dacă apeş� i pe ea î�n jos sau dacă tragi de ea. De
ce crezi asta? Pur ş� i simplu, experienţ�ele tale despre uş� i ţ�i-au furni-
zat suficiente repere pentru crearea unui sentiment al certitudi-
nii care î�ţ�i permite să mergi până la capăt. Î� n absenţ� a acestui
sentiment al certitudinii, practic, noi nu am putea să plecăm de
acasă, să ne conducem maş� ina, să utilizăm un telefon sau să facem
oricare dintre zecile de lucruri pe care le facem î�ntr-o zi. Generali-
zările ne simplifică vieţ�ile ş� i ne permit să funcţ�ionăm.
Din păcate, generalizările din zone mai complexe ale vieţ� ii
noastre pot să simplifice prea mult ş� i uneori pot să creeze crezuri
limitative. Poate că nu ai reuş� it să mergi până la capăt cu diferite
iniţ�iative de câteva ori î�n viaţ�a ta ş� i, bazându-te pe asta, ţ�i-ai dezvol-
tat un crez că eş� ti incompetent. Din momentul î�n care crezi că asta
* Charles Manson, criminal şi lider de cult ajuns celebruîn Statele Unite pen-
tru faptele sale (n.red.)
ar fi adevărat, poate deveni o profeţ�ie care se auto-î�mplineş� te. Ai

putea spune: „De ce să mai î�ncerc măcar dacă oricum nu voi merge
până la capăt?” Sau poate că ai luat câteva decizii proaste î�n afaceri
sau î�n relaţ�ii ş� i le-ai interpretat drept certitudinea că te vei „sabota”
î�ntotdeauna singur. Sau poate că la ş� coală nu ai î�nvăţ�at tot atât de
rapid pe cât credeai că î�nvaţ�ă ceilalţ�i copii ş� i î�n loc să iei î�n calcul
ideea că tu ai o strategie de î�nvăţ�are diferită, este posibil ca tu să fi
hotărât că erai „incapabil să î�nveţ�i.” La un alt nivel, prejudecăţ�ile
rasiale nu sunt alimentate de o generalizare totală referitoare la un
î�ntreg grup de oameni?
Dificultatea cu toate aceste crezuri este că acestea devin limi-
tări pentru decizii viitoare referitoare la cine eş� ti ş� i ce eş� ti capabil
să faci. Noi trebuie să ne amintim că majoritatea crezurilor noastre
sunt generalizări despre trecutul nostru, bazate pe interpretă-
rile date de noi experienţelor plăcute şi dureroase. Problema
este î�ntreită: 1) cei mai mulţ�i dintre noi nu decidem conş� tient ce
vom crede; 2) frecvent, crezurile noastre se bazează pe interpretări
greşite ale unor experienţ�e trecute; ş� i 3) odată ce adoptăm un crez,
noi uităm că el este doar o interpretare. Î�ncepem să ne tratăm crezu-
rile de parcă ar fi realităţ�i, de parcă ar fi adevărul adevărat. Î�n reali-
tate, noi ne punem rareori sau chiar deloc la î�ndoială crezurile
î�ndelung acceptate. Dacă te î�ntrebi vreodată de ce fac oamenii ceea
ce fac, din nou, tu trebuie să-ţ�i aminteş� ti că fiinţ�ele umane nu sunt
creaturi ale hazardului; toate acţ�iunile noastre sunt rezultatul cre-
zurilor noastre. Indiferent ce facem, facem asta motivaţ�i de crezuri-
le noastre conş� tiente sau inconş� tiente despre ceea ce ne va aduce
plăcere sau ne va î�ndepărta de durere. Dacă vrei să creezi schimbări
consistente ş� i pe termen lung î�n comportamentul tău, trebuie să
schimbi crezurile care te ţ�in pe loc.
Crezurile au puterea de a crea şi puterea de a distruge. Fi-
inţ�ele umane au abilitatea remarcabilă de a lua orice experienţ�ă din
viaţ�a lor ş� i de a crea un î�nţ�eles care le privează de putere sau unul
care le poate salva literalmente vieţ�ile. Unele persoane au luat du-
rerea din trecutul lor ş� i au zis: „Din cauza acestei dureri, eu î�i voi
ajuta pe ceilalţ�i. Pentru că eu am fost violată, nimeni altcineva nu va

mai fi rănit vreodată.” Sau: „Pentru că mi-am pierdut fiul sau fiica,
eu voi face o diferenţ�ă î�n lume.” Nu este un lucru pe care ei au vrut
să-l creadă, ci mai degrabă adoptarea acestui tip de crez a reprezen-
tat o necesitate pentru ca ei să se poată redresa ş� i să meargă mai
departe, ca să trăiască o viaț�ă ce le conferă putere. Noi avem cu toţ�ii
capacitatea de a crea î�nţ�elesuri care să ne ofere putere, dar foarte
mulţ�i dintre noi nu o exploatează niciodată ş� i nici măcar nu o recu-
nosc. Dacă nu adoptăm crezul că există un temei pentru tragediile
inexplicabile ale vieţ�ii, atunci vom î�ncepe să ne distrugem capacita-
tea de a trăi cu adevărat. Nevoia de a putea să creezi un î�nţ�eles din
cele mai dureroase experienţ�e ale vieţ�ii a fost observată de psihia-
trul Viktor Frankl, după ce el ş� i alte victime ale Holocaustului au
supravieţ�uit ororilor Auschwitz-ului ş� i altor lagăre de concentrare.
Frankl a remarcat că acele persoane, puţ�ine la număr ş� i remrcabi-
le, care au putut să treacă prin acest „iad pe pământ” aveau ceva î�n
comun: erau capabile să reziste ş� i să-ş� i transforme experienţ� a
găsind un î�nţ�eles care le oferea putere pentru durerea lor. Ei au
dezvoltat crezul că, deoarece au suferit ş� i supravieţ�uit, vor putea să
spună povestea ş� i să se asigure că nicio fiinţ�ă umană nu va mai su-
feri vreodată î�n felul acesta.
Impactul crezurilor nu se limitează doar la emoţ�iile sau acţ�iuni-
le noastre. Ele ne pot schimba literalmente corpurile î�n câteva clipe.
Am avut plăcerea de a-l intervieva pe dr. Bernie Siefel, profesor la
Yale ş� i autor de cărț�i bestseller. Când am î�nceput să vorbim despre
puterea crezului, Bernie mi-a î�mpărtăș� it câte ceva despre studiile
pe care le-a efectuat pe oamenii cu tulburări de personalitate mul-
tiplă. Î�n mod incredibil, forţ�a crezului acestor oameni, cum că au
devenit persoane diferite, a rezultat î�n ordinul necontestat pentru
sistemul lor nervos de a efectua schimbări considerabile î�n biochi-
mia lor. Rezultatul? Corpurile lor se transformau la propriu sub
ochii cercetătorilor ş� i î�ncepeau să reflecte noua identitate î�n orice
moment. Studiile descriu incidente remarcabile cum ar fi schimbarea
culorii ochilor pacientului î�n timp ce i se schimbă personalitatea
sau semne fizice dispărând ş� i reapărând! Până ş� i boli cum ar fi dia-

betul sau hipertensiunea apar ş� i dispar î�n funcţ�ie de personalitatea
pe care persoana respectivă crede că o manifestă.
Crezurile au chiar ş� i capacitatea de a modifica efectul medica-
mentelor asupra corpului. Î�n timp ce majoritatea oamenilor cred că
medicamentele vindecă, studii din cadrul noii ş� tiinţ�e a psihoneuro-
imunologiei (relaţ� ia minte-corp) au î�nceput să confirme ceea ce
mulţ�i alţ�ii au bănuit timp de secole: crezurile noastre despre boală
ş� i despre tratamentul ei joacă un rol la fel de important, poate chiar
mai important decât tratamentul î�n sine. Dr. Henry Beecher de la
Universitatea Harvard a realizat cercetări vaste care demonstrează
limpede că adeseori, noi ne î�ncredem î�ntr-un medicament, când, î�n
realitate, cel care face diferenţ�a este crezul pacientului.
Una dintre demonstraţ�ii a fost un experiment original î�n care
100 de studenţ�i de la medicină au fost rugaţ�i să participe la testarea
a două noi medicamente. Unul le-a fost descris ca un super-stimulent
î�ntr-o capsulă roş� ie ş� i celălalt ca un super-calmant î�ntr-o capsulă
albastră. Fără ş� tiinţ�a studenţ�ilor, conţ�inutul capsulelor a fost inver-
sat: capsula roş� ie era î�n realitate un barbituric ş� i capsula albastră
era de fapt o amfetamină. Cu toate acestea, jumătate dintre studenţ�i
au dezvoltat reacţ�ii fizice care s-au potrivit cu aş� teptările lor − exact
opusul reacţ� iei chimice pe care medicamentele ar fi trebuit să o
producă î�n corpurile lor! Aceş� ti studenţ�i nu au primit pur ş� i simplu
placebouri; ei au primit medicamente reale. Dar crezurile lor au
anulat efectul chimic al medicamentului asupra corpului lor. După
cum a afirmat dr. Beecher mai târziu, utilitatea unui medicament
„nu este doar rezultatul direct al proprietăţ�ilor chimice ale medica-
mentului, ci este ş� i rezultatul crezului pacientului î�n utilitatea ş� i
eficacitatea medicamentului.”
Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare,

[dar] credinţa în vindecare este mereu necesară.
− Norman Cousins
Am avut privilegiul de a-l cunoaş� te pe Norman Cousins timp de

aproape ş� apte ani ş� i am fost chiar norocos să realizez ultimul inter-
viu î�nregistrat cu el cu doar o lună î�nainte de moartea lui. Î�n acel
interviu, el mi-a î�mpărtăș� it o poveste despre cât de puternic ne
afectează corpul crezurile noastre. La un meci de fotbal american î�n
Parcul Monterey, o suburbie a Los Angelesului, câteva persoane au
manifestat simptomele toxiinfecţ�iei alimentare. Doctorul care le-a
examinat a tras concluzia că sursa era o anumită băutură acidulată
din automatele de băuturi, deoarece toţ�i pacienţ�ii săi o cumpărase-
ră î�nainte să se î�mbolnăvească. A fost făcut un anunţ� prin difuzor
solicitându-le oamenilor ca nimeni să nu mai utilizeze automatul,
precizând că s-au î�mbolnăvit câteva persoane ş� i descriind simpto-
mele. Imediat, î�n tribune s-a dezlănţ�uit iadul î�n timp ce oamenii au
î�nceput să vomite ş� i să leş� ine î�n număr mare. Chiar ş� i câţ�iva oameni
care nici măcar nu se apropiaseră de automat s-au î�mbolnăvit! Am-
bulanţ�ele de la spitalele locale au făcut afaceri foarte profitabile î�n
ziua aceea, î�n timp ce se duceau ş� i se î�ntorceau de la stadion, trans-
portând o mulţ�ime de fani bolnavi. Când s-a descoperit că făptaş� ul
nu era dozatorul, oamenii ş� i-au revenit imediat ş� i „î� n mod
miraculos.”
Noi trebuie să î�nţ�elegem că î�n crezurile noastre stă capacitatea
de a ne î�mbolnăvi sau de a ne î�nsănătoş� i î�ntr-o clipă. Există cazuri
î�n care s-a confirmat că sistemul imunitar ne este afectat de cre-
zuri. Ş� i cel mai important, crezurile fie ne pot oferi hotărârea pen-
tru a acţ� iona, fie ne pot slăbi sau distruge motivaţ� ia. Î� n acest
moment, crezurile influenţ�ează felul î�n care răspunzi la ceea ce
tocmai ai citit ş� i ce vei face cu informaţ�iile î�nvăţ�ate din această carte.
Uneori, noi dezvoltăm crezuri care creează limitări sau atuuri î�n
cadrul unui context foarte specific; spre exemplu, ceea ce simţ�im
referitor la abilitatea noastră de a cânta sau dansa, de a repara o
maş� ină sau de a face analiză matematică. Alte crezuri sunt atât de
generalizate, î�ncât ele domină, practic, fiecare aspect al vieţ� ilor
noastre, fie negativ, fie pozitiv. Eu le numesc pe acestea crezuri
globale.
Crezurile globale sunt crezurile gigantice pe care le avem cu

privire la toate lucrurile din vieţ�ile noastre: crezuri despre identită-
ţ�ile noastre, despre oameni, muncă, timp, bani ş� i despre viaţ�ă î�n
sine, de altfel. Aceste generalizări gigantice sunt frecvent formulta-
te ca este/sunt/sunt: „Viaţ� a este…” „Eu sunt…” „Oamenii sunt…”
După cum î�ţ�i poţ�i da seama, crezurile care au astfel de dimensiuni ş� i
o asemenea anvergură pot modela ş� i colora fiecare aspect al vieţ�ilor
noastre. Partea bună î�n legătură cu asta este că efectuarea unei
schimbări î�ntr-un crez global limitator pe care î�l susţ�ii î�n momentul
acesta î�ţ�i poate schimba practic fiecare aspect al vieţ�ii î�ntr-o clipă!
Nu uita: După ce au fost acceptate, crezurile noastre devin ordi-
ne nepuse la îndoială pentru sistemele noastre nervoase şi au
puterea de a extinde sau de a distruge posibilităţile prezentu-
lui şi viitorului nostru.
Dacă vrem să ne controlăm vieţ�ile, atunci trebuie să preluăm î�n
mod conş� tient controlul asupra crezurilor noastre. Ş� i pentru a pu-
tea face asta, trebuie ca mai î�ntâi să î�nţ�elegem ce sunt acestea de
fapt ş� i cum se formează.
CE ESTE UN CREZ?
Totuş� i, ce este un crez? Noi vorbim adeseori î�n viaţ�ă despre lucruri
fără a avea o idee clară despre ceea ce sunt cu adevărat. Majoritatea
oamenilor tratează un crez de parcă ar fi un obiect, pe când î�n rea-
litate el este doar o senzaţie a certitudinii referitoare la ceva. Dacă
spui că tu crezi că eş� ti inteligent, tot ceea ce spui de fapt este: „Eu
sunt convins că sunt inteligent.” Acel sentiment al certitudinii î�ţ�i
conferă accesul la resurse care î�ţ�i permit să produci rezultate inte-
ligente. Cu toț�ii deţ�inem î�năuntrul nostru răspunsurile pentru prac-
tic orice − sau cel puţ�in avem acces la răspunsurile de care avem
nevoie prin ceilalţ�i. Dar adeseori, lipsa noastră de crez, lipsa noas-
tră de certitudine, ne face să nu putem folosi capacitatea care există
î�n noi.
O modalitate simplă de a î�nţ�elege un crez este de a te gândi la

elementul său de construcţ�ie esenţ�ial: o idee. Există o mulţ�ime de
idei la care ai putea să te gândeş� ti, dar pe care să nu le crezi cu ade-
vărat. Să luăm, spre exemplu, ideea că tu eş� ti sexy. Opreş� te-te pen-
tru o clipă ş� i spune-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i: „Eu sunt sexy.” Acum, î�ntrebarea
dacă aceasta este o idee sau un crez se va reduce la gradul de certi-
tudine pe care î�l simţ�i despre această propoziţ�ie î�n timp ce o ros-
teş� ti. Dacă tu î�ţ�i spui: „Ei bine, eu nu sunt î�ntr-adevăr sexy”, ceea ce
spui tu de fapt este: „Eu nu sunt foarte sigur că sunt sexy.”
Cum transformăm o idee î�ntr-un crez? Permite-mi să-ţ�i ofer o
metaforă simplă pentru a descrie procesul. Dacă poţ�i să te gândeş� ti
la o idee ca la o tăblie de masă fără picioare, vei avea o reprezentare
clară a motivului pentru care o idee nu este resimţ�ită cu aceeaş� i
certitudine ca un crez. Lipsită de picioare, acea tăblie de masă nu va
putea să stea ridicată de una singură. Pe de altă parte, crezul are
picioare. Dacă tu crezi cu adevărat: „Eu sunt sexy”, de unde ş� tii că
eş� ti sexy? Nu este oare adevărat că ai câteva referinţe care să con-
firme ideea − câteva experienţ�e din viaţ�ă pentru a o sprijini? Acelea
sunt picioarele care î�ţ�i fac masa robustă, care dau certitudine crezu-
lui tău.
Care sunt câteva dintre experienţ�ele de referinţ�ă pe care le-ai

avut? Poate că anumiț�i bărbaț�i sau anumite femei ţ�i-au spus că eş� ti
sexy. Sau poate că te priveş� ti î�n oglindă, î�ţ�i compari imaginea cu cele
ale acelor persoane pe care oamenii le consideră sexy ş� i î�ţ�i spui:
„Hei, eu arăt ca ei!” Sau poate că necunoscuţ�ii de pe stradă te strigă
ş� i î�ţ�i fac cu mâna. Toate aceste experienţ�e nu î�nseamnă nimic până
nu le organizezi î�n jurul ideii că eş� ti sexy. Pe măsură ce faci asta,
picioarele te fac să simţ�i că ideea este solidă ş� i te determină să î�n-
cepi să o crezi. Ideea ta dă impresia de certitudine ş� i este acum un
crez.
Odată ce î�nţ�elegi această metaforă, poţ�i î�ncepe să vezi felul î�n
care se formează crezurile tale ş� i poţ�i, de asemenea, să î�nţ�elegi su-
gestiile despre felul î�n care le poţ�i modifica. Totuş� i, î�n primul rând,
este important să remarci că noi ne putem dezvolta crezuri referi-
toare la orice dacă găsim suficiente picioare − suficiente experienţ�e
de referinţ�ă − care să le susţ�ină. Gândeş� te-te la asta. Nu este adevă-
rat că ai suficiente experienţ�e din viaţ�a ta sau cunoş� ti suficient de
multe persoane care au trecut prin situaţ� ii dificile cu alte fiinţ�e
umane astfel î�ncât, dacă chiar ţ�i-ai dori, ai putea dezvolta cu uş� urinţ�ă
crezul că oamenii sunt niş� te nenorociţ�i ş� i că dacă li s-ar ivi ocazia, ar
profita de tine? Poate că nu vrei să crezi asta, ş� i noi am discutat deja
că asta te-ar priva de putere, dar nu ai experienţ�e care ar putea să
sprijine această idee ş� i te-ar face să te simţ�i sigur î�n legătură cu ea
dacă ai vrea asta? De asemenea, nu este adevărat că tu ai avut expe-
rienţ�e î�n viaţ�ă − referinţ�e − care să susţ�ină ideea că dacă î�ţ�i pasă cu
adevărat de oameni ş� i te porţ�i bine cu ei, aceş� tia sunt î�n esenţ�ă buni
ş� i vor dori să te ajute la rândul lor?
Î� ntrebarea este: care dintre aceste crezuri este cel adevărat?
Răspunsul este că nu contează care dintre ele este adevărat. Ceea ce
contează este care dintre ele î�ţ�i oferă mai multă putere. Cu toț�ii pu-
tem găsi pe cineva care să ne sprijine crezul ş� i care să ne facă să ne
simţ�im mai siguri de el. Acesta este felul î�n care fiinţ�ele umane pot
raţ�ionaliza. Din nou, î�ntrebarea-cheie este dacă acest crez ne î�ntă-
reş� te sau ne slăbeş� te, oferindu-ne putere sau privându-ne de
aceasta zilnic. Aş� adar, care sunt sursele potenţ�iale de referinţ�e î�n
vieţ�ile noastre? Desigur, ne putem inspira din propriile experienţe
personale. Uneori, noi adunăm referinț�e prin informaţia pe care o
obţ�inem de la alte persoane, din cărţ�i, casete, filme ş� i aş� a mai de-
parte. Ş� i, uneori, noi ne formăm referinţ�e bazate doar pe imaginaţia
noastră. Intensitatea emoţ�ională pe care o simţ�im î�n legătură cu
oricare dintre aceste referinţ�e va afecta cu siguranţ�ă puterea ş� i dia-
metrul piciorului. Cele mai puternice ş� i mai robuste picioare sunt
formate de experienţ�ele personale de care am ataş� at foarte multă
emoţie, deoarece acestea au fost experienţ�e dureroase sau plăcute.
Celălalt factor este numărul de referinţ�e pe care le avem − evident,
cu cât sunt mai multe experienţ�ele de referinţ�ă care sprijină o idee,
cu atâta va fi mai puternic crezul tău.
Este nevoie ca referinţ�ele tale să fie exacte pentru ca tu să fii
dispus să le utilizezi? Nu, ele pot fi reale sau imaginare, exacte sau
inexacte − până ş� i propriile noastre experienţ�e personale, deş� i noi
simţ� im că sunt solide, sunt distorsionate de perspectiva noastră
personală.
Pentru că fiinţ�ele umane sunt capabile de astfel de distorsiuni
ş� i invenţ�ii, picioarele de referinţ�ă pe care le putem utiliza pentru a
ne alcătui crezurile sunt practic nelimitate. Partea proastă aici este
că, indiferent de unde provin referinţ�ele noastre, noi î�ncepem să le
acceptăm ca reale ş� i astfel nu le mai punem la îndoială! Lucrul aces-
ta poate avea consecinţ�e negative foarte puternice î�n funcţ� ie de
crezurile pe care le adoptăm. Din aceleaş� i motive, noi avem abilita-
tea de a utiliza referinţ�e imaginate care să ne propulseze î�n direcţ�ia
visurilor noastre. Oamenii pot să reuş� ească dacă î�ş�i imaginează su-
ficient de limpede un lucru la fel de uş� or de parcă ar fi trăit experien-
ţ�ele propriu-zise. Asta deoarece creierele noastre nu pot să facă
diferenţ�a î�ntre un lucru pe care ni l-am imaginat limpede ş� i un lucru
prin care am trecut efectiv. Având suficientă intensitate emoţio-
nală şi repetiţii, sistemele noastre nervoase percep un lucru ca
fiind real, chiar dacă acesta nu s-a produs încă. Fiecare dintre
marii oameni de succes pe care i-am intervievat a avut abilitatea de
a se determina pe sine î�nsuş� i să fie convins că poate reuş� i, deş� i ni-

meni î�naintea lor nu reuş� ise asta vreodată. Ei au fost capabili să
creeze referinţ�e acolo unde nu existauş� i să reuş� ească ceea ce părea
imposibil.
Sunt ş� anse mari ca oricine utilizează un computer să recunoască
numele „Microsoft.” Ceea ce majoritatea oamenilor nu î�nţ�eleg este
că Bill Gates, co-fondatorul acelei companii, nu a fost pur ş� i simplu
un geniu care a avut noroc, ci o persoană care ş� i-a luat riscuri fără
vreo referinţ�ă care să-i susţ�ină crezul. Când a auzit că o companie
din Albuquerque dezvolta ceva numit „computer personal” care
avea nevoie de software BASIC, el i-a sunat ş� i le-a promis că le va
oferi asta, chiar dacă nu avea ceea ce promitea la momentul respec-
tiv. După ce ş� i-a asumat angajamentul, el a trebuit să găsească o
cale. Abilitatea de a crea un sentiment de certitudine a fost adevăra-
tul său geniu. Mulț�i oameni erau la fel de inteligenţ�i ca el, dar el ş� i-a
folosit certitudinea pentru a putea să-ş� i acceseze resursele ş� i î�n
decurs de câteva săptămâni, el ş� i un partener scriseseră un limbaj
care transforma computerul personal î�n realitate. Asumându-ş� i el
î�nsuş� i un risc ş� i găsind o soluţ�ie, Bill Gates a pus î�n miş� care î�n ziua
aceea o serie de evenimente care aveau să schimbe felul î�n care oa-
menii făceau afaceri ş� i a devenit miliardar până la vârsta de treizeci
de ani. Certitudinea aduce cu sine puterea!
Ş� tii povestea milei de patru minute? Timp de mii de ani, oamenii
au crezut că unei fiinţ�e umane î�i este imposibil să alerge o milă î�n
mai puţ�in de patru minute. Dar î�n 1954, Roger Bannister a doborât
această barieră impozantă de crez. El s-a motivat să reuş� ească „im-
posibilul” nu doar prin exerciț�iu fizic, ci prin repetarea constantă a
evenimentului î�n mintea sa, spărgând bariera de patru minute de
atât de multe ori cu o intensitate emoţ�ională atât de mare, î�ncât a
creat referinţ�e clare care au devenit un ordin, nepus la î�ndoială de
către sistemul său nervos, de a obţ�ine rezultatul. Totuş� i, mulţ�i oa-
meni nu-ş� i dau seama că cel mai grozav aspect al acestei realizări a
constat î�n ceea ce a făcut pentru ceilalţ�i. Părea că nimeni nu avea să
poată alerga vreodată o milă î�n mai puţ�in de patru minute, dar î�n
decurs de un an după ce Roger a doborât bariera, alţ�i 37 de alergă-

tori au doborât-o la rândul lor. Experienţ�a lui le-a pus lor la dispoziţ�ie
repere suficient de puternice pentru a crea un sentiment al certitu-
dinii că ş� i ei, la rândul lor, pot „să facă imposibilul.” Iar î�n anul urmă-
tor, alţ�i 300 de alergători au făcut acelaş� i lucru!
Crezul care devine adevăr pentru mine…este acela care îmi

permite cea mai bună utilizare a forţei mele, cele mai bune
mijloace de a-mi pune virtuţile în acţiune.
− André Gide
Prea des, oamenii dezvoltă crezuri limitative referitoare la cine sunt

ş� i ce lucruri sunt capabili să facă. Pentru că nu au reuş� it î�n trecut, ei
cred că nu vor fi capabili să reuş� ească î�n viitor. Prin urmare, din
teama lor de durere, aceș� tia î�ncep să se concentreze î�n mod con-
stant asupra ideii de a fi „realiş� ti.” Majoritatea celor care spun con-
stant „Haideţ� i să fim realiş� ti” pur ş� i simplu trăiesc î�n realitate
speriaţ�i, temându-se teribil că vor fi dezamăgiţ�i din nou. Din teama
aceea, ei dezvoltă crezuri care î�i fac să ezite, să nu facă tot ceea ce
pot să facă − î�n consecinț�ă, obţ�in rezultate limitate.
Marii lideri sunt rareori „realiş� ti.” Ei sunt inteligenţ�i ş� i au drep-
tate, dar nu sunt realiş� ti după standardele celorlalţ�i oameni. Totuş� i,
ceea ce este realist pentru o persoană este complet diferit de ceea
ce este realist pentru o alta, bazându-ne pe referinţ�ele lor. Gandhi a
crezut că poate să obţ�ină autonomia Indiei fără să se opună î�n mod
violent Marii Britanii − un lucru care nu mai fusese făcut niciodată
până atunci. El nu era realist, dar a dovedit fără doar ş� i poate că
avea dreptate. Din acelaş� i motiv, cu siguranţ�ă că nu era realist pen-
tru un om să creadă că poate oferi lumii fericire construind un parc
de distracţ�ii î�n mijlocul unui crâng portocaliu ş� i cerându-le oameni-
lor bani nu doar pentru distracţ� ii, ci ş� i pentru simplul acces! La
vremea aceea, nu exista niciun parc de felul acesta î�n lume. Totuş� i,
Walt Disney a avut un sentiment al certitudinii, cum au avut puţ�ini
oameni, iar optimismul său i-a transformat circumstanţ�ele.
Dacă tot urmează să greş� eş� ti î�n viaţ�ă, greş� eş� te de partea supra-
estimării propriilor aptitudini (evident, atâta vreme cât asta nu-ţ�i
pune viaţ�a î�n pericol). Apropo, acesta este un lucru greu de făcut,
din moment ce capacităț�ile umane sunt cu mult mai grozave decât
ar putea visa cei mai mulţ�i dintre noi. De fapt, numeroase studii
s-au concentrat pe diferenţ�ele dintre oamenii care sunt deprimaţ�i ş� i
cei care sunt extrem de optimiş� ti. După ce au î�ncercat să î�nveţ�e o
nouă aptitudine, pesimiş� tii sunt î�ntotdeauna mult mai preciş� i refe-
ritor la felul î�n care s-au descurcat, î�n vreme ce optimiş� tii î�ş�i văd
comportamentul ca fiind mult mai eficace decât a fost de fapt. Totuş� i,
această evaluare nerealistă a propriei performanţ�e este secretul
succesului lor viitor. Invariabil, optimiş� tii ajung să stăpânească ap-
titudinea î�n vreme ce pesimiş� tii eş� uează. De ce? Optimiş� tii sunt cei
care, î�n pofida faptului că nu au referinț�e pentru succes sau măcar
pentru eşec, reuş� esc să ignore aceste referinț�e, lăsând neasamblate
tăblii de masă cognitive cum ar fi „Am dat greş� ” sau „Eu nu pot reuş� i.”
Î�n loc de asta, optimiş� tii produc referinţ�e ale credinței, făcând apel
la imaginaţ�ia lor pentru a se vedea pe ei î�nş� iş� i făcând ceva diferit
data viitoare ş� i reuş� ind. Această abilitate specială, această focaliza-
re unică este cea care le dă voie să persiste până când, î�ntr-un final,
obţ�in distincţ�iile care î�i fac să-ş� i atingă scopul. Motivul pentru care
succesul le scapă celor mai mulţ�i oameni este că aceş� tia nu au sufi-
ciente referinț�e ale succesului î�n trecut. Dar un optimist operează
cu crezuri precum „Trecutul nu este egal cu viitorul.” Toţ�i marii
lideri, toate persoanele care au repurtat succese î�n orice domeniu
al vieţ� ii, cunosc puterea urmăririi neî�ncetate a propriei viziuni,
chiar dacă î�ncă nu î�i sunt disponibile toate detaliile despre cum să
reuş� ească asta. Dacă dezvolţi sensul absolut al certitudinii pe
care îl furnizează crezurile puternice, atunci tu te poţi deter-
mina să realizezi practic orice, inclusiv acele lucruri pe care
ceilalţi oameni le consideră imposibile.
Fiecare adevăr îşi găseşte existenţa efectivă şi incontestabilă

doar în imaginaţia oamenilor. Imaginaţia, nu invenţia, este
stăpânul suprem atât al artei, cât şi al vieţii.
− Joseph Conrad
Una dintre cele mai mari provocări din viaţ�a oricui este de a ş� ti cum
să interpreteze „eş� ecurile.” Felul î�n care ne confruntăm cu „î�nfrân-
gerile” vieţ�ii ş� i ceea ce stabilim că este cauza lor ne va influenț�a
destinele. Trebuie să ne amintim că felul în care facem faţă adver-
sităţii şi provocărilor ne va influența vieţile mai mult decât
aproape orice altceva. Uneori avem parte de atât de multe referin-
ţ�e ale durerii ş� i eş� ecului î�ncât î�ncepem să le asamblăm î�ntr-un crez
care spune că nimic din ceea ce facem noi nu poate să amelioreze

lucrurile. Unii oameni î�ncep să creadă că lucrurile sunt zadarnice,
că ei sunt neajutoraţ�i sau lipsiţ�i de valoare sau că indiferent ce ar
î�ncerca, vor pierde oricum. Acesta este un set de crezuri î�n care nu
trebuie să ne complacem niciodată dacă vrem să avem succes ş� i să
reuș� im î�n viaț�ă. Aceste crezuri ne privează de puterea noastră per-
sonală ş� i ne distrug abilitatea de a acţ�iona. Î�n psihologie există un
nume pentru această mentalitate distructivă: neajutorarea învă-
ţată. Atunci când oamenii se lovesc de suficiente eş� ecuri − ş� i ai fi
surprins de cât de mic este numărul de ocazii pentru unele persoane
− ei î�ş�i percep eforturile ca fiind inutile ş� i alimentează descurajarea
fatală a neajutorării î�nvăţ�ate.
Dr. Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania a con-
dus studii vaste privind cauzele neajutorării î�nvăţ�ate. Î�n cartea sa,
Optimismul se învaţă, el vorbeş� te despre trei tipare specifice de
crezuri care ne fac să ne simţ�im neajutoraţ�i ş� i care pot distruge,
practic, fiecare aspect al vieţ�ilor noastre. El numeş� te aceste trei ca-
tegorii permanenţa, penetrabilitatea ş� i personalul.
Mulţ�i dintre cei mai mari oameni de succes ai ţ�ării noastre au
reuş� it î�n ciuda faptului că s-au lovit de probleme ş� i bariere uriaş� e.
Diferenţ�a dintre ei ş� i cei care renunţ�ă se î�nvârte î�n jurul crezurilor
acestora despre permanenţa problemelor lor sau absenţ�a acesteia.
Oamenii de succes văd rareori o problemă ca fiind permanentă, î�n
vreme ce aceia care eş� uează văd până ş� i cele mai mici probleme ca
fiind permanente. Odată ce adopţ�i crezul că nu poţ�i schimba ceva,
indiferent ce ai face, pur ş� i simplu pentru că nimic din ceea ce ai
făcut până acum nu a schimbat ceva, tu î�ncepi să primeş� ti o otravă
mortală î�n sistemul tău. Cu opt ani î�n urmă, când am căzut la cel mai
de jos nivel ş� i eram disperat că nu voi redresa vreodată lucrurile,
mă gândeam că problemele mele erau permanente. Atunci m-am
apropiat cel mai mult de moartea emoţ�ională. Am î�nvăţ�at să asociez
atât de multă durere acceptării acelui crez, î�ncât am putut să o dis-
trug ş� i nu am mai tolerat-o niciodată. Tu trebuie să faci acelaş� i lucru.
Dacă te auzi vreodată sau auzi pe cineva apropiat că î�ncepe să
considere că o problemă este permanentă, a venit momentul să te

detaş� ezi imediat de persoana aceea. Indiferent de ceea ce se î�ntâm-
plă î�n viaţ�a ta, trebuie să poţ�i crede: „Ş� i asta va trece, la rândul său”
ş� i că dacă vei continua să persiş� ti, vei găsi o cale.
Cea de-a doua diferenţ�ă dintre î�nvingători ş� i perdanţ�i, cei care
sunt optimiş� ti ş� i cei care sunt pesimiş� ti, o reprezintă crezurile lor
despre penetrabilitatea problemelor. O persoană de succes nu vede
niciodată o problemă ca fiind penetrantă, mai exact, că o singură
problemă le controlează î�ntreaga viaţ�ă. Ei o văd mereu ca: „Ei bine,
e doar o mică problemă cu stilul meu alimentar”, ş� i nu ca: „Eu sunt
problema. Î�ntreaga mea viaţ�ă este distrusă pentru că mănânc prea
mult.” Invers, cei care sunt pesimiş� ti − cei care au î�nvăţ�at neajutora-
rea − au elaborat un crez conform căruia, deoarece au ratat î�ntr-un
domeniu, ei sunt niş� te rataţ�i! Ei cred că î�ntreaga lor viaţ�ă este dis-
trusă acum din cauză că au dificultăţ�i financiare: copiii lor nu vor fi
î�ngrijiţ�i, vor fi părăsiţ�i de partener ş� i aş� a mai departe. Destul de re-
pede, ei generalizează că lucrurile sunt scăpate de sub control ş� i se
simt complet neajutoraţ�i. Imaginează-ţ�i impactul permanenţ�ei ş� i
penetrabilităţ�ii laolaltă! Soluţ�ia atât pentru permanenţ�ă, cât ş� i pen-
tru penetrabilitate este de a vedea un lucru asupra căruia să preiei
controlul î�n viaţ�a ta ş� i să î�ncepi să acţ�ionezi î�n direcţ�ia aceea. Pe
măsură ce faci asta, câteva dintre aceste crezuri limitative vor
dispărea.
Ultima categorie de crezuri, pe care Seligman o numeş� te perso-
nală, eu o descriu prin sintagma problema este personală. Dacă noi
nu vedem un eş� ec ca pe un semnal de a ne modifica abordarea, ci
ca pe o problemă cu noi î�nş� ine, ca pe un defect al personalităţ�ii, ne
vom simţ�i imediat copleş� iţ�i. Până la urmă, cum să-ţ�i schimbi î�ntrea-
ga viaţ�ă? Nu este asta mai dificil decât să-ţ�i schimbi doar acţ�iunile
dintr-un anumit domeniu? Ai grijă cu adoptarea crezului că proble-
ma este una personală. Cât de inspirat poţ� i să devii dacă î�ţ�i faci
reproş� uri?
Menţ�inerea acestor crezuri limitative este echivalentă cu a î�n-
ghiţ� i sistematic doze minuscule de arsenic care, de-a lungul
timpului, se acumulează devenind o doză mortală. Deş� i nu murim

imediat, î�ncepem să murim emoţ�ional î�n clipa î�n care ne atingem de
ele. Aș� a că trebuie să le evităm cu orice preț� . Aminteş� te-ţ� i, atâta
vreme cât tu crezi ceva, creierul tău operează pe pilot automat, fil-
trând orice impuls din mediu ş� i căutând referinţ�e care să-ţ�i confirme
crezul, indiferent care e acesta.
Mintea este cea care te face sănătos sau bolnav,

nenorocit sau fericit, bogat sau sărac.
− Edmund Spenser
CUM SǍ SCHIMBI UN CREZ

Toate descoperirile personale încep cu o schimbare a crezuri-
lor. Aş� adar, cum ne schimbăm? Calea cea mai eficace este aceea de
a-ţi face creierul să asocieze o durere enormă vechiului crez. Trebuie
să simţ�i adânc î�n interiorul tău nu doar că acest crez ţ�i-a cauzat su-
ferinţ�ă î�n trecut, ci că ţ�i-o cauzează ş� i î�n prezent ş� i, î�n cele din urmă,
nu î�ţ�i poate aduce decât durere pe viitor. După aceea, trebuie să
asociezi o plăcere extraordinară cu ideea de a adopta un crez nou,
care să î�ț�i ofere putere. Acesta este tiparul de bază pe care î�l vom
analiza î�n repetate rânduri î�n crearea schimbării î�n vieţ�ile noastre.
Aminteş� te-ţ�i, nu putem uita niciodată că tot ceea ce facem noi, facem
fie din nevoia noastră de a evita durerea, fie din dorinţ�a noastră de
a obţ�ine plăcerea ş� i dacă asociem suficientă durere oricărui lu-
cru, ne vom schimba. Singurul motiv pentru care avem un crez
despre ceva este că am asociat o durere enormă faptului de a nu
crede sau o plăcere enormă menţ�inerii sale î�n viaţ�ă.
Î�n al doilea rând, creează îndoială. Dacă eş� ti î�ntr-adevăr cinstit
cu tine î�nsuţ�i, oare nu există câteva crezuri pe care tu le apărai cu
trup ş� i suflet cu ani î�n urmă ş� i pe care aproape că ţ�i-ar fi ruş� ine să le
recunoş� ti astăzi? Ce s-a î�ntâmplat? Ceva te-a făcut să te î�ndoieş� ti:
poate o nouă experienţ�ă, poate un contraexemplu pentru fostul tău
crez. Poate că ai cunoscut câţ�iva ruş� i ş� i ai descoperit că ş� i ei sunt

oameni la fel ca tine, că nu fac parte din vreun „imperiu al răului.”
Eu cred că, azi, o mulţ�ime de americani simt o compasiune autenti-
că pentru cetăţ�enii sovietici deoarece î�i văd ca pe simpli oameni
care se zbat să aibă grijă de familiile lor. O parte din ceea ce ne-a
schimbat percepţ�iile este reprezentată de programele de schimb î�n
care noi chiar am cunoscut ruş� i ş� i am văzut cât de multe au î�n co-
mun cu noi. Am avut experienţ�e noi care ne-au făcut să punem la
îndoială, ne-au î�ntrerupt tiparele de certitudine ş� i au î�nceput să ne
clatine picioarele de referinț�ă.
Cu toate acestea, o experienţ�ă nouă nu garantează prin natura
sa o schimbare a crezurilor. Oamenii pot avea o experienţ�ă care le
contrazice direct crezul, totuş� i o reinterpretează î�n orice fel vor
pentru a-ş� i sprijini convingerea. Saddam Hussein a demonstrat asta
î�n timpul Războiului din Golful Persic, insistând că el câş� tiga, î�n
ciuda distrugerii care î�l î�nconjura. La un nivel personal, o femeie
dintr-unul din seminarele mele a î�nceput să resimtă anumite stări
mentale ş� i emoţ�ionale, relativ unice, susţ�inând că eu aş� fi nazist ş� i
că î�mbolnăvesc persoanele din î�ncăpere cu gaze invizibile care ve-
neau prin instalaţ�ia de aer condiţ�ionat. Î� n timp ce î�ncercam să o
calmez î�ncetinindu-mi tiparele de vorbire − o abordare standard
pentru a face pe cineva să se relaxeze − ea a remarcat: „Vezi, deja a
î�nceput să-ţ�i î�ncâlcească vorbirea!” Indiferent ce se î�ntâmpla, ea a
reuş� it să se folosească de asta pentru a-ş� i susţ�ine convingerea că
noi eram otrăviţ�i cu toţ�ii. Î�n cele din urmă, am putut să-i distrug ti-
parul. Cum faci acest lucru? Vom discuta despre asta î�n capitolul
următor.
Experienţele noi declanşează schimbare doar dacă ne de-
termină să ne punem la îndoială crezurile. Nu uita, de fiecare
dată când credem ceva, nu mai punem în niciun fel la îndoială
lucrul acela. Î�n clipa î�n care î�ncepem să ne punem sincer crezurile
sub semnul î�ntrebării, noi nu ne mai simţ�im absolut siguri referitor
la acestea. Î�ncepem să zgâlţ�âim picioare de referinț�ă ale meselor
noastre cognitive ş� i, drept urmare, î�ncepem să pierdem sentimentul
de certitudine absolută. Te-ai î�ndoit vreodată de abilitatea ta de a

face ceva? Cum ai făcut asta? Probabil că ţ�i-ai pus ţ�ie î�nsuţ�i unele
î�ntrebări proaste cum ar fi: „Dar dacă o dau î�n bară?” „Dacă nu mer-
ge cum trebuie?” „Dacă ei nu mă plac?” Dar î�ntrebările pot să fie î�n
mod evident extraordinar de î�nsufleț�itoare, dacă le folosim pentru
a examina validitatea crezurilor pe care este posibil să le fi acceptat
pur ş� i simplu orbeş� te. De fapt, multe dintre crezurile noastre sunt
sprijinite de informaţ�ii pe care le-am primit de la alţ�ii ş� i pe care nu
am reuş� it să le punem la î�ndoială la momentul acela. Dacă le exami-
năm, am putea descoperi că ceea ce am crezut inconş� tient timp de
ani î�ntregi ar putea să fie bazat pe un set fals de presupoziţ�ii.
Dacă foloseş� ti o maş� ină de scris sau un computer, sunt sigur că
vei aprecia acest exemplu. De ce crezi că aranjarea tradiţ�ională a li-
terelor, numerelor ş� i simbolurilor pe 99% din toate dispozitivele de
tastare este acceptată î�n mod universal î�n jurul lumii? (Apropo,
dispunerea caracterelor este cunoscută sub numele QWERTY. Dacă
tastezi, ş� tii că acestea sunt caracterele pe rândul din stânga sus al
tastaturii tale.) Evident că această aranjare a fost gândită ca fiind
cea mai eficientă configuraţ�ie pentru a sprijini viteza de tastare,
nu-i aş� a? Majoritatea oamenilor nu o pun niciodată sub semnul î�n-
trebării; până la urmă, QWERTY există de 120 de ani. Dar î�n realitate,
QWERTY este aproape cea mai ineficientă configuraţ�ie pe care ţ�i-o
poţ�i imagina! Numeroase programe, cum ar fi Tastatura Simplificată
Dvorak au dovedit că pot reduce erorile ş� i pot mări viteza î�n mod
radical. Adevărul este că QWERTY a fost proiectată intenţ�ionat pen-
tru a-l încetini pe dactilograf î�ntr-o epocă î�n care părţ�ile maş� inii de
scris se miş� cau atât de î�ncet, î�ncât acestea se blocau dacă operato-
rul tasta prea repede.
De ce am rămas agăţ�aţ�i de tastatura QWERTY timp de 120 de
ani? Î�n 1882, când aproape toată lumea tasta prin metoda caută-ca-
racterul-ş� i-apasă-tasta, o femeie care dezvoltase metoda de a tasta
cu opt degete a fost provocată, de către un alt profesor, la un con-
curs de dactilografiere. Ea a angajat un dactilograf profesionist care
să o reprezinte, un bărbat care memorase tastatura QWERTY. Cu
avantajul memorării ş� i cu metoda celor opt degete, el a putut să-ş� i

î� nvingă adversarul, care a folosit metoda caută-caracterul-ş� i-
apasă-tasta cu patru degete pe o altă tastatură. Aş� a că î�ncepând din
momentul acela, QWERTY a devenit standardul pentru „viteză” ş� i
nici măcar o persoană nu a mai pus la î�ndoială referinţ�a pentru a
vedea cât de validă este. Câte alte crezuri ai î�n viaţ�a cotidiană refe-
ritoare la cine eş� ti, sau la ce poţ�i sau nu poţ�i să faci, sau la cum ar
trebui să se comporte oamenii sau la ce î�nzestrări au copiii tăi, pe
care, de asemenea, nu reuş� eş� ti să le pui la î�ndoială − crezuri care te
privează de putere, pe care ai î�nceput să le accepţ�i ș� i care î�ţ�i limitea-
ză viaţ�a ş� i de care nici măcar nu eş� ti conş� tient?
Dacă pui sub semnul întrebării ceva suficient de mult, în
cele din urmă vei începe să te îndoieşti de acel ceva. Asta inclu-
de lucrurile pe care le crezi î�n mod absolut, „fără nicio umbră de
î�ndoială.” Cu ani î�n urmă, am avut ocazia unică de a lucra cu Armata
S.U.A., cu care am negociat un contract pentru a reduce anumiţ� i
timpi de antrenament pentru domenii specializate. Efortul meu a
avut atât de mult succes, î�ncât am trecut ș� i prin autorizarea pentru
strict secret ş� i am avut ocazia de a modela unul dintre oficialii de
vârf din CIA, un bărbat care ajunsese acolo pornind de la baza orga-
nizaţ�iei. Permite-mi să-ţ�i spun că aptitudinile pe care el ş� i alţ�ii ase-
menea lui le-au dezvoltat pentru a clătina convingerile altei
persoane ş� i a-i modifica crezurile sunt absolut ş� ocante. Ei creează
un mediu care î�i face pe oameni să se î�ndoiască de ceea ce au crezut
dintotdeauna ş� i apoi le oferă idei ş� i experienţ�e noi care să susţ�ină
adoptarea noilor crezuri. Urmărirea vitezei cu care pot schimba
crezurile cuiva este aproape î�nfricoş� ătoare ş� i totuş� i este puternic
de fascinantă. Am î�nvăţ�at să folosesc aceste tehnici pe mine î�nsumi
pentru a deveni capabil să mă debarasez de crezurile mele care mă
privează de putere ş� i să le î�nlocuiesc cu unele care î�mi oferă putere.
Crezurile noastre au niveluri diferite de certitudine ş� i intensita-
te emoţ�ională ş� i este important să ş� tim exact cât de intense sunt. De
fapt, eu am clasificat crezurile î�n trei categorii: opinii, crezuri ş� i
convingeri. O opinie este ceva î�n legătură cu care ne simţ�im relativ
siguri, dar certitudinea este doar temporară deoarece poate fi

schimbată cu uş� urinţ�ă. Tăblia noastră cognitivă de masă se sprijină
pe picioare de referinţ�ă ş� ubrede ş� i neverificate care ar putea să se
bazeze pe impresii. De exemplu, mulţ�i oameni l-au perceput iniţ�ial
pe George Bush ca pe un „molâu”, bazându-se doar pe tonul vocii
sale. Dar atunci când au văzut că a reuş� it să obţ�ină sprijin de la li-
deri din î�ntreaga lume ş� i să se descurce î�n mod eficace cu invadarea
Kuweitului de către Saddam Hussein, a existat o deplasare clară î�n
sondajele opiniei publice. Bush a urcat la una dintre cele mai î�nalte
cote de popularitate publică ale oricărui preş� edinte din istoria mo-
dernă. Dar până la momentul î�n care tu vei citi asta, este posibil ca
această opinie culturală să se fi schimbat. Aceasta este natura opi-
niilor: ele pot fi influenţ�ate cu uş� urinţ�ă ş� i se bazează de regulă pe
doar câteva referinţ�e asupra cărora o persoană s-a focalizat pe loc.
Pe de altă parte, un crez se formează atunci când î�ncepem să dez-
voltăm o bază mult mai largă de repere picioare ş� i mai ales repere
picioare despre care avem emoţ�ii puternice. Aceste referinţ�e ne dau
un sens absolut al certitudinii referitor la ceva. Ş� i iarăş� i, aş� a cum am
spus anterior, aceste referinţ�e pot să vină î�ntr-o multitudine de for-
me: orice, de la experienţ�ele noastre personale până la informaţ�ii
pe care le-am absorbit din alte surse sau chiar lucruri pe care ni le-
am imaginat î�n culori vii.
Oamenii cu crezuri au un nivel de certitudine atât de puternic,
î�ncât sunt frecvent nereceptivi la informaţ�ii noi. Dar dacă ai un ra-
port comunicând cu ei, este posibil să le î�ntrerupi tiparul de î�nchi-
dere ş� i să î�i determini să î�ş�i pună la î�ndoială referinţ�ele astfel î�ncât
să î�nceapă să accepte informaţ�ii noi. Asta creează suficiente dubii
pentru a destabiliza vechile referinț�e ş� i pentru a face loc unui nou
crez. Cu toate acestea, o convingere eclipsează un crez, î�n principal
datorită intensităţ�ii emoţ�ionale pe care persoana o asociază unei
idei. O persoană care deţ�ine o convingere nu doar că se simte sigu-
ră, dar se î�nfurie chiar ș� i dacă acea convingere este pusă sub semnul
î�ntrebării. O persoană cu o convingere nu este dispusă să-ş� i pună
vreodată la î�ndoială referinţ�ele, chiar ş� i pentru o clipă; aceasta este
complet refractară la informaţ�ii noi, adeseori până î�n punctul unei

obsesii. Spre exemplu, de-a lungul veacurilor, fanaticii au avut con-
vingerea că imaginea lor despre Dumnezeu este singura corectă ş� i
ei chiar vor ucide pentru a menţ�ine acele crezuri. Convingerea cre-
dincioş� ilor adevăraţ� i a fost exploatată, de asemenea, de pretinş� i
mântuitori care î�ş�i camuflau intenţ�iile criminale sub masca sfinţ�e-
niei; asta este ceea ce a determinat un grup de oameni care locuiau
î�n Guyana să-ş� i otrăvească propriii copii ş� i apoi pe ei î�nş� iş� i, bând
Kool-Aid cu cianură, sub î�ndrumarea sceleratului mesianic Jim
Jones.
Desigur, convingerea î�nfocată nu este apanajul exclusiv al fana-
ticilor. Aceasta aparţ�ine oricărei persoane cu un grad suficient de
mare de angajament ş� i de loialitate faţ�ă de o idee, un principiu sau
o cauză. Spre exemplu, cineva care nu este de acord î�n mod tranş� ant
cu practica testelor nucleare subterane are un crez, dar cineva care
î�ntreprinde o acţiune − chiar şi o acţiune pe care ceilalţi nu o apreciază
sau nu o aprobă, cum ar fi să demonstreze î�ntr-un marş� de protest
la un reactor nuclear, are o convingere. Cineva care se plânge de si-
tuaţ�ia î�nvăţ�ământului public are un crez, pe când cineva care chiar
se oferă voluntar î�ntr-un program de educare pentru a î�ncerca să
facă o diferenţ�ă are o convingere. Cineva care î�ş�i imaginează cum ar
fi să deţ�ină o echipă de hochei pe gheaţ�ă are o opinie despre dorinţ�a
sa, pe când cineva care face orice este nevoie pentru a aduna resur-
sele necesare achiziţ� ionării unei francize are o convingere. Care
este diferenţ�a? Evident, aceasta se află î�n acţ�iunile pe care cineva
este dispus să le î�ntreprindă. De fapt, cineva cu o convingere este
atât de pasionat de crezul său, î�ncât este dispus chiar să riş� te să fie
respins sau să se facă de râs de dragul convingerii sale.
Totuş� i, probabil cel mai mare factor singular care separă crezul
de convingere este că o convingere a fost de regulă declanş� ată de
evenimente emoţ�ionale semnificative, î�n timpul cărora creierul cre-
ează conexiunea: „Dacă nu cred asta, voi avea o durere enormă. Dacă
aş� schimba acest crez, atunci aş� renunţ�a la î�ntreaga mea identitate,
la tot ceea ce a reprezentat viaţ� a mea, ani î�ntregi.” Menţ� inerea
convingerii devine astfel crucială pentru î�nsăş� i supravieţ�uirea per-

soanei. Acest lucru poate fi periculos deoarece de fiecare dată când
nu suntem nici măcar dispuş� i să privim sau să luăm î�n considerare
posibilitatea ca propriile noastre crezuri să fie neconforme cu reali-
tatea, noi ne prindem singuri î�n capcana rigidităţ�ii care ne-ar putea
condamna î�n cele din urmă la eş� ecuri pe termen lung. Uneori, ar
putea să fie mai adecvat să avem un crez despre ceva decât o
convingere.
Dacă privim la partea bună a lucrurilor, convingerile − prin pa-
siunile pe care le inspiră î�n noi − pot să ne confere putere deoarece
ele ne constrâng să acţ�ionăm. Conform dr. Robert P. Abelson, profe-
sor de psihologie ş� i ş� tiinţ�e politice la Universitatea Yale, „Crezurile
sunt asemenea bunurilor ş� i convingerile sunt pur ş� i simplu bunuri
mai de preţ� care î�i permit unui individ să muncească cu pasiune
pentru realizarea fie la scară mare, fie la nivel individual a obiecti-
velor, proiectelor, dorinţ�elor ş� i aspiraţ�iilor.”
Adeseori, cel mai bun lucru pe care poţ�i să î�l faci pentru a ajun-
ge să stăpâneş� ti la perfecţ�ie orice domeniu al vieţ�ii tale este să ridici
un crez la rang de convingere. Nu uita, convingerea are puterea de
a te motiva să acţ�ionezi, de a te face să î�nfrunţ�i tot felul de obstacole.
Crezurile pot ş� i ele să facă asta, dar este posibil ca unele zone din
viaţ�ă să aibă nevoie de intensitatea emoţ�ională suplimentară a con-
vingerii. Spre exemplu, convingerea că nu trebuie niciodată să î�ţ�i
permiţ�i ţ�ie î�nsuţ�i să devii supraponderal te va constrânge să faci î�n
mod consecvent alegeri sănătoase î�n ceea ce priveş� te stilul de viaţ�ă,
permiţ�ându-ţ�i să ai parte de mai multă plăcere î�n viaţ�ă ş� i ferindu-te,
poate, de un atac de cord. Convingerea că tu eş� ti o persoană inteli-
gentă care poate găsi oricând o modalitate de a î�ntoarce lucrurile î�n
favoarea sa te poate ajuta să traversezi unele dintre cele mai dificile
perioade din viaţ�a ta.
Deci, cum poț�i crea o convingere? 1) Î�ncepe cu crezul elemen-
tar. 2) Consolidează-ţ�i crezul adăugând referinţ�e noi ş� i puternice.
Spre exemplu, să spunem că ai hotărât să nu mai mănânci niciodată
carne. Pentru a-ţ�i î�ntări hotărârea, vorbeş� te cu oameni care au ales
un stil de viaţ�ă vegetarian sau vegan: ce motive i-au determinat să

î�ş�i schimbe dieta ş� i care au fost efectele asupra sănătăţ�ii lor ş� i î�n
alte zone ale vieţ�ii? Î�n plus, î�ncepe să studiezi impactul fiziologic pe
care î�l au proteinele animale. Cu cât dezvolţ�i mai multe referinţ�e ş� i
cu cât mai emoţ�ionale sunt acestea, cu atât mai puternică va deveni
convingerea ta. 3) Găseş� te apoi un eveniment declanş� ator sau,
altminteri, creează unul propriu. Asociază-te pe tine î�nsuţ� i pe
de-a-ntregul î�ntrebând „Cât mă va costa dacă nu o fac?” Pune î�ntre-
bări care creează intensitate emoţ�ională pentru tine. De exemplu,
dacă vrei să creezi o convingere că nu vei mai abuza de droguri,
acţ�ionează astfel î�ncât consecinţ�ele dureroase ale abuzului de dro-
guri să pară reale pentru tine vizionând filme sau, î�ncă ş� i mai bine,
vizitând un adăpost pentru a vedea direct de la sursă devastarea
provocată de abuzul de droguri. Dacă ai jurat că te vei lăsa de fumat,
vizitează secţ�ia de terapie intensivă a unui spital pentru a vedea
pacienţ�ii cu emfizem stând î�n corturi de oxigen sau pentru a vedea
o radiografie cu plămânii negri ai unui fumător. Genul acesta de
experienţ�e au puterea de a te î�mpinge până la extrem ş� i de a stabili
convingerea adevărată. 4) Î�n cele din urmă, acţ�ionează. Fiecare acţ�i-
une pe care o î�ntreprinzi î�ţ�i consolidează angajamentul ş� i î�ţ�i creş� te
nivelul intensităţ�ii emoţ�ionale ş� i nivelul convingerii.
Una dintre provocările convingerilor este că acestea se bazează
adeseori pe entuziasmul altor oameni faț�ă de crezurile tale. Foarte
des oamenii cred ceva pentru că tot restul lumii crede. Î�n psiholo-
gie, acest lucru este cunoscut sub numele de dovadă socială. Dar
dovada socială nu este î�ntotdeauna precisă. Când oamenii nu sunt
siguri ce să facă, ei privesc la ceilalţ�i pentru î�ndrumare. Î�n cartea
doctorului Robert Cialdini, Influence* (Influență), acesta descrie un
experiment clasic î�n care cineva strigă „Viol!” pentru a fi auzit de un
subiect, î�n timp ce două persoane (complici ai testului) ignoră stri-
gătele de ajutor ş� i merg î�nainte. Subiectul nu ş� tie dacă să răspundă
chemărilor sau nu, dar când le vede pe celelalte persoane com-
* Volum apărut în limba română la editura Business Tech, în 2008, cu titlul

Totul despre psihologia persuasiunii – Influenţare (n.red.)
portându-se de parcă totul este î�n ordine, acesta hotărăş� te că stri-

gătele după ajutor sunt nesemnificative ş� i că le va ignora la rândul
său.
Utilizarea dovezii sociale este o modalitate grozavă de a-ţ�i limi-
ta viaţ�a − de a o face asemenea vieţ�ilor tuturor celorlalţ�i. Una dintre
cele mai puternice dovezi sociale pe care o folosesc oamenii este
informaţ�ia pe care o primesc de la „experţ�i.” Dar au experţ�ii î�ntot-
deauna dreptate? Gândeş� te-te la medicii noş� tri de-a lungul anilor.
Nu a trecut prea multă vreme de când doctorii cei mai informaţ�i
credeau î�n mod absolut î�n proprietăţ�ile curative ale lipitorilor! Ş� i
chiar î�n generaţ�ia noastră, doctorii le dădeau femeilor un medica-
ment cu un nume liniş� titor pentru greţ�urile matinale − Bendectin,
care sună ca „binecuvântare”− care s-a dovedit a fi corelat cu defec-
te la naş� tere. Bineî�nţ�eles, aceş� ti doctori prescriau medicamentul
deoarece companiile farmaceutice, adică experţii farmaceutici, le
oferiseră certitudinea că era cel mai bun medicament disponibil pe
piaţ�ă. Care este lecţ�ia? Î�ncrederea orbească î�n experţ�i nu este reco-
mandată. Nu accepta orbeş� te nici tot ceea ce spun eu! Ia î�n considerare
lucrurile î�n contextul propriei tale vieţ�i; are sens pentru tine?
Uneori nu poţ�i avea î�ncredere nici î�n dovezile furnizate de sim-
ţ�urile tale, după cum ilustrează povestea lui Copernic. Pe vremea
acestui important astronom polonez, toată lumea ş� tia că Soarele se
î�nvârte î�n jurul Pământului. De ce? Pentru că oricine putea să iasă
afară, să arate spre cer ş� i să spună: „Vezi? Soarele s-a deplasat de-a
lungul cerului. Evident că pământul este centrul universului.” Dar î�n
1543, Copernic a elaborat primul model corect al sistemului nostru
solar. El, asemenea multor altor uriaş� i de-a lungul vremii, a avut
curajul să pună la î�ndoială „î�nţ�elepciunea” experţ�ilor ş� i, î�n cele din
urmă, adevărul teoriilor sale a câş� tigat acceptarea î�n rândul popu-
laţ�iei obiş� nuite, deş� i nu î�n timpul vieţ�ii sale.
DUREREA ESTE INSTRUMENTUL SUPREM

PENTRU SCHIMBAREA UNUI CREZ
Din nou, durerea este î�ncă cea mai puternică modalitate de a schim-
ba un crez. O exemplificare grozavă a forţ�ei crezurilor modificate
s-a produs î�n emisiunea lui Sally Jessy Raphael, când o femeie cura-
joasă a stat î�n faţ�a unei audienţ�e de studio ş� i a uneia mondiale pen-
tru a renunţ�a la alianţ�a sa cu organizaț�ia rasistă Ku Klux Klan. Î�n
mod ironic, ea participase la aceeaş� i emisiune cu doar o lună mai
devreme, ca membră î�ntr-un consiliu de femei din KKK agitându-se
î�mpotriva tuturor celor care nu le î�mpărtăş� eau convingerile despre
rasă, strigând furioasă că amestecul rasial − educaţ�ional, economic
sau social − avea să ducă la ruinarea ţ�ării ş� i a locuitorilor săi. Ce a
dus la schimbarea atât de drastică a crezurilor sale? Trei lucruri:
primul, o tânără femeie din publicul primei emisiuni se ridicase î�n
picioare, plângând, ş� i pledase pentru î�nţ�elegere. Soţ�ul ş� i copilul ei
erau hispanici ş� i ea a hohotit că nu î�i vine să creadă că un grup de
oameni poate să dea dovadă de atâta ură.
Al doilea, zburând cu avionul spre casă, ea a ţ�ipat la fiul său
(care apăruse cu ea, dar care nu î�i î�mpărtăş� ea părerile) pentru că „o
făcuse de râs” la televiziunea naţ�ională. Celelalte femei l-au criticat
sever pentru că a fost lipsit de respect ş� i i-au citat din Biblie: „Cin-
steş� te pe tatăl tău ş� i pe mama ta.” Fiul ei de ş� aisprezece ani a răs-
puns spunând că este sigur că Dumnezeu nu vrea ca el să respecte
răul pe care ea î�l susţ�inea ş� i s-a dat imediat jos din avion î�n Dallas,
jurând să nu se mai î�ntoarcă niciodată acasă. Î�n timp ce femeia ş� i-a
continuat zborul spre casă, mintea ei a alergat la evenimentele zilei
ş� i a î�nceput, de asemenea, să se gândească la războiul pe care ţ�ara
ei î�l purta î�n Orientul Mijlociu. Ea ş� i-a amintit î�n ziua aceea de cu-
vintele unui alt membru din public care sunau astfel: „Bărbaţ�i ş� i
femei tineri de culoare sunt acolo, luptând nu doar pentru ei î�nş� iş� i,
ci, de asemenea, ş� i pentru tine.” Ea s-a gândit la fiul său, la cât de
mult î�l iubea ş� i la cât de răzbunătoare fusese faţ�ă de el. Oare avea ea
să lase acel scurt schimb de cuvinte dintre ei să fie ultimul? Până ş� i
gândul la acest lucru era prea dureros pentru a-i face faţ�ă. Ea trebuia
să facă o schimbare imediat.
Ca urmare a acestei experienţ�e, a spus ea publicului, a primit un
mesaj de la Dumnezeu la care a fost imediat atentă: să iasă din Klan
ş� i să î�nceapă să iubească pe toată lumea î�n mod egal, ca pe fraţ�ii ş� i
surorile ei. Cu siguranţ�ă că î�i vor lipsi prietenele sale − va fi ostraci-
zată de grup − dar ea spune că sufletul său este acum curăţ�at ş� i că
î�ş�i va lua viaţ�a de la capăt cu o conş� tiinţ�ă curată.
Este vital să ne analizăm crezurile ş� i consecinţ�ele acestora, să
ne asigurăm că acestea ne conferă putere. Cum ş� tii ce crezuri să
adopţ�i? Răspunsul este să găseş� ti pe cineva care obţ�ine rezultatele
pe care le doreş� ti cu adevărat î�n viaţ�a ta. Aceste persoane sunt mo-
delele de urmat care î�ţ�i pot furniza o parte dintre răspunsurile pe
care le cauţ�i. Invariabil, î�n spatele tuturor oamenilor de succes se
află un anumit set de crezuri î�nsufleț�itoare.
Modul prin care putem să ne extindem vieţile constă în a
modela vieţile acelor oameni care au deja succes. Acest proces
este puternic, este amuzant ş� i persoanele acestea sunt disponibile
peste tot î�n jurul tău. Totul se rezumă la a pune î�ntrebări: „Ce crezi
tu că te face diferit? Care sunt crezurile pe care tu le susţ�ii ş� i care te
separă de ceilalţ�i?” Cu ani î�n urmă, am citit o carte cu titlul Meetings
with Remarkable Men *ş� i am folosit-o ca temă pentru a-mi influenț�a
viaţ�a. De atunci, am devenit un căutător al excelenţ�ei, căutând î�n mod
constant bărbaţ�ii ş� i femeile de elită din cultura noastră pentru a le
descoperi crezurile, valorile ş� i strategiile de obţ�inere a succesului.
Cu doi ani î�n urmă am elaborat POWER-TALK!, revista mea au-
dio lunară î�n care le iau interviuri acestor uriaş� i. De fapt, multe
dintre distincţ�iile cheie pe care vi le î�mpărtăş� esc î�n această carte au
fost făcute ca urmare a interviurilor cu câteva dintre aceste persoa-
ne care reprezintă elita î�n domeniile lor specifice de activitate.
Având un angajament de a distribui aceste interviuri, ultimele mele
* Volumul, sub semnătura lui G.I. Gurdjieff, a apărut în limba română în 2014
la editura Curtea Veche, cu titlul Întâlniri cu oameni remarcabili (n.red.)
gânduri ş� i un rezumat al unei cărţ�i bestseller la nivel naţ�ional î�n fi-

ecare lună, am dezvoltat un plan consistent nu doar pentru a con-
feri putere altor oameni, dar pentru a mă mă perfecţ�iona ș� i pe mine
î�n mod constant, de asemenea. Voi fi fericit să te ajut î�n modelarea
altor oameni de succes prin programul meu, dar aminteş� te-ţ�i: nu
eş� ti limitat la mine. Modelele de care ai nevoie te î�nconjoară î�n fie-
care zi. (Procesul de a descoperi exact ce anume fac oamenii pentru
a obţ�ine anumite rezultate este numit î�n NLP modelare.)
Noi suntem ceea ce gândim.

Tot ceea ce suntem noi se înalţă
Cu gândurile noastre.
Cu gândurile noastre,
Noi ne făurim lumea.
− Buddha
Timp de aproape un deceniu le-am vorbit oamenilor î�n cadrul semi-

narelor mele Living Health despre corelaţ�ia directă dintre procen-
tajul ridicat al proteinelor animale din dieta americană tipică ş� i
incidenţ�a ridicată a celor doi ucigaş� i majori ai acestei ţ�ări: bolile de
inimă ş� i cancerul. Făcând asta, am contrazis unul dintre sistemele
de crezuri care a influenţ�at foarte semnificativ destinul nostru fizic
pe parcursul ultimilor treizeci ş� i cinci de ani: tabelul celor „Patru
Grupe Alimentare de Bază” care recomandă porţ�ii zilnice generoase
de carne, pui sau peş� te. Totuş� i, î�n ziua de azi, oamenii de ş� tiinţ�ă au
stabilit, dincolo de orice umbră de î�ndoială, o relaţ�ie directă î�ntre
consumarea proteinelor animale ş� i expunerea la riscul de a dezvol-
ta o boală cardiovasculară ş� i cancer. De fapt, cei 3000 de membri ai
Comitetului Medicilor pentru Medicină Responsabilă au solicitat
Departamentului Agriculturii să scoată carnea, peş� tele, carnea de
pasăre, ouăle ş� i produsele lactate din porţ�iile zilnice recomandate.
Ş� i guvernul î�nsuş� i se gândeş� te să transforme cele patru grupe ali-
mentare de bază î�n ş� ase, reducând carnea, carnea de pasăre ş� i peş� -
tele la doar un procent micuţ� din î�ntreg. Această schimbare masivă
de crezuri a scandalizat numeroase cercuri. Cred că acest lucru urmea-

ză un tipar pe care î�l observăm de-a lungul istoriei ş� i pe tot cuprinsul
culturii noastre ş� i este pur ş� i simplu acesta:

Aş� a cum spunea filosoful german Arthur Schopenhauer, toate ade-
vărurile trec prin trei etape.
În prima este ridiculizat.
În a doua întâmpină o opoziţie violentă.
În cele din urmă, este acceptat ca fiind evident.
Aceste idei despre proteinele animale erau î�nainte ridiculizate;

acum î�ntâmpină o opoziţ�ie violentă. Î�n cele din urmă, acestea vor fi ac-
ceptate − dar nu î�nainte ca multe alte persoane să se î�mbolnăvească sau
chiar să moară din cauza crezurilor lor limitative despre cât de impor-
tante sunt pentru corpul lor cantităţ�ile excesive de proteine animale.
Ş� i î�n afaceri avem un set de crezuri false care ne conduc pe un
drum de frustrare economică ş� i, după spusele câtorva, spre un po-
tenţ�ial dezastru. Economia noastră î�ntâmpină dificultăţ�i, practic, î�n
fiecare sector. De ce? Am găsit un indiciu î�ntr-un articol pe care l-am
citit î�n revista Forbes din martie 1991. Acest articol descrie două
maş� ini − Chrysler-Plymouth Laser ş� i Mitsubishi Eclipse − ş� i observă
cum Chrysler a avut î�n medie doar treisprezece vânzări ale maş� inii
lor per reprezentanţ�ă, î�n vreme ce Mitsubishi a î�nregistrat î�n medie
peste 100! Ai putea spune: „Ce altceva e nou? Japonezii bat măr
companiile americane î�n vânzarea de maş� ini.” Dar remarcabil este
că aceste două maş� ini sunt exact la fel − ele au fost construite prin
parteneriatul dintre aceste două companii. Singurele diferenţ�e din-
tre Laser ş� i Eclipse sunt numele ş� i compania care le vinde. Cum se
poate aş� a ceva? După cum e posibil să fi ghicit deja, cercetările care
au investigat cauza discrepanţ�ei î�n vânzări au arătat că oamenii vor
să cumpere maş� ini japoneze deoarece cred că acestea sunt de o ca-
litate superioară. Î�n acest caz, problema este că avem de-a face cu
un crez fals. Maş� ina companiei americane are aceeaş� i calitate deoa-
rece este chiar aceeaş� i maş� ină.
De ce ar crede consumatorii aş� a ceva? Evident, pentru că japo-

nezii au creat o reputaţie pentru calitate, furnizându-ne numeroase
referinţ�e care să o susţ�ină − chiar până î�n punctul î�n care nu-i mai
punem la î�ndoială validitatea. Este posibil să te surprindă că anga-
jamentul japonez pentru creş� terea calităţ�ii este de fapt rezultatul
unui export american î�n persoana dr.-lui W. Edwards Deming. Î�n 1950,
acest renumit expert î�n controlul calităţ�ii a fost adus î�n Japonia de
generalul MacArthur, care era frustrat de baza industrială a unei
Japonii devastate de război unde nu putea nici măcar să fie sigur că
va putea termina un apel telefonic. La solicitarea Uniunii Japoneze
a Oamenilor de Ş� tiinţ�ă ş� i a Inginerilor, Deming a î�nceput să-i instru-
iască pe japonezi cu privire la principiile sale privind controlul total
al calităț�ii. Când auzi asta, te gândeş� ti imediat că se referă la moni-
torizarea calităţ�ii unui produs fizic? Nimic mai departe de adevăr.
Deming i-a î�nvăţ�at pe japonezi paisprezece principii ş� i un crez cen-
tral, de bază, care este practic fundamentul tuturor deciziilor luate
î�n fiecare corporaţ�ie japoneză multinaţ�ională majoră ş� i de succes
până î�n ziua de azi.
Crezul central este pur ş� i simplu următorul: un angajament
constant, fără sfârş� it, de a creş� te î�n mod consistent calitatea afacerii
lor î�n fiecare zi, ce le va oferi puterea de a domina pieţ�ele lumii.
Deming i-a î�nvăţ�at că termenul de calitate nu este doar o chestiune
de a respecta un anumit standard, ci era mai curând un proces viu
ş� i dinamic al perfecţ�ionării nesfârş� ite. Acesta le-a promis că dacă
vor respecta principiile pe care el le predase, î�n decurs de cinci ani
ei vor inunda lumea cu produse de calitate, iar î�n decurs de unul sau
două decenii vor deveni una dintre puterile economice dominante
ale lumii.
Mulţ�i s-au gândit că proclamaţ�iile lui Deming erau nebuneş� ti.
Dar japonezii l-au crezut pe cuvânt ş� i î�n ziua de astăzi el este vene-
rat ca părintele „miracolului japonez.” De fapt, î�n fiecare an, î�nce-
pând cu 1950, cea mai î�naltă distincţ� ie pe care o poate primi o
companie japoneză este Premiul Naţ�ional Deming. Această distinc-
ţ�ie este conferită la televizunea naţ�ională ş� i este utilizată pentru a
recunoaş� te meritele companiei care reprezintă cel mai î�nalt nivel al

creş� terilor î�n calitatea produselor, serviciului, managementului ş� i
sprijinirii angajaţ�ilor de pe cuprinsul Japoniei.
Î�n 1983, Ford Motor Company l-a angajat pe dr. Deming să sus-
ţ�ină o serie de seminare de management. Unul dintre participanţ�i a
fost Donald Petersen, care mai târziu avea să ajungă preş� edintele
Ford ş� i care a pus î�n practică principiile lui Deming î�n î�ntreaga com-
panie. Petersen a decis: „Avem nevoie de acest om pentru a ne re-
dresa compania.” La vremea aceea, Ford pierdea miliarde de dolari
pe an. După ce Deming a fost angajat, el le-a schimbat credinţ�a tra-
diţ�ională occidentală de la „Cum ne putem creş� te volumul ş� i cum
putem scădea costurile?” la „Cum putem î�mbunătăț�i calitatea pro-
duselor noastre ş� i să o facem astfel î�ncât calitatea să nu ne coste
mai mult pe termen lung?” Ford ş� i-a reorganizat î�ntreaga focalizare
pentru a face din calitate o prioritate de top, aş� a cum se reflectă din
sloganul lor publicitar, “Quality is Job 1” – Calitatea este prima sar-
cină., iar prin implementarea sistemelor lui Deming, î�n decurs de
trei ani, Ford a trecut de la un deficit uluitor la poziţ�ia dominantă
din domeniu cu un profit de 6 miliarde de dolari!
Cum au făcut asta? Ei au descoperit că percepţ�ia americană a
calităţ�ii japoneze, deş� i frustrantă, avea să-i î�nveţ�e multe. Spre exem-
plu, Ford a contractat o companie japoneză să realizeze jumătate
din transmisiile pentru una dintre maş� inile lor, pentru a susţ�ine un
volum mare. Pe parcurs, ei au descoperit cum consumatorul ameri-
can solicita transmisii japoneze. De fapt, aceş� tia erau dispuş� i să-ş� i
treacă numele pe o listă de aş� teptare ş� i chiar să plătească mai mulţ�i
bani pentru ele! Asta i-a supărat pe mulţ�i dintre membrii conduce-
rii Ford, a căror primă reacţ�ie a fost: „Păi, este doar un crez fals al
oamenilor din cultura noastră; ei sunt condiţ�ionaţ�i să răspundă î�n
felul acesta.” Dar sub conducerea lui Deming, transmisiile au fost
testate ş� i au descoperit că î�n realitate transmisia Ford era mult mai
zgomotoasă, se defecta mult mai des ş� i era returnată mai des decât
cea japoneză, care nu avea practic nicio problemă, nicio vibraţ�ie ş� i
niciun sunet. Deming i-a î� nvăţ� a t pe membrii echipei Ford că
î�ntotdeauna calitatea costă mai puţ�in. Asta era exact opusul a ceea
ce credeau majoritatea oamenilor: că puteai să obţ�ii doar anumite
nivele de calitate î�nainte să pierzi controlul asupra costurilor. Atunci
când experţ�ii au dezmembrat ş� i au măsurat toate piesele, au con-
statat că toate respectă standardele specificate î�n manualul Ford,
aceleaş� i standarde pe care le trimiseseră ş� i japonezilor. Dar atunci
când au măsurat transmisiile japoneze, ei nu au găsit practic nicio
diferenţ�ă măsurabilă la vreuna dintre ele! De fapt, transmisiile au
trebuit să fie aduse î�ntr-un laborator ş� i măsurate sub un microscop
pentru a detecta diferenţ�e.
De ce a aplicat această companie japoneză standarde de calita-
te chiar mai î�nalte decât cele solicitate de contract? Ei au crezut că
este mai ieftină calitatea, că dacă ei ar crea un produs de calitate, nu
doar că ar avea clienţ�i mulţ�umiţ�i, ci ș� i clienţ�i loiali−clienţ�i care ar fi dis-
puş� i să aş� tepte la coadă ş� i să plătească mai mulţ�i bani pe produsul lor.
Ei operau din cadrul aceluiaş� i crez central care i-a propulsat î�ntr-una
dintre poziţ�iile de top de pe piaţ�ă î�n lume: un angajament pentru o
î�mbunătăţ�ire neî�ntreruptă ş� i o î�mbunătăț�ire constantă a calităț�ii vieţ�ii
pentru clienţ�ii lor. Acest crez a fost un export american−unul pe
care cred că trebuie să îl repatriem pentru a schimba direcţia vi-
itorului nostru economic.
Un crez toxic care poate să ne distrugă puterea economică a
naţ�iunii este ceea ce Deming numeş� te să gestionezi după cifrele vizi-
bile, crezul corporatist convenţ�ional conform căruia profiturile se
obţ�in prin reducerea costurilor ş� i creş� terea veniturilor. Un exemplu
notabil s-a produs când Lynn Townsend a preluat conducerea
Chrysler î�n timpul unei crize a vânzărilor din î�ntregul sector econo-
mic. Townsend a î�ncercat imediat să crească veniturile, dar, cel mai
important, el a redus costurile. Cum? A concediat două treimi din
personalul tehnic. Pe termen scurt, părea că a luat decizia corectă.
Profitabilitatea a crescut brusc ş� i el a fost numit erou. Dar î�n decurs
de câţ�iva ani, Chrysler se zbătea din nou cu dificultăţ�ile financiare.
Ce se î�ntâmplase? Ei bine, cu siguranţ�ă că nu exista un factor singu-
lar. Dar, pe termen lung, este posibil ca deciziile luate de Townsend
să fi distrus baza calitativă de care depindea succesul companiei.

Adeseori, sunt recompensaţ�i chiar oamenii care fac rău companii-
lor noastre deoarece ei produc rezultate pe termen scurt. Uneori,
noi tratăm simptomele unei probleme î�n timp ce alimentăm cauza.
Trebuie să avem grijă cum interpretăm rezultatele. Spre deosebire
de Chrysler, unul dintre cei mai importanţ� i factori î�n redresarea
Ford Motor Company a fost personalul care se ocupa de design,
care a venit cu ideea unei maş� ini noi, numită Taurus. Calitatea ace-
lei maş� ini a stabilit un nou standard pentru Ford ş� i consumatorii au
cumpărat-o î�n număr mare.
Ce putem să î�nvăţ�ăm noi din toate acestea? Crezurile pe care le
menţ�inem î�n afaceri ş� i î�n viaţ�ă ne controlează toate deciziile ş� i, prin
urmare, viitorul. Unul dintre cele mai importante crezuri globale pe
care noi doi î�l putem adopta este crezul că pentru a avea succes ş� i a
fi fericiţ� i, noi trebuie să î�mbunătăţ� im constant calitatea vieţ� ilor
noastre, să ne dezvoltăm ş� i să ne extindem î�n mod constant.
Acest principiu este î�nţ�eles bine î�n Japonia. De fapt, ca urmare a
influenţ�ei lui Deming, î�n companiile japoneze există un cuvânt care
este folosit constant î�n discuţ�iile despre afaceri sau relaţ�ii. Cuvântul
respectiv este kaizen. Acest cuvânt î�nseamnă la propriu î�mbunătă-
ţ�ire constantă ş� i cuvântul este constant utilizat î�n limba lor. Ei vor-
besc frecvent despre kaizen-ul deficitului lor comercial, kaizen-ul
liniei de fabricaţ�ie, kaizen-ul propriilor relaţ�ii personale. Prin urma-
re, ei cercetează constant moduri de î�mbunătăț�ire. Apropo, kaizen
se bazează pe principiul î�mbunătăţ� irii treptate, î�mbunătăţ� irilor
simple. Dar japonezii î�nţ�eleg că prelucrările minuscule realizate
zilnic î�ncep să creeze î�mbunătăț�iri compuse la un nivel la care ma-
joritatea oamenilor nu visează niciodată. Japonezii au un proverb:
„Dacă un om nu a mai fost văzut vreme de trei zile, prietenii săi ar
trebui să-l privească atent ş� i să vadă ce schimbări s-au abătut asu-
pra lui.” Uimitor, dar nu surprinzător, noi nu avem niciun cuvânt
echivalent cu kaizen î�n engleză.
Cu cât am î�nceput să observ mai mult impactul kaizen-ului î�n
cultura de afaceri japoneză, mi-am dat seama că era un principiu de
organizare care avea un efect extraordinar î�n viaţ�a mea. Propriul

meu angajament de a mă perfecţ�iona constant, de a-mi ridica con-
stant propriile standarde pentru o viaţ�ă de calitate este ceea ce m-a
făcut să fiu atât fericit, cât ş� i î�ncununat de succes. Mi-am dat seama
că noi toţ�i avem nevoie de un cuvânt pentru a ne ancora pe noi î�nş� i-
ne î�n centrul Perfecţ�ionării Constante ş� i Neî�ncetate. Atunci când
creăm un cuvânt, noi codificăm î�nţ�eles ş� i creăm un fel de a gândi.
Cuvintele pe care le folosim î�n mod constant alcătuiesc cadrul pen-
tru felul î�n care gândim ş� i ne afectează până ş� i luarea deciziilor.
Ca urmare a acestei î�nţ�elegeri, eu am creat o mnemonică sim-
plă: CANI! care e acronimul pentru Constant And Never-ending
Improvement (Perfecţ�ionarea Constantă ş� i Ne-î�ncetată). Eu cred că
nivelul de succes de care avem parte î�n viaţ�ă este direct proporţ�ional
cu gradul angajamentului nostru faţ�ă de CANI!, faţ�ă de perfecţ�iona-
rea constantă ş� i neî�ncetată. CANI! nu este un principiu legat doar de
afaceri, ci de fiecare aspect al vieţ�ilor noastre. Î�n Japonia, se vorbeş� -
te frecvent de controlul calităţ� ii la nivelul companiei. Eu cred că
trebuie să ne concentrăm pe CANI! î�n afacerea noastră, pe CANI! î�n
relaţ�iile noastre personale, pe CANI! î�n legătura noastră spirituală,
pe CANI! î�n sănătatea noastră ş� i pe CANI! î�n finanţ�ele noastre. Cum
putem realiza î�mbunătăţ�iri constante ş� i neî�ncetate î�n fiecare dintre
aceste sectoare? Asta face ca viaţ�a să fie o aventură incredibilă î�n
care noi aş� teptăm î�ntotdeauna cu nerăbdare să ajungem la nivelul
următor.
CANI! este o adevărată disciplină. Dar nu poate fi exersată doar
din când î�n când, î�n momentele când ai chef. Trebuie să fie un anga-
jament constant sprijinit de acţiune. Esenţ�a CANI! este perfecţ�iona-
rea continuă, treptată, chiar minusculă, care pe termen lung
sculptează o capodoperă de proporţ�ii colosale. Dacă ai vizitat vreo-
dată Marele Canion ş� tii despre ce vorbesc. Ai fost martorul frumu-
seţ� i i care inspiră veneraţ� i e produsă de milioanele de ani de
schimbare treptată, î�n vreme ce râul Colorado ş� i numeroş� ii săi
afluenţ�i au dăltuit continuu rocile pentru a crea una dintre cele Ş� apte
Minuni Naturale ale Lumii.
Majoritatea oamenilor nu se simt niciodată siguri deoarece ei

î�ş�i fac î�ntotdeauna griji fie că î�ş�i vor pierde jobul, fie că vor pierde
banii pe care î�i au deja, fie î�ş�i vor pierde soţ�ul/soţ�ia, fie î�ş�i vor pier-
de sănătatea ş� i aş� a mai departe.
Singura siguranță reală în viaţă provine din a şti că în fiecare
zi te îmbunătățești pe tine însuţi cumva, că tu creș� ti valoarea celui
care eş� ti ş� i că eş� ti valoros pentru compania ta, prietenii tăi ş� i familia ta.
Eu nu-mi fac griji pentru menţinerea calităţii vieţii mele deoarece
în fiecare zi eu lucrez la î�mbunătăţ�irea acesteia. Eu mă străduiesc
constant să î�nvăţ� ş� i să realizez distincţ�ii noi ş� i mai puternice despre
modurile de a aduce valoare î�n vieţ�ile celorlalţ�i oameni. Asta î�mi oferă
un sentiment al certitudinii că pot î�nvăţ�a î�ntotdeauna, că mă pot extin-
de î�ntotdeauna, că mă pot dezvolta î�ntotdeauna.
CANI! nu î�nseamnă că nu te confrunţ�i niciodată cu dificultăţ�i. De
fapt, poţ�i î�mbunătăţ�i ceva doar dacă î�ţi� dai seama că acel lucru nu este
tocmai bun, că nu se află î�ncă la nivelul la care ar trebui să fie. Obiecti-
vul CANI! este de a descoperi probleme î�n devenire ş� i de a le rezolva
î�nainte ca ele să devină crize. La urma urmei, cel mai bun moment
pentru a ucide un „monstru” este atunci când acesta este î�ncă mic.
Ca parte integrantă a angajamentului meu personal faţ� ă de
CANI!, la sfârş� itul fiecărei zile î�mi pun mie î�nsumi aceste î�ntrebări:
ce am î�nvăţ�at astăzi? Cu ce am contribuit sau ce am î�mbunătăț�it? Ce
m-a bucurat? Dacă î�ţ�i î�mbunătăţ�eş� ti constant, î�n fiecare zi, abilitatea
de a te bucura de viaţ�ă, atunci tu o vei simţ�i la un nivel de bogăţ�ie la
care majoritatea oamenilor nici nu visează.
MICILE ÎMBUNǍTǍȚIRI SUNT CREDIBILE

ŞI, PRIN URMARE, REALIZABILE!
Pat Riley, care a lucrat î�n trecut cu echipa Los Angeles Lakers, este
antrenorul cu cel mai mare număr de victorii din istoria NBA. Unii
spun că el a avut noroc deoarece a avut jucători atât de incredibili.
Este adevărat că a avut jucători incredibili, dar numeroş� i oameni au
avut resursele pentru a reuș� i ş� i nu au făcut-o î�n mod constant. Abi-

litatea lui Pat de a face asta s-a bazat pe angajamentul său faţ�ă de
CANI! De fapt, el a spus la î�nceputul sezonului din 1986 că s-a con-
fruntat cu o dificultate majoră. Mulţ�i dintre jucători reuş� iseră ceea
ce credeau a fi cel mai bun sezon al lor î�n anul anterior, dar tot pier-
duseră î�n faţ�a celor de la Boston Celtics. Î�n căutarea unui plan cre-
dibil care să-i determine pe jucători să treacă la nivelul următor, el
a ales tema î�mbunătăţ�irilor mici. I-a convins pe jucători că o î�mbu-
nătăț�ire a calităţ�ii jocului lor cu doar 1% peste cel mai bun rezultat
personal va avea un impact major î�n sezonul respectiv. Acesta pare
ridicol de mic, dar când te gândeş� ti la doisprezece jucători care î�ş�i
cresc cu 1% abilităţ�ile pe terenul de sport î�n cinci domenii, efortul
combinat creează o echipă care este cu 60% mai eficace decât î�nain-
te. O diferenţ�ă generală de 10% ar fi probabil suficientă pentru a
câş� tiga î�ncă un campionat. Totuş� i, valoarea reală a acestei filosofii
este aceea că toată lumea a crezut că este realizabilă. Toată lumea
era convinsă că se poate perfecţ�iona cu cel puţ�in 1% peste cel mai
bun rezultat al lor î�n cele cinci domenii majore ale jocului, iar acel
sentiment al certitudinii î�n urmărirea propriilor obiective i-a făcut
să acceseze potenţ�iale chiar ș� i mai mari. Rezultatul? Cei mai mulţ�i
dintre ei au crescut cu cel puţ�in 5% ş� i mulţ�i dintre ei chiar ş� i cu 50%.
Conform lui Pat Riley, 1987 s-a dovedit a fi cel mai uş� or sezon al lor
din toate timpurile. CANI! funcţ�ionează dacă î�ț�i iei angajamentul.
Nu uita, cheia succesului este să dezvolţ�i un sentiment al certi-
tudinii − genul de crez care î�ţ�i permite să te extinzi ca persoană ş� i să
realizezi acţ�iunile necesare pentru a face ca viaţ�a ta ş� i vieţ�ile celor
din jurul tău să fie ş� i mai bogate. Tu poţ�i să crezi că ceva este adevă-
rat astăzi, dar noi doi trebuie să ne amintim că, pe măsură ce anii
trec ş� i noi ne dezvoltăm, vom fi expuş� i unor experienţ�e noi. Ş� i este
posibil ca noi să elaborăm crezuri care ne oferă ş� i mai multă putere,
abandonând lucruri de care eram convinş� i cândva. Î�nţ�elege că î�ț�i
poț�i schimba crezurile pe măsură ce aduni referinţ�e suplimentare.
Ceea ce contează cu adevărat acum este dacă crezurile pe care le ai
astăzi î� ţ� i oferă sau te privează de putere. Î� n cepe de astăzi să
dezvolţ� i obiceiul de a te concentra asupra consecinţ�elor tuturor

crezurilor tale. Î�ţ�i î�ntăresc acestea fundamentul determinându-te
să acţ�ionezi î�n direcţ�ia pe care o doreş� ti sau te ţ�in î�napoi?
Căci el este aşa cum cugetă în inima sa.

− Proverbe 23:7
Am descoperit atât de multe despre crezuri, dar pentru a pre-

lua cu adevărat controlul asupra vieţ� ilor noastre, noi trebuie să
ş� tim ce crezuri folosim deja pentru a ne călăuzi.
Prin urmare, chiar î�n clipa aceasta, opreş� te-te din tot ce faci ş� i
foloseş� te următoarele zece minute pentru a te distra puţ�in. Î�ncepe
prin a face un brainstorming cu toate crezurile pe care le ai,
atât cu cele care îţi conferă putere, cât şi cu cele care te privea-
ză de aceasta: crezuri mici care nu par să conteze deloc ş� i crezuri
globale care par să facă o diferenţ�ă mare. Asigură-te că acoperi:
A. Crezuri dacă.. - ..atunci de felul: „Dacă fac tot posibilul î�n
mod constant, atunci voi reuş� i,” sau „Dacă sunt complet pasional cu
această persoană, atunci aceasta mă va părăsi.”
B. Crezuri globale, cum ar fi crezuri despre oameni − „Oamenii
sunt fundamental buni” sau „Oamenii sunt nenorociţ� i” − crezuri
despre tine î�nsuţ�i, crezuri despre oportunitate, crezuri despre timp,
crezuri despre lipsă ş� i abundenţ�ă.
Scrie cât de multe î�ţ�i poţ�i imagina pe parcursul următoarelor
zece minute. Te rog, oferă-ţ� i ţ� ie î�nsuţ� i darul de a face asta chiar
acum. Când ai terminat, î�ţ�i voi arăta cum î�ţ�i poţ�i consolida crezurile
î�nsufleț�itoare ş� i cum să le elimini pe cele care te privează de putere.
Fă-o chiar acum.
CREZURI ÎNSUFLEȚITOARE
CREZURI CARE PRIVEAZĂ DE PUTERE

Ţ� i-ai acordat suficient timp pentru a te asigura că ai completat

ambele liste, atât crezurile î�nsufleț�itoare, cât ş� i cele care te privează
de putere? Dacă nu, mergi î�napoi ş� i fă-o acum!
Ce ai î�nvăţ�at făcând asta? Fă o pauză acum pentru a-ţ�i examina
crezurile. Decide-te asupra lor ş� i î�ncercuieş� te cele mai î�nsufleț�itoa-
re trei crezuri. Cum î�ţ�i conferă acestea putere? Cum î�ţ�i consolidează
acestea viaţ�a? Gândeş� te-te la efectele procesionale pozitive pe care
le au asupra ta. Cu ani î�n urmă, eu am făcut o listă ca aceasta ş� i mi
s-a părut nepreţ�uită deoarece am descoperit că aveam un crez care
nu era utilizat la capacitate maximă. Acesta era crezul că „Î� ntot-
deauna există o modalitate de a redresa lucrurile dacă sunt dedi-
cat.” Când mi-am citit lista, mi-am spus: „Acesta este un crez care
trebuie să fie fortificat ş� i transformat î�ntr-o convingere.” Sunt foarte
bucuros că am făcut-o pentru că, doar un an mai târziu, convingerea
aceea a fost salvatoare de vieţ�i, ajutându-mă să trec printr-una din-
tre cele mai dificile situaţ�ii, un moment î�n care toate lucrurile din
jurul meu păreau să se scufunde. Nu doar că mi-a î�nviorat spiritul,
ci m-a ajutat, de asemenea, să fac faţ�ă uneia dintre cele mai dificile
provocări personale ş� i de afaceri pe care am î�ntâlnit-o vreodată.
Acest singur crez, acest sentiment al certitudinii, mi-a dat posibili-
tatea de a găsi moduri de a redresa lucrurile atunci când toţ�i cei din
jurul meu spuneau că nu este posibil. Eu nu doar că am î�ntors situ-
aţ�ia î�n favoarea mea, ci am transformat cele mai mari provocări ale
mele î�n cele mai mari ocazii − ş� i tu poţ�i face acelaş� i lucru! Exami-
nează această listă ş� i consolidează-ţ� i intensitatea emoţ� ională ş� i
sentimentul de certitudine că aceste crezuri sunt adevărate, astfel
î�ncât ele să î�ţ�i poată călăuzi comportamentele viitoare.
Acum, hai să aruncăm o privire la crezurile tale limitative. Pe
măsură ce le cercetezi, care sunt câteva dintre consecinţ�ele pe care
aceste crezuri le atrag după sine? Î� ncercuieş� te cele două crezuri
care te privează cel mai mult de putere. Decide chiar acum, odată
pentru totdeauna, că de aici î�nainte nu mai eş� ti dispus să plăteş� ti
preţ�ul pe care aceste crezuri î�l pretind î�n viaţ�a ta. Aminteş� te-ţ�i că
dacă î�ncepi să te î�ndoieş� ti de aceste crezuri ş� i le pui sub semnul
î�ntrebării validitatea, le poţ�i clătina picioarele-referinţ�ă astfel î�ncât

ele să nu mai aibă efect asupra ta. Distruge acele picioare de certi-
tudine de sub crezurile care te secătuiesc de putere adresându-ţi
ţie însuţi câteva dintre întrebările următoare:
1. În ce fel este ridicol sau absurd acest crez?

2. Persoana de la care am învăţat acest crez era una demnă de
modelat în acest domeniu?
3. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere emoţional
dacă nu abandonez acestă crez?
4. Cât mă va costa în cele din urmă sub aspectul relaţiilor dacă nu
abandonez acest crez?
5. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere fizic dacă
nu abandonez acestă crez?
6. Cât mă va costa în cele din urmă din punct de vedere financiar
dacă nu abandonez acest crez?
7. Ce costuri vor suporta familia mea sau apropiaţii dacă nu aban-
donez acest crez?
Dacă ţ�i-ai făcut timp să răspunzi cu adevărat acestor î�ntrebări,

s-ar putea să constaţ�i că, examinându-le, crezurile tale au fost slăbi-
te semnificativ. Acum, devino pe deplin conş� tient de cât te-au costat
aceste crezuri ş� i de costurile reale din viitorul tău dacă nu te schimbi.
Asociază-le o durere atât de intensă, î�ncât vei dori să te debarasezi
de ele pentru totdeauna ş� i apoi, î�n cele din urmă, decide să faci asta
acum.
Î�n sfârş� it, nu ne putem debarasa de un tipar fără a-l î�nlocui cu
unul nou. Aş� adar, chiar î�n clipa asta, scrie înlocuitorii celor două
crezuri limitative pe care tocmai le-ai eliminat. Care este anti-
teza lor? Spre exemplu, dacă ai avut un crez cum ar fi „Eu nu voi
putea să reuş� esc niciodată pentru că sunt femeie,” noul tău crez ar
putea să fie: „Pentru că sunt femeie, am la dispoziţ�ie resurse pe care
bărbaţ�ii nu pot nici măcar să ş� i le imagineze!” Care sunt câteva din-

tre referinţ�ele pe care le ai pentru a susţ�ine această idee astfel î�ncât
să î�ncepi să fii convins de ea? Pe măsură ce tu consolidezi ş� i con-
firmi acest crez, acesta va î�ncepe să î�ţ�i dirijeze comportamentul
î�ntr-un fel complet nou ş� i mult mai î�nsufleț�itor.
Dacă nu obţ�ii rezultatele pe care le vrei î�n viaţ�a ta, î�ţ�i sugerez să
te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Ce ar trebui să cred pentru a reuş� i aici?”
Sau „Cine are deja succes î�n domeniul acesta ş� i ce cred ei î�n mod
diferit de mine despre ceea ce este posibil?” Sau „Ce este necesar să
cred pentru a reuş� i?” Ai putea descoperi foarte bine crezul-cheie
care ţ�i-a tot scăpat. Dacă simţ�i durere, dacă te simţ�i pus la î�ncercare
sau frustrat sau supărat, este posibil să te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Î�n
ce ar trebui să cred eu pentru a mă simţ�i î�n felul î�n care mă simt?”
Miracolul acestui simplu proces este că va scoate la lumină crezuri
pe care nici măcar nu eş� ti conş� tient că le ai. Spre exemplu, dacă te
simţ�i deprimat ş� i te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Ce ar trebui să cred eu
pentru a mă simţ�i deprimat?” probabil că vei găsi ceva care are le-
gătură cu viitorul, cum ar fi: „Lucrurile nu se vor î�mbunătăț�i nicio-
dată” sau „Nu este nicio speranţ� ă .” Când auzi aceste crezuri
verbalizate, ai putea foarte bine să te gândeş� ti: „Eu nu cred asta! Mă
simt rău î�n clipa aceasta, dar ş� tiu că nu va fi î�ntotdeauna rău. Ș� i asta
va trece, aș� a cum trec toate.” Sau ai putea hotărî� pur ş� i simplu că un
crez care spune că vei avea permanent probleme este complet di-
structiv ş� i că nu eş� ti dispus să î�l mai iei vreodată î�n considerare.
Î�n timp ce examinezi aceste crezuri limitative, observă cum ţ�i se
schimbă sentimentele. Î�nţ�elege, crede ş� i ai î�ncredere că dacă schimbi
î�nţ�elesul oricărui eveniment î�n mintea ta, vei schimba imediat felul
î�n care te simţ�i ş� i ceea ce faci, ceea ce te va face să î�ţ�i schimbi acţ�iu-
nile ş� i astfel să î�ţ�i transformi destinul. Schimbarea î�nţ�elesului unui
lucru va schimba deciziile pe care le iei. Nu uita, niciun lucru din
viaţă nu are vreun alt înţeles în afară de cel pe care i-l dai tu.
Aş� a că asigură-te că alegi î�n mod conş� tient î�nţ�elesurile care se alini-
ază cel mai bine cu destinul pe care ţ�i l-ai ales pentru tine î�nsuţ�i.
Crezurile au potenţ�ialul extraordinar de a crea sau de a distru-

ge. Eu cred că tu ai luat această carte deoarece ai hotărât î�n adâncul
tău că nu te vei mulţ�umi cu mai puţ�in decât cele mai bune lucruri de
care ş� tii că eş� ti capabil. Vrei să valorifici cu adevărat puterea de a
realiza viziunea pe care ţ�i-o doreş� ti mai mult decât să-ţ�i distrugi
visurile? Atunci î�nvaţ�ă să alegi crezurile î�nsufleț�itoare; creează con-
vingeri ce te poartă î�n direcţ�ia destinului care cheamă ceea ce este
mai bun î�n tine. Familia ta, afacerea ta, comunitatea ta ş� i patria ta
nu merită mai puţ�in de atât.
LEADERSHIPUL ŞI PUTEREA CREZULUI

Liderii sunt acei indivizi care trăiesc urmând crezuri ce oferă pute-
re ş� i care î�i î�nvaţ�ă pe ceilalţ�i să-ş� i exploateze potenţ�ialul complet,
modificând crezurile care i-au limitat. Un mare lider care mă impre-
sionează pe mine este o profesoară pe nume Marva Collins. Este
posibil ca tu să fi văzut emisiunea 60 minutes sau filmul realizat
despre ea. Cu treizeci de ani î�n urmă, Marva ş� i-a utilizat puterea
personală ş� i a decis să transforme viitorul făcând o diferenţ�ă reală
î�n vieţ�ile copiilor. Provocarea ei este aceasta: atunci când a ajuns la
prima ei slujbă, î�n ceea ce mulţ�i considerau a fi un ghetou al oraș� u-
lui Chicago, elevii ei de clasa a doua se hotărâseră deja că ei nu vor
să î�nveţ�e nimic. Dar misiunea lui Marva este aceea de a influenţ�a
vieţ�ile acestor copii. Ea nu are simplul crez că poate avea un efect
asupra lor; ea are o convingere pasionată, adânc î�nrădăcinată că î�i
va influenţ�a pentru totdeauna. Nu exista nicio limită care să-i spună
până unde să meargă. Confruntată cu niş� te copii etichetaţ�i ca dislexici
ş� i toate celelalte feluri de tulburări comportamentale ş� i de î�nvăţ�are,
ea a hotărât că nu copiii erau problema, ci felul î�n care li se preda.
Nimeni nu î�i stimula suficient. Prin urmare, aceş� ti copii nu credeau
deloc î�n ei î�nş� iş� i. Ei nu aveau nicio referinţ�ă de a fi fost vreodată
î�ndemnaţ�i să răzbată prin greutăţ�i ş� i să descopere cine sunt ei cu
adevărat sau de ce lucruri sunt capabili. Fiinţ�ele umane răspund la
provocări ş� i ea credea că aceş� ti copii aveau nevoie de asta mai mult

decât de orice altceva.
Aş� a că ea a aruncat toate cărţ�ile vechi de citire ş� i î�n loc de asta
le-a predat Shakespeare, Sofocle ş� i Tolstoi. Toţ�i ceilalţ�i î�nvăţ�ători au
zis lucruri de genul: „Nu se poate î�ntâmpla aş� a ceva. Nu se poate ca
aceş� ti copii să î�nţ�eleagă asta.” Ş� i după cum î�ţ�i poţ�i î�nchipui, mulţ�i
dintre ei au atacat-o pe Marva î�n persoană, spunând că ea avea să
distrugă vieţ�ile acestor copii. Dar elevii Marvei nu doar că au î�nţ�eles
materialul, ei s-au dezvoltat vertiginos cu acesta. De ce? Pentru că
ea a crezut cu ardoare î�n unicitatea spiritului fiecărui copil ş� i î�n ca-
pacitatea acestuia de a î�nvăţ�a orice. Ea a comunicat cu atât de multă
congruenț�ă ş� i iubire î�ncât i-a făcut, literalmente, să creadă î�n ei î�n-
ş� iş� i−pe unii dintre ei pentru prima oară î�n vieţ�ile lor de copii. Rezul-
tatele pe care ea le-a obţ�inut cu consecvenţ�ă timp de decenii au fost
extraordinare.
Am î�ntâlnit-o pentru prima oară pe Marva ş� i am intervievat-o la
Westside Preparatory School, ş� coala particulară pe care ea a î�nfiin-
ţ�at-o î�n afara sistemului de ş� coli de stat din Chicago. După î�ntâlni-
rea noastră, am hotărât să-i intervievez pe câţ�iva dintre elevii ei.
Primul tânăr pe care l-am î�ntâlnit avea vârsta de patru ani, cu un
zâmbet care te topea. I-am strâns mâna.
„Salut, eu sunt Tony Robbins.”
„Bună ziua, domnule Robbins, numele meu este Talmadge E.
Griffin. Am patru ani. Ce aţ�i vrea să ş� tiţ�i?!”
„Păi, Talmadge, spune-mi, ce studiezi tu zilele acestea?”
„Eu studiez o mulţ�ime de lucruri, dle Robbins.”
„Bine, ce cărţ�i ai citit tu de curând?”
„Tocmai ce am terminat de citit Şoareci şi oameni de John
Steinbeck.”
Se î�nţ�elege de la sine, eram destul de impresionat. L-am î�ntre-
bat despre ce era vorba î�n carte, gândindu-mă că va spune ceva cum
ar fi că este despre doi tipi numiţ�i George ş� i Lenny.
El a zis: „Păi, protagonistul principal este…”

La momentul acela devenisem un susţ�inător! După aceea, l-am
î�ntrebat ce a î�nvăţ�at din carte.
„Dle Robbins, am făcut mai mult decât să î�nvăţ� din această car-
te. Această carte mi-a impregnat sufletul.”
Eu am î�nceput să râd ş� i am î�ntrebat: „Ce î�nseamnă ‘a impregna’?”
„A se dispersa prin ceva”, a zis el ş� i după aceea mi-a oferit o de-
finiţ�ie mai completă decât v-aş� putea oferi eu.
„Ce te-a miş� cat atât de mult la această carte, Talmadge?”
„Dle Robbins, î�n această poveste am observat că niciodată copiii
nu judecă pe altcineva după culoarea pielii sale. Doar adulţ�ii făceau
asta. Ceea ce am î�nvăţ�at din asta este că deş� i voi deveni un adult
î�ntr-o bună zi, nu voi uita nicicând lecţ�iile unui copil.”
Ochii au î�nceput să mi se umple cu lacrimi deoarece am văzut
că Marva Collins î�i oferea acestui tânăr ş� i multor altora asemenea
lui genul de crezuri puternice care vor continua să le influenţ�eze
deciziile nu doar astăzi, ci de-a lungul vieţ�ii sale. Marva î�mbunătă-
ț�eș� te calitatea vieţ�ii elevilor săi utilizând cele trei principii de orga-
nizare despre care am discutat la î�nceputul acestei cărţ�i: ea î�i face
să se raporteze la un standard mai î�nalt, î�i sprijină î�n adoptarea
unor crezuri noi, care oferă putere ș� i care le dau posibilitatea să
spargă vechile lor limitări, iar ea susţ�ine toate acestea cu aptitudini
ş� i strategii specifice, necesare succesului î�n viaţ�ă. Rezultatele? Elevii
ei devin nu doar î�ncrezători, ci ş� i competenţ�i. Rezultatele imediate
î�n termenii realizărilor ş� colare sunt extraordinare ş� i efectele proce-
sionale produse î�n vieţ�ile lor cotidiene sunt profunde.
La final l-am î�ntrebat pe Talmadge: „Care este cel mai impor-
tant lucru pe care l-ai î�nvăţ�at de la dna. Collins?”
„Cel mai important lucru pe care l-am î�nvăţ�at de la dna Collins
este că SOCIETATEA POATE PREZICE, DAR EU SINGUR SUNT CEL
CARE ÎMI VOI DETERMINA DESTINUL!”
Poate că noi toţ�i avem nevoie să ne amintim lecţ�iile unui copil.

Cu crezurile pe care tânărul Talmadge le-a exprimat atât de frumos,
vă garantez că el, ş� i de asemenea ceilalţ�i copii din clasă, vor avea o
mare ocazie de a-ş� i interpreta continuu vieţ�ile î�ntr-un fel care va
crea mai curând viitorul pe care ş� i-l doresc decât pe cel de care se
tem cei mai mulţ�i oameni.
Hai să recapitulăm ce am î�nvăţ�at până aici. Ne este limpede că
există o putere î�năuntrul nostru care trebuie să fie trezită. Puterea
aceea î�ncepe cu capacitatea de a lua hotărâri conş� tiente care ne in-
fluenț�ează destinul. Dar există un crez de bază pe care trebuie să î�l
explorăm ş� i soluţ�ionăm ş� i acest crez poate fi găsit î�n răspunsul tău
la î�ntrebarea…
5
SCHIMBAREA SE POATE
PRODUCE Î�NTR-O CLIPǍ� ?
Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri,
dar toţi ne vom schimba. Deodată, într-o clipeală de ochi…
− 1 Corinteni 15:51-52
Î�ncepând de la primele amintiri, am visat dintotdeauna să am abili-

tatea de a ajuta oamenii să schimbe practic orice î�n vieţ�ile lor. De la
o vârstă fragedă, instinctiv, mi-am dat seama că pentru a putea să-i
ajut pe ceilalţ�i să se schimbe, trebuia să mă pot schimba pe mine
î�nsumi. Chiar ş� i î�n clasele a VII-a ş� i a VIII-a, am î�nceput să caut cu-
noaş� terea prin cărţ�i ş� i casete despre care credeam că mă pot î�nvăţ�a
noţ�iunile elementare pentru modul de a schimba comportamentul
ş� i emoţ�iile umane.
Bineî�nţ�eles că voiam să î�mbunătăț�esc anumite aspecte ale vieţ�ii
mele: să mă motivez pe mine î�nsumi, să mă fac pe mine î�nsumi să
merg până la capăt ş� i să acţ�ionez, să î�nvăţ� cum să mă bucur de viaţ�ă
ş� i să î�nvăţ� cum să creez o legătură ş� i să mă ataş� ez emoţ�ional de oa-
meni. Nu sunt sigur de ce, dar cumva am asociat plăcere acţ�iunii de
a î�nvăţ�a ş� i de a î�mpărtăş� i lucruri care pot face o diferenţ�ă î�n calita-
tea vieţ�ii oamenilor ş� i care să-i facă să mă aprecieze ş� i poate chiar
să mă iubească. Prin urmare, când am ajuns la liceu, eram cunoscut
ca „Omul Soluţ� iilor.” Dacă aveai o problemă, eu eram cel pe care
trebuia să-l cauţ�i ş� i eram foarte mândru de această identitate.
Cu cât î�nvăţ�am mai mult, cu atât deveneam mai dependent să

î�nvăţ� ş� i mai mult. Î�nţ�elegerea felului î�n care să influenţ�ez emoţ�iile ş� i
comportamentul uman a devenit o obsesie pentru mine. Am făcut
un curs de citire rapidă ş� i am dezvoltat un apetit vorace pentru
cărţ�i. Am citit aproape 700 de cărţ�i î�n doar câţ�iva ani, aproape toate
î�n domeniile dezvoltării umane, psihologiei, influenţ�ei ş� i dezvoltării
fiziologice. Am vrut să ş� tiu orice ş� i tot ceea ce se putea cunoaş� te
despre felul î�n care putem î�mbunătăț�i calitatea vieţ�ilor noastre ş� i
am î�ncercat să aplic imediat aceste lucruri la mine î�nsumi ş� i, de ase-
menea, să le î�mpărtăş� esc altor persoane. Dar nu m-am oprit la cărţ�i.
Am devenit un fanatic al casetelor motivaţ�ionale ş� i, î�n timp ce eram
î�ncă la liceu, î�mi economiseam banii ca să merg la diferite tipuri de
seminare de dezvoltare personală. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, nu a
trecut prea mult timp ş� i am î�nceput să am impresia că nu aud altce-
va decât aceleaş� i mesaje retuş� ate î�n repetate rânduri. Se părea că
nu este nimic nou ş� i am devenit puţ�in blazat.
Totuş� i, imediat după cea de a douăzeci ş� i una aniversare a mea,
am fost expus la o serie de tehnologii care puteau realiza schimbări
î�n vieţ�ile oamenilor cu o viteză comparabilă cu cea a luminii, cum ar
fi terapia Gestalt ş� i instrumentele de influenţ�are cum ar fi hipnoza
ericksoniană ş� i programarea neuro-lingvistică. Când am văzut că
aceste instrumente î�i pot ajuta realmente pe oameni să creeze î�n
câteva minute schimbări care anterior necesitau luni, ani sau dece-
nii pentru a fi realizate, am devenit un apostol î�n abordarea mea
faţ�ă de ele. Am hotărât să-mi angajez toate resursele pentru a stă-
pâni aceste tehnologii. Ş� i nu m-am oprit acolo: de î�ndată ce î�nvăţ�am
un lucru, î�l aplicam imediat.
Nu voi uita niciodată prima mea săptămână de pregătire î�n pro-
gramarea neuro-lingvistică. Am î�nvăţ� at lucruri cum ar fi cum să
elimini o fobie de o viaţ�ă î�n mai puţ�in de o oră−un lucru care prin
numeroasele forme de terapie tradiţ�ională putea să dureze chiar ş� i
cinci ani sau mai mult! Î�n cea de-a cincea zi, m-am î�ntors spre psi-
hologii ş� i psihiatrii din sală ş� i le-am spus: „Hei, băieţ�i, haideţ�i să
căutăm câteva fobii ş� i să le vindecăm!” Ei s-au uitat cu toţ�ii la mine
de parcă aş� fi fost nebun. M-au făcut să î�nţ�eleg clar că evident nu

eram un om educat, că trebuie să aş� teptăm până î�ncheiem progra-
mul de certificare de ş� ase luni, să trecem printr-o procedură de
testare ş� i dacă reuş� eam, abia atunci aveam să fim pregătiţ�i pentru a
utiliza acest material!
Eu nu eram dispus să aş� tept. Aş� a că mi-am lansat cariera apă-
rând î�n programele de radio ş� i de televiziune de pe cuprinsul Cana-
dei ş� i, î�n cele din urmă, î�n Statele Unite. Î�n fiecare dintre acestea
le-am vorbit oamenilor despre aceste tehnologii de realizare a
schimbării ş� i le-am lămurit că dacă ne dorim să ne schimbăm vieţ�i-
le, fie că este vorba de un obicei care ne privează de putere sau de o
fobie care ne controlează de ani î�ntregi, acel comportament sau acel
tipar emoţ�ional poate fi schimbat î�ntr-un interval de câteva minute,
chiar dacă este posibil ca ei să fi î�ncercat să le schimbe de-a lungul
anilor.
A fost acesta un concept radical? Absolut. Dar eu am susţ�inut cu
pasiune că toate schimbările sunt create într-o clipă. Doar că cei
mai mulţ�i dintre noi aş� teaptă să se î�ntâmple anumite lucruri î�nainte
să ne decidem î�n cele din urmă să facem o schimbare. Dacă î�nţ�ele-
gem cu adevărat cum funcţ�ionează creierul, am susţ�inut eu, noi am
putea să oprim procesul nesfârş� it de a analiza de ce ni s-au î�ntâm-
plat nouă unele lucruri. Ș� i dacă am putea să schimbăm pur ş� i simplu
lucrurile cărora le asociem durere ş� i plăcere, noi am putea tot atât
de uş� or să schimbăm felul î�n care sistemele noastre nervoase au
fost condiţ�ionate ş� i să preluăm controlul asupra vieţ�ilor noastre
imediat. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, un tip tânăr, fără doctorat, care
lansa aceste afirmaţ�ii controversate la radio nu s-a î�nţ�eles foarte
bine cu câţ�iva profesioniş� ti cu o pregătire tradiţ�ională î�n domeniul
sănătăţ�ii mintale. Câţ�iva psihiatri ş� i psihologi m-au atacat, unii din-
tre ei î�n direct la radio.
Aş� a că am î�nvăţ�at să-mi clădesc cariera î�n schimbarea oameni-
lor pe două principii: tehnologie ş� i provocare. Ş� tiam că am o tehno-
logie superioară, un fel superior de a crea schimbare care se baza
pe î�nţ�elegeri cruciale ale comportamentului uman, î�n care cei mai
mulţ� i psihologi tradiţ� ionali nu erau pregătiţ� i. Ş� i mai credeam că

dacă mă provoc suficient pe mine î�nsumi ş� i pe oamenii cu care lu-
crez, pot găsi o cale de a redresa practic orice.
Un anumit psihiatru m-a numit ş� arlatan ş� i mincinos ş� i m-a acu-
zat de î�nş� elăciune. L-am provocat pe acest psihiatru să-ş� i suspende
pesimismul ş� i să-mi dea ocazia să lucrez cu unul dintre pacienţ�ii săi,
cineva pe care el nu a putut să-l schimbe după ce a lucrat cu acesta
ani î�ntregi. Era o miş� care î�ndrăzneaţ�ă ş� i, la î�nceput, el nu mi-a ac-
ceptat cererea. Dar după ce am făcut uz de efectul de pârghie (o
tehnică pe care o voi discuta î�n următorul capitol), l-am făcut î�n cele
din urmă pe psihiatru să lase un pacient să vină din proprie iniţ�iati-
vă la unul din evenimentele mele gratuite cu public ş� i să-mi dea
voie să lucrez cu el î�n faţ�a invitaţ�ilor. Î�n cincisprezece minute am
eliminat complet fobia femeii faţ�ă de ş� erpi−la momentul acela ea
era tratată de mai bine de ş� apte ani de psihiatrul care mă atacase. El
a fost uluit, ca să nu spun mai mult. Dar, ş� i mai important, î�ţ�i poţ�i
imagina referinţ�ele pe care acest lucru le-a creat pentru mine ş� i
sentimentul de certitudine pe care mi l-a dat referitor la ceea ce aş�
putea să realizez? Am devenit un om sălbatic! Am năvălit ca o furtu-
nă prin ţ�ară demonstrându-le oamenilor cât de repede se putea ivi
schimbarea. Am remarcat că indiferent unde mergeam, oamenii
erau iniţ�ial sceptici. Dar, din moment ce puteam să prezint rezultate
măsurabile î�n faţ�a lor, nu doar că am putut să le câş� tig atenţ�ia ş� i in-
teresul, ci ş� i disponibilitatea de a aplica lucrurile despre care vorbi-
sem pentru a obţ�ine rezultate măsurabile î�n propriile vieţ�i.
De ce cred majoritatea oamenilor că schimbarea durează atât
de mult? Evident, un motiv este acela că cei mai mulţ�i oameni au
î�ncercat î�n repetate rânduri să facă schimbări prin puterea voinţ�ei
ş� i au eş� uat. Asumpţ�ia pe care o fac ei după aceea este că schimbările
importante trebuie să dureze multă vreme ş� i să fie foarte dificil de
realizat. Î�n realitate, este dificil doar pentru că cei mai mulţ�i dintre
noi nu ş� tim cum să facem o schimbare! Nu avem o strategie eficace.
Nu este suficientă puterea voinţ�ei de una singură−nu dacă vrem să
realizăm schimbări durabile.
Cel de-al doilea motiv pentru care nu ne schimbăm rapid este

acela că î�n cultura noastră noi avem un set de crezuri care ne î�mpie-
dică să putem să ne folosim de abilităț�ile noastre intrinseci. Cultu-
ral, noi î�ncărcăm cu asociaţ� ii negative ideea schimbării rapide.
Pentru cei mai mulţ�i, schimbarea rapidă î�nseamnă că tu nu ai avut
niciodată o problemă reală. Dacă te poţ�i schimba cu atâta uş� urinţ�ă,
de ce nu te-ai schimbat cu o săptămână î�n urmă, cu o lună î�n urmă,
cu un an î�n urmă ş� i nu ai î�ncetat să te vaiţ�i?
Spre exemplu, cât de repede ar putea să-ş� i revină cineva de pe
urma pierderii unei persoane iubite ş� i să î�nceapă să se simtă dife-
rit? Fizic, aceasta are capacitatea să o facă î�n dimineaţ�a următoare.
Dar nu o face. De ce? Pentru că noi avem î�n cultura noastră un set de
crezuri potrivit cărora trebuie să plângem după cineva pentru o
anumită perioadă de timp. Cât de mult trebuie să plângem după ci-
neva? Asta depinde î�n totalitate de condiţ�ionarea ta. Gândeş� te-te la
asta. Dacă a doua zi după ce ai pierdut o persoană iubită, tu nu ai
plânge după aceasta, oare nu ar provoca asta foarte multă suferinţ�ă
î�n viaţ�a ta? Î�n primul rând, lumea ar crede imediat că ţ�ie nu ţ�i-a pă-
sat de persoana dragă pe care ai pierdut-o. Ş� i, pornind de la condi-
ţ�ionarea culturală, ş� i tu la rândul tău ai putea să î�ncepi să crezi că nu
ţ�i-a păsat. Ideea de a trece peste moarte cu atâta uş� urinţ�ă este pur
ş� i simplu prea dureroasă. Noi alegem mai degrabă durerea plânsu-
lui după cineva decât să ne schimbăm emoţ�iile, până când suntem
mulţ�umiţ�i că regulile noastre ş� i standardele culturale despre ceea
ce se cuvine au fost satisfăcute.
De fapt, există culturi î�n care oamenii sărbătoresc atunci când
cineva moare! De ce? Aceş� tia cred că Dumnezeu ş� tie î�ntotdeauna
momentul potrivit î�n care să părăsim pământul ş� i că moartea este
absolvirea. De asemenea, ei cred că dacă ai plânge după cineva, tu
nu ai arăta altceva decât lipsa ta de î�nţ�elegere a vieţ�ii ş� i ai face pro-
ba propriului tău egoism. Din moment ce persoana aceasta a plecat
mai departe spre un loc mai bun, tu nu compătimeş� ti pe nimeni
altcineva decât pe tine î�nsuţ�i. Aceş� tia asociază moartea cu plăcerea
ş� i durerea cu doliul, aş� a că plânsul după cineva nu face parte din
cultura lor. Nu spun că plânsul acesta este bun sau rău. Eu nu spun
decât că noi trebuie să î�nţ�elegem că aceasta se bazează pe crezurile
noastre conform cărora este nevoie de mult timp pentru a ne reveni
de pe urma durerii.
Î�n timp ce vorbeam de la un capăt de ț�ară la altul, am continuat
să î�ncurajez oamenii să facă tranziț�ii care le schimbă viaţ�a, adeseori
î�n treizeci de minute sau mai puţ�in. Nu exista nicio î�ndoială că am
creat controverse ş� i cu cât aveam mai mult succes, cu atât deveneam
mai convins ş� i mai energic la rândul meu. Sincer să fiu, ocazional
eram agresiv ş� i puţ�in cam prea arogant. Am î�nceput să ţ�in terapie
privată, ajutând oamenii să redreseze lucrurile ş� i apoi am î�nceput
să ţ�in seminare. Î�n decursul a câţ�iva ani, călătoream pe drumuri trei
săptămâni din patru, străduindu-mă constant din răsputeri ş� i dând
tot ce aveam mai bun î�n timp ce lucram pentru a-mi extinde abilita-
tea de a avea un impact pozitiv asupra celui mai mare număr de
persoane cu putinţ�ă, î�n cel mai mic interval de timp. Rezultatele pe
care le-am obţ�inut au devenit, î�ntr-o oarecare măsură, legendare. Î�n
cele din urmă, psihiatrii ş� i psihologii au î�ncetat să mă atace ş� i au
devenit cu adevărat interesaţ�i să î�nveţ�e tehnicile mele pentru a le
utiliza cu proprii pacienţ� i. Î� n acelaş� i timp, atitudinile mele s-au
schimbat ş� i am devenit mai echilibrat. Dar nu mi-am pierdut nicio-
dată pasiunea de a vrea să ajut cât de mulţ�i oameni cu putinț�ă.
Î�ntr-o zi din urmă cu patru ani ş� i jumătate, la puţ�in timp după
ce Putere nemărginită fusese publicată pentru prima dată, eu sem-
nam cărţ�i după ce susţ�inusem unul dintre seminarele mele de afa-
ceri î�n San Francisco. Î�n tot acest timp, reflectam la recompensele
incredibile care veniseră din faptul că am mers până la capăt cu
angajamentele pe care mi le luasem faţ�ă de mine î�nsumi cât î�ncă
eram la liceu: angajamentul de a mă dezvolta, de a mă extinde, de a
contribui ş� i, prin aceasta, de a face diferenţ�a. Î�n timp ce se prezenta
fiecare figură zâmbitoare, am realizat cât de profundă este recunoş� -
tinţ�a mea pentru faptul de a fi dezvoltat aptitudini care pot să facă
o diferenţ�ă ajutându-i pe oameni să schimbe practic orice î�n vieţ�ile
lor.
Î�n timp ce ultimul grup de oameni a î�nceput să se disperseze î�n

cele din urmă, un bărbat s-a apropiat de mine ş� i a î�ntrebat: „Mă re-
cunoş� ti?” Cum văzusem la propriu mii de oameni doar î�n luna aceea,
a trebuit să recunosc că nu. El a spus: „Gândeş� te-te la asta pentru o
secundă.” După ce m-am uitat la el timp de câteva clipe, am avut
brusc declicul. Am spus: „New York City, nu-i aş� a?” El a zis: „Aş� a e.”
Eu am zis: „Am lucrat o vreme cu tine î�n particular pentru a te ajuta
să-ț�i elimini complet obiceiul de a fuma.” El a aprobat din nou din
cap. Eu am spus,:„Uau, asta se î�ntâmpla cu ani î�n urmă! Ce mai faci?”
El a băgat mâna î�n buzunar, a scos un pachet de Marlboro, a arătat
spre mine cu o privire acuzatoare pe chip ş� i a zis: „Tu ai eşuat!”
După aceea s-a lansat î�ntr-o tiradă despre incapacitatea mea de a-l
„programa” î�n mod eficace.
Trebuie să recunosc că am fost năucit! Până la urmă, eu mi-am
clădit cariera pe disponibilitatea mea absolută de a mă expune pe
mine î�nsumi riscurilor, pe angajamentul meu total de a mă pune la
î�ncercare pe mine î�nsumi ş� i pe alţ�ii, pe dăruirea mea de a î�ncerca
orice pentru a crea o schimbare eficace ş� i de durată cu o viteză ase-
mănătoare cu cea a luminii. Î�n timp ce acest bărbat continua să-mi
reproş� eze ineficacitatea î�n a-l „vindeca” de obiceiul fumatului,
m-am î�ntrebat ce ar fi putut să meargă prost. Cumva orgoliul meu
devenise mai mare decât adevăratul meu nivel de î�nzestrare ş� i apti-
tudine? Treptat, am î�nceput să-mi pun mie î�nsumi î�ntrebări mai
bune: Ce puteam să î�nvăţ� din această situaţ�ie? Ce se petrecea cu
adevărat aici?
„Ce s-a î�ntâmplat după ce am lucrat noi î�mpreună?” l-am î�ntre-
bat eu, aş� teptându-mă să aud că a î�nceput din nou să fumeze la o
săptămână sau cam aş� a ceva după terapie. Se părea că el î�ncetase să
mai fumeze timp de doi ani ş� i jumătate, după ce eu lucrasem cu el
mai puţ�in de o oră! Dar î�ntr-o zi a tras un fum ş� i acum revenise la
obiceiul său de patru pachete pe zi, î�nvinuindu-mă pe mine pe faţ�ă
de faptul că schimbarea nu a rezistat î�n timp.
Apoi mi-am dat deodată seama: omul acesta nu era complet iraţ�i-
onal. Î�n definitiv, eu predam ceva numit programare neuro-lingvistică.
Programare. Gândeş� te-te la cuvântul „programare.” Su-gerează că

tu poţ�i veni la mine, eu te voi programa ş� i după aceea totul va fi
bine. Tu nu trebuie să faci ceva! Din dorinţ�a mea de a ajuta oamenii
la cel mai profund nivel, eu am comis aceeaş� i greş� eală pe care văzu-
sem că o fac alţ�i lideri din domeniul dezvoltării personale: eu î�nce-
pusem să-mi asum responsabilitatea pentru schimbările altor
persoane.
Î�n ziua aceea, mi-am dat seama că, din neglijenţ�ă, eu am făcut
responsabilă persoana greş� ită − pe mine − ş� i că omul acesta sau
oricare dintre celelalte mii de persoane cu care am lucrat, putea să
revină cu uş� urinţ�ă la vechile sale comportamente dacă se lovea de o
î�ncercare suficient de dificilă, deoarece ei mă vedeau pe mine ca pe
persoana responsabilă de schimbarea lor. Dacă lucrurile nu ieş� eau
bine, aceş� tia puteau pur ş� i simplu să arunce vina pe altcineva î�n
mod convenabil. Ei nu aveau nicio responsabilitate personală ş� i,
prin urmare, nicio durere dacă nu mergeau până la capăt cu noul
comportament.
Ca urmare a acestei noi perspective, eu am hotărât să schimb
metafora pentru ceea ce fac. Am î�ncetat să mai utilizez cuvântul
„programare” deoarece, deş� i utilizez î�n continuare numeroase teh-
nici NLP, cred că acesta este inexact. O metaforă mai bună pentru
schimbarea pe termen lung este condiţionarea. Aceasta s-a crista-
lizat pentru mine atunci când, câteva zile mai târziu, soţ�ia mea a
adus un acordor de piane pentru noul nostru pian cu coadă mică.
Omul acesta era un meseriaş� adevărat. El a lucrat la fiecare coardă
din acel pian ore î�ntregi la propriu, î�ntinzând-o pe fiecare până la
nivelul adecvat de tensiune pentru a crea vibraţ�ia perfectă. La sfâr-
ş� itul zilei, pianul cânta magnific. Când l-am î�ntrebat cât am de plată,
el a zis: „Stai liniş� tit, î�ţ�i voi lăsa o factură la următoarea mea vizită.”
Răspunsul meu a fost: „Următoarea vizită? Ce vrei să spui?” El a zis:
„Voi reveni mâine ş� i după aceea voi veni o dată pe săptămână î�n
timpul lunii viitoare. După aceea, voi reveni la fiecare trei luni pen-
tru restul anului, doar pentru că locuieş� ti lângă ocean.”
Eu am zis: „Despre ce vorbeş� ti? Nu ai făcut deja toate reglajele

pianului? Nu este instalat cum trebuie?” El a zis: „Ba da, dar corzile
acestea sunt puternice; pentru a le menţ�ine la un nivel perfect de
tensiune, noi trebuie să le condiţionăm să rămână la acest nivel. Eu
trebuie să revin ş� i să le strâng din nou î�n mod regulat până când
coarda este î�nvăţ�ată să rămână la acest nivel.” Eu m-am gândit: „Ce
afacere are ş� i tipul acesta!” Dar am ş� i primit o lecţ�ie grozavă î�n ziua
aceea.
Asta este exact ceea ce trebuie să facem noi dacă vrem să reu-
ş� im î�n crearea de schimbări pe termen lung. După ce realizăm o
schimbare, noi trebuie să o consolidăm imediat. După aceea,
trebuie să ne condiţionăm sistemul nervos pentru a reuşi î�n
mod constant, nu doar o dată. Tu nu ai merge la o oră de aerobic o
singură dată ş� i după aceea să spui: „Bun, acum am un corp grozav ş� i
voi fi sănătos toată viaţ�a!” Acelaş� i lucru este valabil ş� i pentru emo-
ţ�iile ş� i comportamentul nostru. Trebuie să ne condiţ�ionăm pe noi
î�nş� ine pentru succes, pentru iubire, pentru a trece dincolo de teme-
rile noastre.
Ş� i prin acea condiţ�ionare, noi putem dezvolta tipare care să ne
aducă î�n mod automat la un succes constant, pe viaţ�ă.
Noi trebuie să ne amintim că durerea ş� i plăcerea ne influenț�ea-
ză toate comportamentele ş� i că durerea ş� i plăcerea ne pot schimba
comportamentele. Condiţ� ionarea presupune ca noi să î�nţ�elegem
cum să utilizăm durerea ş� i plăcerea. Ceea ce urmează să î�nveţ�i î�n
capitolul următor este ş� tiinţ�a pe care eu am elaborat-o pentru a
crea orice schimbare î�ţ�i doreş� ti î�n viaţ�a ta. Eu o numesc Ş� tiinţ�a Con-
diţ�ionării Neuro-Asociative sau NAC. Ce este aceasta? NAC este un
proces în etape care îţi poate condiţiona sistemul nervos pen-
tru a asocia plăcere acelor lucruri spre care vrei să te îndrepţi
continuu şi durere acelor lucruri de care trebuie să te fereşti
pentru a reuşi în mod constant în viaţa ta fără eforturi con-
stante şi fără puterea voinţei. Nu uita, sentimentele pe care am
fost condiţionaţi să le asociem î�n sistemele noastre nervoase, adică
î�n neuro-asocierile noastre, sunt cele care ne determină emoţ�iile ş� i

comportamentul.
Atunci când preluăm controlul asupra neuro-asocierilor noas-
tre, noi preluăm controlul asupra vieț�ilor noastre. Acest capitol î�ţ�i
va arăta cum să î�ţ�i condiţ�ionezi neuro-asocierile astfel î�ncât să obţ�ii
puterea de a acţ�iona ş� i de a produce rezultatele la care ai visat î�ntot-
deauna. A fost gândit ca să-ţ�i ofere tehnica pentru a crea schimbare
constantă ş� i durabilă.
Lucrurile nu se schimbă; noi ne schimbăm.

− Henry David Thoreau
Care sunt cele două schimbări pe care toată lumea ş� i le doreş� te î�n
viaţ�ă? Nu este adevărat că noi toţi vrem să schimbăm fie 1) felul
în care ne simţim referitor la lucruri sau 2) comportamentele
noastre? Dacă o persoană a trecut printr-o tragedie−a fost abuzată
î�n copilărie, a fost violată, a pierdut pe cineva drag, are o stimă de
sine scăzută−această persoană va simţ�i durere până când senzaţ�iile
pe care le asociază cu sine, cu aceste evenimente sau situaţ�ii sunt
schimbate. Î�n acelaş� i fel, dacă o persoană mănâncă exagerat, bea,
fumează sau consumă droguri, aceasta are un set de comportamen-
te care trebuie să se schimbe. Singurul fel î�n care se poate î�ntâmpla
acest lucru este prin a asocia durere vechiului comportament ş� i
plăcere unui nou comportament.
Asta sună foarte simplu, dar ceea ce am descoperit eu este că,
pentru ca noi să fim capabili să creăm o schimbare adevărată−
schimbare care să dureze−, trebuie să dezvoltăm un sistem specific
ca să putem utiliza oricare dintre tehnicile pe care noi doi le î�nvă-
ţ�ăm pentru a crea schimbare, iar acestea sunt numeroase. Eu î�nvăţ�
î�n fiecare zi noi aptitudini ş� i noi tehnologii dintr-o varietate de ş� ti-
inţ�e. Utilizez î�n continuare multe dintre tehnicile ericksoniene ş� i
NLP cu care mi-am î�nceput cariera; câteva dintre ele sunt cele mai
bune disponibile. Cu toate acestea, revin î�ntotdeauna la utilizarea
lor î�n interiorul cadrului aceloraş� i ş� ase paş� i care reprezintă ş� tiinţ�a
NAC. Eu am creat NAC ca pe o modalitate de a utiliza orice tehnolo-

gie pentru schimbare. Ceea ce oferă NAC î�n realitate este o sintaxă
specifică−o ordine ş� i o secvenţ�ă−de modalităţ�i pentru a utiliza orice
set de aptitudini ș� i pentru a crea schimbare pe termen lung.
Sunt sigur că î�ţ�i aminteş� ti că am spus î�n primul capitol cum una
dintre componentele-cheie ale creării unei schimbări pe termen
lung este o schimbare de crezuri. Primul crez pe care trebuie să îl
avem, dacă vrem să creăm o schimbare rapidă, este că ne pu-
tem schimba acum. Din nou, majoritatea oamenilor din societatea
noastră au asociat î�n mod inconş� tient foarte multă durere ideii că
am putea să ne schimbăm rapid. Pe de o parte, noi ne dorim să ne
schimbăm rapid, dar pe de altă parte, programarea noastră cultura-
lă ne î�nvaţ�ă că dacă ne schimbăm rapid, î�nseamnă că poate nu am
avut niciodată vreo problemă. Poate că noi doar jucam teatru sau
eram leneş� i. Trebuie să adoptăm crezul că ne putem schimba î�ntr-o
clipă. Până la urmă, dacă poţ�i crea o problemă î�ntr-o clipă, ar trebui
să poţ�i crea de asemenea ş� i o soluţ�ie! Noi doi ş� tim că atunci când
oamenii se schimbă î�n cele din urmă, ei o fac î�ntr-un moment, nu-i
aş� a? Există o clipă î�n care se iveș� te schimbarea. De ce nu ai face ca
acea clipă să fie acum? De regulă, partea de pregătire pentru a te
schimba este cea care le ia oamenilor un timp. Am auzit cu toţ�ii glu-
ma aceea:
Î� ntrebare: De câţ� i psihiatri este nevoie pentru a schimba un
bec?
Răspuns: De unul singur…dar este foarte costisitor, durează mult
timp şi becul trebuie să vrea să se schimbe.
Prostii! Noi doi trebuie să ne pregătim pentru a ne schimba. Noi
doi trebuie să devenim proprii noş� tri consilieri ş� i să ne stăpânim
propriile vieţ�i.
Cel de-al doilea crez pe care noi doi trebuie să îl avem, dacă
intenţionăm să creăm schimbare pe termen lung, este că noi
suntem responsabili de propria noastră schimbare, nu altcine-
va. De fapt, există trei crezuri specifice despre responsabilitate pe
care o persoană trebuie să le aibă dacă intenţ� ionează să creeze

schimbare pe termen lung.
1) În primul rând, noi trebuie să credem că „Este obligatoriu
să se schimbe ceva”−nu că ar trebui să se schimbe, nu că ar putea
sau ar fi cazul, ci că este obligatoriu la modul absolut. Aud atât de
des oamenii spunând: „Kilogramele acestea ar trebui să dispară,”
„Procrastinarea este un obicei groaznic,” „Relaţ�iile mele ar trebui să
fie mai bune.” Dar ş� tii tu, ne putem î�nfăş� ura pe noi î�nş� ine cu totul î�n
„ar trebui” ş� i viaţ�a noastră tot nu se va schimba! Doar atunci când
ceva devine obligatoriu î�ncepem ş� i noi procesul de a face cu adevă-
rat ceea ce este necesar pentru a schimba calitatea vieţ�ilor noastre.
2) În al doilea rând, noi nu trebuie doar să credem că lu-
crurile trebuie să se schimbe, ci trebuie să credem că „Eu tre-
buie să schimb asta.” Noi trebuie să ne vedem pe noi înşine ca pe
sursa schimbării. Altfel, vom căuta î�ntotdeauna pe altcineva care să
facă schimbările pentru noi ş� i vom avea î�ntotdeauna pe cineva pe
care să aruncăm vina atunci când nu funcţ�ionează. Noi trebuie să
fim sursa propriei noastre schimbări dacă vrem ca schimbarea să
reziste.
3) În al treilea rând, trebuie să credem în „Eu o pot schimba.”
Fără să credem că este posibil ca noi să schimbăm ceva, aş� a cum am
discutat deja î�n ultimul capitol, nu avem nicio ş� ansă să ne î�ndepli-
nim dorinţ�ele.
Fără aceste trei crezuri centrale, î�ţ�i pot garanta că orice schim-
bare ai realiza aceasta are ş� anse bune să fie doar temporară. Te rog
să nu mă î�nţ�elegi greş� it−î�ntotdeauna este inteligent să î�ţ�i iei un an-
trenor foarte bun, adică un expert, un terapeut, un consultant, cine-
va care a obţ�inut deja aceste rezultate pentru multe alte persoane ș� i
care să te susţ�ină î�n a urma paș� ii corecț�i pentru a-ţ�i î�nvinge fobia,
sau pentru a te lăsa de fumat, sau pentru a slăbi. Dar î�n cele din
urmă, tu trebuie să fii sursa propriei tale schimbări.
Interacţ�iunea pe care am avut-o î�n ziua aceea cu fumătorul care
se apucase din nou m-a făcut să î�mi pun î�ntrebări noi referitoare la
sursele schimbării. De ce am fost eu atât de eficace de-a lungul ani-

lor? Ce m-a separat de ceilalţ� i care î�ncercaseră să ajute aceleaş� i
persoane care aveau aceleaș� i intenţ�ii, dar care nu puteau să obţ�ină
rezultatul? Ş� i atunci când am î�ncercat să creez o schimbare î�n cine-
va ş� i am eş� uat, ce s-a î�ntâmplat după aceea? Ce m-a î�mpiedicat să
produc schimbarea pentru care mă angajasem să ajut această per-
soană să o realizeze?
După aceea, am î�nceput să pun î�ntrebări mai mari, cum ar fi: „Î�n
realitate, ce anume determină producerea unei schimbări î�n orice
formă de terapie?” Toate terapiile funcţ�ionează î�n câteva cazuri ş� i
toate formele de terapie dau greş� î�n alte cazuri. De asemenea, am
î�nceput să remarc alte două lucruri interesante: unele persoane
mergeau la terapeuţ�i despre care nu credeam că ar fi deosebit de
î�nzestraţ�i ş� i reuş� eau totuş� i să opereze schimbarea dorită î�ntr-o pe-
rioadă foarte scurtă de timp, î�n ciuda terapeutului. De asemenea,
am văzut alte persoane care mergeau la terapeuţ�i pe care eu î�i con-
sideram excelenţ�i ş� i totuş� i nu erau ajutaț�i să obţ�ină rezultatele pe
care le voiau pe termen scurt.
După câţ�iva ani î�n care am fost martorul a mii de transformări
ş� i î�n care am căutat numitorul comun, î�n cele din urmă mi-am dat
seama: noi ne putem analiza problemele ani la rând, dar nimic nu
se schimbă până nu schimbăm senzaţiile pe care le legăm de o
experienţă în sistemul nostru nervos. Ș� i avem capacitatea să fa-
cem asta rapid ş� i energic dacă î�nț�elegem...
PUTEREA CREIERULUI TǍU

Cu ce dar magnific ne-am născut! Am î�nvăţ�at că putem realiza, cu
ajutorul creierelor noastre practic tot ceea ce ne dorim. Capacitatea
creierului este aproape impenetrabilă. Cei mai mulţ�i dintre noi ş� tiu
puţ�in despre felul î�n care funcţ�ionează, aş� a că hai să ne focalizăm
puţ�in asupra acestui inegalabil receptacul de putere ş� i asupra felu-
lui î�n care î�l putem condiţ�iona pentru a produce î�n mod constant
rezultatele pe care le dorim î�n vieţ�ile noastre.
Î� nţ�elege că propriul tău creier aş� teaptă cu nerăbdare fiecare

comandă a ta, gata să execute tot ceea ce î�i ceri tu. Nu are nevoie
decât de o cantitate mică de combustibil: oxigenul din sângele tău ş� i
puţ�ină glucoză. Din punctul de vedere al complexităţ�ii ş� i al puterii
sale, creierul sfidează până ş� i cea mai modernă tehnologie compu-
terizată. Este capabil să proceseze până la 30 de miliarde de biţ�i de
informaţ�ie pe secundă ş� i se laudă cu echivalentul a 9600 de kilometri
de conexiuni ş� i cabluri. Î�n mod obiş� nuit, sistemul nervos uman con-
ţ�ine î�n jur de 28 de miliarde de neuroni, adică de celule nervoase
proiectate să transmită impulsuri. Fără neuroni, sistemul nostru
nervos nu ar putea să interpreteze informaţ�ia pe care o primim prin
organele noastre de simţ� , nu ar putea să o transmită creierului ş� i nu
ar putea să execute instrucţ�iunile creierului referitoare la ce are de
făcut. Fiecare dintre aceş� ti neuroni este un computer micuţ�, autonom,
capabil să proceseze î�n jur de un milion de biţ�i de informaţ�ie.
Aceş� ti neuroni acţ�ionează independent, dar, de asemenea, ei
comunică ş� i cu alţ�i neuroni printr-o reţ�ea uimitoare de 160 000 de
kilometri de fibre nervoase. Puterea creierului tău de a procesa in-
formaţ�ii este aproape incredibilă, mai ales atunci când te gândeş� ti
că un computer − chiar ş� i cel mai rapid computer − nu poate realiza
conexiuni decât succesiv.
Î�n schimb, o reacţ�ie î�ntr-un neuron se poate răspândi la sute de
mii de alţi neuroni într-un interval mai mic de 20 de milisecunde.
Pentru a-ţi oferi o privire de ansamblu, asta este aproximativ de
zece ori mai puţin decât îi trebuie ochiului tău pentru a clipi.
Un neuron are nevoie de un milion de ori mai mult timp pentru
a emite un semnal decât un circuit obiş� nuit de computer, cu toate
astea creierul poate să recunoască un chip familiar î�n mai puţ�in de
o secundă − o realizare dincolo de posibilităţ�ile celor mai puternice
computere. Creierul atinge viteza aceasta pentru că, spre deosebire
de computerul secvenţ�ial, miliardele sale de neuroni pot să atace cu
toţ�ii o problemă simultan.
Aș� adar, având toată această putere imensă la dispoziţ�ie, de ce

nu ne putem face pe noi înşine să ne simţim fericiţi în mod constant?
De ce nu putem schimba un comportament cum ar fi fumatul sau
consumul de alcool, mâncatul excesiv sau procrastinarea? De ce nu
putem să ne debarasăm imediat de depresie, să mergem dincolo de
frustrarea noastră ş� i să ne simţ�im bucuroş� i î�n fiecare zi a vieţ�ilor
noastre? Putem! Fiecare dintre noi avem la dispoziţ�ie cel mai ului-
tor computer de pe planetă, dar din păcate nimeni nu ne-a dat un
manual cu instrucţ�iuni. Cei mai mulţ�i dintre noi nu au habar cum
funcţ�ionează î�n realitate creierele noastre, aş� a că î�ncercăm să ne
gândim cum să realizăm o schimbare când, î�n realitate, comporta-
mentul nostru este î�nrădăcinat î�n sistemul nostru nervos sub forma
conexiunilor fizice, a conexiunilor neuronale − sau ceea ce eu nu-
mesc neuro-asocieri.
NEURO-ŞTIINȚA: BILETUL TĂU

PENTRU O SCHIMBARE DURABILǍ
Progrese semnificative î�n abilitatea noastră de a î�nţ�elege mintea
umană sunt accesibile acum datorită î�mbinării a două domenii
foarte diferite: neuro-biologia (studierea felului î�n care funcţ�ionează
creierul) ş� i informatica. Integrarea acestor ş� tiinţ�e a creat disciplina
neuro-ştiinţei.
Cercetătorii din neuro-ş� tiinţ�e studiază felul î�n care se produc
neuro-asocierile ş� i au descoperit că neuronii trimit î�n mod constant
mesaje electro-chimice î�nainte ş� i î�napoi de-a lungul rutelor neuro-
nale, care nu diferă mult de traficul pe o arteră rutieră ocupată.
Această comunicare se petrece toată î�n acelaş� i timp, fiecare idee ş� i
amintire călătorind pe ruta proprie î�n timp ce literalmente miliarde
de alte impulsuri se deplasează î�n direcţ�ii individuale. Această gru-
pare ne permite să sărim mental, ca la ş� otron, de la amintirile miro-
sului de pin dintr-o pădure perenă după o ploaie, până la melodia
de neuitat dintr-un musical favorit de pe Broadway, la planul
detaliat ş� i meticulos pentru o seară cu o persoană dragă, la dimen-

siunea ş� i textura deosebite ale degetului mare al unui nou născut.
Acest sistem complex nu doar că ne permite să ne bucurăm de

frumuseţ�ea lumii noastre, ci ne ajută de asemenea să supravieţ�uim
î�n ea. De fiecare dată când simţim o doză semnificativă de dure-
re sau plăcere, creierele noastre caută cauza şi o înregistrează
în sistemele noastre nervoase pentru a ne da posibilitatea să
luăm decizii mai bune referitoare la ceea ce avem de făcut pe
viitor. Spre exemplu, î�n absenţ�a unei neuro-asocieri î�n creierul tău
care să-ţ�i aducă aminte că dacă î�ţ�i pui mâna î�ntr-o flacără deschisă
te arzi, ai putea comite această greş� eală î�n repetate rânduri până
când mâna ta are arsuri grave. Î�n felul acesta, neuro-asocierile le
furnizează rapid creierelor noastre semnalele care ne ajută să ne
accesăm din nou amintirile ş� i să ne deplasăm î�n siguranţ�ă prin vie-
ţ�ile noastre.
Pentru mintea mărginită, natura întreagă este cenuşie.

Pentru mintea luminată, întreaga lume arde
şi scânteiază de lumină.
− Ralph Waldo Emerson
Atunci când facem ceva pentru prima oară, noi creăm o conexiune
fizică, o fâş� ie neurală subţ�ire care ne permite să accesăm din nou
acea emoţ�ie sau acel comportament ș� i î�n viitor. Gândeş� te-te la asta
î�n felul următor: de fiecare dată când repetăm comportamentul,
conexiunea se î�ntăreş� te. Adăugăm o altă fâş� ie la conexiunea noastră
neurală. Cu suficiente repetiţ�ii ş� i intensitate emoţ�ională, noi putem
adăuga numeroase fâş� ii simultan, mărind rezistenţ� a la rupere a
acestui tipar emoţ�ional sau comportamental până când, î�n cele din
urmă, obţ�inem o „magistrală” spre acest comportament sau senti-
ment. Acesta este momentul î�n care ne vedem constrânş� i să simţ�im
aceste sentimente sau să ne comportăm î�n acest fel î�n mod con-
stant. Cu alte cuvinte, această conexiune devine ceea ce am etiche-
tat deja prin termenul „super-autostradă” neurală care ne va purta
pe o rută automată ş� i constantă de comportament.
Această neuro-asociere este o realitate biologică−este de
ordin fizic. Reluând, acesta este motivul pentru care î�ncercarea de
a gândi o schimbare este de obicei ineficace; neuro-asocierile noas-
tre sunt un instrument pentru supravieţ� uire ş� i sunt ancorate î�n
sistemele noastre nervoase sub forma conexiunilor fizice ş� i nu ca
„amintiri” intangibile.
Michael Merzenich de la University of California, San Francisco
a dovedit ş� tiinţ�ific că, pe măsură ce ne abandonăm de mai multe ori
unui tipar comportamental, cu atât mai puternic va deveni tiparul.
Merzenich a cartografiat zonele particulare din creierul unei

maimuţ�e care se activau atunci când era atins un anumit deget de la
mâna acesteia. După aceea, el a î�nvăţ�at o maimuţ�ă să utilizeze cu
precădere acel deget pentru a-ş� i câş� tiga hrana. Atunci când Merzenich
a recartografiat zonele activate de pipăit din creierul maimuţ�ei, el a
descoperit că zona care reacţ�iona la semnalele de utilizare supli-
mentară a degetului î�ş�i mărise dimensiunile cu aproape 600%!
Maimuţ�a a continuat comportamentul chiar ş� i atunci când nu mai
primea recompense deoarece ruta neurală era atât de puternic
fixată.
O ilustrare a acestui lucru î�n comportamentul uman poate fi
aceea a unei persoane căreia nu-i mai place să fumeze, dar care î�ncă
simte o dorinţ�ă puternică să o facă. De ce ar sta lucrurile aş� a? Aceas-
tă persoană are „cablajul” fizic pentru a fuma. Asta explică de ce
este posibil să ţ�i se fi părut dificil să operezi o schimbare î�n structu-
rile tale emoţ�ionale sau î�n comportamente î�n trecut. Nu era doar
faptul că „tu aveai un obicei”−tu creaseș� i o reţ�ea de neuro-asocieri
puternice î�n interiorul sistemului tău nervos.
Noi dezvoltăm î�n mod inconş� tient aceste neuro-asocieri prin
faptul că ne permitem nouă î�nş� ine să ne abandonăm unor emoţ�ii
sau comportamente î�n mod constant. De fiecare dată când te laş� i
pradă emoţ�iei furiei sau comportamentului de a ţ�ipa la o persoană
iubită, tu consolidezi conexiunea neurală ş� i creş� ti probabilitatea de
a repeta asta. Vestea bună este aceasta: cercetările au arătat, de
asemenea, că atunci când maimuţ�a a fost forţ�ată să î�nceteze să mai
folosească acel deget, zona din creier unde fuseseră realizate acele
conexiuni neurale a î�nceput efectiv să-şi reducă dimensiunile ş� i, prin
urmare, neuro-asocierea a fost slăbită.
Aceasta este o veste bună pentru cei care vor să-ş� i schimbe obi-
ceiurile! Dacă pur ş� i simplu vei î�nceta să te abandonezi unui anumit
comportament sau unei emoţ�ii suficient de mult, dacă pur ş� i simplu
î�ţ�i î�ntrerupi tiparul î�n care utilizai vechea rută pentru o perioadă de
timp suficient de lungă, conexiunea neurală va slăbi ş� i se va atrofia.
Astfel, tiparul emoţ� ional sau comportamentul care te privau de
putere dispar odată cu aceasta. Ar trebui să ne amintim că asta î�n-

seamnă, de asemenea, că dacă nu-ţ�i foloseş� ti pasiunea, aceasta se va
diminua. Nu uita: nefolosit, curajul se î�mpuţ�inează. Angajamentul,
neantrenat, scade î�n intensitate. Nedăruită, iubirea se risipeş� te.
Nu este destul să ai o minte bună;

lucrul important este să o utilizezi bine.
− Rene Descartes
Ceea ce oferă ş� tiinţ�a Condiţ�ionării Neuro-Asociative sunt ş� ase paş� i

care au fost special elaboraţ�i să schimbe comportamentul spărgând
tiparele care te privează de putere. Dar î�ntâi, noi trebuie să î�nţ�ele-
gem felul î�n care creierul creează o neuro-asociere de la bun î�nceput.
De fiecare dată când tu încerci doze semnificative de durere
sau plăcere, creierul tău caută imediat cauza. El foloseş� te urmă-
toarele trei criterii.
1. Creierul tău caută ceva ce pare să fie unic. Pentru a restrân-

ge numărul de cauze probabile, creierul î�ncearcă să deosebească
ceva ce este neobiş� nuit î�n acea situaţ�ie. Pare logic că dacă ai senti-
mente neobiş� nuite, trebuie să existe o cauză neobiş� nuită.
2. Creierul tău caută ceva ce pare să se deruleze simultan.
Î�n cercurile de psihologi, asta poartă numele de Legea Recenţ�ei. Nu
are sens faptul că ceea ce se î�ntâmplă î�n clipa sau î�n imediata apro-
piere a unei plăceri sau dureri intense este probabil cauza acelei
senzaţ�ii?
3. Creierul tău caută constanță. Dacă simţ�i durere sau plăce-
re, creierul tău î�ncepe imediat să observe ce lucruri din jurul tău
sunt unice ş� i se î�ntâmplă simultan. Dacă elementul care î�ndeplineş� te
aceste două criterii pare de asemenea să se producă î�n mod con-
stant de fiecare dată când simţ�i această durere sau plăcere, poţ�i să
fii sigur că creierul tău va determina că acesta este cauza. Desigur,
aici, dificultatea este că atunci când simţ�im suficientă durere sau
plăcere, noi avem tendinţ�a să generalizăm cu privire la constanț�ă.

Sunt sigur că ai avut pe cineva care să-ţ�i fi spus: „Tu faci mereu asta,”
după ce ai făcut ceva pentru prima oară. Poate că ai spus-o chiar tu.
Deoarece aceste trei criterii pentru formarea neuro-asocierilor
sunt atât de imprecise, este foarte uş� or să cazi pradă interpretărilor
eronate ş� i să creezi ceea ce eu numesc neuro-asocieri false. Acesta
este motivul pentru care noi trebuie să evaluăm asocierile î�nainte
ca acestea să devină o parte a procesului nostru inconş� tient de lua-
re a deciziilor. Aruncăm atât de frecvent vina pe cauza greşită şi
astfel ne închidem pe noi înşine în faţa soluţiilor posibile. Odată,
am cunoscut o femeie, o artistă cu foarte mult succes, care nu mai
avusese o relaţ�ie cu un bărbat de doisprezece ani. Această femeie
era extrem de pasionată de tot ceea ce făcea; asta era ceea ce o făcea
să fie o artistă atât de grozavă.
Cu toate acestea, atunci când relaţ�ia ei s-a sfârş� it ş� i ea s-a pome-
nit cu o durere masivă, creierul ei a căutat imediat cauza−a căutat
ceva care era unic la această relaţ�ie.
Creierul ei a observat că relaţ�ia a fost deosebit de pasionantă. Î�n
loc să identifice asta ca pe una dintre părţ�ile frumoase ale relaţ�iei,
ea a î�nceput să creadă că acesta era motivul din cauza căruia s-a
î�ncheiat relaţ�ia. Creierul ei a căutat de asemenea ceva care era si-
multan cu durerea; din nou, a observat că existase foarte multă pa-
siune chiar î�nainte să se termine. Atunci când a căutat ceva care să
fie constant, pasiunea a fost iarăş� i identificată ca vinovat. Deoarece
pasiunea a satisfăcut toate aceste trei criterii, creierul ei a hotărât
că aceasta trebuie să fie motivul din cauza căruia relaţ�ia ei s-a î�n-
cheiat dureros.
După ce a asociat asta drept cauză, ea a decis să nu mai simtă
niciodată nivelul acela de pasiune î�ntr-o relaţ� ie. Acesta este un
exemplu clasic de neuro-asociere falsă. Ea asociase o cauză falsă, iar
aceasta î�i dirija comportamentele actuale ş� i î�i distrugea potenţ�ialul
pentru o relaţ�ie mai bună î�n viitor. Adevăratul vinovat î�n relaţ�ia ei
era că ea ş� i partenerul aveau valori ş� i reguli diferite. Î�nsă deoarece
asociase durerea la pasiunea sa, ea o evita cu orice preţ� , nu doar î�n

relaţ�iile sale, ci chiar ş� i î�n arta sa. Calitatea î�ntregii sale vieţ�i a î�nce-
put să aibă de suferit. Acesta este un exemplu perfect al felurilor
stranii î�n care noi realizăm propriile asocieri; noi doi trebuie să î�n-
ţ�elegem felul î�n care creierul nostru produce asocieri ş� i să punem la
î�ndoială multe dintre acele conexiuni pe care pur ș� i simplu le-am
acceptat ş� i care este posibil să ne limiteze vieţ�ile. Altminteri, suntem
sortiţ�i să ne simţ�im neî�mpliniţ�i ş� i dezamăgiţ�i î�n vieţ�ile noastre per-
sonale ş� i profesionale.
O SURSǍ DE AUTOSABOTAJ
Chiar ș� i mai perfide sunt neuro-asocierile mixte, sursa clasică a
autosabotajului. Dacă te-ai surprins pe tine î�nsuţ�i î�ncepând să rea-
lizezi ceva ş� i apoi distrugând acel ceva, neuro-asocierile mixte sunt
de regulă vinovate. Poate că afacerea ta s-a dezvoltat haotic, pros-
perând astăzi ş� i prăbuş� indu-se mâine. Ce î�nseamnă toată povestea
asta? Este un exemplu î�n care atât durerea, cât ş� i plăcerea au fost
asociate aceleiaş� i situaţ�ii.
Un exemplu cu care mulţ�i dintre noi se pot identifica este cel al
banilor. Î�n cultura noastră, oamenii au asocieri incredibil de variate
pentru bogăţ�ie. Nu există nicio î�ndoială că oamenii vor bani. Ei cred
că aceş� tia le vor aduce mai multă libertate, mai multă siguranţ�ă,
ş� ansa de a contribui, ş� ansa de a călători, de a î�nvăţ�a, de a se extinde,
de a face o diferenţ�ă. Dar î�n acelaş� i timp, cei mai mulţ�i oameni nu
urcă niciodată dincolo de un anumit palier al câş� tigurilor deoarece,
î�n adâncul lor, ei asociază deţ�inerea unor sume „excesive” de bani
cu o mulţ�ime de lucruri negative. Ei o asociază lăcomiei, situaţ�iei de
a fi judecat, stresului, imoralităț�ii sau lipsei de spiritualitate.
Unul dintre primele exerciţ�ii pe care le cer oamenilor să le facă
î�n seminarele mele Financial Destiny (Destinul Financiar) este de a
supune unui brainstorming toate asocierile pozitive pe care le au
pentru bogăţ�ie, ş� i, de asemenea, pe toate cele negative. Î�n partea cu
plus, ei scriu lucruri cum ar fi: libertate, lux, contribuţ�ie, siguranţ�ă,

călătorii, oportunitate ş� i a face o diferenţ�ă. Dar la partea cu minus
(care este de regulă mai plină) ei scriu lucruri cum ar fi: certuri cu
soţ�ul sau soţ�ia, stres, vinovăţ�ie, nopţ�i fără somn, efort intens, lăco-
mie, superficialitate ş� i mulţ�umire de sine, faptul de a fi judecat ş� i
taxele.
Observi o diferenţ� ă de intensitate î�ntre cele două seturi de
neuro-asocieri? Care crezi că joacă un rol mai puternic î�n vieţ�ile lor?
Atunci când hotărăş� ti ce să faci, dacă creierul tău nu are un

semnal clar despre ceea ce produce durere ş� i ceea ce produce plă-
cere, devine suprasolicitat ş� i se bulversează. Î�n consecinţ�ă, pierzi
din avânt ş� i din puterea de a realiza acţ�iuni decisive care ar putea
să-ţ�i aducă ceea ce vrei. Atunci când îi oferi creierului tău sem-
nale mixte, vei obţine rezultate mixte. Gândeş� te-te că procesul
de a lua decizii al creierului tău este asemenea unei balanţ�e: „Dacă
aş� face asta, ar î�nsemna durere sau plăcere?” Ş� i nu uita, nu este vor-
ba doar de numărul de factori din fiecare tabără, ci ș� i de greutatea
pe care aceş� tia o au individual. Este posibil ca tu să ai despre bani
un număr mai mare de asocieri plăcute decât asocieri dureroase,

dar dacă una singură dintre asocierile negative este foarte intensă,
atunci acea neuro-asociere falsă î�ţ�i poate desfiinţ�a capacitatea de a
reuş� i financiar.
BARIERA DURERE-DURERE
Ce se î�ntâmplă atunci când ajungi î�ntr-un punct î�n care simţ�i că vei
avea parte de durere indiferent de ceea ce faci? Eu numesc asta
bariera durere-durere. De multe ori, când se î�ntâmplă asta, noi
ajungem imobilizaţ�i−nu ş� tim ce să facem. De regulă, alegem ceea ce
credem că ar fi alternativa cea mai puţ�in dureroasă. Totuş� i, unele
persoane lasă această durere să le copleş� ească complet ş� i trec prin
neajutorarea î�nvăţ�ată.
Utilizarea celor ş� ase paş� i ai NAC te va ajuta să î�ntrerupi aceste
tipare care te privează de putere. Tu vei crea rute alternative astfel
î�ncât să nu te rezumi pur ş� i simplu la dorinţ�a de a elimina compor-
tamentul nedorit sau la a-l scurtcircuita pe termen scurt, ci la a-ţ�i
crea noi conexiuni pentru a simţ�i ş� i a te comporta cu consecvenț�ă
faț�ă de noile tale opţ�iuni care oferă putere. Fără a schimba lucrurile
cărora le sunt asociate plăcerea ş� i durerea î�n sistemul tău nervos,
nicio schimbare nu va rezista.
După ce asculț�i ş� i î�nţ�elegi următorii ş� ase paş� i, te provoc să alegi
un lucru pe care vrei să-l schimbi chiar acum î�n viaţ�a ta. Acţ�ionează
ş� i mergi până la capăt cu fiecare dintre paş� ii pe care urmează să-i
î�nveţ�i, astfel î�ncât nu doar că asculț�i capitolul, ci produci ș� i schim-
bări ca urmare a faptului că î�l asculț�i. Hai să î�ncepem să î�nvăț�ăm…
6
CUM SǍ� SCHIMBI ORICE
LUCRU DIN VIAȚ� A TA:
Ş� TIINȚ� A CONDIȚ� IONǍ� RII
NEURO-ASOCIATIVE
Începutul unui obicei este ca un fir invizibil şi de fiecare dată
când repetăm acţiunea, noi întărim împletitura, adăugăm încă
un firişor, până se transformă într-un cablu gros care ne leagă
irevocabil, în gândire şi în acţiune.
− Orison Swett Marden
Dacă noi doi vrem să ne schimbăm comportamentul, există un sin-

gur mod eficace de a face asta: trebuie să asociem senzaţ�ii de dure-
re imediate ş� i insuportabile vechiului nostru comportament ş� i
senzaţ�ii de plăcere imediate ş� i incredibile celui nou. Gândeş� te-te la
asta î�n felul acesta: noi toţ�i, trecând prin viaţ�ă, am deprins anumite
tipare de gândire ş� i comportament pentru a scăpa de durere ş� i a
simţ�i plăcere. Cu toț�ii î�ncercăm emoţ�ii ca plictiseala, frustrarea, fu-
ria sau senzaţ�ia că suntem copleş� iţ�i ş� i elaborăm strategii pentru a
opri aceste sentimente. Unii oameni se folosesc de mersul la cum-
părături; alţ�ii se folosesc de mâncare; alţ�ii se folosesc de sex; alţ�ii se
folosesc de droguri; alţ�ii se folosesc de alcool; alţ�ii se folosesc de
ţ�ipatul la copiii lor. Ei ş� tiu, conş� tient sau inconş� tient, că această rută
neurală le va alina durerea ş� i î�i va aduce la un nivel oarecare de plă-
cere pe moment.
Oricare ar fi strategia, dacă noi doi vrem să o schimbăm, trebuie

să trecem prin ş� ase paş� i simpli al căror rezultat constă î�n găsirea
unei modalităţ�i mai simple ş� i mai î�nsufleț�itoare de a scăpa de du-
rere ş� i de a obţ�ine plăcere, modalităţ�i care să fie mai eficace ş� i mai
elegante. Aceş� ti ş� ase paş� i ai NAC î�ţ�i vor arăta cum să creezi o rută
principală care să te scoată din durere ş� i să te aducă la plăcere
fără niciun ocoliş� care să te priveze de putere. Aceş� tia sunt:
PASUL PRINCIPAL NAC 1:

Decide ce vrei cu adevărat şi ce te împiedică
să obţii acel lucru acum
Ai fi surprins de câţ� i de mulţ� i oameni au venit la mine pentru
sesiuni de terapie privată ş� i când i-am î�ntrebat ce vor, ei petre-
ceau douăzeci de minute spunându-mi ce nu voiau sau ce nu mai
voiau să î�ntâlnească. Trebuie să ne amintim că, î�n viaţ� ă, noi căpă-
tăm lucrurile asupra cărora ne concentrăm. Dacă vom continua
să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care nu ni le dorim, vom
avea ş� i mai mult parte de ele. Primul pas în producerea orică-
rei schimbări este să hotărăşti ce vrei astfel încât să ai ceva
în direcţia căruia să te mişti. Cu cât poţ� i să fii mai specific refe-
ritor la ceea ce vrei, cu atât vei avea mai multă claritate ş� i cu atât
mai mare va fi puterea de care vei dispune pentru a obţ� ine mai
repede ceea ce vrei.
Noi trebuie de asemenea să aflăm ce ne î�mpiedică să obţ�inem
ceea ce vrem. Invariabil, ceea ce ne î�mpiedică să operăm schimbarea
este că asociem mai multă durere acţ�iunii de a realiza o schimbare
decât faptului de a rămâne pe loc. Fie avem un crez de tipul: „Dacă mă
schimb, voi avea parte de durere”, fie ne temem de necunoscutul pe
care schimbarea î�l poate aduce.
Ştiința condiționǎrii neuro-asociative 175

Creează efectul de pârghie: asociază o durere
enormă cu faptul de a nu te schimba acum şi o
plăcere enormă cu experienţa de a te schimba acum
Cei mai mulţ�i oameni ş� tiu că vor î�ntr-adevăr să se schimbe ş� i totuş� i
nu se pot forţ�a să o facă! Dar de regulă, schimbarea nu este o
problemă de capacităţi; ea este aproape de fiecare dată o pro-
blemă de motivaţie. Dacă cineva ne-ar pune o armă la tâmplă ş� i ar
spune: „Ar fi cazul să ieş� i din starea asta de depresie ş� i să î�ncepi să
te simţ�i fericit acum”, sunt sigur că fiecare dintre noi ar putea să
găsească un fel de a-ș� i schimba starea emoţ�ională î�ntr-o clipă, î�n
aceste î�mprejurări.
Dar, după cum am spus, problema este că schimbarea este ade-
sea un ar trebui ş� i nu un trebuie. Sau este un trebuie, dar este un
trebuie pentru „î�ntr-o bună zi.” Singurul fel în care vom reuşi o
schimbare acum este dacă vom crea o senzație de urgenţă care
este atât de intensă, încât suntem constrânşi să mergem până
la capăt. Aş� adar, dacă vrem să creăm schimbare, noi trebuie să î�n-
ţ�elegem că problema nu este dacă putem să o facem, ci mai degrabă
dacă o vom face. Î�ntrebarea dacă o vom face sau nu se rezumă la
nivelul motivaţ� iei noastre care la rândul său se rezumă la acele
două puteri gemene ce ne modelează viaţ�a, durerea ş� i plăcerea.
Fiecare schimbare pe ai realizat-o vreodată î�n viaţ�a ta este re-
zultanta schimbării neuro-asocierilor tale despre ceea ce î�nseamnă
durere ş� i ceea ce î�nseamnă plăcere. Totuş� i, de multe ori ne vine
greu să ne determinăm pe noi î�nş� ine să ne schimbăm deoarece
avem emoţ�ii mixte referitoare la schimbare. Pe de o parte, vrem să
ne schimbăm. Nu vrem să facem cancer de la fumat. Nu vrem să ne
pierdem relaţ�iile personale pentru că nu ne controlăm furia.
Nu vrem ca propriii noş� tri copii să se simtă neiubiţ�i pentru că
noi suntem aspri cu ei. Nu vrem să ne simţ�im deprimaţ�i pentru tot
restul vieţ�ii noastre din cauza a ceva ce s-a î�ntâmplat î�n trecutul
nostru. Nu vrem să ne mai simţ�im ca niş� te victime.
Pe de altă parte, ne temem de schimbare. Ne î�ntrebăm: „Dar
dacă nu mai fumez ţ�igări, mor oricum de cancer ş� i am pierdut plă-
cerea pe care mi-o dădeau ţ� igările?” Sau: „Dar mă debarasez de
acest sentiment negativ î�n legătură cu violul ş� i mi se î�ntâmplă din
nou?” Noi avem emoţ�ii mixte î�n care asociem cu schimbarea atât du-
rere, cât ş� i plăcere. Acest lucru ne determină creierul să fie nesigur de
ceea ce are de făcut ş� i ne î�mpiedică să ne utilizăm toate resursele
pentru a opera genul de schimbări care se pot petrece î�ntr-o clipă, la
propriu, dacă fiecare strop din fiinţ�a noastră ar fi dedicat lor.
Cum schimbăm direcţ�ia acesteia? Unul dintre lucrurile care î�i
face pe toţ�i să schimbe direcţ�ia este atingerea unui prag al durerii.
Asta î�nseamnă să simţ�i durere la un nivel atât de intens, î�ncât ş� tii că
trebuie să te schimbi acum − un punct î�n care creierul tău spune: „M-am
săturat; nu mai pot să petrec nicio zi, nici măcar o clipă trăind sau
simţ�indu-mă î�n felul acesta.”
Ai î�ncercat asta, spre exemplu, î�ntr-o relaţ�ie personală? Ai re-
zistat, era dureros ş� i chiar nu erai fericit, dar ai rămas î�n aceasta
chiar ş� i aş� a. De ce? Tu ai raţ�ionat că se va î�mbunătăț�i fără să faci
nimic pentru a o face mai bună. Dacă aveai parte de o durere atât de
mare, de ce nu ai plecat? Chiar dacă erai nefericit, teama ta de necu-
noscut a fost o forţ�ă de motivare mult mai puternică. Este posibil să
fi gândit „Mda, sunt nefericit acum, dar dacă părăsesc persoana asta
ş� i nu mai găsesc pe nimeni după aceea? Cel puţ�in ş� tiu cum să fac
faţ�ă durerii pe care o simt acum.”
Genul acesta de gândire este cea care î�i î�mpiedică pe oameni să
opereze schimbări. Totuş� i, î�n cele din urmă, î�ntr-o zi, durerea de a
te afla î�n acea relaţ�ie negativă a devenit mai mare decât teama ta de
necunoscut, aş� a că ai atins un prag ş� i ai făcut schimbarea. Poate că
ai făcut acelaş� i lucru cu corpul tău, când ai hotărât, î�n cele din urmă,
că nu puteai să mai petreci î�ncă o zi fără să faci ceva î�n legătură cu
greutatea ta î�n exces. Poate că experienţ�a care te-a î�mpins, î�n cele
din urmă, dincolo de limite a fost eş� ecul tău de a te putea strecura
î�n perechea ta preferată de blugi sau senzaţ�ia „coapselor tale tună-
toare” care se lovesc una de cealaltă î�n timp ce urci legănându-te ca
o raţ�ă un rând de scări! Sau simpla vedere a pliurilor umflate de
carne î�n exces care-ț�i atârnă î�n părț�i!
DIETA ALPO
De curând, o femeie care lua parte la un seminar mi-a povestit despre

strategia sa sigură pe care a elaborat-o pentru a da jos kilogramele ne-
dorite. Ea şi o amică şi-au luat de nenumărate ori angajamentul de a
slăbi, dar de fiecare dată nu reuşeau să se ţină de cuvânt. În cele din
urmă, amândouă au ajuns în punctul în care era obligatoriu să slăbească.
Bazându-se pe ceea ce le învăţasem eu, ele aveau nevoie de un efect de
pârghie ca să se împingă dincolo de limită. Trebuiau să facă nerespecta-
rea promisiunii mai dureroasă decât orice îşi puteau imagina.
Au decis să-şi promită una celeilalte şi unui grup de amici că dacă
nu-şi onorează promisiunea de data aceasta, fiecare dintre ele va trebui
să mănânce o cutie întreagă de mâncare pentru câini Alpo! Aşadar, pen-
tru a elimina orice urmă de poftă, aceste două femei întreprinzătoare i-au
anunțat pe toți şi şi-au ţinut cutiile la vedere tot timpul ca un avertisment
constant. Ea mi-a spus că atunci când începeau să simtă junghiuri de foa-
me, ridicau cutia şi citeau eticheta. Cu ingrediente care lăudau „bucăţi
de carne de cal”, ele nu au găsit dificil să-şi menţină angajamentul. Şi-au
atins obiectivul fără nicio problemă!
O pârghie este un dispozitiv pe care noi î�l utilizăm pentru a ridica

sau a miş� ca greutăţ�i colosale pe care nu le-am putea mânui altfel.
Efectul de pârghie este absolut crucial î�n crearea oricărei schim-
bări, pentru a te elibera pe tine î�nsuţ�i de poveri comportamentale
precum fumatul, alcoolismul, mâncatul î�n exces, î�njuratul sau tipa-
re emoț� ionale cum ar fi sentimentele de deprimare, î�ngrijorare,
teamă sau insuficienț� ă − la alegere. Schimbarea presupune mai
mult decât simpla stabilire a cunoaş� terii faptului că ar trebui să te
schimbi. Î�nseamnă să ş� tii la cel mai adânc nivel emoţ�ional ş� i la cel

mai elementar nivel senzorial că trebuie să te schimbi. Dacă ai î�ncercat
de multe ori să operezi o schimbare ş� i nu ai reuş� it, asta î�nseamnă pur
ş� i simplu că nivelul de durere al eşecului de a te schimba nu este
suficient de intens. Nu ai atins pragul, supremul efect de pârghie.
Când mă ocupam de terapie privată, era imperativ să găsesc
punctul celui mai mare efect de pârghie pentru a ajuta oamenii să
facă î�ntr-o ş� edinţ�ă schimbări pe care anii de terapie nu reuş� iseră să
le realizeze. Î�ncepeam fiecare ş� edinţ�ă spunând că nu puteam să lu-
crez cu niciunul dintre cei care nu erau hotărâţ�i să se schimbe pe
loc. Unul dintre motive era că solicitam 3 000 de dolari pentru o
ş� edinţ�ă ş� i nu voiam ca ei să-ş� i investească banii dacă nu urmau să
obţ� ină pe deplin rezultatul faţ� ă de care se angajaseră astăzi, î�n
această ş� edinţ�ă unică. De multe ori, oamenii aceş� tia veneau cu avi-
onul din vreun alt colţ� al ţ�ării. Gândul că i-aş� putea trimite acasă
fără să le cercetez problema î�i motiva pe clienţ�ii mei să petreacă cel
puţ�in jumătate de oră convingându-mă că ei erau î�ntr-adevăr dedi-
caţ�i ş� i că ar face orice pentru a se schimba acum. Având genul acesta
de pârghie, crearea schimbării a devenit o chestiune de rutină. Pen-
tru a-l parafraza pe filosoful Nietzsche, cel care are un de ce suficient
de puternic poate să î�ndure aproape orice cum. Eu am descoperit că
20% din orice schimbare constă î�n a ş� ti cum; dar 80% constă î�n a ş� ti
de ce. Dacă strângem un set de motive suficient de puternice pentru
schimbare, noi putem schimba î�ntr-un minut ceva ce nu am reuş� it
să schimbăm timp de ani î�ntregi.
Daţi-mi o pârghie suficient de lungă

Şi un punct de sprijin suficient de puternic.
Voi putea să mişc pământul de unul singur.
− Arhimede
Cel mai bun efect de pârghie pe care îl poţi crea pentru tine
însuţi este durerea care vine din interior, nu din afară. Să ştii
că nu ai reuşit să te ridici la înălţimea propriilor standarde
pentru viaţa ta este durerea supremă. Dacă nu reuş� im să acţ�io-

năm î�n conformitate cu propria noastră imagine despre noi î�nş� ine,
dacă comportamentele noastre nu sunt consecvente cu standardele
noastre − cu identitatea pe care o fixăm pentru noi î�nş� ine − atunci
prăpastia dintre acţ�iunile noastre ş� i cine suntem ne determină să
facem o schimbare.
Efectul de pârghie obţ�inut prin evidenţ�ierea unei inconsecven-
ț�e î�ntre standardele cuiva ş� i comportamentul său poate fi incredibil
de eficace î�n a-l presa să se schimbe. Nu este doar presiunea exerci-
tată asupra lui din lumea exterioară, ci presiunea clădită de el din
interior. Una dintre cele mai puternice forţe ale personalității
umane este motivaţia de a menţine integritatea propriei noas-
tre identităţi.
Motivul pentru care atât de mulţ�i dintre noi par să fie contra-
dicţ�ii ambulante este pur ş� i simplu că noi nu recunoaş� tem niciodată
inconsecvenț�ele drept ceea ce sunt. Dacă vrei să ajuţ�i pe cineva, nu
vei obţ�ine acces la acest gen de „pârghie” spunându-le că se î�nş� ală
sau evidenţ�iind că sunt inconsecvenț�i, ci mai degrabă punându-le
î�ntrebări care î�i fac să-ş� i dea seama singuri de propriile inconsec-
venț�e. Aceasta este o pârghie mult mai puternică decât faptul de a
ataca pe cineva. Dacă î�ncerci să exerciţ�i doar presiune externă, ei
vor î�mpinge î�n sens invers, î�nsă este aproape imposibil să reziş� ti
presiunii interne.
Genul acesta de presiune este un instrument valoros pe care să
î�l foloseş� ti asupra ta. Mulţ�umirea de sine generează stagnarea; dacă
nu eş� ti extrem de nemulţ�umit cu actualul tău tipar de comportare,
nu vei fi motivat să realizezi schimbările care sunt necesare. S-o
recunoaş� tem; animalul uman răspunde la presiune.
Aş� a că de ce nu s-ar schimba o persoană atunci când simte ş� i
ş� tie că ar trebui să se schimbe? Ea asociază mai multă durere cu
realizarea schimbării decât cu a nu se schimba. Pentru a schim-
ba pe cineva, inclusiv pe noi î�nş� ine, noi trebuie pur ş� i simplu să in-
versăm asta astfel î� n cât să fie incredibil de dureros să nu ne
schimbăm (dureros dincolo de pragul nostru de toleranţ�ă), iar ideea

de a ne schimba să fie atrăgătoare ş� i plăcută!
Pentru a obţ�ine un efect de pârghie adevărat, adresează-ţ�i ţ�ie
î�nsuţ�i î�ntrebări care generează durere: „Cât mă va costa dacă nu mă
schimb?” Cei mai mulţ�i dintre noi sunt prea preocupaţ�i să estimeze
costul schimbării. Dar care este preţ�ul dacă nu ne schimbăm? Î�n-
treabă-te: „Până la urmă, ce voi rata î�n viaţ�a mea dacă nu fac schim-
barea? Cât mă costă deja mental, emoţ� i onal, fizic, financiar,
spiritual?” Fă ca durerea de a nu te schimba să î�ţ�i pară atât de reală,
atât de intensă, atât de imediată, î�ncât să nu mai poţ�i amâna deloc
efectuarea acelei acţ�iuni.
Dacă asta nu î�ţ�i oferă un efect de pârghie suficient de mare,
concentrează-te asupra felului î�n care î�i afectează pe cei dragi ţ�ie, pe
copiii tăi ş� i pe alţ�i oameni de care eş� ti ataş� at. Mulţ�i dintre noi vom
face mai mult pentru ceilalţ�i decât vom face pentru noi î�nş� ine. Aş� a că
imaginează-ţ�i î�n detalii clare cât de mult î�i va afecta negativ eş� ecul
tău de a te schimba pe oamenii cei mai importanţ�i pentru tine.
Cel de-al doilea pas este de a utiliza î�ntrebări de asociere a plă-
cerii ca să te ajute să cuplezi acele senzaţ� ii pozitive cu ideea de
schimbare. Î�ntreabă-te: „Dacă chiar mă schimb, cum mă va face lu-
crul acesta să mă simt î�n legătură cu mine î�nsumi? Ce tip de impuls aş�
putea crea dacă schimb asta î�n viaţ�a mea? Ce alte lucruri aş� putea să
realizez dacă realmente aş� efectua această schimbare astăzi? Cum se
vor simţ�i familia ş� i prietenii mei? Cu cât aş� fi mai fericit acum?”
Cheia este aceea de a obţ�ine o mulţime de motive sau, î�ncă ş� i mai
bine, motive suficient de puternice pentru ca schimbarea să aibă loc
imediat, nu cândva î�n viitor. Dacă nu eş� ti motivat să realizezi schim-
barea acum, nu ai, î�n realitate, un efect de pârghie.
Acum că ai asociat î�n sistemul tău nervos durerea cu lipsa
schimbării ş� i plăcerea cu efectuarea schimbării, eş� ti motivat să cre-
ezi o schimbare, poţ�i continua spre cel de al treilea pas principal al
NAC…

Întrerupe tiparul limitativ
Pentru a ne simţ�i î�ntr-un anume fel î�n mod constant, noi elaborăm
structuri caracteristice de gândire, focalizându-ne pe aceleaş� i ima-
gini ş� i idei, adresându-ne aceleaş� i î�ntrebări nouă î�nş� ine. Dificulta-
tea este că majoritatea oamenilor vor un rezultat nou, dar continuă
să acţ�ioneze î�n acelaş� i fel. Am auzit cândva spunându-se că definiţ�ia
nebuniei este „să faci aceleaş� i lucruri î�n repetate rânduri ş� i să te
aş� tepţ�i la rezultate diferite.”
Te rog să nu mă î�nţ�elegi greş� it. Nu este nimic î�n neregulă cu
tine; nu ai nevoie să fii „reparat.” (Ş� i î�ţ�i sugerez să eviţ�i orice persoa-
nă care utilizează aceste metafore pentru a te descrie!) Resursele
de care ai nevoie pentru a schimba orice î�n viaţ�a ta se găsesc î�năun-
trul tău chiar acum. Doar că ai un set de neuro-asocieri care te î�m-
piedică de regulă să-ţ�i utilizezi potenţ�ialul complet. Ceea ce trebuie
să faci este să-ţ�i reorganizezi rutele neurale astfel î�ncât acestea să te
î�ndrume î�n mod constant mai mult î�n direcţ�ia dorinţ�elor tale ş� i nu
î�n cea a frustrărilor ş� i temerilor tale.
Pentru a obţ�ine rezultate noi î�n vieţ�ile noastre nu putem pur ş� i
simplu să ş� tim ce vrem ş� i să creăm un efect de pârghie pentru noi
î�nş� ine. Noi putem să fim foarte motivaţ�i pentru a ne schimba, dar
dacă vom continua să facem aceleaş� i lucruri, să acţ�ionăm î�n ace-
leaş� i tipare inadecvate, vieţ�ile noastre nu se vor schimba ş� i nu vom
simţ�i altceva decât din ce î�n ce mai multă durere ş� i frustrare.
Ai văzut vreodată o muscă ajunsă prizonieră î�ntr-o cameră? Ea
caută imediat lumina, aş� a că se î�ndreaptă spre fereastră, lovindu-se
î�n repetate rânduri de geam, uneori timp de ore î�ntregi. Ai observat
vreodată oameni care fac asta? Ei sunt foarte motivaţ�i să se schim-
be: au un efect de pârghie intens. Dar toată motivaţ�ia din lume nu te
va ajuta dacă î�ncerci să zbori afară printr-o fereastră î�nchisă. Trebu-
ie să-ţ�i schimbi abordarea. Musca are o ş� ansă doar dacă dă î�napoi ş� i
se uită după o altă ieş� ire.
Dacă noi doi derulăm acelaş� i tipar î�nvechit, vom obţ�ine aceleaş� i
rezultate î�nvechite. Albumele de discuri creează aceleaş� i sunete î�n
mod constant datorită tiparului lor, canalul continuu î�n care este
codificat sunetul. Dar ce s-ar î�ntâmpla dacă î�ntr-o zi aş� ridica discul
tău, aş� lua un ac ş� i aş� zgâria î�nainte ş� i î�napoi de zeci de ori? Dacă fac
asta de suficiente ori, există un punct î�n care tiparul este atât de
tare î�ntrerupt, î�ncât discul nu va mai cânta niciodată î�n acelaş� i fel.
Î�n mod asemănător, simpla î�ntrerupere a tiparelor limitative emoţ�io-
nale sau de comportament ale cuiva î�i poate schimba complet viaţ�a
deoarece, uneori, asta creează de asemenea un efect de pârghie ş� i
doar cu aceş� ti doi paş� i poţ�i schimba practic orice. Paş� ii suplimentari
ai NAC sunt doar o modalitate de a te asigura că schimbările durează
ş� i că tu dezvolţ�i alegeri noi care sunt plăcute ş� i insufleț�itoare.
Am realizat o î�ntrerupere amuzantă a unui tipar, de curând, la
unul dintre seminarele mele Putere nemărginită î�n Chicago. Un băr-
bat pretindea că el chiar î�ş�i dorea să scape de obiceiul său de a con-
suma ciocolată, dar mie mi-a fost limpede că el avea parte de foarte
multă plăcere de pe urma identităţ�ii sale de „dependent de ciocola-
tă.” De fapt, purta până ş� i un tricou care declara „Vreau totul pe
lume, dar mă voi mulţ�umi cu ciocolată.” Asta oferea dovezi solide că
acest bărbat, deş� i era posibil să-ş� i fi dorit să î�nceteze să mănânce
ciocolată, avea de asemenea o doză mare de „beneficii indirecte”
care să î�i menț�ină obiceiul.
Uneori, oamenii vor să creeze o schimbare deoarece un tipar
comportamental sau emoţ�ional le provoacă durere. Dar este posibil
ca ei să profite chiar de pe urma lucrului pe care î�ncearcă să-l
schimbe. Dacă o persoană se răneş� te, spre exemplu, ş� i apoi toată
lumea î�ncepe să-i facă brusc toate poftele, oferindu-i foarte multă
atenţ�ie, aceasta ar putea să descopere că rănile nu i se vindecă chiar
aş� a de repede. Deş� i aceasta vrea să scape de durere, inconş� tient î�ş�i
doreş� te mai mult din plăcerea de a ş� ti că oamenilor le pasă.
Tu poţ�i să faci totul cum trebuie, dar dacă „beneficiul indirect”
este prea puternic, te vei surprinde revenind la vechile obiceiuri.
Cineva care obţ�ine beneficii indirecte are emoţ�ii amestecate î�n ceea
ce priveş� te schimbarea. Persoana aceea spune că vrea să se schim-

be, dar crede frecvent la nivel subconş� tient că menţ�inerea vechiului
tipar comportamental sau emoţ�ional î�i oferă ceva ce nu ar putea
obţ�ine î�n nici un alt mod. Astfel, aceasta nu este dispusă să abando-
neze starea de deprimare, chiar dacă este dureroasă. De ce? Pentru
că, spre exemplu, starea de deprimare le aduce atenţ�ie. Aceasta nu
vrea să se simtă deprimată, dar vrea cu disperare atenţ�ie. Î�n final,
nevoia de atenţ�ie câş� tigă ş� i persoana rămâne deprimată. Nevoia de
atenţ�ie este doar unul dintre exemplele de beneficiu indirect. Pen-
tru a soluţ�iona asta, noi trebuie să î�i furnizăm persoanei suficient
efect de pârghie î�ncât ea să fie nevoită să se schimbe, dar trebuie de
asemenea să-i arătăm o nouă modalitate de a-ş� i satisface nevoile.
Deş� i sunt sigur că la un nivel oarecare bărbatul acesta ş� tia că
trebuie să scape de ciocolată, sunt de asemenea destul de sigur că
ş� tia că putea să folosească această oportunitate pentru a obţ� ine
destul de multă atenţ�ie. De fiecare dată când există beneficiul indi-
rect, tu trebuie să măreş� ti efectul de pârghie, aş� a că eu am hotărât
că o î�ntrerupere masivă a tiparului avea să creeze efectul de pârghie
necesar. „Domnule!” am exclamat eu. „Î�mi spuneţ�i că sunteţ�i pregătit
să renunţ�aţ�i la ciocolată. Asta e grozav. Există doar un singur lucru pe
care aş� vrea să-l faceţ�i î�nainte ca noi să eliminăm acel tipar vechi pen-
tru totdeauna.” El a î�ntrebat: „Care este?” Eu am zis: „Pentru a vă
aduce corpul î�n condiţ�ia potrivită, pe parcursul următoarelor nouă
zile dvs. nu trebuie să mâncaţ� i nimic altceva decât ciocolată. Nu
aveţ�i voie să puneţ�i gura pe nimic altceva decât pe ciocolată.”
Persoanele din public au î�nceput să chicotească ş� i omul s-a ui-
tat la mine cu î�ndoială. „Pot să beau?” a î�ntrebat el. „Da”, am zis eu,
„puteț�i să beț�i apă. Patru pahare pe zi — dar asta e tot. Tot restul
trebuie să fie ciocolată.” El a ridicat din umeri ş� i a râs forţ�at. „Î�n regu-
lă, Tony, dacă asta vrei tu. Eu pot să fac asta fără să mă schimb. Î�mi
pare rău că te fac de râs!” Am zâmbit ş� i am continuat seminarul.
Ar fi trebuit să vezi ce s-a î�ntâmplat după aceea! Ca prin minu-
ne, zeci de batoane de ciocolată ş� i de dulciuri s-au materializat din
buzunare, poş� ete ş� i serviete ş� i i-au fost date mai departe. Până la
pauza de prânz, el fusese î�necat cu absolut toate bucăţ�ile de cioco-

lată din acea sală de conferinţ�e: Baby Ruth, Butterfingers, Snickers,
Milky Way, M&M, Almond Joys, caramele Fanny Farmer.
El mi-a atras atenţ�ia pe holul de afară. „Mulţ�umesc, Tony; e gro-
zav!” a exclamat el î�n timp ce desfăcea ş� i spărgea Hershey’s Kisses
î�n gură, hotărât să-mi demonstreze că poate „să mă î�nvingă.” Dar nu
a reuş� it să-ş� i dea seama că nu cu mine se î�ntrecea— el se î�ntrecea
cu sine î�nsuş� i! Eu nu făceam decât să-i recrutez corpul ca aliat pen-
tru a obţ�ine efect de pârghie ş� i a-i sparge tiparul.
Ai idee ce sete î�ţ�i provoacă zahărul? Până la sfârş� itul zilei, gâtul
acestui tip era absolut iritat — ş� i î�ş�i pierduse cu siguranţ�ă pasiunea
pentru ciocolată î�n timp ce oamenii continuau să-i î�ndese batoane
Krackel î�n buzunare ş� i să-i pună î�n mână Thin Mints. Pâna a doua zi
î�ş�i pierduse complet simţ�ul umorului, dar nu era î�ncă pregătit să se
dea bătut. „Mai ia puţ�ină ciocolată!” am insistat eu. El a desfăcut un
baton Three Musketeers ş� i m-a fixat cu ură.
Până î�n cea de a treia dimineaţ�ă, când s-a târât î�n sală, el arăta
ca un om care î�ş�i petrecuse î�ntreaga noapte dând la raț�e. „Cum a
fost micul dejun?” l-am î�ntrebat eu î�n timp ce lumea râdea. „Nu prea
bun”, a recunoscut el cu vocea slăbită. „Mai ia puţ�in!” am zis eu. A mai
acceptat fără tragere de inimă î�ncă o bucăţ�ică de ciocolată de la ci-
neva care stătea î�n spatele lui, dar nu a reuş� it să o desfacă sau mă-
car să se uite la ea. „Ce s-a î�ntâmplat?” l-am î�ntrebat eu. „Te-ai
săturat?” El a dat din cap. „Hai, tu eş� ti campionul ciocolatei!” l-am
î�ntărâtat. „Ia puţ�ină! Nu e ciocolata cea mai grozavă? Ce zici de niş� te
batoane Mounds? Ş� i de niş� te Peanut M&M? Ş� i o cutie î�ntreagă de
ciocolată de casă Rocky Road? Nu-i aş� a că o poţ�i gusta? Nu-ţ�i lasă
gura apă?”
Cu cât vorbeam mai mult, cu atât devenea el mai verde. „Ia î�ncă
puţ�in!” am zis eu ş� i î�n final el a explodat: „NU MĂ� POŢ� I OBLIGA!”
Publicul a râs gălăgios î�n vreme ce bărbatul î�ș�i dădea seama ce a zis.
„Atunci, î�n regulă. Aruncă dulciurile ş� i ia loc.”
Mai târziu, m-am î�ntors la el ş� i l-am ajutat să selecteze alterna-

tive insufletitoare la ciocolată, formulând câteva rute noi spre plă-
cere care î�i confereau mai multă putere ş� i care nu presupuneau ca
el să consume ceva despre care ş� tia că nu î�i face bine. După aceea,
am î�nceput să lucrez realmente cu el, condiţ�ionând noile asocieri ş� i
ajutându-l să-ş� i î�nlocuiască vechea dependenţ�ă cu o varietate de
comportamente sănătoase: respiraţ�ie pentru putere, sportul, ali-
mentele bogate î�n apă, combinarea corectă a alimentelor ş� i aş� a mai
departe*.
Am creat efect de prâghie pentru acest tip? Sigur! Dacă î�i poţ�i
provoca unei persoane durere î�n corp, obț�ii un efect de pârghie in-
contestabil. Aceasta va face orice pentru a scăpa de durere ş� i a simţ�i
plăcere. Simultan, i-am spart tiparul. Toţ�i ceilalţ�i î�ncercau să-l facă
să înceteze să mai mănânce ciocolată. Eu i-am cerut să o mănânce!
Acesta a fost un lucru la care nu s-a aş� teptat deloc ş� i i-a î�ntrerupt pe
deplin tiparul. El a asociat rapid senzaţ�ii atât de dureroase cu ideea
de a consuma ciocolată, î�ncât a fost creată peste noapte o nouă rută
neurală ş� i vechea sa „Autostradă Hershey” a fost bombardată, deve-
nind de nerecunoscut.
Pe vremea când făceam terapie privată, oamenii veneau să mă
vadă, luau loc î�n biroul meu ş� i î�ncepeau să-mi spună î�n ce consta
problema lor. Ei spuneau. „Problema mea este…” ş� i apoi izbucneau
î�n lacrimi, pierzându-ş� i controlul. Imediat ce se î�ntâmpla asta, mă
ridicam î�n picioare ş� i strigam: „SCUZAŢ� I-MĂ� !” Asta î�i făcea să tresară
ş� i apoi eu continuam cu „Nu am î�nceput î�ncă!” De obicei, ei răspun-
deau: „O, î�mi pare foarte rău.” Ş� i î�ş�i schimbau imediat stările emoţ�io-
nale ş� i î�ş�i recăpătau controlul. Era extrem de amuzant! Oamenii
aceş� tia care simţ�eau că nu au niciun control asupra vieţ�ii lor dove-
deau imediat că ş� tiau deja exact cum să schimbe felul î�n care se
simţ�eau!
* Află mai multe despre aceste principii în cartea Putere nemărginită, capito-
lul 10: Combustibilul excelenței – energia.
Unul dintre cele mai bune moduri de a î�ntrerupe tiparul cuiva

este să faci lucruri la care acesta nu se aş� teaptă, lucruri care sunt
radical diferite de ceea ce au î�ntâlnit î�nainte. Gândeş� te-te la câteva
dintre modalităţ�ile î�n care î�ţ�i poţ�i î�ntrerupe propriile tipare. Zăbo-
veș� te o clipă pentru a născoci câteva dintre cele mai plăcute ş� i tul-
burătoare moduri prin care poţ� i î�ntrerupe un tipar î�n care eş� ti
frustrat, î�ngrijorat sau copleş� it.
Data viitoare când î�ncepi să te simţ�i deprimat, sari î�n sus, pri-
veş� te cerul ş� i strigă pe cel mai idiot ton al vocii tale: „A-L-E-L-U-I-A!
Azi nu-mi miros picioarele!” O miş� care idioată ş� i caraghioasă ca
asta î�ţ�i va deplasa cu siguranţ�ă atenţ�ia, î�ţ�i va schimba dispoziţ�ia ş� i
cu siguranţ�ă că va schimba dispoziţ�iile tuturor celor din jurul tău pe
măsură ce aceş� tia vor î�ncepe să î�nţ�eleagă că nu mai eş� ti deprimat
— doar caraghios!
Dacă mănânci î�n exces î�n mod regulat ş� i vrei să te opreş� ti, î�ţ�i voi
oferi o strategie care va funcţ�iona î�n mod sigur, dacă eş� ti dispus să
î�ţ�i iei angajamentul pentru ea. Data viitoare când te afli î�ntr-un re-
staurant mâncând î�n exces, fă un salt î�n mijlocul î�ncăperii, arată cu
degetul spre scaunul tău ş� i strigă cât te ț�in plămânii, „PORC!” Î� ţ�i
garantez că dacă faci asta de trei sau de patru ori î�ntr-un loc public,
nu vei mai mânca î�n exces! Vei asocia prea multă durere cu acest
comportament! Pur ş� i simplu aminteş� te-ţ�i: cu cât va fi mai scandaloa-
să abordarea ta pentru a sparge un tipar, cu atât va fi mai eficace.
Una dintre distincţ� iile-cheie pentru î�ntreruperea unui tipar
este că trebuie să o faci î�n clipa î�n care se produce tiparul. Trecem
î�n fiecare zi prin î�ntreruperi de tipare. Atunci când spui „mi-am
pierdut ş� irul gândurilor”, tu anunţ�i că ceva sau cineva ţ�i-a î�ntrerupt
tiparul de concentrare. Ai fost vreodată implicat î�ntr-o conversaţ�ie
profundă cu un amic, cineva te-a î�ntrerupt pentru o clipă ş� i apoi ai
revenit î�ntrebându-te „Unde eram?” Sigur că ț�i s-a î�ntâmplat, iar
acesta este un exemplu clasic de î�ntrerupere a unui tipar.
Reț�ine, dacă vrem să creăm schimbare ş� i am î�nvăţ�at î�n trecut să
obţ�inem plăcere urmând o rută ocolitoare care include o serie de
consecinţ�e negative, este nevoie să spargem acel tipar vechi. Trebuie

să-l bruiem până devine imposibil de recunoscut, să găsim un tipar
nou (iar acesta este următorul pas) ş� i să î�l condiţ�ionăm î�n repetate
rânduri până se transformă î�n abordarea noastră constantă.
CUM SĂ SPARGI TIPARELE LIMITATIVE

ALE SENTIMENTELOR ŞI ACŢIUNII
Din nou, este adesea adevărat că î�ntreruperea unui tipar de suficiente
ori poate schimba aproape pe oricine. O modalitate simplă de a
sparge un tipar este prin bruierea senzaţiilor pe care le asociem
cu amintirile noastre. Singurul motiv pentru care suntem supăraţ�i
este acela că ne reprezentăm lucrurile î�ntr-o anumită manieră î�n
minţ�ile noastre. Spre exemplu, dacă ş� eful tău ţ�ipă la tine ş� i tu reiei
experienţ�a aceea î�n minte pentru tot restul zilei, imaginându-ţ�i cum
el sau ea ţ�ipă la tine î�n repetate rânduri, atunci te vei simţ�i din ce î�n
ce mai prost. De ce ai permite experienţ�ei să te afecteze î�n continu-
are? De ce să nu iei pur ş� i simplu această î�nregistrare din mintea ta
ş� i să o zgârii de atât de multe ori, î�ncât nu vei mai putea simţ�i acele
sentimente de aici î�nainte? Probabil că ai putea chiar să o faci
amuzantă!
Î�ncearcă asta chiar acum făcând următoarele: gândeş� te-te la o
situaţ�ie care te face să te simţ�i trist, frustrat sau furios. Acum, efec-
tuează primii doi paş� i ai NAC, pe care i-am acoperit deja. Dacă acum
te simţ�i prost î�n legătură cu situaţ�ia, cum ai vrea să te poţ�i simţ�i? De
ce vrei să te simţ�i î�n felul acela? Ceea ce te-a î�mpiedicat să te simţ�i
î�n felul acela sunt senzaţ�iile pe care le-ai asociat cu această situaţ�ie.
Nu ar fi minunat dacă te-ai putea simţ�i bine î�n legătură cu ea? Acum
obţ�ine un efect de pârghie asupra ta. Dacă nu schimbi felul î�n care
te simţ�i referitor la această situaţ�ie, cum vei continua să te simţ�i?
Pariez că destul de prost! Vrei să plăteş� ti acel preţ� ş� i să porţ�i conti-
nuu după tine aceste senzaţ�ii negative sau supărări pe care le ai la
adresa acestei persoane sau situaţ�ii? Dacă te-ai schimba acum, nu-i
aş� a că te-ai simţ�i mai bine?
TIPARUL DE BRUIAJ
Ai obţ�inut un efect de pârghie suficient; acum bruiază sentimentele
care te privează de putere până când acestea nu mai apar. După ce
citeș� ti asta, efectuează paş� ii următori.
1) Vizualizează în minte situaţia care te deranja atât de
mult. Imaginează-ţ�i-o ca pe un film. Nu te simţ�i supărat î�n legătură
cu ea; urmăreş� te-o doar o dată, văzând tot ce s-a î�ntâmplat.
2) Ia aceeaşi experienţă şi transform-o într-un desen ani-
mat. Ridică-te î�n scaun cu un rânjet mare ş� i caraghios pe chip, res-
pirând din plin ş� i derulează imaginea î�napoi cât de repede poţ� i
pentru a putea vedea cum se desfăş� oară totul î�n sens invers. Dacă
cineva a zis ceva, priveş� te-l cum î�ş�i î�nghite cuvintele! Lasă filmul să
se deruleze î�napoi cu o viteză foarte mare ş� i apoi derulează-l din
nou î�nainte la o viteză ş� i mai mare. Acum schimbă culorile imagini-
lor pentru ca feţ�ele tuturor să fie colorate ca un curcubeu. Dacă
există o anumită persoană care te supără, fă-i urechile să crească
foarte mari, la fel ca ale lui Mickey Mouse ş� i fă-i nasul să crească la
fel ca al lui Pinocchio.
Fă asta de cel puţ�in 12 ori, î�nainte ş� i î�napoi, î�n lateral, zgâriind
discul reprezentării tale cu o viteză ş� i un umor extraordinare. Cre-
ează puţ�ină muzică î�n mintea ta î�n timp ce faci asta. Poate că este
cântecul tău preferat sau vreun gen de muzică din desene animate.
Cuplează aceste sunete ciudate la imaginea care te supăra anterior.
Asta va schimba cu siguranţ�ă senzaţ�iile. Cheia acestui proces este
viteza la care derulezi reprezentarea ş� i nivelul de umor ş� i exagerare
pe care î�l poţ�i asocia cu aceasta.
3) Acum gândeşte-te la situaţia care te deranja şi observă
cum te simţi acum. Dacă ai acţ�ionat î�n mod eficace, tu vei fi spart
cu uş� urinţ�ă tiparul de atâtea ori, î�ncât î�ţ�i va fi greu sau imposibil să
simţ�i din nou acele sentimente negative. Asta poate fi făcut cu lu-
crurile care te-au supărat timp de ani de zile. Este adeseori o abor-
dare mult mai eficace decât î�ncercarea de a analiza de ce-urile ş� i
raţ�iunile unei situaţ�ii, ceea ce nu schimbă senzaţ�iile pe care tu le
asociezi cu situaţ�ia.
Indiferent cât pare de simplist, bruierea î�n mod eficace a unei
situaţ�ii va funcţ�iona î�n cele mai multe cazuri, chiar ş� i acolo unde a
fost implicată trauma. De ce funcţionează asta? Deoarece toate
sentimentele noastre se bazează pe imaginile asupra cărora
ne concentrăm î�n minţ�ile noastre ş� i pe sunetele ş� i senzaţ�iile pe
care le asociem acelor imagini specifice. Pe măsură ce schimbăm
imaginile ş� i sunetele, noi schimbăm felul î�n care ne simţ�im. Condi-
ţ� ionarea acestora î�n repetate rânduri face ca revenirea î�n cadrele
vechiului tipar să fie dificilă.
O modalitate de a sparge tiparul este de a te opri pur ş� i simplu
din a face ceva, de a te opri brusc. Dacă te opreş� ti ş� i nu mai derulezi
un tipar î�n repetate rânduri, ruta neurală se va dezintegra treptat.
După ce este creată o conexiune neurală, creierul va avea tot timpul
o rută, dar dacă aceasta nu este folosită, va fi ş� tearsă. La fel cum se
î�ntâmplă cu orice altceva, dacă nu o foloseş� ti, î�ncepi să o pierzi.
Acum că ai spart tiparul care te ţ�inea pe loc, ai spaţ�iul disponibil
pentru…

CREEAZĂ O ALTERNATIVĂ NOUĂ,
ÎNSUFLEȚITOARE
Cel de-al patrulea pas este absolut important pentru a punele bazele
schimbării pe termen lung. De fapt, eşecul majorităţii oamenilor
de a găsi o modalitate alternativă de a scăpa de durere şi de a
încerca sentimente de plăcere este motivul principal pentru
care tentativele de a se schimba ale celor mai mulţi oameni
sunt doar temporare. Mulţ�i oameni ajung î�n punctul î�n care trebuie
să se schimbe, î�n care schimbarea este obligatorie deoarece asocia-
ză foarte multă durere vechiului lor tipar ş� i asociază plăcere ideii de
a se schimba. Ei chiar î�ş�i î�ntrerup tiparele. Dar după aceea, nu au
nimic cu care să î�nlocuiască vechiul tipar!
Ț� ine minte, toate tiparele tale neurologice sunt proiectate să te
ajute să scapi de durere ş� i să obţ�ii plăcere. Aceste tipare sunt bine
stabilite ş� i chiar dacă ele ar putea să aibă efecte secundare negative,
dacă tu ai î�nvăţ�at că un obicei te poate scăpa de durere, vei reveni la
el î�n repetate rânduri din moment ce nu ai găsit nicio modalitate
mai bună de a obţ�ine sentimentele pe care ţ�i le doreş� ti.
Dacă ai urmat fiecare dintre aceş� ti paş� i, te-ai lămurit î�n legătură
cu ceea ce voiai ş� i ce te î�mpiedica să obţ�ii acel ceva, ai obţ�inut un
efect de pârghie asupra ta, ai î�ntrerupt tiparul ş� i acum trebuie să
umpli golul cu un nou set de alegeri care î�ţ�i vor oferi aceleaş� i senti-
mente plăcute fără efectele secundare negative. Odată ce te-ai lăsat
de fumat, tu trebuie să găseş� ti un nou mod sau o mulţ�ime de mo-
duri noi de a î�nlocui orice beneficii pe care le obţ�ineai de la vechiul
comportament; beneficiile vechilor sentimente sau comportamen-
te trebuie să fie reţ�inute de noile comportamente sau sentimente î�n
timp ce se elimină efectele secundare. Cu ce poţ�i î�nlocui grijile? Ce
crezi despre acţ�iunile considerabile î�n cadrul unui plan pe care î�l ai
pentru a-ţ�i atinge obiectivele? Depresia poate fi î�nlocuită cu o foca-
lizare asupra felului î�n care să-i ajuţ�i pe cei care au nevoie.
Dacă nu eş� ti sigur cum să scapi de durere ş� i cum să simţ�i plăcere
ca î�nlocuitor pentru fumat, alcoolism, griji sau alte emoţ�ii ori com-
portamente indezirabile, poţi afla simplu răspunsurile modelând
oamenii care au întors lucrurile în favoarea lor. Găseş� te persoane
care au efectuat schimbări durabile. Î�ţ�i garantez că vei descoperi că
au avut o alternativă pentru î�nlocuirea vechiului comportament.
Un bun exemplu pentru asta este prietenul meu Fran Tarkenton.
Când eu ş� i Fran am î�nceput să realizăm î�mpreună emisiunile mele
de televiziune Personal Power (Putere personală), el avea un obicei
care realmente m-a uimit. Era dependent de tutunul de mestecat.

Eram î�ntr-o ş� edinţ�ă cu Fran ş� i el î�ş�i î�ntorcea brusc capul ş� i scuipa.
Asta nu se potrivea cu imaginea mea asupra acestui bărbat puternic
ş� i elegant. Dar el făcea asta de mai bine de douăzeci de ani.
După cum avea să-mi spună Fran mai târziu, tutunul de meste-
cat era una dintre cele mai mari plăceri din viaţ�a sa. Era asemenea
celui mai bun prieten al său. Dacă se afla pe drum ş� i se simţ�ea sin-
gur, el putea să mestece tutun ş� i nu se mai simţ�ea singur. Mai mult,
el a spus odată unui grup de prieteni de-ai săi că dacă ar avea de
ales î�ntre sex ş� i mestecatul de tutun, el ar mesteca tutun! Cum ţ�i se
pare asta ca neuro-asociere falsă? El crease o rută de conexiuni care
î�l scăpa de durere ş� i î�l aducea la plăcere prin autostrada mestecatu-
lui de tutun. După ani de utilizare continuă ş� i consolidare, el crease
o linie magistrală de circulaţ�ie de la tutun la plăcere; astfel, acesta
era traseul său preferat de schimbare.
Ce l-a determinat să-ş� i schimbe comportamentul? Î�n cele din
urmă, el a câş� tigat un efect de pârghie suficient asupra lui î�nsuş� i.
Î� ntr-o zi, cu puţ�in ajutor de la „un prieten”, a î�nceput să vadă că
mestecarea tutunului era î�n contradicţ�ie flagrantă cu calitatea omu-
lui care devenise. Aceasta reprezenta o lipsă de control asupra vieţ�ii
sale ş� i cum deț�inerea controlului asupra vieţ�ii sale era una dintre
cele mai î�nalte valori ale lui Fran, acesta era un standard pe care nu
putea să-l î�ncalce. Era prea dureros să te afli î�n poziţ�ia aceea. El a
î�nceput să-ş� i direcţ�ioneze focalizarea minţ�ii spre posibilitatea can-
cerului oral. Ș� i l-a imaginat î�n culori vii până când, destul de repede,
s-a î�ndepărtat de ideea de a folosi tutun. Gustul acestuia a î�nceput
să-l dezguste. Aceste imagini l-au ajutat să câş� tige efect de pârghie
asupra lui î�nsuş� i ş� i să î�ntrerupă tiparul pe care î�l asociase anterior
cu folosirea tutunului pentru a obţ�ine plăcere.
Următoarea ş� i cea mai importantă cheie a fost aceea că Fran a
găsit noi feluri de a obţ�ine plăcere care erau chiar mai eficace decât
tutunul. El s-a concentrat asupra afacerii sale ca niciodată până
atunci ş� i a î�nceput să obţ�ină rezultate care au făcut din compania sa,
KnowledgeWare, una dintre cele mai de success companii de
software de pe Wall Street. Chiar mai puternic, acum că avea nevoie

de o nouă parteneră de viaţ�ă, el s-a hotărât să atragă una reală ş� i a
găsit femeia visurilor sale ş� i a î�nvăţ�at să obţ�ină din relaţ�ia cu ea ge-
nul de emoţ�ii ş� i sentimente pe care nu ar fi putut niciodată să le
obţ�ină din oricare altă sursă.
Adeseori, dacă doar ne î�ntrerupem vechile tipare suficient de
mult, creierele noastre vor căuta î�n mod automat un tipar de î�nlo-
cuire care să ne ofere sentimentele pe care le dorim. Acesta este
motivul pentru care persoanele care elimină î�n cele din urmă tipa-
rul fumatului câş� tigă uneori î�n greutate: creierul lor caută o nouă
modalitate de a obţ�ine aceleaş� i tipuri de senzaţ�ii plăcute ş� i acum
consumă cantităţ�i mari de mâncare pentru a le obţ�ine. Aş� adar, cheia
este ca noi să alegem î�n mod conş� tient noile comportamente sau
senzaţ�ii cu care urmează să le î�nlocuim pe cele vechi.
STUDII DESPRE TRANSFORMARE

Un studiu statistic a fost realizat de cercetătoarea Nancy Mann pentru
a evalua nivelul de reabilitare la consumatorii de droguri reinte-
graţ�i ş� i adoptarea unui comportament înlocuitor pare să joace
un rol major chiar ş� i î�n acest domeniu complex al schimbării.* Primul
grup din studiu a fost forţ�at să renunţ�e la dependenţ�a sa printr-o
presiune externă, aplicată frecvent de sistemul juridic. Aş� a cum am
discutat î�n secţ�iunea despre efectul de pârghie, presiunea externă
are rareori un impact durabil. Cum era de aş� teptat, aceş� ti bărbaţ�i
ş� i aceste femei au revenit la vechile lor obiceiuri de î�ndată ce presiunea
a fost î�nlăturată, adică imediat ce au fost eliberaţ�i din î�nchisoare.
Un al doilea grup a vrut să renunţ�e cu adevărat ş� i a î�ncercat să
facă asta pe cont propriu. Efectul lor de pârghie a fost, î�n esenţ�ă,
intern. Prin urmare, schimbările lor de comportament au durat
* Mann, Nancy, „A Diagnostic Tool with Important Implications for Treatment

of Addiction” (Un instrument de diagnostic cu puternice implicații pentru tra-
tamentul dependenței),The International Journal of the Addictions (1984).
mult mai mult, uneori chiar ş� i doi ani după angajamentul iniţ�ial.
Ceea ce a provocat o recidivă î�n cele din urmă a fost î�ndurarea unei
doze semnificative de stres. Când s-a î�ntâmplat asta, ei au revenit
frecvent la obiceiul de a consuma droguri ca modalitate de a scăpa
de durere ş� i de a obţ�ine plăcere. De ce? Pentru că nu au găsit un î�n-
locuitor pentru vechea rută neurală.
Cel de-al treilea grup şi-a înlocuit dependenţa cu o nouă
alternativă, ceva ce le oferea senzaţ�iile pe care le căutaseră de la
bun î�nceput — sau poate ceva care i-a făcut să se simtă chiar mai
bine. Mulţ�i au găsit relaţ�ii care î�i î�mplineau, iluminare spirituală, o
carieră pentru care puteau să devină complet pasionaț�i. Drept ur-
mare, mulţi nu au revenit niciodată la vechile obiceiuri de con-
sum de droguri şi majoritatea au rezistat în medie peste opt
ani î�nainte să aibă loc vreo recidivă.
Oamenii care au reuş� it să scape de obiceiul lor de a consuma
droguri au urmat primii patru paş� i ai NAC ş� i acesta este motivul
pentru care au avut atât de mult succes. Totuş� i, unii dintre ei au re-
zistat doar opt ani. De ce? Deoarece aceș� tia nu au utilizat cel de-al
cincilea pas, pasul esenț�ial al NAC.

Condiţionează noul tipar până devine constant
Condiţ�ionarea este modalitatea prin care să te asiguri că o schimba-
re creată de tine este solidă ş� i rezistă pe termen lung (Vezi capitolul
17 din Putere nemărginită: Cum să te ancorezi de succes). Cel mai
simplu mod de a condiţ�iona un lucru constă î�n a-l repeta pur ş� i sim-
plu de nenumărate ori până când este creată o rută neurologică.
Dacă găseş� ti o alternativă care oferă putere, imaginează-ţ�i că o faci
până când vezi că poţ�i scăpa de durere ş� i poţ�i obţ�ine plăcere rapid.
Creierul tău va î�ncepe să asocieze asta ca pe o nouă modalitate de a
obţ�ine acest rezultat î�n mod constant. Dacă nu faci asta, vei reveni
la vechiul tipar.
Dacă repeţ�i noua alternativă î�nsufleț�itoare de nenumărate ori

cu o intensitate emoţională extraordinară, î�ţ�i vei croi un drum ş� i,
cu î�ncă ş� i mai multe repetiţ�ii ş� i emoţ�ii, acesta va deveni o autostra-
dă spre acest nou mod de a obţ�ine rezultate ş� i va deveni o parte din
comportamentul tău obiş� nuit. Aminteşte-ţi, creierul tău nu poate
să facă diferenţa între un lucru pe care ţi-l imaginezi în culori
vii şi un lucru prin care treci efectiv. Condiţ�ionarea garantează că
tu te vei deplasa automat pe noua rută, că dacă zăreş� ti una dintre
„rampele de ieş� ire” pe care obiş� nuiai să circuli mereu, acum nu vei
face altceva decât să le depăş� eş� ti î�n viteză — ba chiar, acestea vor
deveni dificil de accesat.
Puterea condiţ� ionării nu poate fi supraestimată. Am citit de
curând că marele Larry Bird de la Boston Celtics făcea o reclamă
pentru o băutură răcoritoare î�n care trebuia să rateze o lovitură
prin săritură! El a î�nscris nouă coş� uri la rând până a reuş� it să se facă
să rateze! Atât de mult s-a condiţ�ionat pe sine î�nsuş� i de-a lungul
anilor. Atunci când mingea ajunge î�n mâinile lui, el execută automat
un tipar care are ca obiectiv trecerea mingii prin coş� . Sunt sigur că
dacă ai cerceta porţ�iunea din creierul lui Larry Bird care este asociată
cu acea miş� care, ai descoperi o rută neurală substanţ�ială. Î�nţ�elege
că noi doi putem condiţ� iona orice comportament din noi î�nş� ine
dacă facem asta repetând de suficiente ori cu o intensitate emoţ�io-
nală suficient de mare.
Următorul pas este să elaborezi un program pentru a consoli-
da noul tău comportament. Cum te poţ�i recompensa pe tine î�nsuţ�i
pentru reuş� ită? Nu aş� tepta până î�mplineş� ti un an fără fumat. Când
ai rezistat o zi, oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o recompensă! Nu aş� tepta până
slăbeş� ti treizeci ş� i cinci de kilograme. Nu aş� tepta nici măcar până
vei fi pierdut o jumătate de kilogram. Î�n clipa î�n care poţ�i da farfuria
la o parte, deş� i mai este mâncare pe ea, felicită-te pe tine î�nsuţ�i. Sta-
bileş� te o serie de obiective pe termen scurt sau de jaloane impor-
tante ş� i pe măsură ce le atingi, recompensează-te imediat. Dacă ai
fost deprimat sau î�ngrijorat, de fiecare dată când acţ�ionezi î�n loc
să-ţ�i faci griji sau de fiecare dată când zâmbeş� ti atunci când cineva
te î�ntreabă ce mai faci ş� i tu răspunzi, „Grozav,” oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o

recompensă pentru că ai î�nceput deja să operezi schimbările nece-
sare pentru a-ţ�i asigura succesul pe termen lung.
Î�n felul acesta, sistemul tău nervos î�nvaţ�ă să asocieze o mare
plăcere cu schimbarea. Oamenii care vor să slăbească nu văd întot-
deauna rezultate imediate — de obicei, pierderea unui kilogram nu
te transformă ca prin farmec î�ntr-o Elle McPherson sau î�ntr-un Mel
Gibson. Aş� a că este important să te răsplăteş� ti pe tine î�nsuţ�i de î�n-
dată ce î�ntreprinzi câteva acţ�iuni specifice sau faci orice progres
emoţ�ional pozitiv, cum ar fi alegerea de a alerga î�n jurul blocului î�n
loc să alergi la cel mai apropiat McDonalds. Dacă nu faci asta, te poţ�i
surprinde pe tine î�nsuţ� i spunând: „Bun, am slăbit o jumătate de
kilogram până acum, dar î�ncă sunt gras. Asta va dura o veş� nicie. Am
un drum atât de lung de parcurs…” Apoi, ai putea utiliza aceste eva-
luări pe termen scurt ca scuze pentru a mânca î�n exces.
Î�nţ�elegerea puterii consolidării va accelera procesul de condi-
ţ�ionare a noului tipar. De curând, am avut plăcerea să citesc o carte
excelentă pe care o recomand călduros celor care vor cu adevărat să
realizeze un studiu detaliat al condiţ�ionării. Se numeş� te Don’t Shoot
the Dog! (Să nu împuști câinele!) de Karen Pryor. Această carte expune
câteva distincţ�ii simple referitoare la modificarea comportamentu-
lui animal care se aseamănă cu propriile mele distincţ�ii câș� tigate î�n
anii de influenț�are a comportamentului uman.
Ceea ce este fascinant este cât de similari sunt oamenii î�n ceea
ce priveș� te forț�ele care ne motivează acţ�iunile. Cunoaş� terea funda-
mentelor condiţ� ionării ne dă posibilitatea să preluăm controlul
asupra acelor forț�e ş� i să creăm un destin la alegerea noastră. Putem
trăi asemenea animalelor, manipulaţ�i de î�mprejurări ş� i de cei din
jurul nostru — sau putem î�nvăţ�a din aceste legi, utilizându-le pen-
tru a ne maximiza î�ntregul potenţ�ial. Pryor vorbeş� te î�n cartea sa
despre cum a î�nvăţ�at să utilizeze durerea pentru a dresa animalele
ani la rând: biciuri ş� i un scaun pentru lei, căpăstrul pentru cai, lesa
pentru câini. Dar a î�ntâmpinat dificultăţ�i atunci când a î�nceput să
lucreze cu delfinii deoarece atunci când î�ncerca să le provoace
durere, aceş� tia se î�ndepărtau î�not! Asta a determinat-o să dezvolte

o î�nţ�elegere mai amănunţ�ită a dinamicilor dresării prin consoli-
dare pozitivă.
Nu există niciun lucru pe care antrenamentul să nu îl

poată face. Nimic nu se află în afara sferei sale de acţiune.
Poate transforma regulile imorale în reguli bune; poate să
distrugă principiile rele şi poate recrea unele bune; îi poate
înălţa pe oameni spre calitatea de îngeri.
— Mark Twain
Primul principiu organizator al oricărui tip de „Condiţ�ionare pentru

succes” este puterea consolidării. Noi doi trebuie să ş� tim că pentru a
ne putea face pe noi î�nş� ine să producem î�n mod constant orice com-
portament sau emoţ�ie, trebuie să creăm un tipar condiţ�ionat. Toate
tiparele sunt rezultatul consolidării; mai precis, cheia pentru a
crea consistenţ� ă î� n emoţ� i ile ş� i comportamentele noastre este
condiţ� ionarea.
LEGEA CONSOLIDĂRII
Orice tipar emoţional sau de comportament care este conti-
nuu consolidat va deveni un răspuns automat şi condiţionat.
Orice lucru pe care nu reuşim să-l consolidăm va dispărea în
cele din urmă.
Noi putem să ne consolidăm propriul comportament sau pe al altei

persoane prin consolidare pozitivă, adică, de fiecare dată când
realizăm comportamentul pe care î�l vrem, oferim o recompensă.
Recompensa aceea poate să fie o laudă, un dar, o nouă libertate,
etc. Sau putem folosi consolidarea negativă. Aceasta ar putea să fie
o î�ncruntare, un zgomot puternic sau chiar o pedeapsă fizică. Este
esenţ�ial să î�nţ�elegem că pedepsirea ş� i recompensarea nu sunt ace-
laş� i lucru cu consolidarea. Consolidarea înseamnă să răspunzi la
un comportament imediat după ce se ivește, în timp ce pedep-

sirea şi recompensarea pot avea loc la mult timp după aceea.
SINCRONIZAREA ESTE TOTUL

Sincronizarea adecvată este absolut esenţ�ială pentru condiţ�iona-
rea eficace. Dacă un antrenor strigă: „Grozav!” atunci când echipa
de baschet execută o manevră perfectă de blocaj ş� i ieş� ire din blocaj,
lucrul acesta are un impact mult mai mare decât dacă ar fi aş� teptat
până ar fi efectuat analiza mai târziu î�n vestiar. De ce? Pentru că
î�ntotdeauna vrem să asociem senzaţ�iile consolidării î�n tiparul care
se iveș� te.
Una dintre problemele sistemului nostru juridic este că atunci
când oamenii comit acte criminale, ei sunt pedepsiţ�i uneori abia
după câţ�iva ani. Intelectual, este posibil ca ei să cunoască motivul
pentru pedeapsa lor, dar tiparul comportamental care a generat
această problemă î�n primă instanţ�ă este î�n continuare intact — nu
a fost î�ntrerupt ş� i nici nu există vreo durere asociată cu el.
Acesta este singurul fel de a ne schimba cu adevărat comporta-
mentele ş� i emoţ� iile pe termen lung. Noi trebuie să ne antrenăm
creierele să facă lucrurile care sunt eficace din punct de vedere ne-
urologic, nu intelectual. Desigur, dificultatea este că cei mai mulţ�i
dintre noi nu î�nţ�elegem că noi ne condiţ�ionăm cu toţ�ii unii pe cei-
lalţ�i ş� i ne influenț�ăm reciproc comportamentele î�n mod constant.
Adeseori, noi condiţ�ionăm negativ oamenii î�n loc să-i condiţ�ionăm
pozitiv.
Un exemplu simplu al acesteia s-a produs cu fostul iubit al fiicei
mele, Jolie. Jolie era foarte ocupată cu ş� coala, cu dansul ş� i cu o piesă
î�n care juca. El voia ca ea să î�l sune î�n fiecare zi ş� i atunci când a sărit
peste câteva zile ş� i l-a sunat abia după aceea, el i-a provocat foarte
multă suferinț�ă. Evident că el ar fi vrut ca ea să-l sune mai des ş� i cu
toate acestea, strategia lui de consolidare a fost să-i facă reproş� uri
ş� i să o irite atunci când ea chiar a sunat.
Te-ai făcut vreodată vinovat de asta? Dacă vrei ca iubitul, iubita,

partenerul sau jumătatea ta să te sune mai des, cât de eficace crezi
că ar fi dacă ai bate-o la cap să te sune? Atunci când sună î�n cele din
urmă, o î�ntâmpini cu afirmaţ�ii de genul: „Aha, deci ai ridicat î�n cele
din urmă receptorul! Oare minunile vor î�nceta vreodată? De ce tre-
buie ca eu să fiu î�ntotdeauna cel care sună?”
Ceea ce faci tu î�l antrenează, sau o antrenează să nu te sune! Tu
î�i provoci durere imediat după ce face exact ce voiai. Ce se va î�ntâm-
pla ca urmare a acestui lucru? Durerea va fi asociată cu acţ�iunea
apelării; el sau ea o vor evita î�ncă ş� i mai mult pe viitor. Î�n cazul lui
Jolie, tiparul acesta a fost continuu, derulându-se luni î�ntregi până
când Jolie a simţ�it că nu poate să câş� tige. Dacă nu suna, avea parte
de durere. Dacă suna, avea parte de durere. După cum î�ţ�i poţ�i î�nchi-
pui, acest tipar de condiţ�ionare negativă a influenţ�at numeroase
aspecte ale relaţ�iei lor ş� i, î�ntr-un final, relaţ�ia s-a î�ncheiat.
Dacă vrei cu adevărat să te sune cineva, atunci când chiar te
sună, tu trebuie să răspunzi cu î�ncântare. Dacă î�i spui cât de mult î�ţ�i
lipseş� te, cât de mult o iubeş� ti, cât de recunoscător eş� ti pentru că î�i
vorbeş� ti, nu crezi că acea persoană va tinde să te sune din nou?
Nu uita, asociază plăcere fiecărui comportament pe care vrei să î�l
repete cineva.
Î�n cadrul consultanţ�ei mele acordate companiilor de pe tot cu-
prinsul Statelor Unite, am remarcat că majoritatea companiilor
î�ncearcă să-ş� i motiveze angajaţ�ii utilizând condiţ�ionarea negativă
ca strategie principală, î�ncercând să utilizeze teama de pedeapsă ca
factor motivaţ�ional principal. Asta va funcţ�iona pe termen scurt,
dar nu pe termen lung. Mai devreme sau mai târziu, companiile se
vor ciocni de aceleaş� i probleme pe care le are ş� i Europa de Est: oa-
menii vor trăi î�n teamă pentru o perioadă, î�nainte să se revolte.
Cea de-a doua strategie majoră utilizată de companii este cea a
stimulentelor financiare. Deş� i aceasta este o idee excelentă ş� i este
de obicei apreciată, eficacitatea sa are limite. Există un punct al ran-
damentului descrescător după care toate stimulentele suplimentare
nu î�i determină cu adevărat pe oameni să realizeze o muncă de ca-

litate superioară. Î�n realitate, majoritatea companiilor descoperă că
există o limită a ceea ce pot să facă î�n zona aceasta. Dacă cineva
condiţ� ionează constant cu bani, oamenii î�ncep să se aş� tepte ca
atunci când fac ceva foarte valoros, să primească neapărat un bene-
ficiu economic imediat. Ei î�ncep să muncească strict pentru recom-
pensa financiară ş� i nu fac nimic dacă nu o primesc, depăş� ind ş� i
epuizând capacitatea companiei de a ţ�ine pasul cu solicitările eco-
nomice ale angajaţ�ilor săi.
Cea de a-treia ş� i cea mai puternică modalitate de a motiva oa-
menii este prin dezvoltarea personală. Ajutându-ţ�i angajaţ�ii să se
dezvolte ş� i să se extindă personal, aceş� tia î�ncep să se simtă pasio-
naţ� i de viaţ� ă, de oameni ş� i de slujbele lor. Asta î�i face să vrea să
contribuie mai mult. Ei fac asta mai degrabă dintr-un sentiment al
mândriei personale decât ca urmare a presiunii din afară. Asta nu
î�nseamnă că nu ar trebui să ai un program de stimulente; asigură-te
doar că ai cel mai puternic stimulent dintre toate ș� i anume, acela de
a ajuta oamenii să se extindă ş� i să se dezvolte.
Binele şi răul, recompensa şi pedeapsa sunt singurele

motive pentru o fiinţă raţională: acestea sunt pintenii
şi hăţurile cu ajutorul cărora omenirea întreagă este
pusă la lucru şi îndrumată.
— John Locke
CREEAZĂ UN PROGRAM DE ÎNTĂRIRE

PENTRU CA SCHIMBAREA SĂ DUREZE!
Atunci când î�ncepi să pui bazele unui comportament nou sau unui
tipar emoţ�ional nou, este foarte important ca tu să te condiţ�ionezi
pe tine î�nsuţ�i sau pe oricare altă persoană la care î�ncerci să imple-
mentezi aceste tipare noi. La î�nceput, de fiecare dată când realizezi
comportamentul dorit (spre exemplu, să î�mpingi deoparte o farfu-

rie pe care î�ncă se mai află mâncare), trebuie să-ţ�i acorzi ţ�ie î�nsuţ�i o
recunoaş� tere a meritelor — o î�ntărire plăcută î�ntr-un fel pe care tu
î�l apreciezi ş� i de care te vei bucura cu adevărat. Pe de altă parte,
dacă tu î�ntăreș� ti comportamentul de fiecare dată după aceea, î�n
cele din urmă, recompensele tale nu vor mai fi eficace sau apreciate.
Ceea ce a fost la un moment dat o surpriză unică ş� i plăcută va deve-
ni o normă previzibilă.
Datorită angajamentului meu de a-i ajuta pe cei care au nevoie,
de fiecare dată când trec prin aeroporturi, le dau invariabil bani
celor care cerş� esc. Nu voi uita niciodată un anumit domn care î�ş�i
formula revendicarea î�ntr-un anumit loc î�n faţ�a unui terminal pe
care î�l frecventam. De fiecare dată când treceam pe acolo, î�i dădeam
niş� te bani. Î�ntr-o dimineaţ�ă eram foarte grăbit ş� i nu aveam niciun
ban î�n buzunar. Î�n timp ce am trecut rapid pe lângă el, am zâmbit ş� i
am zis: „Salut! Î�mi pare rău, dar azi nu am niciun ban.” El s-a î�nfuriat
pentru că nu î�i mai dădeam ceva ce î�nainte era î�ncântat să primeas-
că de la mine.
Noi doi trebuie să ne amintim că elementul de surpriză plăcută
este una dintre cele mai agreabile experienţ�e pe care le poate avea
o fiinţ�ă umană. Este cu mult mai important decât ne dăm seama.
Acesta este chiar motivul pentru care, dacă vrei ca un comporta-
ment să dureze pe termen lung, este necesar ca tu să î�nţ�elegi ş� i să
utilizezi ceea ce este cunoscut ca programul variabil de întărire.
Permite-mi să-ţ�i dau un singur exemplu din dresajul delfinilor.
La î�nceput, pentru a antrena un delfin să sară, dresorii aş� teaptă ca
delfinul să sară din proprie iniţ�iativă. Ei surprind animalul făcând
ceva cum trebuie ş� i după aceea î�l recompensează cu un peş� te. Fă-
când asta de fiecare dată când delfinul sare din proprie iniţ�iativă,
delfinul face î�n cele din urmă neuro-asocierea că, dacă sare, va pri-
mi un peş� te. Această cuplare a plăcerii cu un comportament pe care
dresorul ş� i-l doreş� te î�i permite dresorului să condiţ�ioneze delfinul
să sară î�n repetate rânduri.
Totuş� i, î�n cele din urmă, dresorul va oferi peş� tele doar atunci
când delfinul sare mai sus. Urcând î�ncet standardele, dresorul poa-
te influenț�a comportamentul delfinului. Iată cheia: dacă delfinul
este recompensat de fiecare dată, el se poate obişnui şi nu va
mai lucra 100%. Aş� a că, pe viitor, delfinul este uneori recompen-
sat după prima săritură, sau poate după a cincea, sau după a doua.
Un delfin nu este niciodată sigur care săritură î�i va fi recompensată.
Acest sentiment al anticipării că o recompensă ar putea fi oferită,
cuplată cu incertitudinea privind care dintre sărituri va fi recom-
pensată, î�l face pe delfin să facă tot ce-i stă î�n putinţ�ă î�n mod con-
stant. Recompensa nu este niciodată privită ca de la sine î�nţ�eleasă.
Aceasta este una ş� i aceeaş� i cu forţ�a care î�i face pe oameni să
joace jocuri de noroc. Odată ce au jucat ş� i au fost recompensaț�i — ş� i
au asociat o plăcere intensă recompensei — î�ncântarea ş� i anticipa-
rea aceea î�i î�mpinge să meargă î�nainte. Atunci când nu au fost re-
compensaț� i de ceva vreme, ei au frecvent un sentiment ş� i mai
puternic că de data asta vor fi recompensaţ�i. Ceea ce î�l motivează pe
jucător este posibilitatea de a câş� tiga din nou. Dacă o persoană ar
juca fără să primească vreodată o recompensă, aceasta ar renunţ�a.
Pe de altă parte, câş� tigarea unor premii mici ş� i rare, câş� tigarea câ-
torva mâini, „recuperarea” unei părţ�i din banii lor î�i menţ�ine î�ntr-o
stare î�n care anticipează că ar putea câş� tiga premiul cel mare.
Acesta este motivul pentru care oamenii care î�ntrerup un obi-
cei dăunător, precum fumatul sau jocurile, pentru o perioadă de
câteva luni ş� i după aceea hotărăsc „să mai î�ncerce doar o dată,” nu
fac de fapt decât să î�ntărească chiar tiparul pe care î�ncearcă să-l
spargă ş� i î�ngreunează efortul de a se elibera de acest obicei pentru
toată viaţ�a. Dacă fumezi î�ncă o ţ�igară, tu î�ţ�i stimulezi sistemul ner-
vos să se aş� tepte ca pe viitor să te premiezi î�n felul acesta din nou.
Tu menţ�ii acea neuro-asociere foarte activă ş� i, de fapt, faci mai pu-
ternic obiceiul pe care î�ncerci să-l elimini!
Dacă vrei să î�ntăreș� ti comportamentul unei persone pe termen
lung, tu ai putea utiliza ceea ce este cunoscut drept programul fix
de întărire. Î�n cartea sa, Karen Pryor descrie dresarea unui delfin
pentru a executa zece sărituri. Pentru a te asigura că delfinul sare

de zece ori î�n mod constant, î�l vei recompensa la cea de-a zecea
săritură de absolut fiecare dată. Nu poţ�i solicita prea multe com-
portamente î�nainte să aibă loc î�ntărirea, dar dacă delfinul este re-
compensat doar la cea de a zecea săritură, delfinul î�nvaţ�ă curând că
nu are nevoie să facă un efort la fel de mare î�n cazul celor nouă să-
rituri anterioare ş� i calitatea se diminuează.
Aceasta este aceeaş� i reacţ� ie pe care am putea să o vedem la
persoanele care primesc un cec de salariu la fiecare două săptă-
mâni. Angajaţ�ii ş� tiu că există anumite lucruri care sunt aş� teptate de
la ei, pentru care primesc un salariu regulat. Problema este că mulţ�i
oameni î�nvaţ�ă să facă doar minimul necesar pentru a primi recom-
pensa, deoarece nu există nicio surpriză. Desigur, la locul de muncă
salariul este de la sine î�nţ�eles. Dar dacă este singura recompensă,
muncitorii vor face doar ceea ce li se pretinde ş� i minimul pe care î�l
pot face pentru plată.
Totuş� i, dacă există surprize ocazionale — cum ar fi recunoaş� te-
rea, bonusurile, avansările ş� i alte beneficii — atunci ei vor depune
efort suplimentar, având speranţ�a ş� i anticipând că vor fi recompen-
saţ�i ş� i li se vor recunoaş� te meritele. Nu uita, aceste surprize nu tre-
buie să fie previzibile. Altfel vor deveni ineficace ş� i de la sine î�nţ�elese
— aş� teptarea aceasta va motiva comportamentul. Variază-ţ�i recom-
pensele ş� i vei vedea rezultate mai mari î�n a face schimbări î�năuntrul
tău sau la orice persoană pe care o conduci.
Există un al treilea instrument pentru î�ntărire care poate fi uti-
lizat la rândul său: este cunoscut ca lozul cel mare. Un loz mare te
poate ajuta să intensifici î�ntărirea. Dacă, spre exemplu, î�n ocazii
foarte rare î�i oferi unui delfin nu doar un peş� te, ci trei sau patru
pentru comportamentul său, asta î�l face pe delfin să anticipeze î�ncă
ş� i mai mult că dacă depune pur ş� i simplu acel efort suplimentar, ar
putea să existe o recompensă enormă. Asta î�l contrânge pe delfin să
muncească mai mult, î�n mod constant.
Fiinţ�ele umane răspund similar. Frecvent, î�n cadrul companii-

lor, când oamenii primesc o recompensă care este mult mai mare
decât era anticipat, poate fi creată o motivaţ�ie puternică pentru a
continua să ofere servicii grozave î�n viitor, anticipând că ar putea să
primească o recompensă î�ncă ş� i mai mare. Exact acelaș� i principiu
poate funcţ�iona ca prin farmec cu copiii tăi!
CREEAZĂ UN „SALT INIȚIAL”

Principiul lozului cel mare poate fi de asemenea utilizat î�n cazul
cuiva care nu este motivat defel să producă vreun tip de rezultate.
Din nou, dacă dresorii de delfini au un animal pe care par să nu î�l
poată motiva deloc, ei î�i vor da uneori o duzină de peş� ti, chiar dacă
nu a făcut nimic ca să-i merite. Plăcerea pe care aceasta o creează
este suficientă uneori ca să spargă vechiul tipar al delfinului ş� i să-l
aducă î�ntr-o stare de plăcere atât de puternică, î�ncât apoi devine
dispus să fie antrenat. Din nou, fiinţ�ele umane sunt similare. Dacă
cineva care nu pare să fi făcut nimic cum trebuie primeş� te dintr-odată
o recompensă, doar din compasiune ş� i afecţ�iune, asta î�l poate sti-
mula să-ş� i asume noi niveluri ş� i tipuri de comportamente ş� i
performanţ�e.
Totuşi, cel mai important lucru pe care trebuie să ţi-l amin-
teşti despre condiţionare este să întărești imediat comporta-
mentul dorit. Î�n clipa î�n care te pomeneș� ti răspunzând jucăuş� la
ceea ce te frustra, î�ntăreş� te-te pe tine î�nsuţ�i. Fă-o din nou ş� i creează
î�ncă ş� i mai multă plăcere. Râzi puţ�in. Nu uita, de fiecare dată când
creezi o impresie puternic emoţ�ională, fie pozitivă, fie negativă, tu
creezi o conexiune î�n sistemul tău nervos. Dacă vei relua acel tipar
î�n repetate rânduri, vizualizând aceleaş� i imagini care te fac să te
simţ�i puternic sau te fac să râzi, tu vei găsi că î�ţ�i va fi mai uş� or să fii
puternic sau să râzi î�n viitor. Tiparul va fi bine stabilit.
Î�n clipa î�n care tu, sau orice altă persoană pe care vrei să o î�ntă-
reş� ti, faci un lucru cum trebuie, asta creează o recompensă imediată.
Î�ntăreş� te-o î�n mod consecvent cu genul de recompensă pe care tu

sau acea persoană o vreţ�i sau o doriţ�i cel mai mult. Oferă-ţ�i ţ�ie î�n-
suţ�i recompensa emoţ�ională de a da drumul muzicii tale preferate,
sau de a zâmbi, sau de a te vedea pe tine î�nsuţ�i realizându-ţ�i obiec-
tivele. Condiţionarea este esenţială. În felul acesta producem
rezultate consistente. Încă o dată, aminteşte-ţi că orice tipar de
comportament emoţional care este întărit sau recompensat în
mod constant va deveni condiţionat şi automat. Orice tipar pe
care nu reuşim să-l întărim dispare în cele din urmă.
Acum că ai parcurs primele cinci etape, hai să mergem la etapa
finală…

Testează-l!
Să recapitulăm ceea ce ai realizat: te-ai decis asupra noului tipar
emoţ�ional sau noului comportament pe care ţ�i-l doreş� ti; ai obţ�inut
un efect de pârghie asupra ta pentru a-l schimba; ai î�ntrerupt tipa-
rul vechi; ai găsit o nouă alternativă; ş� i ai condiţ�ionat-o până aceas-
ta a devenit constantă. Singurul pas care a rămas este de a o testa
pentru a te asigura că va funcţ�iona pe viitor.
Una dintre modalităţ�ile de a realiza acest lucru, care este predată
î�n programarea neuro-lingvistică, se numeş� te „acordare î�n viitor”.
Asta î�nseamnă că î�ţ�i imaginezi situaţ�ia care te frustra î�nainte, spre
exemplu, ş� i observi dacă î�ncă te face să te simț�i frustrat sau dacă
noul tău tipar de a te simţ�i „fascinat” a î�nlocuit asta. Dacă î�ncă simţ�i
î�n mod normal imboldul acesta de a fuma de fiecare dată când te
simţ�i copleş� it, imaginează-te pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o situaţ�ie copleş� i-
toare ş� i observă dacă, î�n schimb, simţ�i imboldul de a citi, sau alerga,
sau de a urma alternativa oarecare pe care ai condiţ�ionat-o. Imagi-
nându-ţ�i acelaş� i stimul care î�ţ�i declanş� a î�nainte vechea emoţ�ie sau
vechiul comportament ş� i observând că te simţ�i î�ntr-adevăr sigur că
noua ta alternativă care oferă putere este automată, tu vei ş� ti că

acest tipar nou va funcţ�iona pentru tine pe viitor.
Î�n plus, trebuie să testezi ecologia schimbării pe care tocmai ai
făcut-o. Cuvântul „ecologie” se referă la studiul consecinţ�elor. Care
va fi impactul pe care aceste schimbări pe care le-ai făcut î�n interio-
rul tău î�l vor avea asupra celor din preajma ta? Oare acestea î�ţ�i vor
sprijini relaţ�iile personale ş� i de afaceri? Asigură-te că acest nou ti-
par va fi adecvat, bazat pe stilul tău de viaţ�ă actual, pe crezurile ş� i
valorile tale. Î�n continuare, î�ț�i propun o listă simplă pe care o poţ�i
folosi ca să te ajute să te asiguri că noul tău tipar de succes va dura
ş� i că este adecvat.
Dacă tentativa ta de a crea acest tipar nu a durat, trebuie să revii
la Pasul 1. Î�ţ�i este cu adevărat limpede ce î�ţ�i doreş� ti ş� i de ce î�ţ�i do-
reş� ti asta?
Reexaminează Pasul 2; de regulă, majoritatea oamenilor care
au î�ncercat fără succes să efectueze o schimbare nu au suficient
efect de pârghie. S-ar putea să fie nevoie să î�ţ�i iei un angajament
public pentru a căpăta mai mult efect de pârghie asupra ta. Ia-ț�i-l
faţ�ă de acei oameni care nu te vor lăsa să î�ţ�i î�ncalci cuvântul!
Dacă ai impresia că există suficient efect de pârghie, verifică
Pasul 3: dacă ş� tii ce vrei ş� i ai suficient efect, este foarte posibil să te
afli î�n situaţ�ia muş� tei care se loveş� te î�n repetate rânduri de ochiul
de geam. Ai făcut aceleaş� i lucruri din nou ş� i din nou, cu din ce î�n ce
mai multă intensitate, dar nu ţ�i-ai schimbat abordarea. Tu trebuie
să-ţi întrerupi tiparul.
Dacă ai impresia că toţ�i aceş� ti paş� i sunt î�n ordine, treci la
Pasul 4. Dacă eforturile tale nu au produs î�ncă o schimbare, tu dove-
deş� ti limpede că ai omis acest pas. Găseş� te o alternativă nouă, î�nsu-
fleț�itoare, pentru a te î�ndepărta pe tine î�nsuţ�i de durere ş� i a obţ�ine
plăcere care să fie la fel de puternică ş� i de convenabilă ca vechea ta
abordare. Asta nu î�nseamnă decât că tu ai o ocazie de a explora cum
să fii puţ�in mai creativ. Găseş� te un model de urmat — o altă persoană
care a fost capabilă să elimine acest obicei sau acest set negativ de
emoţ�ii pe care tu vrei să le schimbi.

LISTA DE VERIFICARE A ECOLOGIEI
1. Asigură-te că durerea este complet asociată cu vechiul tipar.

Atunci când te gândeşti la vechiul tău comportament sau la vechile
sentimente, îţi imaginezi şi simţi lucruri care acum sunt dureroase,
în loc să fie plăcute?
2. Asigură-te că plăcerea este complet asociată cu noul tipar.
Atunci când te gândeşti la noul tău comportament sau la noile
sentimente, îţi imaginezi şi simţi lucruri care sunt plăcute acum,
în loc să fie dureroase?
3. Aliniază-te cu valorile, crezurile şi regulile tale.
Noul comportament este compatibil cu valorile, crezurile şi regulile
din viaţa ta? (Vom discuta despre acestea în capitole următoare.)
4. Asigură-te că beneficiile vechiului tipar au fost păstrate.
Noul comportament sau sentiment îţi va mai permite să obţii be-
neficiile şi senzaţiile de plăcere pe care le obţineai de la vechiul
tipar?
5. Acordare în viitor — Imaginează-te pe tine însuţi în acest fel
nou în viitor.
Imaginează-ţi lucrul care te-ar fi determinat să adopţi vechiul tipar.
Fii sigur că poţi utiliza noul tipar în locul celui vechi.
Dacă ai î�nceput să realizezi o schimbare, dar nu ai mers până la

capăt după aceea, este evident că nu ţ�i-ai î�ntărit tiparul cu suficientă
plăcere. Utilizează Pasul 5, condiţ�ionarea. Utilizează atât progra-
mele variabile, cât şi pe cele fixe de întărire pentru a te asigura
că noul tău tipar însuflețitor rezistă.
Cei ş� ase paş� i ai NAC pot fi utilizaţ�i pentru orice: provocări î�n
relaţ�ii, probleme î�n afaceri, faptul că eş� ti blocat î�ntr-un tipar î�n care
ţ�ipi la copiii tăi. Să presupunem că î�ţ�i faci prea multe griji pentru
lucruri asupra cărora nu ai niciun control. Cum poţ�i folosi cei ş� ase
paş� i pentru a schimba acest tipar care te privează de putere?
1) Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce vreau să fac î�n loc să-mi fac griji?”
2) Creează efect de pârghie asupra ta ş� i î�nţ�elege cum reuş� esc
grijile să-ţ�i distrugă viaţ�a. Adu-o până la un prag; vezi cât te-ar costa
î�n cele din urmă pentru viaţ�a ta astfel î�ncât să nu mai fii dispus să
plăteş� ti preţ�ul acela î�n continuare. Imaginează-ţ�i bucuria de a scăpa
de această maimuţ�ă de pe capul tău ş� i de a fi cu adevărat liber odată
pentru totdeauna!
3) Î�ntrerupe tiparul! De fiecare dată când î�ţ�i faci griji, fii scanda-
los ș� i î�ntrerupe tiparul. Bagă-ţ�i degetul î�n nas sau cântă din toată
inima „Oh, ce dimineaţ�ă frumoasă!”
4) Creează o alternativă î�nsufleț�itoare. Ce vei face î�n loc să-ţ�i
faci griji? Scoate-ţ�i jurnalul ş� i scrie un plan despre ce poţ�i să faci
imediat î�n loc de asta. Poate poţ� i ieş� i la o alergare ş� i, î�n timp ce
alergi, te poţ�i gândi la soluţ�ii noi.
5) Condiţ�ionează noul tipar; imaginează-ţ�i î�n culori intense ş� i
reia acest tipar nou cu o intensitate emoţ� ională ş� i cu o repetiţ� ie
extraordinare până când acest gând, comportament sau tipar emo-
ţ�ional nou este automat. Î�ntăreş� te-te pe tine î�nsuţ�i făcând primul
pas: priveş� te-te pe tine î�nsuţ�i reuş� ind î�n repetate rânduri. Vederea
rezultatelor î�n avans î�ţ�i poate oferi plăcerea pe care ţ�i-o doreş� ti. Din
nou, fă uz de repetiţ�ie ş� i de intensitate emoţ�ională pentru a condiţ�iona
noul tipar până când este constant.
6) Testează-l ş� i vezi dacă funcţ�ionează. Gândeş� te-te la situaţ�ia
care te î�ngrijora ş� i observă că nu-ţ�i mai faci griji pentru asta.
Poţ�i chiar să foloseş� ti exact aceş� ti ş� ase paş� i principali NAC pen-
tru a negocia un contract.
1) Primul pas constă î�n a crea o temelie. Fii clar î�n legătură cu
ceea ce vrei ş� i ce te-a î�mpiedicat să obţ�ii asta. Ce vrea cealaltă per-
soană? Ce aveţ�i de câş� tigat amândoi? Cum vei ş� ti că ai un contract
reuş� it?
2) Creează un efect de pârghie făcând acea persoană să asocieze
durere cu nereuș� ita î�nţ�elegerii ş� i plăcere cu î�ncheierea ei.
3) Î�ntrerupe tiparul oricărui crez sau oricărei idei care î�mpiedi-
că î�nţ�elegerea să avanseze.
4) Creează o alternativă la care nu v-aţ�i gândit niciunul dintre
voi î�nainte ş� i care va satisfice nevoile amândurora.
5) Consolidează acea alternativă consolidând î�n mod constant
plăcerea ş� i impactul pozitiv al acestei alternative.
6) Verifică dacă va mulţ�umi pe toată lumea, o situaţ�ie de câș� tig

pentru ambele părț�i. Dacă da, negociază până se ajunge la o î�nche-
iere reuş� ită.
Aceleaş� i principii pot fi utilizate pentru a-i face pe copii să-ş� i
facă curat î�n cameră, a-ț�i î�mbunătăț�i mariajul, a creş� te nivelul de
calitate al companiei tale, a extrage mai multă satisfacţ�ie din slujba
ta ş� i pentru a-ţ�i face ţ�ara un loc mai bun î�n care să trăieş� ti.
Apropo, uneori copiii noş� tri utilizează exact aceş� ti ş� ase paş� i
asupra noastră î�ntr-o formă abreviată. Aminteş� te-ţ�i ce am zis: dacă
obţ�ii un efect de pârghie suficient ş� i î�ntrerupi tiparul cuiva suficient
de puternic, acela va găsi un tipar nou ş� i î�l va condiţ�iona. Unul din-
tre prietenii mei a î�ncercat aproape tot ce ş� tia pentru a se lăsa de
fumat. Î�n cele din urmă, tiparul său a fost spart. Cum? Fiica lui î�n
vârstă de ş� ase ani l-a surprins î�n timp ce î�ş�i aprindea o ț�igară. Ea
ş� tia ce vrea, avea un efect de pârghie enorm ş� i i-a î�ntrerupt tiparul
plângând: „Tati, te rog opreş� te-te ş� i nu te sinucide!”
„Iubito,” a zis el, „despre ce vorbeş� ti? Ce s-a î�ntâmplat?” Ea a
repetat. El a zis: „Iubito, eu nu mă sinucid.” Ea a dat din cap, a arătat
spre ţ�igară ş� i a hohotit: „Tati, te rog să te opreş� ti ş� i să nu te sinucizi!
Vreau ca tu să fii acolo… când mă m-ă-r-i-t…”
Acesta era un bărbat care î�ncercase să se lase de zeci de ori ş� i
nimic nu reuş� ise — până atunci. A aruncat ţ�igările î�n ziua aceea ş� i
nu a mai fumat de atunci. Cu mâinile ei micuţ�e, î�i atinsese coarda
sensibilă, aș� a că a obţ�inut imediat ceea ce voia. De atunci, el a găsit
numeroase alternative pentru fumat care î�i oferă aceleaş� i senzaţ�ii
plăcute.
Dacă efectuezi doar primii trei paş� i ai NAC, lucrul acesta s-ar
putea să fie suficient pentru a crea schimbări uriaş� e. Odată ce ai
hotărât ce vrei, ai căpătat efect de pârghie ş� i ai î�ntrerupt tiparul,
viaţ�a î�ţ�i oferă frecvent feluri noi de a privi lucrurile. Ş� i dacă efectul
de pârghie este suficient de puternic, tu vei fi constrâns să găseş� ti
un tipar nou ş� i să î�l condiţ�ionezi — ş� i poţ�i să fii destul de sigur că
lumea te va pune la î�ncercare.
Acum ai NAC-ul schimbării! Cheia este să-l utilizezi. Dar nu vei
face asta dacă nu ş� tii pentru ce î�l utilizezi. Trebuie să ş� tii ce î�ţ�i do-
reş� ti cu adevărat; trebuie să descoperi…
7
CUM SĂ� OBŢ� II CEEA CE VREI
CU ADEVĂ� RAT
Sunt pure toate acele emoţii care te cuprind şi te înalţă;
este impură acea emoţie care surprinde doar una dintre
laturile fiinţei tale şi în felul acesta te distorsionează.
— Rainer Maria Rilke
„Dă-mi primul atac.”* Elvis î�ș�i cerea de fiecare dată prima doză î�n
felul acesta, î�ndeplinind un bizar ritual zilnic gândit pentru a garan-
ta că Regele Hotelului Heartbreak ajungea să doarmă după o repre-
zentaţ�ie nocturnă extenuantă. Asistentul lui Elvis deschidea primul
plic ş� i î�i dădea „doza obiş� nuită,” un amestec de barbiturice î�n culorile
curcubeului (Amytal, Carbrital, Nembutal sau Seconal), Quaaludes,
Valium ş� i Placidyl, urmate de trei doze de Demerol injectate chiar
sub omoplaţ�ii săi goi.
Î�nainte ca el să adoarmă, personalul din bucătăria lui Elvis, care
lucra non-stop, trecea la treabă. Aceasta devenea apoi o î�ntrecere
pentru a vedea cât de multă mâncare putea să consume Regele î�na-
inte să adoarmă. De regulă, el mânca trei cheeseburgeri ş� i ş� ase sau
ş� apte î�ngheț�ate cu banană î�nainte să aţ�ipească. Adeseori, asistenţ�ii
săi trebuiau să-i scoată mâncarea din trahee pentru a-l î�mpiedica să
se asfixieze. Apoi, Elvis dormea timp de patru ore î�nainte să se
agite.
* Goldman, Albert, „Down at the End of Lonely Street” (La capătul străzii sin-
guratice), Life magazine, iunie 1990.
Fiind atât de ameţ�it î�ncât trebuiau să-l care la baie, el î�ş�i făcea
cea de-a doua cerere trăgând slab de cămaş� a asistentului său. Elvis
nu era capabil să ia singur medicamentele, aş� a că ajutorul î�i punea
pastilele î�n gură ş� i î�i turna cu grijă apă pe gât.
Elvis era rareori capabil să ceară cel de-al treilea atac. Î�n loc de
asta, ca acţ�iune de rutină, un asistent î�i administra doza ş� i î�l lăsa să-ş� i
continue somnul până la jumătatea după-amiezii, când Regele
umflat î�ş�i punea cu forţ�a corpul î�n funcţ�iune luând Dexedrină ş� i î�n-
desându-ş� i î�n nas tampoane î�nmuiate î�n cocaină, î�nainte să se urce
din nou pe scenă.
Î�n ziua morţ�ii sale, Elvis a rămas lucid ş� i ş� i-a păstrat toate „ata-
curile” pentru o singură doză mortală. De ce un om care era atât de
adorat î�n mod universal de fani ş� i care părea să aibă totul ş� i-ar abu-
za î�n mod regulat corpul ş� i apoi ş� i-ar lua propria viaţ�ă î�ntr-un mod
atât de oribil? Conform lui David Stanley, fratele său vitreg, motivul
era că Elvis prefera mult mai mult să fie drogat ş� i amorţ�it decât să
fie conş� tient ş� i nefericit.*
Din păcate, nu este greu să te gândeş� ti la alte personalităţ�i fai-
moase — oameni aflaţ�i la vârful profesiei lor î�n arte sau î�n afaceri
— care ş� i-au provocat la rândul lor moartea, fie direct, fie indirect.
Gândeş� te-te la scriitori ca Ernest Hemingway ș� i Sylvia Plath, actori
ca William Holden ş� i Freddie Prinze, cântăreţ�i ca Mama Cass Elliot
ş� i Janis Joplin. Ce au oamenii aceş� tia î�n comun? Î�n primul rând, ei nu
mai sunt aici ş� i am simţ�it cu toţ�ii pierderea. Î�n al doilea rând, ei au
fost cu toţ�ii î�nş� elaţ�i de iluzia care spunea: „Î�ntr-o bună zi, cineva,
cumva, ceva… ş� i apoi voi fi fericit.” Dar atunci când au obţ�inut suc-
cesul, când au ajuns să o ducă bine ş� i au văzut de aproape Visul
American, ş� i-au dat seama că fericirea le scapă î�n continuare. Aş� a că
au continuat să alerge după ea, ţ�inând durerea existenţ�ei la distanţ�ă
prin băutură, fumat, mâncat î�n exces, până când au ajuns la uitarea
după care tânjeau. Ei nu au descoperit niciodată adevărata sursă a
fericirii.
* Ibid.
Ce au demonstrat oamenii aceş� tia le este mult prea familiar

atâtor altora: 1) Ei nu au ş� tiut ce vor cu adevărat de la viaţ�ă, aş� a că
ş� i-au distras singuri atenţ�ia cu o varietate de modificatori artificiali
ai dispoziţ�iei. 2) Ei nu au dezvoltat doar rute neurologice, ci auto-
străzi spre durere. Ş� i obiceiurile lor î�i făceau să se deplaseze î�n mod
regulat pe aceste autostrăzi. Î�n ciuda faptului că atingeau nivelurile
de succes la care cândva doar visaseră ş� i î�n ciuda faptului că erau
î�nconjuraţ�i de iubirea ş� i admiraţ�ia a milioane de fani, ei aveau mult
mai multe referinţ�e pentru durere. Au devenit chiar foarte buni î�n a
o provoca rapid ş� i uş� or deoarece creaseră adevărate cabluri de ma-
gistrală spre aceasta. 3) Ei nu ş� tiau cum să se facă să se simtă bine.
Aveau nevoie să apeleze la o forţ�ă exterioară oarecare care să-i aju-
te să facă faţ�ă prezentului. 4) Ei nu au î�nvăţ�at niciodată noţ�iunile de
bază despre cum să-ş� i direcţ�ioneze conş� tient focalizarea propriei
minţ�i. Au permis durerii ş� i plăcerii din mediul lor să î�i controleze î�n
loc să preia ei î�nş� iş� i controlul.
Acum, compară aceste poveş� ti cu o scrisoare pe care am primit-o
de curând de la o femeie care s-a folosit de eforturile mele pentru a-ş� i
schimba calitatea vieţ�ii din plin ş� i complet:
Dragă Tony,
Eu am fost crunt abuzată toată viaţa mea, din copilărie şi
până la moartea celui de-al doilea soţ. Ca urmare a abuzului
şi a traumei grave, eu am ajuns să sufăr de o afecţiune min-
tală cunoscută ca Tulburarea de Personalitate Multiplă, cu
patruzeci şi nouă de personalităţi diferite. Niciuna dintre
personalităţile mele nu ştia despre celelalte sau ce se petre-
cea în fiecare dintre vieţile lor.
Singura alinare pe care am avut-o în cei patruzeci şi
nouă de ani trăiţi ca un multiplu a luat forma comporta-
mentului autodistructiv. Ştiu că sună ciudat, dar automutila-
rea îmi aducea alinare. După una dintre multele mele
tentative de sinucidere, am fost trimisă la spital şi pusă sub
îngrijirea unui doctor. Pentru a integra personalităţile, a fost

nevoie să revin la trauma iniţială care a creat fiecare perso-
nalitate. Trauma aceea trebuia să fie reluată în memorie,
retrăită şi simţită. Fiecare dintre eurile mele se ocupa de o
funcţie specifică, o capacitate selectivă de a-şi aminti şi, de
regulă, de un singur ton emoţional. Am lucrat cu un expert în
Tulburarea de Personalitate Multiplă şi acesta m-a ajutat să
integrez toate cele patruzeci şi nouă de personalităţi în-
tr-una. Ceea ce m-a făcut să nu mă dau bătută, trecând prin
toate procesele diferite pe care le-am folosit, a fost că sim-
ţeam că multe dintre eurile mele erau foarte nefericite şi că
viaţa mea devenise atât de haotică. Un eu nu ştia ce făcea celă-
lalt şi ne trezeam în tot felul de situaţii şi locuri de care nu-mi
aminteam nimic când treceam la altă personalitate. Noi cre-
deam că dacă devenim unul singur, vom fi fericiţ�i — obiectivul
suprem.
Aceasta era concepţia mea greşită. Cât de şocant! Am
trăit un an infernal. M-am trezit foarte nefericită şi plân-
gând după fiecare dintre personalităţile mele. Îmi era dor de
fiecare dintre eurile mele şi uneori voiam ca ele să revină aşa
cum erau înainte. Asta a fost foarte dificil şi am mai avut trei
tentative de sinucidere în anul acela şi am fost din nou inter-
nată într-un spital.
Pe parcursul ultimului an, am văzut din întâmplare pro-
gramul tău la TV şi am comandat seria ta de casete de trei-
zeci de zile, Putere personală. Le-am ascultat în repetate
rânduri, agăţându-mă de tot ce puteam să utilizez. Revelaţia
mea a avut loc atunci când am început să ascult POWER-
TALK-urile tale lunare. Am aflat unele lucruri de la tine, ca
fiinţă unitară, pe care nu le-am aflat niciodată ca fiinţă mul-
tiplă. Am aflat pentru prima dată în cincizeci de ani că ferici-
rea vine dinăuntru. Acum, ca fiinţă unitară, am amintirile
ororilor pe care le-au îndurat fiecare dintre cele patruzeci şi
nouă de personalități. Atunci când aceste amintiri apar, le
pot privi, iar dacă devin copleşitoare, acum îmi pot schimba
punctul de focalizare aşa cum am învăţat de la tine, şi nu în-
tr-un fel disociativ, aşa cum făceam înainte. Nu mai trebuie
să mă arunc pe mine însumi într-o transă amnezică şi să trec
la altă persoană.
Învăţ din ce în ce mai multe despre mine însămi şi învăţ
cum să trăiesc ca fiinţă unitară. Ştiu că am un drum lung de
parcurs şi am foarte multe de explorat. Îmi clarific obiective-
le şi fac planuri cum să ajung acolo. Pentru moment, am în-
ceput să slăbesc şi plănuiesc să fiu la greutatea dorită de
Crăciun (un cadou drăguţ pentru mine). De asemenea, ştiu
că mi-ar plăcea să am o relaţie sănătoasă şi neabuzivă cu un
bărbat. Înainte de internarea mea în spital, lucram cu normă
întreagă pentru IBM şi aveam patru afaceri. Astăzi conduc o
nouă afacere şi mă bucur de vânzările crescute pe care am
putut să le realizez de la externarea mea din spital. Am înce-
put să mă obişnuiesc cu copiii şi nepoţii mei, dar, cel mai im-
portant, am început să mă obişnuiesc cu mine.*
Cu stimă,
Elizabeth Pietrzak
TU CE VREI?
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i ce vrei cu adevărat î�n viaţ�ă. Vrei o căsnicie
iubitoare, respectul copiilor tăi? Vrei o mulţ�ime de bani, maş� ini ra-
pide, o afacere î�nfloritoare, un conac? Vrei să călătoreş� ti prin lume,
să vizitezi porturi exotice de escală, să vezi monumente istorice cu
ochii tăi? Vrei să fii idolatrizat de milioane ca muzician rock sau ca
vedetă cu propria stea pe Hollywood Boulevard? Vrei să-ţ�i laş� i am-
prenta pentru posteritate ca inventatorul unei maş� ini de călătorit î�n
* Tipărit cu acordul autoarei. Astăzi, această femeie curajoasă nu numai că

lucrează din nou, dar este, de asemenea, și voluntar în spitale.
timp? Vrei să lucrezi cu Maica Tereza pentru a salva lumea sau să-ţ�i
asumi un rol proactiv î�n a avea un impact ecologic considerabil?
Indiferent ce î�ţ�i doreş� ti sau ce râvneş� ti, poate că ar trebui să te
î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „De ce vreau aceste lucruri?” Spre exemplu,
nu cumva î�ţ�i doreş� ti maş� ini bune pentru că î�ţ�i doreş� ti cu adevărat
sentimentele de î�mplinire ş� i prestigiu pe care crezi că acestea le-ar
aduce? De ce î�ţ�i doreş� ti o viaţ�ă de familie grozavă? Cumva pentru că
tu crezi că aceasta î�ţ�i va aduce sentimente de iubire, intimitate, co-
nexiune ş� i căldură? Vrei să salvezi lumea pentru sentimentul de
contribuţ�ie ş� i pentru sentimentul de a face diferenț�a pe care crezi
că ț�i le va oferi asta? Atunci, pe scurt, nu-i aşa că tot ceea ce îţi do-
reşti tu cu adevărat este să schimbi pur şi simplu felul în care te simţi?
Î�n final, totul se rezumă la faptul că tu vrei aceste lucruri sau
rezultate deoarece le priveşti ca pe nişte mijloace de a dobândi
anumite sentimente, emoţii sau stări pe care ţi le doreşti.
Când te sărută cineva, ce te face să te simţ�i bine î�n clipa aceea?
Oare ţ�esutul umed care atinge alt ţ�esut umed este ceea ce declan-
ş� ează cu adevărat sentimentul? Bineî�nţ�eles că nu! Dacă asta ar fi
fost adevărat, ș� i sărutarea câinelui te-ar fi incitat! Toate emoţ�iile
noastre nu sunt altceva decât rafale ale furtunilor biochimice din
creierele noastre — ş� i noi le putem stârni î�n orice clipă. Dar înain-
te de asta noi trebuie să învăţăm cum să preluăm controlul
asupra lor în mod conştient în loc să trăim reacţionând. Majori-
tatea răspunsurilor noastre emoţ� ionale sunt răspunsuri faţ� ă de
mediu pe care le am î�nvăț� at. Noi am modelat intenţ� ionat câteva
dintre ele ş� i pe altele le-am găsit accidental.
Conș� tientizarea acestor factori este temelia î�nţ�elegerii puterii
stării. Fără nicio î�ndoială, noi doi facem tot ceea ce facem pentru a
evita durerea ş� i a dobândi plăcerea, dar putem schimba î�ntr-o clipi-
tă ce credem că va duce la durere sau plăcere redirecţ�ionându-ne
atenţ�ia ş� i modificându-ne stările mentale, emoţ�ionale ș� i psihologice.
Aş� a cum am spus î�n Capitolul 3 din Putere nemărginită:
O stare poate fi definită ca fiind totalitatea milioanelor de

procese neurologice care se petrec î�n noi, cu alte cuvinte,
totalitatea experienţ�elor la un anumit moment î�n timp. Ma-
joritatea stărilor noastre se petrec fără niciun control con-
ş� tient din partea noastră. Vedem ceva ş� i reacţ�ionăm la acel
ceva, intrând î�ntr-o stare anume. Poate fi o stare plină de re-
surse ş� i utilă sau una lipsită de resurse ş� i limitativă.
Dar cei mai mulţ�i dintre noi nu fac prea mare lucru ca s-o con-
troleze. Te-ai pomenit vreodată că nu-ț�i poț�i aminti numele unui
prieten? Sau cum să spui pe litere un cuvânt „dificil” cum ar fi…
„casă”? Cum de n-ai putut să faci asta? Cu siguranţ�ă ş� tiai răspunsul.
Oare din cauză că eş� ti prost? Nu, se î�ntâmpla pentru că te aflai î�ntr-o
stare proastă! Diferenţa dintre a acţiona greșit și a acționa stră-
lucit nu îşi are baza în abilitatea ta, ci în starea în care se află
mintea şi/sau corpul tău în orice moment dat. Poţ�i să fii î�nzes-
trat cu î�ndrăzneala ş� i hotărârea Marvei Collins, graţ�ia ş� i talentul lui
Fred Astaire, forţ�a ş� i anduranţ�a lui Nolan Ryan, compasiunea ş� i in-
telectul lui Albert Einstein — dar dacă te scufunzi continuu pe tine
î�nsuţ� i î�n stări negative, tu nu vei î�mplini niciodată promisiunea
excelenţ�ei.
Totuș� i, dacă ş� tii secretul accesării stărilor tale cele mai bogate
î�n resurse, poţ�i î�nfăptui minuni la propriu. Starea î�n care te afli î�n
orice moment dat î�ţ�i determină percepţ�iile realităţ�ii ş� i, î�n felul aces-
ta, deciziile ş� i comportamentul. Cu alte cuvinte, comportamentul
tău nu este rezultatul abilității tale, ci al stării în care te găseşti
în clipa aceasta. Pentru a-ţ�i schimba abilitatea, schimbă-ţ�i starea.
Pentru a accesa multitudinea de resurse care se găsesc î�năuntrul
tău, pune-te pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o stare plină de resurse ş� i aş� teptare
activă — ş� i priveş� te cum se petrec minunile!
Deci, cum ne putem schimba propriile stări emoţ�ionale? Gân-
deş� te-te că felul î�n care funcţ�ionează stările tale este foarte similar
celui al unui televizor. Pentru a avea „o culoare intensă,
strălucitoare ş� i un sunet incredibil”, trebuie să conectezi ş� i să aprinzi

televizorul. Punerea î�n funcţ�iune a fiziologiei tale este asemănătoa-
re cu acţ�iunea de a oferi televizorului electricitatea de care are ne-
voie pentru a funcţ�iona. Dacă nu ai curent, nu vei avea nici imagine,
nici sunet, doar un ecran stins. Similar, dacă nu te pui î�n funcţ�iune
utilizându-ţ�i î�ntregul corp, altfel spus, fiziologia ta, chiar s-ar putea
să te trezeș� ti că nu poţ�i spune „casă” pe litere. Te-ai trezit vreodată
din somn ş� i te-ai î�nvârtit de colo-colo, incapabil să gândeş� ti limpede
sau să funcţ� ionezi, până când ai mers suficient pentru a-ţ� i pune
sângele î�n miş� care? După ce „electricitatea statică” s-a dispersat, tu
eş� ti î�n funcţ�iune ş� i ideile î�ncep să curgă. Dacă te găseş� ti î�ntr-o stare
nepotrivită, nu vei recepţ�iona niciun semnal, chiar dacă ai ideile
potrivite.
Bineî�nţ�eles, după ce eş� ti conectat la priză, trebuie să fii reglat
pe canalul potrivit pentru a dobândi ceea ce vrei cu adevărat. Men-
tal, trebuie să te focalizezi pe ceea ce î�ţ�i oferă putere. Indiferent de
lucrul asupra căruia te focalizezi—indiferent de lucrul pentru care
te vei acorda—tu vei simţ�i mai intens. Aş� a că dacă nu î�ţ�i place ceea
ce faci, poate că este momentul să schimbi canalul.
Există senzaţ�ii nemărginite, feluri nenumărate de a privi prac-
tic orice î�n viaţ�ă. Toate senzaţ�iile pe care le vrei sunt accesibile tot
timpul ş� i tot ceea ce ai de făcut este să te acordezi pentru a prinde
canalul potrivit. Astfel, există două modalităţ� i principale de a-ţ� i
schimba starea emoţ� ională: schimbând felul î�n care î�ţ�i foloseş� ti
corpul fizic sau schimbându-ţ�i focalizarea.
FIZIOLOGIE: PUTEREA MIŞCĂRII

Una dintre cele mai puternice distincţ�ii pe care le-am făcut î�n ulti-
mii zece ani ai vieţ�ii mele este următoarea: Emoţia este creată de
mişcare. Tot ceea ce simţ�im noi este rezultatul felului î�n care ne
folosim corpurile. Până ş� i cele mai fine schimbări î�n expresiile
noastre faciale sau î�n gesturile noastre vor î�nlocui felul î�n care ne
simţ�im î�n orice moment ş� i, prin urmare, felul î�n care ne evaluăm
vieţ�ile — felul î�n care gândim ş� i felul î�n care acţ�ionăm.
Î�ncearcă ceva ridicol î�mpreună cu mine pentru o clipă. Prefă-te
că eş� ti un dirijor de simfonii destul de plictisit ş� i lipsit de umor ş� i că
î�ţ�i agiţ�i ritmic braţ�ele î�nainte ş� i î�napoi. Fă-o foarte î�-n-c-e-t. Nu te
entuziasma prea mult; fă-o pur ş� i simplu ca pe un lucru de r-u-t-i-n-ă
ş� i asigură-te că faţ�a ta reflectă o stare de plictiseală. Observă cum te
simț� i când faci asta. Acum, pocneș� te-ț� i palmele exploziv ş� i apoi
DESPARTE-LE î�napoi cât mai repede cu un rânjet mare ş� i caraghios
pe chip! Intensifică asta adăugând miş� carea vocală a unui sunet
scandalos de puternic ş� i exploziv — deplasarea aerului prin pieptul,
gâtul ş� i gura ta va schimba î�ncă ş� i mai mult felul î�n care te simţ�i. Acea
miş� care ş� i acea viteză pe care le-ai creat, atât î�n corpul tău, cât ş� i î�n
corzile tale vocale vor schimba instantaneu felul î�n care te simţ�i.
Fiecare emoţ�ie pe care o simţ�i vreodată este asociată o fiziologie
specifică: postura, respiraţ�ia, tiparele de miş� care, expresii faciale.
Î�n cazul depresiei, acestea sunt cu siguranţ�ă evidente. Î�n Putere ne-
mărginită, am vorbit despre atributele fizice ale depresiei, unde
sunt focalizaț�i ochii tăi, felul î�n care stai ş� i aş� a mai departe. După ce
î�nveţ�i cum î�ţ�i utilizezi corpul atunci când te găseş� ti î�n anumite stări
emoţ�ionale, te poţ�i î�ntoarce la aceste stări sau le poţ�i evita doar
schimbându-ţ�i fiziologia. Provocarea este că cei mai mulţ�i dintre
noi ne limităm la doar câteva tipare obiş� nuite de fiziologie. Noi le
acceptăm automat, fără să ne dăm seama cât de mare este rolul pe
care î�l joacă î�n influenț� area comportamentului nostru î�n fiecare
moment.
Fiecare dintre noi avem peste optzeci de muş� chi faciali diferiţ�i
ş� i dacă aceş� ti muş� chi sunt obiș� nuiț�i să exprime depresia, plictiseala
sau frustrarea, atunci acest tipar muscular obiş� nuit î�ncepe literal-
mente să ne dicteze stările, fără a mai pomeni de starea noastră fi-
zică. Eu le cer î�ntotdeauna persoanelor din seminarul meu Î�ntâlnire
cu destinul să scrie toate emoţ�iile pe care le simt î�ntr-o săptămână
obiş� nuită, iar din miile de posibilităţ�i, am descoperit că media este
mai mică de o duzină. De ce? Pentru că cei mai mulţ� i oameni au
tipare limitate de fiziologie care au ca rezultat tipare limitate de

expresie.
TIPURI DE EMOŢII PE CARE UN INDIVID LE POATE
SIMŢI ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ:
Stresat
Frustrat
Furios
Nesigur
Singur
Plictisit
Nefericit
Fericit
Uşurat
Iubit
Nerăbdător
Vesel
Acesta este un meniu foarte scurt de alegeri emoţ� ionale când te

gândeş� ti la miile de stări ispititoare disponibile. Ai grijă să nu te li-
mitezi pe tine î�nsuţ�i la o listă atât de scurtă! Î�ţ�i recomand să profiţ�i
de tot bufetul — î�ncearcă lucruri noi ş� i cultivă-ţ�i un gust rafinat. Ce
ar fi să î�ncerci mai mult entuziasm, fascinaţ�ie, bucurie, spirit de joacă,
intrigă, senzualitate, dorinţ�ă, recunoş� tinţ�ă, î�ncântare, curiozitate,
creativitate, competenţ�ă, î�ncredere, extravaganț�ă, temeritate, consi-
deraţ�ie, bunătate, delicateţ�e, umor… De ce să nu elaborezi o listă
lungă proprie?
Tu le poţ�i î�ncerca pe oricare dintre acestea doar schimbând fe-
lul î�n care î�ţ�i foloseş� ti propriul corp! Te poţ�i simţ�i puternic, poţ�i
zâmbi, poţ�i schimba orice lucru î�ntr-o clipă pur ş� i simplu râzând. Ai
auzit vechea zicală: „Î�ntr-o bună zi vei privi î�napoi ş� i vei râde.” Dacă
asta este adevărat, de ce să nu o faci acum? De ce să aş� tepţ�i? Trezeş� te-ţ�i
trupul; î� nvaţ� ă să-l plasezi î� n stări plăcute î� n mod constant,
indiferent de ce s-a î�ntâmplat. Cum? Creează energie prin felul î�n

care te gândeş� ti la ceva î�n repetate rânduri ş� i vei schimba senzaţ�iile
pe care le asociezi cu situaţ�ia aceea î�n viitor.
Dacă î�ţ�i foloseş� ti î�n mod repetat corpul î�n moduri slabe, dacă î�ţ�i
laş� i umerii să cadă î�n mod regulat, dacă mergi de parcă ai fi obosit,
te vei simţi obosit. Cum ai putea să acţ�ionezi altfel? Corpul tău îţi
călăuzeşte emoţiile. Starea emoţ�ională î�n care te afli î�ncepe apoi
să-ţ�i afecteze corpul ş� i asta se transformă î�ntr-un fel de cerc vicios.
Observă cu atenţ�ie cum stai chiar acum. Ridică-te chiar acum î�n picioa-
re ş� i creează mai multă energie î�n corpul tău pe măsură ce continui nu
doar să citeș� ti, ci, de asemenea, să stăpâneș� ti aceste principii.
Care sunt câteva dintre lucrurile pe care le poţ�i face imediat
pentru a-ţ�i schimba starea ş� i, prin urmare, pentru a-ț�i schimba felul
î�n care te simţ�i ş� i î�n care acţ�ionezi? Inspiră adânc pe nas ş� i expiră cu
forţ�ă pe gură. Afiş� ează un zâmbet mare pe chip ş� i zâmbeş� te-le copi-
ilor tăi. Dacă vrei cu adevărat să-ţ�i schimbi viaţ�a, ia-ţ�i angajamentul
ca pe parcursul următoarelor ş� apte zile să petreci câte un minut, de
cinci ori pe zi, zâmbind cu gura până la urechi î�n oglindă. Asta ţ�i se
va părea incredibil de prostesc, dar nu uita, prin această acţ�iune fi-
zică, tu î�ţ�i vei declanş� a î�n mod constant această parte a creierului ş� i
vei crea o rută neurologică spre plăcere care va ajunge să fie obiş� -
nuită. Aş� a că fă-o ş� i fă-o să fie amuzant!
Chiar mai bine de atât, ieş� i afară pentru a face sărituri î�n locul
unei alergări. Săriturile sunt un mod foarte puternic pentru a-ţ� i
schimba starea deoarece reuş� esc patru lucruri: 1) Sunt un exerciţ�iu
grozav; 2) î�ţ�i vei stresa corpul mai puţ�in decât dacă ai alerga; 3) nu
vei reuş� i să păstrezi o privire serioasă pe chip; ş� i 4) î�i vei distra pe
toţ�i cei care trec cu maş� ina pe lângă tine! Deci, vei schimba de ase-
menea ş� i stările altor persoane, făcându-le să râdă.
Ce lucru puternic este râsul! Fiul meu, Joshua, are un prieten pe
nume Matt căruia î�i vine atât de uş� or să râdă, î�ncât este molipsitor,
iar oricine î�l aude râzând î�ncepe să râdă la rândul său. Dacă vrei cu
adevărat să-ţ�i faci viaţ�a mai bună, î�nvaţ�ă să râzi. Pe lângă cele cinci
zâmbete de fiecare zi, forţ�ează-te să râzi fără niciun motiv, de trei

ori pe zi, timp de ş� apte zile.
Î�ntr-un sondaj recent efectuat de revista Entertainment Weekly,
s-a descoperit că 82% dintre cei care merg la film vor să râdă, 7%
vor să plângă ş� i 3% vor să ţ�ipe. Asta î�ţ�i dă o idee despre felul î�n care
preţ�uim senzaţ�iile râsului mai presus de numeroase alte lucruri.
Ş� i, dacă ai citit cărţ�ile lui Norman Cousins, sau pe ale doctorului
Deepak Chopra, sau pe ale lui Bernie Siegel, sau dacă ai studiat cât
de puţ�in psihoneuroimunologia, ş� tii ce poate să facă râsul pentru
corpul fizic, pentru a stimula sistemul imunitar.
De ce să nu găseş� ti pe cineva care râde ş� i să-l oglindeş� ti? Dis-
trează-te puţ�in. Spune: „Poţ�i să-mi faci o favoare? Ai un râs grozav.
Lasă-mă să î�ncerc să-l reproduc. Î�nvaţ�ă-mă.” Î�ţ�i garantez că vă veţ�i
face să râdeț� i reciproc pe parcurs! Respiră aş� a cum respiră acea
persoană; preia-i postura ş� i miş� cările corpului; foloseș� te aceleaş� i
expresii faciale; scoate aceleaş� i sunete. Te vei simţ�i caraghios când
vei î�ncepe, dar după un timp te vei obiş� nui ş� i amândoi veţ�i râde is-
teric pentru că arătaţ�i î�mpreună atât de ridicol. Dar î�n timp ce faci
asta, vei î�ncepe să clădeş� ti fundaţ�ia reţ�elei neurologice care să creeze
râsul î�n mod regulat. Pe măsură ce vei face asta î�n repetate rânduri,
vei vedea că î�ţ�i vine foarte uş� or să râzi ş� i te vei distra cu siguranţ�ă.
Noi ştim prea mult şi simţim prea puţin.

Sau, cel puţin, simţim prea puţin acele emoţii creative
din care izvorăşte o viaţă bună.
— Bertrand Russell
Oricine poate continua să se simtă bine dacă deja se simte bine sau
dacă „lucrurile î�i merg bine”; nu este nevoie de cine ş� tie ce pentru a
reuş� i asta. Dar adevărata cheie î�n viaţ�ă este să poţ�i să te faci pe tine
î�nsuţ�i să te simţ�i bine atunci când nu te simţ�i bine sau atunci când
nici măcar nu vrei să te simţ�i bine. Află că poţ�i să faci asta instanta-
neu folosindu-ţ�i corpul ca pe un instrument de schimbare a stării.
După ce identifici fiziologia ataş� ată unei stări, o poţ�i folosi pentru a
crea stările pe care ţ�i le doreş� ti după placul inimii. Cu ani î�n urmă,
am lucrat cu John Denver, un om care mă impresionează nu doar
prin talentul său muzical, ci de asemenea pentru că firea sa î�n privat
este absolut î�n concordanţ�ă cu imaginea sa publică. Motivul pentru
care a avut succes este foarte clar; el este un bărbat incredibil de
cald ş� i prietenos.
Motivul pentru care lucram cu el era că el trecea prin blocajul
scriitorului. Noi am identificat momentele î�n care a scris cele mai
bune cântece ş� i am descoperit că inspiraţ� ia pentru ele i-a venit
atunci când făcea ceva fizic. De obicei, un cântec î�ntreg î�i străbătea
mintea după ce cobora un munte pe schiuri, după ce zbura cu avio-
nul său sau cu biplanul sau după ce î�ş�i conducea maş� ina sport la
viteze foarte mari. De obicei, erau implicate viteza ş� i valul fizic de
adrenalină, î�mpreună cu experienţ�a de a se concentra asupra fru-
museţ�ii naturii, toate acestea fiind o parte importantă a strategiei
sale creative. La vremea aceea, el se confrunta cu câteva frustrări î�n
câteva domenii ale vieţ�ii sale ş� i nu se mai implicase la fel de intens
î�n activităţ�i î�n aer liber. Făcând această schimbare ş� i revenind la o
fiziologie puternică, el a fost capabil să restabilească imediat sigu-
ranţ�a ş� i cursul creativităţ�ii sale. Noi doi avem capacitatea de a face
schimbări ca aceasta oricând. Schimbându-ne doar fiziologia, noi
ne putem schimba nivelul de performanţ�ă. Abilitatea noastră este
tot timpul acolo ş� i ceea ce trebuie să facem este să ne plasăm pe noi
î�nş� ine î�n stări î�n care aceasta este accesibilă.
Aş� adar, cheia succesului este să creăm tipare de mişcare care
creează încredere, un sentiment al forţei, flexibilitate, un sen-
timent al puterii personale şi amuzament. Î�nţ�elege că stagnarea
î�ş�i are sursa î�n lipsa de miş� care. Te poţ�i gândi la o persoană î�n vâr-
stă, cineva care nu „se mai plimbă pe nicăieri prea mult”? Î�mbătrâ-
nirea nu este o problemă de vârstă; este o lipsă de miş� care. Ş� i lipsa
de miş� care supremă este moartea.
Dacă vezi copii mergând pe trotuar după o ploaie ş� i î�n faţ�a lor
este o baltă, ce vor face ei când vor ajunge la balta aceea? Vor sări î�n
ea! Vor râde, vor î�mproş� ca cu apă î�n jur ş� i se vor simţ�i bine. Ce face
o persoană mai î�n vârstă? O ocoleş� te? Nu, nu doar că o va ocoli — se

va plânge tot timpul! Tu vrei să trăieş� ti î�n mod diferit. Tu vrei să
trăieş� ti energic, cu un zâmbet pe faţ�ă. De ce să nu faci buna dispozi-
ţ�ie, extravaganţ�a ş� i veselia să devină noi priorităţ�i pentru tine? Cre-
ează aş� teptarea că te vei simţ�i bine. Nu trebuie să ai un motiv ca să
te simţ�i bine—eş� ti viu; te poţ�i simţ�i bine fără absolut niciun motiv!
FOCALIZAREA: PUTEREA CONCENTRĂRII

Dacă ţ�i-ai dori, nu ai putea să te simţ�i deprimat dintr-o dată? Sigur
că ai putea, doar focalizându-te asupra unui lucru din trecutul tău
care a fost oribil. Cu toţ�ii avem o experienţ�ă oarecare din trecutul
nostru care este destul de rea, nu-i aş� a? Dacă te focalizezi suficient
asupra ei ş� i ţ�i-o imaginezi ş� i te gândeş� ti la ea, vei î�ncepe să o simţ�i
destul de curând. Ai fost vreodată la un film groaznic? Te-ai
î� n toarce de sute de ori la filmul acela? Bineî�nţ�eles că nu. De ce?
Deoarece nu te-ai simţi bine făcând asta! Atunci, de ce ai reveni la
filmele groaznice din capul tău î�n mod regulat? De ce te-ai uita la
tine î�nsuţ�i î�n rolurile care-ţ�i plac cel mai puţ�in, „jucând”cu actorii
sau actriţ�ele principale pe care î�i agreezi cel mai puţ�in? De ce ai vi-
ziona dezastre din afaceri sau decizii profesionale proaste î�n repe-
tate rânduri? Desigur, aceste filme de „categorie B” nu se limitează
doar la experienţ�a ta din trecut. Tu te poţ�i focaliza chiar acum asu-
pra unui lucru pe care crezi că î�l laş� i să-ţ�i scape ş� i să te simţ�i prost.
Chiar mai bine de atât, tu te poţ�i focaliza asupra unui lucru care nu
s-a î�ntâmplat î�ncă ş� i să te simţ�i prost î�n legătură cu acesta î�n avans!
Deş� i este posibil să râzi de asta acum, din nefericire, asta facem cei
mai mulţ�i dintre noi zi de zi.
Dacă ai vrea să te simţ�i ca ş� i cum ai fi extaziat chiar acum, ai
putea? Ai putea să faci asta foarte uş� or. Te poţ�i focaliza asupra unui
moment sau ț�i-ai putea aminti când ai î�ncercat extazul absolut, total?
Te poţ�i focaliza asupra felului î�n care s-a simţ�it corpul tău? Ţ� i-ai
putea aminti de asta î�n detalii atât de vii, î�ncât să fii pe deplin asociat
cu acele sentimente din nou? Sigur că ai putea. Sau te-ai putea
focaliza asupra lucrurilor din viaţ�a ta care te extaziază chiar acum,

pe ceea ce simţ�i că este grozav î�n viaţ�a ta. Ş� i din nou, te-ai putea foca-
liza asupra lucrurilor care nu au avut î�ncă loc ş� i să te simţ�i bine în le-
gătură cu ele în avans. Aceasta este puterea pe care o oferă obiectivele
ş� i motivul pentru care ne vom focaliza asupra lor î�n Capitolul 12.
ORICE LUCRU ASUPRA CĂRUIA

NE FOCALIZĂM DEVINE IDEEA
NOASTRĂ DE REALITATE
Adevărul este că foarte puţ� ine lucruri sunt absolute. De obicei,
părerea pe care o ai despre lucruri ş� i despre sensul unei anumite
experienţ�e depinde cu totul de focalizarea ta. Elizabeth, femeia cu
Tulburare de Personalitate Multiplă, suferise î�n mod constant.
Soluţ�ia ei pentru a scăpa a fost să creeze o personalitate nouă pen-
tru fiecare incident care trebuia să fie rezolvat emoţ�ional. Asta i-a
î�ngăduit să-ş� i schimbe focalizarea privind problema prin ochii „alt-
cuiva.” Cu toate acestea, ea î�ncă simţ�ea durere chiar ş� i după integra-
re. Nu a putut să preia controlul asupra vieţ�ii sale până când nu a
î�nvăţ�at cum să-ş� i controleze starea schimbându-ş� i î�n mod conş� tient
fiziologia ş� i focalizarea.
Focalizarea nu este adevărata realitate deoarece este o singură
perspectivă; este doar o percepţ�ie a felului î�n care stau lucrurile.
Gândeş� te-te la perspectiva aceea, adică la puterea focalizării noas-
tre ca ş� i cum ar fi obiectivul unui aparat de fotografiat. Obiectivul
aparatului arată doar imaginea ş� i unghiul acelui ceva pe care eş� ti
focalizat. Din această cauză, fotografiile pe care le faci pot distorsiona
cu uş� urinţ�ă realitatea, redând doar o mică porţ�iune din imaginea de
ansamblu.
Să presupunem că ai mers la o petrecere cu aparatul tău de fo-
tografiat ş� i ai stat î�ntr-un colţ� , focalizat pe un grup de persoane care
se certau. Cum ar fi reprezentată petrecerea aceea? Ar fi prezentată
ca o petrecere neplăcută, frustrantă, unde nimeni nu s-a simţ�it bine
ş� i toată lumea se certa. Ş� i este important pentru noi să ne amintim

că felul î�n care ne reprezentăm lucrurile î�n minte va determina felul
î�n care ne simţ�im. Dar dacă ţ�i-ai focaliza aparatul pe un alt colţ� al
camerei unde oamenii râd, spun glume ş� i se distrează de minune?
Asta ar demonstra că a fost cea mai bună petrecere dintre toate,
toată lumea simţ�indu-se excelent.
Acesta este motivul pentru care există atâta agitaț�ie pe tema
biografiilor „neautorizate”: acestea sunt doar percepț�ia unei singu-
re persoane asupra vieţ� ii alteia. Ş� i adeseori, această perspectivă
este oferită de persoane a căror gelozie creează un interes legitim
de a distorsiona lucrurile. Problema este că perspectiva biografiei
este limitată doar la „unghiul aparatului foto” al autorului ş� i noi
ş� tim cu toţ�ii că aparatele foto distorsionează realitatea; că o foto-
grafie de aproape poate să facă lucrurile să pară mai mari decât
sunt î�n realitate.
Ş� i atunci când este manipulat î�n mod expert, un aparat foto
poate minimiza sau estompa părţ�i importante ale realităţ�ii. Pentru
a-l parafraza pe Ralph Waldo Emerson, fiecare dintre noi vede î�n
ceilalţ�i ceea ce poartă î�n inima sa.
ÎNŢELESUL ESTE ADESEORI

O CHESTIUNE DE FOCALIZARE
Dacă ai programat o î�ntâlnire de afaceri ş� i cineva nu ajunge acolo la
timp, felul î�n care te simţ�i se bazează strict pe aspectele asupra că-
rora te focalizezi. Î�ț�i reprezinț�i î�n minte că persoana nu se află acolo
pentru că nu î�i pasă sau te gândeş� ti că a î�ntâmpinat mari dificultăţ�i
pentru a ajunge la î�ntâlnire? Indiferent pe ce alegi să te focalizezi,
acel ceva î�ţ�i va afecta cu siguranţ�ă emoţ�iile. Dar dacă tu ai fi supărat
pe acea persoană ş� i motivul adevărat pentru care î�ntârzie este că se
străduieș� te să obţ�ină o ofertă mai bună pentru propunerea de afa-
ceri pe care o aduce î�n faţ�a ta? Nu uita, indiferent pe ce ne focalizăm,
acel lucru va determina felul î�n care ne simţ�im. Poate că nu ar trebui
să ne grăbim să tragem concluzii; ar trebui să alegem cu foarte

mare atenţ�ie asupra căror lucruri ne focalizăm.
Focalizarea hotărăş� te dacă tu î�ţ�i percepi realitatea ca fiind bună
sau rea, dacă te simţ�i fericit sau trist. O metaforă fantastică pentru
puterea focalizării este cea a maş� inilor de curse — o adevărată pa-
siune pentru mine. Condusul unei maş� ini de Formula 1 poate une-
ori să facă pilotatul unui elicopter cu reacţ� i e să semene cu o
experienţ�ă foarte relaxantă! Î�ntr-o maş� ină de curse, nu poţ�i î�ngădui
focalizării tale să rătăcească nici măcar o clipă de la rezultatul tău.
Atenţ�ia ta nu poate fi limitată la momentul î�n care te afli; ş� i nici nu
poate fi blocată î�n trecut sau fixată prea departe î�n viitor. Î�n timp ce
rămâi complet conş� tient de momentul î�n care te afli, trebuie să an-
ticipezi ce urmează să se î�ntâmple î�n viitorul apropiat.
Aceasta a fost una dintre primele lecţ�ii pe care le-am î�nvăţ�at
atunci când am î�nceput ş� coala de piloţ�i de curse. Instructorii m-au
urcat î�n ceea ce se numeș� te maş� ină „derapantă,” un automobil care
are un computer î�ncorporat cu elevatoare hidraulice care pot ridica
orice roată de la sol î�ntr-o clipă, la un semn al instructorului. Primul
element fundamental pe care ţ�i-l predau î�n conducere este: Focali-
zează-te asupra direcției pe care vrei să o urmezi, nu pe ce îți
provoacă teamă.
Dacă î�ncepi să pierzi controlul, derapând, tendinț�a, bineî�nţ�eles,
este aceea de a privi spre zid. Dar dacă vei continua să te focalizezi
asupra lui, exact acolo vei ajunge. Ş� oferii ş� tiu că mergi î�n direcţ�ia
privirii; călătoreş� ti î�n direcţ�ia focalizării tale. Dacă reziş� ti î�n faţ�a
fricii tale, ai î�ncredere ş� i te focalizezi asupra locului unde vrei să
mergi, acţ�iunile tale te vor duce î�n direcţ�ia aceea, iar dacă este posi-
bil să te redresezi, o vei face — dar nu ai nicio ş� ansă dacă te focali-
zezi pe ce-ț�i produce teamă. Invariabil, oamenii spun: „Dar dacă te
vei face praf chiar ş� i aş� a?” Răspunsul este că focalizându-te pe ceea
ce vrei tu, î�ţ�i creşti şansele. Focalizarea asupra soluţ�iei este î�ntot-
deauna î�n favoarea ta. Dacă ai prea mult elan î�n direcţ�ia zidului,
faptul de a te focaliza asupra problemei chiar î�nainte de coliziune
nu te va ajuta î�n niciun caz.
Atunci când instructorii mi-au explicat asta, am dat din cap ş� i

mi-am spus: „Sigur că da! Ş� tiu totul î�n legătură cu asta. La urma ur-
mei, eu predau chestiile astea.” Când am condus prima oară, am râs
î�n timpul drumului ş� i, deodată, fără ş� tirea mea, ei au apăsat pe bu-
ton. Am î�nceput să derapez, scăpând controlul maș� inii. Spre ce cre-
deţ�i că mi s-au î�ndreptat ochii? Aţ�i ghicit! Exact spre zid! Î�n ultimele
clipe, am fost î�ngrozit deoarece ş� tiam că î�l voi lovi. Instructorul m-a
luat de cap ş� i mi l-a sucit spre stânga, forţ�ându-mă să privesc î�n di-
recţ�ia î�n care trebuia să merg. Am continuat să patinăm ş� i ş� tiam că
ne vom izbi, dar am fost forţ�at să privesc doar î�n direcţ�ia î�n care
voiam să merg. Cum era de aş� teptat, î�n timp ce priveam î�n direcţ�ia
aceea, nu m-am putut stăpâni ş� i am tras de volan î�n mod corespunză-
tor. A reuş� it î�n ultima clipă ş� i noi ne-am redresat. Vă puteţ�i imagina
uş� urarea mea!
Un lucru bine de ş� tiut despre toate acestea: atunci când î�ţ�i
schimbi focalizarea, adeseori nu schimbi imediat ș� i direcţ�ia. Nu se
aplică asta ş� i î�n viaţ�ă? Adeseori există un interval de defazare î�ntre
momentul când î�ţ�i redirecţ�ionezi focalizarea ş� i momentul când cor-
pul tău ş� i experienţ�a ta de viaţ�ă recuperează distanţ�a. Acesta este
un motiv î�ncă ş� i mai bun pentru a î�ncepe să te focalizezi pe ceea ce
vrei mai repede ş� i să nu mai aş� tepţ�i î�n privinț�a problemei.
Mi-am î�nvăţ�at lecţ�ia? Nu. Avusesem o experienţ�ă, dar nu creasem
o neuro-asociere suficient de puternică. A trebuit să condiţ�ionez î�nă-
untru noul tipar. Aş� a că, după cum era de aş� teptat, următoarea dată
când m-am î�ndreptat spre zid, instructorul a trebuit să-mi aducă
aminte cu voce tare să privesc spre obiectivul meu. Totuş� i, a treia
oară, mi-am î�ntors capul intenţ�ionat ş� i conş� tient. Am avut î�ncrede-
re î�n asta ş� i a mers. După ce am făcut-o de suficiente ori, acum, când
intru î�ntr-un derapaj, pac! capul meu se î�ntoarce spre locul unde
vreau să merg, volanul se î�nvârte ş� i maş� ina mea execută asta. Î�mi
garantează asta că voi reuş� i de fiecare dată controlându-mi focali-
zarea? Nu. Î�mi cresc ş� ansele? De o sută de ori!
Acelaş� i lucru este valabil ş� i î�n viaţ�ă. Î�n capitolele următoare, vei
î� nvăţ� a câteva modalităț� i de a te asigura că î� ţ� i condiţ� i onezi
focalizarea pentru a fi pozitivă. Pentru moment, î�nţ�elege că trebuie

să-ţ�i disciplenezi mintea. O minte scăpată de sub control î�ţ�i va juca
feste. Direcţ�ionată, ea este cel mai mare prieten al tău.
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;

bateţi şi vi se va deschide.
— Matei 7:7
Cea mai puternică modalitate de a controla focalizarea este de a

utiliza î�ntrebări. Pentru că indiferent ce î�ntrebi, creierul tău î�ţ�i oferă
un răspuns; indiferent ce cauţ�i, vei găsi. Dacă te î�ntrebi: „De ce se
foloseş� te această persoană de mine?” te vei focaliza asupra felului
î�n care eş� ti folosit, indiferent dacă este adevărat sau nu. Dacă te î�n-
trebi: „Cum pot să î�ntorc asta î�n favoarea mea?” vei primi un răs-
puns mai î� n sufleț� i tor. Î� n trebările sunt un instrument atât de
puternic pentru a-ţ�i schimba viaţ�a, î�ncât am alocat capitolul urmă-
tor pentru o discuţ�ie care se referă exclusiv la acestea. Ele sunt una
dintre cele mai puternice ş� i simple modalităţ�i de a schimba felul î�n
care te simţ�i î�n legătură cu practic orice lucru ş� i astfel, de a schimba
direcţ�ia vieţ�ii tale î�n orice moment. Î�ntrebările oferă cheia deblocă-
rii potenţ�ialului nostru nelimitat.
Una dintre cele mai bune ilustrări pentru acest lucru este po-
vestea unui tânăr care a crescut î�n Alabama. Î�n urmă cu aproximativ
cincisprezece ani, un bătăuş� de clasa a ş� aptea s-a luat intenţ�ionat la
bătaie cu el, i-a dat un pumn î�n nas ş� i l-a lăsat inconş� tient. Când
băiatul ş� i-a recăpătat cunoş� tinţ� a, el a jurat să se răzbune ş� i să-l
omoare pe bătăuş� . S-a dus acasă, a luat arma mamei sale de calibrul 22
ş� i a plecat să-ş� i găsească ţ�inta. Î�n câteva clipe, destinul său atârna
de un fir de aţ�ă.
Având bătăuş� ul î�n vizorul armei, el putea să tragă pur ş� i simplu,
iar colegul său de ş� coală ar fi devenit istorie. Dar chiar î�n clipa ace-
ea, el ş� i-a pus o î�ntrebare: Ce se va î�ntâmpla cu mine dacă apăs pe
trăgaci? Ş� i a văzut limpede o altă imagine: o imagine incredibil de
dureroasă. Î� n fracţ� iunea de secundă î�n care viaţ� a băiatului ar fi
putut să urmeze două direcţ�ii foarte diferite, el ş� i-a imaginat cu o

claritate î�nfiorătoare cum ar fi dacă ar ajunge la î�nchisoare. Ș� i-a
imaginat că ar trebui să stea treaz toată noaptea pentru a-i î�mpiedi-
ca pe ceilalţ�i prizonieri să-l violeze. Acea durere potenţ�ială era mai
mare decât anticiparea răzbunării. El a schimbat ţ�inta armei ş� i a
tras î�ntr-un copac.
Băiatul acesta era Bo Jackson ş� i după cum descrie el această
scenă î�n biografia sa, nu există nicio î�ndoială că î�n acel punct de
cotitură din viaţ�a sa, durerea asociată î�nchisorii a fost o forţ�ă mult
mai puternică decât plăcerea sau satisfacţ�ia care urmau să-i fie ofe-
rite de uciderea acelui băiat. O schimbare a focalizării, o hotărâre
despre durere ş� i plăcere, au făcut probabil diferenţ�a î�ntre un copil
fără niciun viitor ş� i una dintre cele mai de succes poveş� ti contempo-
rane din atletism.
Aşa cum meşterul care face săgeţi ciopleşte lemnul şi

îndreaptă săgeţile, tot aşa şi maestrul îşi direcţionează
gândurile rătăcite.
— Buddha
NU ESTE VORBA DOAR DE LUCRURILE

ASUPRA CĂRORA TE FOCALIZEZI,
CI ŞI DE FELUL ÎN CARE O FACI…
Experienţ�a noastră despre lume este obţ�inută adunând informaţ�ii
din utilizarea celor cinci simţ�uri. Cu toate acestea, fiecare dintre noi
are tendinţ�a de a dezvolta un mod preferat de focalizare sau o mo-
dalitate, aş� a cum este adeseori numită. Spre exemplu, unele persoa-
ne sunt mai influenţ�ate de ceea ce văd; sistemul lor vizual este cel
care are tendinţ�a de a fi dominant. Pentru altele, sunetele sunt de-
clanş� atorii celor mai grozave experienţ�e ale vieţ�ii, î�n timp ce pentru
altele, sentimentele sunt fundamentul.
Cu toate acestea, chiar ş� i î�n cadrul fiecăruia dintre aceste moduri

de experienţ�ă există elemente specifice ale unor imagini, sunete sau
alte senzaţ�ii care pot fi modificate î�n vederea creş� terii sau descreş� -
terii intensităţ�ii experienţ�ei noastre. Aceste ingrediente fundamen-
tale se numesc submodalităţi*. Spre exemplu, poţ�i alcătui o imagine
î�n mintea ta ş� i apoi poţ�i lua orice aspect al acelei imagini (o submo-
dalitate) ş� i o poţ�i schimba pentru a-ţ�i schimba sentimentele referi-
toare la ea. Poţ� i să faci imaginea mai strălucitoare, schimbând
imediat măsura intensităţ�ii pe care o simţ�i referitor la experienţ�ă.
Aceasta este cunoscută ca schimbarea unei submodalităţ�i. Probabil
că cel mai mare expert î�n submodalităţ� i este Richard Brandler,
co-fondator al programării neurolingvistice. Succesiunea de ex-
perţ�i pe această temă se î�ntinde î�napoi până la lucrările fundamen-
tale despre cele cinci simţ� uri, scrise de Aristotel, care clasifica
modelele percepţ�iei.
Î�ţ�i poţ�i amplifica sau diminua î�n mod radical intensitatea senti-
mentelor despre orice, manipulând submodalităţ�ile. Acestea influ-
enţ�ează felul î�n care te simţ�i î�n legătură cu practic orice, fie că simţ�i
bucurie, insatisfacţ�ie, uimire sau disperare. Î�nţ�elegerea acestora nu
doar că î�ţ�i dă posibilitatea de a schimba felul î�n care te simţ�i referi-
tor la orice experienţ�ă din viaţ�a ta, ci ș� i de a schimba ce î�nseamnă
aceasta pentru tine ş� i, î�n felul acesta, ce poţi să faci în legătură cu ea.
Una dintre imaginile care mi s-au părut foarte utile este de a
gândi submodalităţ�ile ca pe codurile de bare UPC dintr-un magazin
alimentar, aglomerările acelea de liniuţ�e negre care au î�nlocuit eti-
chetele cu preţ�uri î�n aproape toate supermarketurile unde eş� ti client
regulat. Codurile par insignifiante, totuş� i, când sunt trecute prin
dreptul scanerului de la casă, acestea î�i spun computerului ce obiect
este, cât costă, î�n ce fel va modifica vânzarea acestuia inventarul ş� i
aş� a mai departe. Submodalităţ�ile funcţ�ionează î�n acelaş� i fel. Când
sunt trecute prin dreptul scanerului computerului pe care î�l numim
* Pentru o discuție și mai elaborate despre submodalități, vezi capitolele 6 și

8 din Putere nemărginită (volum apărut la editura Act și Politon sub format
audiobook (n.red.)
creier, acestea spun creierului ce este lucrul acesta, cum să se simtă

î�n legătură cu el ş� i ce să facă. Tu ai propriile tale coduri de bare ş� i
avem o listă care va fi î�nsoţ�ită de î�ntrebări pe care să le pui pentru a
determina pe care dintre acestea le utilizezi.
Spre exemplu, dacă ai tendinţ�a să te focalizezi pe modalităţ�ile
tale vizuale, cantitatea de plăcere pe care o obţ�ii de la o amintire
specifică este probabil o consecinţ�ă directă a submodalităţ�ilor di-
mensiunii, culorii, strălucirii, distanţ�ei ş� i totalului de miş� care din
imaginea vizuală pe care ai creat-o din aceasta. Dacă ţ�i-o reprezinţ�i
ţ�ie î�nsuţ�i prin submodalităţ�i auditive, atunci felul î�n care te simţ�i
depinde de volum, tempo, î�nălţ�ime, tonalitate ş� i alţ�i factori asemă-
nători pe care î�i ataş� ezi la acesta. Spre exemplu, pentru ca unele
persoane să se simtă motivate, acestea trebuie să se conecteze mai
întâi la un anumit canal. Î�n cazul î�n care canalul lor preferat este
vizual, faptul că se focalizează pe elementele vizuale ale unei situa-
ţ�ii le oferă mai multă intensitate î�n legătură cu aceasta. Pentru alte
persoane, este vorba de canalele auditiv sau kinestezic. Iar pentru
alţ�ii, cea mai bună combinaţ�ie funcţ�ionează ca un lacăt cu cifru se-
cret. Prima dată trebuie să fie aliniat lacătul vizual, după aceea cel
auditiv ş� i apoi cel kinestezic. Toate cele trei cadrane trebuie să fie
aliniate î�n locul potrivit ş� i î�n ordinea corectă ca să se deschidă
seiful.
Odată ce eș� ti conş� tient de asta, î�ţ�i vei da seama că oamenii folo-
sesc constant î�n limbajul lor cotidian cuvinte care î�ţ�i spun care este
sistemul ş� i care sunt submodalităţ�ile la care se acordează. Citeș� te
felurile î�n care ei î�ş�i descriu experienţ� a ş� i interpretează-le ad
litteram.
De câte ori ai auzit pe cineva spunând: „Nu mă pot vedea făcând
lucrul acela”? Ei î�ţ�i spun î�n ce constă problema: dacă ei chiar s-ar
vedea făcând-o, ei s-ar plasa î�ntr-o stare î�n care ar avea impresia că
ar putea să realizeze asta. Este posibil ca cineva să î�ţ�i fi spus odată
că „Exagerezi lucrurile.” Dacă eş� ti cu adevărat supărat, este posibil
să aibă dreptate. Este posibil ca tu să iei imagini î�n minte ş� i să le faci
mult mai mari, lucru care tinde să intensifice experienţ� a. Dacă
cineva spune: „Asta mă apasă foarte tare”, tu î�l poţ�i susţ�ine ajutân-
du-l să se simtă mai uş� urat î�n ceea ce priveş� te situaţ�ia ş� i să-l aduci
î�n felul acesta î�ntr-o stare mai bună pentru a se confrunta cu ea.
Dacă cineva spune: „Pur ş� i simplu, vă voi ignora”, tu trebuie să î�l faci
să se conecteze î�napoi pentru a-ş� i schimba starea. Abilitatea noas-
tră de a schimba felul în care ne simţim este dependentă de
abilitatea noastră de a ne schimba submodalităţile. Noi trebuie
să î�nvăţ�ăm să preluăm controlul diferitelor elemente cu care ne re-
prezentăm experienţ�ele ş� i să le schimbăm î�n feluri care ne sprijină
rezultatele. Spre exemplu, te-ai surprins vreodată pe tine î�nsuţ� i
spunând că trebuie să te „distanţ�ezi” de o problemă? Aş� vrea să î�n-
cerci ceva, dacă eș� ti dispus. Gândeş� te-te la o situaţ�ie care î�ţ�i creează
provocări î�n momentul acesta. Creează o imagine a acesteia î�n min-
tea ta ş� i apoi imaginează-ţ�i că î�mpingi imaginea aceea din ce î�n ce
mai departe de tine î�nsuţ�i. Plasează-te deasupra ei ş� i priveş� te de
sus problema, dintr-o nouă perspectivă. Ce se î�ntâmplă cu intensi-
tatea ta emoţ�ională? Pentru majoritatea oamenilor, scade. Dar dacă
imaginea devine mai estompată sau mai mică? Acum ia imaginea
problemei ş� i fă-o mai mare, mai strălucitoare ş� i mai apropiată. Pen-
tru majoritatea oamenilor, asta o intensifică. Î�mpinge-o din nou î�n
afară ş� i priveş� te cum o topeş� te soarele. O schimbare simplă î�n ori-
care dintre aceste elemente este la fel ca schimbarea ingredientelor
unei reţ�ete. Cu siguranţ�ă că acestea vor modifica ceea ce vei î�ncerca
î�n final î�n corpul tău. Deş� i discut despre submodalităţ�i foarte amă-
nunţ�it î�n Putere nemărginită, reiau subiectul aici deoarece vreau să
mă asigur că î�nţ�elegi această distincţ�ie. Aceasta este esenţ�ială pen-
tru a î�nţ�elege mare parte din restul efortului pe care î�l vom depune
î�n această carte.
Nu uita, felul î�n care te simţ�i este schimbat instantaneu printr-o
schimbare de submodalităţ�i. Spre exemplu, gândeş� te-te la ceva care
s-a î�ntâmplat ieri. Doar pentru o clipă, imaginează-ţ� i experienţ� a
aceea. Ia imaginea acestei amintiri ş� i aş� eaz-o î�n urma ta. Î�mpinge-o
treptat î�napoi până când este la kilometri î�n urma ta, un punct mi-
nuscul, vag, foarte departe î�n î�ntuneric. Ai senzaţ�ia că s-a î�ntâmplat
ieri sau cu mult timp î�n urmă? Dacă amintirea este grozavă, adu-o
î�napoi. Altminteri, las-o acolo unde este! Cine are nevoie să se focali-
zeze asupra acestei amintiri? Î�n opoziţ�ie cu aceasta, tu ai avut câteva
experienţ�e incredibil de minunate î�n viaţ�a ta.
EXPRESII COMUNE BAZATE PE:
1. Submodalităţi vizuale —
Asta chiar îmi înseninează ziua.
Asta pune lucrurile într-o perspectivă mai clară.
Aceasta este o prioritate de vârf.
Tipul acesta are un trecut pătat.
Haideţi să privim imaginea de ansamblu.
Problema este în continuare vizibilă.
2. Submodalităţi auditive —
El mă bruiază constant în legătură cu asta.
Problema ţipă la mine.
Te aud foarte limpede.
A făcut ca toată activitatea noastră să se oprească cu un scrâşnet.
Tipul chiar este un excentric.
Asta sună grozav.
3. Submodalităţi kinestezice
Tipul acela este slinos.
„Nu mai există presiune” sau „există presiune”.
Lucrul acesta mă apasă.
Am senzaţia că port povara aceasta pe umeri.
Concertul este foarte tare!
Sunt absolut absorbit de acest proiect.
Gândeş� te-te la una chiar acum, una care s-a î�ntâmplat cu mult
timp î�n urmă. Aminteş� te-ţ�i reprezentarea acelei experienţ�e. Adu-o
î�n faţ�ă; plaseaz-o î�n faţ�a ta. Fă-o mare, luminoasă ş� i colorată; fă-o
tridimensională. Intră î�n corpul tău aş� a cum erai atunci ş� i simte
acea experienţ�ă chiar acum, ca ş� i cum te-ai afla acolo. Ai senzaţ�ia că
s-a î�ntâmplat cu mult timp î�n urmă sau este ceva de care te bucuri
acum? Vezi tu, până ş� i experienţ�a timpului poate fi schimbată prin
schimbarea submodalităţ�ilor.
CREEAZĂ-ŢI PROPRIUL PLAN DETALIAT

Descoperirea propriilor submodalităţ� i este un proces distractiv.
S-ar putea să vrei să faci asta pe cont propriu, deş� i s-ar putea să ţ�i se
pară mai distractiv să o faci î�mpreună cu altcineva. Asta te va ajuta
sub aspectul acurateţ�ii, iar dacă persoana respectivă citeș� te ş� i ea
această carte, veţ�i avea multe de discutat ş� i vei avea un partener î�n
angajamentul tău faţ�ă de măiestria personală. Aş� a că, foarte rapid
acum, gândeş� te-te la un moment î�n viaţ�a ta când ai avut o experien-
ţ�ă foarte plăcută ş� i fă următoarele: evaluează-ţ�i plăcerea pe o scară
de la 0 la 100, unde 0 î�nseamnă niciun fel de plăcere ş� i 100 este ni-
velul maxim de plăcere pe care î�l poţ�i î�ncerca. Să presupunem că ai
ales 80 pe această scară a intensităţ� ii emoţ� ionale. Acum, citeș� te
Lista Submodalităţ�ilor Posibile ş� i să descoperim care elemente sunt
capabile să creeze mai multă plăcere î�n viaţ�a ta decât restul, să cre-
eze mai multă delectare decât durere.
LISTA SUBMODALITĂŢILOR POSIBILE

Vizual
1. Film/Cadru static Este un film sau un cadru static?
2. Color/alb-negru Este color sau alb-negru?
3. Dreapta/stânga/centru Imaginea este în dreapta, stânga sau în
centru?
4. Sus/mijloc/jos Imaginea este sus, la mijloc sau jos?
5. Luminos/vag/întunecat Imaginea este luminoasă, vagă sau

întunecată?
6. Mărime naturală/ Este în mărime naturală, mai mare sau mai
mai mare/ mai mică mică?
7. Proximitate Cât de aproape este imaginea de tine?
8. Rapidă/medie/lentă Viteza imaginii este rapidă, medie sau lentă?
9. Focalizare aparte? Există vreun element aparte pe care se
focalizează constant?
10. În imagine Te afli în imagine sau priveşti de la
distanţă?
11. Ramă/panorama Imaginea are o ramă sau este o panoramă?
12. 3D/2D Este tridimensională sau bidimensională?
13. Culoare aparte Există o culoare care te afectează cel mai
mult?
14. Poziţia din care priveşti Priveşti la ea în jos, în sus, din lateral, etc?
15. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii puternice?
Auditiv
1. Sine/ceilalţi Îţi spui ceva ţie însuţi sau auzi de la ceilalţi?
2. Conţinut Ce anume spui sau auzi?
3. Cum este spus Cum o spui sau o auzi?
4. Volum Cât de tare este?
5. Tonalitatea Care este tonalitatea?
6. Tempo Cât de rapid este?
7. Localizare De unde vine sunetul?
8. Armonie/cacofonie Sunetul este armonios sau cacofonic?
9. Regulat/neregulat Sunetul este regulat sau neregulat?
10. Inflexiune Există inflexiuni ale vocii?
11. Anumite cuvinte Sunt anumite cuvinte accentuate?
12. Durată Cât timp a durat sunetul?
13. Unicitate Ce este unic în privința sunetului?
14. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii puternice?
Kinestezic
1. Schimbare de A existat o schimbare de temperatură?
temperatură Este rece sau cald?
2. Schimbare de textură A existat o schimbare a texturii? Aspră sau
netedă?
3. Rigid/flexibil Este rigidă sau flexibilă?
4. Vibraţie Există vibraţie?
5. Presiune A avut loc o creştere sau o scădere a
presiunii?
6. Localizarea presiunii Unde era localizată presiunea?
7. Tensiune/relaxare A avut loc o creştere a tensiunii sau o
relaxare?
8. Mişcare/direcţie A existat mişcare/ Dacă da, care au fost
direcţia și viteza?
9. Respiraţia Calitatea respiraţiei? Unde a început / s-a
terminat?
10. Greutatea Este grea sau uşoară?
11. Continue/intermitente Emoţiile sunt continue sau intermitente?
12. Schimbări ale Şi-a schimbat dimensiunea sau forma?
dimensiunii/formei
13. Direcţia Au existat senzaţii care au intrat în corp
sau au ieşit?
14. Declanşator special Altceva care declanşează emoţii
puternice?
Î�ncepe să compari fiecare dintre î�ntrebările incluse î�n listă cu

experienţ�a ta. Aş� a că, spre exemplu, pe măsură ce î�ţ�i aminteş� ti re-
spectiva experienţ� ă ş� i te focalizezi pe submodalităţ� ile vizuale,
î�ntreabă-te: „Este un film sau un cadru static?” Dacă este un film,
observă felul î�n care î�l simţ�i. Î�ţ�i face plăcere? Acum, treci la opusul
său. Transformă-l î�n cadru static ş� i vezi ce se î�ntâmplă. Nivelul tău
de delectare scade? Scade î�n mod semnificativ? Cu ce procent?
După ce l-ai transformat î�ntr-un cadru static, a scăzut de la 80 la 50,
spre exemplu? Scrie impactul pe care această schimbare l-a avut,

astfel î�ncât să poţ�i utiliza această distincţ�ie î�n viitor.
După aceea, adu reprezentarea î�napoi la forma iniţ�ială; adică,
transform-o din nou î�n film dacă asta a fost, astfel î�ncât să simţ�i că
ai revenit la 80. După aceea, mergi la următoarea î�ntrebare de pe
lista ta. Este color sau î�n alb ş� i negru? Dacă era î�n alb-negru, obser-
vă felul î�n care simţ�i asta. Acum, din nou, fă opusul acestuia. Adaugă
culoare ş� i vezi ce se î�ntâmplă. Î�ţ�i amplifică intensitatea emoţ�ională
peste 80? Scrie impactul pe care aceasta î�l are asupra ta din punct
de vedere emoţ�ional. Dacă te aduce la un 95, acesta s-ar putea să fie
un lucru valoros pe care să ţ�i-l aminteş� ti î�n viitor. Spre exemplu,
atunci când te gândeş� ti la o sarcină pe care o eviţ�i de obicei, dacă
adaugi culoare la imaginea acesteia, vei descoperi că intensitatea ta
emoţ�ională pozitivă creş� te imediat. Acum lasă imaginea să revină la
alb ş� i negru ş� i, din nou, observă ce se petrece cu intensitatea ta
emoţ�ională ş� i ce diferenţ�ă mare face asta.Nu uita să î�nchei de fieca-
re dată, revenind la starea iniţ�ială, î�nainte să mergi mai departe la
următoarea î�ntrebare. Adaugă culoarea; fă-o mai strălucitoare
decât era î�nainte, până când eş� ti literalmente î�necat î�n intensitatea
culorilor. De fapt, strălucirea este o submodalitate importantă
pentru majoritatea oamenilor; lucrurile luminoase le intensifică
emoţ�ia. Dacă te gândeş� ti la experienţ�a plăcută chiar acum ş� i faci
imaginea din ce î�n ce mai strălucitoare, probabil că te vei simţ�i mai
bine, nu-i aş� a? (Bineî�nţ�eles, există excepţ�ii. Dacă savurezi amintirea
unui moment romantic ş� i aprinzi brusc toate luminile la intensitate
maximă, asta s-ar putea să nu fie complet adecvat.) Dar dacă ai face
imaginile ş� terse, î�ntunecate ş� i defocalizate? Pentru majoritatea
oamenilor, asta le face aproape deprimante. Aş� a că fă-le din nou
luminoase; fă-le strălucitoare.
Continuă să-ţ�i parcurgi lista, observând care dintre aceste sub-
modalităţ�i vizuale î�ţ�i schimbă cel mai mult intensitatea emoţ�ională.
După aceea, focalizează-te pe submodalităţ�ile auditive. Pe măsură
ce recreezi experienţ�a î�n capul tău, cum î�ţ�i sună? Ce efect are creş� -
terea volumului asupra nivelului de plăcere pe care î�l simţ�i? Cum î�ţ�i
este afectată plăcerea de creş� terea tempoului? Cu cât? Scrie asta ş� i

variază toate elementele la care te poţ�i gândi. Dacă ceea ce î�ţ�i ima-
ginezi este sunetul vocii altcuiva, experimentează cu diferite inflexi-
uni ş� i accente ş� i observă ce efect are asta asupra nivelului de
delectare pe care î�l î�ncerci. Ce se î�ntâmplă dacă schimbi calitatea
sunetului de la lin ş� i catifelat la dur ş� i bolovănos? Nu uita, î�ncheie
aducând sunetele î�napoi la forma lor auditivă originală, astfel î�ncât
toate calităţ�ile să continue să-ţ�i confere plăcere.
La final, focalizează-te pe submodalităţ�ile kinestezice. Pe măsură
ce î�ţ�i aminteş� ti această experienţ�ă plăcută, cum î�ţ�i este intensificată
sau diminuată plăcerea de schimbarea diferitelor elemente kine-
stezice? Creş� terea temperaturii te face să te simţ�i mai î�n largul tău
sau te face să te urci pe pereţ�i? Focalizează-te pe respiraţ�ia ta. Pe
unde respiri? Dacă schimbi calitatea respiraţ�iei tale de la rapidă ş� i
superficială la lungă ş� i adâncă, cum afectează asta calitatea experi-
enţ�ei tale? Observă ce efect are ş� i notează-l. Cum rămâne cu textura
imaginii? Joacă-te cu ea; schimb-o de la moale ş� i pufoasă, la udă ş� i
alunecoasă, la cleioasă ş� i lipicioasă.
Pe măsură ce treci prin fiecare dintre aceste schimbări, cum se
simte corpul tău? Scrie asta. Când termini de experimentat cu toată
lista de control pentru submodalităţ� i, mergi î�napoi ş� i ajustează
până reapare cea mai plăcută imagine; fă-o suficient de reală pen-
tru a pune mâna pe ea ş� i a-i stoarce toată plăcerea!
Pe măsură ce parcurgi aceste exerciţ�ii, vei vedea rapid că unele
dintre aceste submodalităţ�i sunt mult mai puternice decât altele î�n
cazul tău. Fiecare dintre noi este construit diferit ş� i avem propriile
moduri preferate de a ne reprezenta experienţ�ele pentru noi î�nş� ine.
Făcând asta acum, tu ai creat un plan detaliat care cartografiază fe-
lul î�n care este conectat creierul tău. Păstrează-l ş� i utilizează-l; î�ţ�i va
fi de folos î�ntr-o bună zi — poate chiar azi! Ş� tiind care sunt submo-
dalităţ�ile care te impulsionează, vei ş� ti cum să-ţ�i amplifici emoţ�iile
pozitive ş� i cum să-ţ�i diminuezi emoţ�iile negative.
Spre exemplu, dacă ş� tii că î�ţ�i poate intensifica enorm emoţ�ia să

măreș� ti ceva, să-l faci mai strălucitor ş� i să-l aduci aproape, te poţ�i
motiva pe tine î�nsuţ�i să faci ceva modificându-i reprezentarea, ast-
fel î�ncât să satisfacă aceste criterii. Tu vei ş� ti, de asemenea, să nu-ţ�i
faci problemele să pară mari, strălucitoare ş� i apropiate, altfel î�ţ�i vei
intensifica ş� i emoţ�iile negative! Vei ş� ti cum să te scuturi de starea
limitatoare ş� i cum să intri î�ntr-una energizantă, î�nsufleț�itoare. Ş� i
poţ�i să fii mai bine echipat pentru a-ţ�i continua drumul spre putere
personală.
Cunoaş� terea rolului important pe care submodalităţ�ile î�l joacă
î�n felul î�n care noi simţ�im realitatea este crucială î�n confruntarea cu
provocările. Spre exemplu, indiferent dacă te simţ�i confuz sau dacă
faci progrese, asta ț�ine de submodalităţ�i. Dacă te gândeş� ti la un mo-
ment când te-ai simţ�it confuz, adu-ţ�i aminte dacă î�ţ�i reprezentai
experienţ�a ca pe o imagine sau ca pe un film. Apoi, compară asta cu
un moment când ai simţ�it că î�nţ�elegi ceva. Adeseori când oamenii
se simt confuzi, lucrul acesta se î�ntâmplă deoarece au o serie de
imagini î�n mintea lor care sunt î�ngrămădite prea aproape una de
alta, î�ntr-un talmeş� -balmeş� haotic, deoarece cineva a vorbit prea
repede sau prea tare. Î�n cazul altor persoane, acestea devin confuze
dacă lucrurile le sunt predate prea lent. Persoanele acestea au nevoie
să vadă imaginile sub formă de film, să vadă felul î�n care lucrurile se
leagă unul de altul; altfel procesul este prea disociat. Observi cum
î�nţ�elegerea submodalităţ�ilor cuiva te poate ajuta să î�l instruieş� ti î�n-
tr-un mod mult mai eficace?
Provocarea este că cei mai mulţ�i dintre noi ne luăm tiparele li-
mitative ş� i le facem mari, strălucitoare, apropiate, zgomotoase sau
grele — î�n funcţ�ie de submodalităţ�ile cu care suntem cel mai mult
„acordaț� i” — ş� i după aceea ne mirăm de ce ne simţ� im copleş� iţ� i!
Dacă te-ai retras vreodată din acea stare, asta s-a î�ntâmplat proba-
bil pentru că tu sau altcineva aţ�i luat acea imagine ş� i aţ�i modificat-o,
redirecţ�ionându-vă focalizarea. Î�n cele din urmă, tu ai zis: „Ei, nu
este chiar aş� a de important.” Sau ai lucrat la unul dintre aspectele
sale ş� i, făcând asta, nu a mai părut un proiect atât de mare de care
să te ocupi. Toate acestea sunt strategii simple, dintre care multe

le-am expus î�n Putere nemărginită. Î� n capitolul acesta sper să-ţ� i
stârnesc pofta ş� i să te fac conş� tient de ele.
SCHIMBĂ-ŢI STĂRILE ŞI ÎŢI SCHIMBI VIAŢA

Tu î�ţ�i poţ�i schimba acum starea î�n atât de multe feluri ş� i toate sunt
atât de simple. Î�ţ�i poţ�i schimba fiziologia imediat doar schimbându-ţ�i
respiraţ�ia. Î�ţ�i poț�i schimba focalizarea hotărând pe ce să te focali-
zezi sau ordinea lucrurilor pe care te focalizezi sau felul î�n care o
faci. Tu î�ţ�i poţ�i schimba submodalităţ�ile. Dacă te-ai focalizat î�n mod
constant pe ceea ce se putea î�ntâmpla mai rău, acum nu mai există
nicio scuză pentru a continua să faci asta. Î�ncepe de acum să te fo-
calizezi pe cel mai bun scenariu.
Esenţ�ialul î�n viaţ�ă este să ai atât de multe moduri de a-ţ�i con-
trola viaţ�a, î�ncât să devină o artă. Provocarea pentru cei mai mulţ�i
oameni este că au doar câteva feluri de a-ş� i schimba starea: ei mă-
nâncă prea mult, beau prea mult, dorm prea mult, cumpără prea
mult, fumează sau folosesc droguri — ş� i niciunul dintre aceste lu-
cruri nu ne conferă putere, iar toate pot avea consecinţ�e tragice ş� i
dezastruoase. Cea mai mare problemă este că multe dintre aceste
consecinţ�e sunt cumulative aş� a că noi nici măcar nu observăm peri-
colul până nu este prea târziu. Asta s-a î�ntâmplat cu Elvis Presley ş� i,
din păcate, asta este ceea ce se î�ntâmplă î�n fiecare zi cu atât de mul-
te alte persoane. Imaginează-ţ�i o biată broască î�ntr-o oală care este
fiartă î�ncet de vie. Dacă ar fi fost aruncată î�ntr-un vas care fierbea
de-a dreptul, ş� ocul căldurii ar fi făcut-o să sară imediat din ea — dar
î�n cazul căldurii care creş� te î�ncet, aceasta nu observă niciodată că
este î�n pericol până când este prea târziu ca să mai iasă.
Călătoria spre Cascada Niagara î�ncepe atunci când nu-ţ�i contro-
lezi stările pentru că, dacă nu-ţ�i controlezi stările, nu vei fi capabil
să-ţ�i controlezi comportamentul. Dacă există lucruri pe care trebu-
ie să le realizezi, dar nu te poţ�i motiva, dă-ţ�i seama că nu te afli î�n
starea adecvată. Totuş� i, asta nu este o scuză, este un ordin! Este un

ordin să faci orice este necesar pentru a-ţi schimba starea, fie că este
vorba să-ţ�i schimbi fiziologia, fie să-ţ�i schimbi focalizarea. La un
moment dat, m-am plasat pe mine î�nsumi î�n starea de a fi presat să
î�mi scriu cartea; nu e deloc surprinzător că am simţ�it că era imposi-
bil! Dar apoi a trebuit să găsesc o cale de a-mi schimba starea; altfel,
nu ai citi cartea aceasta acum. Trebuia să mă aflu î�ntr-o stare de
creativitate, o stare de exaltare. Dacă vrei să î�ncepi o dietă, aceasta
nu va funcţ�iona dacă te afli î�ntr-o stare temătoare, sau o stare de
î�ngrijorare, sau una de frustrare. Trebuie să te afli într-o stare
hotărâtă pentru a reuşi. Sau dacă vrei să te descurci mai bine la
slujba ta, î�nţ�elege că inteligenţ�a este adeseori un factor al stării.
Oamenii despre care se presupune că au o competenţ�ă limitată vor
vedea că talentul lor explodează dacă se plasează î�ntr-o stare nouă.
Am demonstrat asta î�n numeroase ocazii cu persoanele dislexice.
Deş� i dislexia este un produs al facultăţ�ilor noastre vizuale, ea este
de asemenea un produs al stărilor noastre mentale ş� i emoţ�ionale.
Persoanele dislexice nu inversează literele sau cuvintele de fiecare
dată când citesc ceva. Este posibil ca ei să facă asta î�n cea mai mare
parte a timpului, dar nu constant. Diferenţ�a dintre momentele î�n
care pot să citească limpede ş� i momentele î�n care inversează litere-
le se reduce complet la stare. Dacă le schimbi starea, le schimbi
imediat ş� i modul de lectură. Oricine este dislexic sau î�ntâmpină altă
provocare dependentă de stare poate folosi aceste strategii pentru
a se redresa pe sine.
Din moment ce miş� carea ne poate schimba instant felul î�n care
ne simţ�im, are sens ca noi să creăm o mulţ�ime de moduri de a ne
schimba starea cu o miş� care singulară, î�ntr-o clipă. Unul dintre lu-
crurile care mi-a schimbat cel mai puternic viaţ�a a fost ceva ce am
î�nvăţ�at pentru prima dată cu ani î�n urmă. Î�n Canada, am î�ntâlnit un
bărbat care spărgea lemne î�n stilul karate. Î�n loc să petrec un an ş� i
jumătate sau doi ani pentru a î�nvăţ�a să o fac, fără antrenamente de
arte marţ�iale, pur ş� i simplu am descoperit pe ce se focaliza el, cum
se focaliza î�n mintea sa, adică strălucirea ş� i aş� a mai departe, care
erau crezurile sale ş� i care era strategia sa fizică — cum î�ş�i folosea î�n
mod specific corpul pentru a sparge lemnul.
I-am exersat î�n repetate rânduri identic miş� cările fizice, cu o
intensitate emoţ�ională uriaş� ă, trimiţ�ându-i creierului meu senzaţ�ii
adânci de certitudine. Ș� i, î�n tot acest timp, instructorul meu î�mi î�n-
druma miş� cările. Pac! Am spart o bucată de lemn, apoi două bucăţ�i,
apoi trei, patru. Ce făcusem eu pentru a realiza asta? 1) Mi-am ridi-
cat standardele ş� i am făcut din spargerea lemnului ceva obliga-
toriu — un lucru pe care anterior l-aş� fi acceptat ca pe o limitare;
2) Mi-am schimbat crezul limitativ referitor la abilitatea mea de a
face asta, transformându-mi starea emoţ�ională î�ntr-una de certitu-
dine ş� i 3) Am modelat o strategie eficace pentru producerea
rezultatului.
Această acţ�iune mi-a transformat sentimentul de putere ş� i de
certitudine î�n tot corpul. Am î�nceput să folosesc acest sentiment
identic de certitudine similar „spargerii lemnului” pentru a realiza
alte lucruri pe care nu am crezut niciodată că le-aş� putea face, î�nvin-
gându-mi cu uş� urinţ�ă procrastinarea ş� i anumite temeri. Pe parcur-
sul anilor, am continuat să utilizez ş� i să consolidez aceste senzaţ�ii ş� i
am î�nceput să le predau ş� i altora, chiar ş� i copiilor, fetiţ�elor de un-
sprezece ş� i doisprezece ani, arătându-le cum să-ş� i crească propria
stimă de sine, furnizându-le o experienţ�ă pe care aceş� tia nu o cre-
deau posibilă. La un moment dat, am î�nceput să utilizez asta ca
parte a seminarelor mele video Putere nemărginită, efectuate de
persoanele francizate de mine, Consultanţ�ii noş� tri pentru Dezvolta-
re Personală din jurul lumii. Adeseori, î�n 30 de minute sau mai pu-
ţ�in, ei puteau să î�ş�i ajute participanţ�ii să î�ş�i depăş� ească temerile ş� i
să î�nveţ�e să î�nvingă orice î�i reț�inea î�n viaț�ă. După spargerea lemnu-
lui, ei î�nvaţ�ă să folosească această experienţ�ă pentru a-ş� i oferi lor
î�nş� iş� i sentimentul siguranţ�ei care este necesar pentru a urmări
orice vor să realizeze î�n viaţ�ă. Este fascinant de fiecare dată să vezi
un bărbat uriaş� , care crede că o poate face doar cu forţ�ă brută, ve-
nind acolo ş� i dând greş� ş� i apoi să vezi o femeie de două ori mai mică
ş� i mai puţ�in musculoasă decât el spărgând lemnul î�ntr-o clipită deoa-

rece ea a dobândit siguranţ�a prin fiziologia sa.
Experienţa nu este ceea ce i se întâmplă unui om;

este ceea ce face omul cu ceea ce i se întâmplă.
— Aldous Huxley
Tu trebuie să î�nţ�elegi că este necesar să preiei î�n mod conş� tient

controlul dirijării propriei minț�i. Trebuie să o faci intenţ�ionat; altfel,
vei ajunge la mila oricărui lucru care se petrece î�n jurul tău. Prima
aptitudine pe care trebuie să o stăpâneş� ti este aceea de a fi capabil
să-ţ�i schimbi starea instant, indiferent care este mediul, indiferent
cât de speriat sau frustrat eş� ti. Aceasta este una dintre aptitudinile
fundamentale pe care oamenii le dezvoltă î�n seminarele mele. Aceş� -
tia î�nvaţ�ă cum să-ş� i schimbe rapid starea de la a se teme ş� i „a ş� ti” că
nu pot să facă ceva, la a ş� ti că pot să o facă ş� i a putea să acţ�ioneze î�n
mod eficace. Dezvoltarea experienţ�elor de tipul acesta î�n care te
schimbi rapid î�ţ�i oferă o putere colosală î�n viaţ�ă — ceva ce nu poţ�i
aprecia complet până nu î�ncerci tu î�nsuţ�i.
Cea de-a doua aptitudine este capacitatea de a-ț�i schimba sta-
rea î�n mod constant î�n orice mediu — poate î�ntr-un mediu care te
făcea să te simţ�i nelalocul tău, dar î�n care î�ţ�i poţ�i schimba acum
starea de nenumărate ori, condiţ�ionându-te pe tine î�nsuţ�i până te
simţ�i bine, indiferent unde te afli. Desigur, cea de-a treia aptitudine
este aceea de a stabili o serie de tipare uzuale de utilizare a fiziolo-
giei ş� i focalizării tale astfel î�ncât să te simţ�i bine î�n mod constant
fără niciun fel de efort conş� tient. Definiţ�ia mea a succesului este să
îţi trăieşti viaţa într-un fel care îţi aduce o mulțime de plăcere
şi foarte puţină durere — ş� i, datorită stilului tău de viaţ�ă, să-i faci
pe oamenii din jurul tău să simtă mult mai multă plăcere decât du-
rere. Cineva care a realizat foarte mult, dar care trăieş� te î�n durere
emoţ�ională tot timpul sau este î�nconjurat de oameni care suferă
constant nu este cu adevărat de succes. Cel de-al patrulea obiectiv este
acela de a le da altora posibilitatea de a-ş� i schimba starea imediat, de
a-ş� i schimba starea î�n orice mediu ş� i de a-ş� i schimba starea pentru î�n-
treaga viaţ�ă. Asta este ceea ce î�nvaţ�ă persoanele francizate de mine să
facă î�n seminarele lor sau î�n munca lor tête-à-tête cu oamenii.
Aş� adar, ce trebuie să-ţ�i aminteş� ti din acest capitol? Tot ceea ce
îţi doreşti cu adevărat în viaţă este să schimbi felul în care te sim-
ţi. Reluând, toate emoţiile tale nu sunt altceva decât furtuni biochimice
în creierul tău, iar tu deț�ii controlul lor î�n orice moment. Poţ�i simţ�i
extazul chiar acum, sau poţ�i să simţ�i durere, depresie sau că eș� ti
copleş� it — totul depinde de tine. Nu ai nevoie de droguri sau de
orice altceva pentru a o face. Există căi mult mai eficace ş� i, aş� a cum
ai î�nvăţ�at î�n capitolul despre crezuri, drogurile pot fi î�nfrânte de
chimicalele pe care le creezi î�n propriul tău corp, prin schimbarea
focalizării ş� i a felului î�n care î�ţ�i foloseş� ti fiziologia. Aceste chimicale
sunt mult mai puternice decât practic orice substanţ�ă exterioară.
Fiecare moment măreţ şi impresionant din analele lumii

reprezintă triumful unui anumit entuziasm.
— Ralph Waldo Emerson
TU ŞTII CUM SĂ TE FACI PE TINE

ÎNSUŢI SĂ TE SIMŢI BINE?
Î�ntr-o călătorie de afaceri î�n Toronto, m-am simţ�it stresat fizic din
cauza unei dureri de spate intense. Î�n timp ce avionul cobora, am
î�nceput să mă gândesc la ceea ce trebuia să fac când ajungeam la
hotel. Avea să fie deja 22:30 ş� i eu trebuia să mă trezesc devreme î�n
dimineaţ� a următoare pentru a-mi susţ� ine seminarul. Puteam să
mănânc ceva — la urma urmei, nu mâncasem nimic toată ziua —
dar era groaznic de târziu. Puteam să-mi pregătesc documentele ş� i
să urmăresc ş� tirile. Î�n clipa aceea mi-am dat seama că toate aceste
acţ�iuni erau simple strategii pentru a scăpa de durere ş� i a obţ�ine o
anumită plăcere. Totuş� i, niciuna dintre ele nu era chiar aş� a de
atractivă. Trebuia să-mi extind lista cu moduri de a simţ�i plăcere,

indiferent de moment sau de loc.
Aş� adar, tu ş� tii cum să te faci pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine? Sună
ca o î�ntrebare tâmpită, nu-i aş� a? Dar la modul serios, ai tu un set de
moduri specifice ş� i î�nsufleț�itoare de a te face pe tine î�nsuţ�i să te
simţ�i bine î�n orice clipă? Poţ�i să reuş� eş� ti asta fără să foloseș� ti mân-
care, alcool, droguri, ţ� igări sau alte surse care dau dependenţ� ă?
Sunt sigur că ai câteva, dar hai să extindem lista. Chiar acum, hai să
identificăm câteva dintre alegerile pozitive de care dispui deja pen-
tru a te face pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine. Stai jos în clipa asta şi
scrie o listă cu lucrurile pe care le faci în prezent pentru a
schimba felul în care te simţi. Dacă tot alcătuieş� ti o listă, de ce să
nu adaugi câteva lucruri noi pe care este posibil să nu le fi î�ncercat
î�nainte ş� i care ar putea să-ţ�i schimbe de asemenea starea î�n mod
pozitiv?
Nu te opri până nu ai un minim de cincisprezece moduri de a te
simţ�i bine instant ş� i idealul ar fi cel puţ�in douăzeci ş� i cinci. Acesta
este un exerciţ�iu la care este posibil să vrei să te î�ntorci din nou
până când găseș� ti sute de moduri!
Când am alcătuit o listă pentru mine î�nsumi, mi-am dat seama
că ascultatul muzicii era unul dintre cele mai puternice moduri î�n
care î�mi puteam schimba rapid starea. Cititul era un alt fel de a mă
simţ�i bine pentru că î�mi schimba focalizarea ş� i î�mi place să î�nvăţ�
— mai ales citind ceva educativ ş� i informativ, un lucru pe care să î�l
pot pune imediat î�n practică î�n viaţ�a mea. Schimbarea miş� cărilor
mele corporale este ceva ce pot face instant pentru a scăpa de o
stare limitativă ş� i a mă plasa î�ntr-una plină de resurse: să fac sport
pe aparatul meu de fitness StairMaster cu muzica dată la maxim,
sărind î�ncoace ş� i î�ncolo pe trambulina mea, alergând opt kilometri
de urcuş� , făcând lungimi de bazin.
Iată alte câteva: să dansez, să cânt î�mpreună cu CD-urile mele
preferate, să mă uit la un film de comedie, să merg la un concert, să
ascult casete audio informative. Să stau î�ntr-un jacuzzi, să fac o baie
caldă. Să fac dragoste cu soţ�ia mea. Să iau cina cu familia, să stăm

toț�i î�n jurul mesei ş� i să vorbim despre ce este mai important pentru
noi. Să-mi î�mbrăţ�iş� ez ş� i să-mi sărut copiii, să o î�mbrăţ�iş� ez ş� i să o
sărut pe Becky. Să o scot pe Becky la un film ca Ghost, să stăm pe
locurile noastre ș� i să vărsăm ș� uvoaie de lacrimi. Să creez o idee
nouă, o companie nouă, un concept nou. Să rafinez sau să î�mbunătă-
ț�esc orice lucru de care mă ocup î�n prezent. Să creez orice. Să le spun
glume prietenilor. Să fac orice mă face să mă simt ca ş� i cum aş� contri-
bui. Să-mi conduc unul dintre seminare, mai ales pe cele uriaşe
(aceasta este una dintre submodalităţ�ile mele preferate). Să-mi „fini-
sez” amintirile, să-mi amintesc î�n culori vii o experienţ�ă minunată pe
care am avut-o de curând sau î�n trecut, scriind î�n jurnalul meu.
LISTĂ DE MODURI PRN CARE SĂ SCHIMB FELUL

ÎN CARE MĂ SIMT, SĂ TREC DE LA DURERE
LA PLĂCERE ȘI SĂ MĂ SIMT BINE INSTANT
1. _______________________________________________
2. _______________________________________________
3. _______________________________________________
4. _______________________________________________
5. _______________________________________________
6. _______________________________________________
7. _______________________________________________
8. _______________________________________________
9. _______________________________________________
10. ______________________________________________
11. ______________________________________________
12. ______________________________________________
13. ______________________________________________
14. ______________________________________________
15. ______________________________________________
16. ______________________________________________
17. ______________________________________________
18. ______________________________________________
19. ______________________________________________
20. ______________________________________________
21. ______________________________________________
22. ______________________________________________
23. ______________________________________________
24. ______________________________________________
25. ______________________________________________
DACĂ NU AI UN PLAN PENTRU PLĂCERE,

VEI AVEA PARTE DE DURERE
Aici, cheia este să creezi o listă uriaşă de mijloace prin care să te faci
pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i bine astfel î�ncât să nu ai nevoie să apelezi la
celelalte mijloace care sunt distructive. Dacă asociezi durere obiceiu-
rilor distructive ş� i din ce î�n ce mai multă plăcere celor noi, care oferă
putere, vei descoperi că cele mai multe dintre ele sunt accesibile î�n
cea mai mare parte a timpului. Transformă această listă î�n realitate;
elaborează un plan pentru plăcere pentru absolut fiecare zi. Nu
spera la î�ntâmplare că plăcerea va apărea cumva; pregăteş� te-te pe
tine î�nsuţ�i pentru extaz. Fă loc pentru el!
Vorbim aici, din nou, despre condiţ�ionarea sistemului tău ner-
vos, a corpului tău ş� i a focalizării tale mentale astfel î�ncât să caute î�n
mod constant un mod de a vedea cum î�ţ�i sunt utile toate lucrurile din
viaţ�a ta. Dar aminteş� te-ţ�i că dacă ai î�n continuare un tipar emoţ�ional
limitativ, asta este din cauză că î�ţ�i foloseş� ti corpul î�ntr-un fel obiş� nuit
sau continui să te focalizezi î�ntr-un anumit fel care te privează de
putere. Dacă focalizarea ta este cea care trebuie modificată, există un
instrument incredibil care o poate schimba instant. Tu trebuie să ş� tii că…
8
Î�NTREBĂ� RILE SUNT
RĂ� SPUNSUL
Cel care pune întrebări nu poate evita răspunsurile.
— Proverb Camerunez
Nu aveau nevoie de motive. Au venit doar pentru că el avea origini

evreieş� ti. Naziş� tii au năvălit î�n casa lui, arestându-l pe el ş� i î�ntreaga
sa familie. Curând, au fost mânaţ�i ca vitele, î�nghesuiţ�i î�ntr-un tren ş� i
apoi trimiş� i î�ntr-un lagăr de exterminare î�n Cracovia. Cele mai
î�ngrozitoare coş� maruri ale lui nu ar fi putut să-l pregătească ni-
ciodată pentru a-ş� i vedea familia î�mpuş� cată î�n faţ�a ochilor. Cum
putea să treacă prin oroarea de a vedea hainele copilului său pe al-
tul pentru că propriul său fiu era de-acum mort ca urmare a
„duş� ului”?
Cumva, el a continuat. Î�ntr-o zi, a privit la coş� marul din jurul
său ş� i a î�nfruntat un adevăr inevitabil: dacă avea să mai rămână
acolo chiar ş� i pentru o singură zi, avea să moară cu siguranţ�ă. A luat
o hotărâre că trebuie să evadeze ş� i că evadarea trebuie să aibă loc
imediat! Nu ş� tia cum, pur ş� i simplu ş� tia că trebuie. Timp de săptă-
mâni î�i î�ntrebase pe ceilalţ�i prizonieri: „Cum am putea evada din
acest loc oribil?” Răspunsurile pe care le primea păreau să fie î�ntot-
deauna identice: „Nu fi prost”, i-au zis ei, „nu există scăpare! Punând
astfel de î�ntrebări nu faci decât să te torturezi. Pur ş� i simplu, mun-
ceş� te mult ş� i roagă-te să supravieţ�uieş� ti.” Dar el nu putea să accepte
asta —nu avea să accepte asta. A devenit obsedat de evadare ş� i
chiar ş� i atunci când răspunsurile sale nu aveau niciun sens, el a con-

tinuat să î�ntrebe î�n repetate rânduri: „Cum pot s-o fac? Trebuie să
existe o cale. Cum pot să scap de aici sănătos ș� i viu, astăzi?”
Se spune că dacă ceri, ţ�i se va da. Ş� i, dintr-un motiv oarecare, î�n
ziua aceasta ş� i-a primit răspunsul. Poate că a fost intensitatea cu
care a pus î�ntrebarea sau poate a fost sentimentul lui de siguranţ�ă
că „acum e momentul.” Sau, e posibil să fi fost doar efectul focalizării
neî�ntrerupte pe răspunsul la o singură î�ntrebare arzătoare. Indife-
rent din ce motiv, puterea enormă a minţ�ii ş� i a spiritului uman s-a
trezit î�n acest bărbat. Răspunsul a ajuns la el printr-o sursă impro-
babilă: mirosul dezgustător al cărnii umane descompuse. Acolo, la
doar câţ�iva metri de locul său de muncă, a văzut o grămadă uriaş� ă
de trupuri care fuseseră aruncate î�n spatele unui camion — bărbaţ�i,
femei ş� i copii care fuseseră gazaţ� i. Plombele de aur le fuseseră
smulse din dinţ�i; tot ceea ce deţ�inuseră — orice bijuterii — până ş� i
î�mbrăcămintea, le fusese luat. Î�n loc să se î�ntrebe: „Cum pot naziş� tii
să fie atât de abjecţ�i, atât de distructivi? Cum a putut Dumnezeu să
facă ceva atât de rău? De ce mi-a făcut Dumnezeu mie una ca asta?”,
Stanislavsky Lech a pus o î�ntrebare diferită. El a î�ntrebat: „Cum pot
să folosesc asta pentru a evada?” Ş� i imediat ş� i-a primit răspunsul.
Î�n timp ce se apropia sfârş� itul zilei ş� i echipa de lucru se î�ndrep-
ta î�napoi spre barăci, Lech s-a ascuns î�n spatele camionului. Î�ntr-o
clipă, el ş� i-a sfâş� iat hainele ş� i s-a aruncat gol î�n mormanul de cada-
vre când nu se uita nimeni. S-a prefăcut mort, rămânând complet
nemiş� cat, chiar dacă mai târziu aproape că a fost zdrobit pe măsură
ce î�ngrămădeau din ce î�n ce mai multe cadavre peste el.
Mirosul fetid al cărnii care putrezea ş� i rămăş� iţ�ele rigide ale
morţ�ilor î�l î�nconjurau pretutindeni. El a aş� teptat ş� i-a tot aş� teptat,
sperând că nimeni nu va observa singurul trup viu î�n acel morman
al morţ�ii, sperând că mai devreme sau mai târziu camionul va por-
ni. Î�n cele din urmă, a auzit sunetul motorului care pornea. A simţ�it
camionul cutremurându-se. Ş� i, î�n clipa aceea, a simţ�it emoţ�ia spe-
ranţ�ei î�n timp ce zăcea printre morţ� i. Î� n final, a simţ� it camionul
zdruncinându-se până s-a oprit ş� i după aceea ş� i-a abandonat
î�ncărcătura î�ngrozitoare — zeci de morţ�i ş� i un bărbat care se prefă-

cea a fi unul dintre ei — î�ntr-un gigantic mormânt deschis, aflat î�n
afara lagărului. Lech a stat acolo ore î�ntregi până la căderea nopţ�ii.
Când s-a simţ�it î�n cele din urmă sigur că nu mai era nimeni acolo, a
ieş� it din muntele de cadavre ş� i a alergat gol patruzeci de kilometri
spre libertate.
Care a fost diferenţ�a dintre Stanislavsky Lech ş� i ceilalţ�i, atât de
mulţ�i, care au pierit î�n lagărele de concentrare? Deşi existau bine-
înţeles numeroşi factori, o diferenţă importantă a fost că el a
pus o întrebare diferită. El a î�ntrebat stăruitor, a î�ntrebat aș� tep-
tându-se să primească un răspuns ş� i creierul său a descoperit o
soluţ�ie care i-a salvat viaţ�a. Î�ntrebările pe care ş� i le-a pus lui î�nsuş� i
î�n ziua aceea î�n Cracovia l-au făcut să ia, î�n fracţ�iuni de secundă,
decizii ce l-au dus la acţ�iuni cu un impact semnificativ asupra des-
tinului său. Dar î�nainte să poată primi răspunsul, să ia hotărârile ş� i
să î�ntreprindă acele acţ�iuni, el a trebuit să-ş� i adreseze lui î�nsuş� i î�n-
trebările potrvite.
Pe tot parcursul acestei cărţ�i, tu ai î�nvăţ�at despre felul î�n care
crezurile noastre ne afectează deciziile, acţ�iunile, direcţ�ia vieţ�ii ş� i
prin urmare, destinul nostru final. Dar toate aceste influenţ�e sunt
un produs al gândirii — al felului î�n care creierul tău a evaluat ş� i a
creat sens pe parcursul î�ntregii tale vieţ�i. Aş� a că pentru a descoperi
felul î�n care noi ne creăm realitatea zilnic, trebuie să răspundem
la întrebarea: „Cum gândim noi, mai exact?”
ÎNTREBĂRILE NOASTRE
NE DETERMINĂ GÂNDURILE
Î�ntr-o zi, mă gândeam la evenimentele importante din propria mea
viaţ�ă ş� i din vieţ�ile persoanelor pe care le-am î�ntâlnit pe parcurs. Am
î�ntâlnit atât de mulţ�i oameni, norocoş� i ş� i ghinioniş� ti, de succes ş� i
fără succes; am vrut să ş� tiu cu adevărat ce le permitea oamenilor de
succes să realizeze lucruri măreţ� e, î�n vreme ce alţ� ii care aveau
condiţ�ii similare sau mai bune dispăreau î�n cascada Niagara. Aş� a că
m-am î�ntrebat î�n sinea mea: „Ce anume face cu adevărat cea mai
mare diferenţă în viaţa mea, în cel care am devenit, în cine sunt ca
persoană şi pentru direcţia în care merg?” Răspunsul pe care l-am
găsit a fost unul pe care vi l-am î�mpărtăş� it deja. Ș� i anume că „Nu
evenimentele care-mi influențează viaţa determină felul în
care simt şi acţionez, ci, mai degrabă, felul în care interpretez ş� i
evaluez propriile experienţe de viaţă. Sensul pe care î�l ataş� ez
unui eveniment va determina deciziile pe care le iau, acţiunile pe
care le realizez ş� i, prin urmare, destinul meu final.” „Dar”, m-am î�n-
trebat eu, „cum procedez atunci când evaluez? Mai exact, ce este o
evaluare?”
M-am gândit: „Ei bine, eu evaluez chiar acum, nu-i aş� a? Eu î�n-
cerc să evaluez felul î�n care să descriu ce este o evaluare. Ce fac eu
chiar acum?” Ş� i apoi mi-am dat seama că mi-am pus mie î�nsumi o
serie de î�ntrebări ş� i evident că aceste î�ntrebări erau:
Cum procedez eu când evaluez?

Mai exact, ce este o evaluare?
Eu evaluez chiar acum, nu-i aşa?
Ce fac eu chiar acum?
Apoi m-am gândit: „Este posibil ca evaluările să nu fie nimic

altceva decât întrebări?” Ş� i am î�nceput să râd ş� i mi-am spus: „Ei
bine, nu-i aş� a că ș� i asta este o î�ntrebare?”
Am început să-mi dau seama că gândirea în sine nu este
altceva decât procesul de a pune întrebări şi de a răspunde la
ele. Dacă după ce ai citit asta, te gândeş� ti, „Asta este adevărat” sau
„Asta nu este adevărat”, tu a trebuit să-ţ�i adresezi ţ�ie î�nsuţ�i — fie
conş� tient, fie inconş� tient — o î�ntrebare ş� i î�ntrebarea aceea era,
„Asta este adevărat?” Sau chiar dacă te-ai gândit „Trebuie să mă
gândesc la asta”, ceea ce spui î�n realitate este „Trebuie să-mi pun
mie î�nsumi câteva î�ntrebări î�n legătură cu asta. Trebuie să reflectez
la asta un timp.” Pe măsură ce te gândeş� ti, vei î�ncepe să o pui sub

semnul î�ntrebării. Noi trebuie să î�nţ�elegem că lucrul pe care î�l facem
î�n cea mai mare parte a timpului, zi de zi, constă î�n a pune î�ntrebări
ş� i î�n a răspunde la ele. Aş� a că, dacă vrem să schimbăm calitatea vie-
ţ�ilor noastre, noi trebuie să ne schimbăm î�ntrebările uzuale. Aceste
î�ntrebări ne dirijează focalizarea ş� i, prin urmare, felul î�n care gân-
dim ş� i î�n care simţ�im.
Maeş� trii î�ntrebărilor sunt, bineî�nţ�eles, copiii. Cu câte milioane
de î�ntrebări ne bombardează î�n copilărie? De ce crezi că se î�ntâm-
plă asta? Doar pentru a ne exaspera pe noi? Trebuie să î�nţ�elegem că
ei realizează constant evaluări referitoare la ce î�nseamnă lucrurile
ş� i la ce ar trebui ei să facă. Ei î�ncep să creeze neuro-asocieri care le
vor dirija viitorul. Ei sunt maş� ini de î�nvăţ�at ş� i modul î�n care să î�n-
veţ�i să gândeş� ti, să faci noi conexiuni este declanş� at de î�ntrebări —
î�ntrebări pe care fie ni le adresăm nouă î�nş� ine, fie celorlaţ�i.
Toată această carte ş� i munca mea de o viaţ� ă sunt rezultatul
î�ntrebărilor pe care le-am pus despre ceea ce ne determină pe noi
toţ�i să facem ceea ce facem ş� i despre felul î�n care putem face schim-
bări mai rapid ş� i mai uş� or decât î�nainte. Î�ntrebările sunt modalita-
tea principală prin care î�nvăţ�ăm practic orice. Î�n realitate, î�ntreaga
metodă socratică, adică acel fel de a preda care datează de pe vremea
filosofului grec antic Socrate, se bazează doar pe faptul că î�nvăţ�ătorul
nu face nimic altceva decât să pună întrebări, î�ndrumând atenţ�ia
elevilor ş� i determinându-i pe aceş� tia să-ş� i găsească propriile
răspunsuri.
Când mi-am dat seama de puterea incredibilă a î�ntrebărilor de
a ne influenţ�a gândurile ş� i, literalmente, fiecare dintre răspunsurile
la experienţ�ele noastre, am pornit î�ntr-o „expediţ� ie de căutare a
î�ntrebărilor.” Am î�nceput să observ cât de des apăreau î�ntrebările î�n
cultura noastră. Jocurile ca Trivial Pursuit, Jeopardy ş� i Scruples
erau ultimul răcnet. The Book of Questions* — o carte î�ntreagă î�n
* Cartea întrebărilor, de Gregory Stock, volum apărut în limba română în 2011,

la editura Litera (n.red.)
care nu găseai nimic altceva decât î�ntrebări care să te facă să te gân-

deş� ti la viaţ�a ş� i valorile tale, era bestseller. Reclamele de la TV sau
din ziare î�ntrebau: „Ce i se potriveş� te cel mai bine unei legende?”
„Cum spui pe litere cuvântul uşurare?” „S-a făcut supă?”. Spike Lee î�l
î�ntreabă pe Michael Jordan: „Este vorba de pantofi?” î�ntr-o reclamă
TV pentru î�ncălţ�ămintea de baschet Air Jordan a celor de la Nike.
Eu nu voiam să ş� tiu doar care sunt î�ntrebările pe care le pu-
neam noi ca societate, eu voiam să descopăr, de asemenea, î�ntrebă-
rile care făceau o diferenţ�ă î�n vieţ�ile oamenilor. Am î�ntrebat oamenii
î�n seminarele mele, î�n avioane, î�n î�ntâlniri; i-am î�ntrebat pe toţ�i cei
pe care i-am î�ntâlnit, de la preş� edinţ�i de companii î�n blocurile turn
la oamenii fără adăpost de pe stradă, î�ncercând să descopăr î�ntre-
bările care creau experienţ�ele lor din viaţ� a cotidiană. Mi-am dat
seama că diferenţ�a principală dintre oamenii care păreau să aibă
succes — î�n orice domeniu! — ş� i cei care nu aveau era că oamenii
de succes puneau întrebări mai bune şi, prin urmare, primeau
răspunsuri mai bune. Ei primeau răspunsuri care le dădeau pu-
terea să ş� tie exact ce au de făcut î�n orice situaţ�ie pentru a obţ�ine
rezultatele pe care le doreau.
Î�ntrebările de calitate creează o viaţ�ă de calitate. Trebuie să-ţ�i
î�ntipăreş� ti această idee î�n creier, deoarece este printre cele mai im-
portante lucruri pe care le vei î�nvăţ�a din această carte. Afacerile au
succes atunci când cei care iau deciziile ce le controlează destinul
pun î�ntrebările corecte despre pieţ�e, sau strategii, sau linii de pro-
duse. Relaţ�iile sunt î�nfloritoare atunci când oamenii pun î�ntrebările
corecte despre locurile unde există conflicte potenţ�iale ş� i despre
felul î�n care să se sprijine reciproc, î�n loc să se demoleze reciproc.
Politicienii câş� tigă alegeri atunci când î�ntrebările pe care le adre-
sează ei — fie implicit, fie explicit — furnizează răspunsuri care
funcţ�ionează pentru ei ş� i pentru comunitatea lor.
La î�nceputurile automobilului, sute de oameni au experimentat
cu construcţ� ia acestuia, dar Henry Ford a î�ntrebat: „Cum î�l pot
produce î�n masă?” Milioane de oameni au fost iritaţ�i î�n comunism,
dar Lech Walesa a î�ntrebat: „Cum aş� putea să cresc standardul de
viaţ�ă pentru toţ�i bărbaţ�ii ş� i toate femeile care muncesc?” Î� ntrebă-

rile declanş� ează un efect î�n proces care are un impact dincolo de
imaginaţ�ia noastră. Examinarea limitărilor noastre este cea care
demolează ziduri î�n viaţ�ă — î�n afaceri, î�n relaţ�ii, î�ntre ţ�ări. Eu cred
că tot progresul uman este precedat de noi întrebări.
PUTEREA ÎNTREBĂRILOR
Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi întreabă: „De ce?”
Eu visez lucruri care nu au existat niciodată şi întreb:
„De ce nu?”
— George Bernard Shaw
Atunci când vedem pe cineva cu o î�nzestrare extraordinară sau pe

cineva care pare să aibă o capacitate supraomenească de a face faţ�ă
provocărilor vieţ�ii, cei mai mulţ�i dintre noi gândim lucruri de felul:
„E atât de norocos! E atât de talentat! Trebuie să se fi născut cu
asta.” Dar, î�n realitate, creierul uman are capacitatea de a produce
răspunsuri mai repede decât „cel mai inteligent” computer de pe
pământ, chiar dacă luăm î�n considerare microtehnologia din ziua
de astăzi cu computere care calculează î�n nanosecunde (miliardimi
de secundă). Ar fi nevoie de două clădiri de dimensiunile World
Trade Center-ului pentru a găzdui capacitatea de stocare a creieru-
lui tău! Totuş� i, această bucată de un kilogram ş� i patru sute de grame
de materie cenuş� ie î�ţ�i poate oferi î�ntr-o clipă mai multă putere pen-
tru a găsi soluţ� ii la provocări ş� i pentru a crea puternice senzaţ� ii
emoţ� ionale decât orice alt lucru din vastul arsenal tehnologic al
omului.
La fel ca un computer care dispune de o capacitate extraordina-
ră, dacă nu î�nţ�elegem cum să accesăm ş� i să utilizăm tot ceea ce a
fost stocat, capacitatea creierului nostru nu î�nseamnă nimic. Sunt
sigur că ai cunoscut pe cineva (poate chiar pe tine î�nsuţ�i) care a
cumpărat un computer nou ş� i nu l-a folosit niciodată pentru că el
sau ea nu ş� i-a dat seama cum să o facă. Dacă vrei să ai acces la fiş� ie-
rele cu informaţ�ii valoroase dintr-un computer, trebuie să î�nţ�elegi
cum să accesezi datele, solicitându-le prin comenzile corecte. La fel,
ceea ce î�ţ�i dă posibilitatea să primeş� ti orice vrei din propriile tale
bănci personale de date este puterea impresionantă de a pune
î�ntrebări.
Un răspuns frumos ridică întotdeauna

o întrebare şi mai frumoasă.
— E.E. Cummings
Eu sunt aici pentru a-ţ�i spune că diferenţa dintre oameni este

diferenţa dintre întrebările pe care le pun aceştia constant.
Unii oameni sunt deprimaț�i î�n mod regulat. De ce? Aş� a cum am ară-
tat î�n capitolul anterior, stările limitate sunt o parte a problemei.
Aceș� ti oameni î�ş�i trăiesc vieţ�ile cu miş� cări limitate ş� i cu o fiziologie
anchilozată, dar, cel mai important, ei se focalizează pe lucruri care
î�i fac să se simtă supraî�ncărcaţ�i ş� i copleş� iţ�i. Tiparul lor de focalizare
ş� i evaluare le limitează î�n mod serios experienţ�a emoţ�ională a vieţ�ii.
Ar putea această persoană să schimbe î�ntr-o clipă felul î�n care sim-
te? Sigur că da — trebuie doar să î�ş�i schimbe focalizarea mentală.
Aş� adar, care este cel mai rapid mod de a-ţ�i schimba focalizarea?
Pur ş� i simplu, punând o întrebare nouă. Când oamenii sunt depri-
maţ�i, cel mai probabil asta se î�ntâmplă deoarece î�ş�i pun lor î�nş� iş� i î�n
mod regulat î�ntrebări care î�i privează de putere, î�ntrebări cum ar fi:
„Care este rostul? De ce ai mai î�ncerca măcar, din moment ce oricum
lucrurile nu par să meargă cum trebuie? De ce eu, Doamne?” Nu
uita, cere şi ţi se va da. Dacă pui o întrebare groaznică, vei pri-
mi un răspuns groaznic. Computerul tău mental este tot timpul
pregătit să te ajute şi indiferent ce întrebare îi vei da, va găsi cu
siguranţă un răspuns. Aş� a că dacă î�ntrebi: „De ce nu pot să reuş� esc
niciodată?,” acesta î�ţ�i va răspunde — chiar dacă trebuie să invente-
ze ceva! S-ar putea să-ţ�i ofere un răspuns de genul: „Pentru că eş� ti
prost” sau „Pentru că oricum nu meriţ�i să reuş� eş� ti.”
Acum, care este un exemplu de î�ntrebare strălucită? Ce crezi

despre bunul meu prieten, W. Mitchell? Dacă ai ascultat audioboo-
kul Putere nemărginită, î�i cunoş� ti povestea. Cum crezi că a putut
supravieț�ui cu arsuri pe două treimi din corp ş� i să se simtă totuș� i
bine î�n legătură cu viaţ�a sa? Cum a putut să treacă printr-un acci-
dent aviatic câţ�iva ani mai târziu, să-ş� i piardă capacitatea de a-ş� i
folosi picioarele ş� i să fie ț�intuit î�ntr-un scaun cu rotile — ş� i cu toate
acestea să găsească o cale de a se bucura contribuind pentru cei-
lalţ� i? El a învăţat să-şi controleze focalizarea punând întrebările
potrivite.
Când s-a trezit la spital, având corpul atât de ars î�ncât era impo-
sibil de recunoscut ş� i era î�nconjurat de un număr mare de alţ�i paci-
enţ�i din salon care î�ş�i plângeau de milă, pacienţ�i care se î�ntrebau î�n
sinea lor: „De ce eu? Cum a putut Dumnezeu să-mi facă una ca asta?
De ce e viaţ�a atât de nedreaptă? La ce bun să trăieş� ti ca ‘schilod’?” î�n
loc de asta, Mitchell a ales să se î�ntrebe: „Cum pot să folosesc asta?
Din cauza acestui lucru, cu ce voi putea contribui pentru cei-
lalţi?” Aceste î�ntrebări sunt ceea ce creează diferenţ�a de destine:
„De ce eu?” produce rareori un rezultat pozitiv, î�n timp ce „Cum pot
să folosesc asta?” ne poartă de obicei î�n direcţ�ia transformării difi-
cultăţ�ilor noastre î�ntr-o forţ�ă care ne impulsionează să facem lu-
mea ş� i pe noi î�nş� ine mai buni. Mitchell ş� i-a dat seama că faptul de a
fi rănit, furios ş� i nemulţ�umit nu avea să-i schimbe viaţ�a, aş� a că î�n loc
să privească la ceea ce nu mai avea, el ş� i-a spus: „Ce am în continua-
re? Cine sunt eu cu adevărat? Oare eu sunt doar corpul meu sau sunt
ceva mai mult? De ce sunt capabil acum, chiar mai mult ca înainte?”
După accidentul său cu avionul, î�n timp ce se afla la spital ş� i era
paralizat de la brâu î�n jos, el a î�ntâlnit o femeie incredibil de atracti-
vă, o asistentă pe nume Annie. Având toată faţ�a arsă, având corpul
paralizat de la brâu î�n jos, el a avut î�ndrăzneala să î�ntrebe: „Cum aş�
putea să obț�in o î�ntâlnire cu ea?” Amicii săi i-au spus: „Eş� ti nebun.
Te amăgeş� ti singur.” Dar un an ş� i jumătate mai târziu, el ş� i Annie se
aflau î� n tr-o relaţ� i e ş� i astăzi ea este soţ� i a lui. Aceasta este
frumuseţ�ea faptului de a pune î�ntrebări î�nsufleț�itoare: acestea ne

aduc o resursă de neî�nlocuit: răspunsuri ş� i soluţ�ii.
Î�ntrebările determină tot ceea ce faci î�n viaţ�ă, de la aptitudinile
tale până la relaţ�iile ş� i la veniturile tale. Spre exemplu, numeroase
persoane nu reuş� esc să se implice complet î�ntr-o relaţ�ie pur ș� i sim-
plu deoarece continuă să pună î�ntrebări care creează î�ndoieli: „Dar
dacă există cineva mai bun? Dacă mă implic complet acum ş� i pierd
ocazii?” Î�ntrebări care te privează de foarte multă putere! Acestea
alimentează temerea că alternativele vor fi î�ntotdeauna mai bune ş� i
te î�mpiedică să te poţ�i bucura de ceea ce ai deja î�n viaţ�a ta. Uneori,
tocmai persoanele acestea distrug relaţ�iile pe care ajung î�ntr-un fi-
nal să le aibă, cu ş� i mai multe î�ntrebări groaznice: „Cum de î�mi faci
mereu asta? De ce nu mă apreciezi? Dacă aş� pleca chiar acum —
cum te-ar face să te simţ�i asta?” Compară asta cu î�ntrebările „Cum
de am fost atât de norocos î�ncât să te am pe tine î�n viaţ�a mea? Ce
iubesc eu cel mai mult la soţ�ul meu sau soţ�ia mea? Cu cât vor fi mai
bogate vieţ�ile noastre ca urmare a relaţ�iei noastre?”
Gândeş� te-te la î�ntrebările pe care ţ�i le pui ţ�ie î�nsuţ�i de obicei î�n
domeniul finanț�elor. Invariabil, dacă o persoană nu se descurcă
bine financiar, asta se î�ntâmplă deoarece aceasta creează foarte
multă teamă î�n viaţ�a sa — teamă care o î�mpiedică să investească
sau să-ş� i controleze finanţ�ele de la bun î�nceput. Aceasta pune î�ntre-
bări de felul „Ce jucării vreau chiar acum?” î�n loc de „De ce plan am
nevoie pentru a-mi realiza obiectivele financiare supreme?” Î�ntre-
bările pe care le pui vor determina unde te focalizezi, cum gândeş� ti,
cum te simţ�i ş� i ce faci. Dacă vrem să ne schimbăm finanţ�ele, trebuie
să ne raportăm la niș� te standarde mai î�nalte, să ne schimbăm crezu-
rile despre ceea ce este posibil ş� i să elaborăm o strategie mai bună.
Unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat modelând câţ�iva din-
tre giganţ�ii financiari ai zilei de azi este că aceş� tia pun î�n mod con-
stant î�ntrebări diferite de cele ale maselor — î�ntrebări care se opun
chiar ş� i „î�nţ�elepciunii” financiare acceptate î�n cea mai mare parte.
Î�n momentul de faț�ă, nu poate fi negat faptul că Donald Trump
trece prin dificultăţ�i financiare. Cu toate acestea, timp de aproape
un deceniu, el a fost î�n mod evident un lider economic. Cum a făcut-o?

Au existat numeroş� i factori, dar unul î�n legătură cu care practic toată
lumea este de acord este că î�n anii ş� aptezeci, când oraș� ul New York se
confrunta cu falimentul ş� i majoritatea dezvoltatorilor î�ş�i făceau griji
din cauza unor î�ntrebări de felul: „Cum vom supravieţ�ui noi dacă ora-
ş� ul se scufundă?” Trump a pus o î�ntrebare unică: „Cum mă pot î�m-
bogăţ�i î�n timp ce toată lumea se teme?” Această î�ntrebare l-a ajutat
să influenț�eze multe dintre deciziile sale din afaceri ş� i e limpede că
l-au condus î�n poziţ�ia de dominaţ�ie economică de care s-a bucurat.
Trump nu s-a oprit acolo. El a pus de asemenea o altă î�ntrebare
grozavă, una pe care ar fi bine să o imităm î�nainte de a realiza orice
investiţ�ie financiară. După ce se convingea că un proiect are un po-
tenţ� ial extraordinar pentru câş� tiguri economice, el î�ntreba apoi:
„Care este partea proastă? Care este cel mai rău lucru care se poate
î�ntâmpla ş� i căruia eu pot să-i fac faţ�ă?” Crezul lui era că dacă ş� tie că
poate să facă faţ�ă scenariului pentru cel mai rău caz, atunci ar tre-
bui să facă afacerea pentru că partea bună avea să meargă de la
sine. Deci, ce s-a î�ntâmplat dacă a pus î�ntrebări atât de perspicace?
Trump a combinat afaceri pe care nimeni altcineva nu le-ar fi
luat î�n considerare pe parcursul acelor vremuri dificile economic.
El cumpărase vechea clădire Commodore ş� i o transformase î�n
Grand Hyatt (primul său succes economic major). Iar când evoluţ�ia
lucrurilor a urmat o altă direcţ�ie, el a câş� tigat mult. Cu toate acestea,
î�n cele din urmă, a ajuns să se confrunte cu dificultăţ�i economice
majore. De ce? Mulţ�i spun că a schimbat lucrurile pe care se focaliza
când făcea investiţ� ii. El a î�nceput să pună î�ntrebări de felul: „Ce
mi-ar face plăcere să deţ�in?” î�n loc de „Care este cea mai profitabilă
afacere?” Mai rău, unii spun că Trump a î�nceput să creadă că este
invincibil ş� i, prin urmare, a î�ncetat să-ș� i mai pună acele î�ntrebări cu
„partea proastă.” Este posibil ca această simplă schimbare î�n proce-
dura sa de evaluare — î�n î�ntrebările pe care ş� i le adresa lui î�nsuş� i
— să-l fi costat o bună parte din avere. Nu uita, nu doar întrebări-
le pe care le pui îţi influențează destinul, ci şi cele pe care nu
reuşeşti să le pui.
Dacă există un lucru pe care l-am î�nvăţ�at căutând crezurile ş� i

strategiile centrale ale minţ�ilor geniale din ziua de azi, acela este că
evaluările superioare creează o viaţă superioară. Cu toții avem
capacitatea de a evalua viaţ�a la un nivel care produce rezultate re-
marcabile. La ce te gândeş� ti când auzi cuvântul „geniu”? Dacă eş� ti ca
mine, ceea ce-ț� i vine imediat î�n minte este fotografia lui Albert
Einstein. Dar cum a reuş� it Einstein să treacă dincolo de educaţ�ia sa
nereuş� ită din liceu, spre tărâmul gânditorilor cu adevărat măreț�i?
Cu siguranţ�ă că asta s-a î�ntâmplat deoarece a pus î�ntrebări formu-
late î�ntr-o manieră supremă.
Cum Einstein a fost primul care a explorat ideea de relativitate
a spaţ�iului ş� i timpului, el a î�ntrebat: „Este posibil ca lucrurile ce par
simultane să nu fie aş� a î�n realitate?” Spre exemplu, dacă eş� ti la câţ�i-
va kilometri distanţ�ă de un boom sonic, î�l auzi exact î�n momentul î�n
care se produce î�n spaţ�iu? Einstein a presupus că nu î�l auzi atunci,
că lucrul pe care î�l percepi desfăş� urându-se î�n momentul respectiv
nu are loc realmente atunci, ci de fapt s-a petrecut cu o clipă î�n
urmă. Î�n viaţ�a de zi cu zi, a raţ�ionat el, timpul este relativ î�n funcţ�ie
de felul î�n care î�ţ�i ocupi mintea.
Einstein a spus cândva: „Atunci când un bărbat stă cu o fată
drăguţ�ă timp de o oră, i se pare asemenea unui minut. Dar lasă-l să
stea pe o plită î�ncinsă timp de un minut ş� i acesta va fi mai lung decât
orice oră. Aceasta este relativitatea.” A mers mai departe cu teoriile
î�n domeniul fizicii ş� i, crezând că viteza luminii este constantă, el s-a
surprins î�ntrebându-se: „Dar dacă am putea să î�ncărcăm lumină la
bordul unei rachete? Viteza sa ar creş� te î�n cazul acesta?” Î�n demersul
său pentru a răspunde la aceste î�ntrebări fascinante ş� i la altele ase-
menea lor, Einstein ş� i-a postulat renumita teorie a relativităţ�ii.
Important este să nu încetezi să pui întrebări. Curiozitatea

are propria sa raţiune pentru a exista. Omul nu se poate
abţine să nu simtă veneraţie atunci când contemplă
misterele eternităţii, ale vieţii, ale structurii superbe a
realităţii. Este suficient dacă acesta încearcă doar să
înţeleagă câte puţin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți

pierzi niciodată curiozitatea sacră.
— Albert Einstein
Distincţ�iile puternice pe care le-a făcut Einstein ş� i-au avut sursa

î�ntr-o serie de î�ntrebări. Erau simple? Da. Erau puternice? Absolut.
Tu ce forţă ai putea să descătușezi punând întrebări la fel de
simple, dar puternice? Indiscutabil, î�ntrebările sunt un instru-
ment magic care î�i permit duhului din minţ�ile noastre să ne î�ndepli-
nească dorinţ� e le; acestea sunt semnalul de alarmă pentru
capacităţ�ile noastre gigantice. Acestea ne permit să ne î�ndeplinim
dorinţ�ele doar dacă le prezentăm sub forma unei solicitări specifice
ş� i bine gândite. O calitate veritabilă a vieţii îşi are sursa în între-
bări fundamentate şi de calitate. Nu uita, creierul tău, la fel ca
duhul, î�ţ�i va da orice î�i vei cere. Aş� a că ai grijă la ceea ce pretinzi —
indiferent de lucrul pe care î�l cauţ�i, î�l vei găsi.
Aş� a că, dacă avem toată această putere î�n mintea noastră, de ce
nu sunt mai mulţ�i oameni „fericiţ�i, sănătoş� i, bogaţ�i ş� i î�nţ�elepţ�i”? De
ce sunt frustraț� i atât de mulţ� i oameni, simţ� indu-se ca ş� i cum nu
există niciun răspuns î�n vieţ�ile lor? Un răspuns este că atunci când
pun î�ntrebări, le lipseş� te siguranţ�a care determină răspunsurile să
vină la ei ş� i, cel mai important, nu reuş� esc să-ş� i pună lor î�nş� iş� i î�n
mod conş� tient î�ntrebări î�nsufleț� itoare. Ei calcă î�n picioare acest
proces important fără vreo prevedere sau sensibilitate faţ�ă de pute-
rea de care abuzează sau pe care nu reuş� esc să o aprindă prin lipsa
lor de credinţ�ă.
Un exemplu clasic pentru asta este o persoană care vrea să slă-
bească ş� i „nu poate.” Nu este vorba că nu poate: este vorba de faptul
că planul său actual de a evalua ce să mănânce nu o ajută. Aceasta
pune î�ntrebări de felul „Ce m-ar face pe mine să mă simt complet
sătulă?” ş� i „Care este cea mai dulce ş� i mai copioasă mâncare la care
am acces?” Asta o va face să aleagă mâncăruri pline de grăsime ş� i
zahăr—o garanţ� ie pentru ş� i mai multă nefericire. Dacă î�n loc de
asta ar pune î�ntrebări cum ar fi: „Ce m-ar hrăni cu adevărat?” „Care
ar fi mâncarea uş� oară pe care o pot mânca ş� i care î�mi va da ener-

gie?” „Oare asta mă va curăţ�a sau mă va bloca?” Chiar mai bine de
atât, aceasta ar putea să î�ntrebe: „Dacă mănânc asta, la ce va trebui
să renunţ� pentru a-mi putea realiza î�n continuare obiectivele? Care
este preţ�ul final pe care î�l voi plăti dacă nu opresc acest capriciu
acum?” Punând î�ntrebări similare cu acestea, persoana aceea va
asocia durere mâncatului excesiv ş� i comportamentul i se va schim-
ba imediat.
Pentru a-ţ�i schimba viaţ�a î�n bine, trebuie să-ţ�i schimbi î�ntrebările
uzuale. Nu uita, tiparele î�ntrebărilor pe care le pui î�n mod constant
vor crea fie slăbiciune, fie delectare, indignare sau inspiraţ�ie, nefe-
ricire sau magie. Pune î�ntrebările care î�ţ�i vor î�nălţ�a spiritul ş� i care
te vor propulsa pe calea excelenţ�ei omeneş� ti.
CUM FUNCŢIONEAZĂ ÎNTREBĂRILE

Î�ntrebările realizeză trei lucruri specifice:
1. Întrebările schimbă imediat lucrurile pe care ne focali-
zăm şi, prin urmare, modul în care ne simţim. Dacă insiş� ti să pui
î�ntrebări de felul „Cum se face că sunt atât de deprimat?” sau „De ce
nu mă place nimeni?” tu te vei focaliza pe, vei căuta ş� i vei găsi refe-
rinţ�e care să sprijine ideea că există un motiv pentru care te simţ�i
deprimat ş� i neiubit. Ca urmare, vei rămâne î�n acele stări lipsite de
resurse. Dacă î�n loc de asta te î�ntrebi: „Cum î�mi pot schimba starea
astfel î�ncât să mă simt fericit ş� i mai atractiv?”, te vei concentra pe
soluţ�ii. Chiar dacă iniţ�ial creierul tău răspunde: „Nu pot să fac ni-
mic”, dar tu perseverezi ca Stanislavsky Lech sau W. Mitchell cu un
sentiment al siguranţ�ei ş� i al aş� teptării î�n ciuda a toate, atunci vei
primi î�n cele din urmă răspunsurile de care ai nevoie ş� i pe care le
meriţ�i. Vei găsi motive autentice pentru a te simţ�i mai bine ş� i pe
măsură ce te vei focaliza pe acestea, starea ta emoţ�ională le va urma
imediat.
Există o diferenţ�ă mare î�ntre o afirmaţ�ie ş� i o î�ntrebare. Atunci

când î�ţ�i spui ţ�ie î�nsuţ�i: „Sunt fericit; sunt fericit; sunt fericit”, lucrul
acesta s-ar putea să te facă să te simţ�i fericit dacă generezi suficien-
tă intensitate emoţ�ională, î�ţ�i schimbi fiziologia ş� i, î�n felul acesta,
starea. Dar î�n realitate poţ�i să faci afirmaţ�ii toată ziua fără să schimbi
cu adevărat felul î�n care te simţ�i. Ceea ce va schimba cu adevărat
felul î�n care te simţ�i este să întrebi: „Din ce motiv sunt eu fericit
acum? Din ce motiv aş putea să fiu fericit dacă aş� vrea să fiu? Cum
m-ar face să mă simt lucrul acela?” Dacă vei continua să pui î�ntre-
bări ca acestea, vei găsi referinţ�e adevărate care te vor determina să
î�ncepi să te focalizezi pe motivele care există î�ntr-adevăr ca tu să te
simţ�i fericit. Vei fi sigur că eş� ti fericit.
Î�n loc să „î�ţ�i dea doar curaj”, î�ntrebările î�ţ�i furnizează motive
concrete pentru a simţi emoţ�ia. Noi doi putem schimba felul în
care ne simţim într-o clipă, schimbându-ne pur şi simplu foca-
lizarea. Cei mai mulţ�i dintre noi nu conş� tientizează puterea mana-
gementului memoriei. Nu-i aş� a că tu ai momente preţ�ioase din viaţ�a
ta care te-ar face imediat să te simţ�i minunat î�n momentul de faţ�ă
dacă te-ai concentra asupra lor ş� i te-ai gândi la ele? Poate că e vorba
de naş� terea unui copil, de ziua nunţ�ii tale sau prima ta î�ntâlnire.
Î�ntrebările sunt ghidul către aceste momente. Dacă î�ţ�i pui ţ�ie î�nsuţ�i
intrebări cum ar fi: „Care sunt cele mai preţ�ioase amintiri ale mele?”
sau „Ce este cu adevărat măreţ� î�n viaţ�a mea chiar acum?” ş� i poţ�i
reflecta î�n mod serios la î�ntrebare, vei î�ncepe să te gândeş� ti la expe-
rienţ�e care te fac să te simţ� i absolut fenomenal. Ş� i, î�n acea stare
emoţ�ională fenomenală, tu nu doar că te vei simţ�i mai bine, ci vei
putea, de asemenea, să contribui mai mult pentru cei din jurul tău.
Dificultatea, după cum probabil ai ghicit, este că cei mai mulţ�i
dintre noi suntem pe pilot automat. Nereuş� ind să controlăm î�n mod
conş� tient î�ntrebările obiş� nuite pe care le punem, noi ne limităm
drastic anvergura emoţ�ională ş� i astfel, abilitatea de a folosi resurse-
le aflate la î�ndemână. Soluţ�ia? Aş� a cum am discutat î�n Capitolul 6,
primul pas este să devii conş� tient de ceea ce vrei ş� i să descoperi
vechiul tău tipar limitativ. Obț� ine efect de pârghie, î�ntreabă-te:
„Dacă nu schimb asta, care este preţ�ul suprem? Cât mă va costa asta
pe termen lung?” sau „Cum va fi transformată î�ntreaga mea viaţ�ă
dacă aş� face asta chiar acum?”; î�ntrerupe tiparul (dacă ai simţ�it vreo-
dată durere, apoi ţ�i-a fost distrasă atenţ�ia ş� i nu ai mai simţ�it-o, ş� tii
cât de eficace este asta); creează o nouă alternativă î�nsufleț�itoare
cu un set de î�ntrebări mai bune; ş� i după aceea, condiţ�ionează-le
prin repetiţ�ie până devin o parte constantă a vieţ�ii tale.
O APTITUDINE PENTRU PUTERE

Deprinderea de a pune întrebări însuflețitoare în momente de
criză este o aptitudine esenţială care m-a salvat î�n unele dintre
cele mai dificile momente din viaţ�a mea. Nu voi uita niciodată mo-
mentul î�n care l-am descoperit pe un fost asociat susţ�inând un se-
minar ş� i arogându-ş� i merite pentru un material pe care î�l elaborasem
eu, cuvânt cu cuvânt. Primul meu impuls a fost să î�ntreb lucruri de
felul: „Cum î�ndrăzneş� te!? Cum poate să aibă tupeul să facă aş� a
ceva?”, dar mi-am dat seama curând că dacă mă implic î�n genul
acesta de î�ntrebări fără răspuns nu voi reuş� i decât să mă aţ�âţ� singur,
creând un cerc vicios din care nu părea să existe vreo scăpare. Tipul
făcuse ce făcuse — mi-am dat seama că ar trebui să le permit avo-
caţ�ilor mei să aplice principiul durere-plăcere pentru a-l pune pe
drumul cel bun — aş� a că de ce ar fi trebuit să rămân ş� i eu î�ntr-o
stare de furie î�n acest interval? M-am hotărât să merg mai departe
ş� i să mă bucur de viaţ�a mea, dar câtă vreme continuam să î�ntreb
„Cum a putut să-mi facă asta?”, rămâneam î�n această stare negativă.
Cea mai rapidă cale de a-mi schimba starea ar fi aceea de a pune o
serie de î�ntrebări noi. Aş� a că m-am î�ntrebat î�n sinea mea: „Ce res-
pect eu la tipul acesta?” La î�nceput, creierul meu a ţ�ipat „Nimic!”,
dar apoi am î�ntrebat: „Ce aş putea să respect la el dacă aş� vrea?” ş� i
î�n cele din urmă am găsit un răspuns: „Ei bine, trebuie să recunosc
că nu stă degeaba, pasiv; cel puţin foloseş� te ceea ce l-am î�nvăţ�at eu!”
Asta m-a făcut să râd ş� i mi-a î� n trerupt cu siguranţ� ă tiparul,
dându-mi posibilitatea să-mi schimb starea, să-mi reevaluez opţ�iu-

nile ş� i să mă simt bine î�n legătură cu urmărirea lor.
Una dintre căile pe care am descoperit-o de a-mi î�mbunătăț�i
calitatea vieţ�ii este aceea de a urma modelul întrebărilor uzuale
ale oamenilor pe care îi respect cu adevărat. Dacă găseş� ti pe ci-
neva care este extrem de fericit, pot să-ţ�i garantez că există un mo-
tiv. Acela este că persoana respectivă se concentrează î�n mod
constant asupra lucrurilor care o fac fericită ş� i asta î�nseamnă că ea
pune î�ntrebări despre fericire. Descoperă-i î�ntrebările, foloseş� te-le
ş� i vei î�ncepe să te simţ�i la fel cum se simte ea.
Există unele î�ntrebări pe care pur ș� i simplu nu le vom lua î�n
considerare. Spre exemplu, Walt Disney a refuzat să discute orice
î�ntrebare care punea la î�ndoială dacă organizaţ�ia sa ar putea să aibă
succes sau nu. Dar asta nu î�nseamnă că cel care a creat Regatul
Magic nu se folosea de î�ntrebări î�n feluri mai ingenioase. Bunicul
meu, Charles Shows, a fost scenarist la Disney î�nainte să plece să
lucreze cu Hanna-Barbera, creând personaje de desene animate ca
Yogy Bear ş� i Huckleberry Hound. Unul dintre lucrurile pe care mi
le-a povestit a fost că de fiecare dată când lucrau la un proiect sau
scenariu nou, Disney avea un fel unic de a solicita idei. El marca un
perete î�ntreg pe care urma să expună proiectul, scenariul sau ideea
ş� i toată lumea din companie trecea pe acolo ş� i scria răspunsuri pen-
tru î�ntrebarea „Cum putem să î�mbunătăţ�im asta?” Ei scriau soluţ�ie
după soluţ�ie, acoperind peretele cu sugestii. Apoi, Disney examina
răspunsurile tuturor la î�ntrebarea pe care o pusese. Î�n felul acesta,
Walt Disney accesa resursele fiecărei persoane din compania sa ş� i
după aceea producea rezultate corespunzătoare acelei calităţ� i a
ideilor.
Răspunsurile pe care le primim depind de î�ntrebările pe care
suntem dispuş� i să le punem. Spre exemplu, dacă te simţ�i foarte fu-
rios ş� i cineva spune: „Ce este grozav la asta?,” este posibil ca tu să nu
fii dispus să răspunzi. Dar dacă preţ�uieş� ti mult acţ�iunea de a î�nvăţ�a,
s-ar putea să fii dispus să răspunzi propriilor tale î�ntrebări ca: „Ce
pot să î�nvăţ� din această situaţ�ie? Cum pot utiliza această situaţ�ie?”
Dorinţ�a ta de a găsi distincţ�ii noi te va determina să-ţ�i faci timp să

răspunzi î�ntrebărilor tale ş� i făcând asta, tu î�ţ�i vei schimba focaliza-
rea, starea ş� i rezultatele pe care le obţ�ii.
Adresează-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i câteva î�ntrebări care oferă putere chiar
acum. Pentru ce lucru din viaţa ta eşti cu adevărat fericit chiar
acum? Ce este cu adevărat grozav în viaţa ta astăzi? Pentru ce
eşti cu adevărat recunoscător? Ia o pauză pentru a te gândi la
răspunsuri ş� i observă cât de bine te simţ�i ş� tiind că ai motive î�nte-
meiate să te simţ�i grozav, acum.
2. Întrebările schimbă ceea ce ştergem. Fiinţ�ele umane sunt
niş� te „fiinţ�e ale ş� tergerii” minunate. Există milioane de lucruri care
se petrec î�n jurul meu ş� i al tău ș� i asupra cărora putem să ne focali-
zăm chiar acum, de la sângele care ne curge prin urechi până la
vântul care poate ne atinge uş� or braţ�ele. Cu toate acestea, ne putem
focaliza î�n mod conş� tient doar pe un număr mic de lucruri simul-
tan. Inconştient, mintea poate să facă tot felul de lucruri, dar conş� ti-
ent, avem o limită î�n ceea ce priveş� te numărul de lucruri pe care ne
putem concentra simultan. Aş� adar, creierul î�ş�i petrece o bună buca-
tă din timp î�ncercând să aranjeze î�n ordinea importanţ�ei lucrurile
la care să fie atent ş� i, mai important, lucrurile cărora nu le va da
atenţ�ie sau ce să „ş� teargă.”
Dacă te simţ�i î�ntr-adevăr trist, există un singur motiv: asta se
î�ntâmplă pentru că tu ştergi toate motivele pentru care ai putea să te
simţi bine. Ş� i dacă te simţ�i bine, asta se î�ntâmplă pentru că tu ş� tergi
toate lucrurile rele pe care ai putea să te focalizezi. Aş� a că atunci
când pui cuiva o î�ntrebare, tu schimbi lucrul pe care se focalizează
ş� i lucrurile pe care le ş� terge. Dacă cineva te î�ntreabă: „Tu eş� ti la fel
de frustrat ca mine î�n legătură cu proiectul acesta?”, chiar dacă nu
erai nemulţ�umit î�nainte, ai putea să î�ncepi să te focalizezi asupra
lucrurilor pe care le ş� tergeai anterior ş� i ai putea î�ncepe ş� i tu să te
simţ�i prost. Dacă cineva te î�ntreabă: „Ce este î�ntr-adevăr oribil î�n
viaţ�a ta?” atunci tu ai putea fi silit să răspunzi, indiferent cât de ridi-
colă este întrebarea. Dacă nu-i răspunzi conş� tient, î�ntrebarea poate
să-ţ�i rămână inconş� tient î�n minte.
Dimpotrivă, dacă eş� ti î�ntrebat: „Ce este î�ntr-adevăr grozav î�n

viaţ�a ta?” ş� i continui să te focalizezi asupra răspunsului, este posibil
să te surprinzi pe tine î�nsuţ�i simţ�indu-te excelent imediat. Dacă ci-
neva spune: „Ş� tii, proiectul acesta este chiar bun. Te-ai gândit vreo-
dată la impactul pe care î�l vom avea prin ceea ce am creat aici?” este
posibil să devii inspirat de un proiect care părea laborios. Î�ntrebă-
rile sunt laserul conş� tiinţ�ei umane. Acestea ne concentrează focali-
zarea ş� i determină ceea ce simţ� im ş� i facem. Opreş� te-te pentru o
clipă ş� i î�n timp ce priveş� ti prin cameră, pune-ţ� i o î�ntrebare: „Ce
obiect din camera aceasta este maro?” Priveş� te î�n jur ş� i zăreş� te-l:
maro, maro, maro. Acum, priveş� te î�n jos. După ce î�ţ�i blochezi vede-
rea periferică, gândeş� te-te la toate lucrurile care sunt…verzi. Dacă
te afli î�ntr-o cameră pe care o cunoş� ti foarte bine, probabil că poţ�i să
faci asta cu uş� urinţ�ă, dar dacă te afli î�ntr-o cameră străină, sunt ş� an-
se mai mari să-ţ�i aminteş� ti mai multe obiecte maro decât verzi. Aş� a
că acum priveş� te î�n jur ş� i observă ce este verde: verde, verde, verde.
Observi mai mult verde de data asta? Din nou, dacă te afli î�ntr-un
mediu nefamiliar, sunt sigur că răspunsul este da. Ce ne î�nvaţ�ă asta?
Vom găsi orice vom căuta.
Aş� a că, dacă eş� ti furios, una dintre cele mai bune î�ntrebări pe
care ţ�i le-ai putea adresa ţ�ie î�nsuţ�i este: „Cum aş putea să învăţ din
această problemă astfel încât asta să nu se mai întâmple niciodată?”
Acesta este un exemplu de î�ntrebare de calitate, prin faptul că te va
determina ca, pornind de la provocarea actuală, să găseş� ti resursele
care te vor face să eviţ�i să mai ai parte de această durere î�n viitor.
Câtă vreme nu pui această î�ntrebare, tu ş� tergi posibilitatea ca aceas-
tă problemă să fie cu adevărat o oportunitate.
PUTEREA PRESUPOZIŢIEI
Î� ntrebările au puterea să ne afecteze crezurile ş� i astfel, ceea ce
considerăm posibil ş� i imposibil. Aş� a cum am î�nvăţ�at î�n Capitolul 4,
punerea unor î�ntrebări pătrunzătoare poate să slăbească picioarele
de referinţ� ă ale crezurilor care ne privează de putere, dându-ne
posibilitatea să le demolăm ş� i să le î�nlocuim cu unele mai î�nsufleț�i-

toare. Dar ţ�i-ai dat seama că anumite cuvinte pe care le alegem ş� i
chiar ordinea cuvintelor pe care le folosim î�ntr-o î�ntrebare ne pot
face ca nici măcar să nu luăm î�n considerare anumite lucruri î�n timp
ce pe altele le considerăm de la sine î�nţ�elese? Aceasta este cunoscu-
tă ca puterea presupoziţiei, ceva de care ar trebui să fii foarte
conş� tient.
Presupoziţ�iile ne programează să acceptăm lucruri care ar pu-
tea să fie sau să nu fie adevărate, ş� i ne pot fi livrate de alţ�ii sau chiar
de noi î�nş� ine, subconş� tient. Spre exemplu, dacă î�ț�i pui ț�ie î�nsuţ�i o
î�ntrebare ca: „De ce mă autosabotez mereu?” după ce un lucru s-a
î�ncheiat î�n mod dezamăgitor, te programezi singur pentru ş� i mai
multe lucruri similare ş� i declanş� ezi o profeţ�ie care se î�mplineş� te pe
sine. De ce? Pentru că, după cum am spus deja, creierul tău va pro-
duce docil un răspuns pentru orice î�l vei î�ntreba. Vei percepe că este
de la sine î�nţ�eles că ai sabotat lucrurile pentru că te focalizezi pe de
ce faci asta, nu pe dacă o faci.
Un exemplu s-a produs î�n alegerile prezidenţ� iale din 1988,
imediat după ce George Bush a anunţ�at că Dan Quayle va fi vicepre-
ş� edintele său. Organizaţ� ia unei televiziuni de ş� tiri a efectuat un
sondaj la nivel naţ�ional, cerându-le oamenilor să sune la un număr
cu 900* pentru a răspunde la î�ntrebarea: „Te deranjează că Dan Quayle
s-a folosit de influenţ�a familiei sale pentru a intra î�n Garda Naţ�ională
ş� i a evita Vietnamul?” Presupoziţ�ia evidentă î�ncorporată desigur î�n
această î�ntrebare era că Dan Quayle s-a folosit î�ntr-adevăr de influ-
enţ�a familiei sale pentru un avantaj incorect — un lucru care nu a
fost niciodată dovedit. Cu toate acestea, oamenii au răspuns la asta
ca ş� i cum ar fi fost un fapt î�mplinit. Ei nu l-au pus niciodată sub sem-
nul întrebării, l-au acceptat pur ş� i simplu î�n mod automat. Mai rău,
numeroş� i oameni au sunat ca să spună că sunt extrem de supăraţ�i
î�n legătură cu acest lucru. Faptul acesta nu a fost dovedit î�n niciun
fel! Din nefericire, procesul acesta se î�ntâmplă mult prea des; noi ne
* Prefixul pentru număr gratuit în Statele Unite ale Americii (n.red.)

facem asta tot timpul nouă î�nş� ine ş� i altora. Nu cădea î�n capcana de
a accepta presupoziţ�iile care te privează de putere, indiferent că
sunt ale tale sau ale altora. Găseş� te referinţ�e pentru a sprijini noi
crezuri care oferă putere.
3. Întrebările schimbă resursele care ne sunt disponibile.
Eu am ajuns la un moment critic î�n viaţ�a mea cu cinci ani î�n urmă
când m-am î�ntors acasă după un program groaznic î�n turneu, pen-
tru a descoperi că unul dintre asociaţ�ii mei de afaceri a delapidat un
sfert de milion de dolari ş� i mi-a î�ndatorat compania cu 758 000 de
dolari. Î�ntrebările pe care nu am reuş� it să le pun de la î�nceput, când
l-am angajat pe omul acesta, m-au adus î�n situaţ�ia aceasta ş� i acum
destinul meu depindea de noile î�ntrebări pe care urma să le pun.
Toţ�i consultanţ�ii mei m-au informat că am o singură opţ�iune: va
trebui să declar falimentul.
Ei au î�nceput imediat să pună î�ntrebări ca: „Ce ar trebui să vin-
dem prima dată? Cine le va spune angajaţ�ilor?” Dar eu am refuzat să
accept î�nfrângerea. Am hotărât ca, indiferent de ce va fi nevoie, să
găsesc o cale de a-mi ţ�ine compania pe picioare. Sunt ş� i acum î�n
afaceri nu datorită sfaturilor grozave pe care le-am primit de la cei
din jurul meu, ci pentru că am pus o î�ntrebare mai bună: „Cum pot
să redresez situația?”
Apoi, am pus o î�ntrebare ş� i mai inspirată: „Cum pot să-mi re-
dresez compania, să o duc la nivelul următor ş� i să o fac să aibă un
efect mai puternic decât a avut vreodată î�n trecut?” Ş� tiam că dacă
pun o î�ntrebare mai bună, voi obţ�ine un răspuns mai bun.
La î�nceput, nu am primit răspunsul pe care î�l voiam. Iniţ� ial,
acesta a fost: „Nu există niciun fel de a redresa situaţ�ia”, dar am con-
tinuat să î�ntreb cu intensitate ş� i speranţ�ă. Mi-am transformat î�ntre-
barea î�n „Cum pot adăuga ş� i mai multă valoare ş� i să ajut ș� i mai
multe persoane chiar ş� i atunci când dorm? Cum pot să ajung la oa-
meni î�ntr-un fel care să nu fie limitat de prezenţ�a mea fizică?” Oda-
tă cu aceste idei a apărut ş� i ideea operaţ�iunii mele de franciză î�n
care mai multe persoane mă puteau reprezenta pe cuprinsul ţ�ării.
Tot din aceste î�ntrebări, un an mai târziu am avut ideea de a produ-

ce o reclamă televizată, un răspuns pe care l-am primit de la aceeaş� i
î�ntrebare arzătoare.
De atunci, noi am creat ş� i distribuit peste 7 milioane de casete
î�n toată lumea. Pentru că am pus cu intensitate o î�ntrebare, am pri-
mit un răspuns care m-a ajutat să creez relaţ�ii cu persoane din toată
lumea pe care altminteri nu aş� fi avut nicio ş� ansă să le î�ntâlnesc, să
le cunosc sau să le ating î�n vreun fel.
Î�ndeosebi î�n domeniul afacerilor, î�ntrebările chiar deschid lumi
noi ş� i ne oferă acces la resurse despre care altfel nu am fi ş� tiut că se
află la dispoziţ� ia noastră. La Ford Motor Company, preş� edintele
pensionat Donald Petersen era cunoscut pentru î�ntrebările sale
persistente: „Tu ce crezi? Cum ar putea fi î�mbunătăț�ită slujba ta?”
Odată, Petersen a pus o î�ntrebare care cu siguranţ�ă că a pus profita-
bilitatea Ford pe drumul spre succes. El l-a î�ntrebat pe designerul
Jack Telnack: „Î� ţ�i plac maş� inile pe care le proiectezi?” Telnack a
răspuns: „De fapt, nu, nu-mi plac.” Ş� i apoi Petersen i-a pus î�ntrebarea
importantă: „De ce nu ignori tu conducerea ş� i proiectezi o maş� ină
pe care ai vrea să o deţ�ii?”
Designerul a avut î�ncredere î�n cuvântul preş� edintelui ş� i a î�nce-
put să lucreze la Fordul Thunderbird din 1983, o maş� ină care a in-
spirat modelele ulterioare de Taurus ş� i Sable. Până î�n 1987, sub
conducerea maestrului î�ntrebărilor Petersen, Ford a depăş� it General
Motors ca profitabilitate, iar î�n ziua de azi, Taurus se clasează prin-
tre cele mai bune maş� ini făcute vreodată.
Donald Petersen este un exemplu grozav de persoană care a
utilizat cu adevărat puterea incredibilă a î�ntrebărilor. Cu doar o î�n-
trebare, el a schimbat complet destinul Ford Motor Company. Noi
doi avem la dispoziţie aceeaşi putere în fiecare moment al zi-
lei. În orice clipă, întrebările pe care ni le punem nouă înşine
pot să influenţeze percepţia a cine suntem noi, ce putem să fa-
cem şi ce suntem dispuşi să facem pentru a ne împlini visurile.
Faptul că vei î�nvăţ�a să controlezi conş� tient î�ntrebările pe care le pui
te va aduce mai aproape de î�mplinirea destinului tău suprem decât

aproape orice alt lucru pe care î�l ş� tiu. Resursele noastre sunt adese-
ori limitate doar de î�ntrebările pe care ni le punem nouă î�nş� ine.
Un lucru important de care să-ţ�i aminteş� ti este că î�ntrebările pe
care le vom lua î�n considerare sunt afectate de crezurile noastre.
Mulţ�i oameni nu ar fi pus niciodată î�ntrebarea „Cum pot redresa
lucrurile?” pentru că pur ş� i simplu toţ�i cei din jurul lor le spuseseră
că asta era imposibil. Ei aveau impresia că asta era o pierdere de
timp ş� i energie din partea lor. Ai grijă să nu pui î�ntrebări limitative,
altfel vei primi răspunsuri limitative. Singurul lucru care î�ţ�i limitea-
ză î�ntrebările este crezul tău despre ce este posibil. Un crez de bază
care mi-a influenț�at destinul personal ş� i profesional este că dacă voi
continua să pun orice î�ntrebare, voi primi un răspuns. Tot ceea ce
avem de făcut este să creăm o î�ntrebare mai bună ş� i vom căpăta un
răspuns mai bun. Una dintre metaforele pe care le folosesc uneori
este că viaţ�a este exact ca un joc de Jeopardy!*; toate răspunsurile
sunt acolo — tot ceea ce ai de făcut tu este să găseş� ti î�ntrebările
corecte pentru a câş� tiga.
ÎNTREBĂRI CARE
SOLUŢIONEAZĂ PROBLEME
Prin urmare, cheia constă în a elabora un tipar de întrebări
constante, care îți oferă putere. Noi doi ş� tim că indiferent î�n ce
suntem implicaţ�i î�n vieţ�ile noastre, vor exista ocazii când ne vom
confrunta cu acele lucruri pe care le numim „probleme”: obstacole-
le din calea progresului personal ş� i profesional. Fiecare persoană,
indiferent de poziț� ia pe care a dobândit-o î�n viaț� ă, trebuie să se
confrunte cu aceste „daruri” speciale.
Î�ntrebarea nu este dacă vei avea parte sau nu de probleme, ci
cum te vei ocupa de ele atunci când vor apărea. Noi toţ�i avem nevoie
* Emisiune TV americană tip concurs în care concurenții trebuie să răspundă

la întrebări din diverse domenii (n.red.)
de o manieră sistematică de a ne descurca cu provocările. Deci,

dându-mi seama de puterea î�ntrebărilor de a-mi schimba starea
imediat ş� i de a-mi asigura accesul la resurse ş� i soluţ�ii, am î�nceput
să intervievez oamenii ş� i să-i î�ntreb cum rezolvă problemele. Am
descoperit că există anumite î�ntrebări care par să fie constante
î�ntr-o oarecare măsură. Iată o listă cu cele cinci î�ntrebări pe care
le folosesc î�n orice tip de problemă care apare ş� i vă pot spune că
acestea mi-au schimbat î�n mod absolut calitatea vieţ� ii. Dacă vei
alege să le utilizezi, ele pot de asemenea să facă acelaş� i lucru ş� i
pentru tine.
Nu voi uita niciodată una dintre primele dăţ�i î�n care am folosit
aceste î�ntrebări pentru a-mi schimba starea. Se î�ntâmpla după ce
fusesem î�n turneu aproape 100 de zile din 120. Eram complet exte-
nuat. Am găsit o grămadă de memo-uri „urgente” cărora trebuia să
li se răspundă, venite de la directorii a numeroase dintre companii-
le mele ş� i o listă cu peste 100 de apeluri telefonice pentru care tre-
buia să sun î� n apoi personal. Acestea nu erau telefoane de la
persoane care voiau să mă viziteze, ci apeluri importante pentru
unii dintre cei mai apropiaţ�i prieteni ai mei, parteneri de afaceri ş� i
membri ai familiei. Mi-am pierdut cumpătul pe loc! Am î�nceput
să-mi pun mie î�nsumi unele î�ntrebări incredibil de debilitante:
„Cum se face că nu am deloc timp? De ce nu mă lasă î�n pace? Ei
nu î�nţ� eleg că nu sunt o maş� ină? De ce nu am niciodată noroc?” Î� ţ�i
poţ� i imagina î�n ce fel de stare emoţ� ională mă găseam î�n clipa
aceea.
Din fericire, î�n toiul acesteia, m-am oprit. Mi-am spart tiparul ş� i
mi-am dat seama că dacă mă î�nfurii ş� i mai tare, nu o voi î�mbunătăț�i;
asta avea să o î�nrăutăţ�ească. Starea mea mă făcea să pun î�ntrebări
groaznice. Aveam nevoie să-mi schimb starea punând câteva î�n-
trebări mai bune. Am apelat la lista mea cu î�ntrebări pentru solu-
ţ�ionarea problemelor ş� i am î�nceput cu:
ÎNTREBĂRILE CARE SOLUŢIONEAZĂ PROBLEME
1. Ce este grozav la problema asta?

2. Ce nu este încă perfect?
3. Ce sunt dispus să fac pentru a o face să fie aşa cum vreau?
4. Ce sunt dispus să nu mai fac pentru a o face să fie aşa cum vreau?
5. Cum mă pot bucura de demers în timp ce fac ce este necesar pen-
tru a o face să fie aşa cum vreau?
1. „Ce este aşa de grozav la problema asta?” Primul meu răs-

puns, ca de atât de multe ori î�nainte, a fost: „Absolut nimic!” Dar
m-am gândit la asta preţ� de o clipă ş� i mi-am dat seama că doar cu
opt ani î�n urmă aş� fi dat orice pentru a avea douăzeci de parteneri
de afaceri ş� i prieteni care să vrea să vorbească cu mine, cu atât mai
puţ�in 100 de persoane cu un impact ş� i un calibru naţ�ional de felul
acesta care erau reprezentate î�n această listă cu prieteni ş� i parte-
neri de afaceri. Pe măsură ce mi-am dat seama de asta, am î�nceput
să râd de mine î�nsumi, asta mi-a spart tiparul ş� i am î�nceput să mă
simt recunoscător că existau atât de mulţ�i oameni pe care î�i respect
ş� i î�i iubesc, care voiau să petreacă timp cu mine.
2. „Ce nu este încă perfect?” Evident că programul meu avea
nevoie de ceva mai mult decât un reglaj fin. M-am simţ�it ca ş� i cum
nu aveam deloc timp pentru mine ş� i viaţ�a mea era dezechilibrată.
Observă presupoziţ�ia acestei î�ntrebări: î�ntrebând „Ce nu este î�ncă
perfect?” presupui î�n mod clar că lucrurile vor fi perfecte. Această
î�ntrebare nu doar că î�ţ�i dă răspunsuri noi, dar te ş� i calmează î�n ace-
laş� i timp.
3. „Ce sunt dispus să fac pentru ca lucrurile să fie aş� a cum
vreau?” Apoi, am hotărât că sunt dispus să-mi organizez viaţ�a ş� i
programul astfel î�ncât acestea să fie mai echilibrate ş� i eram dispus
să preiau controlul ş� i să î�nvăţ� să spun „nu” anumitor lucruri. Mi-am
dat de asemenea seama că trebuie să angajez un nou CEO pentru
una dintre companiile mele, cineva care să poată face faţ�ă unei părţ�i
din volumul meu de muncă. Asta avea să-mi ofere mai multe mo-
mente speciale acasă ş� i cu familia mea.
4. „Ce sunt dispus să nu mai fac pentru ca lucrurile să fie
aşa cum vreau?” Ș� tiam că nu mai pot să mă văicăresc ş� i să mă
plâng despre cât de nedrept era totul sau să mă simt abuzat atunci
când oamenii chiar î�ncercau să mă sprijine.
5. „Cum mă pot bucura de demers în timp ce fac ce este ne-
cesar pentru pentru ca lucrurile să meargă așa cum vreau?”
Când am pus această ultimă ş� i cea mai importantă î�ntrebare, am
căutat î�n jur un fel de a face efortul mai distractiv. M-am gândit:
„Cum aş� putea să mă distrez dând 100 de telefoane?” Faptul că stă-
team acolo la biroul meu nu mi-a pus î�n miş� care forţ�a mentală ş� i
emoţ�ională. Apoi mi-a venit o idee: nu mai fusesem î�n jacuzzi-ul
meu de ş� ase luni. Mi-am pus repede pantalonii scurţ�i de î�not, mi-am
luat computerul portabil ş� i telefonul cu difuzor ş� i m-am î�ndreptat
spre jacuzzi. Mi-am instalat tabăra î�n grădina mea din spate ş� i am
î�nceput să dau telefoanele. Mi-am sunat câţ�iva dintre partenerii de
afaceri î�n New York ş� i i-am tachinat spunându-le: „Serios, e chiar
aş� a de frig? Hmmm. Ei bine, nici aici î�n California nu ne e mai uș� or,
să ş� tii. Eu stau aici î�n jacuzziul meu!” Ne-am distrat cu toţ�ii cu asta
ş� i am reuş� it să transform toată „corvoada” î�ntr-un joc. (Dar eram
atât de zbârcit î�ncât arătam de parcă aş� fi avut î�n jur de 400 de ani
când am ajuns la capătul listei mele!)
Jacuzziul acela este mereu î�n curtea mea din spate, dar poţ�i ob-
serva că a fost nevoie de î�ntrebarea potrivită pentru a-l descoperi
ca resursă. Având î�n mod regulat î�n faţ�a ta lista cu aceste cinci î�ntre-
bări, ai un tipar pentru felul î�n care să tratezi problemele, care î�ţ�i va
schimba imediat focalizarea ş� i î�ţ�i va oferi acces la resursele de care
ai nevoie.
Cel care nu poate să întrebe nu poate să trăiască.

— Vechi Proverb
Când ne trezim î�n fiecare dimineaț� ă ne punem î�ntrebări. Atunci

când se declanş� ează alarma, ce î�ntrebare î�ţ�i pui ţ�ie î�nsuţ�i? Cumva:
„Cum se face că trebuie să mă trezesc chiar acum?” „De ce nu sunt
mai multe ore î�ntr-o zi?” „Dar dacă apăs butonul de amânare a alar-
mei î�ncă o dată?” Ş� i, î�n timp ce intri la duş� , ce te î�ntrebi î�n sinea ta?
„De ce trebuie să plec la serviciu?” „Cât de rău are să fie traficul as-
tăzi?” „Ce fel de sarcini î�mi vor fi trântite astăzi pe birou?” Dar dacă
ai î�ncepe să pui î�n fiecare zi, î�n mod conş� tient, un tipar de î�ntrebări
care te-ar plasa î�n dispoziţ� ia mentală potrivită ş� i care te-ar face
să-ţ�i aminteş� ti cât eş� ti de recunoscător, de fericit ş� i de entuziasmat?
Ce fel de zi crezi că ai avea, cu acele stări emoţ�ionale pozitive pe
post de filtru? Evident că ar afecta felul î�n care te simţ�i î�n legătură
cu aproape orice.
Dându-mi seama de asta, am hotărât că am nevoie de un „ritual
pentru succes” ş� i am creat o serie de î�ntrebări pe care mi le pun mie
î�nsumi î�n fiecare dimineaţ�ă. Când vine vorba de a-ţ�i pune ţ�ie î�nsuţ�i
î�ntrebări dimineaţ�a, partea frumoasă este că poţ�i să faci asta la duş� ,
î�n timp ce te razi sau î�ţ�i usuci părul ş� i tot aş� a. Oricum î�ţ�i pui deja
î�ntrebări, aş� a că de ce nu ai pune î�ntrebările potrivite? Mi-am dat
seama că există anumite emoţ�ii pe care trebuie să le cultivăm cu
toţ�ii pentru a fi fericiţ�i ş� i a avea succes ca indivizi. Altfel, ai putea să
câş� tigi ş� i să te simţ�i de parcă ai pierde, dacă nu ţ�ii socoteala sau
nu-ţ�i faci timp ca să simţ�i cât de norocos eş� ti. Aş� a că fă-ţ�i timp acum
pentru a analiza următoarele î�ntrebări. Opreş� te-te pentru a simţ�i î�n
profunzime emoţ�iile fiecăreia.
ÎNTREBĂRILE DE PUTERE ALE DIMINEŢII

Felul în care simţim viaţa se bazează pe lucrurile pe care ne focalizăm.
Întrebările următoare sunt menite să te facă să simţi mai multă fericire,
entuziasm, mândrie, recunoştinţă, bucurie, angajament şi iubire în fie-
care zi a vieţii tale. Nu uita, întrebările de calitate creează o viaţă de
calitate.
Găseşte două sau trei răspunsuri la toate aceste întrebări şi simte-te
complet asociat. Dacă ai dificultăţi în a descoperi un răspuns, adaugă
pur şi simplu sintagma „aş putea.” Exemplu: „Pentru ce aş putea să fiu
fericit în viaţa mea acum?”
1. Ce lucru din viaţa mea mă face fericit acum?

Ce anume mă face fericit în legătură cu asta? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
2. Ce lucru din viaţa mea mă entuziasmează acum?
Ce anume mă entuziasmează la asta? Cum mă face lucrul acela să
mă simt ?
3. Ce lucru din viaţa mea mă face să mă simt mândru acum?
Ce anume mă face să mă simt mândru de asta? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
4. Pentru ce lucru din viaţa mea de acum sunt recunoscător?
Ce anume mă face să mă simt recunoscător pentru asta? Cum mă
face lucrul acela să mă simt?
5. De ce lucru mă bucur cel mai mult chiar acum în viaţa mea?
Ce anume mă bucură la lucrul acesta? Cum mă face lucrul acela să
mă simt?
6. Faţă de ce sunt angajat în viaţa mea chiar acum?
Ce anume din asta mă face să fiu angajat? Cum mă face lucrul acela
să mă simt?
7. Pe cine iubesc eu? Cine mă iubeşte pe mine?
Ce anume referitor la asta mă face iubitor? Cum mă face lucrul
acela să mă simt?
Seara, îmi pun uneori Întrebările Dimineţii şi uneori îmi pun trei între-
bări suplimentare. Iată-le:
ÎNTREBĂRILE DE PUTERE ALE SERII
1. Ce am dăruit eu astăzi?
În ce fel am fost un dăruitor astăzi?
2. Ce am învăţat astăzi?
3. Cum a contribuit ziua de azi la calitatea vieţii mele sau cum pot să
folosesc ziua de azi ca pe o investiţie în viitorul meu?
Opțional, repetă Întrebările Dimineţii.
Dacă vrei cu adevărat să creezi o schimbare î�n viaţ�a ta, fă ca

acestea să devină o parte a ritualului tău zilnic pentru succes perso-
nal. Punând î�n mod constant aceste î�ntrebări, vei observa că î�ţ�i ac-
cesezi cele mai î�nsufleț�itoare stări emoţ�ionale î�n mod regulat ş� i vei
î�ncepe să creezi magistrale spre aceste emoţ�ii ale fericirii, entuzias-
mului, mândriei, recunoş� tinţ�ei, bucuriei, angajamentului ş� i iubirii.
Vei observa destul de repede că atunci când î�ţ�i deschizi ochii, aceste
î�ntrebări se vor declanş� a automat, doar din obiş� nuinţ�ă ş� i tu te vei fi
antrenat pe tine î�nsuţ�i să pui genurile de î�ntrebări care î�ţ�i vor da
posibilitatea să ai parte de o bogăţ�ie mai mare î�n viaţ�ă.
OFERĂ DARUL ÎNTREBĂRILOR

După ce ai î�nvăţ�at cum să pui î�ntrebări î�nsufleț�itoare, î�i poţ�i ajuta ş� i
pe alţ�ii, nu doar pe tine î�nsuţ�i. Le poţ�i oferi î�n dar altor persoane.
Odată, î�n New York City, m-am î�ntâlnit cu un prieten ş� i partener de
afaceri pentru un prânz. Un avocat literar remarcabil, l-am admirat
pentru priceperea sa î�n afaceri ş� i pentru clientela pe care a atras-o
î�ncepând din tinereţ�e. Dar î�n ziua aceea, el simț�ea că suferise o lovi-
tură devastatoare — partenerul său părăsise firma, lăsându-l cu
cheltuieli uriaş� e ş� i cu prea puţ�ine idei pentru modul î�n care să re-
dreseze situaț�ia.
Nu uita că el se focaliza pe stabilirea unui sens. Î�n orice situaţ�ie,
te poţ�i focaliza pe ceea ce este debilitant sau pe ceea ce te face mai
puternic ş� i, dacă vei căuta acel ceva, î�l vei găsi. Problema era că el
punea numai î�ntrebări greş� ite: „Cum a putut partenerul meu să mă
abandoneze aș� a? Nu-i pasă? Nu-ş� i dă seama că asta î�mi distruge
viaţ�a? Nu î�nţ�elege că nu pot să fac asta fără el? Cum le voi explica eu
clienţ�ilor că nu mai pot rămâne î�n afaceri?” Toate aceste î�ntrebări
erau infestate de presupoziţ� ii despre felul î�n care viaţ� a lui era
distrusă.
Existau multe feluri î�n care puteam să intervin, dar am hotărât
că aş� putea să-i pun pur ş� i simplu câteva î�ntrebări. Am spus: „Am
creat de curând această tehnologie pe bază de î�ntrebări ş� i atunci
când am aplicat-o asupra mea, am descoperit că are un impact in-
credibil. M-a scos din niş� te situaţ�ii destul de dificile. Te deranjează
dacă î�ţ�i pun câteva î�ntrebări să văd dacă funcţ�ionează pentru tine?”
El a zis: „Mda, dar nu cred că mă va ajuta ceva î�n momentul acesta.”
Aş� a că am î�nceput prin a-i pune Î�ntrebările Dimineţ�ii ş� i apoi Î�ntre-
bările Care Soluţ�ionează Probleme.
Am î�nceput cu: „Ce te face fericit? Ş� tiu că asta sună prostesc ş� i
ridicol ş� i Pollyanna*, dar ce te face cu adevărat fericit?” Primul său
răspuns a fost: „Nimic.” Aş� a că am zis: „Pentru ce ai putea să te simţ�i
fericit chiar acum dacă ai vrea?” El a zis: „Soț�ia mea mă face foarte
fericit, pentru că se descurcă foarte bine acum ş� i relaţ� ia noastră
este foarte apropiată.” L-am î�ntrebat: „Cum te simţ�i atunci când te
gândeş� ti la cât de apropiat eş� ti de ea?” El a zis: „Este unul dintre cele
mai incredibile daruri din viaţ�a mea.” „Ea este o doamnă specială,
nu-i aş� a?” l-am î�ntrebat eu. El a î�nceput să se focalizeze asupra ei ş� i
să se simtă fenomenal.
* Trimitere la romanul cu același nume al scriitoarei Eleanor H. Porter, publi-

cat in 1913, în care personajul princepal se remarca prin optimismul exagerat
(n.red.)
Ai putea să spui că eu doar î�i distrăgeam atenţ�ia. Nu, î�l ajutam

să se plaseze î�ntr-o stare mai bună ş� i, î�ntr-o stare mai bună poţ�i găsi
moduri mai bune de a face faţ�ă dificultăţ�ilor. Prima dată trebuia să-i
spargem tiparul ş� i să î�l aducem î�ntr-un mediu emoţ�ional pozitiv.
L-am î�ntrebat ce altceva î�l făcea fericit. El a î�nceput să vorbească
despre cum ar trebui să fie fericit pentru că tocmai ajutase un scrii-
tor să î�ncheie primul său contract pentru o carte ş� i scriitorul era
î�ncântat. Mi-a spus că ar trebui să se simtă mândru, dar că nu se
simţ�ea. Aş� a că eu l-am î�ntrebat: „Dacă chiar te-ai simţ�i mândru, cum
ai simţ�i asta?” El a î�nceput să se gândească la cât de grozav ar fi ş� i
starea lui a î�nceput să se schimbe imediat. I-am zis: „Ce te face să te
simţ�i mândru?” Mi-a spus: „Sunt cu adevărat mândru de copiii mei.
Sunt atât de speciali. Nu doar că au succes î�n afaceri; lor chiar le
pasă de oameni. Sunt mândru de persoanele care au devenit ca
adulț�i ş� i că sunt copiii mei. Fac parte din moş� tenirea mea.” Eu am
zis: „Cum te face asta să te simţ�i, să ş� tii că ai avut acel impact?”
Dintr-odată, bărbatul care mai devreme credea că viaţ�a sa se
terminase a î�nviat. L-am î�ntrebat pentru ce era el cu adevărat recu-
noscător. El a zis că era realmente recunoscător că reuş� ise să treacă
prin momentele dificile din vremea î�n care era un tânăr avocat care
î�ncerca să aibă succes, că ş� i-a clădit cariera pornind de jos, că a trăit
Visul American. Apoi, l-am î�ntrebat: „Ce anume te entuziasmează cu
adevărat?” El a răspuns: „Î�n realitate, sunt entuziasmat că am chiar
acum ocazia de a face o schimbare.” Ş� i asta era prima oară când se
gândise la asta, deoarece î�ş�i schimbase starea atât de radical. L-am
î�ntrebat: „Pe cine iubeş� ti ş� i cine te iubeş� te pe tine?” El a î�nceput să
vorbească despre familia sa ş� i despre cât de incredibil de apropiaţ�i
erau.
Aş� a că l-am î�ntrebat: „Ce este grozav î�n legătură cu plecarea
partenerului tău?” El a zis: „Ş� tii, ceea ce ar putea să se dovedească
grozav la asta este că urăsc să vin î�n New York. Î�mi place să stau î�n
casa mea din Connecticut.” El a continuat: „Ce este grozav la asta
este că am ocazia să privesc î�ntr-un fel nou.” Asta a dat startul unui
ş� ir î�ntreg de posibilităţ�i ş� i el a hotărât să î�nfiinţ�eze un birou nou î�n
Connecticut la nici cinci minute distanţ�ă de casa lui, să-ş� i aducă fiul
î�n afacere ş� i să aibă un serviciu de relaț�ii prin telefon, care să-i preia
apelurile î�n Manhattan. A devenit atât de î�ncântat, î�ncât a hotărât să
plece imediat ş� i să caute un birou nou.
Î�ntr-un interval de câteva minute, puterea î�ntrebărilor ş� i-a fă-
cut efectul. El a avut tot timpul resursele pentru a putea face faț�ă
acestei probleme, dar î�ntrebările debilitante pe care le pusese făcu-
seră ca puterea lui să fie inaccesibilă ş� i î�l făcuseră să se vadă pe sine
ca pe un bărbat bătrân care a pierdut tot ce a clădit. Î�n realitate,
viaţ�a î�i făcuse un dar extraordinar, dar adevărul fusese ş� ters până
când a î�nceput să pună î�ntrebări de calitate.
O PROBLEMĂ DE DESTIN
Una dintre persoanele mele preferate — ş� i unul dintre cei mai pasio-
naţ�i oameni pe care i-am î�ntâlnit vreodată — este Leo Buscaglia,
autor al cărț�ii Love (Dragoste) ş� i al multor altor cărţ�i remarcabile î�n
domeniul relaţ�iilor umane. Unul dintre lucrurile care sunt grozave
la el este persistenț�a sa neî�ntreruptă de a-ş� i pune o î�ntrebare pe
care tatăl său i-a insuflat-o î�ncă din copilărie. Î�n fiecare zi, la masa
de seară, tatăl său î�l î�ntreba: „Leo, ce ai învăţat astăzi?” Leo trebuia
să aibă un răspuns ş� i chiar unul de calitate. Dacă nu î�nvăţ�ase ceva
realmente interesant la ş� coală î�n ziua aceea, el fugea ş� i lua enciclo-
pedia pentru a î�nvăţ�a ceva ce putea î�mpărtăş� i. El spune că până î�n
ziua de astăzi nu pleacă la culcare până nu a î�nvăţ�at ceva nou care
să aibă valoare. Prin urmare, el î�ş�i stimulează î�n mod constant min-
tea ş� i o bună parte din pasiunea ş� i iubirea lui pentru studiu ş� i-a avut
sursa î�n această î�ntrebare, pusă î�n repetate rânduri, î�ncepând cu
zeci de ani î�n urmă.
Care sunt cele câteva î�ntrebări care ţ� i-ar fi utile dacă ţ� i le-ai
pune î�n mod regulat? Ş� tiu că două dintre preferatele mele sunt cele
mai simple. Ele mă ajută să î�ntorc î�n favoarea mea oricare dintre
provocările care pot apărea î�n viaţ� a mea. Acestea sunt pur ş� i
simplu: „Ce este grozav la asta?” ş� i „Cum pot folosi asta?” Atunci
când î�ntreb ce este grozav î�n orice situaţ�ie, găsesc de obicei un sens
puternic ş� i pozitiv ş� i când î�ntreb cum pot folosi asta, pot lua orice
provocare ş� i o pot transforma î�ntr-un beneficiu. Deci, care sunt cele
două î�ntrebări pe care le poţ� i utiliza pentru a-ţ� i modifica stările
emoţ�ionale sau pentru a primi resursele pe care le doreş� ti cu ade-
vărat? Adaugă două la î�ntrebările standard de dimineaţ�ă pe care ţ�i
le-am oferit deja ş� i personalizează-le astfel î�ncât să-ţ�i satisfacă ne-
voile personale ş� i emoţ�ionale.
Câteva dintre cele mai importante î�ntrebări pe care le vom
pune î�n viaț�ă noastră sunt: „Ce î�nseamnă cu adevărat viaţ�a mea?”
„Faţ�ă de ce mi-am luat eu î�n realitate angajamentul?” „De ce mă aflu
eu aici?” ş� i „Cine sunt eu?” Acestea sunt î�ntrebări incredibil de pu-
ternice, dar dacă aş� tepţ�i să primeş� ti răspunsul perfect, vei avea ne-
cazuri mari. Adeseori, primul răspuns emoţ�ional, instinctiv, pe care
î�l primeş� ti la orice î�ntrebare este cel î�n care ar trebui să ai î�ncredere
ş� i pe baza căruia să acţ� ionezi. Acesta este ultimul punct pe care
vreau să ţ� i-l subliniez. Există un punct în care trebuie să te
opreşti să pui întrebări, pentru a putea avansa. Dacă vei conti-
nua să pui î�ntrebări, vei fi nesigur ş� i doar acţ�iunile sigure vor pro-
duce rezultate sigure. La un moment dat, trebuie să te opreşti
din evaluare şi să începi să acționezi. Cum? Hotărăş� ti î�n cele din
urmă ce este cel mai important pentru tine, cel puţ�in pe moment, ş� i
î�ţ�i foloseş� ti puterea personală pentru a merge până la capăt ş� i pen-
tru a î�ncepe să schimbi calitatea vieţ�ii tale.
Aş� a că dă-mi voie să-ţ�i pun o î�ntrebare. Dacă ar exista o acţ�iune
pe care ai putea să o realizezi imediat pentru a schimba numaidecât
calitatea emoţ� iilor ş� i sentimentelor tale î�n absolut fiecare zi din
viaţ�a ta, ai vrea să auzi despre ea? Î�n cazul acesta, treci repede la…
9
VOCABULARUL
SUCCESULUI SUPREM
Cuvântul potrivit este un agent puternic. De fiecare dată
când dăm peste unul dintre aceste cuvinte foarte potrivite…
efectul care rezultă este tot atât de fizic pe cât este de
spiritual şi instantaneu electrizant.
— Mark Twain
Cuvintele… Au fost folosite ca să ne facă să râdem ş� i să plângem. Ele

pot să rănească sau să vindece. Ele ne aduc speranţ�ă sau ruină. Prin
cuvinte ne putem face simţ�ite cele mai nobile intenţ�ii ş� i ne putem
face cunoscute cele mai adânci dorinţ�e.
De-a lungul istoriei umane, cei mai mari conducători ş� i gândi-
tori ai noş� tri au folosit puterea cuvintelor pentru a ne transforma
emoţ�iile, pentru a ne atrage de partea cauzei lor ş� i pentru a influen-
ţ� a cursul destinului. Cuvintele nu pot să creeze doar emoţ� ii, ele
creează acţ�iuni. Ş� i din acţ�iunile noastre curg rezultatele vieţ�ii noas-
tre. Atunci când Patrick Henry a stat î�n faţ�a colegilor săi delegaţ�i ş� i
a proclamat: „Nu ş� tiu ce drum ar putea să aleagă ceilalţ�i; cât despre
mine, daţ� i-mi libertatea sau daţ� i-mi moartea!”, cuvintele sale au
stârnit o controversă care a descătuş� at angajamentul intens al stră-
moş� ilor noş� tri de a lichida tirania care î�i oprimase atâta timp.
Moş� tenirea privilegiată pe care o î�mpărtăş� im noi doi, opţ�iunile
pe care le avem astăzi pentru că trăim î�n această ţ�ară, au fost create
de oameni care au ales cuvinte ce aveau să influenţ�eze acţ� iunile

generaţ�iilor viitoare:
Când, î�n cursul evenimentelor umane, devine necesar pentru

un popor să dizolve legăturile politice care l-au legat de un
altul…
Această simplă Declaraţ�ie de Independenţ�ă, acest ansamblu de

cuvinte, a devenit un instrument al schimbării pentru o naţ�iune.
Cu siguranţ�ă că efectul cuvintelor nu este limitat la Statele Unite
ale Americii. Î�n timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când î�n-
săş� i supravieţ�uirea Marii Britanii era î�n joc, cuvintele unui singur
om au contribuit la mobilizarea poporului englez. Cineva a spus
cândva că Winston Churchill avea talentul unic de a trimite limba
engleză la luptă. Vestitul său apel către britanici menit să facă din
asta „cea mai mare realizare a lor” a avut ca urmare un curaj fără
comparaţ�ie ş� i a zdrobit iluzia lui Hitler despre invincibilitatea maş� i-
nii sale de război.
Majoritatea crezurilor sunt formate din cuvinte — ş� i pot fi
schimbate tot prin intermediul cuvintelor. Felul î�n care era văzută
egalitatea rasială î�n ţ�ara noastră a fost cu siguranţ�ă influenţ�at de
acţ�iuni, dar acele acţ�iuni au fost inspirate de cuvinte pline de patos.
Cine ar putea să uite chemarea lui Martin Luther King, Jr. î�n vreme
ce-ş� i expunea viziunea: „Am un vis că î�ntr-o bună zi această naţ�iune
se va ridica ş� i va trăi adevăratul sens al crezului său…”?
Mulţ�i dintre noi suntem perfect conş� tienţ�i de rolul puternic pe
care cuvintele l-au jucat î�n istoria noastră, de puterea pe care o au
marii oratori de a ne emoţ�iona, dar puţ�ini dintre noi suntem conş� ti-
enţ�i de propria noastră putere de a folosi aceleaş� i cuvinte pentru a
ne influenț�a emoţ�ional, de a ne provoca, de a ne î�ncuraja ş� i de a ne
î�ntări spiritual, de a ne determina să acţ�ionăm, să căutăm o bogăţ�ie
ş� i mai mare de la acest dar pe care î�l numim viaţ�ă.
O alegere eficace de cuvinte care să descrie experienţ�a vieţ�ii

noastre poate să ne intensifice cele mai î�nsufleț�itoare emoţ�ii. O ale-
gere nefericită de cuvinte ne poate devasta la fel de sigur ş� i la fel de
rapid. Cei mai mulţ�i dintre noi fac alegeri inconş� tiente prin cuvintele
pe care le folosim; mergem ca somnambulii prin labirintul de posibi-
lităţ�i disponibile nouă. Dă-ţi seama de puterea de care dispun
cuvintele tale dacă pur şi simplu le alegi cu înţelepciune.
Ce dar reprezintă aceste simboluri simple! Noi transformăm
aceste forme unice pe care le numim litere (sau sunete î�n cazul cu-
vântului vorbit) î�ntr-o tapiţ�erie bogată ş� i unică a experienţ�ei uma-
ne. Acestea ne oferă un vehicul pentru a ne exprima ş� i a ne î�mpărtăş� i
experienţ�ele cu ceilalţ�i; cu toate astea, cei mai mulţ�i dintre noi nu-ş� i
dau seama că aceste cuvinte pe care le alegem de regulă influen-
ţează şi felul în care comunicăm cu noi înșine şi, prin urmare,
ceea ce simţim.
Cuvintele ne pot răni orgoliile sau ne pot î�nflăcăra inimile —
putem schimba imediat orice experienţ�ă emoţ�ională alegând pur ş� i
simplu noi cuvinte pentru a ne descrie nouă î�nş� ine ceea ce simţ�im.
Totuş� i, dacă nu reuş� im să stăpânim cuvintele ş� i dacă permitem ca
alegerea lor să fie determinată doar de un obicei inconş� tient, am
putea să ne denigrăm î�ntreaga experienţ�ă de viaţ�ă. Dacă descrii o
experienţ�ă magnifică drept „destul de bună,” textura bogată a aces-
teia va fi nivelată ş� i aplatizată de felul tău limitat de a utiliza voca-
bularul. Oamenii cu un vocabular sărac duc o viaţă emoţională
săracă; oamenii cu vocabulare bogate au o paletă multi-nuan-
ţată de culori cu care să-şi descrie experienţa, nu doar pentru
ceilalţi, ci şi pentru ei înşişi.
Totuş� i, majoritatea oamenilor nu sunt puş� i la î�ncercare de di-
mensiunea vocabularului pe care î�l î�nţ�eleg î�n mod conş� tient, ci mai
degrabă de cuvintele pe care aleg să le folosească. De multe ori, noi
utilizăm cuvintele ca pe niş� te „scurtături”, dar aceste scurtături ne
păcălesc adesea emoţ�ional. Pentru a ne controla î�n mod conş� tient
vieţ�ile, noi trebuie să ne evaluăm ş� i să ne î�mbunătăț�im î�n mod con-
ş� tient vocabularul pentru a fi siguri că acesta ne trage î�n direcţ�ia
dorită ş� i nu î�n cea pe care vrem să o evităm. Noi doi trebuie să ne

dăm seama că limba noastră este plină de cuvinte care transmit o
intensitate emoţ�ională distinctă, pe lângă sensurile lor propriu-zise.
Spre exemplu, dacă creezi un obicei de a spune că „urăş� ti” diverse
lucruri — î�ţ�i „urăş� ti” părul; î�ţ�i „urăş� ti” slujba; „urăş� ti” faptul că ai
ceva de făcut — crezi oare că asta amplifică intensitatea stărilor
tale emoţ�ionale negative mai mult decât dacă ai utiliza o sintagmă
ca „eu prefer altceva”?
Utilizarea cuvintelor cu î�ncărcătură emoţ�ională î�ţ�i poate trans-
forma ca prin farmec starea sau starea altcuiva. Gândeş� te-te la cu-
vântul „cavalerism.” Invocă acesta imagini diferite ş� i are un impact
emoţ� ional mai mare decât cuvinte ca „politeţ�e” sau „maniere de
gentleman”? Ş� tiu că î�n cazul meu reuş� eş� te. Cavalerismul mă face să
mă gândesc la un brav cavaler î�n ş� aua unui armăsar alb, luptând
pentru domniţ�a sa cu părul ca pana corbului; transmite nobleţ�e a
spiritului, o mare masă rotundă î�n jurul căreia sunt aş� ezaţ�i bărbaţ�i
de onoare, toată etica arthuriană — pe scurt, miracolul Camelotu-
lui. Sau, cum se compară cuvintele „impecabil” ş� i „integritate” cu
„bine lucrat” sau „cinste”? Cuvintele „căutarea excelenţ�ei” au cu si-
guranţ�ă mai multă intensitate decât „î�ncercarea de a î�mbunătăț�i
lucrurile.”
Ani î�ntregi am observat î�n mod nemijlocit puterea schimbării
unui singur cuvânt-cheie î�n comunicarea cu cineva ş� i am remarcat
cum acest lucru schimbă imediat felul î�n care se simt oamenii — ş� i
adesea, felul î�n care se comportau ulterior. După ce am lucrat cu
sute de mii de oameni, î�ţ�i pot spune un lucru pe care î�l cunosc fără
vreo umbră de î�ndoială, un lucru care poate părea greu de crezut la
prima vedere: Schimbându-ţi pur şi simplu vocabularul obişnuit,
adică acele cuvinte pe care le utilizezi în mod constant pentru
a descrie emoţiile din viaţa ta, tu poţi schimba imediat felul în
care gândeşti, în care simţi şi în care trăieşti.
Experienţ�a care a declanş� at prima oară această revelaţ�ie pen-
tru mine s-a produs cu câţ�iva ani î�n urmă î�ntr-o î�ntâlnire de afaceri.
Eram cu doi bărbaţ� i , unul care fusese CEO-ul uneia dintre
companiile mele ş� i celălalt, un partener comun ş� i un bun prieten,

iar pe la mijlocul î�ntâlnirii noi am primit câteva veş� ti destul de ne-
plăcute. O persoană cu care noi negociam î�ncerca î�n mod clar „să
obţ�ină un avantaj incorect,” î�ncălcase integritatea î�nț�elegerii dintre
noi ş� i se părea că obț�inuse avantajul. Ca să mă exprim moderat, asta
mă î�nfuria ş� i mă supăra, dar chiar dacă fusesem implicat fără să
vreau î�n situaţ�ie, nu m-am putut abţ�ine să nu observ cât de diferit
răspundeau î�n faţ� a aceleiaş� i informaţ� ii cei doi bărbaţ� i de lângă
mine.
CEO-ul meu î�ş�i pirduse controlul, furios, î�n timp ce asociatul
meu abia dacă era miş� cat de situaţ�ie. Cum era cu putinţ�ă ca noi trei
să fi auzit cu toţ�ii de aceste acţ�iuni care ar fi trebuit să ne afecteze î�n
mod egal, deoarece aveam cu toţ�ii aceeaş� i miză î�n negocieri, ş� i to-
tuş� i să reacţ�ionăm î�n feluri radical diferite? Sincer să fiu, intensita-
tea reacţ�iei CEO-ului meu faţ�ă de situaţ�ie mi s-a părut chiar ş� i mie
disproporţ�ionată î�n raport cu ceea ce se î�ntâmplase. El a continuat
să vorbească despre cât de „furios” ş� i „turbat” era, î�n vreme ce faţ�a
î�i devenea roş� ie ca sfecla ş� i venele de pe fruntea ş� i gâtul său erau
vizibil umflate.
Evident că el asocia exprimarea furiei fie cu eliminarea durerii,
fie cu obţ�inerea plăcerii. Când l-am î�ntrebat ce î�nsemna pentru el să
fie furios, de ce î�ş�i permite lui î�nsuş� i să fie atât de iritat î�n legătură
cu asta, el mi-a răspuns printre dinţ�ii î�ncleş� taţ�i: „Dacă simţ�i furie,
devii mai puternic ş� i atunci când eş� ti puternic, poţ�i realiza ceva —
poţ�i să î�ntorci orice î�n favoarea ta!” El privea emoţ�ia furiei ca pe o
resursă pentru a se debarasa de experienț�a durerii ş� i pentru a căpă-
ta plăcerea de a simţ�i că deț�ine controlul afacerii.
După aceea, am trecut la următoarea î�ntrebare din mintea mea:
De ce prietenul meu reacţ�iona î�n faţ�a situaţ�iei aproape fără niciun
pic de emoţ�ie? I-am spus: „Nu pari să fii deranjat de asta. Tu nu eş� ti
supărat?” Ş� i CEO-ul meu a zis: „Nu te face FURIOS?” Prietenul meu a
răspuns pur ş� i simplu: „Nu, nu merită să fii supărat pentru asta.” Î�n
timp ce a zis asta, mi-am dat seama că î�n cei câţ�iva ani de când î�l
cunoş� team, nu l-am văzut niciodată să se supere foarte tare din
cauza vreunui lucru. L-am î�ntrebat ce î�nsemna pentru el să fie furios

ş� i mi-a răspuns: „Dacă te î�nfurii, pierzi controlul.” „Interesant”, mi-am
spus. „Ce se î�ntâmplă dacă pierzi controlul?” El a răspuns sec: „Î�n
cazul acesta, tabăra cealaltă câş� tigă.”
Nu aş� fi putut să cer mai mult contrast: o persoană asocia î�n
mod evident plăcerea preluării controlului cu faptul de a deveni
enervat, î�n timp ce cealaltă asocia durerea pierderii controlului cu
aceeaş� i emoţ�ie. Comportamentul lor le oglindea în mod evident
crezurile. Am î�nceput să-mi analizez propriile sentimente. Iată ce
credeam eu despre asta: Ani î�ntregi am crezut că pot face faț�ă orică-
rui lucru dacă sunt furios, dar cred ş� i că nu este nevoie să fiu furios
pentru a reuş� i asta. Pot să fiu la fel de eficace î�ntr-o stare de fericire
maximă. Prin urmare, eu nu evit enervarea — mă folosesc de ea
dacă ajung î�n starea aceea — ş� i nici nu o caut, din moment ce î�mi
pot accesa forţ�a fără să fiu „furios”. Ceea ce mă interesa pe mine în
realitate era diferenţa dintre cuvintele pe care le-am folosit cu toţii
pentru a descrie această experienţă. Eu folosisem cuvintele „ener-
vat” ş� i „supărat”, CEO-ul meu folosise cuvintele „turbat” ş� i „furios” ş� i
prietenul meu a spus că el era „puţ�in deranjat” de experienţ�ă. Nu
mi-a venit să cred! Deranjat?
M-am î�ntors spre el ş� i am zis: „Asta este tot ceea ce simţ�i, eş� ti
doar puţ�in deranjat? Trebuie să fii foarte enervat sau supărat din
când î�n când.” El a zis: „Nu prea. Este nevoie de foarte multe pentru
a obţ�ine aş� a ceva ş� i asta nu se î�ntâmplă aproape niciodată.” L-am
î�ntrebat: „Î�ţ�i aduci aminte când Fiscul a luat un sfert de milion de
dolari de la tine ş� i era greşeala lor? Nu ţ�i-au trebuit doi ani ş� i jumă-
tate ca să-ţ�i iei banii î�napoi? Asta nu te-a î�nfuriat teribil?” CEO-ul
meu a intrat ş� i el î�n discuţ�ie: „N-ai fost LIVID de supărare?” El a zis:
„Nu, nu m-a supărat. Poate că am fost puţ�in iritat.” Iritat? M-am gân-
dit că acesta e cel mai prostesc cuvânt pe care l-am auzit vreodată!
Eu nu aş� fi folosit niciodată un cuvânt de felul acesta pentru a-mi
descrie intensitatea emoţ�ională. Cum putea acest om de afaceri bo-
gat ş� i de succes să-ş� i vadă de treburi folosind un cuvânt ca „iritat” ş� i
să aibă î�ncă o expresie serioasă pe faţ�ă? Răspunsul este că el nu-şi
păstra expresia serioasă! Aveam impresia că aproape că-i plăcea să

vorbească despre lucruri care pe mine m-ar fi scos din minţ�i.
Am î�nceput să mă î�ntreb: „Dacă chiar aş� folosi cuvântul acela
pentru a-mi descrie emoţ�iile, cum aş� î�ncepe să mă simt? Oare m-aş�
vedea pe mine î�nsumi zâmbind pentru ce mă simţ�eam stresat î�na-
inte? Hmmm…”, mi-am zis eu, „poate că asta justifică o mică investi-
gaţ�ie.” Timp de câteva zile după aceea, am continuat să fiu intrigat
de ideea de a folosi tiparele lingvistice ale prietenului meu pentru a
vedea ce efect ar avea asupra intensităţ�ii mele emoţ�ionale. Ce ar fi
putut să se î�ntâmple dacă atunci când m-aş� fi simţ�it cu adevărat
enervat, m-aş� fi putut î�ntoarce spre cineva spunând: „Asta chiar că
mă irită!”? Am izbucnit î�n râs doar gândindu-mă la asta — era ridi-
col. M-am hotărât să fac o î�ncercare, î�n joacă.
Prima mea ocazie de a o folosi a apărut când am ajuns la hotel
după un lung zbor de noapte. Cum unul dintre angajaţ�ii mei neglija-
se să-mi facă rezervare pentru locuri la hotel, am avut „privilegiul”
de a sta la recepţ�ie vreme de cincisprezece sau douăzeci de minute,
extenuat fizic ş� i la limita pragului meu emoţ�ional. Recepţ�ionerul s-a
miş� cat alene la biroul de cazări ş� i a î�nceput să-mi tasteze numele cu
un deget, î�n calculator, cu o viteză care ar fi exasperat chiar ş� i un
melc. Am simţ�it „puț�ină enervare” î�ncepând să se adune î�n mine,
aş� a că m-am î�ntors spre recepţ�ioner ş� i am spus: „Ş� tii, î�nţ�eleg că asta
nu e vina ta, dar î�n momentul acesta sunt extenuat ş� i trebuie să
ajung repede î�n camera mea deoarece cu cât stau mai mult aici, cu
atât mă tem că voi deveni puţ�in mai IRITAT.”
Recepţ�ionerul s-a uitat la mine cu o expresie cumva perplexă ş� i
apoi a afiş� at un zâmbet. I-am zâmbit ș� i eu; tiparul meu era spart.
Vulcanul emoţ�ional care se acumulase î�n interiorul meu s-a răcit
instantaneu ş� i după aceea, s-au î�ntâmplat două lucruri. Mi-a făcut
realmente plăcere să stau câteva clipe de vorbă cu recepţ�ionerul ş� i
el s-a miş� cat mai repede. Oare simpla nouă etichetare a senzaţ�iilor
mele era suficientă pentru a-mi î�ntrerupe tiparul ş� i pentru a-mi
schimba cu adevărat experienţ� a? Era posibil să fie chiar aş� a de
uş� or? Ce concept!
Pe parcursul săptămânii următoare, mi-am testat î�n repetate

rânduri noul cuvânt. De fiecare dată, am constatat că pronunţ�area
acestuia avea efectul de a-mi diminua pe loc intensitatea emoţ�ională.
Uneori mă făcea să râd, dar î�ntotdeauna î�mi î�nfrâna elanul supărării
care mă purta spre o stare de enervare. După două săptămâni, nici
măcar nu trebuia să depun efort pentru a utiliza cuvântul, acesta a
devenit obiş� nuit. A devenit prima mea opţiune pentru a-mi descrie
emoţ�iile ş� i am observat că nu mai intram deloc î�n stările acelea de
enervare extremă. Am devenit din ce î�n ce mai fascinat de acest in-
strument peste care dădusem din î�ntâmplare. Mi-am dat seama că
schimbându-mi vocabularul uzual, î�mi transformam experienţ� a;
utilizam ceea ce mai târziu aveam să numesc „Vocabular Trans-
formaţional.” Treptat, am î�nceput să experimentez cu alte cuvinte
ş� i am descoperit că dacă identific cuvinte care sunt suficient de
puternice, î�mi pot amplifica sau diminua instantaneu intensitatea,
practic î�n legătură cu orice lucru.
Cum funcţ�ionează acest proces î�n realitate? Gândeş� te-te la el î�n
felul acesta: imaginează-ţ�i că cele cinci simţ�uri ale tale transmit o
serie de senzaţ�ii creierului tău. Tu primeş� ti stimuli vizuali, auditivi,
kinestezici, olfactivi ş� i gustativi ş� i aceş� tia sunt cu toț�ii traduş� i de
organele tale de simţ� î�n senzaţ�ii interne. După aceea, aceş� tia trebuie
organizaţ�i î�n categorii. Dar cum ş� tim ce î�nseamnă imaginile, sunete-
le ş� i celelalte senzaţ�ii? Unul dintre cele mai puternice feluri î�n care
omul a î�nvăţ�at să decidă rapid ce î�nseamnă senzaţ�iile, adică dacă
este plăcere sau durere, este acela de a crea etichete pentru ele. Iar
aceste etichete sunt ceea ce noi doi numim „cuvinte.”
Iată provocarea: toate senzaţ� iile tale ajung la tine prin acest
canal, ca o senzaţie lichidă turnată printr-o sită subţ�ire î�n diferite
matriţ�e numite cuvinte. Din dorinţ�a noastră de a lua decizii rapid, î�n
loc să utilizăm toate cuvintele aflate la dispoziţ�ia noastră ş� i să găsim
cea mai potrivită ş� i exactă descriere, noi forţ�ăm adesea experienţ�a
î�ntr-un ş� ablon care ne privează de putere. Noi creăm favoriţ�i uzuali:
ş� abloane care ne influenţ�ează ş� i ne transformă experienţ�a vieţ�ii.
Din nefericire, cei mai mulţ� i dintre noi nu au evaluat î� n mod
conş� tient impactul cuvintelor pe care ne-am obiş� nuit să le utilizăm.

Problema apare atunci când î�ncepem să turnăm î�n mod constant
orice formă de senzaţ�ie negativă î�n ş� ablonul unui cuvânt ca „furios”,
sau „deprimat”, sau „umilit”, sau „nesigur.” Ş� i este posibil ca acest
cuvânt să nu reflecte corect experienţ�a propriu-zisă. Î�n clipa î�n care
aş� ezăm acest ș� ablon î�n jurul experienţ�ei noastre, eticheta pe care o
lipim de acesta devine experienţ�a noastră. Ceea ce era „un pic difi-
cil” devine „devastator.”
Spre exemplu, CEO-ul meu a folosit „furios,” „livid” ş� i „turbat”;
eu am folosit „enervat” sau „supărat”; ş� i când a venit vorba de prie-
tenul meu, el ş� i-a turnat experienţ� a î�n ș� ablonul lui de „iritat” ş� i
„deranjat.” Ceea ce este interesant este că eu am descoperit cum noi
toţ�i folosim aceleaş� i familii de cuvinte pentru a descrie o multitudi-
ne de experienţ�e frustrante. Noi doi trebuie să ş� tim că putem avea
cu toţ�ii aceleaş� i senzaţ�ii, dar felul î�n care le organizăm, adică ș� ablo-
nul sau cuvântul pe care î�l folosim pentru ele, devine experienţa
noastră. Mai târziu am descoperit că folosind ş� ablonul prietenului
meu (cuvintele „iritat” sau “deranjat”) am putut să-mi modific nu-
maidecât intensitatea experienţ�ei. A devenit altceva. Aceasta este
esența Vocabularului Transformaţional: cuvintele pe care le
ataşăm experienţei noastre devin experienţa noastră. Astfel,
noi trebuie să alegem î�n mod conş� tient cuvintele pe care le folosim
pentru a descrie stările noastre emoţ�ionale sau să î�ndurăm pedeap-
sa de a crea o durere ş� i mai mare decât ar fi î�ntr-adevăr justificat
sau adecvat.
Pur ş� i simplu, cuvintele sunt folosite pentru a ne reprezenta î�n
ce constă experienţ�a noastră de viaţ�ă. Î�n reprezentarea aceea, ele
ne modifică percepţ�iile ş� i sentimentele. Nu uita, dacă trei persoane
pot să aibă aceeaş� i experienţ�ă ş� i cu toate acestea una simte furie,
alta simte enervare ş� i cea de-a treia simte că este deranjată, atunci
este evident că senzaţ� iile sunt modificate de traducerea fiecărei
persoane. Din moment ce cuvintele sunt instrumentul nostru pri-
mar de interpretare sau traducere, felul î�n care ne etichetăm expe-
rienţ� a schimbă imediat senzaţ� iile produse î�n sistemele noastre
nervoase. Noi doi trebuie să î�nţ�elegem că, î�ntr-adevăr, cuvintele

creează un efect biochimic.
Dacă te î�ndoieş� ti de asta, aş� vrea să te gândeş� ti sincer dacă exis-
tă sau nu cuvinte care ar stârni imediat o reacţ�ie emoţ�ională î�n ca-
zul î�n care ar fi folosite de cineva. Cum te simţ� i dacă cineva î�ţ�i
aruncă o remarcă rasistă? Sau, spre exemplu, dacă cineva te-ar
numi cu un cuvânt murdar, asta nu ţ�i-ar schimba starea? Probabil că
există o mare diferenţ�ă î�ntre a fi numit de cineva „S.O.B.”* ş� i a-l auzi
pe respectivul că articulează î�n detalii plastice sintagma pe care o
abreviază aceste litere.
Nu ar produce asta un nivel diferit de tensiune î�n corpul tău
comparativ cu situaţ�ia î�n care te-ar numi un „î�nger”? Sau un „ge-
niu”? Sau un „tip”? Cu toț�ii asociem nivele extraordinare de durere
anumitor cuvinte. Atunci când l-am intervievat pe dr. Leo Buscaglia,
el mi-a î�mpărtăş� it rezultatele unui studiu efectuat la o universitate
din est, spre finele anilor cincizeci. Oamenii au fost î�ntrebaţ�i: „Cum
aţ�i defini comunismul?” Un număr uluitor de respondenţ�i erau te-
rorizaţ�i până ş� i de î�ntrebare, dar nu erau mulț�i cei care î�l puteau
defini— ei nu ş� tiau altceva decât că era î�nfiorător! O femeie a mers
până î�ntr-acolo î�ncât a zis: „Păi, chiar nu ş� tiu ce î�nseamnă asta, dar
ar fi bine să nu fie î�n Washington.” Un bărbat a spus că ş� tie tot ce
trebuie să ş� tie despre comuniş� ti ş� i anume că trebuiau uciș� i! Dar el
nici măcar nu putea să explice ce erau aceş� tia. Nu poate fi negată
puterea etichetelor de a stârni senzaț�ii ş� i emoţ�ii.
Cuvintele formează firul pe care ne înşirăm experienţele

— Aldous Huxley
Pe măsură ce am î�nceput să explorez puterea vocabularului, m-am

tot surprins pe mine î�nsumi luptând cu ideea că un lucru atât de
simplist precum schimbarea cuvintelor pe care le folosim ar putea
să facă vreodată o diferenţ�ă atât de radicală î�n desfăş� urarea vieţ�ii
* Son of a bitch, în traducere fiu de cățea (n.red.)

noastre. Dar când studiul meu asupra limbajului s-a intensificat, am

dat peste câteva fapte surprinzătoare care au î�nceput să mă convin-
gă: cuvintele chiar filtrează ş� i transformă complet experienţ�a. Spre
exemplu, am descoperit că, potrivit cărț� ii Compton’s Encyclope-
dia, engleza conţ� ine cel puţ� in 500 000 de cuvinte ş� i de atunci am
citit î�n alte surse că este posibil ca numărul total să fie aproape de
750 000 de cuvinte! Engleza are cu siguranţ� ă cel mai mare număr
de cuvinte dintre toate limbile contemporane de pe pământ, ger-
mana clasându-se pe un î�ndepărtat loc doi, ajungând la aproximativ
jumătate din acel număr.
Ceea ce mi s-a părut atât de fascinant a fost că, dat fiind numărul
imens de cuvinte pe care le-am putea folosi, vocabularul nostru
obişnuit este extrem de limitat. Numeroş� i lingviş� ti mi-au î�mpăr-
tăş� it că vocabularul activ al unei persoane obiş� nuite conţ�ine doar
î�ntre 2000 ş� i 10 000 de cuvinte. Estimând î�n mod conservator că
engleza conţ�ine o jumătate de milion de cuvinte, asta î�nseamnă că
noi folosim î�n mod regulat doar între 0,5% şi 2% din limbă! Care
este tragedia ş� i mai mare? Dintre aceste cuvinte, cât de multe crezi
că descriu emoţ�ii? Eu am putut să identific peste 3000 de cuvinte
referitoare la emoţ�iile umane parcurgând o serie de dicţ�ionare de
sinonime. Ceea ce m-a surprins a fost proporţ�ia cuvintelor care de-
scriu emoţ�ii negative prin comparaţ�ie cu cele pozitive. După numă-
rătoarea mea, 1051 de cuvinte descriu emoţ�ii pozitive, î�n timp ce
2086 descriu emoţ� ii negative (aproape de două ori mai multe!).
Doar ca un exemplu, am găsit 264 de cuvinte care descriu emoţ�ia
tristeţ�ii— cuvinte cum ar fi „amărât,” „mohorât,” „cu inima grea,”
„irascibil,” „tânguitor,” „sfâş� ietor,” „î�nlăcrimat,” „melancolie”— ş� i cu
toate acestea, doar 105 care să descrie voioş� ia, cum ar fi „lipsit de
griji,” „nepăsător,” „exaltat”, „î�n vervă” ş� i „plin de viaţ�ă.” Nu-i de mi-
rare că oamenii se simt mai mult rău decât bine!
După cum ţ�i-am descris î�n Capitolul 7, atunci când participanţ�ii
la seminarul meu „Î�ntâlnire cu destinul” î�ş�i alcătuiesc lista de emoţ�ii
pe care le simt î�ntr-o săptămână, cei mai mulţ�i dintre ei descoperă
doar î�n jur de o duzină. De ce? Din cauză că noi avem cu toţ� ii
tendinţ� a de a simţ� i aceleaş� i emoţ� ii î�n repetate rânduri: anumite

persoane au tendinţ�a de a se simţ�i frustrate tot timpul, sau enerva-
te, sau nesigure, sau speriate, sau deprimate. Unul dintre motive
este că acestea folosesc î�n mod constant aceleaşi cuvinte pentru a-ş� i
descrie experienţ�a. Dacă am examina mai critic senzaţ�iile pe care le
avem î�n corpurile noastre ş� i am fi mai creativi î�n felul nostru de a
evalua lucrurile, noi am putea ataş� a o etichetă nouă la experienţ�a
noastră ş� i î�n felul acesta, ne-am schimba realitatea emoţ�ională.
Î�mi amintesc că am citit cu ani î�n urmă despre un studiu realizat
î�ntr-o î�nchisoare. Ca regulă, au constatat că atunci când deţ�inuţ�ii
simţ�eau durere, unul dintre puţ�inele feluri prin care puteau comu-
nica era acţ� iunea fizică — vocabularul lor limitat le limita gama
emoţ�ională, canalizând până ş� i cele mai slabe senzaţ�ii de discom-
fort î�n nivele ridicate de enervare violentă. Ce deosebire faţ�ă de o
persoană ca William F. Buckley, a cărui erudiţ�ie ş� i stăpânire a limbii
î�i permit să zugrăvească un tablou atât de vast al emoţ�iilor ş� i să-ş� i
reprezinte lui î�nsuş� i o varietate de senzaţ� ii! Dacă vrem să ne
schimbăm vieţile şi să ne influențăm destinul, noi trebuie să
alegem conştient cuvintele pe care urmează să le folosim şi
trebuie să ne străduim constant să ne extindem nivelul de
opțiune.
Pentru a-ţ�i oferi o perspectivă mai amplă, Biblia utilizează 7200 de
cuvinte diferite; scrierile poetului ş� i eseistului John Milton au cuprins
17 000; ş� i se spune că William Shakespeare a folosit peste 24 000 de
cuvinte î�n diferitele sale opere, 5 000 dintre acestea doar o singură
dată. De fapt, el este responsabil de crearea sau inventarea multora
dintre cuvintele englezeş� ti pe care le folosim î�n mod curent astăzi.
Iată o listă cu doar câteva care ţ�i s-ar putea părea interesante:
POTICNIREA DE VOCABULAR
Aici, luate din cartea Brush Up Your Shakespeare (Pune-ți la punct cunoș-
tințele despre Shakespeare) de Michael Macrone, avem o serie de cuvinte
puternice şi care definesc stări, inventate de maestrul limbii engleze,
Shakespeare.
uluială a merita banii sălbăticie
cel mai mare duşman raza lunii naufragiat
asasinat înjositor stea căzătoare
pătat de sânge a negocia a naşte
fanfaron iute de picior a furişa
a susţine o cauză obscen a se ciorovăi
fără inimă olimpic tainic
de ocară pompă a face pe grozavul
bogat în întâmplări a consterna încetineală
de neînţeles a vomit astrămoşesc
curtenie căţelandru a tortura
duşmănos dinadins domol
invulnerabil certăreţ transcendenţă
vlăguit sclipire vorbăreţ
lipsit de forţă nădejde nepământesc
rizibil neîndurător câine de pază
lucios cu obraji bucălaţi scheunat
descreierat de sacrificiu caraghios
maiestuos
Lingviş� tii au dovedit dincolo de orice î�ndoială că, din punct de

vedere cultural, noi suntem influenț� aț� i de limbă. Nu-i aş� a că are
sens ca limba engleză să fie atât de orientată pe verb? Până la urmă,
î�n cultura noastră noi suntem foarte activi ş� i ne mândrim cu focali-
zarea noastră pe acţiune. Cuvintele pe care le utilizăm î�n mod con-
stant afectează felul î�n care evaluăm ş� i, prin urmare, felul î�n care
gândim. Spre deosebire de cultura noastră, cea chineză pune foarte
mult preţ� pe ceea ce nu se schimbă, un fapt care se reflectă î�n nume-

roasele dialecte caracterizate de o predominanţ�ă a substantivelor, nu a
verbelor. Din perspectiva lor, substantivele reprezintă lucruri care vor
dura, î�n vreme ce verbele (ca acţ�iuni) azi sunt ş� i mâine nu mai sunt.
Din această cauză, este important să ne dăm seama că,
într-adevăr, cuvintele ne influenţează crezurile şi au un efect
asupra acţiunilor noastre. Cuvintele reprezintă materialul din
care sunt decupate toate î�ntrebările. Aş� a cum am menţ�ionat î�n ulti-
mul capitol, schimbând un cuvânt dintr-o î�ntrebare, putem schimba
imediat răspunsul pe care î�l vom primi pentru calitatea vieţ�ii noas-
tre. Cu cât am urmărit mai mult să î�nţ�eleg efectul cuvintelor, cu atât
am devenit mai impresionat de puterea acestora de a influenţ� a
emoţ�iile umane, nu doar î�n interiorul meu, ci ş� i î�n interiorul altora.
Dacă nu cunoşti forţa cuvintelor,

este imposibil să cunoşti oamenii.
— Confucius
Î�ntr-o zi, am î�nceput să-mi dau seama că această idee, pe cât era de
simplă, nu era defel un lucru accidental, că Vocabularul Transfor-
maţ�ional era o realitate ş� i că, schimbându-ne cuvintele uzuale, noi
avem puterea de a schimba literalmente tiparele emoţ� ionale ale
vieţ�ilor noastre. Mai mult, noi puteam, aş� adar, să ne modelăm acţ�i-
unile, direcţ�iile ş� i destinele supreme ale vieţ�ilor noastre. Î�ntr-una
din zile î�i î�mpărtăş� eam aceste distincţ� ii unuia dintre vechii mei
prieteni, Bob Bays. Pe măsură ce făceam asta, puteam să-l văd lumi-
nându-se ca un pom de Crăciun. El a spus: „Wow! Mai am să-ț�i dau
o distincţ�ie.” El a î�nceput să-mi povestească despre o experienţ�ă
prin care trecuse de curând. Ş� i el, la rândul său, fusese î�n turneu,
respectând un program intens ş� i satisfăcând solicitările tuturor ce-
lorlalţ�i. Când a ajuns î�n cele din urmă acasă, tot ceea ce voia să facă
era să primească puţ�in „spaţ�iu.” Are o casă pe malul oceanului, î�n
Malibu, dar este un loc foarte mic, nu a fost gândită pentru a primi
musafiri pe mai multe zile ş� i cu atât mai puţ�in trei sau patru.
Când a ajuns î�n pragul uş� ii, el a descoperit că soţ�ia sa ş� i-a invitat
fratele să stea cu ei ş� i că fiica sa, Kelly, care se presupunea că va ră-
mâne două săptămâni î�n vizită, se hotărâse să rămână vreme de
două luni. Pentru a î�nrăutăţ�i ş� i mai mult lucrurile, cineva î�i stinsese
aparatul video pe care el î�l programase să î�nregistreze un meci de
fotbal american pe care abia aş� tepta să-l vadă de mai multe zile!
După cum î�ţ�i poţ�i imagina, el ş� i-a atins „pragul emoţ�ional”, iar când
a aflat cine i-a î�nchis aparatul video, ș� i anume fiica sa, el ş� i-a vărsat
nervii pe ea, strigându-i toate î�njurăturile la care se putea gândi.
Aceasta era prima dată î�n viaţ�a lor când el î�ş�i ridica vocea la ea ş� i cu
atât mai puţ�in să folosească un limbaj de genul acela. Ea a izbucnit
imediat î�n lacrimi.
Fiind martoră la această scenă, soţ�ia lui Bob, Brandon, a izbuc-
nit î�n hohote de râs. Cum asta era foarte departe de comportamen-
tul obiş� nuit al lui Bob, ea a presupus că fusese o î�ntrerupere de
tipar considerabilă ş� i de proporț�ii. Î�n realitate, ș� i-ar fi dorit el să fi
fost o î�ntrerupere de tipar. După ce ceaţ�a a î�nceput să se ridice, ea
ş� i-a dat seama că el era cu adevărat furios, a devenit neliniş� tită, aş� a
că i-a oferit un feedback foarte preţ�ios. I-a spus: „Bob, te comporţ�i
atât de ciudat. Tu nu te porţ�i niciodată î�n felul acesta. Ş� i să ş� tii că am
mai observat ceva: tu foloseş� ti î�ntruna un anumit cuvânt pe care nu
te-am auzit folosindu-l î�nainte. De obicei, când eş� ti stresat, tu spui
că eş� ti supraîncărcat, dar î�n ultimul timp te-am auzit vorbind me-
reu despre cât de copleşit te simț�i. Tu nu spui niciodată asta; Kelly
foloseş� te cuvântul acela, iar când o face, ea simte tocmai tipul acesta
de furie ş� i se comportă foarte asemănător cu felul î�n care tocmai ai
făcut-o tu.”
„Wow,” am î�nceput eu să mă gândesc î�n timp ce Bob î�mi spunea
povestea, „Este posibil ca, atunci când adopţi vocabularul obiş-
nuit al unei persoane, tu să începi să adopţi de asemenea şi ti-
parele sale emoţionale?” Ş� i nu este î�ncă ş� i mai adevărat atunci
când î�i î�mprumuţ�i nu doar cuvintele, ci, de asemenea, ş� i volumul,
intensitatea ş� i tonalitatea?

La început a fost Cuvântul…

— Ioan 1:1
Sunt sigur că unul dintre motivele pentru care devenim adeseori

asemănători persoanelor cu care ne petrecem timpul este că noi
chiar adoptăm unele dintre tiparele lor emoţ�ionale odată cu adop-
tarea unei părţ�i a vocabularului lor uzual. Oamenii care petrec un
interval de timp cu mine se trezesc destul de repede folosind cuvinte
cum ar fi „pasionat,” „scandalos” ş� i „spectaculos” pentru a-ş� i descrie
experienţ�ele. Î�ţ�i poţ�i î�nchipui diferenţ�a pe care o produce asta î�n
stările lor pozitive prin comparaţ�ie cu cineva care nu spune decât
că se simte „î�n regulă”? Î�ţ�i poţ�i imagina felul î�n care utilizarea cu-
vântului „pasiune” te poate face să-ţ� i extinzi scara emoţ� ională?
Acesta este un cuvânt care transformă ş� i, pentru că î�l folosesc con-
stant, viaţ�a mea are mai multă sevă emoţ�ională.
Vocabularul transformaţ�ional ne poate permite să intensificăm
sau să diminuăm orice stare emoţ�ională, pozitivă sau negativă. Asta
î�nseamnă că ne dă puterea să luăm sentimentele negative din vieţ�i-
le noastre, să le scădem intensitatea până î�n punctul î�n care acestea
î�ncetează să ne mai deranjeze ş� i să ducem experienţ�ele pozitive pe
culmi ş� i mai î�nalte ale plăcerii ş� i ale puterii.
Mai târziu î�n ziua aceea, î�n timp ce eu ş� i Bob luam prânzul, am
fost absorbiţ�i î�ntr-o serie de proiecte la care lucram î�mpreună. La
un moment dat, el s-a î�ntors spre mine ş� i a zis: „Tony, nu pot să cred
că cineva ar putea să devină vreodată plictisit.” Eu am fost de acord.
„Î�nţ�eleg la ce te referi. Pare nebunesc, nu-i aş� a?” El a zis: „Mda, plic-
tiseala nici măcar nu există î�n vocabularul meu.” Chiar când a rostit
asta, l-am î�ntrebat. „Ce-ai zis tu acum? Plictiseala este un cuvânt
care nu se găseş� te î�n vocabularul tău… Î� ţ�i aminteş� ti că vorbeam
despre asta mai devreme? Nu se află î�n vocabularul tău ş� i tu nu î�n-
cerci sentimentul. Hmmm. Este posibil să nu simţ�im anumite emo-
ţ�ii din cauză că nu avem un cuvânt care să le reprezinte?”
CUVINTELE PE CARE LE ALEGI ÎN MOD

CONSTANT ÎŢI VOR INFLUENȚA DESTINUL
Mai devreme am spus că felul î�n care reprezentăm lucruri î�n mintea
noastră determină modul î�n care ne simţ�im î�n privinț�a vieţ�ii. O dis-
tincţ�ie î�nrudită este că dacă nu ai un fel de a reprezenta ceva, nu
poţi trăi acel lucru. Deş� i este posibil să î�ţ�i poţ�i imagina ceva fără a
avea un cuvânt pentru el sau ţ�i-l poţ�i reprezenta prin sunete sau
senzaţ�ii, nu putem nega că posibilitatea de a articula un lucru î�i dă
acestuia o dimensiune ş� i o substanţ�ă suplimentare ş� i, î�n felul aces-
ta, un sentiment al realităţii. Cuvintele sunt un instrument de bază
pentru a ne reprezenta nouă î�nş� ine lucrurile ş� i, frecvent, dacă nu
există niciun cuvânt, nu există niciun fel de a ne gândi la experienţ�ă.
Spre exemplu, câteva limbi amerindiene nu au niciun cuvânt pentru
„minciună” — pur ş� i simplu, conceptul acela nu face parte din limba
lor. Ş� i nu face parte nici din gândirea sau din comportamentul lor. Î�n
absenţ�a unui cuvânt pentru el, conceptul nu pare să existe. De fapt,
se pare că tribul Tasaday din Filipine nu are niciun cuvânt pentru „a
antipatiza,” „ură” sau „război” — ce idee!
Revenind la î�ntrebarea mea iniţ�ială, dacă Bob nu se simte nicio-
dată plictisit ş� i dacă nu are cuvântul acela î�n vocabular, a trebuit să
mă î�ntreb mai departe: „Care ar fi un cuvânt pe care eu nu l-am fo-
losit niciodată pentru a descrie felul î�n care mă simt?” Răspunsul pe
care l-am găsit a fost „depresie.” Pot să mă simt frustrat, furios, curi-
os, iritat sau supraî�ncărcat, dar nu sunt niciodată deprimat. De ce?
Aş� a a fost dintotdeauna? Nu. Cu opt ani î�n urmă, m-am aflat î�ntr-o
situaţ�ie î�n care m-am simţ�it deprimat tot timpul.
Acea depresie î�mi secătuia fiecare strop al voinţ�ei mele de a-mi
schimba viaţ�a ş� i la vremea aceea mă făcea să-mi văd problemele ca
fiind permanente, generalizate ş� i personale. Din fericire, am avut
parte de suficientă durere, î�ncât m-am scos pe mine î�nsumi din pră-
pastia aceea ş� i, î�n consecinţ�ă, am asociat o durere enormă depresi-
ei. Am î�nceput să cred că a fi deprimat era cel mai apropiat lucru de
a fi mort. Deoarece creierul meu a asociat, fără ca eu să-mi dau
seama, o durere atât de enormă î�nsuş� i conceptului de depresie, eu

l-am eliminat automat din vocabularul meu, astfel î�ncât nu exista
niciun fel de a-l reprezenta sau chiar de a-l simţ�i. Dintr-o singură
lovitură, am eliminat din vocabular limbajul debilitant ş� i un senti-
ment care poate î�ngenunchea chiar ş� i cea mai curajoasă inimă.
Dacă un grup de cuvinte pe care le foloseşti creează stări ce te
privează de putere, debarasează-te de acele cuvinte şi înlocu-
ieşte-le cu cele care te fortifică.
La momentul acesta, este posibil ca tu să spui: „Asta nu este
decât semantică, nu-i aş� a? Ce importanţ�ă are dacă te joci cu cuvin-
tele?” Răspunsul este că dacă nu faci nimic altceva decât să schimbi
cuvântul, atunci experienţ�a nu se schimbă. Dar dacă utilizarea cu-
vântului te determină să-ţi spargi tiparele emoţionale obişnuite,
atunci totul se schimbă. Utilizarea eficientă a Vocabularului Trans-
formaţ�ional — vocabular care ne transformă experienţ�a emoţ�ională
— î�ntrerupe tiparele lipsite de resurse, ne face să zâmbim, produce
sentimente total diferite, ne schimbă stările ş� i ne dă posibilitatea să
punem î�ntrebări mai inteligente.
Spre exemplu, eu ş� i soţ�ia mea suntem amândoi persoane pasio-
nate care simt lucrurile î�n profunzime. Timpuriu î�n relaţ�ia noastră,
noi intram adeseori î�n ceea ce numeam „certuri destul de aprinse.”
Dar după ce am descoperit puterea etichetelor pe care le aplicăm
experienţ�ei noastre pentru a modifica acea experienţ�ă, noi am căzut
de acord să ne referim la aceste „conversaţ�ii” cu sintagma „dezba-
teri vioaie.” Asta ne-a schimbat complet percepţ� ia asupra lor. O
„dezbatere vioaie” are reguli diferite faţ�ă de o ceartă ş� i are cu sigu-
ranţ�ă o intensitate emoţ�ională diferită. De ş� apte ani noi nu am mai
revenit niciodată la acel nivel uzual de intensitate emoţ�ională pe
care î�l asociasem anterior cu „certurile” noastre.
De asemenea, eu am î�nceput să-mi dau seama că aş� putea slăbi
î�ncă ş� i mai mult intensitatea emoţ�ională folosind determinanţi; de
exemplu, spunând „Sunt doar puţin iritat” sau „Mă simt cumva nela-
locul meu.” Unul dintre lucrurile pe care Becky le va face acum dacă
se simte puţ�in nemulţ�umită este să spună: „Î�ncep să simt un strop
de irascibilitate.” Râdem amândoi deoarece asta ne sparge tiparul.

Noul nostru tipar este de a transforma î�ntr-o glumă sentimentele
noastre care ne privează de putere î�nainte ca acestea să ajungă î�n
punctul î�n care ne simţ�im supăraţ�i — noi am „omorât monstrul din
faş� ă.”
Când i-am î�mpărtăş� it această tehnologie a Vocabularului Trans-
formaţ�ional prietenului meu Ken Blanchard, el mi-a povestit exem-
plele câtorva cuvinte pe care le foloseş� te pentru a-ş� i schimba starea.
Unul dintre acestea este un cuvânt pe care l-a adoptat î�n Africa, pe
când era î�n safari ş� i camionul î�n care se afla s-a stricat. S-a î�ntors
spre soţ�ia sa, Marge, ş� i a zis: „Ei bine, asta este foarte inoportun.” A
reuş� it să le schimbe stările atât de bine, î�ncât acum folosesc cuvântul
î�n mod regulat. Pe terenul de golf, dacă o lovitură nu merge acolo
unde vrea, el spune: „Lovitura aceea pur ş� i simplu nu mă impresio-
nează.” Modificări micuţ�e ca acestea ne schimbă direcţ�ia emoţ�iona-
lă ş� i astfel, calitatea vieţ�ilor noastre.
POŢI UTILIZA VOCABULARUL

TRANSFORMAŢIONAL
PENTRU A-I AJUTA PE CEILALŢI
Odată ce ai î�nţ�eles puterea cuvintelor, tu devii foarte conş� tient nu
doar de cele pe care le foloseş� ti, ci ş� i de cele pe care le folosesc oa-
menii din jurul tău. Ca urmare a noii mele î�nţ�elegeri a Vocabularului
Transformaţ�ional, m-am surprins ajutându-i pe cei din jurul meu.
Nu voi uita niciodată prima ocazie î�n care am î�nceput să utilizez î�n
mod conş� tient această tehnologie. S-a î�ntâmplat când mi-am ajutat
un prieten pe nume Jim, un om de afaceri de mare succes care tre-
cea printr-o perioadă proastă. Î�mi amintesc că nu î�l mai văzusem
niciodată atât de abătut.
Î�n timp ce vorbea, am observat că el descria cât de deprimat era
sau cât de deprimante erau lucrurile de cel puţ�in o duzină de ori
î�ntr-un interval de douăzeci de minute. M-am hotărât să văd cât de
repede î�l poate ajuta Vocabularul Transformaţ�ional să-ş� i schimbe

starea, aş� a că l-am î�ntrebat; „Tu chiar eş� ti deprimat sau te simţ�i pu-
ţ�in frustrat?” El a răspuns: „Chiar mă simt foarte frustrat.” Eu am
zis: „Mie mi se pare că tu faci de fapt unele schimbări foarte pozitive
care te vor conduce spre progrese.” Pentru că a fost de acord, i-am
descris impactul pe care î�l puteau avea cuvintele alese asupra stării
lui emoţ�ionale ş� i i-am cerut: „Fă-mi o favoare, da? Promite-mi că pe
parcursul următoarelor zece zile nu vei folosi nici măcar o dată cu-
vântul ‘deprimat.’ Dacă î�ncepi să-l foloseş� ti, î�nlocuieş� te-l imediat cu
un cuvânt care î�ţ�i conferă mai multă putere. Î�n loc de ‘deprimat’,
spune ‘Mă simt puţ� in abătut.’ Spune ‘Î� mi revin’ sau ‘Eu redresez
situaţ�ia.’ “
El a fost de acord să se angajeze faţ�ă de acest experiment ş� i î�ţ�i
poţ�i î�nchipui ce s-a î�ntâmplat: o simplă schimbare a cuvintelor sale
i-a modificat complet tiparul. El nu s-a mai lăsat condus până la
acelaş� i nivel de durere ş� i, ca urmare, s-a menţ�inut î�n stări mai pline
de resurse. Când i-am spus lui Jim, doi ani mai târziu, că voi scrie
despre experienţ�a sa î�n această carte, el mi-a mărturisit că nu s-a
mai simţ�it deprimat nici măcar o zi din momentul acela, pentru că
nu foloseşte niciodată cuvântul respectiv pentru a-şi descrie
experienţa.
Nu uita, frumuseţ�ea Vocabularului Transformaţ�ional stă î�n sim-
plitatea sa absolută. Acesta reprezintă o cunoaş� tere cu adevărat
profundă — ceva atât de simplu ş� i universal aplicabil î�ncât, î�n clipa
î�n care î�l utilizezi, î�ţ�i poate î�mbunătăț�i imediat calitatea vieţ�ii.
Ceea ce s-a î�ntâmplat cu câţ�iva ani î�n urmă la PIE, serviciul na-
ţ�ional de transport de mărfuri cu camionul, este un exemplu grozav
pentru transformarea care devine posibilă atunci când schimbi
doar un singur cuvânt. Directorii PIE au descoperit că 60% din toate
contractele lor de transport erau eronate ş� i asta î�i costa peste un
sfert de milion de dolari anual. Dr. W. Edwards Deming a fost anga-
jat pentru a determina cauza. El a efectuat o examinare atentă ş� i a
descoperit că 56% din aceste erori porneau de la faptul că propriii
lor angajaţ� i identificau greş� it containerele. Pornind de la
recomandările dr.-lui Deming, directorii PIE au hotărât că trebuie

să găsească un fel prin care să schimbe gradul de angajament faţ�ă
de calitate la nivelul î�ntregii companii ş� i că cel mai bun mod ar fi
acela de a schimba felul î�n care angajaţ�ii lor se văd pe ei î�nş� iş� i. Î�n loc
de angajaţ�i sau camionagii, ei au î�nceput să se refere la ei î�nş� iş� i ca
meşteri.
La î�nceput, oamenii au crezut că era ciudat; până la urmă, ce
diferenţ�ă putea să facă schimbarea denumirii postului? Adevărul e
că ei nu schimbaseră nimic, nu-i aş� a? Dar destul de curând, ca efect
al utilizării constante a cuvântului, angajaţ�ii au î�nceput să se vadă
pe ei î�nş� iş� i ca „meş� teri” ş� i î�n mai puţ�in de treizeci de zile, PIE ş� i-a
redus procentul de 56% transporturi maritime eronate la sub 10%,
ajungând î�n cele din urmă să economisească aproape un sfert de
milion de dolari pe an.
Asta ilustrează un adevăr fundamental: cuvintele pe care le
folosim ca parte a culturii corporatiste şi ca indivizi au un efect
profund asupra experienţei realităţii noastre. Unul dintre moti-
vele pentru care am creat cuvântul CANI! î�n loc să î�mprumut ter-
menul japonez kaizen, care î�nseamnă „î�mbunătăţ�ire”, a fost acela de
î�ncorpora î�ntr-un singur cuvânt filosofia ş� i tiparele de gândire ale
î�mbunătăţ�irii constante ş� i nesfârş� ite. Odată ce î�ncepi să foloseş� ti î�n
mod constant un cuvânt, acesta influenţ�ează ce iei î�n considerare ş� i
felul î�n care gândeş� ti. Cuvintele pe care le utilizăm transmit sens ş� i
emoţ� ie. Oamenii inventează cuvinte tot timpul; acesta este unul
dintre miracolele limbii engleze căreia î�i vine uş� or să adopte cuvin-
te ş� i concepte noi. Dacă te uiţ�i printr-un dicţ�ionar actual vei desco-
peri contribuţ� iile a numeroase limbi străine ş� i mai ales pe cele
venite de la grupuri de interese speciale dintre cele mai variate.
De exemplu, oamenii din cultura surfingului au creat cuvinte ca
„tubular” ş� i „rad” (folosite î�n anii ’80 cu sensul admirativ de „marfă!”
sau „incredibil!”) pentru a-ş� i traduce experienţ�a „absolut fenome-
nală” a valurilor î�n viaţ�a de zi cu zi. Jargonul lor privat a fost atât de
acceptat la scară largă, î�ncât a devenit o parte a argoului nostru co-
mun ş� i, prin urmare, a felului î�n care gândim. De asemenea, asta
aduce din nou î�n discuţ�ie ideea că trebuie să fim conş� tienţ�i de cu-
vintele pe care le preluăm de la cei din jurul nostru sau de cele pe
care le alegem noi î�nş� ine. Dacă foloseş� ti propoziţ�ii ca „Am tendinţ�e
suicidale”, tu ţ�i-ai ridicat instantaneu durerea emoţ�ională la un ni-
vel care ar putea să reprezinte un adevărat pericol pentru calita-
tea vieţ� i i tale. Sau dacă eş� ti î� n tr-o relaţ� i e romantică ş� i î� i spui
partenerului tău: „Te părăsesc”, tu creezi posibilitatea foarte reală
ca relaţ�ia să se î�ncheie. Cu toate acestea, dacă ai spune: „Sunt in-
credibil de frustrat” sau „Sunt enervat”, ai ş� anse mult mai mari de
a găsi o soluţ�ie.
Majoritatea profesiilor au un anumit set de cuvinte pe care le
utilizează pentru a-ş� i descrie munca ş� i lucrurile specifice tipului lor
de muncă. De exemplu, chiar î�nainte să urce pe scenă, numeroş� i
artiș� ti simt o senzaţ�ie de tensiune î�n stomac. Respiraţ�ia li se modi-
fică, pulsul li se accelerează ş� i î�ncep să transpire. Unii o consideră o
parte firească a pregătirii pentru a evolua pe scenă, î�n vreme ce alţ�ii
o văd ca pe o dovadă că vor da greş� . Aceste senzaţ�ii, pe care Carly
Simon le-a numit „teama de a urca pe scenă,” au î�mpiedicat-o ani de
zile să evolueze î�n direct. Pe de altă parte, Bruce Springsteen simte
aceeaş� i tensiune î�n stomac, doar că el etichetează aceste sentimen-
te ca „entuziasm”! El ş� tie că urmează să treacă prin experienţ�a in-
credibil de puternică de a distra mii de persoane ş� i de a le face să se
bucure de asta. El abia aş� teaptă să urce pe scenă. Pentru Bruce
Springsteen, tensiunea din stomac este un aliat; pentru Carly Simon
este un inamic.
IA MAIMUŢELE ASTEA DE CURTE ŞI ARUNCĂ

MUŞTARUL GREY POUPON!
În continuare, câteva exemple amuzante de „Cuvinte în vogă” ale Vo-

cabularului Transformaţional folosite la locul de muncă, din revista
Newsweek…
Grădiniţă
Maimuţă de curte: un preşcolar complet mobil. Utilizare: „Măcar al tău
e la şcoală. Eu trebuie să mă descurc cu o maimuţă de curte.”
Klingonieni: maimuţe de curte isterice care se agaţă cu ferocitate de părinţi.
Îmbrăţişări Cernobâl: Un scutec deosebit de neplăcut, cum ar fi, „Dragă,
ar fi bine să avertizezi Scandinavia.”
Unsprezecele verde: Nările verzi şi curgătoare ale unei maimuţe de curte.
Grey Poupon: Mizeria din scutece.
Directorii de pompe funebre
Acest termen în sine este o piesă majoră de Vocabular Transformaţio-
nal. Cum le spuneau înainte? Gropari. Apoi au devenit antreprenori de
pompe funebre şi acum sunt directori de pompe funebre, un termen pe
care majoritatea oamenilor îl găsesc mai uşor de acceptat…
Shake’n’Bake: O incinerare fără slujbă la casa de pompe funebre. Utiliza-
re: „Aha, tipul acesta este doar un Shake’n’Bake.
Bau-bau: O expunere scurtă a corpului şi o slujbă scurtă la care, de regu-
lă, iau parte doar membrii familiei.
Echipele SWAT
Un telefon de la Avon: Să deschizi o uşă trăgând un foc de armă.
Avocaţi
Cumpărător: O soţie dependentă financiar fără niciun venit propriu,
cum ar fi: „Va avea nevoie de o ditamai pensia alimentară. Ea este o
cumpărătoare.”
Bombardiere: Avocaţi de divorţuri care încearcă să distrugă celălalt soţ
prin încercarea de a lua toate bunurile pentru propriul său client.
Saloane de bronzat
Casperi: Clienţi cu piele albă.
Iguane: Clienţi bronzaţi excesiv, pieloşi.
DE LA CLOPOŢIT LA ÎMBUNĂTĂŢIRE
RADICALĂ
Cum ar fi viaţ�a ta dacă ai putea să iei toate emoţ�iile negative pe care
le-ai simţ�it vreodată ş� i să le scazi intensitatea, astfel î�ncât ele să nu
aibă un efect atât de puternic asupra ta ş� i tu să păstrezi tot timpul
controlul? Cum ar fi viaţ�a ta dacă ai putea să iei emoţ�ile pozitive ş� i
să le intensifici, aducându-ţ�i viaţ�a la un nivel mai bun î�n felul aces-
ta? Le poţ�i face pe amândouă î�ntr-o clipită. Iată prima ta sarcină.
Ia–ți un răgaz chiar acum ş� i scrie trei cuvinte pe care le folo-
seş� ti î�n mod regulat pentru a te face pe tine î�nsuţ�i să te simţ�i groaz-
nic (plictisit, frustrat, dezamăgit, enervat, umilit, rănit, trist ş� i aş� a
mai departe). Indiferent ce cuvinte alegi, asigură-te că acestea sunt
cele pe care le foloseş� ti î�n mod regulat pentru a te priva singur de
putere. Pentru a descoperi câteva dintre cuvintele pe care trebuie
să le transformi, î�ntreabă-te: „Care sunt câteva dintre sentimentele
negative pe care le simt î�n mod regulat?”
Apoi, după ce ai identificat aceste trei cuvinte, distrează-te puţ�in.
Plasează-te pe tine însuţi într-o stare nebunească şi excesivă şi
caută prin brainstorming câteva cuvinte noi pe care crezi că le
poţi utiliza fie pentru a-ţi sparge tiparul, fie, cel puţin, pentru
a-ţi diminua cumva intensitatea emoţională. Permite-mi să-ţ�i
dau un indiciu despre cum să selectezi câteva cuvinte care chiar vor
funcţ�iona pentru tine pe termen lung. Nu uita, creierului tău î�i place
orice lucru care te scapă de durere ş� i î�ţ�i aduce plăcere, aş� a că alege
un cuvânt pe care vei vrea să-l foloseş� ti î�n locul unuia vechi ş� i limi-
tativ. Unul dintre motivele pentru care am folosit „iritat” sau „un pic
deranjat” î�n loc de „enervat” este că acestea sună atât de ridicol. Ele
asigură o î�ntrerupere totală a tiparului pentru mine ş� i pentru oricine
mă ascultă ş� i, cum î�mi place să sparg tipare, obţ�in multă plăcere ş� i mă
distrez utilizând aceste cuvinte. Odată ce obţ�ii rezultate de felul acesta,
î�ţi� garantez că vei deveni, de asemenea, dependent de acest proces. Ca
să te ajut să î�ncepi, iată câteva exemple de cuvinte simple ş� i ridicole pe
care le poţ�i folosi pentru a-ţ�i diminua imediat intensitatea:
Emoţie/Expresie Se Transformă În
Negativă
Mă simt… în Mă simt…
enervat în decepţionat
speriat în inconfortabil
neliniştit în puţin îngrijorat
neliniştit în în expectativă
confuz în curios
deprimat în calm înainte de acţiune
deprimat în nesigur de asta
deprimat în pe punctul de a întoarce roata
distrus în stingherit
o porcărie în nu e tocmai ce trebuie
scos din pepeni în ușor iritat
dezamăgit în neimpresionat
dezamăgit în întârziat
dezgustat în surprins
groază în provocare
jenat în conştient
jenat în stimulat
extenuat în reîncărcându-mi bateriile
extenuat în puţin abătut
eşec în poticneală
eşec în învăţare
eşec în a te educa
teamă în uimire
temător în curios
înspăimântat în cercetător
frustrat în provocat
frustrat în fascinat
furios în pasionat
umilit în inconfortabil
umilit în surprins
rănit în deranjat
rănit în afectat
Eu urăsc în Eu prefer
nerăbdător în anticipativ
nesigur în interogativ
jignit în înţeles greşit
jignit în răstălmăcit
iritat în stimulat
iritat în ciufulit
gelos în excesiv de iubitor
leneş în acumulând energie
singur în disponibil
singur în temporar pe cont propriu
pierdut în căutare
emoționat în energizat
supraîncărcat în întins
copleşit în puţin dezechilibrat
copleşit în ocupat
copleşit în provocat
copleşit în solicitând
copleşit în numeroase oportunităţi
copleşit în maximizat
copleşit în implicat
dureros în inconfortabil
înlemnit în pus la încercare
respins în deviat
respins în învăţare
respins în trecut cu vederea
respins în subapreciat
respins în înţeles greşit
trist în punându-mi gândurile în ordine
înspăimântat în incitat
ei, căcat în ei, caca
bolnav în curăţat
stresat în ocupat
stresat în binecuvântat
stresat în cu energie
prost în în descoperire
prost în lipsit de resurse
prost în învăţând
îngrozitor în diferit
Acum, tu te poţ�i descurca mai bine de atât, sunt sigur, aş� a că

găseşte trei cuvinte pe care le utilizezi în mod regulat şi care
creează sentimente negative în viaţa ta şi după aceea scrie o
listă de alternative care fie ţ�i-ar sparge tiparul făcându-te să râzi
deoarece sunt foarte ridicole, fie cel puț�in ar reduce intensitatea.
Cuvântul vechi Cuvântul nou

1. _______________________ 1. _______________________
2. _______________________ 2. _______________________
3. _______________________ 3. _______________________
Cum te asiguri că utilizezi cu adevărat aceste cuvinte? Răspunsul

este simplu: utilizezi NAC pe tine î�nsuţ�i. Î�ţ�i aminteş� ti de Condiţ�iona-
rea Neuro-Asociativă? Î�ţ�i aminteş� ti de primii doi paş� i?
Pasul Unu: Hotărăş� te că î�ţ�i iei angajamentul de a avea mult mai
multă plăcere î�n viaţ�a ta ş� i mult mai puţ�ină durere. Î�nţ�elege că unul
dintre lucrurile care te-au î�mpiedicat să obţ�ii asta este utilizarea
unui limbaj care intensifică emoţ�iile negative.
Pasul Doi: Creează efectul de pârghie asupra ta astfel î�ncât să
foloseş� ti aceste trei cuvinte noi. Un fel de a reuş� i asta este să te
gândeş� ti cât este de ridicol să te î�nfurii î�ncetul cu î�ncetul atunci

când ai opţ�iunea de a te simţ�i bine! Poate că un fel ş� i mai puternic
de a crea efect de pârghie asupra ta este să faci ce am făcut eu: abor-
dează trei prieteni ş� i î�mpărtăş� eş� te-le cuvintele pe care vrei să le
schimbi. De exemplu, eu m-am trezit simţ�indu-mă frustrat foarte
mult timp î�n viaţ�a mea aş� a că m-am hotărât ca, î�n loc de asta, să
devin „fascinat”. De asemenea, spuneam adeseori: „Eu trebuie să fac
asta” ş� i asta mă făcea să mă simt stresat. Pentru că voiam ceva care
să-mi aducă aminte de cât de norocos sunt ş� i pentru că asta mi-a
transformat cu adevărat experienţ�a, am î�nceput să spun: „Eu am
ocazia să fac asta.” Nu trebuie să fac nimic! Ş� i î�n loc să fiu „enervat,”
am vrut să fiu „deranjat,” „iritat” sau „un pic î�ngrijorat.”
Pe parcursul următoarelor zece zile, dacă mă surprindeam pe
mine î�nsumi folosind vechiul cuvânt, î�mi î�ntrerupeam imediat tipa-
rul ş� i î�l î�nlocuiam cu noul cuvânt. Oferindu-mi mie însumi plăce-
re pentru luarea angajamentului şi pentru că am mers până la
capăt, am pus bazele unui tipar nou. Totuş� i, prietenii mei î�mi
erau alături, ajutându-mă dacă deraiam. Ei trebuiau să mă î�ntrebe
imediat: „Tony, tu eş� ti enervat sau eş� ti doar iritat?” „Eş� ti frustrat
sau fascinat?” Le-am explicat clar să nu folosească asta ca pe o
armă, ci ca pe un instrument de sprijin. Î�ntr-un interval scurt de
timp, aceste noi tipare lingvistice au devenit abordarea mea
constantă.
Asta î�nseamnă că nu mă pot simţ�i niciodată „enervat”? Bineî�n-
ţ�eles că nu. Furia poate fi o emoţ�ie foarte utilă din când î�n când.
Doar că noi nu ne dorim ca instrumentele la care apelăm prima
dată să fie chiar emoţ�iile noastre negative. Noi vrem să adăugăm
lucruri la paleta noastră de opţ�iuni. Vrem să avem mai multe astfel
de ş� abloane î�n care să turnăm senzaţ�iile noastre fluide de viaţ�ă ast-
fel î�ncât să avem emoţ�ii mai numeroase ş� i de o calitate mai bună î�n
vieţ�ile noastre.
Dacă vrei cu adevărat să faci aceste schimbări, mergi la trei din-
tre prietenii tăi, explică-le ce vrei să faci, ce cuvinte vrei ş� i cere-le să
te î�ntrebe respectuos: „Tu eş� ti (vechiul cuvânt) sau (noul cuvânt)?”
Ia-ţ�i angajamentul de a-ţ�i sparge propriile tipare, oricând este posi-

bil. Oferă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i plăcere imediată de fiecare dată când foloseş� ti
alternativa cea nouă ş� i vei crea o nouă paletă de opţ� iuni pentru
viaţ�a ta.
Bineî�nţ�eles, utilizarea Vocabularului Transformaţ�ional nu este
limitată la diminuarea intensităţ�ii negative; aceasta ne oferă de ase-
menea oportunitatea de a ne intensifica cu putere experienţ�a emo-
ţ�iilor pozitive. Când cineva te î�ntreabă ce mai faci, î�n loc să răspunzi:
„Bine” sau „Aş� a ş� i aş� a”, ia-l complet prin surprindere exclamând:
„Mă simt spectaculos!” Deşi pare simplist, asta creează un tipar
nou în neurologia ta — o nouă magistrală neurală spre plăce-
re. Aş� a că, chiar î�n clipa aceasta, scrie trei cuvinte pe care le folo-
seş� ti pentru a descrie cum te simţ�i sau ce mai faci î�n mod regulat ş� i
care sunt „doar bune” ca orientare — „Mă simt bine”, „Sunt î�n regu-
lă”, „Lucrurile sunt î�n ordine.” După aceea, găseş� te altele noi care te
vor inspira î�n mod absolut. Dacă vrei câteva sugestii, ascultă lista
următoare ş� i notează-le pe cele pe care crezi că ar fi amuzant să le
adaugi vocabularului tău pentru a-ţ�i condimenta actuala experien-
ţ�ă de viaţ�ă:
Cuvânt bun Cuvânt grozav

Mă simt Mă simt
vioi în energizat
în regulă în superb
atractiv în splendid
treaz în nerăbdător să pornesc
confortabil în trăznet
încrezător în de neoprit
mulţumit în senin
tare în scandalos
curios în fascinat
hotărât în de neoprit
energizat în cu motor turbo
entuziast în exaltat
exaltat în extaziat
exaltat în pasionat
exaltat în excesiv
fantastic în fabulous
rapid în ca glonțul
a se simți bine în cutremurat cosmic
a se simți bine în pur și simplu minunat
bine în grozav
focalizat în energizat
norocos în incredibil de binecuvântat
plin în suprasaturat
distractiv în în vervă
bucuros în în culmea fericirii
bine în de la excelent în sus
bine în dinamită
bine în mai bine nu se poate
bine în magic
bine în plin de viață
grozav în exuberant
grozav în exaltat
grozav în criminal
grozav în incredibil
grozav în fenomenal
fericit în extatic
fericit în încântat
fericit în înfiorat, exuberant şi alert
fericit în complet binecuvântat
intens în ca laserul
interesat în captivat
interesant în captivant
a-i plăcea în fermecat
a-i plăcea în a idolatriza

a-i plăcea în a se delecta cu
iubit în adorat
iubind în emanând iubire
iubitor în pasionat
motivat în obligat
motivat în determinat să
motivat în animat
a se mișca înainte în a se mișca cu viteza luminii
drăguț în fantastic
drăguț în spectaculos
nicio problemă în fericit să
nu e rău în mai bine nu se poate
în regulă în energizat
în regulă în fantastic
în regulă în perfect!
a fi atent în focalizat
pașnic în senin
perfect în extraordinar
plăcut în monumental
puternic în invincibil
destul de bun în uimitor
destul de bun în grozav
întărâtat în avântat
iute în exploziv
plin de resurse în genial
satisfăcut în sătul
sigur în axat
sigur în încrezător
sigur în încurajat
sigur în însuflețit
isteț în talentat
stimulat în încărcat
puternic în invincibil
super în senzațional
delicios în somptuos
remarcabil în extatic

Cuvântul vechi, mediocru Cuvântul nou, intensificat
1. _______________________ 1. _______________________
2. _______________________ 2. _______________________
3. _______________________ 3. _______________________
Foloseş� te acelaş� i sistem de a-ţ�i contacta cei trei prieteni pentru

a te asigura că vei folosi aceste cuvinte noi, pozitive ş� i puternice ş� i
distrează-te făcând asta!
ATENUEAZĂ-ŢI ABORDAREA
DURERII FAŢĂ DE CEILALŢI
Este dificil să supraestimăm impactul pe care Vocabularul nostru
Transformaţ�ional î�l are asupra noastră ş� i asupra altora. Noi trebuie
să ne amintim valoarea utilizări a ceea ce eu numesc atenuanţi ş� i
intensificatori; aceş� tia ne oferă un grad mai mare de precizie î�n
interacţ�iunile noastre cu ceilalţ�i, indiferent că este vorba de o rela-
ţ�ie romantică, o negociere de afaceri sau toate scenariile posibile
cuprinse î�ntre acestea.
Cu ani î�n urmă, când credeam că ceva era „făcut praf” î�n aface-
rea mea, sunam persoana potrivită ş� i spuneam: „Sunt chiar supă-
rat” sau „Sunt chiar î�ngrijorat î�n legătură cu asta.” Ş� tii ce efect avea
asta? Tiparul meu lingvistic punea cealaltă persoană î�n mod auto-
mat î�n reacţ� iune, chiar dacă nu asta era intenţ� ia mea; adeseori,
aceasta avea tendinţ�a să devină defensivă, lucru care ne î�mpiedica
pe amândoi să găsim o soluţ�ie la provocarea din faţ�a noastră.
Astfel, chiar dacă simţ�eam mai multă intensitate, ceea ce am

î�nvăţ�at să fac î�n loc de asta a fost să spun: „Sunt un picuţ� preocupat
î�n legătură cu ceva. Mă poţ�i ajuta?” Î�n primul rând, faptul că făceam
asta î�mi scădea intensitatea emoţ�ională. Ş� i eu, ş� i persoana cu care
comunicam aveam de câş� tigat. De ce? Pentru că „preocupat” este un
cuvânt foarte diferit de „î�ngrijorat”. Dacă spui că eş� ti î�ngrijorat de
ceva, este posibil să transmiţ�i impresia că nu ai î�ncredere î�n aptitu-
dinile acestei persoane. Ş� i î�n al doilea rând, adăugarea lui „un picuţ�”
atenuează î�n mod semnificativ mesajul. Aş� adar, diminuându-mi in-
tensitatea, i-am dat acelei persoane posibilitatea de a răspunde de
pe o poziţ�ie de forţ�ă ş� i mi-am amplificat de asemenea nivelul de
comunicare cu aceasta.
Î�ţ�i poţ�i da seama de felul î�n care asta ţ�i-ar î�mbunătăţ�i de aseme-
nea interacţ�iunile de acasă? Cum comunici tu de obicei cu copiii tăi?
Adesea, noi nu ne dăm seama de puterea pe care cuvintele noastre
o au asupra lor. Copiii, la fel ca adulţ�ii, au tendinţ�a de a lua lucrurile
personal ş� i noi trebuie să fim sensibilizaţ�i la posibilele ramificaţ�ii
ale remarcilor nechibzuite. Î�n loc să cicălim î�ntr-una nerăbdători:
„Eş� ti aş� a de prost!” sau „Eş� ti atât de neî�ndemânatic!” — un tipar
care, î�n unele cazuri, poate submina puternic sentimentul de respect de
sine al copilului — sparge-ţ�i propriul tipar spunând ceva de felul „Eu
devin puţ�in iritat de comportamentul tău; vino aici ş� i hai să discutăm
despre asta.” Acest lucru nu doar că î�ntrerupe tiparul, oferindu-vă
amândurora posibilitatea de a avea acces la o stare mai bună pentru
a vă comunica î�n mod inteligent sentimentele ş� i dorinţ�ele, ci î�i trans-
mite ş� i copilului mesajul că problema nu ţ�ine de el ca persoană, ci de
comportamentul său — un lucru care poate fi schimbat. Asta poate
clădi ceea ce eu numesc Podul Realităţ� ii*, fundamentul pentru o
comunicare mai puternică ş� i pozitivă î�ntre două persoane — ş� i poa-
te avea un efect mai puternic ş� i pozitiv asupra copiilor tăi.
* Podul Realităţii este o strategie de comunicare pe care compania noastră,

Robbins Success Systems, o utilizează în programele de training din corpora-
ţii pentru a amplifica interacţiunea dintre management şi angajaţi şi, de ase-
menea, pe cea dintre membrii echipei de conducere.
Î�n oricare dintre aceste situaţ�ii, cheia este să poţ�i să spargi tipa-
rul; altfel, î�n starea ta lipsită de resurse, ai putea să spui lucruri pe
care le vei regreta mai târziu. Tocmai acesta este felul î�n care sunt
distruse numeroase relaţ�ii. Î�ntr-o stare de furie, noi putem spune
lucruri care rănesc sentimentele unei persoane ş� i o fac pe aceasta
să vrea să riposteze sau o fac să se simtă atât de rănită î�ncât să nu
mai vrea să-ş� i deschidă vreodată sufletul î�n faţ�a noastră. Aş� a că tre-
buie să ne dăm seama de puterea cuvintelor noastre, atât de a crea,
cât ş� i de a distruge.
Poporul german nu este o naţie războinică.

Este o naţie de soldaţi, ceea ce înseamnă că nu-şi doreşte
un război, dar nu se teme de el. Iubeşte pacea,
dar îşi iubeşte de asemenea onoarea şi libertatea.
Adolf Hitler
Cuvintele au fost folosite de-a lungul timpului de demagogi pentru

a ucide ş� i a î�nrobi, ca atunci când Hitler a pervertit frustrările unui
popor transformându-le î�n ură faţ�ă de un mic grup de oameni, iar î�n
pofta sa pentru teritorii, a convins poporul german să se pregătească
pentru război. Saddam Hussein ş� i-a denumit invazia î�n Kuweit ş� i
ostilităţ�ile ulterioare un jihad sau „Război Sfânt,” lucru care a trans-
format semnificativ percepţ�ia cetăţ�enilor Irakului asupra justeţ�ii
cauzei lor.
La o scară mai mică, î�n istoria noastră recentă, putem vedea
suficiente exemple ale utilizării atente a cuvintelor cu scopul de a
redefini experienţ�a. Î�n timpul ultimului Război din Golf, jargonul
militarilor era incredibil de complex, dar asta a contribuit la atenu-
area efectului distrugerii care se ivea. Î�n timpul administraţ�iei Reagan,
racheta MX a fost rebotezată î�n „Păstrătoarea Păcii.” Administraţ�ia
Eisenhower s-a referit î�n mod constant la Războiul din Coreea ca la
o „acţ�iune de poliţ�ie.”
Trebuie să fim preciș� i î�n ceea ce priveş� te cuvintele pe care le
utilizăm deoarece acestea au î�nţ�elesuri nu doar pentru noi î�nş� ine,
î�n ceea ce priveş� te propria noastră experienţ�ă, ci de asemenea ş� i

pentru alţ�ii. Dacă nu-ţ�i plac rezultatele pe care le obţ�ii din comuni-
carea ta cu ceilalţ�i, cercetează mai atent cuvintele pe care le utilizezi
ş� i devino mai selectiv. Nu îţi sugerez să devii atât de sensibilizat încât
să nu poţi folosi niciun cuvânt. Dar alegerea unor cuvinte care să îţi
confere mai multă putere este esenţ�ială.
Din motive similare, oare scăderea intensităţ�ii emoț�iilor noastre
negative este un lucru î�n avantajul nostru de fiecare dată? Răspun-
sul este nu. Avem uneori nevoie să ne plasăm pe noi î�nş� ine î�ntr-o
stare de furie pentru a crea un efect de pârghie, pentru a opera o
schimbare. Toate emoţ�iile umane î�ş�i au rostul lor, lucru despre care
vom discuta î�n Capitolul 11. Cu toate acestea, vrem să fim siguri că
nu ne accesăm stările negative cele mai intense din start. Aş� a că te
rog să nu mă interpretezi greş� it; nu î�ţ�i cer să trăieş� ti o viaţ�ă î�n care nu
ai niciun fel de senzaţ�ii sau emoţ�ii negative. Există locuri î�n care aces-
tea pot fi foarte importante. Vom vorbi despre unul dintre acestea î�n
capitolul următor. Î�nţ�elege că obiectivul nostru este acela de a simţ�i
mai puţ�ină durere î�n vieţ�ile noastre ş� i mai multă plăcere, î�n mod
constant. Stăpânirea Vocabularului Transformaţ�ional este unul din-
tre cei mai simpli ş� i mai puternici paş� i spre acel obiectiv.
Ai grijă la etichetele care î�ţ�i pot limita experienţ�a. După cum am
menţ�ionat î�n primul capitol, am lucrat cu un băieţ�el care a fost eti-
chetat la un moment dat ca având „dificultăţ�i î�n î�nvăţ�are” ş� i care
acum este etichetat ca geniu. Î� ţ�i poţ� i î�nchipui cum acea singură
schimbare de cuvinte i-a transformat radical felul î�n care se perce-
pe pe sine ş� i cât de mult din potenţ�ialul său fructifică acum. Care
sunt cuvintele după care vrei să fii cunoscut? Care este cuvântul sau
sintagma specifică pe care vrei ca oamenii să o identifice cu tine?
Trebuie să fim foarte atenţ�i când acceptăm etichetele altor oa-
meni deoarece atunci când aplicăm o etichetă pe ceva, creăm o
emoţ�ie corespunzătoare. Asta nu este nicăieri mai adevărat ca î�n
cazul bolilor. Tot ceea ce am studiat eu î�n domeniul psihoneuroimu-
nologiei î�ntăreş� te ideea că acele cuvinte pe care le folosim produc
efecte biochimice puternice.
ŞI ACUM, O PAUZĂ PENTRU SPONSORUL NOSTRU…
Uneori, vocabularul este şi mai transformaţional decât te-ai aştepta —

un lucru care poate fi confirmat de câţiva mari oameni din publicitate.
După ce şi-au tradus în chineză sloganul „Întoarce-te la viaţă! Eşti în
Generaţia Pepsi!”, oficialii corporaţiei au fost şocaţi să descopere că toc-
mai au cheltuit milioane de dolari anunţând: „Pepsi îţi aduce strămoşii
înapoi din mormânt.” Chevrolet, uimit de vânzările reduse ale noii sale
Nova compact în America Latină, a descoperit în cele din urmă traduce-
rea spaniolă a lui no va: „Nu Merge.”
Î�ntr-un interviu cu Norman Cousins, acesta mi-a vorbit despre

munca pe care a depus-o î�n ultimii doisprezece ani cu peste 2000 de
pacienţ�i. De nenumărate ori, el a observat că î�n clipa î�n care un pa-
cient era diagnosticat — adică avea o etichetă pe care să o alăture
simptomelor sale — starea i se î�nrăutăţ�ea.
Etichetele cum ar fi „cancer,” „scleroză multiplă” ş� i „afecţ�iune
cardiacă” aveau tendinţ�a să panicheze pacienţ�ii, ducând la neajuto-
rarea ş� i depresia care reduceau realmente eficacitatea sistemului
imunitar al corpului.
De cealaltă parte, studiile au demonstrat că dacă pacienţ�ii puteau
fi eliberaţ�i de depresia produsă de anumite etichete, î�n sistemul lor
imunitar avea loc î�n mod automat o intensificare corespunzătoare.
„Cuvintele pot să îmbolnăvească; cuvintele pot să ucidă”, mi-a
spus Cousins. „Prin urmare, medicii î�nţ�elepţ�i sunt foarte atenţ�i la
felul î�n care comunică.” Acesta este unul dintre motivele pentru
care, î�n Fortune Management, compania noastră de practică a ma-
nagementului, noi lucrăm cu doctori nu doar pentru a-i ajuta să-ş� i
consolideze afacerile, ci ş� i pentru a-i î�nvăţ� a cum să-ş� i amplifice
sensibilitatea emoţ�ională care să le dea posibilitatea să contribuie
mai mult. Dacă te afli într-o profesie în care lucrezi cu oamenii,
este imperios necesar să înţelegi puterea cuvintelor de a avea
un impact asupra celor din jurul tău.
Dacă î�ncă eş� ti sceptic, î�ţ�i sugerez să testezi pur ş� i simplu Voca-
bularul Transformaţ�ional pe tine î�nsuţ�i ş� i să vezi ce se î�ntâmplă.
Adeseori, la seminare, oamenii spun lucruri de tipul: „Sunt atât de
enervat de ceea ce mi-a făcut persoana aceea!” Eu î�ntreb: „Eş� ti furios
sau eş� ti rănit? Simplul fapt de a le pune acea î�ntrebare î�i face să
reevalueze situaţ�ia. Atunci când ei aleg un cuvânt nou ş� i spun: „Cred
că sunt rănit”, le poţ�i vedea dintr-odată fiziologia reflectând o scă-
dere a intensităţ�ii. Lor le este mult mai uş� or să se confrunte cu o
lovitură decât le este să se confrunte cu enervarea.
Similar, poţ�i î�ncerca să-ţ�i diminuezi intensitatea emoţ�ională î�n
zone la care este posibil să nu te fi gândit. Spre exemplu, î�n loc să
utilizezi sintagma: „Mor de foame,” ce ar fi dacă ai spune: „Simt că
mi-e puţ�in foame”? Folosind asta, vei descoperi că î�ţ�i poţ�i literal-
mente diminua intensitatea poftei de mâncare î�n câteva clipe. Une-
ori, oamenii mănâncă excesiv pur ş� i simplu dintr-un tipar obiş� nuit
de a se aduce pe ei î�nş� iş� i î�ntr-o stare de surescitare emoţ�ională. O
parte din asta î� n cepe cu limbajul pe care î� l folosesc î� n mod
constant.
Î�ntr-un seminar recent Î�ntâlnire cu destinul, noi am fost marto-
rii unui exemplu grozav al puterii de a utiliza cuvinte pentru a
schimba imediat starea cuiva. Una dintre participante s-a î�ntors de
la cină absolut radioasă. Aceasta ne-a spus că exact î�nainte de cină
a simţ�it un imbold incredibil să plângă ş� i a ieş� it î�n fugă din sală,
plângând. „Totul era complet î�nvălmăş� it”, a zis ea. „M-am simţ�it de
parcă urma să explodez. Am crezut că urmează să am o cădere ner-
voasă. Dar apoi mi-am spus mie î�nsămi: ‘Nu, nu, nu, tu treci printr-o
despărţire!’ Asta m-a făcut să râd. Ş� i apoi mi-am spus: „Ba nu — tu
treci printr-un moment de cotitură!” Singurul lucru schimbat de ea
era un cuvânt, dar preluând controlul asupra procesului său de eti-
chetare, a vocabularului său, ea ş� i-a schimbat complet starea ş� i
percepţ� ia asupra experienţ� ei sale — ş� i astfel ş� i-a transformat
realitatea.
Aceasta este ș� ansa ta. Preia controlul. Observă cuvintele pe
care le utilizezi î�n mod uzual ş� i î�nlocuieş� te-le cu unele care î�ţ�i
conferă putere, amplificând sau diminuând intensitatea emoţ�ională

î�n mod adecvat. Î�ncepe de azi. Pune acest efect de proces î�n miş� ca-
re. Scrie-ţ�i cuvintele, ia-ţ�i angajamentul, mergi până la capăt ş� i află
ce va realiza puterea acestui simplu instrument, luat de unul singur,
fără a folosi nimic altceva.
Mai departe, hai să aruncăm o privire la un lucru care este la fel
de amuzant ş� i la fel de simplu pentru a-ţ�i da puterea să î�ţ�i controlezi
emoţ�iile î�n mod constant. Hai să explorăm î�mpreună o rută necu-
noscută a posibilităţ�ii î�n timp ce tu…
10
DISTRUGE BLOCURILE,
DEMOLEAZĂ� ZIDURILE,
DĂ DRUMUL FUNIEI ŞI
DANSEAZĂ ÎN DRUMUL
SPRE SUCCES: PUTEREA
METAFORELOR VIEŢII
Metafora este probabil una dintre cele mai fecunde
potenţialităţi ale omului. Eficacitatea acesteia este vecină
cu magia şi pare a fi un instrument de creaţie pe care
Dumnezeu l-a uitat înăuntrul uneia dintre creaţiile sale
atunci când a făcut-o.
— José Ortega Y Gasset
„Am ajuns la capătul funiei.”

„Nu pot să sparg zidul.”
„Capul meu este pe cale de a exploda.”
„Mă aflu î�ntr-un moment de răscruce.”
„Am pornit la drum.”
„Plutesc î�n aer.”
„Mă î�nec.”
„Sunt î�n culmea fericirii.”
„Am ajuns î�ntr-un punct mort.”

„Port povara lumii pe umerii mei.”
„Viaţ�a e un bol de cireș� e.”
„Viaț�a este o prăpastie.”
Î�n ultimul capitol am discutat despre puterea cuvintelor de a ne in-

fluenţ�a viaţ�a ş� i de a ne orienta destinele. Acum, hai să ne uităm la
anumite cuvinte care transmit un î�nţ�eles chiar mai bogat ş� i o inten-
sitate emoţ�ională mai mare: metaforele. Pentru a putea î�nţ�elege
metaforele trebuie ca mai î�ntâi să î�nţ�elegem simbolurile. Ce creează
un impact mai direct: cuvântul „creş� tin” sau imaginea unei cruci?
Dacă eş� ti asemenea celor mai mulţ�i oameni, crucea are o putere mai
mare de a produce emoţ�ii pozitive imediate. Practic, aceasta nu este
altceva decât două linii intersectate, dar are puterea de a transmite
un standard ş� i un fel de a fi pentru milioane de oameni. Acum, ia
crucea aceea, răsuceș� te-o î�ntr-o svastică ş� i pune-o î�n contrast cu
cuvântul „nazist.” Care are mai multă putere să te influenţ�eze nega-
tiv? Din nou, dacă semeni cu majoritatea oamenilor, svastica va
avea tendinţ� a să producă senzaţ� ii mai puternice cu o viteză mai
mare decât cuvântul î�n sine. De-a lungul istoriei, simbolurile au fost
utilizate pentru a declanş� a răspunsuri emoţ�ionale ş� i pentru a mo-
dela comportamentul oamenilor. Numeroase lucruri funcţ�ionează
ca simboluri: imagini, sunete, obiecte, acţ�iuni ş� i, desigur, cuvinte.
Dacă unele cuvinte sunt simbolice, metaforele sunt simboluri
amplificate.
Ce este o metaforă? De fiecare dată când explicăm sau comu-
nicăm un concept asemănându-l cu altceva, utilizăm o metafo-
ră. Este posibil ca, efectiv, cele două lucruri să se asemene doar
î�ntr-o mică măsură unul cu celălalt, î�nsă familiaritatea noastră cu
unul dintre ele ne permite să dobândim o î�nț�elegere a celuilalt. Meta-
forele sunt simboluri ş� i, ca atare, ele pot crea intensitate emoţ�ională
chiar mai repede ş� i mai temeinic decât cuvintele tradiţ� ionale pe
care le folosim. Metaforele ne pot transforma numaidecât.
Distruge blocurile, demolează zidurile, 323
Ca fiinţ�e umane, noi gândim ş� i vorbim constant î�n metafore.

Adeseori, oamenii vorbesc despre „a fi prins î�ntre ciocan ş� i nicova-
lă.” Ei se simt ca ș� i cum ar fi „î�n ceaţ�ă” sau „se zbat să se menţ�ină pe
linia de plutire.” Crezi că ai putea fi un pic mai stresat dacă te-ai
gândi la rezolvarea problemei tale descriind-o ca „a te chinui să
menț�ii pe linia de plutire” î�n loc de „a urca pe scara succesului”? Te-ai
simţ� i diferit î�n legătură cu susţ� inerea unui test dacă ai spune că
parcurgerea lui „este floare la ureche” decât dacă ai spune că „este
o caznă”? Oare percepţ�ia ş� i felul î�n care simţ�i timpul s-ar schimba
dacă ai vorbi mai degrabă despre timpul care „abia se scurge” decât
despre cel care „zboară”? Pun pariu că da!
Metaforele sunt una dintre căile principale prin care î�nvăţ�ăm.
Î�nvăţ�area este procesul de a realiza noi asocieri î�n minţ�ile noastre,
prin crearea de noi sensuri, iar metaforele sunt î�n mod ideal adec-
vate pentru acest lucru. Atunci când nu î�nţ�elegem ceva, metafora ne
oferă o cale de a vedea felul î�n care lucrul pe care nu î�l î�nţ�elegem
este asemănător cu un lucru pe care î�l î�nţ�elegem. Metafora ne ajută
să conectăm o relaţ�ie. Dacă X este asemenea lui Y ş� i noi î�nţ�elegem X,
brusc, î�l î�nţ�elegem ş� i pe Y. Dacă, spre exemplu, cineva î�ncearcă să-ţ�i
explice electricitatea aruncând cu termenii „ohmi,” „amperi,” „ener-
gie exprimată î�n waţ�i” ş� i „rezistori”, sunt ş� anse mari să te deruteze
complet deoarece probabil că tu nu î�nţ�elegi deloc aceste cuvinte, nu
ai niciun fel de referinţe pentru ele ş� i, prin urmare, este greu să
î�nţ�elegi o relaţ�ie î�ntre ele.
Dar dacă ţ�i-aş� explica electricitatea comparând-o cu un lucru
care î�ţ�i este deja familiar? Dacă ţ�i-aş� desena imaginea unei ţ�evi ş� i aş�
spune: „Ai văzut vreodată apa curgând printr-o ţ�eavă?” Tu ai răs-
punde că da. Apoi, eu aş� spune: „Dar dacă ar exista o clapetă micuț�ă
care ar putea să reducă viteza cantităţ�ii de apă care curge pe ţ�eavă?
Clapeta aceea micuț�ă are acelaș� i rol pe care î�l are un rezistor î�ntr-o
unitate electrică.” Acum ai ş� ti ce este un rezistor? Sigur că da — ş� i ai
î�nţ�elege numaidecât. De ce? Pentru că ţ�i-am spus felul î�n care acesta
era asemenea unui lucru pe care deja î�l î�nţ�elegi.
Toţ�i marii î�nvăţ�ători — Buddha, Mahomed, Confucius, Lao Zi

— au folosit metafore pentru a-ş� i transmite ideile omului de rând.
Făcând abstracţ�ie de credinţ�ele religioase, majoritatea ar fi de acord
că Iisus a fost un î�nvăţ�ător remarcabil al cărui mesaj de iubire a rezis-
tat nu doar datorită lucrurilor pe care le-a spus, ci ş� i datorită modului
î�n care le-a spus. El nu s-a dus la pescari ş� i le-a spus că vrea ca ei să
recruteze creş� tini; ei nu ar fi avut nicio referinţ�ă pentru recrutare.
Aş� a că le-a spus că vrea ca ei să ajungă „pescari de oameni.”
Î�n clipa î�n care a folosit metafora, ei au î�nţ�eles imediat ceea ce
trebuiau să facă. Această metaforă le-a oferit numaidecât un proces
analog, î�n etape, pentru modul î�n care să-i aducă pe alţ�ii la credinţ�ă.
Când ş� i-a spus pildele, el a distilat idei complexe î�n imagini simple
care î�i transformau pe toţ�i cei care puneau la inimă mesajul. De fapt,
nu numai că Iisus a fost un maestru al povestirii, dar El ş� i-a folosit
î�ntreaga viaţ�ă ca pe o metaforă pentru a ilustra puterea iubirii lui
Dumnezeu ş� i făgăduinţ�a mântuirii.
Metaforele ne pot oferi putere extinzând ş� i î�mbogăţ�ind experi-
enţ�a noastră de viaţ�ă. Cu toate acestea, din păcate, dacă nu suntem
atenţ�i, atunci când adoptăm o metaforă vom adopta de asemenea,
instantaneu, ș� i o mulţ�ime de crezuri limitative care o î�nsoţ�esc. Ani
la rând fizicienii au folosit metafora sistemului solar pentru a de-
scrie relaţ�ia electronilor cu protonii ş� i neutronii din nucleul unui
atom. Ce era grozav la această metaforă? Î�i ajuta imediat pe stu-
denţ�i să î�nţ�eleagă relaţ�ia dintre atom ş� i un concept pe care î�l î�nţ�ele-
geau deja. Ei î�ş�i puteau î�nchipui numaidecât nucleul ca pe un soare
ş� i electronii ca pe planetele ce se î�nvârteau î�n jurul lui. Problema
era că, adoptând această metaforă — fără să-ş� i dea seama — fizicie-
nii au adoptat un sistem de crezuri conform căruia electronii rămâ-
neau pe orbite echidistante faţ�ă de nucleu, î�n foarte mare măsură
asemenea planetelor care rămâneau, î�n principiu, î�n orbite echidis-
tante faţ�ă de soare. Aceasta era o presupoziţ�ie inexactă ş� i limitativă.
Î�n realitate, vreme de mai mulţ�i ani, fizicienii au fost blocaț�i î�ntr-un
tipar î�n care numeroase î�ntrebări atomice nu-ș� i găseau răspunsuri-
le, totul din cauza unui set fals de presupoziţ�ii adoptat ca urmare a
acestei metafore. Noi ş� tim astăzi că electronii nu menţ� in orbite

echidistante; orbitele lor variază ca distanţ�ă faţ�ă de nucleu. Această
nouă interpretare a fost adoptată doar după ce metafora sistemului
solar a fost abandonată. Urmarea a fost un salt cuantic î�n î�nţ�elege-
rea energiei atomice.
METAFORELE GLOBALE
Î�ţ�i aminteş� ti de CEO-ul meu furios? Chiar î�n ziua î�n care am făcut
distincţ�iile ce au dus la crearea tehnologiei Vocabularului Transfor-
maţ�ional, am descoperit valoarea a ceea ce eu numesc metafore
globale. Ş� tiam că CEO-ul meu a folosit cuvinte care î�i intensificau
emoţ�ia ş� i m-am î�ntrebat ce anume l-a făcut de la bun î�nceput să
simtă acele sentimente negative. Aş� a cum noi doi ş� tim deja, tot ceea
ce facem se bazează pe starea î�n care ne aflăm, iar starea noastră
este determinată de fiziologia noastră ş� i de felul î�n care ne repre-
zentăm lucrurile î�n minte.
Aş� a că l-am î�ntrebat de ce era atât de supărat, iar el mi-a spus:
„Ei bine, e ca ş� i cum ei ne-ar fi închis într-o cutie cu pistoale la tâmple.”
Crezi că ai reacţ�iona destul de intens dacă ai crede sau dacă ţ�i-ai
reprezenta î�n minte că eş� ti prins î�ntr-o astfel de situaţ�ie? Nu este
greu de î�nţ�eles de ce avea o criză de furie. Vreme de mai mulţ�i ani,
ş� i fără să-mi dau seama, eu î�i ajutasem pe oameni să schimbe felul
î�n care se simţ�eau î�ntrerupându-ş� i tiparele ş� i schimbându-şi me-
taforele. Doar că pur ş� i simplu nu eram conş� tient de ceea ce fă-
ceam. (Aceasta este o parte a puterii de a crea o etichetă: după ce ai
o etichetă pentru ceea ce faci, poţ�i produce un comportament î�n
mod consistent.)
M-am î�ntors spre CEO ş� i l-am î�ntrebat: „Ce culoare are pistolul
cu apă?” El s-a uitat la mine î�ntr-o stare de confuzie ş� i a zis: „Ce?” Eu
am repetat î�ntrebarea: „Ce culoare are pistolul cu apă?” Asta i-a
spart imediat tiparul. Pentru a-mi răspunde la î�ntrebare, mintea lui
trebuia să se focalizeze pe î�ntrebarea mea stranie, lucru care i-a
schimbat imediat focalizarea internă. Crezi că emoţ�ia i s-a modificat

ca urmare a faptului că a î�nceput să-ş� i imagineze un pistol cu apă?
Sigur că da! A î�nceput să râdă. Vezi tu, oamenii vor găsi î�n cele din
urmă un răspuns la practic orice î�ntrebare pe care o vei pune î�n
mod repetat, iar atunci când vor răspunde la î�ntrebarea ta li se va
schimba focalizarea. Spre exemplu, dacă î�ţ�i spun î�n repetate rân-
duri: „Nu te gândi la culoarea albastru,” la ce culoare te vei gândi?
Evident, răspunsul este „albastru.” Ş� i orice lucru la care te vei gândi,
î�l vei simţ�i.
Făcându-l să se gândească la situaţ�ie î�n termenii unui pistol cu
apă, eu i-am destrămat numaidecât reprezentarea care î�l priva de
putere ş� i prin urmare i-am schimbat starea emoţ�ională din momen-
tul acela. Cum a rămas cu cutia lui? M-am ocupat de asta î�ntr-un fel
diferit pentru că ş� tiam că este competitiv; i-am spus pur ş� i simplu:
„Ş� i î�n ceea ce priveş� te ideea asta despre cutie, nu ş� tiu cum stau lucru-
rile cu tine, dar ş� tiu că nimeni nu va putea să construiască vreodată
o cutie suficient de mare ca să mă ţ�ină pe mine.” Î�ţ�i poţ�i imagina cât
de repede i-a distrus asta cutia!
Omul acesta are sentimente intense î�n mod regulat deoarece el
operează cu metafore agresive. Dacă te simţ�i realmente prost î�n le-
gătură cu ceva, aruncă o privire rapidă metaforelor pe care le folo-
seş� ti pentru a descrie felul î�n care te simţ�i sau de ce nu progresezi
sau ce î�ţ�i stă î�n cale. Adeseori, utilizezi o metaforă care î�ţ�i amplifică
sentimentele negative. Atunci când oamenii î�ntâmpină greutăţ�i ei
spun adeseori lucruri de felul „Mă simt de parcă port pe umeri gre-
utatea lumii” sau „Î�n faţ�a mea este un zid, iar eu pur ş� i simplu nu pot
să î�l sparg.” Dar metaforele care te privează de putere pot fi schim-
bate la fel de repede cum au fost create. Tu alegi să reprezinţ�i meta-
fora de parcă ar fi reală; tot tu poţ�i schimba metafora la fel de repede.
Aş� a că dacă cineva î�mi spune că poartă pe umeri greutatea lumii, eu
voi spune: „Lasă lumea jos ş� i mergi î�nainte.” Respectivul î�mi va
arunca o privire amuzată dar, bineî�nţ�eles, pentru a î�nţ�elege ceea ce
tocmai am spus, aceasta va face imediat o schimbare î�n focalizarea
sa ş� i, prin urmare, î�n felul î�n care se simte. Sau dacă cineva î�mi
spune că pur ş� i simplu nu poate să avanseze, că se loveş� te continuu

de un zid, eu î�i spun să se oprească, să nu-l mai lovească ş� i să facă
pur ş� i simplu o gaură î�n el. Sau să se caţ�ere peste el, să sape un tunel
pe sub el, să treacă pe deasupra, să deschidă uş� a ş� i să treacă prin el.
Pe cât de simplist sună asta, vei fi surprins de cât de repede vor
răspunde oamenii. Din nou, clipa î�n care î�ţ�i reprezinţ�i lucrurile dife-
rit î�n minte va fi ş� i clipa î�n care vei schimba instantaneu felul î�n care
te simţ�i. Dacă cineva î�mi spune: „Am ajuns la capătul funiei,” eu î�i
răspund: „Las-o la o parte ş� i vino aici!” Adeseori, oamenii vorbesc
despre felul î�n care se simt „blocaţ�i” î�ntr-o situaţ�ie. Nu eş� ti nicioda-
tă blocat! Este posibil să fii puţ�in frustrat, este posibil să nu ai răs-
punsuri clare, dar nu eş� ti blocat. Cu toate acestea, î�n clipa î�n care î�ţ�i
reprezinţ�i ţ�ie î�nsuţ�i situaţ�ia ca fiind blocat, exact aș� a te vei simţ�i.
Trebuie să fim foarte atenţ�i la metaforele pe care ne î�ngăduim nouă
î�nş� ine să le folosim.
De asemenea, fii atent ş� i la metaforele pe care ţ�i le oferă alț�i
oameni. Am citit de curând un articol despre faptul că Sally Field
î�mplineş� te acum 44 de ani. Articolul spunea că alunecă „î�n jos, pe
panta vârstei mijlocii.” Ce modalitate oribilă de a-ţ�i reprezenta pro-
pria î�nţ�elepciune î�n curs de dezvoltare, o modalitate care te privea-
ză de putere ! Dacă simţ�i că eş� ti î�n î�ntuneric, aprinde pur ş� i simplu
luminile. Dacă simţ�i că te î�neci î�ntr-o mare a confuziei, mergi pe
plajă ş� i relaxează-te pe insula î�nţ�elegerii. Ş� tiu că asta poate părea o
copilărie, dar ceea ce este cu adevărat copilăros este faptul că ne
permitem nouă î�nş� ine să alegem inconş� tient metafore care ne pri-
vează de putere î�n mod constant. Noi trebuie să preluăm contro-
lul asupra metaforelor noastre, nu doar pentru a evita meraforele
problemă, ci ş� i pentru a putea să adoptăm de asemenea metafore
însuflețitoare.
După ce devii sensibizat la metaforele pe care tu ş� i alţ�i oameni
le utilizaţ�i, realizarea unei schimbări este foarte uş� oară. Tot ceea ce
trebuie să faci este să te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Asta este ceea ce
vreau să spun cu adevărat? Acesta este felul în care stau lucrurile, sau
această metaforă este imprecisă?” Nu uita, de fiecare dată când
utilizezi cuvintele „Mă simt ca” sau „Asta este ca,” cuvântul „ca” este
adeseori un declanş� ator pentru utilizarea unei metafore. Aş� a că
pune-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o î�ntrebare mai î�nsufleț�itoare. Î�ntreabă: „Care ar fi
o metaforă mai bună? Care ar fi unul dintre modurile mai î�nsufleț�i-
toare de a mă gândi la asta? Cu ce altceva se aseamănă asta?” Spre
exemplu, dacă te-aş� î�ntreba ce î�nseamnă viaţ�a pentru tine sau care
este metafora ta pentru viaţ�ă, tu ai putea spune: „Viaţ�a este ca o
luptă permanentă” sau „Viaţ�a este un război.” Dacă tu ai adera la
această metaforă, ai î�ncepe să adopţ�i o serie de credinţ�e care o î�nso-
ţ�esc. La fel ca î�n exemplul cu atomul ş� i sistemul solar, ai î�ncepe să-ţ�i
dirijezi comportamentul pe baza unui set de crezuri inconş� tiente ce
sunt purtate î�n interiorul acestei metafore.
Un set întreg de reguli, idei şi noțiuni preconcepute înso-
ţesc orice metaforă pe care o adopţi. Deci, dacă tu crezi că viaţ�a
este un război, cum î�ţ�i colorează asta percepţ�ia asupra vieţ�ii? Ai
putea să spui: „Este dură ş� i se î�ncheie cu moartea.” Sau: „Voi fi sin-
gur î�mpotriva tuturor.” Sau: „Este o luptă care pe care.” Sau: „Dacă
viaţ�a chiar este o luptă, atunci este posibil să fiu rănit.” Toate aceste
filtre î�ţ�i afectează crezurile inconş� tiente despre oameni, posibilita-
te, muncă, efort ş� i viaţ�a î�nsăş� i. Această metaforă î�ţ�i va afecta decizi-
ile despre cum să gândeş� ti, cum să simţ�i ş� i ce să faci. Î�ţ�i va modela
acţ�iunile ş� i, prin urmare, destinul.
VIAŢA ESTE UN JOC

Fiecare om are metafore globale diferite. Spre exemplu, citind inter-
viurile cu Donald Trump, am observat că el se referă adeseori la
viaţ�ă ca la un „test.” Fie câş� tigi primul loc, fie pierzi — nu există un
teren de mijloc. Î�ţ�i poţ�i imagina stresul pe care î�l crează asta î�n viaţ�a
lui, tipul acesta de interpretare? Dacă viaţ�a este un test, este posibil
să fie dificilă; poate că ar fi cazul să te pregăteş� ti, poate că ai putea
să fii exmatriculat (sau ai putea copia, bănuiesc). Pentru unele per-
soane, viaţ�a este o competiţ�ie. Asta ar putea să fie distractiv, dar ar
putea de asemenea să î�nsemne că sunt alţ�i oameni pe care trebuie

să-i baţ�i, că s-ar putea să existe un singur î�nvingător.
Pentru unele persoane, viaţ� a este un joc. Cum ar putea să le
coloreze asta percepţ�iile? Viaţ�a ar putea să fie distractivă — ce con-
cept! Ar putea să fie competitivă î�ntr-o măsură oarecare. Ar putea
să fie o ş� ansă pentru tine de a te juca ş� i a te bucura mult mai mult.
Unele persoane spun: „Dacă este un joc, atunci vor exista perdanţ�i.”
Alte persoane î�ntreabă: „E nevoie de multe abilităț�i?” Totul depinde
de crezurile pe care le ataş� ezi tu cuvântului „joc”; dar, din nou, î�m-
preună cu această singură metaforă ai un set de filtre care va afecta
felul î�n care gândeş� ti ş� i felul î�n care simţ�i.
Cu siguranţ�ă că metafora despre viaţ�ă a Maicii Tereza este că
aceasta este sacră. Ce ar fi dacă ai crede că viaţ�a este sacră? Dacă
aceasta ar fi metafora ta primară, ai putea avea mai mult respect
pentru ea — sau ai putea crede că nu î�ţ�i este î�ngăduit să te distrezi
chiar aş� a mult. Dar dacă ai crede că viaţ�a este un dar? Brusc, aceasta
devine o surpriză, un lucru amuzant, un lucru special. Dar dacă ai
crede că viaţ�a este un dans? Nu ar fi palpitant? Ar fi ceva frumos, un
lucru pe care î�l faci î�mpreună cu alţ�i oameni, ceva care are graţ�ie,
ritm ş� i bucurie. Care dintre aceste metafore prezintă adecvat viaţ�a?
Probabil că toate sunt utile, î�n diferite momente, ca să te ajute să
interpretezi ce trebuie să faci pentru a realiza schimbări. Dar ț�ine
minte, toate metaforele aduc beneficii î�n anumite contexte ş� i limi-
tări î�n altele.
Pe măsură ce am devenit mai sensibil la metafore, am î�nceput
să cred că deţinerea unei singure metafore reprezintă un fel minunat
de a-ţi îngrădi viaţa. Nu ar fi nimic î�n neregulă cu metafora sistemu-
lui solar dacă un fizician ar mai avea numeroase alte feluri de a de-
scrie atomii. Aş� a că, dacă vrem să ne extindem vieţ�ile, ar trebui să
extindem metaforele pe care le folosim pentru a descrie ce este
viaţ�a noastră sau ce sunt relaţ�iile noastre sau chiar ş� i cine suntem
noi ca fiinţ�e umane.
Ne limităm doar la metafore despre viaţ�ă sau despre atomi?

Bineî�nţ�eles că nu. Avem metafore pentru aproape toate domeniile
experienţ�ei noastre. Să luăm munca, spre exemplu. Unele persoane
spus: „Ei bine, tre să mă î�ntorc pe baricade” sau „Trebuie să mun-
cesc pe brânci.” Cum crezi că se simt oamenii aceia î�n legătură cu
locurile lor de muncă? Unii oameni de afaceri pe care î�i cunosc uti-
lizează metafore globale precum „bunurile mele” pentru afacerile
pe care le deţ�in ş� i „obligaț�iile mele” pentru oamenii pe care î�i anga-
jează. Cum crezi că afectează asta felul î�n care se comportă cu oa-
menii? Alţ�ii î�ș�i privesc afacerea ca pe o grădină pe care trebuie să o
î�ngrijeş� ti ş� i să o î�mbunătăţ�eş� ti î�n fiecare zi astfel î�ncât, î�n cele din
urmă, să culegi roadele. Totuș� i, alț�ii văd serviciul ca pe o ocazie de a
fi cu prietenii, de a se alătura unei echipe câş� tigătoare. Î�n ceea ce mă
priveş� te, eu mă gândesc la afacerile mele ca la niș� te familii. Asta ne
dă posibilitatea să transformăm calitatea legăturilor pe care le î�m-
părtăș� im unii cu alț�ii.
Viaţa înseamnă să pictezi un tablou, nu să faci o adunare.

— Oliver Wendell Holmes, Jr.
Î�ţ�i poţ�i da seama cum schimbarea unei singure metafore globale,

din „Viaţ�a este o î�ntrecere” î�n „Viaţ�a este un joc” î�ţ�i poate schimba
imediat experienţ� a vieţ� ii î�n numeroase domenii simultan? S-ar
schimba relaţ�iile tale dacă ai vedea viaţ�a ca pe un dans? Ar putea
acest lucru să schimbe felul î�n care acţ�ionezi î�n afacerea ta? Sigur că
da! Acesta este un exemplu de punct pivotant, o schimbare globa-
lă, î�n care efectuarea acestei singure schimbări ar transforma felul
î�n care gândeş� ti ş� i simţ�i î�n numeroase domenii ale vieţ�ii tale. Eu nu
spun că există un mod corect ş� i unul greş� it de a privi lucrurile. Pur
ş� i simplu, î�nţ�elege că schimbarea unei metafore globale poate
transforma imediat felul în care îţi priveşti întreaga viaţă. La
fel ca î�n cazul Vocabularului Transformaţ�ional, puterea metaforelor
stă î�n simplitatea lor.
Cu ani î�n urmă conduceam un program de certificare de două

săptămâni î�n Scottsdale, Arizona. La jumătatea seminarului, un
bărbat a sărit î�n picioare ş� i a î�nceput să î�njunghie oamenii cu mâini-
le goale, de parcă ar fi ţ�inut un cuţ�it, î�n timp ce ţ�ipa din adâncul
plămânilor: „Văd negru în faţa ochilor, eu văd negru în faţa ochilor!”
Un psihiatru care stătea cu două rânduri î�n faţ� a lui a strigat: „O,
Dumnezeule! Are o cădere psihotică!” Din fericire, nu am acceptat
eticheta psihiatrului din Vocabularul Transformaţ�ional. Î� n loc de
asta, tot ce ş� tiam era că trebuia să schimb imediat starea bărbatului
agitat. Î�ncă nu elaborasem conceptul de metafore globale; am făcut
pur ş� i simplu ce mă pricepeam cel mai bine. I-am î�ntrerupt tiparul.
M-am dus la el ş� i am răcnit: „Atunci pur ş� i simplu albeşte la loc totul!
Foloseş� te chestia aia pe care o foloseş� ti când baţ�i la maş� ină! Dă-i cu
pastă corectoare!” Omul a î�nlemnit pentru o clipă. A î�ncetat să facă
ce făcea ş� i toată lumea s-a oprit să vadă ce se va î�ntâmpla mai
departe.
Î� ntr-un interval de câteva secunde, faţ� a ş� i corpul său s-au
schimbat ş� i el a î�nceput să respire diferit. I-am zis: „Dă totul cu pas-
tă corectoare.” Apoi l-am î�ntrebat cum se simte ş� i mi-a spus: „Mă
simt mult mai bine.” Aş� a că eu i-am spus: „Ei bine, î�n cazul acesta, ia
loc” ş� i am continuat seminarul. Toată lumea părea uluită ş� i, ca să fiu
sincer, ş� i eu am fost uș� or surprins că a mers atât de uş� or! Două zile
mai târziu, bărbatul acesta m-a abordat ş� i a zis: „Nu ş� tiu ce a fost
toată povestea de atunci, dar î�n ziua aceea am î�mplinit patruzeci de
ani ş� i pur ş� i simplu mi-am pierdut controlul. Am simţ�it că trebuie să
lovesc cu un cuţ�it î�n jur pentru că mă găseam î�n negreala asta care
mă î�nghiţ�ea. Dar când am dat cu pasta corectoare, totul a devenit
mai aprins. M-am simţ� it complet diferit. Am î�nceput să gândesc
gânduri noi ş� i azi mă simt bine.” Ş� i a continuat să se simtă bine pe
toată perioada — schimbând o simplă metaforă.
Până acum am vorbit doar despre cum să ne diminuăm intensi-
tatea emoţ�ională negativă utilizând Vocabularul Transformaţ�ional
ş� i metaforele globale. Cu toate acestea, uneori este important şi
util să ne facem pe noi înşine să simţim emoţii negative cu o
intensitate ridicată. Spre exemplu, cunosc un cuplu care are un fiu

ce a fost prins î�n plasa drogurilor ş� i a alcoolului. Ei ş� tiau că ar trebui
să facă ceva pentru a-l determina să-ş� i schimbe tiparele distructive,
dar î�n acelaş� i timp aveau unele asocieri mixte referitoare la impli-
carea î�n viaţ�a lui. Ceea ce i-a î�mpins peste marginea prăpastiei ş� i
le-a oferit un punct de sprijin pentru a se motiva pe ei î�nş� iş� i să acţ�i-
oneze ş� i să facă ceva a fost o conversaţ�ie pe care au purtat-o cu o
persoană care fusese dependentă la rândul său. „Există două gloan-
ţe îndreptate spre capul fiului vostru chiar acum”, le-a spus el. „Unul
este cel al drogurilor, celălalt este alcoolul, iar unul dintre ele îl va
ucide — este doar o chestiune de timp — dacă nu îl opriţi chiar
acum.”
Reprezentând lucrurile î�n felul acesta, ei au fost motivaţ�i să ac-
ţ�ioneze. Brusc, lipsa de acț�iune ar fi î�nsemnat să-ş� i lase fiul să moa-
ră, pe când î�nainte ei î�ş�i reprezentaseră problema drept o simplă
provocare. Cât timp nu au adoptat această nouă metaforă, le-a lipsit
forţ�a emoţ�ională de a face orice era necesar. Mă bucur să-ţ�i spun că
ei chiar au reuş� it să-l ajute pe acest tânăr să redreseze lucrurile. Nu
uita, metaforele pe care le folosim ne vor determina acţ�iunile.
SELECTEAZĂ-ŢI METAFORELE GLOBALE

Pe când î�mi dezvoltam „antene” pentru a mă sensibiliza pe mine
î�nsumi la metaforele globale ale oamenilor, am citit un interviu cu
antropologul Mary Catherine Bateson, î�n care spunea: „Sunt puţ�ine
lucrurile care să fie mai debilitante decât o metaforă toxică.” Aceasta
este o intuiţ�ie foarte percutantă ş� i una cu care urma să am î�n curând
un contact direct.
Î�ntr-unul dintre seminarele mele Î�ntâlnire cu destinul, aproape
toată lumea se plângea de o anumită femeie, chiar î�nainte ca pro-
gramul să î�nceapă. Ea crease agitaţ�ie î�n zona de î�nregistrare, iar
când a intrat î�n sală a î�nceput să se plângă despre tot ce î�ş�i putea
imagina: î�ntâi că este prea cald î�n sală, apoi că este prea frig; era
supărată pe persoana din faţ�a ei pentru că era prea î�naltă; ş� i aş� a mai
departe. Până am ajuns să î�ncep să vorbesc, nu puteam să continuu
mai mult de cinci minute fără ca ea să mă î�ntrerupă ş� i să î�ncerce să
arate că ceea ce am spus eu nu funcţ�iona sau nu era de fapt adevărat
sau că pentru asta exista un fel de excepţ�ie.
Am tot î�ncercat să-i î�ntrerup tiparul, dar mă concentram asu-
pra efectului î�n loc să mă concentrez asupra cauzei. Deodată, mi-am
dat seama că ea trebuie să aibă un crez global sau o metaforă globa-
lă, referitoare la viaţ�ă, care o făcea să fie atât de fanatizată de detalii
ş� i aproape ostilă î�n abordarea sa. Am î�ntrebat-o: „Ce î�ncerci să câş� -
tigi făcând asta? Ş� tiu că trebuie să ai intenț�ii bune. Care este crezul
tăucu privire la viaţ�ă, la detalii sau asupra faptului că lucrurile sunt
corecte sau greş� ite?” Ea mi-a spus: „Presupun că am pur şi simplu
convingerea că buturuga mică răstoarnă carul mare.” Dacă ai crede
că urmează să fii dat peste cap, tu nu ai fi puţ�in fanatic î�n a găsi orice
posibilitate care te-ar putea răsturna? Acesta era felul î�n care vedea
viaţ�a această femeie!
De unde venea această metaforă? Am aflat că această femeie
trecuse î�n viaţ�ă prin câteva situaţ�ii î�n care lucrurile mici o costaseră
mult. Ea atribuia divorţ�ul său unor mici probleme care nu fuseseră
rezolvate — probleme de care nici măcar nu era conş� tientă. Î�n mod
similar, credea că dificultăţ�ile sale financiare erau rezultatul unor
cauze la fel de mici. Ea adoptase această metaforă pentru a o ajuta
să nu aibă din nou parte de o astfel de durere ș� i pe viitor. Evident, ea
nu ar fi fost prea entuziasmată să-ş� i schimbe metaforele dacă nu
i-aş� fi oferit un mic efect de pârghie. După ce am făcut-o să simtă
durerea pe care această metaforă o producea î�n mod constant î�n
viaţ�a ei ş� i plăcerea imediată pe care o putea obţ�ine schimbând-o,
am putut să o ajut să-ş� i spargă tiparul ş� i să-ş� i schimbe metafora,
creând o serie de moduri noi de a se privi pe sine ş� i de a privi
viaţ�a.
Ea a combinat o varietate de metafore globale — viaţ�a ca joc,
viaţ�a ca dans — ş� i ar fi trebuit să vezi transformarea, nu doar î�n fe-
lul î�n care se purta cu oamenii ci, de asemenea, î�n felul î�n care se
purta cu ea î�nsăș� i, deoarece obiș� nuise să-ș� i găsească dintotdeauna

mici defecte. Această singură schimbare a afectat modul î�n care ea
aborda totul ş� i este un exemplu grozav pentru felul î�n care schimba-
rea unei metafore globale î�ţ�i poate transforma fiecare sector al vie-
ţ�ii, de la respectul faţ�ă de sine, la relaţ�iile tale ş� i la felul î�n care faci
faţ�ă lumii î�n general.
Dată fiind toată puterea pe care metaforele o exercită asupra
vieţ�ilor noastre, ceea ce este î�nspăimântător este că cei mai mulţi
dintre noi nu ne-am triat niciodată conştient metaforele prin care ne
reprezentăm nouă înşine lucrurile. De unde ţ�i-ai luat metaforele?
Probabil că le-ai cules de la oamenii din jurul tău, de la părinţ�ii, pro-
fesorii, colegii ş� i prietenii tăi. Sunt sigur că nu te-ai gândit la impac-
tul lor sau poate că nu te-ai gândit deloc la ele, iar apoi au devenit
pur ş� i simplu o obiş� nuinţ�ă.
Toată percepţia adevărului constă în detectarea

unei analogii.
— Henry David Thoreau
Timp de ani de zile, oamenii m-au î�ntrebat cu ce mă ocupam mai

exact. Î�n momente diferite, am î�ncercat metafore diferite — „Sunt
profesor”, „Sunt student”, „Sunt un vânător al excelenț�ei umane”,
„Sunt un orator”, „Sunt autor de bestselleruri naţ�ionale”, „Sunt con-
sultant î�n domeniul performanţ�ei de vârf”, „Sunt terapeut”, „Sunt
consilier” — dar niciunul dintre ele nu transmitea sentimentul po-
trivit. Oamenii mi-au oferit o mulţ�ime de metafore. Eram cunoscut
de numeroase persoane din mass-media drept un „guru.” Aceasta
este o metaforă pe care o evitam, deoarece simţ�eam că presupoziţ�ia
ce o î�nsoţ�ea era că oamenii erau dependenţ�i de mine pentru a le
crea schimbarea — lucru care nu le-ar fi oferit vreodată putere. Din
moment ce eu cred că noi toţ�i trebuie să fim responsabili de propria
schimbare, am evitat această metaforă.
Totuş� i, î�n cele din urmă, î�ntr-una din zile mi-am dat seama. „Eu
sunt un antrenor”, m-am gândit. Ce este un antrenor? Pentru mine,
un antrenor este o persoană care este prietenul tău, cineva căruia

chiar î�i pasă de tine. Un antrenor î�ş�i ia angajamentul să te ajute să fii
cât mai bun cu putinţ�ă. Un antrenor te va provoca, nu te va lăsa de
capul tău. Antrenorii au cunoaş� tere ş� i experienţ�ă deoarece ei au
trecut prin asta anterior. Ei nu sunt mai buni decât oamenii pe care
î�i instruiesc (asta a î�nlăturat nevoia mea de a fi perfect pentru oa-
menii pe care î�i „î�nvăţ�am”). De fapt, este posibil ca oamenii pe care
î�i î�ndrumă să aibă talente naturale superioare faţ�ă de ale lor. Dar,
deoarece antrenorii ş� i-au concentrat puterea î�ntr-un domeniu spe-
cific timp de ani î�ntregi, ei te pot î�nvăţ�a una sau două distincţ�ii care
î�ţ�i pot transforma imediat performanţ�a, î�n doar câteva clipe.
Uneori, antrenorii te pot î�nvăţ�a informaţ�ii noi, strategii ş� i de-
prinderi noi; ei î�ţ�i arată cum să obţ�ii rezultate măsurabile. Uneori,
un antrenor nici măcar nu te î�nvaţ�ă ceva nou, dar î�ţ�i aminteş� te ce
trebuie să faci la momentul potrivit ş� i te determină să faci lucrul
acela. M-am gândit: „Î�n realitate, eu sunt un antrenor pentru succes.
Eu ajut oamenii să se pregătească pentru a obţ�ine ceea ce vor cu
adevărat, mai repede ş� i mai uş� or.” Ş� i toată lumea are nevoie de un
antrenor, indiferent că este vorba de un director de vârf, de un stu-
dent cu licenţ� ă, de o casnică, de o persoană fără adăpost sau de
preş� edintele Statelor Unite! De î�ndată ce am î�nceput să o utilizez,
această metaforă a î�nceput să-mi schimbe imediat felul î�n care mă
simţ�eam î�n legătură cu mine î�nsumi. M-am simţ�it mai puţ�in stresat,
mai relaxat; m-am simţ�it mai aproape de oameni. Nu trebuia să fiu
„perfect” sau „mai bun.” Am î�nceput să mă distrez mai mult ş� i efec-
tul meu asupra oamenilor a devenit de câteva ori mai mare.
O METAFORĂ ŢI-AR PUTEA SALVA VIAŢA

Doi oameni pe care eu ş� i Becky avem privilegiul de a-i număra prin-
tre prietenii noș� tri sunt Martin ş� i Janet Sheen. Ei sunt căsătoriţ�i de
aproape treizeci de ani ş� i unul dintre lucrurile pe care le respect cel
mai mult la ei doi este sprijinul absolut pe care ş� i-l acordă reciproc,
familiei lor ş� i oricui are nevoie. Publicul larg ș� tie că Martin este un
filantrop dedicat, dar nu are idee cât de multe lucruri fac el ş� i Janet
pentru ceilalţ�i zilnic. Aceş� ti doi oameni sunt definiț�ia integrităț�ii.
Metafora lor pentru umanitate este aceea a „unei singure familii
uriaş� e”, ş� i prin urmare, ei simt cea mai adâncă preocupare ş� i com-
pasiune chiar ş� i pentru cei complet necunoscuţ�i.
Î�mi amintesc când Martin mi-a î�mpărtăş� it povestea emoţ�ionantă
despre cum i s-a schimbat viaț�a, cu ani î�n urmă, î�n timp ce juca î�n
Apocalypse Now (Apocalipsul acum). Î�nainte de asta, el privise viaţ�a
ca pe ceva de care trebuia să se teamă. Acum o vede ca pe o provocare
care î�l intrigă. De ce? Noua sa metaforă este că viaţa reprezintă un
mister. El iubeş� te misterul de a fi o fiinţ�ă umană, uimirea ş� i sentimen-
tul posibilităţ�ii care i se dezvăluie cu experienţ�ele sale de fiecare zi.
Ce i-a schimbat metafora? Durerea intensă. Apocalypse a fost
turnat î�n adâncul junglelor din Filipine. Programul de filmări era de
obicei de luni până vineri ş� i, de regulă, vineri seara Martin ş� i Janet
făceau drumul de două ore ş� i jumătate cu maş� ina pentru „o retrage-
re” de weekend î�n Manila. Totuş� i, î�ntr-un weekend, Martin a trebuit
să rămână pentru o filmare suplimentară sâmbătă dimineaţ�a. (Janet
se angajase deja că va merge î�n oraş� să cumpere un ochi de sticlă
pentru un membru al echipei care era atât de sărac, î�ncât nu-ş� i pu-
tea cumpăra singur, aş� a că ea a plecat î�nainte.) Î�n noaptea aceea,
Martin s-a trezit singur, sucindu-se ș� i foindu-se î�n pat, transpirând
abundent ş� i suferind de o durere intensă. Deja, dimineaţ�a, el î�nce-
puse să aibă un atac de cord teribil. Părţ�i ale corpului î�i amorț�iseră
ș� i-i paralizaseră. A căzut pe jos ş� i, numai puterea voinț�ei l-a ajutat
să se târască afară pe uş� ă ş� i să strige după ajutor. Zăcând acolo, pe
pământ, el a spus că a văzut realmente moartea cu ochii. Deodată,
totul i s-a părut calm ş� i liniș� tit. Se putea vedea pe sine trecând pe
suprafaţ�a lacului ş� i a apei din depărtare. Ș� i-a spus î�n sinea lui: „Aha,
deci asta se î�ntâmplă când mori”, ş� i exact î�n clipa aceea ş� i-a dat sea-
ma că el nu se temea de moarte, că în realitate lui îi fusese teamă de
viaţă! Î�n clipa aceea, el a î�nţ�eles că î�nsăş� i viaţ�a era adevărata provo-
care. Instantaneu, a luat hotărârea să trăiască. El ş� i-a mobilizat fie-
care strop de energie pe care î�l mai avea, î�ntinzând mâna ca să
apuce puţ�ină iarbă. Cu o atenţ�ie totală, el a adus-o î�ncetiş� or spre

nas. Abia dacă putea să simtă ceva. Î�n clipa î�n care a mirosit iarba,
durerea a revenit ş� i el a ş� tiut că este î�n viaţ�ă. A continuat să lupte.
Când a fost descoperit de membrii echipei, aceş� tia erau siguri
că va muri. Atât expresiile de pe chipurile lor, cât ş� i comentariile lor
l-au făcut pe Martin să se î�ndoiască de capacitatea sa de a supravie-
ţ�ui. A î�nceput să-ş� i piardă forţ�a. Dându-ş� i seama că nu avea timp, cel
mai bun pilot din echipa Apocalypse ş� i-a riscat viaţ�a ş� i a zburat oblic
cu elicopterul pe un vânt de 55-75 de kilometri pe oră pentru a-l
aduce la spitalul din oraş� . După ce au ajuns, el a fost aş� ezat pe o
brancardă ş� i adus la urgenţ�e, unde a continuat să primească din jur
atât mesaje subliminale, cât ş� i directe că avea să moară. Devenea
din ce î�n ce mai slab cu fiecare clipă. Apoi a venit Janet. Tot ce auzise
ea era că el suferise o insolaţ�ie, dar apoi doctorii au informat-o de
gravitatea situaţ�iei. Ea a refuzat să accepte asta — ş� tia că Martin
avea nevoie de putere; ea ş� tia de asemenea că trebuia să î�ntrerupă
atât tiparul lui de teamă, cât ş� i pe al ei. A acţ�ionat imediat ş� i a reali-
zat totul cu o singură frază. Când el a deschis ochii, ea i-a aruncat un
zâmbet larg ș� i i-a spus: „E doar un film, iubitule! E doar un film!”
Martin a spus că î�n clipa aceea a ş� tiut că va supravieţ�ui ş� i a î�nceput
să se vindece. Ce metaforă grozavă! Brusc, problema nu părea atât
de gravă — era un lucru căruia putea să-i facă faţ�ă. Mesajul sugerat
a fost acesta: „Cu siguranţ�ă că nu merită să faci un atac de cord din
cauza unui film”, dar cred de asemenea că, subliminal, metafora
mergea mai adânc. Până la urmă, durerea pe care o simţ�i când faci
un film nu dăinuie niciodată. Nu este adevărată ş� i la un moment dat
regizorul va spune „Stop!” Faptul că Janet a folosit această î�ntreru-
pere genială de tipar, această metaforă, de una singură, l-a ajutat pe
Martin să-ş� i canalizeze resursele ş� i până î�n ziua de astăzi el crede că
asta i-a salvat viaţ�a.
Metaforele nu ne afectează doar ca indivizi; ele ne afectează de
asemenea comunitatea ş� i lumea. Metaforele pe care le adoptăm
cultural ne pot modela percepţ�iile ş� i acţ�iunile — sau lipsa acţ�iunii.
Î�n ultimele câteva decenii, î�n acelaş� i timp cu î�nceputul misiunilor
pe Lună, noi am î�nceput să adoptăm metafora „Navei Spaţ�iale Pă-

mânt”. Deş� i această metaforă suna grozav, nu a funcţ�ionat bine de
fiecare dată pentru a crea un răspuns emoţ�ional la confruntarea cu
provocările noastre ecologice. De ce? Este greu să devii emoţ�ionat
de o navetă spaţ�ială; este disociat. Compară asta cu sentimentele
create de metafora „Mama Pământ”. Cât de diferit te-ai simţ�i î�n legă-
tură cu apărarea „mamei” tale î�n comparaţ�ie cu a menţ�ine o „navă
spaţ�ială” curată? Piloţ�ii ş� i marinarii î�ş�i descriu adeseori avioanele ş� i
navele ca pe femei frumoase. Ei spun: „Ea este o frumuseţ�e.” De ce
nu spun ei „El este o frumuseţ�e?” Pentru că probabil că ar fi mult
mai duri cu avionul sau cu nava aceea dacă ar crede că este vreun
tip mare ş� i gras cu numele de Joe ş� i nu o prinţ�esă elegantă ş� i atrăgă-
toare alunecând prin aerul sau apa strălucitoare.
Noi utilizăm î�n mod constant metafora î�n timpul războiului.
Care a fost numele primei părţ�i a operaţ�iunii din Războiul din Golful
Persic? Î� nainte de declararea războiului, aceasta se numea „Ope-
raţ�iunea Scutul Deş� ertului”. Dar imediat ce ordinul de luptă a fost
dat, Operaţ�iunea Scutul Deş� ertului a devenit „Furtună î�n Deş� ert.”
Gândeş� te-te la felul î�n care acea singură schimbare de metaforă a
schimbat brusc sensul experienţ�ei pentru toată lumea. Î�n loc să-i
apere pe ceilalţ�i arabi de Saddam Hussein, î�n cuvintele generalului
Norman Schwarzkopf, trupele au devenit „furtuna libertăţ�ii”, mătu-
rând forţ�ele de ocupaţ�ie irakiene din Kuweit.
O cortină de fier s-a lăsat peste continent.

— Winston Churchill
Gândeş� te-te cât de radical s-a schimbat faţ�a Europei de Est doar î�n
ultimii câţ�iva ani. „Cortina de Fier” era o metaforă care a modelat
viaţ�a de după al Doilea Război Mondial vreme de decenii, iar Zidul
Berlinului a servit drept simbol pentru bariera impresionantă care
î�mpărţ�ea toată Europa. Când Zidul Berlinului s-a prăbuş� it î�n noiem-
brie 1989, s-a dărâmat ceva mai mult decât o simplă zidărie. Distru-
gerea acelui simbol a furnizat imediat o nouă metaforă care a
schimbat crezurile unor mulţ�imi de oameni î�n legătură cu ceea ce

era posibil î�n timpul vieţ�ii lor. De ce s-au distrat oamenii atât de tare
dărâmând un zid vechi ş� i ruinat, când existau numeroase porţ�i prin
care puteau să treacă? Pentru că dărâmarea zidului era o metaforă
universală pentru posibilitate, libertate ş� i forţ�are a barierelor.
POTRIVEȘTE CUVÂNTUL CU FAPTA

Să fii conş� tient de puterea vastă conţ�inută î�n metafore include cu-
noaş� terea felului î�n care să le foloseş� ti î�ntr-un context adecvat. Difi-
cultatea este că o mulţ�ime de oameni au metafore care î�i ajută î�n
profesiile lor, dar care le creează probleme acasă. Cunosc o avocată
care s-a surprins pe sine î�ncercând să aplice acasă exact acele me-
tafore adversative care î�i erau atât de utile la serviciu. Soţ�ul ei î�nce-
pea o conversaţ� i e complet nevinovată cu ea ş� i apoi se trezea
simț�indu-se î�n boxa martorilor, interogat î�n contradictoriu! Asta nu
funcţ� ionează prea bine î�ntr-o relaţ� ie personală, nu-i aş� a? Sau să
presupunem că cineva este un ofiţ�er de poliţ�ie complet dedicat pro-
fesiei. Dacă el nu-ş� i poate lăsa munca la o parte atunci când ajunge
acasă, oare nu crezi că ar putea să se uite tot timpul după alte per-
soane care î�i î�ncalcă standardele?
Unul dintre cele mai bune exemple de metaforă inadecvată este
un bărbat care era atât de disociat, î�ncât soţ�ia ş� i copiii săi nu sim-
ţ�eau niciun fel de conexiune cu el. Î�i deranja că el nu-ş� i exprima ni-
ciodată adevăratele sentimente ş� i că părea să-i dirijeze tot timpul.
Ş� tii ce meserie avea? El era un controlor de trafic aerian! Trebuia să
fie detaş� at î�n timpul serviciului. Chiar dacă exista o urgenţ�ă, el tre-
buia să-ş� i păstreze vocea calmă astfel î�ncât să nu-i alarmeze pe pi-
loţ� ii pe care î�i dirija. Atitudinea aceea disociată mergea bine î�n
turnul de control, dar nu ș� i acasă. Ai grijă să nu aduci metaforele
care sunt potrivite î�ntr-un context, cum ar fi mediul î�n care lucrezi,
î�ntr-un context incompatibil, cum ar fi felul î�n care relaţ�ionezi cu
familia ş� i prietenii tăi.
Care sunt câteva dintre metaforele pe care oamenii le au pentru

relaţ�iile lor personale? Unii numesc persoana cu care se află î�ntr-o
relaţ�ie „babalâcul” sau „scorpia bătrână”. Alţ�ii î�i numesc „dictato-
rul”, „povara insuportabilă”, „ş� eful de temniţ�ă.” O femeie chiar ş� i-a
numit soţ�ul „Prinţ�ul Î�ntunericului”! Care ar fi câteva alternative mai
î�nsufleț�itoare? Mulţ�i oameni î�ş�i numesc perechea „iubitul”, „jumăta-
tea lor mai bună”, „tovarăş� ul lor de viaţ�ă”, „colegul lor de echipă”,
„sufletul lor pereche.” Apropo, până ş� i schimbarea unei nuanţ� e
uş� oare a unei metafore va schimba felul î�n care percepi relaţ�ia. S-ar
putea să nu fii pasionat de un „partener”, dar cu siguranţ�ă că ai fi de
„iubitul” tău.
Crezi că metaforele pe care le foloseş� ti pentru a-ţ�i reprezenta
relaţ�ia, atât ţ�ie î�nsuţ�i, cât ş� i celorlalţ�i, ar afecta felul î�n care voi rela-
ţ�ionaţ�i unul cu celălalt? Sigur că da! O doamnă care a venit la un
seminar Întâlnire cu destinul s-a referit continuu la soţ�ul ei ca la
„nesimţ�itul ăsta cu care sunt” ş� i am remarcat că de fiecare dată când
vorbea despre ea, el o numea „iubirea” vieţ�ii sale sau „jumătatea lui
mai bună” sau „darul lui de la Dumnezeu”. Când i-am scos î�n eviden-
ț�ă acest lucru, ea a fost ş� ocată deoarece este o femeie foarte iubitoa-
re care nu ş� i-a dat seama cât de toxice pot fi metaforele pe care
cineva le adoptă cu uş� urinţ�ă. Î�mpreună, noi am ales metafore mai
adecvate pentru relaţ�ia ei cu soţ�ul său.
Una dintre cele mai î�nsufleț�itoare metafore globale care m-a
ajutat î�n momente dificile este o poveste spusă de numeroş� i oratori
de dezvoltare personală. Este povestea simplă a tăietorului de piatră.
Cum face un tăietor de piatră să desprindă un bloc uriaş� ? El î�ncepe cu
un ciocan mare ş� i loveş� te blocul cât de tare poate. Prima dată când î�l
loveş� te acesta nu are nicio zgârietură, nicio aş� chie — nimic. El trage
î�napoi ciocanul ş� i loveş� te iar ş� i iar — de 100, 200, 300 de ori, fără să
zgârie ceva măcar.
După tot acest efort, este posibil ca blocul să nu arate nici mă-
car cea mai subtilă fisură, dar el continuă să lovească. Din când î�n
când, oamenii trec pe lângă el ş� i râd de el pentru că perseverează
când este evident că acţ�iunile lui nu au niciun efect. Dar un tăietor
de piatră este foarte inteligent. El ş� tie că, doar pentru că nu vezi

rezultatele imediate ale acţ�iunilor tale din prezent, asta nu î�nseam-
nă că nu faci progrese. El continuă să lovească î�n diferite puncte î�n
piatră, iar ş� i iar, ş� i la un moment dat — poate după 500 sau 700, sau
chiar 1004 lovituri — din piatră nu mai sar aş� chii, ci aceasta se
sparge literalmente î�n două. Oare această lovitură singulară este
cea care a spart piatra? Desigur că nu. A fost presiunea continuă ş� i
constantă aplicată provocării din faţ� a sa. Pentru mine, aplicarea
consistentă a disciplinei CANI! este ciocanul care poate sparge ori-
ce bolovan care blochează drumul spre progresul tău.
TOT CE-MI DORESC DE CRĂCIUN ESTE…
Unul dintre prietenii mei, care evident că nu are copii, îi numea pe

aceştia „vomitători.” Îţi poţi închipui cum reacţionau copiii faţă de el
câtă vreme păstra acea metaforă? Totuşi, de curând, el s-a înscris pen-
tru a obține un post de Moş Crăciun într-un magazin universal — câţiva
dintre noi am pus asta la cale şi a trebuit să o facă — aşa că a avut parte
de sute de „vomitători” care au venit şi i-au stat pe genunchi. Ei bine, acea
experienţă i-a oferit o perspectivă complet nouă asupra copiilor şi i-a
schimbat metafora pentru totdeauna. Acum îi numeşte „drăgălăşenii”!
Crezi că asta a schimbat felul lui de a gândi? Poţi să fii sigur. Faptul că îţi
numeşti copiii „neastâmpăraţi” nu te face de obicei să vrei să îi îngri-
jeşti bine sau să îi educi. Asigură-te că ai metafora corectă care te ajută
să te descurci cu copiii tăi — nu uita, ei te ascultă şi învaţă de la tine.
Cu ani î�n urmă, unul dintre primii mei mentori, Jim Rohn, m-a
ajutat să-mi privesc viaţ�a î�ntr-un fel nou, gândind î�n termenii meta-
forei anotimpurilor. Adeseori, când lucrurile par să fie mohorâte,
oamenii î�ş�i spun: „Asta are să dureze pentru totdeauna”. Î�n loc de
asta, eu spun, „Viaţa are anotimpurile ei ş� i chiar acum î�nfrunt
iarna.” Lucrul grozav este că, dacă adopţ�i această metaforă, ce ur-
mează de fiecare dată după iarnă? Primăvara! Soarele iese la iveală,
nu mai î�ngheţ� i de frig ş� i brusc poţ� i sădi seminţ� e noi. Î� ncepi să
observi toată frumuseţ�ea naturii, noua viaţ�ă ş� i creş� terea. Apoi vine
vara. Este torid, î�ţ�i î�ngrijeș� ti micile tale plante ş� i ai grijă ca ele să nu
fie pârjolite de soare. Apoi urmează toamna când ai ocazia să î�ţ�i
culegi roadele. Uneori lucrurile nu merg cum trebuie — poate că o
furtună cu grindină î�ţ�i distruge recolta. Dar dacă ai î�ncredere î�n ci-
clul anotimpurilor, ş� tii că vei primi î�ncă o ş� ansă.
Un exemplu grozav al puterii metaforelor de a transforma viaţ�a
cuiva mi-a fost oferit de cineva î�ntr-unul din seminarele mele Întâl-
nire cu destinul. Porecla sa era „Maestro”. (De fiecare dată le cer
oamenilor să aleagă un nume pentru ei î�nş� iş� i, care să fie o metaforă
pentru felul î�n care vor să fie trataţ�i î�n timpul weekendului. Până ş� i
acest exerciţ�iu simplu poate crea unele schimbări interesante î�n
oameni, î�n timp ce ei î�ncep să se ridice la î�nălţ�imea noii lor „etichete.”
Cât de diferit crezi că te-ai comporta dacă numele tău ar fi „Fulger”,
„Iubire”, „Dansatorul” sau „Vrăjitorul”?) Maestro era un om minunat
care avea cu 77 de kilograme peste greutatea normală. Pe măsură
ce am lucrat cu el, mi-a fost clar că acesta asocia faptul de a fi gras
cu a fi spiritual. Convingerea sa era că dacă eş� ti realmente supra-
ponderal, atunci doar persoanele spirituale vor depune efortul să
ajungă la tine, deoarece ei ar fi singurii oameni care nu ar fi dezgus-
taţ�i de grăsimea ta. Oamenii sinceri ar î�ncerca să ajungă la el; per-
soanele superficiale, nespirituale, ar fi atât de dezgustate, î�ncât el
nu ar ajunge niciodată să aibă de a face cu ele. Mi-a spus: „Ş� tiu că nu
are niciun fel de sens, dar eu am impresia că este adevărat că dacă
eş� ti gras, eş� ti cu adevărat spiritual. La urma urmei, gândeş� te-te la
toţ�i acei guru graş� i din jurul lumii. Cred că Dumnezeu î�i iubeş� te pe
grăsani.”
Eu am zis: „Bine, eu cred că Dumnezeu î�i iubeş� te pe toţ�i… dar
cred că pe graş� i î�i î�nfige î�ntr-o ț�epuș� ă pentru frigărui ş� i î�i frige dea-
supra iadului!” Ar fi trebuit să-i vezi faţ�a! Bine, desigur că nu cred
asta, dar asta a fost o î�ntrerupere majoră de tipar care a creat o
imagine destul de intensă î�n mintea lui. Apoi l-am î�ntrebat: „Cu ce
se aseamnănă corpul tău?” El a zis: „Cu nimic, este doar un vehicul.”
I-am spus: „Este un vehicul de calitate?” Mi-a răspuns: „Nu are
importanţ�ă dacă este un vehicul de calitate atâta vreme cât te duce

acolo unde vrei să ajungi.”
Î�n mod evident, era timpul pentru o schimbare de metaforă. El
era deja o frumoasă fiinţ�ă spirituală aş� a că l-am ajutat să adopte o
nouă metaforă care să se alinieze cu propriile sale crezuri. L-am
î�ntrebat cum ş� i-ar trata corpul dacă ş� i-ar da seama că nu este doar
un vehicul care î�l purta î�n diferite locuri, ci era în realitate templul
sufletului său. Î�n clipa aceea a dat din cap ş� i se vedea că el credea, cu
adevărat, că asta era trupul său. Prin această singură ş� i simplă mo-
dificare a percepţ�iei, el a realizat, î�n clipa aceea, toate schimbările
necesare î�n regulile sale inconş� tiente referitoare la ce să mănân-
ce, când să mănânce, cum să mănânce ş� i cum să-ş� i trateze corpul.
O metaforă globală a schimbat aproape tot ceea ce gândise vreo-
dată î�n legătură cu corpul său.
Tu cum te-ai comporta faţ� ă de un templu? Ai trânti cantităţ� i
enorme de mâncare grasă ş� i unsuroasă î�n el? Recent descoperitul
sentiment de veneraţ�ie al lui Maestro pentru corpul său l-a trans-
format. Î�n momentul î�n care scriu aici, au trecut ş� ase luni de când a
luat parte la seminar ş� i a pierdut deja 59 de kilograme adoptând pur
şi simplu această singură metaforă ş� i trăind după ea î�n absolut fie-
care zi. A devenit metafora comună care î�i influenţ�ează gândirea ş� i
acţ�iunile. Acum, când merge să cumpere alimente, el se î�ntreabă î�n
sinea lui: „Aş� pune asta î�ntr-un templu?” Rareori, când se surprinde
mergând pe culoarul din supermarket care include tot acel junk-food
pe care obiş� nuia să-l mănânce, doar î�ş�i î�nchipuie că are corpul î�ntr-o
frigăruie deasupra iadului, iar imaginea este suficientă ca să-l facă
să părăsească imediat acel culoar! De asemenea, Maestro obiş� nuia
să asculte muzică atât de tare, î�ncât toţ�i cei din jurul său î�ş�i făceau
griji că î�ş�i va afecta timpanele. Acum el nici măcar nu mai ascultă
aceeaş� i muzică, spunând că „Eu vreau să am grijă de templul meu”.
Acum î�ţ�i este clară puterea incredibilă a metaforelor globale de a
schimba simultan aproape orice domeniu al vieţ�ii tale?
METAMORFOZA DE LA OMIDĂ
LA FLUTURE
Î�ntr-o zi, când fiul meu Joshua avea î�n jur de ş� ase sau ş� apte ani, a
venit acasă plângând isteric deoarece unul dintre prietenii săi căzuse
de pe un echipament de pe terenul de joacă de la ş� coală ş� i murise.
M-am aş� ezat lângă Josh ş� i i-am spus: „Dragule, ş� tiu cum te simţ�i. Î�ţ�i
este dor de el ş� i este normal să ai sentimentele astea. Dar ar trebui
să î�nţ�elegi de asemenea că te simţ�i aș� a pentru că eş� ti o omidă.” El a
zis: „Ce?” Î�i spărsesem puţ�in tiparul. I-am spus: „Tu gândeş� ti ca o
omidă.” M-a î�ntrebat ce vreau să spun.
„Există un punct”, am zis eu, „î�n care majoritatea omizilor cred
că au murit. Ele cred că viaţ�a s-a sfârș� it. Când se î�ntâmplă asta?” El
a zis: „A, da, atunci când chestia aia î�ncepe să se î�nfăş� oare î�n jurul
lor.” „Mda”, am spus eu, „destul de curând, omida este î�nfăş� urată î�n
coconul ei, î�ngropată î�n toată chestia aia. Ş� i ş� tii ceva? Dacă ai des-
chide coconul, n-ai mai găsi omida acolo. Nu este decât terciul ăla ş� i
chestia aia lipicioasă ş� i restul. Ş� i majoritatea oamenilor, inclusiv
omida, cred că ea moare. Dar, î�n realitate, ea î�ncepe să se transforme.
Î�nţ�elegi? Trece de la ceva la altceva. Ş� i destul de curând, ce devine
ea?” Ş� i el a spus: „Un fluture.”
L-am î�ntrebat: „Celelalte omizi mici de pe jos pot să vadă că
omida a devenit fluture?” „Nu”, mi-a răspuns el. Am continuat: „Ş� i ce
face o omidă atunci când iese din cocon?” „Zboară”, a spus Joshua.
„Da, iese afară ş� i lumina soarelui î�i usucă aripile ş� i zboară. Este
chiar mai frumoasă decât atunci când era omidă. Este mai mult sau
mai puţ�in liberă?” „Este mult mai liberă”, a spus Joshua. Iar eu l-am
î�ntrebat: „Crezi că se va distra mai mult?” „Da”, a spus el, „are mai
puţ�ine picioare care să o obosească!” Ş� i eu i-am spus: „Aş� a este, are
mai puț�ine. Nu mai are nevoie de picioare; are aripi. Eu cred că pri-
etenul tău are aripi acum.”
„Vezi tu, nu ţ�ine de noi să hotărâm când se transformă cineva î�n
fluture. Noi credem că nu este corect, dar cred că Dumnezeu ş� tie
mai bine când a venit clipa potrivită. Acum este iarnă ş� i tu ai vrea să
fie vară, dar Dumnezeu are un plan diferit. Uneori, trebuie pur ş� i
simplu să avem î�ncredere că Dumnezeu ş� tie cum să facă fluturi mai
bine decât noi. Ş� i că atunci când suntem omizi, uneori nici nu ne
dăm seama că există fluturi deoarece ei sunt sus, deasupra noastră
— dar poate că ar trebui doar să ne amintim că ei sunt acolo.” Ş� i
Joshua a zâmbit, m-a î�mbrăţ�iş� at bucuros ş� i a spus: „Sunt sigur că e
un fluture tare frumos.”
Metaforele pot schimba sensul pe care î�l asociezi cu orice, pot
schimba lucrurile pe care le asociezi durerii ş� i plăcerii ş� i î�ț�i pot
transforma viaţ�a tot atât de eficace pe cât o face limbajul. Alege-le
cu atenţ�ie, alege-le inteligent, alege-le astfel î�ncât să î�ţ�i adâncească
ş� i să î�ţ�i î�mbogăţ�ească propria experienţ�ă a vieţ�ii ş� i pe cea a oameni-
lor la care ţ�ii. Devino un „detectiv de metafore”. De fiecare dată când
auzi pe cineva folosind o metaforă care introduce limite, intervino
pur ş� i simplu, sparge-i tiparul ş� i oferă una nouă. Fă asta pentru cei-
lalţ�i ş� i fă-o pentru tine î�nsuţ�i.
Aş� a că î�ncearcă următorul exerciţ�iu:

1. Ce este viaţa? Scrie metaforele pe care le-ai ales deja:
„Viaţ�a seamănă cu…” ce? Fă un brainstorming cu toate lucrurile la
care te poţ�i gândi pentru că probabil că ai mai mult de o singură
metaforă pentru viaţ�ă. Când te afli î�ntr-o stare î�n care simț�i că nu ai
resurse, probabil că o numeş� ti o luptă sau un război, iar când eş� ti
î�ntr-o dispoziţ�ie bună, poate că te gândeş� ti la ea ca la un dar. Scrie-le
pe toate. Apoi examinează-ţ�i lista ş� i î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Dacă
viaţ�a este aş� a ş� i aş� a, ce î�nseamnă asta pentru mine?” Dacă viaţ�a este
sacră, ce î�nseamnă asta? Dacă viaţ�a este un vis, ce î�nseamnă asta?
Dacă î�ntreaga lume este o scenă, ce î�nseamnă asta? Fiecare dintre
metaforele tale aduce putere ş� i limitează. „Î�ntreaga lume e o scenă”
poate să fie ceva grozav pentru că î�nseamnă că poţ�i merge acolo,
poţ�i face diferenţ�a ş� i poţ�i fi auzit. Dar poate să î�nsemne de aseme-
nea că tu eş� ti cineva care joacă tot timpul un rol, î�n loc să-ţ�i î�mpăr-
tăş� eş� ti sentimentele adevărate. Aş� a că priveş� te cu atenţ� i e la
metaforele pe care ţ� i le-ai pus la dispoziţ� ie ţ� ie î�nsuţ� i. Care sunt

avantajele ş� i dezavantajele lor? Ce metafore noi ar putea să-ţ�i placă
să aplici î�n viaţ�a ta pentru a te simţ�i mai fericit, mai liber ş� i mai
puternic?
2. Fă o listă cu toate metaforele pe care le asociezi relaţii-
lor sau căsătoriei. Acestea oferă putere sau te privează de putere?
Nu uita, doar percepț�ia conş� tientă î�ţ�i poate transforma metaforele,
deoarece creierul tău î�ncepe să spună: „Asta nu funcţ� ionează —
asta este ridicolă!” Ş� i poţ� i adopta o nouă metaforă cu uş� urinţ� ă.
Frumuseţ�ea acestei tehnologii stă î�n faptul că este atât de simplă.
3. Alege un alt sector al vieţii tale care te afectează cel mai
mult — indiferent că este vorba de afacerea ta, de părinţ�ii tăi, de
copiii tăi, de capacitatea ta de a î�nvăţ�a — ş� i descoperă-ţ�i metaforele
pentru acest domeniu. Scrie aceste metafore ş� i examinează-le efec-
tul. Scrie: „Î� nvăț�atul seamănă cu joaca.” Dacă studiul este pentru
tine ca o „extracț�ie dentară”, î�ţ�i poţ�i imagina durerea pe care ţ�i-o
provoci singur! Aceasta este o metaforă numai bună de schimbat, ș� i
asta chiar acum! Iarăş� i, observă consecinţ�ele pozitive ş� i pe cele ne-
gative ale fiecăreia dintre metaforele tale. Explorarea lor poate crea
alternative noi pentru viaţ�a ta.
4. Creează metafore noi şi mai însuflețitoare pentru fiecare
dintre aceste sectoare. Hotărăş� te să te gândeș� ti la viaţ�ă de acum
î�nainte comparând-o cu cel puţ�in patru sau cinci lucruri noi, pentru
î�nceput. Viaţ�a nu este un război. Viaţ�a nu este un test. Viaţ�a este un
joc, viaţ�a este un dans, viaţ�a este sacră, viaţ�a este un dar, viaţ�a este
un picnic — indiferent care dintre acestea creează cea mai mare
intensitate emoţ�ională pozitivă pentru tine.
5. În cele din urmă, hotărăşte că vei trăi cu aceste metafore
noi şi însuflețitoare pe parcursul următoarelor treizeci de zile.
Te invit să permiţ�i strălucirii noilor tale metafore „să-ţ�i cucerească

inima” ş� i să te facă să te simţ�i de parcă ai „pluti” până ajungi î�n „Al
Nouălea Cer”. Câtă vreme te afli „î�n culmea fericirii”, poţ�i privi î�n jos
la „cei care n-au grija zilei de mâine” ş� i să „te bucuri nespus”, ş� tiind
că această cantitate de fericire pe care o simţ�i î�n clipa aceasta este
doar „vârful aisbergului”. Preia acum controlul asupra metaforelor
tale şi creează o lume nouă pentru tine însuţi: o lume a posibi-
lităţii, a bogăţiei, a uimirii şi a bucuriei.
După ce ai ajuns să stăpâneş� ti arta creativă a făuririi de metafore,
a vocabularului transformator ş� i a adresării de î�ntrebări î�nsufleț�itoa-
re, eş� ti pregătit să valorifici…
11
CELE ZECE EMOŢ� II
ALE PUTERII
Fără emoţie nu poate exista o transformare
a întunericului în lumină şi a apatiei în mişcare.
— Carl Jung
Aş� vrea să-ţ�i fac cunoş� tinţ�ă cu un tip pe nume Walt. Walt este o fiin-
ţ�ă umană bună ş� i cumsecade care î�ncearcă mereu să facă ceea ce
trebuie. El î�ş�i organizează viaţ�a la perfecţ�ie: totul se află la locul său
ş� i î�n ordinea corectă. Î� n cursul săptămânii el se trezeş� te exact la
6:30, face un duş� ş� i se bărbiereş� te, bea puţ�ină cafea, î�ş�i ia cutia cu
mâncare î�n care se află nelipsitul senviş� bologna ş� i Twinkies ş� i iese
pe uş� ă la 7:10 pentru a petrece patruzeci ş� i cinci de minute î�n trafic.
El ajunge la biroul său până la 8:00, acolo se aş� ază ş� i face aceeaş� i
muncă pe care a făcut-o î�n ultimii douăzeci de ani.
La 5:00 pleacă acasă, desface capacul de la „o bere rece” ş� i ia
telecomanda. O oră mai târziu soţ�ia sa vine ş� i ea acasă ş� i hotărăsc
dacă să mănânce rămăş� iţ�e sau să pună o pizza la microunde. După
cină, el se uită la ş� tiri î�n timp ce soţ�ia sa î�i face baie copilului ş� i î�l duce
la culcare. La 9:30 cel mai târziu se duce la culcare. Î�n weekenduri
trebăluieș� te prin curte, î�ș�i î�ntreţ�ine maş� ina ş� i doarme până târziu.
Walt ş� i noua sa soţ�ie sunt căsătoriţ�i de trei ani ş� i chiar dacă el nu ar
descrie relaţ�ia lor ca fiind tocmai „î�nflăcărată de pasiune”, aceasta
este tihnită — chiar dacă î�n ultima vreme pare să repete o mulţ�ime
din tiparele primei sale căsătorii.
Cunoş� ti pe cineva exact ca Walt? Poate că este cineva pe care î�l

cunoş� ti intim — cineva care nu î�nfruntă niciodată abisurile devas-
tării sau disperării cumplite, dar care nici nu gustă î�nălţ�imile pasiu-
nii ş� i bucuriei. Am auzit spunându-se că singura diferenţ�ă dintre un
ş� anţ� ş� i un mormânt este de câţ�iva metri ş� i, cu mai mult de un secol
î�n urmă, Thoreau observa că „Marea masă de oameni î�ş�i duce viaţ�a
î�ntr-o disperare tăcută.” Pe măsură ce intrăm î�n noul secol, fraza
aceasta este, din păcate, mai aplicabilă ca niciodată. Dacă există
vreun lucru pe care l-am observat î�n nenumăratele scrisori pe care
le-am primit de când am scris Putere nemărginită, acela este preva-
lenţ�a copleş� itoare a acestui tip de disociere î�n vieţ�ile oamenilor —
ceva care „s-a î�ntâmplat” pur ş� i simplu din dorinţ�a lor de a evita
durerea — ş� i setea cu care prind fiecare ocazie de a se simţ�i mai vii,
mai pasionali, mai electrizaţ�i. Din perspectiva mea, î�n vreme ce că-
lătoresc î�n jurul lumii, cunoscând oameni din toate categoriile sociale
ş� i „luând pulsul” a sute de mii de indivizi, cu toţ�ii părem să î�nţ�ele-
gem, instinctiv, riscul unei „monotonii” emoţ� ionale ş� i căutăm cu
disperare moduri de a ne face inimile să bată din nou.
Atât de mulţ�i oameni suferă sub iluzia că emoţ�iile sunt complet
î�n afara controlului lor, că acestea sunt ceva ce se produce î�n mod
spontan, ca reacţ�ie la evenimentele din vieţ�ile noastre. Adeseori ne
este groază de emoţ�ii de parcă ar fi viruş� i care ne iau î�n colimator ş� i
ne atacă atunci când suntem cel mai vulnerabili. Uneori, ne gândim
la ele ca la „veriş� orii inferiori” ai intelectului nostru ş� i le ignorăm
temeiul. Sau presupunem că emoţ�iile apar ca răspunsuri la ceea ce
ne fac sau ne spun alţ�ii. Care este elementul comun î�n toate aceste
crezuri globale? Este concepţ�ia eronată că nu avem niciun control
asupra acestor lucruri misterioase numite emoţ�ii.
Din nevoia lor de a se feri să simtă anumite emoţ�ii, oamenii vor
merge până la extreme, uneori până la ridicol. Ei vor apela la dro-
guri, alcool, mâncare î�n exces, jocuri de noroc; vor aluneca î�n depre-
sii debilitante. Pentru a evita să „rănească” o persoană iubită (sau
pentru a nu fi răniţ�i de una), ei î�ş�i vor suprima toate emoţ�iile, vor
deveni androizi emoţ�ionali ş� i, î�n cele din urmă, vor distruge toate
sentimentele de conexiune care i-au adus laolaltă de la bun î�nceput,

devastându-i î�n felul acesta pe cei pe care î�i iubesc cel mai mult.
Cred că există patru feluri elementare î�n care oamenii fac faţ�ă
emoţ�iei. Pe care dintre acestea ai folosit-o astăzi?
1. Evitarea. Toţ�i vrem să evităm emoţ�iile dureroase. Prin ur-
mare, majoritatea oamenilor î�ncearcă să evite orice situaţ�ie care ar
putea să-i ducă la emoţ�iile de care se tem — sau mai rău, unii oa-
meni î�ncearcă să nu simtă niciun fel de emoţ�ie! Dacă, spre exemplu,
se tem de respingere, ei î�ncearcă să evite orice situaţ�ie care ar putea
să ducă la respingere. Se feresc de relaţ�ii. Nu aplică pentru joburi
dificile. Abordarea emoţ�iilor î�n felul acesta reprezintă capcana su-
premă deoarece, chiar dacă evitarea situaţ�iilor negative te poate
apăra pe termen scurt, aceasta te ţ�ine la distanţ�ă chiar de dragos-
tea, intimitatea ş� i conexiunea pe care ţ�i le doreş� ti cel mai mult. Ş� i î�n
cele din urmă, nu poţ�i evita sentimentele. O abordare mult mai pu-
ternică este aceea de a î�nvăţ�a să găseş� ti sensul pozitiv ascuns î�n
acele lucruri despre care credeai cândva că sunt emoţ�ii negative.
2. Negarea. O a doua abordare î�n tratarea emoţ�iilor este strategia
negării. Oamenii î�ncearcă adeseori să se disocieze de sentimentele
lor spunând: „Nu mi se pare chiar aşa de rău.” Î�ntre timp, ei conti-
nuă să alimenteze focul dinăuntrul lor gândindu-se cât de oribil e
totul, sau cum a profitat cineva de ei, sau cum ei fac totul cum trebu-
ie, dar lucrurile ies tot prost ş� i de ce asta li se î�ntâmplă de fiecare
dată lor? Cu alte cuvinte, ei nu-ş� i schimbă niciodată focalizarea sau
fiziologia ş� i continuă să pună aceleaş� i î�ntrebări care privează de
putere. Simţ�irea unei emoţ�ii ş� i î�ncercarea de a te preface că aceasta
nu există nu face decât să creeze ş� i mai multă durere. Din nou, igno-
rarea mesajelor pe care emoţ�iile tale î�ncearcă să ţ�i le transmită nu
va ameliora lucrurile. Dacă mesajul pe care emoţiile tale încear-
că să ţi-l transmită este ignorat, emoţiile îşi vor mări pur şi
simplu amperajul; acestea se intensifică până când devii î�n cele
din urmă atent. Î�ncercarea de a-ţ�i nega emoţ�iile nu este o soluţ�ie.
Î� nţ�elegerea ş� i utilizarea lor este strategia pe care o vei î�nvăţ� a î�n
acest capitol.
3. Competiţia. Mulţ�i oameni î�ncetează să se mai lupte cu emoţ�iile

lor dureroase ş� i se hotărăsc să se complacă. Î�n loc să afle mesajul
pozitiv pe care emoţ�ia lor î�ncearcă să li-l transmită, ei o intensifică
ş� i o fac să fie chiar mai rea decât este. Acest lucru devine o „emble-
mă a curajului” ş� i î�ncep să concureze cu ceilalţ�i, spunând: „Crezi că
tu stai prost? Hai să-ţ�i spun cât de prost stau eu!” Aceasta devine la
propriu o parte din identitatea lor, un fel de a fi unic; î�ncep să fie
mândri că sunt î�ntr-o situaţ�ie mai proastă ca a tuturor. După cum î�ţ�i
poţ�i da seama, aceasta este una dintre cele mai mortale capcane
dintre toate. Această abordare trebuie evitată cu orice preţ� , doarece
devine o profeţ�ie care se î�mplineş� te singură, î�n care persoana sfâr-
ş� eş� te investind î�n faptul că se simte prost î�n mod regulat — ş� i atunci
aceasta este realmente prinsă-n capcană. O abordare mult mai pu-
ternică ş� i mai sănătoasă î�n tratarea emoţ�iilor despre care credem
că sunt dureroase este să î�nţ�elegem că acestea servesc unui ţ�el po-
zitiv, iar acesta este…
4. Învăţarea şi Utilizarea. Dacă vrei să-ţ�i faci viaţ�a să meargă,
trebuie să-ţ�i faci emoţ�iile să lucreze pentru tine. Nu poţ�i să fugi de
ele; nu poţ�i să le reduci la tăcere; nu le poţ�i bagateliza ş� i nu te poţ�i
î�nş� ela pe tine î�nsuţ�i î�n legătură cu ceea ce î�nseamnă acestea. Dar
nici nu le poţ�i permite să-ţ�i dirijeze viaţ�a. Emoţ�iile, chiar ş� i cele care
ţ�i se par dureroase pe termen scurt, seamănă î�n relitate cu o busolă
internă care î�ţ�i indică acţ�iunile pe care trebuie să le î�ntreprinzi pen-
tru a-ţ�i realiza obiectivele. Neş� tiind cum să foloseş� ti această busolă,
vei fi pentru totdeauna la mila oricărei intemperii psihice care se va
abate asupra ta.
Numeroase discipline terapeutice î�ncep de la presupunerea
eronată că emoţ�iile sunt inamicii noş� tri sau că starea noastră emo-
ţ�ională de bine î�ş�i are rădăcinile î�n trecutul nostru. Adevărul este că
noi doi putem trece de la plâns la râs î�ntr-o clipă, dacă tiparul con-
centrării noastre mentale ş� i al fiziologiei este pur ş� i simplu î�ntre-
rupt cu suficienţ�ă forţ�ă. Spre exemplu, psihanaliza freudiană caută
acele „secrete adânci ş� i î�ntunecate” din trecutul nostru pentru a
explica dificultăţ� ile noastre din prezent. Totuş� i, cu toţ� ii ş� tim că
indiferent care ar fi lucrul pe care î�l cauţ�i continuu, î�l vei găsi cu si-
guranţ�ă. Dacă tu cauţ�i î�n mod constant motivele pentru care trecu-
tul ţ� i-a paralizat prezentul sau motivul pentru care eș� ti atât de
„terminat”, atunci creierul tău se va conforma, oferindu-ţ�i referinţ�e
care să-ţ�i susţ�ină solicitarea ş� i va genera emoţ�iile negative potrivi-
te. Cât de bine ar fi dacă ai adopta credinţ�a globală că „trecutul tău
nu este egal cu viitorul tău”!
Singurul mod prin care î�ţ�i poţ�i utiliza eficace emoţ�iile este să
î�nţ�elegi că toate î�ţ�i sunt de folos. Trebuie să î�nveţ�i din emoţ�iile tale
ş� i să le foloseş� ti pentru a crea rezultatele pe care le vrei pentru o
mai bună calitate a vieţ�ii. Emoţiile pe care le-ai crezut cândva
negative sunt doar un apel la acţiune. De fapt, î�n loc să le numim
emoţ�ii negative, de aici î�nainte, î�n capitolul acesta, hai să le numim
Semnale de Acţiune. Odată ce te familiarizezi cu fiecare semnal ş� i
mesajul său, emoţ�iile tale devin aliatul, nu inamicul tău. Ele devin
prietenul tău, mentorul tău, antrenorul tău; ele te călăuzesc prin
cele mai î�nalte culmi ş� i prin cele mai demoralizatoare depresiuni.
Acţ�iunea de a î�nvăţ�a să utilizezi aceste semnale te eliberează de te-
meri ş� i î�ţ�i dă posibilitatea să ai experienţ�a î�ntregii bogăţ�ii de care
noi, oamenii, suntem capabili. Prin urmare, pentru a ajunge î�n acest
punct, trebuie să-ţ�i schimbi crezurile globale referitoare la ce sunt
emoţ�iile. Acestea nu sunt prădători, î�nlocuitori ai logicii sau produ-
se ale toanelor altor oameni. Acestea sunt Semnale de Acţ�iune care
î�ncearcă să te călăuzească spre promisiunea unei mai bune calităţ�i
a vieţ�ii.
Dacă tu doar reacţ�ionezi la emoţ�iile tale printr-un tipar de evita-
re, atunci vei pierde mesajul nepreţ�uit pe care acestea ţ�i-l pot oferi.
Dacă tu continui să ratezi mesajul ş� i nu reuş� eş� ti să faci faţ�ă emoţ�iilor
atunci când apar prima oară, acestea vor evolua devenind crize î�n
toată regula. Toate emoţ�iile noastre sunt importante ş� i valoroase î�n
cantităţ�ile corecte, cu o sincronizare ş� i un context adecvate.
Dă-ţi seama că emoţiile pe care le simţi chiar în clipa aceas-
ta sunt un dar, o linie directoare, un sistem de sprijin, un apel
la acţiune. Dacă îţi reprimi emoţiile şi încerci să le alungi din
viaţa ta sau dacă le amplifici şi le dai voie să preia controlul,

iroseşti una dintre cele mai preţioase resurse ale vieţii.
Aş� adar, care este sursa emoţ�iilor? Tu eşti sursa tuturor emo-
ţiilor tale; tu eş� ti cel care le creează. Foarte mulț�i oameni cred că
trebuie să aş� tepte anumite experienţ�e pentru a putea simţ�i emoţ�iile
pe care ş� i le doresc. Spre exemplu, ei nu-ş� i î�ngăduie lor î�nş� iş� i să se
simtă iubiţ�i sau fericiţ�i sau î�ncrezători, fără ca un anumit set de aș� -
teptări să fie satisfăcut. Eu sunt aici ca să-ţ�i spun că te poţi simţi în
orice fel alegi să te simți, în orice moment.
Î�n seminarele pe care le realizez î�n apropiere de casa mea din
Del Mar, California, noi am creat o ancoră distractivă care să ne
amintească cine este cu adevărat responsabil pentru emoţ�iile noas-
tre. Aceste seminare se desfăş� oară î�ntr-o staţ�iune superbă de patru
stele, Inn L’Auberge, care este situată chiar pe malul oceanului ş� i
este de asemenea aproape de staţ�ia de tren. De vreo patru ori pe zi
poţ�i să auzi trenul care ș� uieră zgomotos î�n timp ce trece pe acolo.
Câţ�iva dintre participanţ�ii la seminar devin iritaţ�i de î�ntrerupere
(aminteş� te-ţ�i, ei nu ş� tiu î�ncă de Vocabularul Transformaţ�ional!) aş� a
că eu am hotărât că aceasta era ocazia perfectă de a transforma
frustrarea î�n amuzament. „De aici î�nainte”, i-am anunț�at eu, „de fie-
care dată când auzim trenul acela ş� uierând, vom sărbători. Vreau să
văd cât de bine puteţ�i să vă faceţ�i să vă simţ�iţ�i de fiecare dată când
auziţ�i trenul. Î�ntotdeauna ne aş� teptăm să apară persoana potrivită
sau situaţ�ia potrivită, î�nainte să ne simţ�im bine. Dar cine stabileş� te
dacă aceasta este persoana sau situaţ�ia potrivită? Când î�ntr-adevăr
te simț�i bine, cine te face să te simț�i bine? Tu însuți! Dar pur ş� i simplu
tu ai o regulă care spune că trebuie să aş� tepţ�i până când se produc
A, B ş� i C î�nainte să-ţ�i permiţ�i ţ�ie î�nsuţ�i să te simţ�i bine. De ce să aş� -
tepţ�i? De ce să nu institui o regulă care spune că de fiecare dată
când auzi un tren ş� uierând, te vei simţ�i minunat î�n mod automat?
Vestea bună este că fluieratul trenului este probabil mai consistent
ş� i mai predictibil decât oamenii care speri că vor apărea ca să te
facă să te simţ�i bine!”
Acum, de fiecare dată când auzim trecerea trenului, se instalează

veselia. Oamenii sar imediat de pe scaunele lor, ovaţ�ionează ş� i ţ�ipă
ş� i se comportă ca niş� te maniaci caraghioş� i — inclusiv doctori,
avocaţ� i, manageri generali, oameni care se presupune că erau
inteligenţ� i î�nainte să sosească! Î� n timp ce toată lumea ia loc î�na-
poi, se instalează un râs zgomotos. Care este lecţ� ia? Nu trebuie
să aş� tepţ� i după nimic ş� i după nimeni! Nu ai nevoie de niciun
motiv special ca să te simţi bine — pur şi simplu, poţi hotărî
să te simţi bine chiar acum, doar pentru că eşti în viaţă, doar
pentru că vrei.
Aş� adar, dacă tu eş� ti sursa turturor emoţ�iilor tale, de ce nu te
simţ�i bine tot timpul? Din nou, asta este din cauză că aş� a numitele
tale emoţ�ii negative î�ţ�i transmit un mesaj. Care este mesajul aces-
tor Semnale de Acţiune? Ele îţi spun că ceea ce faci tu în pre-
zent nu funcţionează, că motivul pentru care simţi durere stă
fie în felul în care percepi lucrurile, fie în procedurile pe care le
utilizezi: mai exact, în felul în care le comunici oamenilor nevo-
ile şi dorinţele tale sau în acţiunile pe care le întreprinzi.
Ceea ce faci nu produce rezultatul pe care î�l vrei ş� i trebuie să-ţ�i
schimbi abordarea. Nu uita că percepţ�iile tale sunt controlate de
lucrurile asupra cărora te concentrezi ş� i de î�nţ�elesurile pe care le
extragi din interpretarea lucrurilor. Ş� i î�ţ�i poţ� i schimba percepţ� ia
î�ntr-o clipă, schimbând doar felul î�n care î�ţ�i utilizezi fiziologia sau
punându-ț�i o î�ntrebare mai bună.
Procedurile tale includ stilul tău de a comunica. Poate că eş� ti
prea dur î�n felul tău de a comunica sau poate că procedura ta nici
măcar nu-ţ�i comunică nevoile, iar tu te aş� tepţ�i ca alte persoane să
ş� tie de ce ai nevoie. Asta ar putea să creeze foarte multă frustrare,
furie ş� i durere î�n viaţ�a ta. Poate că acest Semnal de Acţiune de a
te simţi rănit încearcă să-ţi spună că trebuie să-ţi schimbi felul
în care comunici astfel î�ncât să nu te mai simţ�i rănit pe viitor. Fap-
tul că te simţi deprimat este un alt apel la acţiune, spunându-ţi
că trebuie să-ţi schimbi percepţia conform căreia problemele cu
care te confrunţ�i sunt permanente ş� i scăpate de sub control. Sau că
trebuie să î�ntreprinzi vreun fel de acţ�iune fizică ca să dirijezi o zonă

a vieţ� i i tale astfel î�n cât să-ţ� i aminteş� ti î� n că o dată că tu deţ� i i
controlul.
Acesta este adevăratul mesaj al tuturor Semnalelor tale de Acţ�iu-
ne. Ele nu î�ncearcă decât să te sprijine să acţ�ionezi pentru a schimba
felul î�n care gândeş� ti, pentru a schimba felul î�n care percepi lucrurile
sau pentru a-ţ�i schimba procedurile de comunicare sau de comporta-
ment. Aceste apeluri la acţ�iune sunt acolo pentru a-ţ�i aminti că nu
vrei să fii ca musca aceea care se loveş� te continuu de fereastră, î�n-
cercând să iasă prin sticlă—dacă nu-ţ� i schimbi abordarea, toată
perseverenţ�a din lumea nu te va ajuta cu nimic. Semnalele tale de
Acţ�iune î�ţ�i ş� optesc (poate că ţ�ipă!), prin experienţ�a durerii, că tre-
buie să schimbi ceea ce faci.
ŞASE PAŞI SPRE MĂIESTRIA EMOŢIONALĂ

Am descoperit că, de fiecare dată când simt o emoţ�ie dureroasă,
există ş� ase paş� i pe care î�i pot face foarte rapid pentru a-mi sparge
tiparele limitative, pentru a găsi beneficiul acelei emoţ�ii ş� i pentru a
mă organiza pe mine î�nsumi, astfel î�ncât, pe viitor, să pot primi lec-
ţ�ia acelei emoţ�ii ş� i să pot elimina mai repede durerea. Să le exami-
năm pe scurt.
PASUL UNU
Identifică ceea ce simţi cu adevărat
Prea des oamenii sunt atât de supraî�ncărcaţ�i, î�ncât nici măcar nu
ş� tiu ce simt. Tot ceea ce ş� tiu ei este că sunt „atacaţ�i” de toate aceste
emoţ�ii ş� i sentimente negative.
Î�n loc să te simţ�i supraî�ncărcat, fă un pas î�napoi pentru o clipă
ş� i î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce simt eu de fapt chiar acum?” Dacă
prima oară gândeş� ti „Mă simt furios”, î�ncepe să te î�ntrebi pe tine
î�nsuţ�i: „Oare chiar mă simt furios? Sau este altceva? Poate că ceea ce
simt eu î�n realitate este că sunt rănit. Sau mă simt de parcă am ratat
o ocazie pentru ceva.” Î�nţ�elege că sentimentul de a fi rănit sau cel de
a fi pierdut ceva nu sunt tot atât de intense ca sentimentul furiei.
Luând pur ş� i simplu o pauză pentru a identifica ceea ce simţ�i cu
adevărat, ş� i î�ncepând să î�ţ�i pui la î�ndoială emoţ�iile, este posibil să
diminuezi intensitatea emoţ�ională pe care o simţ�i ş� i astfel să faci
faţ�ă situaţ�iei mult mai rapid ş� i mai uş� or.
Spre exemplu, dacă spui: „Chiar acum mă simt respins”, te-ai
putea î�ntreba pe tine î�nsuţ�i: „Mă simt respins sau simt un sentiment
de separare de persoana pe care o iubesc? Mă simt respins sau mă
simt dezamăgit? Mă simt respins sau mă simt puţ�in nelalocul meu?”
Aminteş� te-ţ�i de puterea Vocabularului Transformaţ�ional de a-ţ�i di-
minua imediat intensitatea. Din nou, pe măsură ce identifici ceea ce
simţ�i cu adevărat, poţ�i reduce ş� i mai mult intensitatea, lucru care
face ş� i mai uş� or procesul de a î�nvăţ�a de pe urma emoţ�iei.
PASUL DOI
Acceptă-ţi şi apreciază-ţi emoţiile,
ştiind că acestea te sprijină
Nu vrei să spui că emoţ�iile tale sunt greş� ite. Ideea că toate lucrurile
pe care le simţ�i sunt „greş� ite” este o modalitate grozavă de a distru-
ge comunicarea cinstită cu tine î�nsuţ�i ş� i, de asemenea, cu ceilalţ�i. Fii
recunoscător că există o parte a creierului tău care î�ţ�i trimite un
mesaj de sprijin, un apel la acţ�iune pentru a efectua o schimbare fie
î�n percepţ�ia ta asupra vreunui aspect al vieţ�ii tale, fie î�n acţ�iunile
tale. Dacă eş� ti dispus să ai î�ncredere î�n emoţ�iile tale, ş� tiind că, deş� i
nu le î�nţ�elegi pe moment, absolut toate cele pe care le simţ�i sunt
acolo pentru a te sprijini să faci o schimbare pozitivă, vei opri nu-
maidecât războiul pe care l-ai purtat cândva cu tine î�nsuţ�i. Î�n loc de
asta, te vei vedea pe tine î�nsuţ�i descoperind soluţ�ii simple. Eticheta-
rea unei emoț�ii drept „greş� ită” are rareori efectul de a-i diminua
intensitatea. Orice lucru căruia î�i opunem rezistenț�ă tinde să per-

siste. Cultivă sentimentul de preţuire pentru toate emoţiile ş� i,
la fel ca un copil care are nevoie de atenţ�ie, î�ţ�i vei vedea emoţ�iile
„calmându-se” aproape instantaneu.
PASUL TREI
Fii curios în legătură cu mesajul
pe care ţi-l oferă această emoţie
Î� ţ�i aminteş� ti de puterea schimbării stărilor emoţ� ionale? Dacă te
plasezi pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o dispoziţ�ie mentală î�n care te simţ�i real-
mente curios să î�nveţ�i ceva, aceasta este o î�ntrerupere imediată de
tipar pentru orice emoţ�ie ş� i î�ţ�i dă posibilitatea să î�nveţ�i foarte multe
despre tine î�nsuţ�i. Când devii curios, asta te ajută să-ţi stăpâ-
neşti emoţia, să rezolvi provocarea şi să împiedici producerea
aceleiași probleme pe viitor.
Pe măsură ce î�ncepi să simţ�i emoţ�ia, devino curios î�n legătură
cu ceea ce are aceasta să î�ț�i ofere cu adevărat. Ce trebuie să faci
chiar acum pentru a î�mbunătăț�i lucrurile? Dacă te simţ�i singur, spre
exemplu, devino curios ş� i î�ntreabă: „Este posibil ca eu să interpre-
tez pur ş� i simplu greş� it situaţ�ia, că sunt singur, când î�n realitate am
o mulţ�ime de prieteni? Dacă le spun, pur ş� i simplu, că aș� dori să ne
vizităm, oare lor nu le-ar plăcea de asemenea să ne vizităm? Singu-
rătatea mea î�mi dă un mesaj că trebuie să acţ�ionez, să fiu mai acce-
sibil ş� i să creez legături cu oamenii?”
Iată patru î�ntrebări pe care să ţ�i le adresezi ţ�ie î�nsuţ�i pentru a
deveni curios î�n legătură cu emoţ�iile tale:
Ce vreau să simt cu adevărat?
Ce ar trebui să cred pentru a mă simţi aşa cum m-am simţit?
Ce sunt dispus să fac pentru a crea o soluţie şi a face faţă acestei
emoții chiar acum?
Ce pot să învăţ din asta?
Pe măsură ce devii curios î�n legătură cu emoţ� iile tale, vei î�n-
văţ� a distincţ� ii importante despre acestea, nu doar azi, ci ş� i pe
viitor.
PASUL PATRU
Fii încrezător
Fii î�ncrezător că poţ�i face faţ�ă imediat acestei emoţ�ii. Cel mai ra-
pid, mai simplu şi mai puternic mod pe care îl cunosc de a
face faţă unei emoţii este să-ţi aminteşti de un moment când
ai simţit o emoţie similară şi să-ţi dai seama că ai făcut faţă cu
succes acestei emoţii şi înainte. Cum i-ai făcut faţ�ă ş� i î�n trecut, cu
siguranţ�ă î�i poţ�i face faţ�ă astăzi, din nou. Adevărul este că, dacă ai
primit acest Semnal de Acţ�iune î�nainte ş� i ai trecut cu bine prin el,
ai deja o strategie pentru felul î� n care să-ţ� i schimbi stările
emoţ�ionale.
Aş� a că opreş� te-te chiar acum ş� i aminteş� te-ţ�i de momentul acela
când ai simţ�it aceleaş� i emoţ�ii ş� i de felul î�n care le-ai tratat î�ntr-o
manieră pozitivă. Foloseş� te asta ca pe un exemplu de urmat sau ca
pe o listă de control pentru ceea ce poţ�i să faci chiar acum, pentru a
schimba felul î�n care te simţ�i. Ce ai făcut atunci? Ai schimbat lucrul
asupra căruia te concentrai, î�ntrebările pe care ţ�i le puneai, percep-
ţ�iile? Sau ai î�ntreprins vreun fel de acţ�iune nouă? Hotărăş� te să faci
acelaş� i lucru chiar acum, cu î�ncrederea că va funcţ�iona la fel cum a
făcut-o î�nainte.
Dacă te simţ�i deprimat, spre exemplu, ş� i ai fost capabil să redre-
sezi situaţ�ia î�nainte, î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Ce am făcut atunci?”
Ai realizat o acţ�iune nouă, cum ar fi să ieș� i la alergat sau să dai niș� te
telefoane? După ce ai făcut unele distincţ�ii despre ceea ce ai făcut î�n
trecut, fă aceleaş� i lucruri acum ş� i vei descoperi că vei obţ�ine rezul-
tate similare.
PASUL CINCI
Asigură-te că poţi face faţă acesteia
nu doar astăzi, ci şi pe viitor
Vrei să fii sigur că poţ�i face faţ�ă acestei emoţ�ii cu uş� urinţ�ă pe viitor,
având un plan grozav pentru a face asta. Un mod de a reuş� i acest
lucru este să-ţ�i aminteş� ti, pur ş� i simplu, modurile î�n care ai tratat-o
î�n trecut ş� i să exersezi soluţ�ionarea situaţ�iilor î�n care acest Semnal
de Acţ�iune ar apărea pe viitor. Priveş� te-te, ascultă-te ş� i simte-te pe
tine î�nsuţ�i făcând faţ�ă acestei situaţ�ii cu uş� urinţ�ă. Repetările aceste-
ia, î�nsoţ�ite de intensitate emoţ�ională, vor crea î�n interiorul tău o
reţ�ea neurală a certitudinii că poţ�i face faţ�ă cu uş� urinţ�ă unor astfel
de dificultăţ�i.
Î�n plus, scrie pe o bucată de hârtie trei sau patru alte moduri î�n
care ţ�i-ai putea schimba percepţ�ia atunci când apare un Semnal de
Acţ�iune, sau moduri prin care ai putea să schimbi maniera î�n care
î�ţ�i comunicai sentimentele ş� i nevoile sau moduri prin care să-ţ�i poţ�i
schimba acţ�iunile pe care le realizai î�n această situaţ�ie specifică.
PASUL ŞASE
Entuziasmează-te şi acţionează
Acum că ai terminat primii cinci paş� i — ai identificat ceea ce sim-
ţ�eai cu adevărat, ai apreciat emoţ�ia î�n loc să te lupţ�i cu ea, ai devenit
curios î�n legătură cu ceea ce î�nseamnă aceasta î�n realitate ş� i cu
lecţ�ia pe care ţ�i-o oferea, ai î�nvăţ�at din ea, ţ�i-ai dat seama cum să
redresezi lucrurile î�n favoarea ta modelând vechile tale strategii de
succes pentru tratarea acestei emoţ�ii, ai repetat soluţ�ionarea ei î�n
situaţ�ii viitoare ş� i ai instalat un sentiment al certitudinii — ultimul
pas este evident: entuziasmează-te şi acţionează! Entuziasmează-te
că poţ�i face faţ�ă cu uş� urinţ�ă acestei emoţ�ii ş� i acţ�ionează imediat
pentru a dovedi că i-ai făcut faţ� ă. Nu rămâne blocat î�n emoţ� iile
limitative pe care le ai. Exprimă-te pe tine î�nsuţ�i utilizând ceea ce ai

repetat î�n interior pentru a crea o schimbare î�n percepţ�iile sau acţ�i-
unile tale. Aminteş� te-ţ�i că noile distincţ�ii pe care tocmai le-ai făcut
vor schimba nu doar felul î�n care te simţ�i azi, ci ș� i felul î�n care vei
trata această emoţ�ie pe viitor.
Cu aceş� ti ş� ase paş� i simpli, poţ�i stăpâni practic orice emoţ�ie care
apare î�n viaţ�a ta. Dacă te trezeş� ti confruntându-te cu aceeaş� i emoţ�ie
î�n repetate rânduri, această metodă î�n ş� ase paş� i te va ajuta să iden-
tifici tiparul ş� i să î�l schimbi î�ntr-un interval scurt de timp.
Aş� a că exersează folosirea acestui sistem. Ca orice alt lucru
nou-nouţ� , la î�nceput ar putea să pară greoi. Dar cu cât î�l faci mai
mult, cu atât va deveni mai uş� or de folosit ş� i, destul de curând, te vei
surprinde pe tine î�nsuţ�i croindu-ţ�i un drum prin ceea ce credeai că
sunt câmpuri emoţ�ionale minate. Ceea ce vei vedea î�n loc de asta va
fi un teren cu antrenori personali care te vor călăuzi la fiecare pas al
drumului, arătându-ţ� i unde trebuie să mergi pentru a-ţ� i atinge
obiectivele.
Nu uita, cel mai bun moment pentru a face faț�ă unei emoţ�ii este
prima dată când î�ncepi să o simţ�i. Este mult mai dificil să î�ntrerupi
un tipar emoţ� ional când acesta este complet dezvoltat. Filosofia
mea este „Omoară monstrul din faș� ă”. Foloseş� te acest sistem rapid,
de î�ndată ce Semnalul de Acţ�iune se face simţ�it ş� i te vei surprinde
pe tine î�nsuţ�i fiind capabil să faci faț�ă rapid practic oricărei emoţ�ii.
CELE ZECE SEMNALE DE ACŢIUNE

Cu doar cei ş� ase paş� i, poţ�i schimba majoritatea emoţ�iilor. Dar pen-
tru a te determina pe tine î�nsuţ�i să ajungi ca nici măcar să nu fie
nevoie să foloseș� ti cei ş� ase paş� i, s-ar putea să ţ�i se pară util să ai o
î�nţ� elegere conş� tientă a mesajului pozitiv pe care fiecare dintre
emoţ�iile sau Semnalele tale de Acţ�iune majore î�ncearcă să ţ�i-l ofere.
Î� n următoarele câteva pagini î�ţ�i voi î�mpărtăş� i cele zece emoţ� ii
primare pe care majoritatea oamenilor î�ncearcă să le evite, dar pe

care tu le vei folosi î�n schimb pentru a te motiva pe tine î�nsuţ�i să
acţ�ionezi.
Citirea acestei liste cu Semnale de Acţ�iune nu-ţ�i va oferi stăpâ-
nirea instantanee a propriilor emoţ� ii. Trebuie să utilizezi aceste
distincţii în mod consecvent pentru a te bucura de roadele lor. Î� ţ�i
sugerez să reciteş� ti această secţ�iune de câteva ori, subliniind zonele
care sunt deosebit de semnificative pentru tine ş� i apoi să scrii Sem-
nalele de Acţ�iune pe un cartonaș� de 8 pe 13 cm pe care î�l poţ�i purta
cu tine peste tot, amintindu-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i de î�nţ�elesul pe care emoţ�ia
î�l are cu adevărat pentru tine ş� i ce acţ�iune poţ�i î�ntreprinde pentru a
o utiliza. Ataş� ează unul dintre aceste mici cartonaș� e de apărătoarea
de soare din maş� ina ta, nu doar pentru a o revedea pe parcursul
zilei, ci ş� i pentru ca atunci când rămâi blocat î�n trafic ş� i î�ncepi să
„fierbi de furie”, să poţ�i scoate fiş� a ş� i să-ţ�i aminteş� ti ţ�ie î�nsuţ�i de
natura pozitivă a mesajului pe care î�l primeş� ti.
Hai să î�ncepem cu cel mai elementar apel la acţ�iune, emoț�ia de…
1. DISCONFORT. Emoţ�iile stânjenitoare nu au o intensitate
enormă, dar ne deranjează ş� i creează senzaţ�ia sâcâitoare că lucruri-
le nu sunt tocmai î�n regulă.
Mesajul:
Plictiseala, nerăbdarea, neliniştea, suferinţa sau stânje-
neala ușoară îţi transmit toate un mesaj că ceva nu este tocmai
în regulă. Poate că felul î�n care percepi lucrurile nu funcţ�ionează
cum trebuie sau acţ�iunile pe care le î�ntreprinzi nu produc rezulta-
tele pe care le vrei.
Soluţia:
Să ne ocupăm de emoţ�iile disconfortului este simplu:
1) Foloseşte deprinderile pe care le-ai învăţat deja în car-
tea asta pentru a-ţi schimba starea.
2) Clarifică ceea ce vrei şi
3) Rafinează-ţi acţiunile. Încearcă o abordare uşor diferită

şi vezi dacă nu poţi schimba imediat felul în care te simţi în le-
gătură cu situaţia şi/sau schimbă calitatea rezultatelor pe care
le produci.
Ca toate emoţ� iile, dacă nu sunt soluţ� ionate, sentimentele de
disconfort se vor intensifica. Disconfortul este î�ntrucâtva dureros,
dar anticiparea unei posibile dureri emoţ�ionale este mult mai in-
tensă decât disconfortul pe care este posibil să-l simţ�i pe moment.
Noi doi trebuie să ne amintim că imaginaţ�ia noastră poate să facă
lucrurile de zece ori mai intense decât orice am putea simţ�i vreodată
î�n viaţ�a reală. De fapt, există un proverb î�n ş� ah ş� i î�n artele marţ�iale:
„Ameninţ�area cu un atac este mai mare decât atacul î�nsuş� i.” Atunci
când î�ncepem să anticipăm durerea, î�ndeosebi niveluri intense ale
acesteia, noi î�ncepem să dezvoltăm adeseori Semnalul de Acţ�iune
pentru…
2. TEAMĂ. Emoţ�iile de teamă includ totul, de la nivelurile scă-

zute de î�ngrijorare ş� i neliniş� te, la grija intensă, anxietate, frică ş� i
chiar teroare. Teama slujeş� te unui obiectiv ş� i mesajul său este
simplu.
Mesajul:
Teama este pur şi simplu anticiparea că trebuie să ne pre-
gătim pentru un lucru care urmează să se producă în curând.
Î�n cuvintele devizei cercetaş� ilor: „Fii pregătit”. Fie trebuie să ne
pregătim pentru a ne adapta situaţ�iei, fie să facem ceva pentru a o

schimba. Tragedia este că majoritatea oamenilor fie î�ncearcă să-ş� i
nege teama, fie se complac î�n ea. Niciuna dintre aceste abordări nu
respectă mesajul pe care teama î�ncearcă să-l transmită, aş� a că
aceasta te va urmări pe măsură ce î�ncearcă să-ş� i facă î�nţ�eles mesa-
jul. Nu vrei să te predai î�n faţ�a fricii ş� i să o amplifici î�ncepând să te
gândeş� ti la ceea ce se poate î�ntâmpla mai rău, dar nici nu vrei să te
prefaci că ea nu este acolo.
Soluţia:
Reexaminează acel ceva care-ți provoca teamă şi evaluează
ce trebuie să faci ca să te pregăteşti mental. Stabileşte ce acţi-
uni trebuie să realizezi pentru a răspunde situaţiei în cel mai
bun mod posibil. Uneori am făcut toate pregătirile pe care le pu-
team face î�ntr-o anumită privinț�ă; nu mai putem face nimic altceva
— dar tot stăm degeaba simţ�ind teamă. Acesta este punctul î�n care
trebuie să foloseş� ti antidotul pentru teamă: trebuie să iei hotă-
rârea de a avea credinţă, ş� tiind că ai făcut tot ce se putea pentru a
te pregăti pentru lucrul de care te temi ş� i că majoritatea temerilor
vieţ�ii se adeveresc rareori. Dacă ele se adeveresc, este posibil să te
simţ�i…
3. RĂNIT. Dacă există vreo emoţ�ie care pare să domine relaţ�ii-

le umane, atât cele personale, cât ş� i cele profesionale, aceea este
emoţ�ia de a fi rănit. Sentimentele asociate unei răni sunt gene-
rate de regulă de un simțământ al pierderii. Când oamenii se
simt răniţ�i, ei se dezlănţ�uie la adresa celorlalţ�i. Noi trebuie să auzim
mesajul real pe care ni-l oferă durerea.
Mesajul:
Mesajul pe care semnalul rănirii ni-l oferă este acela că
avem o aşteptare care nu a fost satisfăcută. De multe ori, acest
sentiment apare atunci când ne-am aş� teptat ca o persoană să-ş� i
ţ�ină cuvântul, iar aceasta nu a făcut-o (chiar dacă nu i-ai spus, spre
exemplu, că te aș� tepț�i să nu spună altcuiva lucrurile despre care aţ�i
discutat). Î�n acest caz, tu simţ�i o pierdere a intimităţ�ii cu acea per-

soană, poate o pierdere a î�ncrederii. Acel simț�ământ al pierderii
este ceea ce creează sentimentul rănirii.
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că este posibil să nu fi pierdut nimic în rea-
litate. Poate că ceea ce trebuie să abandonezi este percepţia
falsă că această persoană î�ncearcă să te rănească sau să-ţ�i facă rău.
Poate că acea persoană chiar nu-ş� i dă seama de impactul acţ�iunilor
sale asupra vieţ�ii tale.
2) Î� n al doilea rând, opreş� te-te puţ� in ş� i reevaluează situaţ� ia.
Î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i: „Chiar există o pierdere aici? Sau judec
situaţia aceasta prea devreme sau prea aspru?”
3) O a treia soluţie care te poate ajuta să laşi în urmă senti-
mentul că ai fost rănit este să-i comunici sentimentul tău de
pierdere persoanei implicate, într-un mod elegant şi adecvat.
Spune-i: „Mai zilele trecute, când s-a î�ntâmplat X-Y-Z, am interpretat
î�n mod greș� it asta, am considerat că î�nsemna că ţ�ie nu î�ţ�i pasă, ș� i am
un sentiment al pierderii. Mă poţ�i lămuri ce s-a î�ntâmplat cu adevă-
rat?” Schimbându-ţ�i pur ş� i simplu stilul de a comunica ş� i clarificând
ceea ce se petrece, vei descoperi adesea că rănirea dispare î�n câteva
clipe.
Cu toate acestea, dacă sentimentul de a fi rănit nu este soluţ�io-
nat, acesta se amplifică adeseori ş� i se transformă î�n…
4. FURIE. Emoţ�iile de furie includ totul, de la a fi uş� or iritat la

a fi furios, resentimentar, î�nverş� unat sau chiar scandalizat.
Mesajul:
Mesajul furiei este că o regulă sau o aşteptare importantă,
pe care tu le respecţi în viaţa ta, au fost încălcate de altcineva
sau poate chiar de tine. (Vom discuta mai mult despre asta î�n Ca-
pitolul 16 despre reguli.) Când primeş� ti mesajul furiei, trebuie să
î�nţ�elegi că poţ�i schimba această emoţ�ie, la propriu, î�ntr-o clipă.
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că este posibil să fi interpretat în mod greşit
întreaga situaţie, că furia ta, în privința faptului că această per-
soană ţi-a încălcat regulile, îşi poate avea sursa în faptul că
aceasta nu ştia ce este cel mai important pentru tine (chiar
dacă tu crezi că ar fi trebuit să ştie).
2) Înţelege că fie și dacă o persoană ți-a încălcat unul din-
tre standarde, regulile tale nu sunt neapărat regulile „corecte”,
chiar dacă tu ai sentimente atât de puternice în privința lor.
3) Adresează-ți ție însuţi o întrebare care conferă mai mul-
tă putere, cum ar fi: „Pe termen lung, este adevărat că acestei
persoane chiar îi pasă de mine?” Întrerupe furia întrebându-te
pe tine însuţi: „Ce pot învăţa din asta? Cum pot comunica aces-
tei persoane importanţa pe care aceste aşteptări o au pentru
mine, într-un fel care să o determine să vrea să mă ajute şi să
nu-mi mai înşele aşteptările din nou pe viitor?”
Spre exemplu, dacă eşti furios, schimbă-ţi percepţia — poate
că această persoană chiar nu-ţ�i cunoş� tea regulile. Sau schimbă-ţi
procedura — poate că nu ţ�i-ai comunicat adevăratele nevoi î�ntr-un
mod eficient. Sau schimbă-ţi comportamentul — spune-le oameni-
lor de la bun î�nceput, spre exemplu: „Hei, asta este privat. Promite-mi
te rog că nu vei pomeni nimănui de asta; pentru mine este foarte
important.”
Pentru numeroş� i oameni, furia constantă sau eş� ecul de a nu
reuş� i să-ş� i respecte propriile standarde ş� i reguli conduc la…
5. FRUSTRARE. Frustrarea poate veni din numeroase surse.

De fiecare dată când ne simţ�im de parcă am fi î�nconjuraţ�i de obsta-
cole î�n vieţ�ile noastre, când depunem continuu un efort, dar nu ne
primim recompensa, avem tendinţ�a de a simţ�i emoţ�ia frustrării.
Mesajul:
Mesajul frustrării este un semnal entuziasmant. Asta în-
seamnă că creierul tău crede că te-ai putea descurca mai bine
decât o faci acum. Frustrarea este foarte diferită de dezamăgire,
care reprezintă sentimentul că există un lucru pe care ţ�i-l doreş� ti î�n
viaţ�a ta, dar nu-l vei căpăta niciodată. Din contră, frustrarea este
un semn pozitiv. Acesta î�nseamnă că soluţ�ia problemei tale î�ţ�i este
la î�ndemână, dar că ceea ce faci î�n prezent nu funcţ�ionează ş� i este
nevoie să-ţ�i schimbi abordarea pentru a-ţ�i atinge obiectivul. Este un
semnal pentru tine să devii mai flexibil! Cum soluţ� i onezi
frustrarea?
Soluţia:
1) Dă-ţi seama că frustrarea este prietena ta şi foloseşte
brainstormingul pentru a găsi noi feluri de a obţine un rezul-
tat. Cum î�ţ�i poţ�i flexibiliza abordarea?
2) Solicită câteva păreri referitoare la felul în care să solu-
ţionezi situaţia. Găseşte un model de urmat, pe cineva care a
găsit un fel de a obţine ceea ce vrei. Cere-i acestuia câteva idei
despre felul î�n care ai putea să obţ�ii, î�ntr-un mod mai eficace, rezul-
tatul dorit.
3) Devino fascinat de ceea ce poţi învăţa, lucruri care te pot
ajuta să faci faţă acestei probleme nu doar azi, ci şi pe viitor,
într-un fel care consumă foarte puţin timp sau energie şi care
creează cu adevărat bucurie.
Mult mai devastatoare decât frustarea este…
6. DEZAMĂGIREA. Dezamăgirea poate fi o emoţ�ie foarte di-

structivă dacă nu o soluț�ionezi repede. Dezamăgirea este sentimen-
tul devastator de a fi „decepţ� ionat” sau că vei pierde un anumit
lucru pentru totdeauna. Orice lucru care te face să te simţ�i trist sau
î�nvins, ca urmare a faptului de a te fi aş� teptat la mai mult decât pri-
meş� ti, este dezamăgitor.
Mesajul:
Mesajul pe care ţi-l transmite dezamăgirea este că o aştep-
tare pe care ai avut-o — un obiectiv pe care îl urmăreai cu ade-
vărat — probabil că nu se va materializa, aşa că este momentul
să-ţi schimbi aşteptările, să le faci mai potrivite acestei situaţii
şi să acţionezi pentru a stabili şi a atinge un nou obiectiv ime-
diat. Ş� i aceea este soluţ�ia.
Soluţia:
1) Determină imediat un lucru pe care îl poţi învăţa din
această situaţie şi care te poate ajuta pe viitor să obţii chiar
lucrul pe care îl urmăreai de la bun început.
2) Stabileşte un nou obiectiv, un lucru care va inspira încă
şi mai mult şi spre care poţi avansa direct.
3) Gândeşte-te că este posibil să judeci prea devreme. Ade-
seori, lucrurile de care eşti dezamăgit sunt doar provocări
temporare, foarte asemănătoare cu povestea lui Billy Joel din
Capitolul 2. După cum am spus, noi doi trebuie să ne amintim
că amânările de la Dumnezeu nu sunt refuzurile lui Dumne-
zeu. Este posibil să te afli î�n ceea ce eu numesc „timpi morţ�i”. Oame-
nii î�ş�i pregătesc singuri dezamăgirea având aş� teptări complet
nerealiste. Dacă astăzi te duci ş� i plantezi o sămânţ�ă, nu poţ�i să te
î�ntorci mâine ş� i să te aş� tepţ�i să vezi un copac.
4) A patra soluţie majoră pentru a face faţă dezamăgirii
este să-ţi dai seama că o situaţie nu s-a încheiat încă şi să dez-
volți mai multă răbdare. Reevaluează complet ceea ce vrei cu
adevărat şi începe să elaborezi un plan chiar mai eficace pen-
tru a-l realiza.
5) Cel mai puternic antidot pentru emoţia dezamăgirii este
cultivarea unei atitudini de expectativă pozitivă referitor la
ceea ce se va întâmpla în viitor, indiferent de ceea ce s-a întâm-
plat în trecut.
Dezamăgirea supremă pe care o putem simţ�i este exprimată de
obicei prin emoț�ia de…
7. VINOVĂŢIE. Emoţ�iile vinovăţ�iei, regretului ş� i remuş� cării se

numără printre emoţ�iile pentru a căror evitare oamenii depun cele
mai mari eforturi î�n viaţ�ă ş� i acest lucru este foarte valoros. Acestea
sunt emoţ�ii dureroase pentru noi, dar ş� i ele, la rândul lor, au o func-
ț�ie valoroasă ce devine evidentă după ce auzim mesajul.
Mesajul:
Vinovăţia îţi spune că ai încălcat unul dintre cele mai înalte
standarde ale tale şi că trebuie să faci imediat ceva pentru a te
asigura că nu vei viola acel standard din nou, în viitor. Dacă î�ţ�i
aminteş� ti, î�n Capitolul 6 am spus că efectul de pârghie devine acce-
sibil atunci când cineva î�ncepe să asocieze durerea cu ceva. Apli-
când suficientă durere unui comportament, acea persoană î�l va
schimba î�n cele din urmă, ş� i cel mai puternic efect de pârghie este
durerea pe care ne-o putem aplica nouă î�nş� ine. Pentru mulţ�i oa-
meni vinovăţ�ia este efectul de pârghie suprem prin care să schimbe
un comportament. Cu toate acestea, unele persoane î�ncearcă să
răspundă vinovăţ�iei proprii negând-o ş� i reprimând-o. Din neferici-
re, asta funcţ�ionează rar. Vinovăţ�ia nu dispare; ea nu face decât să
revină cu ș� i mai multă putere.
Cealaltă extremă este să capitulezi ş� i să te laş� i copleş� it de vino-
văţ�ie, moment î�n care î�ncepi să accepţ�i pur ş� i simplu durerea ş� i să
simţ�i neajutorarea î�nvăţ�ată. Nu acesta este scopul vinovăţ�iei. Din
nou, aceasta este proiectată să ne î�mpingă să acţ�ionăm pentru a
crea o schimbare. Oamenii nu reuş� esc să î�nţ�eleagă acest lucru ş� i se
simt adeseori atât de î�ncărcaţ�i de remuş� cări î�n legătură cu un lucru
pe care l-au făcut cândva, î�ncât î�ş�i permit lor î�nş� iș� i să se simtă infe-
riori pentru tot restul vieţ�ii lor! Nu acela este mesajul vinovăţ�iei.
Aceasta este acolo ca să se asigure fie că vei evita unele comporta-
mente din cauza certitudinii tale că acestea vor avea ca urmare vi-
novăţ�ia, fie, dacă ţ�i-ai î�ncălcat deja standardul, se află acolo pentru
a aplica suficientă durere î�năuntrul tău ca să te determine să-ţ�i iei
din nou angajamentul faţ�ă de un standard mai î�nalt. Totuş� i, după ce
î�ţ�i corectezi vechiul comportament, de care te simţ�i vinovat, ş� i eş� ti

sincer ş� i consecvent, mergi mai departe.
Soluţia:
1) Recunoaşte că ai încălcat, de fapt, un standard esenţial
pe care ţi-l impui ţie însuţi.
2) Angajează-te la modul absolut să te asiguri că acest com-
portament nu se va întâmpla din nou pe viitor. Repetă în min-
tea ta felul în care ai putea să abordezi aceeaşi situaţie de care
te simţi vinovat, dacă ai putea să o retrăiești, într-o manieră
care să fie consistentă cu cele mai înalte standarde personale
ale tale. Pe măsură ce te angajezi fără vreo umbră de î�ndoială că nu
vei permite niciodată acelui comportament să se producă din nou,
ai dreptul să laş� i î�n urmă vinovăţ�ia.
Î�n cazul acesta, vinovăţ�ia ş� i-a atins obiectivul de a te determina
să adopţ�i un standard mai ridicat pe viitor. Utilizeaz-o; nu te lăsa
copleş� it de ea!
Unele persoane reuş� esc să se epuizeze mental ş� i emoţ�ional de-
oarece eş� uează constant să satisfacă aş� teptările pe care le au de la
ei î�nş� iş� i î�n practic fiecare sector al vieţ�ii. Prin urmare, majoritatea
acestor oameni î�ncearcă un sentiment de …
8. INADECVARE. Acest sentiment al lipsei de valoare se pro-

duce de fiecare dată când simţ�im că nu putem să facem un lucru pe
care ar trebui să î�l putem face. Desigur, provocarea constă î�n faptul
că adeseori, noi avem o regulă complet nedreaptă pentru a sta-
bili dacă suntem sau nu adecvaţi. Î�n primul rând, î�nţ�elege mesa-
jul pe care ţ�i-l oferă inadecvarea.
Mesajul:
Mesajul este acela că în momentul de faţă nu ai nivelul de
competenţă necesar pentru sarcina din faţa ta. Aceasta îţi spu-
ne că ai nevoie de mai multă informaţie, înţelegere, strategii,
instrumente sau încredere.
Soluţia:
1) Pur şi simplu, întreabă-te pe tine însuţi: „Este aceasta o
emoţie potrivită pe care să o simt în această situaţie? Sunt eu
realmente inadecvat sau trebuie să schimb felul în care percep
lucrurile?” Poate că te-ai convins pe tine î�nsuţ�i că, pentru a te simţ�i
adecvat, trebuie să mergi pe ringul de dans ş� i să-l depăş� eş� ti pe
Michael Jackson. Probabil că asta este o percepţ�ie inadecvată.
Dacă sentimentul tău este justificat, mesajul inadecvării
este că trebuie să găseşti un fel de a face ceva mai bine decât
înainte. Î�n cazul acesta, soluţ�ia este de asemenea evidentă:
2) De fiecare dată când te simţi inadecvat, preţuieşte încu-
rajarea de a te perfecţiona. Aminteş� te-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i că nu eş� ti „per-
fect” ş� i că nici nu trebuie să fii. Cu această constatare, poţi să începi
să te simţi adecvat în clipa în care te angajezi pentru CANI!—
perfecţionare constantă şi neîntreruptă în acest domeniu.
3) Găseşte un model de urmat—cineva care este eficace în
domeniul în care te simţi inadecvat—şi beneficiază de puţină
pregătire din partea lor. Doar procesul de a te hotărî� să stăpâneş� ti
la perfecţ�ie acest domeniu al vieţ�ii tale ş� i realizarea fie ș� i a celei mai
mici doze de progres va transforma o persoană inadecvată î�ntr-o
persoană care î�nvaţ� ă. Această emoţ� ie este importantă pentru că
atunci când cineva se simte inadecvat acesta are tendinţ�a de a că-
dea î�n capcana neajutorării î�nvăţ�ate ş� i î�ncepe să vadă problema ca
pe una permanentă cu el î�nsuș� i. Nu există vreo minciună mai mare
pe care să ţ�i-o poţ�i spune ţ�ie î�nsuţ�i. Tu nu eş� ti inadecvat. S-ar putea
să fii nepregătit sau necalificat î�ntr-un anumit domeniu, dar nu eş� ti
inadecvat. Î�nzestrarea pentru măreţ�ie î�n orice domeniu se găseş� te
î�năuntrul tău chiar ş� i î�n clipa aceasta.
Atunci când î�ncepem să simţ�im că problemele sunt permanen-
te sau generalizate sau avem mai multe lucruri de rezolvat decât ne
putem imagina, avem tendinţ�a de a ceda î�n faț�a emoț�iilor de…
9. SUPRAÎNCĂRCARE SAU COPLEŞIRE. Amărăciunea, de-

presia ş� i neajutorarea sunt simple expresii ale senzaț�iei că eș� ti su-
praî�ncărcat sau copleş� it. Amărăciunea apare atunci când ai impresia
că nu există niciun î�nţ�eles î�nălţ�ător pentru ceva ce s-a î�ntâmplat sau
că viaţ�a ta este afectată negativ de oameni, evenimente sau forţ�e
aflate î�n afara controlului tău. Oamenii aflaţ�i î�n această stare devin
copleş� iţ�i ş� i î�ncep frecvent să simtă că nimic nu poate schimba situ-
aţ�ia, că problema este prea mare — este permanentă, universală ş� i
personală. Oamenii ajung î�n aceste stări emoţ�ionale de fiecare dată
când î�ş�i percep lumea î�ntr-un fel care î�i face să simtă că se î�ntâmplă
mai multe decât pot ei să facă faţ�ă. Adică ritmul, cantitatea sau in-
tensitatea emoţ�iilor par copleş� itoare.
Mesajul:
Mesajul emoției de a fi copleșit este că trebuie să reevaluezi
ce este cel mai important pentru tine în această situaţie. Moti-
vul pentru care eş� ti supraî�ncărcat este că î�ncerci să rezolvi mai
multe lucruri î�n acelaş� i timp ş� i î�ncerci să schimbi totul peste noap-
te. Sentimentul de a fi supraî�ncărcat sau copleş� it tulbură ş� i distruge
vieţ�ile unui număr de oameni mai mare decât oricare altă emoţ�ie.
Soluţia:
1) Hotărăşte care este absolut cel mai important lucru pe
care să te concentrezi, dintre toate lucrurile cu care te confrunţi
în viaţa ta.
2) Acum notează pe hârtie care sunt cele mai importante lu-
cruri pe care vrei să le realizezi şi pune-le într-o ordine a priorită-
ţii. Simpla lor transcriere îţi va da posibilitatea să începi să încerci
un sentiment al controlului asupra a ceea ce se petrece.
3) Abordează primul lucru din lista ta şi continuă să acţio-
nezi până îl vei stăpâni la perfecţie. Imediat ce stăpâneş� ti la per-
fecţ�ie un anumit domeniu, vei î�ncepe să prinzi elan. Creierul tău va
î�ncepe să-ş� i dea seama că tu deţ�ii controlul ş� i că nu eş� ti supraî�ncăr-
cat, copleş� it sau deprimat, că problema nu este permanentă ş� i că tu
poţ�i găsi de fiecare dată o soluţ�ie.
4) Atunci când simţi că este cazul să începi să laşi în urmă

o emoţie copleşitoare ca amărăciunea, începe să te concen-
trezi pe ceea ce poţi controla şi acceptă că trebuie să existe un
sens care conferă putere în toate astea, chiar dacă tu nu-l poţi
înţelege încă.
Stima noastră de sine este adeseori legată de capacitatea noas-
tră de a ne controla mediul. Atunci când creăm un mediu, în inte-
riorul minţilor noastre, care are pentru noi prea multe
solicitări simultane şi intense, cu siguranţă ne vom simţi su-
praîncărcaţi. Dar noi avem de asemenea puterea de a schimba
acest lucru concentrându-ne pe ceea ce putem controla şi con-
fruntându-ne cu ele pe rând.
Cu toate acestea, probabil că emoţ�ia de care majoritatea oame-
nilor se tem cel mai mult este acel sentiment de decuplare cunoscut
ş� i sub numele de …
10. SINGURĂTATE. Orice lucru care ne face să ne simţ�im sin-

guri, despărţ�iţ�i sau separaţ�i de ceilalţ�i aparţ�ine acestei categorii.
Te-ai simţ�it vreodată cu adevărat singur? Nu cred că existe cineva
pe lume care să nu se fi simţ�it.
Mesajul:
Mesajul singurătăţii este că ai nevoie de o legătură cu oa-
menii. Dar ce î�nseamnă mesajul? Oamenii presupun frecvent că
î�nseamnă o conexiune sexuală sau intimitate instantanee. Mai apoi,
se simt frustraţ�i deoarece chiar ş� i atunci când au intimitate, ei se
simt î�n continuare singuri.
Soluţia:
1) Soluţia pentru singurătate este să-ţi dai seama că poţi
depune un efort, poţi crea imediat o conexiune şi poţi pune
capăt singurătăţii. Pretutindeni există oameni cărora le pasă.
2) Identifică tipul de legătură de care ai nevoie. Ai nevoie de
o legătură intimă? Poate că ai nevoie doar de puţ� ină prietenie
elementară sau de cineva care să te asculte, î�mpreună cu care să

râzi sau cu care să vorbeş� ti. Pur ş� i simplu, trebuie să-ţ�i identifici
adevăratele nevoi.
3) Aminteşte-ţi ţie însuţi că ceea ce este grozav la senti-
mentul de singurătate este că înseamnă: „Mie chiar îmi pasă de
oameni şi îmi face plăcere să fiu cu ei. Trebuie să descopăr de
ce fel de legătură personală am nevoie chiar acum şi apoi să
acţionez imediat pentru a o realiza.”
4) Apoi, acţionează direct pentru a intra în contact şi pen-
tru a crea o legătură cu cineva.
Aş� adar, iată-ţ�i lista celor zece Semnale de Acţ�iune. Din câte poţ�i
vedea, fiecare dintre aceste emoţ�ii î�ţ�i oferă mesaje care î�ţ�i dau pute-
re ş� i un apel pentru a-ţ�i schimba fie percepţ�iile false ş� i care privează
de putere, fie procedurile tale inadecvate, adică stilul tău de comu-
nicare sau acţ�iunile. Pentru a utiliza pe deplin această listă, nu uita
să o reiei de câteva ori ş� i cu fiecare repetiţ�ie caută ş� i notează mesajele
pozitive pe care ţ�i le transmite fiecare semnal, precum ş� i soluţ�iile pe
care le poţ�i folosi î�n viitor. Aproape toate emoţ�iile „negative” î�ş�i au
baza î�n aceste zece categorii sau sunt un hibrid al acestora. Dar tu
poţ�i face faţ�ă oricărei emoţ�ii î�n felul î�n care am discutat anterior:
parcurgând cei ş� ase paş� i, devenind curios ş� i descoperind î�nţ�elesul
ce conferă putere pe care ţ�i-l oferă aceasta.
Trebuie să ne cultivăm grădina.

— Voltaire
Gândeş� te-te la mintea, la emoţ�iile ş� i la spiritul tău ca la grădina su-

premă. Modul î�n care î�ţ�i poţ�i asigura o recoltă abundentă ş� i hrăni-
toare este acela de a sădi seminţ� e precum iubirea, căldura ş� i
aprecierea, î�n locul unor seminţ�e ca dezamăgirea, furia ş� i teama.
Î�ncepe să gândeş� ti acele Semnale de Acţ�iune ca pe niş� te buruieni
din grădina ta. O buruiană este un apel la acţ�iune, nu-i aş� a? Aceasta
spune: „Trebuie să faci ceva; trebuie să smulgi asta ca să faci loc să

crească plante mai bune ş� i mai sănătoase.” Continuă să plantezi ti-
purile de plante care î�ţ�i plac ş� i smulge buruienile de î�ndată ce le
observi.
Permite-mi să-ţ�i ofer zece seminţ�e emoţ�ionale pe care le poţ�i
planta î�n grădina ta. Dacă hrăneş� ti aceste seminţ�e concentrându-te
să simţ�i ceea ce vrei să simţ�i î�n fiecare zi, î�ţ�i vei impune ţ�ie î�nsuţ�i o
aş� teptare a măreţ�iei. Aceste seminţ�e creează o viaţ�ă care î�nfloreş� te
ş� i î�ț�i realizează cel mai î�nalt potenţ�ial. Hai să le explorăm pe scurt
acum ş� i gândeş� te-te că fiecare dintre aceste emoţ�ii reprezintă un
antidot pentru oricare dintre emoţ�iile „negative” pe care este posi-
bil să le fi simţ�it anterior.
CELE ZECE EMOŢII ALE PUTERII

1. IUBIRE ŞI CĂLDURĂ. Expresia consistentă a iubirii pare
să fie capabilă să topească aproape toate emoţ�iile negative cu care
intră î�n contact. Dacă cineva este furios pe tine, poţ�i să fii î�n conti-
nuare iubitor faţ� ă de el adoptând un crez fundamental precum
această minunată convingere, din cartea A Course in Miracles*, con-
form căreia toată comunicarea este fie un răspuns iubitor, fie
un strigăt după ajutor. Dacă cineva vine la tine î�ntr-o stare de du-
rere sau de furie ş� i tu î�i răspunzi consistent cu iubire ş� i căldură, î�n
cele din urmă starea sa se va schimba ş� i intensitatea acesteia se va
topi î�n î�ntregime.
Dacă ai putea doar să iubeşti îndeajuns, ai putea să fii cea

mai puternică persoană din lume.
— Emmet Fox
* Volum apărut în limba română la editura Foundation For Inner Peace, în

2008, cu titlul Curs de miracole (n.red.)
2. APRECIERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ. Eu cred că toate emoț�ii-

le puternice fac parte din expresiile iubirii, fiecare fiind î�ndreptată
î�ntr-o altă direcţ� ie. Pentru mine, aprecierea ş� i recunoş� tinţ� a sunt
două dintre cele mai spirituale emoţ�ii, exprimând î�n mod activ, prin
gândire ş� i acţ�iune, aprecierea ş� i iubirea mea pentru toate darurile
pe care mi le-a făcut viaţ�a, pe care mi le-au făcut oamenii, pe care mi
le-a făcut experienţ�a. Faptul de a trăi î�n această stare emoţ�ională î�ţ�i
va ameliora viaţ�a mai mult decât aproape orice alt lucru pe care î�l
cunosc. Cultivarea acestora este cultivarea vieţ�ii. Trăieş� te cu o atitu-
dine de recunoş� tinţ�ă.
3. CURIOZITATE. Dacă vrei cu adevărat să te dezvolţ�i î�n viaţ�ă,

î�nvaţ�ă să fii la fel de curios ca un copil. Copiii ş� tiu cum să se minune-
ze — acesta fiind motivul pentru care sunt atât de adorabili. Dacă
vrei să vindeci plictiseala, fii curios. Dacă eşti curios, niciun
lucru nu este o corvoadă; este automat — tu vrei să î�nveţ�i. Cultivă
curiozitatea ş� i viaţ�a devine un studiu nesfârş� it al bucuriei.
4. ENTUZIASM ŞI PASIUNE. Entuziasmul ş� i pasiunea pot

adăuga vigoare oricărui lucru. Pasiunea poate transforma orice
provocare î�ntr-o ocazie extraordinară. Pasiunea este puterea ne-
stăpânită ce ne împinge vieţile înainte cu un tempo mai mare
decât am avut vreodată. Pentru a-l parafraza pe Benjamin Disraeli,
omul este cu adevărat mare doar atunci când acţ�ionează din pasiu-
ne. Cum „obţ�inem” pasiune? Î�n acelaş� i fel î�n care „obţ�inem” iubire,
căldură, apreciere, recunoş� tinţ�ă ş� i curiozitate — hotărâm să o simţ�im!
Foloseş� te-ţ�i fiziologia: vorbeş� te mai repede, vizualizează imaginile
mai repede, miş� că-ţ�i corpul î�n direcţ�ia î�n care vrei să mergi. Nu sta
pur ş� i simplu gândind indiferent. Nu poţ�i fi plin de pasiune dacă te
prăbuş� eş� ti pe birou, respiri superficial ş� i bolboroş� eş� ti cuvintele.
5. HOTĂRÂRE. Toate emoţ�iile de mai sus sunt nepreţ�uite, dar

există una pe care trebuie să o ai dacă vrei să creezi valoare
durabilă î�n această lume. Aceasta va dicta cum faci faţ�ă supărărilor
ş� i provocărilor, dezamăgirilor ş� i deziluziilor. Hotărârea înseamnă
diferenţa dintre a fi blocat şi a fi blocat cu puterea fulgerătoare
a angajamentului. Dacă vrei să te faci pe tine î�nsuţ�i să slăbeş� ti, să
dai acele telefoane de afaceri sau să mergi până la capăt cu orice
lucru, acţ�iunea de a te „forţ�a” pe tine î�nsuţ�i nu va da roade. Singurul
lucru care va funcț�iona este să te plasezi pe tine î�nsuț�i î�ntr-o stare
de hotărâre. Toate acţ�iunile tale vor izvorî� din acea sursă, iar tu vei
face pur ş� i simplu automat tot ceea ce este necesar pentru a-ţ�i rea-
liza obiectivul. Să acţ�ionezi cu hotărâre î�nseamnă să iei o decizie
congruentă ş� i angajată din care ai lichidat orice altă posibilitate.
Hotărârea este apelul de deşteptare

pentru voinţa omenească.
— Anthony Robbins
Având hotărâre, poţ�i să realizezi orice. Fără ea, eş� ti condamnat la

frustrare ş� i dezamăgire. Disponibilitatea noastră de a face orice
este necesar, de a acţ�iona î�n ciuda fricii, stă la baza curajului. Iar
curajul este fundaţ�ia din care se naş� te hotărârea. Diferenţ�a dintre a
simţ�i î�mplinire ş� i a simţ�i deznădejde stă î�n cultivarea muş� chiului
emoţ�ional al hotărârii. Totuş� i, având toată acea hotărâre sub co-
manda ta, asigură-te de asemenea că î�ţ�i poţ�i sparge propriul tipar ş� i
î�ţ�i poţ�i schimba abordarea. De ce să treci printr-un zid dărâmându-l
când poţ�i pur ş� i simplu privi mai î�n stânga ta ş� i să găseș� ti o uş� ă?
Uneori, hotărârea poate să fie o limitare; trebuie să cultivi …
6. FLEXIBILITATE. Dacă există o singură sămânţ�ă pe care să o

sădeş� ti ş� i care să-ţ�i garanteze succesul, aceasta este capacitatea de a-ţ�i
schimba abordarea. De fapt, toate acele Semnale de Acţ�iune — lu-
crurile acelea pe care obiş� nuiai să le numeş� ti emoţ�ii negative — nu
sunt decât mesaje să fii mai flexibil! Alegerea de a fi flexibil este
alegerea de a fi fericit. Pe parcursul vieţ�ii tale vor exista momente
când vor apărea lucruri pe care nu vei fi capabil să le controlezi, iar
capacitatea ta de a fi flexibil cu regulile tale, sensul pe care î�l ataș� ezi

lucrurilor, ș� i acț�iunile tale, î�ț�i va determina succesul sau eș� ecul pe
termen lung, ca să nu mai vorbim de nivelul bucuriei tale personale.
Trestia care se î�ndoaie va supravieţ�ui furtunii, î�n vreme ce stejarul
maiestuos se va rupe. Dacă tu cultivi toate emoţ� iile de mai sus,
atunci cu siguranţ�ă că vei dezvolta…
7. ÎNCREDERE. Î�ncrederea de nezdruncinat este sentimentul

certitudinii pe care ni-l dorim cu toţ�ii. Singura modalitate î�n care
poţ�i simţ�i î�n mod constant î�ncredere, chiar ş� i î�n medii ş� i situaţ�ii pe
care nu le-ai mai î�ntâlnit niciodată î�nainte, este prin intermediul
puterii credinţ�ei. Mai degrabă imaginează-ţ�i ş� i fii sigur î�n privinț�a
emoţ�iilor pe care meriţ�i să le ai acum, decât să aş� tepţ�i ca ele să apa-
ră î�n mod spontan î�ntr-o bună zi, î�n viitorul foarte î�ndepărtat.
Atunci când eş� ti î�ncrezător, eş� ti dispus să experimentezi, să-ţ�i asumi
riscuri. O modalitate de a dezvolta convingere ş� i î�ncredere este pur
ş� i simplu să exersezi utilizarea lor. Dacă te-aş� î�ntreba dacă crezi că
î�ţ�i poţ�i lega ş� ireturile la pantofi, sunt sigur că mi-ai putea spune cu
o î�ncredere perfectă că poţ�i. De ce? Doar pentru că ai făcut-o de mii
de ori! Aş� a că exersează î�ncrederea, folosind-o cu consecvenţ�ă, ş� i
vei fi uluit de dividendele de care vei profita î�n fiecare domeniu al
vieţ�ii tale.
Pentru a te impulsiona pe tine î�nsuţ�i să faci orice lucru, este esen-
ţ�ial să exersezi î�ncrederea, ş� i nu teama. Tragedia vieţ�ii multor oameni
este că ei evită să facă lucruri pentru că se tem; ei chiar se simt prost
î�n avans pentru unele lucruri. Dar nu uita: sursa succesului pentru
î�nvingătorii excepţ�ionali î�ş�i găseş� te frecvent originea î�ntr-un set de
crezuri susţ�inute pentru care acel individ nu avea nicio referinţ�ă!
Abilitatea de a acţ�iona î�n baza credinț�ei este ceea ce face ca rasa
umană să meargă mai departe.
O altă emoţ�ie pe care o vei simţ�i î�n mod automat după ce ai re-
uş� it să le cultivi pe toate cele de mai sus este...
8. BUNA DISPOZIŢIE. Când am adăugat buna dispoziţ�ie la

lista mea cu cele mai importante valori, oamenii au comentat: „E ceva
diferit la tine. Pari atât de fericit.” Mi-am dat seama că fusesem fericit,
dar nu î�i spusesem ş� i feţ�ei mele despre asta! Este o mare diferenţ�ă
î�ntre a fi fericit la interior ş� i a fi bine dispus la exterior. Buna dispozi-
ţ�ie î�ţ�i amplifică respectul de sine, face viaţ�a mai amuzantă ş� i î�i face pe
oamenii din jurul tău să se simtă de asemenea mai fericiţ�i. Buna dis-
poziţ�ie are puterea de a elimina sentimentele de teamă, durere, furie,
frustrare, dezamăgire, depresie, vinovăţ�ie ş� i inadecvare din viaţ�a ta.
Dobândeş� ti buna dispoziţ�ie î�n ziua î�n care î�ţi� dai seama că, indife-
rent de ceea ce se î�ntâmplă î�n jurul tău, faptul că eş� ti oricum altcumva
decât bine dispus nu va ameliora lucrurile.
Să fii binedispus nu î�nseamnă că eș� ti o persoană tip Pollyanna
sau că priveş� ti lumea prin lentile colorate î�n trandafiriu ş� i refuzi să
recunoş� ti dificultăţ�ile. Să fii bine dispus înseamnă că eşti incre-
dibil de inteligent deoarece ştii că dacă trăieşti într-o stare de
plăcere — una care este atât de intensă încât transmiţi un sen-
timent de bucurie celor din jurul tău — poţi obţine rezultatul
de a trece de orice dificultate care îţi apare în cale. Cultivă buna
dispoziţ�ie ş� i nu vei mai avea nevoie de atât de multe Semnale de
Acţ�iune „dureroase” pentru a-ţ�i capta atenţ�ia!
Fă astfel î�ncât să-ţ�i vină uş� or să te simţ�i bine dispus, sădind să-
mânţ�a pentru…
9. VITALITATE. Gestionarea acestui domeniu este esenţ�ială.

Dacă nu ai grijă de corpul tău fizic, î�ţ�i este mult mai dificil să te bu-
curi de aceste emoţ�ii. Asigură-te că vitalitatea fizică este disponibilă;
aminteş� te-ţ�i că toate emoţ�iile sunt canalizate prin corpul tău. Dacă
te simţ� i indispus emoţ� ional, trebuie să priveş� ti la elementele de
bază. Cum respiri? Când oamenii sunt stresaţ�i, ei î�ncetează să mai
respire, subminându-ş� i vitalitatea. Cel mai important mijloc pentru
a obţ�ine o sănătate î�nfloritoare este să î�nveţ�i să respiri cum trebuie.
Un alt element esenţ�ial pentru vitalitatea fizică stă î�n a te asigura că
ai un nivel abundent de energie nervoasă.
Cum faci asta? Dă-ţ�i seama că prin acţ�iunile tale cheltuieş� ti zil-
nic energie nervoasă ş� i oricât de evident pare, chiar trebuie să te
asiguri că te odihneş� ti ş� i î�ţ�i reî�ncarci bateriile. Apropo, de cât de
mult somn ai parte? Dacă bifezi de obicei î�ntre opt ş� i zece ore de
odihnă la pat, probabil că ai parte de prea mult somn!
S-a descoperit că î�ntre ş� ase ş� i ş� apte ore ar fi optimul pentru cei
mai mulţ�i oameni. Î�n ciuda opiniei populare, faptul că stai nemiş� cat
nu economiseş� te energie. Adevărul este că, de obicei, acelea sunt
momentele î�n care te simţ�i cel mai obosit. Sistemul nervos uman
trebuie să se mişte pentru a avea energie. Până la un anumit punct,
consumarea energiei î�ţ�i dă o senzaţ�ie mai puternică de energie. Î�n
vreme ce te miş� ti, oxigenul curge prin sistemul tău, iar acel nivel de
sănătate creează sentimentul emoţ� ional de vitalitate ce te poate
ajuta să te ocupi de practic orice provocare negativă peste care ai
putea să dai î�n viaţ�a ta. Pentru mai multe informaț�ii despre felul î�n
care să-ţ�i amplifici vitalitatea fizică, caută î�n audiobookul Putere
nemărginită Capitolul 10, Combustibilul excelenței - energia. Aşa-
dar, înţelege că sentimentul vitalităţii este o emoţie esenţială
pe care să o cultivi pentru a face faţă practic oricăror emoţii ce
apar în viaţa ta, ca să nu mai menț�ionăm că este resursa esenț�ială
pentru a simţ�i o pasiune constantă.
De î�ndată ce grădina este plină cu aceste emoţ�ii puternice, î�ţ�i
poţ�i î�mpărtăș� i abundenţ�a prin…
10. CONTRIBUŢIE. Cu ani î�n urmă, î�mi amintesc că eram

î�ntr-unul dintre cele mai dificile momente ale vieţ�ii mele, condu-
când pe autostradă î�n miez de noapte. Mă tot î�ntrebam: „Ce trebuie
să fac eu pentru a-mi redresa viaţ�a?” Deodată, am avut o revelaţ�ie,
î�nsoţ�ită de o emoţ�ie atât de intensă, î�ncât am fost silit să-mi scot
maş� ina de pe ş� osea numaidecât ş� i să scriu o frază cheie î�n jurnalul
meu: „Secretul vieţii constă în a dărui.”
Nu cunosc o altă emoţ�ie mai bogată î�n viaţ�ă decât sentimentul
că cine eş� ti tu ca persoană, că un lucru pe care tu l-ai spus sau l-ai
făcut, nu a sporit doar viaţ�a ta, ci a extins, cumva, experienţ�a vieţ�ii
pentru cineva de care eş� ti ataş� at sau pentru cineva pe care poate
nici măcar nu-l cunoş� ti. Poveş� tile care mă emoţ�ionează cel mai pro-
fund sunt despre oameni care urmează cea mai î�naltă emoţ�ie spiri-
tuală, aceea de a se î�ngriji necondiţ�ionat de cineva ş� i de a acţ�iona î�n
folosul altora. Când am văzut musicalul Les Miserables, am fost
adânc emoţ�ionat de personajul lui Jean Valjean, pentru că era un
om atât de bun care voia să dăruiască atât de mult celorlalţ� i. Ar
trebui să cultivăm acel sentiment al contribuţ�iei î�n fiecare zi, con-
centrându-ne nu doar asupra noastră, ci ş� i asupra celorlalţ�i.
Nu te lăsa totuș� i prins î�n capcana de a î�ncerca să contribui pen-
tru ceilalţ�i î�n detrimentul tău — interpretarea rolului de martir
nu-ţi va oferi un sentiment autentic al contribuţiei. Dar dacă tu
î�ţ�i poţ�i dărui î�n mod consistent ţ�ie î�nsuţ�i ş� i celorlalţ�i, pe o scară mă-
surabilă ce î�ţ�i dă posibilitatea să ş� tii că viaţ�a ta a contat, vei avea un
sentiment al conexiunii cu oamenii ş� i un sentiment al mândriei ş� i al
stimei de sine pe care nicio cantitate de bani, de realizări, de faimă
ş� i de recunoaş� tere nu le-ar putea oferi vreodată. Un sentiment al
contribuţ�iei face ca î�ntreaga viaţ�ă să fi meritat. Imaginează-ţ�i cu cât
ar fi lumea mai bună dacă noi toţ� i am cultiva un sentiment al
contribuţ�iei!
CELE ZECE SEMNALE DE CELE ZECE EMOŢII ALE

ACŢIUNE PUTERII
1. DISCONFORT 1. IUBIRE ŞI CĂLDURĂ
2. TEAMĂ 2. APRECIERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ
3. RĂNIRE 3. CURIOZITATE
4. FURIE 4. ENTUZIASM ŞI PASIUNE
5. FRUSTRARE 5. HOTĂRÂRE
6. DEZAMĂGIRE 6. FLEXIBILITATE
7. VINOVĂŢIE 7. ÎNCREDERE
8. INADECVARE 8. BUNĂ DISPOZIŢIE
9. SUPRAÎNCĂRCARE/ COPLEŞIRE 9. VITALITATE
10. SINGURĂTATE 10. CONTRIBUŢIE
Sădeşte aceste emoţii în fiecare zi ş� i priveş� te-ţ� i î�ntreaga viaţ� ă

dezvoltându-se cu o vitalitate la care nu ai visat niciodată. Iată, î�n
continuare, o trecere î�n revistă a celor zece Semnale de Acţ�iune ş� i a
celor zece Emoţ�ii ale Puterii. Nu pot sublinia suficient de mult im-
portanţ� a acţ� iunii de a î�nvăţ� a să utilizezi emoţ� iile negative drept
ceea ce sunt — apeluri la acţ�iune — ş� i de a te angaja să cultivi emo-
ţ�ii pozitive. Î�ţ�i aminteş� ti de cartonaș� ul de 8 pe 13 cm pe care l-ai
creat când ai scris toate mesajele ş� i soluţ�iile pe care ţ�i le oferă Sem-
nalele tale de Acţ�iune? Reexaminează-l frecvent pe parcursul zilei.
Î�n timp ce î�l priveş� ti chiar ş� i acum, este posibil să remarci că emoţ�i-
ile pozitive pe care tocmai le-am expus sunt antidoturi grozave
pentru Semnalele de Acţ�iune.
Cu alte cuvinte, dacă simţ�i emoţ�iile disconfortului, iubirea ş� i
căldura vor face ca schimbarea emoţ�iei să fie mult mai simplă. Dacă
te simţ�i temător, atunci un sentiment de recunoş� tinţ�ă elimină aceas-
tă emoţ�ie. Dacă te simţ�i rănit ş� i după aceea devii curios î�n legătură
cu ceea ce se petrece, asta î�nlocuieş� te sentimentul de a fi suferit o
rană. Dacă te simţ� i furios, gândeș� te-te câte ai putea realiza dacă
transformi acea intensitate emoţ�ională î�n entuziasm ş� i pasiune di-
recţ�ionată. Frustrarea poate fi străpunsă utilizând hotărârea. Deza-
măgirea poate fi dizolvată fiind flexibil î�n abordarea ta. Vinovăţ�ia
dispare î�n clipa î�n care devii î�ncrezător că î�ţ�i vei menţ� ine noile
standarde. Inadecvarea te părăseş� te atunci când te simţ�i bine dispus;
pur ş� i simplu nu este loc pentru ea. Sentimentul supraî�ncărcării dis-
pare î�n faţ�a sentimentului de putere personală ş� i vitalitate. Singură-
tatea se topeș� te î�n clipa î�n care î�ţ�i dai seama cum să contribui pentru
ceilalţ�i.
Acum, aş� vrea să efectuezi o sarcină ce te va lega cu totul de in-
strumentul simplu, dar puternic al emoţ�iilor.
1) Pe parcursul următoarelor două zile, de fiecare dată când
simţi o emoţie negativă sau care te slăbeşte, urmează cei şase
paşi spre măiestria emoţională. Stabileş� te î�n ce categorie î�ş�i are
locul ş� i recunoaş� te-i valoarea de a-ț�i transmite mesajul de care ai
nevoie. Descoperă dacă cele care trebuie să se schimbe sunt per-

cepţ�iile sau acţ�iunile tale. Fii î�ncrezător, fii sigur ş� i fii entuziasmat.
2) Semnalele de Acţ�iune î�ndeplinesc o funcţ�ie importantă, dar
nu ar fi de preferat să nu fii nevoit să le simţ�i atât de des? Pe lângă
Emoţ�iile Puterii, cultivă crezuri globale care te ajută să minimi-
zezi experienţa emoţiilor negative. Spre exemplu, eu am eliminat
sentimentul de abandonare sau de singurătate din viaţ�a mea pentru
că am adoptat crezul că nu pot fi niciodată abandonat cu adevărat.
Dacă o persoană pe care o iubesc ar î�ncerca vreodată să mă „aban-
doneze“, eu aş� urmări-o pur ş� i simplu! (Alte crezuri î�nsufleț�itoare
sunt: „Ş� i asta va trece la rândul ei”; „Iubirea este singurul lucru in-
dispensabil din viaţ� a mea; toate celelalte sunt dispensabile”; ş� i
„Există î�ntotdeauna o cale dacă mi-am luat angajamentul.”)
Utilizează zilnic aceste Emoţ�ii ale Puterii ş� i foloseş� te cei ş� ase
paş� i pentru măiestria emoţ�ională, ca să î�ț�i transformi Semnalele de
Acţ�iune î�n acţ�iuni pozitive. Ț� ine minte: Fiecare sentiment pe care
îl ai — bun sau rău — se bazează pe felul în care tu interpretezi
ce înseamnă lucrurile. De fiecare dată când î�ncepi să te simţ� i
prost, pune-ţ�i această î�ntrebare: „Ce altceva ar putea să î�nsemne
asta?” Acesta este primul pas pentru a prelua controlul asupra
emoţ�iilor tale.
Ceea ce sper că vei extrage din acest capitol este preţ�uirea tutu-
ror emoţ�iilor tale ş� i un sentiment de entuziasm pentru faptul că
toate î�ţ�i oferă ocazia să î�nveţ�i ceva pentru a-ţ�i face viaţ�a mai bună,
literalmente imediat. Nu mai trebuie să simţ�i vreodată că emoţ�iile
dureroase sunt inamicii tăi. Toate sunt aici pentru a te ajuta ca un
semnal că se impune un fel de schimbare. Pe măsură ce î�ţ�i rafinezi
abilitatea de a folosi aceste Semnale de Acţ�iune, vei î�ncepe mai de-
grabă să le tratezi de la bun î�nceput, când sunt î�ncă mici, decât să
aş� tepţ�i până se transformă î�n crize î�n toată regula. De pildă, te vei
ocupa de o situaţ�ie cât timp aceasta este î�ncă iritantă, nu când te
scoate din minț�i — cum ar fi să te ocupi de o problemă de greutate
mai degrabă atunci când observi primul kilogram suplimentar, de-
cât să aş� tepţ�i până ai pus pe tine î�ncă cincisprezece.
Pe parcursul următoarelor câteva săptămâni, concentrează-te

să te bucuri de procesul de a î�nvăţ�a de la toate emoţ�iile tale. Poţ�i
simţ�i tot caleidoscopul î�n orice clipă vrei. Nu te teme — mergi cu
montagne russe-ul! Î�ncearcă bucuria, pasiunea ş� i freamătul tuturor
emoţ�iilor ş� i fii sigur că deţ�ii controlul! Este viaţ�a ta, sunt emoţ�iile ş� i
destinul tău.
Am descoperit î�nsă că, deș� i cineva poate ș� ti cum să facă ceva,
este totuș� i posibil ca acea persoană să nu aplice ceea ce ş� tie. Ceea ce
avem nevoie cu adevărat este un motiv pentru a folosi puterea deci-
ziilor noastre, pentru a ne schimba crezurile, pentru a dobândi un
efect de pârghie asupra noastră ş� i a ne î�ntrerupe tiparele, pentru a
pune î�ntrebări mai bune ş� i a ne sensibiliza pe noi î�nş� ine faţ�ă de vo-
cabularul ş� i metaforele noastre. Pentru a fi motivaţ�i î�n mod con-
stant, trebuie să elaborăm…
12
Magnifica obsesie —
Crearea unui viitor
irezistibil
Nimic nu se întâmplă fără ca mai întâi să fi existat un vis.
— Carl Sandburg
Acum eş� ti pregătit să te distrezi puţ�in? Eş� ti dispus să fii iarăş� i ase-
menea unui copil ş� i să-ţ�i laş� i imaginaţ�ia să se dezlănţ�uie liberă? Î�ţ�i
respecţ�i angajamentul de a-ţ�i lua î�n stăpânire viaţ�a ş� i de a stoarce
din ea toată puterea, pasiunea ş� i „seva” care ş� tii că pot fi ale tale?
Ţ� i-am spus foarte multe până acum. Am acoperit o cantitate
monumentală de material î�n capitolele precedente, mare parte din
acesta putând fi pus î�n aplicare chiar acum. Cu toate acestea, o parte
va rămâne ascunsă î�ntr-un colţ� al creierului tău, î�nchis î�ntr-un de-
pozit adânc, până la momentul oportun. Am lucrat din greu î�mpre-
ună pentru a te pune pe tine î�n situaţ�ia de a lua decizii noi, decizii
care pot să facă diferenţ� a dintre o viaţ� ă a visării ş� i o viaţ� ă a
acţ�iunii.
Mulţ�i oameni ş� tiu ce ar trebui să facă î�n viaţ�ă, dar nu o fac nici-
odată. Motivul este că le lipseş� te motivaţ�ia pe care numai un viitor
irezistibil o poate oferi. Acest capitol este ocazia ta de a te elibera
ş� i de a visa la cel mai î�nalt nivel, de a face un brainstorming pentru
a descoperi cele mai nebuneş� ti posibilităţ�i ş� i, prin aceasta, de a avea
posibilitatea de a descoperi un lucru care î�ţ�i va î�mpinge realmente
viaţ�a la următorul nivel. Te va ajuta să creezi energie şi elan.
Dacă citeş� ti acest capitol î�ntr-un mod activ, î�n loc să-l citeş� ti
pasiv, dacă faci exerciţ�iile ş� i acţ�ionezi, atunci următoarele minute te
vor răsplăti cu o viziune pentru viitorul tău care te va ajuta să răz-
baţ� i prin cele mai dificile momente personale. Este un capitol la
care sunt sigur că î�ţ�i va plăcea să revii din nou ș� i din nou, oricând
vei avea nevoie de o inspiraţ�ie reî�nnoită pentru viaţ�a ta. Aceasta
chiar este ş� ansa ta de a te distra ş� i de a-ţ� i î� n cerca adevărata
pasiune!
Ceea ce î�ţ�i voi cere să faci î�n următoarele câteva pagini este să-ţ�i
descătuş� ezi imaginaţ�ia, să arunci tot „bunul simţ�” î�n vânt ş� i să te
porţ� i de parcă ai fi din nou copil — un copil care poate avea, la
propriu, orice doreș� te, un copil care nu trebuie decât să-ş� i spună
dorinţ�a inimii ş� i aceasta i se va î�mplini numaidecât. Î� ţ�i aminteş� ti
de poveş� tile arabe cunoscute î�n genere ca O mie şi una de nopţi? Î� ţ�i
poţ�i da seama care a fost povestea mea preferată? Exact: lampa lui
Aladdin. Cred că fiecare dintre noi ne-am dorit cândva foarte mult
să punem mâna pe lampa aceea fermecată. Tot ce ai de făcut este să
o freci ş� i un duh măreţ� apare ca să-ţ�i î�mplinească dorinţ�ele. Eu sunt
aici pentru a-ţ�i spune că tu deţii o lampă care nu este limitată la
doar trei dorinţe!
Acum este momentul ca tu să pui stăpânire pe această forţ� ă
puternică dinăuntrul tău. După ce hotărăşti să trezeş� ti acest uriaş� ,
vei deveni de neoprit î�n crearea unei abundenţ�e mentale, emoţ�io-
nale, fizice, financiare ş� i spirituale, dincolo de cele mai nebuneş� ti
fantezii ale tale. Indiferent că visurile tale se materializează instan-
taneu sau că se conturează treptat de-a lungul timpului, află că
singura limită pentru ceea ce poţ�i avea î�n propria viaț�ă este dimen-
siunea imaginaţ� iei tale ş� i nivelul angajamentului tău pentru a o
transpune î�n realitate.
OBIECTIVELE URIAŞE PRODUC

O MOTIVAŢIE URIAŞĂ
Foarte des î�i aud pe oameni spunându-mi: „Tony, de unde î�ţ�i iei
energia? Cu toată intensitatea aceea, nu-i de mirare că ai atât de
mult succes. Pur ş� i simplu, eu nu am elanul tău; cred că nu sunt mo-
tivat. Cred că sunt leneş� .” Răspunsul meu obiş� nuit este: „Tu nu eş� ti
leneş� ! Tu ai, pur şi simplu, obiective impotente!”
Adeseori, mă aleg cu o privire derutată la acest răspuns, punct
î�n care eu explic că nivelul meu de entuziasm ş� i motivaţ�ie î�ş�i are
sursa î�n obiectivele mele. Când mă trezesc î�n fiecare dimineaţ� ă,
chiar dacă mă simt extenuat fizic, din lipsă de somn, tot reuş� esc să
găsesc motivaţ�ia de care am nevoie, pentru că obiectivele mele sunt
foarte exaltante pentru mine. Ele mă trezesc devreme, mă ţ�in treaz
până târziu ş� i mă inspiră să-mi adun ş� i să-mi pun resursele î�n ordi-
ne ş� i să folosesc tot ceea ce pot găsi î�n sfera mea de influenţ�ă pentru
a le face să funcț�ioneze. Aceeaş� i energie ş� i acelaş� i sentiment al mi-
siunii î�ţ�i stau la dispoziţ�ie ş� i ţ�ie acum, î�nsă acestea nu vor fi nicioda-
tă trezite de obiective mărunte. Primul pas este să elaborezi
obiective mai mari, mai inspiratoare ş� i mai provocatoare.
Oamenii î�mi spun adeseori: „Problema mea este că eu nu am, de
fapt, niciun obiectiv.” Acest crez demonstrează lipsa lor de î�nț�elege-
re a felului î�n care funcţ�ionează î�n realitate obiectivele. Mintea ome-
nească urmăreş� te î�ntotdeauna ceva, chiar dacă nu este vorba de
altceva decât de capacitatea de a reduce sau elimina durerea sau de
a evita orice lucru care te-ar putea conduce la ea. Creierelor noastre
le place de asemenea să ne călăuzească pentru a urmări orice lucru
care ne poate conduce la crearea plăcerii. Noi avem cu toţ�ii obiecti-
ve. Aş� a cum am subliniat î�n practic fiecare capitol de până acum
problema este că noi utilizăm în mod inconştient aceste
resurse.
Obiectivele celor mai mulţ�i oameni sunt să-ş� i „plătească factu-
rile alea nenorocite”, să se descurce, să supravieţ�uiască, să reziste
până la sfârş� itul zilei — pe scurt, ei sunt prinş� i î�n capcana câş� tigării
existenţ�ei, î�n loc să proiecteze o viaţă. Tu crezi că aceste obiective

î�ţ�i vor da puterea de a exploata rezervele vaste de energie dinăun-
trul tău? Prea puţ�in! Noi doi trebuie să ne amintim că obiectivele
noastre ne afectează, indiferent care ar fi ele. Dacă noi nu sădim î�n
mod conş� tient seminţ�ele pe care ni le dorim î�n grădinile minţ�ilor
noastre, vom ajunge să avem buruieni! Buruienile sunt automate;
nu trebuie să depui efort pentru a le căpăta. Dacă vrem să descope-
rim posibilităţ� ile nelimitate din noi î�nş� ine, trebuie să găsim un
obiectiv suficient de mare ş� i de important care să ne provoace să ne
depăşim limitele ş� i să ne descoperim adevăratul nostru potenţ�ial.
Aminteş� te-ţ�i că propriile tale condiţ�ii din momentul de faţ�ă nu î�ţ�i
reflectă potenţ�ialul maxim, ci mai degrabă dimensiunea ş� i calitatea
obiectivelor pe care te concentrezi î�n mod curent. Cu toții trebuie
să descoperim sau să creăm o Obsesie Magnifică.
OBIECTIVELE TE POARTĂ DINCOLO

DE LIMITELE TALE, ÎNTR-O LUME
A PUTERII NEMĂRGINITE
Atunci când ne fixăm pentru prima dată obiective mari, acestea pot
părea imposibil de realizat. Dar cel mai important aspect la stabili-
rea unui obiectiv este să găseş� ti un obiectiv suficient de mare ca să
te inspire, ceva ce te va face să-ţ�i dezlănţ�ui puterea. Felul prin care
î�mi dau seama, de obicei, că mi-am ales un obiectiv bun este că mi
se pare imposibil, dar î�n acelaş� i timp, simplul fapt de a mă gândi la
posibilitatea de a-l atinge î�mi stârneş� te un sentiment de entuziasm
dement. Pentru a găsi cu adevărat acea inspiraţ�ie ş� i a atinge acele
obiective imposibile, noi trebuie să ne suspendăm sistemele de cre-
zuri referitoare la lucrurile pe care le putem realiza.
Nu voi uita niciodată povestea adevărată a unui băiat născut î�n
sărăcie, î�ntr-o zonă scăpătată din San Francisco ş� i a felului î�n care
obiectivele sale li se păreau tuturor imposibile, cu excepţ� ia lui.
Acest tânăr era un fan al legendei fotbalului american, Jim Brown,
care juca pe postul de running back pentru Cleveland Browns. Î�n

ciuda faptului că acest tânăr fusese afectat de rahitismul apărut ca
urmare a malnutriţ�iei ş� i că la vârsta de ş� ase ani picioarele sale ajun-
seseră permanent crăcănate, iar gambele i se atrofiaseră atât de
mult î�ncât ajunsese să poarte porecla de „Picioare de Creion”, el ş� i-a
fixat obiectivul ca î�ntr-o bună zi să devină un running back vedetă,
la fel ca eroul său. Nu avea niciun ban ca să meargă la meciuri de
fotbal american, aş� a că de fiecare dată când Browns jucau cu 49ers,
el aş� tepta î�n afara stadionului până când personalul de î�ntreţ�inere
deschidea poarta, târziu, î�n repriza a patra. După asta, el intra ş� chio-
pătând pe stadion ş� i se lăsa absorbit de desfăş� urarea meciului.
Î�n cele din urmă, la vârsta de treisprezece ani, băiatul a avut o
î�ntâlnire la care visase î�ntreaga sa viaţ�ă. El a intrat î�ntr-un salon de
î�ngheț�ată, după un meci 49ers contra Browns ş� i pe cine a văzut,
dacă nu chiar pe cel care î�i era de multă vreme idol! S-a apropiat de
vedeta fotbalului american ş� i i-a spus: „Dle Brown, eu sunt cel mai
mare fan al dvs!” Brown i-a răspuns cu amabilitate. Băiatul a insis-
tat. „Dle Brown, ş� tiţ�i ceva?” Brown s-a î�ntors din nou spre el ş� i a zis:
„Ce s-a î�ntâmplat, fiule?” Băiatul a continuat: „Eu ş� tiu fiecare record
pe care l-aţ�i stabilit vreodată, fiecare touchdown pe care l-aţ�i î�n-
scris!” Jim Brown a zâmbit ş� i a zis: „Asta e grozav”, după care s-a
î�ntors la conversaţ�ia sa. Băiatul a insistat: „Dle Brown! Dle Brown!”
Jim Brown s-a î�ntors din nou spre el. De data aceasta, băiatul l-a
privit adânc î�n ochi cu o pasiune atât de intensă, î�ncât Brown a părut
să o simtă ş� i i-a spus vedetei: „Dle Brown, î�ntr-o bună zi voi doborî�
absolut toate recordurile dvs!”
Leganda fotbalului american a zâmbit ş� i a zis: „Asta este grozav,
băiete. Cum te cheamă?” Băiatul a zâmbit cu gura până la urechi ş� i a
zis: „Orenthal, domnule. Orenthal James Simpson… Prietenii î�mi
spun O.J.”
Noi suntem cine şi unde suntem pentru că

mai întâi ne-am imaginat asta.
— Donald Curtis
O.J. Simpson chiar a reuş� it să doboare toate recordurile lui Jim

Brown ş� i a stabilit câteva recorduri personale noi! Cum generează
obiectivele această putere incredibilă de a modela destinul? Cum
pot ele să ia un băieţ�el bolnav de rahitism ş� i să-i dea posibilitatea să
devină o legendă? Stabilirea obiectivelor este primul pas pentru
transformarea invizibilului în vizibil — temelia tuturor succe-
selor din viaţă. Este ca ş� i cum o Inteligenţ�ă infinită ar umple orice
formă pe care tu o creezi, utilizând ş� tanţ�a gândurilor tale intens
emoţ�ionale. Cu alte cuvinte, î�ţ�i poţ�i dăltui propria existenţ�ă prin
gândurile pe care le proiectezi î�n mod consistent î�n fiecare clipă a
vieţ�ii tale. Conceperea obiectivelor tale este planul superior ce călă-
uzeş� te toate gândurile.
Vei crea o capodoperă sau vei interpreta viaţ�a prin tablourile
altora? Vei folosi un degetar pentru a colecta toate experienţ�ele din
viaţ�a ta sau un butoi uriaş� pentru apă de ploaie? Răspunsurile la
aceste î�ntrebări au fost deja oferite de obiectivele pe care le urmă-
reş� ti î�n mod constant.
TRANSFORMAREA INVIZIBILULUI
ÎN VIZIBIL
Priveş� te î�n jurul tău chiar acum. Ce vezi? Stai pe o canapea, î�nconju-
rat de obiecte de artă sau priveş� ti un televizor cu ecran mare, utili-
zând cea mai nouă tehnologie a discului laser? Sau eş� ti aş� ezat la un
birou dotat cu telefon, computer ş� i fax? Toate aceste obiecte au fost
doar idei î�n mintea cuiva la un moment dat. Dacă ţ�i-aş� fi spus, î�n
urmă cu 100 de ani, că unde invizibile din jurul lumii ar putea fi
smulse din aer ş� i introduse î�ntr-o cutie pentru a genera sunete ş� i
imagini, nu m-ai fi considerat nebun? Cu toate acestea, aproape fie-
care cămin din America are cel puţ�in un televizor (media este de
două!). Cineva a trebuit să le creeze ş� i pentru ca asta să fie cu putin-
ţ�ă, cineva a trebuit să ş� i le î�nchipuie limpede.
Acest lucru este valabil doar pentru obiectele materiale? Nu, se

aplică de asemenea la tot felul de activităţ�i ş� i procese: motivul pen-
tru care maş� inile funcţ�ionează este că un număr de indivizi î�ntre-
prinzători ş� i-au dat seama cum să exploateze procesul combustiei
interne. Răspunsul problemelor noastre actuale, î�n materie de
energie, va fi găsit î�n imaginaţ�ia ş� i ingeniozitatea fizicienilor ş� i ingi-
nerilor din ziua de astăzi. Iar soluţ�ionarea crizelor noastre sociale,
cum ar fi răspândirea alarmantă a grupurilor de ură rasială, lipsa de
adăpost ş� i foametea pot fi abordate doar cu inventivitatea ş� i com-
pasiunea unor indivizi dedicaţ�i ca tine ş� i ca mine.
DE CE NU-ŞI FIXEAZĂ TOATĂ LUMEA

OBIECTIVE?
Este posibil ca tu să-ţ�i spui chiar acum: „Bine, toată asta sună atât
de inspiraţ�ional, dar bineî�nţ�eles că stabilirea unui obiectiv nu face
ca acesta să se materializeze.” Sunt î�ntru totul de acord cu tine. Ori-
ce stabilire a unui obiectiv trebuie să fie imediat urmată atât
de elaborarea unui plan, cât şi de acţiune considerabilă şi con-
sistentă orientată spre realizarea acestuia. Tu ai deja această
putere de a acţ�iona. Dacă nu ai reuş� it să o invoci, asta se î�ntâmplă
pur ş� i simplu pentru că nu ai reuş� it să fixezi obiective care te
inspiră.
Ce te ţ�ine pe loc? Cu siguranţ�ă că ai fost expus puterii stabilirii
de obiective î�nainte de citirea acestei cărț�i. Dar ai o listă de obiective
clar definite pentru rezultatele pe care le vei produce în mod absolut
în viaţa ta pe plan mental, emoţional, fizic şi financiar? Ce te-a oprit?
Pentru mulţ�i, este teama inconş� tientă de dezamăgire. Unii oameni
au stabilit obiective î�n trecut ş� i nu au reuş� it să le realizeze ş� i, ca ur-
mare a dezamăgirii lor ş� i a faptului că se tem de dureri viitoare, ei
î�ncetează să mai fixeze obiective. Ei nu vor să aibă nicio aş� teptare
care să poată fi spulberată. Alţ�i oameni stabilesc obiective, dar abu-
zează de ei î� n ş� iş� i legându-ş� i tot nivelul fericirii personale de
abilitatea lor de a realiza obiective care se pot găsi î�n afara contro-
lului lor. Sau le lipseş� te flexibilitatea pentru a observa că, î�n timp ce
se deplasează î�n direcţ� ia obiectivelor lor, î�n jurul lor se găsesc
obiective mult mai bune ş� i mai potrivite.
Procesul de a stabili obiective funcţ�ionează foarte asemănător
cu vederea ta. Cu cât ajungi mai aproape de destinaţ�ie, cu atât creş� -
te claritatea de care dispui, nu doar î�n ceea priveş� te obiectivul î�n
sine, ci ş� i detaliile a tot ceea ce se află î�n jurul său. Cine ş� tie? Este
posibil ca tu să hotărăş� ti că î�ţ�i place mai mult una dintre celelalte
posibilităţ� i, că te inspiră ş� i mai mult ş� i o vei urmări pe aceea î�n
schimb! De fapt, uneori, aş� a cum vom discuta mai î�n amănunt ceva
mai târziu, eş� ecul de a-ţ�i atinge obiectivul te apropie ş� i mai mult de
adevărata menire a vieţ�ii tale.
Impulsul de a realiza ş� i de a contribui vine î�n numeroase forme.
Pentru unele persoane, acesta se naş� te din dezamăgire sau chiar
din tragedie. Pentru alţ�ii, este pur ş� i simplu alimentat de revelaţ�ia
dezolantă dintr-o bună zi că viaţ�a trece pe lângă ei, că î�n cazul lor
calitatea vieţ�ii se î�mpuţ�inează cu fiecare clipă care se scurge. Pentru
alţ�ii, inspiraţ�ia este sursa motivaţ�iei lor. Faptul că văd ce este posi-
bil, că anticipează cel mai bun scenariu posibil sau că-ş� i dau seama
că efectiv î�nregistrează progrese semnificative, î�i ajută să dezvolte o
forţ�ă colosală pentru a realiza ş� i mai mult.
Adeseori, nu ne dăm seama cât de departe am ajuns pentru că
suntem atât de absorbiţ�i î�n procesul î�nfăptuirii. O metaforă potrivi-
tă pentru asta este atunci când un prieten î�ţ�i spune cât de mult a
crescut fiul sau fiica ta ş� i tu spui cu o uimire sinceră: „Serios?” S-a
desfăş� urat chiar sub nasul tău, aş� a că nu ai reuş� it să remarci asta.
Este ş� i mai dificil să-ţ�i vezi propria dezvoltare, aş� a că aş� vrea să-ţ�i
î�mpărtăş� esc un proces simplu. Te rog să iei o pauză pentru a-l reali-
za chiar acum. Acesta te va ajuta să obţ�ii acces la una sau la ambele
forț�e de motivaţ�ie menţ�ionate mai sus.
IERI, AZI ŞI MÂINE

Este uş� or ca uneori să pierzi din vedere cât de mult ai avansat deja
— sau cât de mult mai ai î�ncă de mers î�n viaţ�ă. Foloseş� te informaț�i-
ile care urmează pentru a efectua o evaluare exactă a poziţ�iei î�n
care te aflai, î�n aceste zece domenii esenţ�iale, cu cinci ani î�n urmă:
fizic, mental, emoț�ional, atractivitate, relaț�ii, mediu de viaț�ă, social,
spiritual, carieră, financiar. Mai exact, î�n dreptul fiecăreia dintre
aceste categorii, dă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i un punctaj pe o scară de la 0 la 10, 0
î�nsemnând că nu aveai nimic î�n acest domeniu ş� i 10 î�nsemnând că
trăiai după pofta inimii, la modul absolut, î�n categoria aceea.
Cel de-al doilea pas, după ce ţ�i-ai acordat un punctaj, este acela
de a scrie o propoziţie în dreptul fiecărei categorii, care să de-
scrie cum erai pe atunci. Spre exemplu, cu cinci ani î�n urmă, cum
erai tu din punct de vedere fizic? Tu ai putea să scrii „Eram de 7” ş� i
după aceea să continui cu „Eram î�ntr-o formă destul de bună, dar
aveam cu siguranţ�ă nevoie de î�mbunătăţ�ire. Cu două kilograme ş� i
jumătate supraponderal, alergam de două ori pe săptămână, dar tot
nu mâncam sănătos. Posedam niveluri mediocre de energie.”
Acum, ia o pauză de cinci sau zece minute ş� i fă exerciț�iul. Î�l vei
găsi foarte edificator!
ÎN URMĂ PUNCTAJ PROPOZIȚIE

CU ZECE ANI
Fizic ________ _____________________________

_____________________________
Mintal ________ _____________________________
_____________________________
Emoțional ________ _____________________________
_____________________________
Atracție ________ _____________________________
_____________________________
Relație ________ _____________________________

_____________________________
Mediul de trai ________ _____________________________
_____________________________
Social ________ _____________________________
_____________________________
Spiritual ________ _____________________________
_____________________________
Carieră ________ _____________________________
_____________________________
Financiar ________ _____________________________
_____________________________
Acum, de dragul contrastului, să vedem cât de departe ai ajuns, sau

nu ai reuş� it să ajungi, î�n fiecare dintre aceste categorii. Răspunde la
aceleaş� i î�ntrebări, cu referire la ziua de azi. Cu alte cuvinte, prima
dată acordă-ţi un punctaj de la 1 la 10 pentru stadiul î�n care te afli
astăzi î�n fiecare dintre aceste categorii ş� i după aceea scrie o propo-
ziţie sau două descriind cum eşti în fiecare dintre aceste cate-
gorii astăzi.
AZI PUNCTAJ PROPOZIȚIE
Fizic ________ _____________________________

_____________________________
Mintal ________ _____________________________
_____________________________
Emoțional ________ _____________________________
_____________________________
Atracție ________ _____________________________
_____________________________
Relație ________ _____________________________
_____________________________
Mediul de trai ________ _____________________________

_____________________________
Social ________ _____________________________
_____________________________
Spiritual ________ _____________________________
_____________________________
Carieră ________ _____________________________
_____________________________
Financiar ________ _____________________________
_____________________________
Ce ai aflat până acum, făcând aceste exerciț�ii? Ce distincţ�ii ai făcut?

Te-ai î�mbunătăț�it mai mult decât î�ţ�i dădeai seama la unele catego-
rii? Ai ajuns departe? Asta este grozav, nu-i aş� a? Dacă nu ai mers
până unde ţ�i-ar fi plăcut sau dacă crezi că te descurcai mai bine, î�n
unele domenii, cu cinci ani î�n urmă decât acum, acesta este un me-
saj grozav la rândul său—unul care te poate determina să faci
schimbări î�nainte să treacă ş� i mai mulţ�i ani pe lângă tine. Nu uita,
nemulţ�umirea poate fi o cheie majoră spre succes.
Acum, ia o pauză şi scrie câteva fraze-cheie care să descrie ce ai învăţat

din această comparaţie.
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
Acum termină exerciţ�iul, proiectând cinci ani î�n viitor. Din nou,
acordă-ţi ţie însuţi un punctaj şi scrie o propoziţie care descrie
cum vei arăta în fiecare dintre aceste categorii-cheie.
PESTE CINCI ANI PUNCTAJ PROPOZIȚIE
Fizic ________ _____________________________

_____________________________
Mintal ________ _____________________________
_____________________________
Emoțional ________ _____________________________
_____________________________
Atracție ________ _____________________________
_____________________________
Relație ________ _____________________________
_____________________________
Mediul de trai ________ _____________________________
_____________________________
Social ________ _____________________________
_____________________________
Spiritual ________ _____________________________
_____________________________
Carieră ________ _____________________________
_____________________________
Financiar ________ _____________________________
_____________________________
CHEIA PENTRU REALIZAREA

OBIECTIVELOR
Când ţ�i-ai stabilit un obiectiv, ţ�i-ai luat angajamentul pentru CANI!
Ai recunoscut faptul că toate fiinţele umane au nevoie de per-
fecţionare constantă şi neîntreruptă. Există putere î�n presiunea
insatisfacţ�iei, î�n tensiunea disconfortului temporar. Acesta este ge-
nul de durere pe care î�l vrei î�n viaţ�a ta, genul de durere pe care o
transformi imediat î�n noi acţ�iuni pozitive.
Tipul acesta de presiune este numit stres bun, opusul stresului

negativ. Stresul bun poate fi o forţ�ă pozitivă, motivatoare care te
î�mpinge î�nainte pentru a î�mbunătăț�i î�n mod constant calitatea vie-
ţ�ii pentru tine î�nsuţ�i ş� i pentru toţ�i cei pe care ai privilegiul de a-i
influenţ�a. Meditează la asta; foloseş� te-te de acest lucru pentru a te
avânta î�nainte. Mulţ�i oameni î�ncearcă să evite presiunea, dar absen-
ţ�a oricărei tensiuni sau presiuni creează, de obicei, un sentiment de
plictiseală ş� i experienţ�a unei vieţ�i lipsite de strălucire de care se
plâng atât de mulț�i oameni. Î�n realitate, atunci când ne simţ�im en-
tuziasmaț�i, avem un sentiment al presiunii sau tensiunii î�năuntrul
nostru. Cu toate acestea, nivelul stresului nu este copleş� itor, ci mai
degrabă antrenant.
Există o diferenţ�ă î�ntre a fi stresat ş� i a fi stăpân pe stres. Utili-
zează stresul (stresul bun) pentru a te propulsa î�n direcţ�ia î�n care
doreş� ti; acesta poate opera transformări extraordinare î�năuntrul
tău. Î�nvăţ�ând să utilizezi presiunea ş� i să o transformi î�n prietenul,
nu î�n duş� manul tău, o poţ�i ş� lefui pentru a deveni un instrument
care te ajută să-ţ�i trăieş� ti viaţ�a la maximum. Î�n afară de asta, trebuie
să ne amintim că nivelul stresului nostru este auto-indus. Aş� a că hai
să-l inducem inteligent.
Unul dintre cele mai simple moduri prin care poţ�i folosi presiu-
nea ca aliat este să î�nș� tiinț�ezi oamenii pe care î�i respecţ�i, î�n vreme
ce-ţ�i iei angajamentul să-ţ�i realizezi obiectivele. Declarând public
că vei face orice este necesar să-ţ�i î�mplineş� ti cele mai profunde ş� i
mai autentice dorinţ�e, vei descoperi că î�ţ�i este mai dificil să te abaţ�i
de la drumul tău atunci când se instalează frustrarea sau dificultă-
ţ�ile. De multe ori, atunci când devii obosit sau nesigur ş� i î�ncepi să ai
impresia că lucrurile nu merg cum trebuie, amintirile anunţ�ului tău
public te pot face să continui sau prietenii tăi te vor sprijini pretin-
zând ca tu să respecţ�i un standard mai î�nalt. Este posibil să desco-
peri că acesta este un instrument util care te ajută să continui
drumul chiar ş� i atunci când acesta devine puţ�in accidentat.
NEREUŞITA DE A-ŢI ATINGE OBIECTIVUL

POATE ÎNSEMNA ATINGEREA
OBIECTIVELOR TALE REALE
Cu ani î�n urmă, un prieten m-a abordat ş� i mi-a vorbit despre o fan-
tezie de-a sa de a trăi pe o insulă paradisiacă din Fiji. Eu auzisem
visul de multe ori ş� i iubeam conceptul, î�n principiu. Dar eram o
persoană practică; cumpărarea unei insule paradiziace era doar o
oportunitate de investiț�ie, iar eu mi-am justificat mie î�nsumi ideea
că, dacă lumea ar trece prin vreun cataclism, acesta avea să fie un
loc grozav î�n care să se refugieze familia mea. Aş� a că am programat
o „călătorie de afaceri ș� i vacanţ�ă” ş� i am aranjat să călătoresc cu Becky
pentru a cerceta câteva proprietăţ�i din insule ca să le pot evalua din
punct de vedere al unor investiț�ii viabile.
Am avut nevoie de câteva zile pentru a renunț� a la planurile
haotice pe care le aduseserăm cu noi. Dar nimic nu avea să ne î�m-
piedice să ne atingem obiectivul de a achiziţ�iona ceva teren neocu-
pat. Noi ne aflam î�ntr-o misiune de a găsi o investiţ�ie bună, aş� a că
ne-am hotărât să î�nchiriem un avion ş� i să explorăm insulele mai
î�ndepărtate ale Fijiului, căutând o oportunitate excelentă.
Am petrecut o zi aventuroasă, aterizând î�n câteva locuri, inclusiv
„Laguna Albastră” (din filmul cu acelaş� i nume) î�nainte să aterizăm,
î�n cele din urmă, pe o plajă izolată î�n grupul nordic de insule. Am
î�nchiriat singura maş� ină disponibilă ş� i am condus, pe parcursul
următoarelor trei ore, pe un drum de pământ flancat de cocotieri,
cunoscut sub numele de „Autostrada Hibiscus”.
Apoi, î�n ceea ce părea să fie mijlocul pustietăţ� ii, am zărit pe
marginea drumului o fetiţ�ă fijiană cu un păr roş� u neobiş� nuit, care o
scotea î�n evidenţ�ă. Eu ş� i Becky eram î�ncântaţ�i ş� i voiam să-i facem o
fotografie, dar voiam ş� i să fim respectuoş� i cu ea. Aş� a că i-am căutat
părinţ�ii pentru a le cere permisiunea.
Pe când ne uitam după casa ei, am zărit un sătuc la malul mării.
Î�n vreme ce ne apropiam, câţ�iva săteni ne-au observat ş� i un bărbat
fijian masiv a venit î�n fugă î�n direcţ�ia noastră. El ne-a î�ntâmpinat cu
un zâmbet mare, dar nu î�ntr-un dialect tribal, ci î�ntr-o engleză im-
pecabilă. „Salut, numele meu este Joe”, a zis el cu o voce tunătoare.
„Vă rog să veniţ�i la noi pentru puţ�ină kava.” Când am intrat î�n sat,
am fost î�ntâmpinaţ�i de ceea ce păreau a fi zâmbete ş� i râsete nesfâr-
ş� ite. Am fost invitat î�ntr-o colibă spaţ�ioasă ocupată de treizeci de
bărbaţ�i fijieni pentru a participa î�ntr-o ceremonie kava, iar Becky a
fost invitată să stea afară ş� i să discute cu femeile, aş� a cum era tradi-
ţ�ional î�n cultura lor.
Am fost copleş� it de entuziasmul acestor oameni. Buna lor dis-
poziţ�ie nestăpânită era uluitoare. Î�n interiorul colibei, bărbaţ�ii fijieni
zâmbeau cu toţ�ii atât de veseli, atât de fericiţ�i să aibă un vizitator ş� i
mi-au urat bun venit cu „Bula, bula, bula!” care î�n traducere aproxi-
mativă î�nseamnă: „Bine ai venit, fii fericit, te iubim!” Bărbaţ�ii î�nmu-
iaseră, vreme de câteva ore, yanggona (un fel de rădăcină picantă)
î�ntr-un vas cu apă ş� i amestecau ş� i î�mpărţ�eau cu mândrie o băutură
nealcoolică pe care o numeau kava (ceva ce pentru mine semăna cu
o apă plină de noroi). M-au invitat să beau dintr-o jumătate de coajă
de nucă de cocos, iar î�n timp ce am gustat din kava, al cărui gust era
aproximativ la fel de bun ca aspectul, bărbaţ�ii au râs ş� i au glumit cu
mine ş� i î�ntre ei. După doar câteva ore de când eram cu oamenii
aceş� tia, am î�nceput să am un sentiment de pace pe care nu î�l mai
î�ncercasem niciodată î�nainte.
Fiind uimit de sentimentele lor de amuzament ş� i veselie, i-am
î�ntrebat: „Care credeţ�i că este scopul vieţ�ii?” Ei s-au uitat la mine de
parcă aş� fi făcut o glumă cosmică ş� i au răspuns evident la unison:
„Să fii fericit, desigur. Ce altceva ar putea să fie?” Eu am zis: „Este
adevărat: voi toţ�i păreţ�i atât de fericiţ�i aici î�n Fiji.” Unul dintre băr-
baţ�i a răspuns: „Da, eu cred că aici î�n Fiji noi suntem cei mai fericiţ�i
oameni de pe pământ… Bineî�nţ�eles, nu am fost niciodată î�n altă
parte!” lucru care a declanş� at o altă repriză de râsete răguș� ite.
Apoi, ei au hotărât să-ş� i î�ncalce propriile reguli ş� i să cheme pe
Becky î�n colibă. Au adus î�năuntru singura lampă cu gaz din sat, î�m-
preună cu chitarele hawaiene ş� i mandolinele ş� i, destul de repede,
bure-ul era ocupat de tot satul î�n timp ce bărbaţ�ii, femeile ş� i copiii
ne cântau î�ntr-o frumoasă armonie fijiană pe patru voci. A fost una
dintre cele mai impresionante ş� i mai profund emoţ�ionante experienţ�e
din viaț�a noastră. Cel mai incredibil lucru referitor la aceş� ti oameni
este că ei nu voiau nimic de la noi, doar să împărtăşească feri-
cirea abundentă pe care o simţeau pentru viaţă.
Multe ore mai târziu ş� i după lungi urări de rămas bun, noi am
părăsit satul renăscuţ�i, cu un sentiment adânc de pace ş� i echilibru
î�n viaţ�a noastră. Ne-am î�ntors după căderea î�ntunericului, î�n seara
aceea, î�ntr-o staţ�iune magică, cu o atenţ�ie ş� i o recunoş� tinţ�ă sporite
pentru frumuseţ�ea din jurul nostru. Ne aflam aici, î�n acest peisaj
regal, î�năuntrul micii noastre căbănuţ� e particulare cu acoperiş�
de stuf, din vârful unei stânci vulcanice, î�nconjurată de o vegetaţ�ie
luxuriantă ş� i de cocotieri luminaţ�i de lună, auzind sunetul clipocitu-
lui blând al valurilor la uş� a noastră. Avusesem o zi incredibilă ş� i
simţ�eam că vieţ�ile ne erau profund î�mbogăţ�ite de oamenii din acel
sătuc. Ne-am dat seama că nu ne-am atins obiectivul din ziua aceea,
dar că, urmărindu-l, am dat peste un dar î�ncă ş� i mai mare, un dar
de o valoare inestimabilă.
Ne-am î�ntors î�n Fiji de trei sau patru ori pe an, vreme de ş� ase
ani. Ne aş� teptam să ne atingem obiectivul de a achiziţ�iona investiţ�ia
supremă î�n prima noastră călătorie, dar au fost necesare aproxima-
tiv douăzeci de călătorii î�n Fiji pentru a cumpăra ceva î�n cele din
urmă — nu doar ca investiţ�ie, ci ca oportunitate de a î�mpărţ�i plăce-
rea Fijiului cu prietenii noş� tri. Î�n loc să cumpărăm teren neocupat,
cu doi ani î�n urmă am cumpărat Namale, splendida staţ� iune cu
plantaţ�ie unde am stat î�n prima noastră călătorie! Noi am vrut să
cumpărăm acest loc magic de 49 de hectare ş� i o fâş� ie de cinci kilo-
metri de plajă ş� i să î�l î�mbunătăţ� im ş� i mai mult pentru a-l putea
î�mpărţ�i cu prietenii noş� tri ş� i cu alte persoane speciale.
Faptul că deţ�in Namale î�mi aduce aceeaş� i bucurie pe care o dobân-
desc conducând seminarele î�n care văd oamenii transformându-ş� i
capacitatea de a se bucura de viaţ�ă. Când oamenii ajung la Namale,
se produce aceeaş� i transformare, doar că eu nu trebuie să fac nimic!
Eu doar stau ş� i privesc cum oamenii din toate categoriile sociale, de

la tineri î�n luna de miere până la cupluri de pensionari ş� i la mana-
geri generali cu o putere uriaş� ă, î�mpovăraţ�i de ritmul frenetic al
marilor afaceri, se relaxează ş� i redescoperă cum este să te simţ�i din
nou ca un copil. Ei se feresc cu bucurie de jetul de patru metri jumă-
tate de apă pulverizată de uluitorul gheizer maritim din stâncă,
joacă volei cu localnicii, călăresc pe cai până pe plajă sau iau parte
la o ceremonie locală de kava.
Mă bucur să citesc uimirea din ochii lor atunci când descoperă
o altă lume sub mare, când beau î�ntr-un apus de soare ce rivalizea-
ză cu cele din cele mai grozave fantezii ale lor sau zâmbetele care
reflectă conexiunea spirituală pe care o simt cu poporul fijian, după
slujba de duminică dimineaţ�a de la biserica din sat. Nu mi-am dat
seama, cât timp urmăream obiectivul “investiţ�iei”, că î�n loc de asta
voi găsi un mediu care ne va determina pe noi toţ�i să ne amintim ce
este mai important î�n viaţ�ă. Realizarea obiectivului nu este sin-
gura care contează, contează şi calitatea vieţii de care ai parte
pe parcursul drumului.
TRĂIEŞTE VISUL
Mulţ�i oameni trec prin viaţ�ă amânându-ş� i bucuria ş� i fericirea. Pen-
tru ei, stabilirea unui obiectiv î�nseamnă că abia „î�ntr-o bună zi”,
după ce realizează ceva, vor putea să se bucure de viaţ�ă pe deplin.
Adevărul este că dacă noi hotărâm să fim fericiţ�i acum, vom realiza
î�n mod automat mai mult. Deş� i obiectivele ne oferă o direcţ�ie mag-
nifică ş� i un fel de a ne concentra, noi trebuie să facem tot posibilul
să trăim fiecare zi la maximum, extrăgând toată plăcerea pe care o
putem extrage din fiecare clipă. Î�n loc să-ţ�i măsori reuş� ita ş� i nereu-
ş� ita î�n viaţ�ă după capacitatea de a realiza un obiectiv specific ş� i in-
dividualizat, aminteş� te-ţ�i că direcţia în care mergem este mult
mai importantă decât rezultatele individuale. Dacă vom
continua să mergem î�n direcţ�ia adecvată, am putea să realizăm nu

doar obiectivele pe care le urmărim, ci mult mai mult!
Un om a cărui viaţ�ă eu cred că ilustrează puterea unui viitor
irezistibil de a schimba aptitudinile cuiva ş� i ne aminteş� te de aseme-
nea că neatingerea obiectivul plănuit ne poate face să realizăm de
fapt un obiectiv mai mare este răposatul Michael Landon. De ce a
fost omul acesta iubit de atât de mulţ�i? El a ilustrat multe dintre
cele mai î�nalte valori din cadrul culturii noastre: un sentiment pu-
ternic al familiei, ideea de a face ce trebuie, consecvenţ�ă, integritate
ş� i perseverenţ�ă î�n faţ�a adversităţ�ii, î�nsoţ�ite de un sentiment al afec-
ţ�iunii ş� i al iubirii profunde.
Acest bărbat care a făcut să strălucească atât de multe vieţ�i a
devenit un erou cultural pe o cale mai curând indirectă. El a crescut
î�ntr-un mediu abuziv din punct de vedere fizic ş� i emoţ�ional î�n care
părinţ�ii săi se certau constant, tatăl său fiind evreu (care ura catoli-
cii), iar mama sa catolică (ș� i, de asemenea, anti-semită). Mama lui
î�nscena frecvent tentative melodramatice de sinucidere ş� i î�l urmă-
rea adeseori pe Michael până î�n locul unde î�ş�i petreceau timpul
adolescenţ�ii locali, unde apărea sărind dintr-un taxi ca să î�l bată cu
un umeraş� pentru haine. Suferind de incontinenţ�ă urinară cronică
atunci când a î�nceput liceul, Michael era chinuit ş� i de ticuri faciale
incontrolabile ş� i scotea sunete involuntare de î�nghiţ�ire. Era slăbă-
nog ş� i plin de teamă. Asta nu seamănă prea mult cu patriarhul î�n-
crezător ş� i sigur de sine al familiei Ingalls, rol pe care î�l juca la TV î�n
Little House on the Prairie (Căsuța din prerie), nu-i aş� a? Ce i-a schim-
bat viaţ�a?
Î�ntr-o zi, î�n anul î�n care era elev î�n clasa a zecea la liceu, profe-
sorul de sport a scos clasa pe terenul de fotbal pentru a î�ncerca să
arunce o suliţ�ă veche ş� i ruginită. Michael era pe cale de a trăi o ex-
perienț�ă ce î�i va remodela pentru totdeauna felul î�n care se vedea
pe sine. Când a venit rândul său, el s-a apropiat de suliţ�ă cu aceeaş� i
teamă ş� i lipsă de î�ncredere cu care se apropiase de toate celelalte
lucruri din viaţ�a sa până la momentul acela.
Dar î�n ziua aceea s-a produs un miracol. Michael a aruncat suli-
ţ�a ş� i aceasta a zburat din zona pistei ajungând cu nouă metri mai
departe decât reuş� ise oricare dintre ceilalţ�i să o arunce. Î� n clipa
aceea, Michael a ş� tiut că are un viitor. După cum avea să spună mai
târziu î�ntr-un interviu pentru revista Life: „Î�n ziua aceea am descoperit
un lucru pe care î�l puteam face mai bine decât alţ�i oameni, un lucru de
care mă puteam agăţ�a. Ş� i m-am agăţ�at. L-am implorat pe antrenor să
mă lase să iau suliţ�a aceea acasă pe perioada verii ş� i el mi-a permis. Ş� i
am aruncat-o, ş� i iar am aruncat-o, ş� i am tot aruncat-o.”
Michael ş� i-a găsit viitorul irezistibil ş� i l-a urmărit cu o intensita-
te feroce. Rezultatele au fost absolut uluitoare. Până la momentul î�n
care s-a î�ntors din vacanţ�a de vară, corpul său a î�nceput să se trans-
forme. Din clasa a zecea, el a î�nceput să facă exerciţ�ii pentru a-ş� i
dezvolta partea superioară a corpului. Iar până a ajuns î�n clasa
a XII-a, doborâse recordul S.U.A. la aruncarea cu suliţ�a pentru elevii
de liceu, câş� tigând o bursă pentru atletism la University of Southern
California. Pentru a ne exprima î�n termenii săi, „ş� oarecele” devenise
„un leu”. Cum vi se pare asta ca metaforă?
Povestea nu se termină aici. O parte din forţ�a lui Michael prove-
nea dintr-un crez pe care î�l elaborase vizionând un film despre
Samson ş� i Dalila. El credea că dacă î�ş�i va lăsa părul lung, va deveni
puternic. Î�ntr-adevăr, asta a mers î�n timp ce se afla la liceu. Din pă-
cate, crezul lui urma să aibă parte de un ş� oc sever atunci când a
ajuns la USC î�n perioada tunsorilor soldăţ�eş� ti din anii cincizeci. Un
grup de atleţ�i cu părul scurt l-a trântit la pământ ş� i i-a tăiat podoaba
lungă, leonină. Chiar dacă la nivel intelectual nu era chiar atât de
naiv, puterea i-a dispărut imediat. De fapt, aruncarea sa cu suliț�a a
scăzut cu peste 9 metri. Î�n vreme ce se forţ�a pe sine să-ş� i egaleze
performanţ�ele anterioare, el s-a accidentat atât de rău, î�ncât s-a
retras pentru un an, iar departamentul de atletism i-a î�ngreunat
situaţ�ia atât de mult, î�ncât a fost forţ�at să plece. Pentru a se î�ntreţ�i-
ne, a trebuit să descarce marfă î�ntr-o fabrică. Se părea că visul său
murise. Cum avea să-ş� i realizeze vreodată viziunea de a deveni o
vedetă a atletismului?
Din fericire, î�ntr-o zi a fost zărit de un agent artistic de la

Hollywood care i-a cerut să dea o probă pentru rolul lui Little Joe
Cartwright î�n filmul Bonanza, care avea să fie primul western color
pentru televiziune. După aceea, nu au mai existat î�ndoieli. Cariera
de actor a lui Michael ş� i mai apoi cea de regizor ş� i de producător
erau lansate. Pierderea visului său i-a oferit viitorul. Dar urmă-
rirea obiectivelor sale iniţ�iale, ş� i direcţ�ia î�n care l-au purtat acestea,
i-au sculptat atât corpul fizic, cât ş� i caracterul, două dintre elemente-
le de dezvoltare care erau necesare pentru a-l pregăti pentru viitorul
său suprem. Uneori trebuie să avem încredere că dezamăgirile
noastre ar putea să fie realmente oportunităţi deghizate.
CHEIA PENTRU REALIZAREA

OBIECTIVELOR
Asta î�nseamnă că, dacă î�ţ�i urmăreş� ti obiectivele ş� i iniţ�ial ai parte de
eş� ecuri ş� i frustrări, ar trebui să mergi mai departe ş� i să faci altceva?
Bineî�nţ�eles că nu. Nimeni nu a realizat vreodată un obiectiv fiind
doar interesat de realizarea acestuia. Noi trebuie să fim dedicaţi. De
fapt, studiind sursa succesului oamenilor, eu am descoperit că per-
severenţ�a eclipsează chiar ş� i talentul, pentru rolul de cea mai valo-
roasă ş� i eficientă resursă î�n crearea ş� i modelarea calităţ� ii vieţ� ii.
Majoritatea oamenilor renunţ� ă la î�nnebunitoarea distanţ� ă de un
metru și jumătate de obiectivul lor!
Eu cred că viaţ�a ne pune constant la î�ncercare nivelul angaja-
mentului ş� i că cele mai mari recompense ale vieţ�ii sunt rezervate
pentru cei care dau dovadă de un angajament nesfârş� it de a acţ�iona
până reuş� esc. Nivelul acesta de hotărâre poate miş� ca munţ�ii din loc,
dar trebuie să fie constant ş� i consistent. Oricât de simplist ar putea
să pară, acesta este numitorul comun care î�i desparte pe cei care î�ş�i
trăiesc visurile de cei care trăiesc cu regrete.
Eu sunt un elev al celor care au î�nvăţ�at să ia invizibilul ş� i să-l
facă vizibil. Acesta este motivul pentru care respect poeţ�ii, scriitorii,
actorii ş� i antreprenorii — oamenii care iau o idee ş� i o aduc la viaţ�ă.

Unul dintre oamenii despre care cred că este un remarcabil model
de creativitate, de succes ș� i de dezvoltare personală aflată î�n conti-
nuă expansiune este Peter Gruber, preş� edintele consiliului director
ş� i CEO al Sony Pictures Entertainment Inc. (cunoscut anterior sub
numele de Columbia Pictures). La vârsta de 48 de ani, Peter a deve-
nit unul dintre cei mai puternici ş� i mai respectaţ�i oameni din indus-
tria filmului. El ş� i partenerul său, Jon Peters, au câş� tigat un total
combinat de 52 de nominalizări la Oscar. Opera sa include filme de
la Midnight Express la Missing, de la Rain Man la Batman. Î�n 1989,
compania lor comună, Guber-Peters Entertainment Company, a fost
achiziţ�ionată de Sony cu peste 200 de milioane de dolari pentru a
determina cuplul să preia conducerea imperiului Columbia Pictu-
res. Cum reuş� eş� te cineva atât de tânăr să aibă un asemenea impact
î�ntr-o industrie incredibil de competitivă? Răspunsul este „prin vi-
ziune ş� i prin perseverenţ�ă absolută ş� i neî�ncetată”.
Î�ntr-o zi am avut privilegiul de a primi un telefon de la el ş� i de a
afla că era un mare fan al programului meu de casete audio Personal
PowerTM (Putere personală). Î�n fiecare dimineaţ�ă, î�n timp ce făcea
sport, el î�mi asculta casetele astfel î�ncât î�n timp ce î�ş�i menţ�inea cor-
pul î�n formă, î�ş�i menţ�inea simultan ș� i mintea î�n formă! Voia să-mi
mulţ�umească pentru că nu cumpărase niciodată ceva asemănător
de la televizor ş� i cu siguranţ�ă nu ascultase niciodată casete ca aces-
tea. Ca urmare a acestei conversaţ�ii, am avut ocazia de a-l î�ntâlni pe
Peter ş� i de a dezvolta o prietenie cu el.
Am descoperit că unul dintre ingredientele-cheie ale incredibi-
lului său succes era abiltatea sa de a nu abandona niciodată, după
ce s-a fixat pe un obiectiv. Î�n 1979, el ş� i John Peters au cumpărat
drepturile de a produce Batman, dar abia î�n 1988 au putut să î�ncea-
pă producţ�ia. Practic, toată lumea a î�ncercat să lichideze filmul pe
parcurs. Directorii de studiouri au spus că nu există nicio piaţ�ă pen-
tru el ş� i că singurii oameni care aveau să se uite la el erau copiii ş� i
obsedaţ�ii de benzi desenate (care s-au inflamat atunci când Michael
Keaton a fost selectat pentru a juca rolul principal al lui Batman). Î�n
ciuda unor dezamăgiri ş� i frustrări continue ş� i cu un risc considera-

bil, echipa formată din Guber ş� i Peters au făcut din Batman unul
dintre cele mai mari blockbustere din toate timpurile, având cele
mai mari î�ncasări nete pentru weekendul de lansare realizate vreo-
dată de un film. S-a estimat că veniturile de pe urma filmului ş� i a
tuturor produselor auxiliare se ridică la mai mult de un miliard de
dolari!
Un alt exemplu al persistenţ�ei lui Guber a fost realizarea filmului
Rain Man. Acest film nici măcar nu ar fi trebuit să supravieţ�uiască.
Î�n diferite etape ale realizării sale, scenariul a trecut prin mâinile a
cinci scenariş� ti, iar trei regizori au abandonat proiectul, inclusiv
Steven Spielberg. Câţ�iva dintre ei voiau ca Peter Gruber să modifice
scenariul adăugând puţ�ină acţ�iune, câteva crime sau măcar puţ�in
sex. Ei au susţ�inut că nimeni nu ar urmări vreodată un film care nu
prezenta altceva decât doi inş� i care stăteau î�ntr-o maş� ină ş� i care
călătoreau prin ţ�ară, mai ales atunci când unul era „retardat.”
Dar Peter î�nţ�elege puterea emoţ�iei, el alege cu consecvenţ�ă să
producă filme care miş� că spiritul uman. El ş� tie ce emoţ�ionează su-
fletele oamenilor ş� i a refuzat să se clintească, spunându-le tuturor
că acesta era un film despre o relaţ�ie, că această poveste a celor doi
fraţ�i care ajung să se cunoască reciproc era toată acţ�iunea de care
filmul avea nevoie ş� i că Rain Man avea să câş� tige, de fapt, un Oscar.
Cele mai bune minţ�i au î�ncercat să-l convingă contrariul, inclusiv
Spielberg, dar el nu voia să cedeze. Cum era de aş� teptat, filmul din
1988 a ajuns să strângă patru Oscaruri, incluzând Cel Mai Bun Film,
Cel Mai Bun Actor, Cel Mai Bun Regizor ş� i Cel Mai Bun Scenariu Ori-
ginal. Persistenţ�a dă roade. Guber crede că la fiecare film nou o iei
de la capăt, că la Hollywood eş� ti la fel de bun pe cât este ultimul tău
film. Nu generează asta o grămadă de teamă? Sigur că da! Dar el
spune că se foloseș� te de teama ş� i stresul din mediu, nu pentru a se
paraliza, ci mai curând pentru a se propulsa pe sine înainte.
De prea multe ori, oamenii nici măcar nu î�ncep să urmărească
un obiectiv de teamă că vor da greş� . Sau ş� i mai rău, ei î�ncep să urmă-
rească un obiectiv ş� i apoi renunţ�ă prea devreme. Este posibil ca ei
să se fi aflat pe drumul cel bun, pentru a obţ�ine ceea ce vor, dar nu

au reuş� it să-ş� i păstreze răbdarea tăietorului î�n piatră. Ei renunţ�ă
mult prea devreme deoarece nu primesc feedback imediat. Dacă
există o singură trăsătură pe care să o fi remarcat la campioni —
oamenii care ş� i-au realizat cu adevărat cele mai î�nalte aspiraţ� ii
— aceea este un nivel incredibil de persistenţ�ă. Ei î�ş�i vor schimba
abordarea după cum este necesar, dar nu-ş� i vor abandona viziunea
supremă.
ELIBEREAZĂ PUTEREA SISTEMULUI DE

ACTIVARE RETICULARĂ PENTRU A-ŢI
ATINGE OBIECTIVELE
Care este puterea pe care o accesează cineva ca Peter Gruber sau
Michael Landon? Care este această percepţ�ie aparent extrasenzo-
rială pe care o au de a observa orice lucru ş� i tot ceea ce are legătură
cu obiectivul lor sau care poate fi folosită pentru a-ş� i î�mplini pofta
inimii? Eu cred că, î�n fiecare caz, aceş� ti indivizi au î�nvăţ�at să utilize-
ze un mecanism din creierele lor cunoscut ca Sistemul Reticular de
Activare.
Pare complex ş� i fără î�ndoială că procesul efectiv chiar este, dar
funcţ�ia SRA-ului tău este simplă ş� i profundă: acesta determină lu-
crurile pe care le vei observa ş� i lucrurile cărora le vei acorda aten-
ţ�ie. Acesta este dispozitivul de triere al minţ�ii tale. Aminteş� te-ţ�i că
mintea ta conş� tientă se poate concentra doar pe un număr limitat
de elemente î�n orice moment dat ş� i, prin urmare, creierul tău depu-
ne foarte mult efort hotărând la ce să nu acorde atenţ�ie. Există ne-
număraţ�i stimuli care te bombardează chiar acum, dar creierul î�i
ş� terge pe majoritatea ş� i se concentrează pe ceea ce tu crezi că este
important. Mecanismul prin care el reuş� eş� te asta este SRA. Î�n felul
acesta, SRA-ul tău este direct responsabil pentru cât de multă reali-
tate recepţ�ionezi î�n mod conş� tient.
Permite-mi să-ţ�i dau un exemplu. Ai cumpărat vreodată o ţ�inu-

tă sau o maş� ină nouă ş� i apoi le-ai observat brusc oriunde te uitai?
De ce se î�ntâmpla asta? Oare ele nu existau ş� i î�nainte? Da, desigur că
existau, dar tu le observi acum deoarece faptul că ai achiziţ�ionat
acest obiect a reprezentat o demonstraţ�ie clară pentru SRA-ul tău
că orice lucru care avea legătură cu acest obiect este important
acum ş� i trebuie remarcat. Ai o sensibilitate imediată ş� i intensificată
faţ�ă de un obiect care, î�n realitate, s-a aflat tot timpul î�n jurul tău.
Această deplasare a posturii tale mentale te aliniază mai
bine cu obiectivele tale. Odată ce decizi că ceva este o priorita-
te, tu îi atribui o intensitate emoţională extraordinară, iar prin
faptul că te concentrezi continuu asupra acestui lucru, orice
resursă care sprijină realizarea sa va deveni, în cele din urmă,
vizibilă. Prin urmare, nu este esenţ�ial să î�nţ�elegi cu exactitate felul
în care î�ţ�i vei realiza obiectivele, atunci când le fixezi prima oară. Ai
î�ncredere că SRA-ul tău î�ţ�i va releva ce ai nevoie să ş� tii pe parcurs.
Urcă la înălţime; Urcă departe.

Ţelul tău este cerul; Ţinta ta, un astru.
— Inscripţie la Williams College
Cu opt ani î�n urmă, î�n 1983, am făcut un exerciţ�iu care a creat un
viitor atât de irezistibil î�ncât, drept urmare, î�ntreaga mea viaţ�ă s-a
schimbat. Ca parte a procesului general de ridicare a standardelor
mele, mi-am stabilit un set complet nou de obiective, scriind toate
lucrurile cu care nu aveam să mă mai mulţ�umesc, precum ş� i lucru-
rile pe care î�mi luasem angajamentul că le voi avea î�n viaţ�a mea.
Mi-am dat la o parte toate crezurile limitative ş� i am stat jos pe plajă
cu jurnalul meu.
Am scris fără oprire timp de trei ore, folosind brainstorming-ul
pentru a găsi fiecare posibilitate pentru ceea mi-aş� putea imagina
vreodată că voi face, voi fi, voi avea, voi crea, voi simţ�i sau voi con-
tribui. Perioada de timp pe care mi-am acordat-o mie î�nsumi pen-
tru a realiza aceste obiective cuprindea orice moment î�ncepând de
mâine ş� i până peste douăzeci de ani. Nu m-am oprit nicio clipă să

mă gândesc dacă chiar voi reuş� i să realizez aceste obiective sau nu.
Am capturat, pur ş� i simplu, fiecare posibilitate care mă inspira ş� i
am scris-o.
De la acel î�nceput, am rafinat procesul ş� ase luni mai târziu când
am fost invitat î�mpreună cu un grup de parapsihologi î�n URSS pen-
tru a studia fenomenele psihice direct de la experţ�ii universitari de
pe cuprinsul Rusiei. Î�n vreme ce grupul meu călătorea prin ţ�ară, am
petrecut multe ore î�n tren de la Moscova spre Siberia ş� i î�napoi î�n
Leningrad. Neavând nimic pe care să scriu, î�n afară de spatele unei
hărţ�i ruseş� ti vechi, am scris toate obiectivele mele pe termen lung
pentru destinul meu spiritual, mental, emoţ�ional, fizic ş� i financiar ş� i
apoi am creat o serie de borne pentru fiecare, lucrând î�n sens invers.
Spre exemplu, pentru a-mi realiza obiectivul spiritual principal
de peste zece ani de acum î�ncolo, ce fel de persoană ar trebui să fiu
ş� i ce lucruri ar trebui să realizez de acum î�n nouă ani, opt ani, ş� apte
ani ş� i aş� a mai departe, venind î�napoi tot drumul până la ziua de azi?
Ce acţiune specifică aş putea să înfăptuiesc astăzi care să mă
conducă pe acel drum către destinul ales de mine?
Î�n ziua aceea, am fixat obiective specifice care mi-au transfor-
mat viaţ�a. Am descris-o pe femeia la care visam, detaliind felul î�n
care va fi din punct de vedere mental, emoţ�ional, fizic, spiritual. Am
descris cum vor fi copiii mei, veniturile uriaş� e de care mă voi bucu-
ra ş� i casa î�n care voi locui, inclusiv zona circulară pentru birou, de la
etajul trei, care avea să privească spre ocean.
Un an ş� i jumătate mai târziu, revista Life era la mine acasă, in-
tervievându-mă î�n legătură cu modul î�n care am făcut schimbări
atât de incredibile î�n viaţ�a mea. Când mi-am scos harta pentru a le
arăta toate obiectivele pe care le scrisesem, mi s-a părut uluitor să
văd cât de multe realizasem. O î�ntâlnisem pe femeia pe care o de-
scrisesem ş� i mă căsătorisem cu ea. Găsisem ş� i cumpărasem casa pe
care mi-o imaginasem, până la cel mai mic detaliu, inclusiv biroul
de la etajul trei din turnul castelului, având vedere la ocean. Atunci
când le-am scris prima dată, nu aveam niciun fel de garanţ�ii că aces-
te obiective pot fi realizate. Dar am fost dispus să-mi suspend ju-
decata pentru o scurtă perioadă de timp pentru a face acest
lucru să funcţioneze.
FĂ PRIMUL TĂU PAS ACUM!

Ceea ce urmează acum este să facem primul pas spre transformarea
invizibilului î�n vizibil, spre transformarea visurilor tale î�n realitate.
Până la momentul î�n care vom fi terminat, tu vei fi creat pentru tine
î�nsuţ�i o anticipare atât de mare, un viitor atât de irezistibil, î�ncât nu
vei avea î�ncotro ş� i vei face primii paş� i astăzi.
Vom acoperi patru zone:
1) Obiective de dezvoltare personală,
2) Obiective referitoare la carieră, afaceri și economice,
3) Obiective referitoare la joacă și aventură, şi
4) Obiective referitoare la contribuţie.
Pentru fiecare dintre acestea, vei avea o perioadă determinată
de timp î�n care să faci brainstorming. Scrie repede — fă-ţ�i stiloul să se
miş� te continuu, nu te cenzura singur, pur ş� i simplu trece tot pe hâr-
tie. Î�ntreabă-te constant pe tine î�nsuţ�i: Ce mi-aş dori pentru viaţa
mea dacă aş şti că aş putea să îi dau orice curs vreau? Ce aş în-
cerca să fac dacă aş şti că nu pot eşua? Suspendă nevoia de a ş� ti
exact cum. Descoperă pur ş� i simplu ce vrei cu adevărat. Fă asta fără
să-ţ�i pui capacitatea sub semnul î�ntrebării ş� i fără să te î�ndoieş� ti de ea.
Ț� ine minte, dacă devii suficient de insipirat, puterea pe care o
vei dezlănţ�ui din interiorul tău va găsi o cale de a-ţ�i materializa do-
rinţ� a. De asemenea, nu-ţ� i irosi timpul la î�nceput, devenind prea
specific cu lucruri cum ar fi: „Vreau o casă pe două nivele î�n Nob
Hill, San Francisco, cu mobilier contemporan complet alb ş� i cu câte
o pată de culoare ici ş� i colo — ş� i să nu uităm de grădina victoriană
de trandafiri.” Scrie doar: „Casă de vis. Grădină mare. San Francisco.”
Vei completa detaliile mai târziu.
Aș� adar, chiar acum, plasează-te pe tine î�nsuţ�i î�ntr-o stare de

spirit de credinţ�ă absolută ş� i de î�ncredere totală că poţ�i crea orice
vrei. Aş� vrea să-ţ�i imaginezi că eş� ti iarăş� i un copil î�n Ajunul Crăciu-
nului. Te afli î�ntr-un magazin universal, urmează să stai î�n poala lui
Moş� Crăciun. Î� ţ�i aminteş� ti cum era asta? Dacă vorbeş� ti cu copiii
î�nainte de Crăciun, ei nu au nicio problemă să inventeze o listă amu-
zantă ş� i scandaloasă; ei vor spune: „Î�ţ�i spun ce vreau. Vreau o pisci-
nă. De fapt, vreau două piscine: una pentru tine ş� i una pentru mine!”
Probabil că un adult s-ar î�ntoarce spre ei ş� i ar spune: „Cum? Ai no-
roc dacă primeş� ti o cadă î�n grădina din spate!” Vom deveni practici
mai târziu, î�nsă pentru moment scopul este să fii un copil: oferă-ţ�i
ţ�ie î�nsuţ�i libertatea de a explora posibilitatea unei vieţ�i fără limite.
I. Obiectivele de dezvoltare personală
Pasul 1: Pe diagrama oferită (sau pe coli de hârtie suplimentare
când ai nevoie de mai mult spaţ�iu) scrie tot ce vrei să îmbunătă-
țești în viaţa ta şi are legătură cu propria ta dezvoltare perso-
nală. Cum ţ�i-ar plăcea să-ţ�i î�mbunătăţ�eş� ti corpul fizic? Care sunt
obiectivele tale de dezvoltare mentală ş� i socială? Ţ� i-ar plăcea, spre
exemplu, să î�nveţ� i să vorbeş� ti o altă limbă? Să stăpâneş� ti cititul
rapid? Ar fi ceva de câş� tigat din citirea operelor complete ale lui
Shakespeare? Ce ţ�i-ar plăcea să simţ�i, să reuseş� ti sau să stăpâneş� ti
î�n viaţ�a ta din punct de vedere emoţ�ional? Poate că vrei să poţ�i să
spargi numaidecât tipare de frustrare ş� i respingere. Poate că vrei să
simţ�i compasiune pentru oamenii aceia pentru care simţ�eai furie
î�nainte? Care ar fi câteva dintre obiectivele tale spirituale? Vrei să
simţ�i un sentiment mai mare de conexiune cu Creatorul tău? Sau să
ai un sentiment extins de compasiune pentru aproapele tău?
Cheia pentru a scrie aceste obiective constă î�n a scrie absolut
fiecare lucru pe care ţ�i-l poţ�i imagina fără să-ţ�i laş� i mintea să se
oprească. Acestea pot să fie obiective pe termen scurt — un lucru
pe care vrei să-l realizezi săptămâna aceasta, anul acesta — sau pot
să fie obiective pe termen lung, un lucru pe care vrei să-l realizezi î�n
orice clipă î�ntre momentul de faţ� ă ş� i peste douăzeci de ani. Fă
brainstorming timp de minim cinci minute. Nu te opri deloc

din scris. Fii caraghios, fii demenţ�ial, fii copil — uneori, o idee ciuda-
tă te poartă spre un destin măreţ�! Iată câteva î�ntrebări pe care este
posibil să vrei să le analizezi chiar î�nainte să î�ncepi, î�nsă după ce le
analizezi, treci la treabă ş� i î�ncepe să stabileş� ti obiective chiar acum!
Ce ţ�i-ar plăcea să î�nveţ�i?

Care ar fi câteva aptitudini pe care vrei să le stăpâneş� ti î�n
timpul vieţ�ii tale?
Care ar fi câteva trăsături de caracter pe care ţ�i-ar plăcea
să le dezvolţ�i?
Cine vrei să fie prietenii tăi?
Cine vrei să fii tu?
Ce ai putea să faci pentru bunăstarea ta fizică?

Să primeş� ti un masaj î�n fiecare săptămână? Î�n fiecare zi?
Să creezi corpul din visurile tale?
Să te abonezi la o sală de sport—ş� i chiar să o foloseşti?
Să angajezi un chef vegetarian?
Să termini Triatlonul Iron Man î�n Honolulu?
Ţ� i-ar plăcea să-ţ�i î�nvingi teama de zbor?

Sau de a vorbi î�n public?
Sau de a î�nota?
Ce ai vrea să î�nveţ�i?
Să vorbeş� ti franceză?
Să studiezi manuscrisele de la Marea Moartă?
Să dansezi ş� i/sau să cânţ�i?
Să studiezi cu maestrul vioarei Itzhak Perlman?
Cu cine altcineva ţ�i-ar plăcea să studiezi?
Ţ� i-ar plăcea să găzduieş� ti un student străin venit î�n
schimb de experienț�ă?
Pasul 2: Acum că ai o listă de obiective pentru dezvoltarea ta

personală pentru care te poţ�i entuziasma, fă-ţi timp o clipă pentru
a găsi un interval de timp pentru absolut fiecare dintre aces-
tea. Î� n punctul acesta, nu este important să ş� tii cum vei realiza
aceste obiective. Pur ş� i simplu, acordă-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i o perioadă de
timp î�n cadrul căreia să operezi. Aminteşte-ţi că obiectivele sunt
visuri cu un deadline. Simplul act de a decide când vei realiza un
obiectiv pune î�n miş� care forț�e conş� tiente ş� i inconş� tiente care să-ţ�i
transforme obiectivele î�n realitate. Aş� a că dacă eş� ti angajat să-ţ� i
atingi un obiectiv î�ntr-un an sau mai puţ�in, pune un 1 lângă el. Dacă
eş� ti hotărât să-l realizezi î�ntr-un interval de trei ani, pune un 3 lân-
gă el ş� i tot aş� a pentru cinci, zece ş� i douăzeci de ani.
Pasul 3: Acum alege cel mai important obiectiv al tău de un

an din această categorie — un obiectiv care, dacă ar fi atins anul
acesta, ţ�i-ar oferi un entuziasm uriaş� ş� i te-ar face să simţ�i că anul
acesta a fost o investiţ�ie bună. Ia o pauză de două minute pentru
a scrie un paragraf despre motivul pentru care eşti absolut
hotărât să realizezi acest obiectiv într-o perioadă de un an. De
ce este acesta constrângător pentru tine? Ce vei câş� tiga din realiza-
rea sa? Ce ai rata dacă nu l-ai realiza? Sunt aceste motive suficient
de puternice să te facă să mergi realmente până la capăt? Dacă nu,
găseş� te un obiectiv mai bun sau motive mai bune.
Cea mai importantă distincţ�ie pe care am făcut-o despre obiec-
tive cu ani î�n urmă a fost că dacă am un de ce suficient de mare
pentru a face ceva — un set de motive suficient de puternic — voi
putea î�ntotdeauna să găsesc un mod de a le realiza. Obiectivele sin-
gure pot să inspire, dar cunoaş� terea celor mai profunde motive
pentru care le vrei de la bun î�nceput î�ţ�i poate oferi impulsul ş� i mo-
tivaţ�ia de durată, necesare pentru a persevera ş� i a realiza.
OBIECTIVELE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

II. Obiective de carieră, de afaceri și economice

Pasul următor constă î�n stabilirea obiectivelor tale de carieră, de
afaceri și economice.
Pasul 1: Scrie tot ceea ce îţi doreşti în carieră, în afaceri sau
în viaţa financiară. Ce niveluri de abundenţ� ă financiară vrei să
atingi? Până la ce poziţ�ie vrei să te ridici? Ia o pauză de cinci minu-
te pentru a crea o listă care valorează un milion!
Vrei să câş� tigi:

50 000 $ pe an?
100 000 $ pe an?
500 000 $ pe an?
1 milion $ pe an?
10 milioane $ pe an?
Atât de mulţ�i î�ncât să nu-i poţ�i număra?
Ce obiective ai pentru compania ta?

Ai vrea să-ţ�i listezi compania la bursă?
Ai vrea să devii liderul din domeniul tău?
La cât vrei să se ridice averea ta netă?

Când vrei să te pensionezi?
Ce venit din investiţ�ii ai vrea să ai astfel î�ncât să nu mai
fie nevoie să lucrezi?
Până la ce vârstă vrei să obţ�ii independenţ�a financiară?
Care sunt obiectivele tale financiare? Trebuie:

Să î�ţ�i echilibrezi bugetul?
Să î�ţ�i verifici carnetul de cecuri?
Să angajezi un antrenor financiar?
Ce investiţ�ii ai face? Ai:

Finanţ�a o afacere start-up interesantă?
Cumpăra o colecţ�ie numismatică veche?
Pune bazele unui serviciu de furnizare de ş� erveţ�ele?
Investi î�ntr-un fond de acţ�iuni?
Crea un living trust?
Contribui la un plan de pensii?
Cât de mult vrei să economiseş� ti pentru a le oferi copiilor

tăi o educaţ�ie universitară?
Cât de mult vrei să poţ�i cheltui pe călătorii ş� i aventuri?
Cât de mult vrei să poţ�i cheltui pe „jucării” noi?
Care sunt obiectivele tale î�n materie de carieră?

Cu ce ai vrea să contribui pentru compania ta?
Ce inovaţ�ii ai vrea să creezi?
Ai vrea să devii un supervizor? Un manager? Un CEO?
Pentru ce ai vrea să fii cunoscut î�n cadrul profesiei tale?
Ce fel de efect vrei să ai?
Pasul 2: După ce scrii toate obiectivele cele mai atractive de

carieră, de afaceri ş� i economice, ia o pauză de un minut pentru a
stabili un interval de timp pentru fiecare, aş� a cum ai făcut cu
obiectivele tale de dezvoltare personală. Dacă ţ�i-ai luat angajamentul
să realizezi acel obiectiv î�n următorul an sau mai puţ�in, scrie un 1
lângă el. Dacă ţ�i-ai luat angajamentul să-l realizezi î�n următorii cinci
ani, scrie un 5 ş� i aş� a mai departe. Nu uita, ceea ce contează nu este
dacă ş� tii cum vei atinge acel obiectiv sau dacă intervalul de timp este
rezonabil, ci dacă eş� ti absolut angajat faţ�ă de realizarea acestuia.
Pasul 3: Mai departe, alege-ţi obiectivul cel mai important
din categoria afacerilor şi economiei şi alocă două minute pen-
tru a scrie un paragraf despre el, explicând de ce eş� ti absolut
hotărât să realizezi acest obiectiv î�ntr-un interval de un an. Asigură-te

că strângi cât de multe motive poţ�i pentru realizarea acestui obiectiv.
Alege motive care te vor impulsiona cu adevărat, care te fac să fii
pasionat ş� i î�ncântat î�n legătură cu acest proces. Din nou, dacă aces-
te motive nu sunt suficient de decisive pentru a te determina să
mergi până la capăt, caută motive mai bune sau un obiectiv mai
bun.
OBIECTIVE DE CARIERĂ, DE AFACERI ȘI ECONOMICE

III. Obiective referitoare la joacă și aventură

Dacă nu ar exista nicio limită economică, care ar fi câteva dintre lu-
crurile pe care ai vrea să le deţ�ii? Care ar fi câteva dintre lucrurile pe
care ai vrea să le faci? Dacă duhul s-ar afla î�n faţ�a ta ş� i orice dorinţ�ă
ţ�i-ai pune ar fi î�ndeplinită imediat, ce ţ�i-ai dori cel mai mult î�n viaţ�ă?
Pasul 1: Alocă cinci minute pentru a scrie tot ceea ce ai pu-
tea să vrei, să ai, să faci sau să simţi în viaţa ta. Iată câteva î�ntre-
bări care să te pună î�n miş� care:
Ai vrea să construieş� ti, să creezi sau să cumperi:
O casă la ţ�ară?
Un castel?
O casă pe plajă?
O ambarcaţ�iune catamaran cu pânze?
Un iaht privat?
O insulă?
O maş� ină sport Lamborghini?
O garderobă Chanel?
Un elicopter?
Un avion cu reacţ�ie?
Un studio de muzică?
O colecţ�ie de artă?
O grădină zoologică privată, î�nzestrată cu girafe, aliga-
tori ş� i hipopotami?
O maş� ină de Realitate Virtuală?
Ai vrea să participi la:

Premiera unei piese de pe Broadway?
Premiera unui film la Cannes?
Un concert al lui Bruce Springsteen?
O producţ�ie de teatru Kabuki î�n Osaka, Japonia?
Ai vrea:
Să te î�ntreci cu oricare dintre membrii familiei Andretti
la următorul raliu Indy 500?
Să joci cu Monica Seles ş� i Steffi Graf sau cu Boris Becker
ş� i Ivan Lendl, î�n meciuri de dublu?
Să fii pitcher la World Series?
Să porţ�i flacăra Olimpică?
Să joci unu-la-unu contra lui Michael Jordan?
Să î�noţ�i cu delfinii roz î�n oceanele din Peru?
Să faci o î�ntrecere î�ntre piramidele din Egipt cu cel mai
bun prieten al tău? Ş� i să câştigi?
Să călătoreş� ti cu carul cu boi cu ş� erpaş� ii î�n Himalaya?
Ai vrea:
Să joci î�ntr-o piesă pe Broadway?
Să te săruț�i pe ecran cu Kim Bassinger?
Să joci î�n Dirty Dancing cu Patrick Swayze?
Să coregrafiezi un balet modern cu Mihail Barî�ş�nikov?
Ce locuri exotice ai vizita?

Ai naviga î�n jurul lumii ca Thor Heyerdahl î�n Kon-Tiki?
Ai vizita Tanzania ş� i ai studia cimpanzeii cu Jane
Goodall?
Ai naviga pe Calypso cu Jacques Cousteau?
Ai lenevi pe nisipurile Rivierei Franceze?
Ai naviga pe un iaht î�n jurul Insulelor Greceş� ti?
Ai participa la Festivalurile Dragonului din China?
Ai lua parte la un dans al umbrei î�n Bangkok?
Ai face scufundări marine î�n Fiji?
Ai medita î�ntr-o mănăstire buddhistă?
Ai face o plimbare prin Prado î�n Madrid?

Ai rezerva o călătorie la următorul zbor al unei rachete
î�n spaţ�iu?
Paşii 2 şi 3: Din nou, stabileşte un interval de timp pentru

fiecare, alege cel mai important obiectiv de un an în această
categorie şi alocă două minute pentru a scrie un paragraf în
care să explici de ce eşti absolut hotărât să-l realizezi în decur-
sul următorului an. Susţ�ine-l cu motive puternice ş� i, bineî�nţ�eles,
dacă aceste motive nu sunt suficient de decisive pentru a te determi-
na să mergi până la capăt, găseş� te motive mai bune sau un obiectiv
mai bun.
OBIECTIVE REFERITOARE LA JOACĂ ȘI AVENTURI

IV. Obiective referitoare la contribuţie

Acestea pot să fie cele mai î�nălţ�ătoare ș� i mai constrângătoare obiec-
tive dintre toate deoarece aceasta este ocazia ta să-ţi laşi am-
prenta, creând o moştenire care face o diferenţă reală în vieţile
oamenilor. Poate să fie ceva foarte simplu cum ar fi să plăteş� ti ze-
ciuială bisericii tale sau să-ţ�i angajezi gospodăria î�ntr-un program
de reciclare sau ceva atât de vast cum ar fi să î�nfiinţ�ezi o fundaţ�ie
pentru a oferi oportunităţ�i persoanelor defavorizate.
Pasul 1: Alocă cinci minute pentru a extrage toate posibili-
tăţile prin brainstorming.
Cum ai putea să contribui?
Ai ajuta la construcţ� ia unui adăpost pentru cei fără
adăpost?
Ai adopta un copil?
Ai fi voluntar la o cantină pentru săraci?
Ai citi nevăzătorilor?
Ai vizita un bărbat sau o femeie care execută o pedeapsă
cu î�nchisoarea?
Te-ai oferi voluntar î�n Peace Corps pentru ş� ase luni?
Ai duce baloane la un azil pentru vârstnici?
Cum ai putea să ajuţ�i la:

Protejarea stratului de ozon?
Curăţ�area oceanelor?
Eliminarea discriminării rasiale?
Oprirea distrugerii pădurii tropicale?
Ce ai putea să creezi?
Ai inventa o maş� ină cu miş� care perpetuă?
Ai crea o maş� ină care funcţ�ionează cu deş� euri?
Ai elabora un sistem pentru a distribui mâncare tuturor
celor care suferă de foame?
Paşii 2 şi 3: La fel ca î�nainte, stabileşte un interval de timp

pentru fiecare obiectiv, alege-ţi cel mai important obiectiv de
un an în această categorie şi alocă două minute scrierii unui
paragraf î�n care să explici de ce eş� ti absolut hotărât să-l atingi pe
parcursul următorului an.
Nimic nu se compară cu visul în crearea viitorului.

Azi utopie, mâine carne şi oase.
– VICTOR HUGO
OBIECTIVE REFERITOARE LA CONTRIBUȚIE

Acum ar trebui să ai patru obiective principale pe un an care te

entuziasmează ş� i te inspiră la modul absolut, susț�inute de motive
valide ş� i constrângătoare. Cum te-ai simţ�i dacă le-ai stăpâni ş� i reali-
za pe toate î�ntr-un an? Cum te-ai simţ�i î�n legătură cu tine î�nsuţ�i?
Cum te-ai simţ�i î�n legătură cu viaţ�a ta? Nu pot sublinia suficient de
mult importanţ� a dezvoltării unor motive suficient de puternice
pentru a realiza aceste obiective. Faptul de a avea un de ce suficient
de puternic î�ţ�i va oferi cum-ul necesar.
Asigură-te că priveş� ti aceste patru obiective zilnic. Pune-le un-
deva unde le vei vedea î�n fiecare zi, fie î�n jurnalul tău, pe biroul tău
de la serviciu sau deasupra oglinzii din baia ta, î�n timp ce te bărbie-
reş� ti sau te machiezi. Dacă î�ţ�i susţ�ii obiectivele cu un angajament
robust pentru CANI!, pentru perfecţ�ionarea constantă ş� i neî�ntre-
ruptă a fiecăruia dintre aceste domenii, atunci cu siguranţ�ă că vei
face progrese î�n fiecare zi. Ia acum hotărârea de a merge până la
capăt cu aceste obiective, î�ncepând de acum.
CUM SĂ-ŢI TRANSFORMI

OBIECTIVELE ÎN REALITATE
Acum că ai un set de obiective constrângătoare ş� i de motive limpezi
pentru realizarea lor, procesul de a transforma obiectivele î�n reali-
tate a î�nceput deja. SRA-ul tău se va sensibiliza pe măsură ce î�ţ�i
analizezi î�n mod consistent obiectivele ş� i motivele ş� i va atrage î�n
direcţ�ia ta orice resursă valoroasă pentru atingerea dorinţ�ei tale
clar definite. Pentru a asigura absoluta atingere a obiectivelor tale,
tu trebuie să-ţ�i condiţ�ionezi sistemul nervos î�n avans pentru a simţ�i
plăcerea pe care acestea cu siguranţ�ă o vor aduce. Cu alte cuvinte,
trebuie să repeţi ş� i să te bucuri emoţ�ional de cel puţ�in două ori pe
zi de experienţ�a realizării fiecăruia dintre obiectivele tale cele mai
importante. De fiecare dată când faci asta, trebuie să creezi mai
multă bucurie pe măsură ce te vezi, te simţ�i ş� i te auzi pe tine î�nsuţ�i
trăindu-ţ�i visul.
Această focalizare continuă va crea o rută neurală î�ntre unde te

găseş� ti ş� i unde vrei să ajungi. Datorită acestei condiţ�ionări intense,
te vei surprinde pe tine î�nsuţ�i î�ncercat de un sentiment al certitudi-
nii absolute că î�ţ�i vei realiza dorinţ�ele, iar această certitudine se va
traduce î�ntr-o calitate a acţ�iunii care î�ţ�i va asigura succesul. Î�ncre-
derea ta î�ţ�i va permite să atragi instructorii ş� i modelele de urmat
adecvate, care te vor î�ndruma spre î�ntreprinderea celor mai eficace
acţ�iuni, pentru a obţ�ine rezultate rapid, mai degrabă decât prin me-
toda tradiţ�ională a î�ncercării ş� i erorii care poate dura decenii sau
mai mult. Nu aş� tepta nici măcar o zi pentru a î�ncepe acest proces.
Î�ncepe astăzi!
SCOPUL OBIECTIVULUI
Î� n timp ce ne urmărim obiectivele, de multe ori nu reuş� im să ne
dăm seama de adevăratul lor efect asupra mediului din jurul nostru.
Noi credem că atingerea obiectivului nostru este sfârş� itul. Dar dacă
am avea o î�nţ�elegere mai amplă, ne-am da seama că, urmărindu-ne
obiectivele, noi am pus î�n miş� care efecte procesionale care au
consecinţ� e chiar mai extinse decât am intenţ� ionat vreodată. La
urma urmei, albina plănuieș� te felul î�n care să răspândească florile?
Desigur că nu, dar î�n demersul căutării nectarului dulce din flori, o
albină va aduna invariabil polen pe picioarele sale, va zbura la ur-
mătoarea floare ş� i va declanş� a un lanţ� de polenizare care va avea ca
rezultat o colină scăldată î�n culoare. Omul de afaceri urmăreş� te
profitul ş� i prin asta poate să creeze joburi care oferă oamenilor ş� an-
sa unei dezvoltări personale incredibile ş� i o creş� tere î�n calitatea vie-
ţ�ii. Procesul de a-ş� i câş� tiga existenţ�a le permite oamenilor să realizeze
obiective cum ar fi faptul că î�ş�i susţ�in copiii să urmeze o facultate. La
rândul lor, copiii contribuie devenind doctori, avocaţ�i, artiş� ti, oa-
meni de afaceri, oameni de ş� tiinţ�ă ş� i părinţ�i. Lanţ�ul este nesfârş� it.
Obiectivele sunt mijloace î�n vederea unui scop, nu scopul ultim
al vieţ�ilor noastre. Ele sunt doar un instrument pentru a ne concen-
tra focalizarea ş� i a ne ajuta să mergem î�ntr-o direcţ� ie. Singurul
motiv pentru care urmărim cu adevărat obiective este de a ne face

pe noi î�nş� ine să ne extindem ş� i să ne dezvoltăm. Realizarea obiec-
tivelor în sine nu ne va face niciodată fericiţi pe termen lung;
persoana care devii, pe măsură ce depăşeşti obstacolele nece-
sare pentru a-ţi atinge obiectivele, este cea care îţi va oferi cel
mai adânc şi mai durabil sentiment de împlinire. Aș� adar, poate
că î�ntrebarea cheie pe care noi doi trebuie să o punem este: „Ce fel
de persoană va trebui să fiu pentru a realiza tot ceea ce vreau?”
Aceasta ar putea fi cea mai importantă î�ntrebare pe care ţ�i-o poţ�i
adresa ţ� ie î�nsuţ� i, deoarece răspunsul ei va determina direcţ� ia î�n
care trebuie să mergi personal.
Te rog să iei o pauză acum ş� i să scrii un paragraf descriind
toate trăsăturile de caracter, aptitudinile, abilităţile, atitudini-
le şi crezurile pe care ar trebui să le dezvolţi pentru a realiza
toate obiectivele pe care le-ai scris anterior. Cu siguranţ�ă că va
trebui să acţ�ionezi pentru a atinge acele obiective. Dar de ce calităţ�i
vei avea nevoie ca persoană pentru a transforma acest set invizibil
de angajamente î�ntr-o realitate vizibilă? Î�nainte de a trece mai de-
parte, ia o pauză chiar acum ş� i scrie acest paragraf.
CE TIP DE PERSOANĂ AR TREBUI SĂ FIU

CA SĂ REALIZEZ TOT CE-MI DORESC
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
CEL MAI IMPORTANT PAS

Vreme de ani de zile am fixat obiective ş� i nu am mers până la capăt.
Eram inspirat pe moment, mă simţ�eam entuziasmat, dar trei săptă-
mâni mai târziu observam că nu merg până la capăt cu nimic din
ceea ce scrisesem. Scrierea unui obiectiv este cu siguranţ�ă primul
pas ş� i majoritatea oamenilor nu fac nici măcar asta; simpla acţ�iune
de a-ţ�i î�ncredinţ�a ideile hârtiei le face mai reale.
Dar cel mai important lucru pe care î�l poţ�i face pentru a-ţ�i rea-
liza obiectivele este să te asiguri că imediat după ce le stabileş� ti,
î�ncepi de î�ndată să-ţ�i creezi avânt. Cele mai importante reguli pe
care le-am adoptat vreodată pentru a mă ajuta să-mi ating obiecti-
vele au fost cele pe care le-am î�nvăţ�at de la un bărbat de foarte mare
succes, care m-a î�nvăţ�at ca mai î�ntâi să scriu obiectivul ş� i apoi să nu
părăsesc locul stabilirii unui obiectiv fără a iniţia mai înainte o
formă de acţiune pozitivă pentru realizarea acestuia.
Aş� a cum am subliniat î�n Capitolul 2, o decizie autentică este
aceea pe baza căreia acţ�ionezi ş� i una pe baza căreia acţ�ionezi acum.
Utilizează elanul acumulat pentru a-ț�i descoperi cele patru obiecti-
ve de un an. Cea mai puternică modalitate de a continua acest elan
este să acţionezi direct, imediat ce termini acest capitol. Chiar ş� i
cel mai mic pas — un telefon, un angajament, schiţ�area unui plan
iniţ�ial — te vor face să avansezi. După aceea, elaborează o listă cu
lucruri simple pe care le poţ�i face î�n fiecare zi pentru următoarele
zece zile. Î� ţ�i pot promite că zece zile de acţ� iuni mici î�n direcţ� ia
obiectivelor tale vor î�ncepe să creeze un lanţ� de obiceiuri care î�ţ�i
vor asigura succesul pe termen lung.
Dacă obiectivul tău de dezvoltare personală numărul unu pentru
anul următor este acela de a î�nvăţ�a să dansezi jazz, spre exemplu,
„lasă-ţ�i degetele să se plimbe” prin acele pagini aurii astăzi. Sună la
studioul de dans pentru un program ş� i î�nscrie-te la un curs.
Dacă obiectivul tău principal referitor la joacă ș� i aventură
pentru anul următor este un Mercedes-Benz, sună la reprezentanţ�a
locală pentru o broş� ură sau vizitează-i î�n după-amiaza aceasta ş� i fă
un test-drive. Nu spun că trebuie să o cumperi astăzi, dar cel puţ�in

află cât costă sau condu-o astfel î�ncât să devină mai reală. Dorinţ�a
ta intensificată te va ajuta să î�ncepi să alcătuieş� ti un plan.
Dacă obiectivul tău economic cel mai important pentru anul
următor este să câş� tigi 100 000 de dolari, atunci î�ncepe să evaluezi
acum ce paşi trebuie să urmezi. Cine câş� tigă deja un astfel de ve-
nit ş� i cine te poate î�nvăţ�a cheile pentru eficacitatea sa? Este nevoie
să-ţ�i iei un al doilea job pentru a realiza un astfel de venit? Ce apti-
tudini trebuie să perfecţ�ionezi pentru a-l putea realiza? Ai nevoie să
î�ncepi să economiseş� ti mai mult decât cheltuieş� ti ş� i să investeş� ti
diferenţ�a, pentru ca venitul tău să poată veni din mai multe părţ�i,
nu doar din munca ta? Este nevoie să î�nfiinţ�ezi o firmă nouă? Ce
resurse trebuie să strângi cu adevărat?
Nu uita, trebuie să trăiești sentimentul de a-ţi fi atins cele
mai importante obiective de un an din fiecare dintre cele patru
categorii, cel puţin o dată pe zi. La modul ideal, le vei privi o dată
dimineaţ�a ş� i o dată noaptea. Reexaminează-ţ�i î�ntreaga listă la fiecare
ş� ase luni pentru a te asigura că obiectivele tale î�ş�i păstrează vitali-
tatea. Este posibil să vrei să parcurgi din nou procesul de brainstor-
ming pentru a crea câteva obiective noi ş� i sunt sigur că vei vrea să
adaugi sau să ş� tergi obiective, pe măsură ce viaţ�a ta ia o formă nouă
ş� i exaltantă.
O distincţ�ie adiţ�ională, care este esenţ�ială pentru succesul pe
termen lung, este că realizarea obiectivelor tale poate fi un bles-
tem dacă nu ai impus deja un nou set de obiective mai înalte,
înainte de a le fi realizat pe primele. Imediat ce te surprinzi pe
tine î�nsuţ�i pe cale de a atinge un obiectiv, trebuie să te asiguri că
elaborezi imediat următorul set de obiective. Altfel, vei î�ncerca un
lucru pe care noi toţ�i trebuie să-l evităm: depăş� irea propriului nos-
tru vis. De câte ori nu am citit despre oameni care î�ş�i realizează
obiectivele supreme ale vieţ� ii doar pentru a spune: „Asta-i tot?”
pentru că simt că nu mai au unde să plece din vârf?
Un exemplu clasic pentru asta este al câtorva astronauţ�i Apollo

care s-au pregătit î�ntreaga lor viaţ�ă pentru misiunea supremă: să
aterizeze pe Lună. Când au făcut-o, î�n cele din urmă, erau euforici,
dar după ce s-au î�ntors pe Pământ câţ�iva dintre ei au ajuns la un
nivel de depresie emoţ�ională dincolo de ceea ce î�ş�i pot imagina ma-
joritatea oamenilor. Î�n definitiv, nu exista niciun lucru pe care să-l
aş� tepte cu nerăbdare. Ce ar fi putut să reprezinte un obiectiv mai
mare decât acela de a ajunge pe Lună, de a face imposibilul ş� i de a
explora spaţ�iul cosmic? Poate că răspunsul stă î�n explorarea hota-
rului la fel de necartografiat al spaţiului interior al minţ�ilor noastre,
al inimilor noastre ş� i al sufletelor noastre.
Am auzit despre tinere care î�ş�i plănuiesc nunţ�ile timp de luni
î�ntregi, uneori ani, punându-ş� i î�ntreaga creativitate, toate resursele
ş� i chiar identitatea î�ntr-un basm fantastic cu zâne. Ele î�ş�i ataş� ează
toate speranţ�ele ş� i visurile de un eveniment care se î�ntâmplă doar o
dată în viaţă. După ce aura î�ş�i pierde strălucirea, tânăra mireasă se
simte dezamăgită, la fel ca astronautul. Cum continui după mo-
mentul de vârf al vieţ�ii tale? Ea trebuie să privească î�nainte spre
Aventura mult mai importantă ş� i nesfârş� ită a construirii unei
relaţ�ii.
Cum reuş� esc oamenii să-ş� i î�ndeplinească pofta inimii ş� i să sim-
tă î�n continuare entuziasmul ş� i pasiunea care vin din faptul de a
avea î�n vedere un obiectiv? Pe măsură ce se apropie de ceea ce au
urmărit atât de mult timp, ei îşi stabilesc imediat un set nou de
obiective atractive. Acest lucru garantează o tranziţ�ie lină de la fi-
nalizare la o inspiraţ�ie nouă ş� i la un angajament continuat faţ�ă de
dezvoltare. Î�n absenţ�a acelui angajament, noi vom face ceea ce este
necesar pentru a ne simţ�i mulţ�umiţ�i, dar nu ne vom aventura nicio-
dată î�n afara zonelor noastre de confort. Aceea este clipa î�n care ne
pierdem motivaţ�ia: ne pierdem dorinţ�a de a ne extinde ş� i î�ncepem
să stagnăm. Adeseori, oamenii mor emoţ�ional ş� i spiritual cu mult
î�nainte să-ş� i părăsească trupurile fizice.
Modalitatea de ieș� ire din această capcană constă î�n a-ţ�i da sea-
ma că obiectivul suprem ar putea să fie contribuţia. Găsirea
unui mod de a-i ajuta pe ceilalţ�i — cei de care ne pasă foarte mult
— ne poate inspira pe toată durata vieţ�ii. Există î�ntotdeauna un loc
î�n lume pentru cei care sunt dispuş� i să-ş� i dăruiască timpul, energia,
capitalul, creativitatea ş� i angajamentul.
Gândeş� te-te la Robin Williams, spre exemplu. Acesta este un
om care are un avantaj asupra regretatului său prieten John Belushi
pentru că el a descoperit o modalitate de a se asigura că nu rămâne
fără obiective. Robin ş� i prietenii săi, Whoopi Goldberg ş� i Billy Crystal,
au găsit o misiune care se va folosi continuu de cele mai bogate re-
surse ale lor: ajutarea celor fără adăpost. Arnold Schwarzenegger a
găsit o recompensă emoţ� ională similară î�n relaţ� ia sa cu Special
Olympics ş� i cu Consiliul Preş� edintelui pentru Fitnessul Fizic. Toate
aceste persoane de succes au aflat că nu este nimic atât de atrăgător
ca un sentiment al contribuţ�iei sincere.
Asigură-te că următorul tău nivel de visuri te va propulsa conti-
nuu î�nainte, î�ntr-o căutare constantă ş� i nesfârş� ită a perfecţ�ionării.
Un angajament faţ�ă de CANI! este o adevărată poliţ�ă universală de
asigurare a fericirii pe termen lung. Nu uita că un viitor irezistibil
este hrana pe care sufletele noastre cresc viguroase — avem cu
toţ�ii nevoie de un sentiment continuu al dezvoltării emoţ�ionale ş� i
spirituale.
PROGRAMEAZĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI

PENTRU SUCCES
Acum că ai obiective care te inspiră cu adevărat, care te vor î�mpinge
î�nainte, trebuie să le faci atât de irezistibile î�ncât ele să fie percepute
ca reale î�n sistemul tău nervos. Cum dezvolţ�i acel sentiment blindat al
certitudinii? Î�n primul rând, dă la o parte orice obstacole gândindu-te
de la î�nceput ce ar putea să te oprească ş� i abordează acele lucruri
acum ş� i nu după ce ai parcurs optzeci de kilometri din drum. După
aceea, ia-ţ�i angajamente î�n faţ�a oamenilor despre care ş� tii că te vor
menț�ine la cel mai î�nalt standard al tău. Consolidează-ţ�i noile rute
neurale prin reluare continuă, prin repetiţ�ii ş� i intensitate emoţ�io-

nală. Imaginează-ţ�i obiectivele tale î�n culori intense din nou ș� i din
nou. Î�ncorporează elementele vizuale, auditive ş� i kinestezice ce î�ţ�i
vor transforma obiectivul î�n realitate.
LECŢIA SUPREMĂ
Cea mai importantă lecţ�ie din acest capitol este că un viitor irezisti-
bil creează un sentiment dinamic de dezvoltare. Fără acesta suntem
doar pe jumătate î�n viaţ�ă. Un viitor irezistibil nu este un accesoriu,
ci o necesitate. Nu ne dă doar posibilitatea de a î�nfăptui, ci ş� i pe aceea
de a lua parte la sentimentul adânc al bucuriei, al contribuţ�iei ş� i al
dezvoltării care dă sens î�nsăş� i vieţ�ii.
Fără vedenie de proroc, poporul e fără stăpân…

— Pilde, 29:18
Î�mi amintesc când am citit despre numărul uluitor de oameni din

această ţ�ară care mor î�ntr-o perioadă de trei ani după ce s-au pen-
sionat, lucru care î�mi demonstrează că dacă pierzi sentimentul că
produci sau contribui î�ntr-un fel, î�ţ�i pierzi la propriu voinţ�a de a trăi
ş� i că dacă ai un motiv pentru a rezista, o vei face. De fapt, studiile au
arătat că vârstnicii sau bolnavii care sunt aproape de moarte rezistă
frecvent până după sărbători. Atâta vreme cât au avut un lucru pe
care să-l aş� tepte cu nerăbdare, cum ar fi Crăciunul sau vizita famili-
ei, ei au avut un motiv să trăiască, dar după ce acestea au trecut, nu
au mai avut niciun viitor atractiv. Acest fenomen nu este real doar
î�n ţ� ara noastră; a fost observat î�n culturi de pe tot globul. Spre
exemplu, î�n China, numărul de decese scade exact î�nainte de ş� i pe
durata festivalelor majore ş� i revine la normal de î�ndată ce se termi-
nă festivalurile.
Nu contează dacă ai optsprezece sau optzeci de ani—vei avea
mereu nevoie de ceva care să te poarte î�nainte. Inspiraţ�ia pe care o
cauţ�i se găseş� te î�năuntru, aş� teptând să fie declanş� ată de o provocare

neaş� teptată sau de o solicitare inspirată. Colonelul Harlan Sanders
a găsit-o la ş� aizeci ş� i cinci de ani, când i-a sosit cecul cu pensia pră-
pădită. Furia sa l-a î�mpins să acţ� ioneze. Nu trebuie să aş� teptăm
după un eveniment pentru a avea inspiraţ�ia. O putem elabora noi.
Venerabilul umorist George Burns î�nţ�elege importanţ�a ş� i pute-
rea unui viitor irezistibil. Când i s-a cerut să-ş� i rezume filosofia de
viaţ�ă, el a răspuns: „Trebuie să ai ceva care să te facă să te dai jos din
pat. Oricum nu pot să fac nimic î�n pat. Cel mai important lucru este
să ai un punct, o direcţ�ie î�n care te î�ndrepţ�i.”* Î�n vârstă de nouăzeci
de ani acum, el î�ş�i ascute î�n continuare inteligenţ� a, î�ncă acceptă
proiecte de filme ş� i de TV ş� i am auzit de curând că ş� i-a făcut o rezer-
vare la London Palladium pentru anul 2000, când va avea vârsta de
104 — cum ţ�i se pare asta ca fel de a crea un viitor atractiv?
Foloseş� te-ţ�i puterea. Ș� tii acum ce să faci pentru a te inspira pe
tine î�nsuţ�i. Este vremea să o faci! Dacă ai citit pasiv acest capitol
până acum, î�ntoarce-te ş� i fă exerciţ�iile. Acestea sunt distractive ş� i
uş� oare. Î�n primul rând, creează-ţ�i lista cu cele mai importante patru
obiective de un an. Î�n al doilea rând, clarifică „de ce”-ul. Î�n al treilea
rând, crează ritualul de a-ţ�i examina obiectivele ş� i de a repeta bucu-
ria realizării lor timp de zece zile. Î�n al patrulea rând, î�nconjoară-te
cu modele demne de urmat ş� i cu persoane care te pot ajuta să ela-
borezi un plan care să te călăuzească pentru a le transforma pe
toate î�n realitate. Fiecare dintre aceş� ti paş� i te va ajuta să-ţ�i programezi
SRA-ul ş� i te va sensibiliza faţ�ă de toate posibilele resurse pe care le poţ�i
î�ncorpora pentru a-ţ�i atinge obiectivele. Această examinare consisten-
tă î�ţ�i va furniza de asemenea sentimentul de certitudine de care ai
nevoie pentru a te determina să acţ�ionezi.
Aş� a că hai să trecem la următorul capitol ş� i dă-mi voie să-ţ�i î�m-
părtăş� esc o modalitate de a sparge oricare dintre obstacolele ce
te-ar opri, acceptând…
* George Burns intervievat de către Arthur Cooper, revista Playboy, iunie 1978.
13
PROVOCAREA MENTALĂ�
DE ZECE ZILE
Obiceiul este fie cel mai bun slujitor,
fie cel mai rău stăpân.
— Nathaniel Emmons
Consistenţ�a… Nu asta urmărim cu toţ�ii? Nu vrem să obţ�inem rezul-

tate din când în când. Nu vrem să ne simţ�im bucuroş� i doar pe mo-
ment. Nu vrem să fim sporadic î�n formă maximă. Amprenta unui
campion este consistenţa — ş� i adevărata consistenţ�ă este stabilită
de obiceiurile noastre.
Sunt sigur că ai î�nţ�eles până acum că nu am scris această carte
doar pentru a te ajuta pe tine să faci câteva distincţ�ii. Ş� i nici nu am
gândit-o doar pentru a te inspira pe tine cu câteva poveş� ti sau pen-
tru a-ţ�i î�mpărtăş� i ceva informaţ�ii interesante pe care ai putea să le
foloseş� ti, din când î�n când, pentru a crea puţ�ină „dezvoltare perso-
nală”. Această carte — ş� i î�ntreaga mea viaţ�ă — este dedicată obţ�ine-
rii unei creş� teri măsurabile î�n calitatea vieţ�ii noastre.
Aceasta poate fi realizată doar printr-un nou tipar al asumării
unei acţ�iuni masive. Adevărata valoare a unei noi strategii sau apti-
tudini pentru un individ este direct proporţ�ională cu frecvenţ�a uti-
lizării sale. Aş� a cum am spus de atât de multe ori, nu este suficient
să ş� tii ce ai de făcut: trebuie să faci ceea ce ştii. Acest capitol a fost
proiectat să te ajute să pui bazele obiceiurilor pentru excelenţ�ă —
tiparele de concentrare ce te vor ajuta să maximizezi efectul pe care
î�l ai asupra propriei persoane ş� i asupra celorlalţ�i.
Totuş� i, pentru a ne duce vieţ�ile la nivelul următor, trebuie să ne

dăm seama că acel tipar de gândire, care ne-a adus acolo unde
suntem, nu ne va duce acolo unde vrem să ajungem. Una dintre
cele mai mari provocări pe care le văd, atât la indivizi, cât ş� i la cor-
poraţ�ii, este că aceş� tia rezistă schimbării (cel mai mare aliat al lor),
justificându-ş� i acţ�iunile prin sublinierea faptului că tocmai com-
portamentul lor curent este ceea ce i-a adus la nivelul succesului de
acum. Asta este absolut adevărat ş� i, î�n realitate, acum este necesar
un nou nivel de gândire pentru a avea parte de un nou nivel de
succes personal şi profesional.
Pentru a face asta, trebuie să străpungem, o dată pentru totdeau-
na, barierele fricii noastre ş� i să preluăm controlul asupra focalizării
propriei minţ�i. Vechile noastre tipare de a le permite minţ�ilor noas-
tre să fie î�nrobite de problemele prezentului trebuie să fie sparte o
dată pentru totdeauna. Î�n locul lor, trebuie să stabilim angajamen-
tul permanent de a ne focaliza asupra soluţ�iilor ş� i de a ne bucura de
proces. Pe tot cuprinsul acestei cărţ�i ai î�nvăţ�at o mulţ�ime de instru-
mente ş� i strategii puternice pentru a-ţ�i face viaţ�a mai bogată, mai
plină, mai veselă ş� i mai incitantă. Dar dacă doar citeș� ti această carte
ş� i nu reuş� eş� ti să o utilizezi, este ca ş� i cum ai cumpăra un computer
nou ş� i foarte puternic, dar nu l-ai scoate niciodată din cutie sau ai
cumpăra un Ferrari ş� i apoi l-ai lăsa să zacă pe aleea ta, adunând praf
ş� i mizerie.
Aş� a că permite-mi să-ţ�i ofer un plan simplu de a-ţ�i î�ntrerupe
vechile tipare de gândire, de simţ�ire ş� i de comportament, o modali-
tate care te poate ajuta să condiț�ionezi aceste alternative noi ş� i î�n-
sufleț�itoare ş� i să le faci absolut consistente.
Cu ani î�n urmă, m-am trezit prins î�ntr-un tipar de frustrare ş� i
furie. Se părea că mă loveam de probleme din toate direcț�iile. La
vremea aceea, gânditul pozitiv nu se afla î�n fruntea listei mele de
soluţ�ii. La urma urmei, eu eram „inteligent” ş� i oamenii inteligenţ�i
nu fac lucrurile să pară pozitive atunci când nu sunt! Aveam o mul-
ţ�ime de oameni î�n jurul meu care susţ�ineau această idee, iar ei erau
la fel de nemulţ�umiţ�i cu vieţ�ile lor!
Î�n realitate, pe vremea aceea eram incredibil de negativ ş� i ve-

deam lucrurile mai rele decât erau. Î�mi foloseam pesimismul ca pe
un scut. Era tentativa mea slabă de a mă proteja pe mine î�nsumi de
durerea aş� teptărilor eş� uate: aş� fi făcut orice pentru a evita să mai
fiu dezamăgit î�ncă o dată. Dar prin adoptarea acestui tipar, tocmai
bariera care mă î�ndepărta de durere mă î�ndepărta de asemenea de
plăcere. Mă ţ�inea departe de soluţ�ii ş� i mă î�nchidea î�ntr-un mormânt
al morţ�ii emoţ�ionale î�n care nu simţ�i niciodată prea multă durere
sau prea multă plăcere ş� i î�n care î�ţ�i justifici continuu acţ�iunile limi-
tate susţ�inând că „sunt pur ş� i simplu realist”.
Î�n realitate, viaţ� a este un echilibru. Dacă ne permitem nouă
î�nş� ine să devenim genul de persoane care refuză să vadă buruienile
ce prind rădăcini î�n grădinile noastre, propriile amăgiri ne vor dis-
truge. Cu toate acestea, este la fel de distructiv ceea ce se î�ntâmplă
cu oamenii care, animaţ�i de teamă, î�ş�i imaginează constant că gră-
dina este năpădită ş� i asfixiată de buruieni greu de eliminat. Calea
unui lider este una a echilibrului. El observă buruienile cu un zâmbet
pe faţ�ă, ş� tiind că vizita buruienilor î�n grădină este aproape î�ncheia-
tă — pentru că le-a văzut, el poate ş� i va acţ�iona imediat pentru a le
î�nlătura.
Nu trebuie să fim negativiș� ti î�n privinț�a buruienilor. Ele fac parte
din viaţ�ă. Noi trebuie să le vedem, să le recunoaş� tem, să ne focali-
zăm asupra soluţ�iei ş� i să facem imediat orice este necesar pentru a
le elimina influenţ�a din vieţ�ile noastre. Nu vom ameliora lucrurile
dacă ne prefacem că nu sunt acolo; ş� i nici dacă ne vom lăsa mistuiţ�i
de furie sau devastaţ�i de teamă din cauza prezenţ�ei lor. Tentativa
lor continuă de a deveni o parte a grădinii tale este o realitate a vie-
ț�ii. Pur ş� i simplu, smulge-le. Ş� i fă asta î�ntr-o stare emoţ�ională de
joacă sau de bucurie î�n vreme ce î�ţ�i faci treaba; altfel, î�ţ�i vei petrece
restul vieţ�ii fiind supărat deoarece eu î�ţ�i pot promite un lucru: vor
exista mai multe „buruieni” care vor continua să apară. Ş� i dacă nu
vrei să fii refractar faț�ă de lume de fiecare dată când apar probleme,
trebuie să-ţ�i aminteş� ti că acestea sunt, î�n realitate, o parte impor-
tantă a vieţ�ii. Ele te menţ�in viguros, ele te menţ�in puternic, ele te
menţ�in atent, observând ce trebuie făcut pentru a păstra grădina

vieţ�ii tale sănătoasă ş� i bogată.
Noi trebuie să exersăm aceeaş� i abordare î�n plivirea grădinii
minţ�ii noastre. Trebuie să putem vedea când î�ncepem să avem un
tipar negativ — nu pentru a ne critica î�n legătură cu acesta sau sau
pentru a insista asupra acestuia — ci pur ş� i simplu pentru a sparge
tiparele imediat ce le descoperim ş� i pentru a le î�nlocui cu noile se-
minţ�e ale succesului mental, emoţ�ional, fizic, financiar, spiritual ş� i
profesional. Cum spargem aceste tipare atunci când apar? Pur ş� i
simplu, aminteş� te-ţ�i paş� ii NAC pe care i-ai î�nvăţ�at î�n Capitolul 6.
1) Trebuie să hotărăş� ti ce vrei cu adevărat. Dacă chiar vrei să ai
un sentiment al pasiunii, al bucuriei ş� i al controlului asupra vieţ�ii
tale — lucruri pe care evident că le vrei, altfel nu ai citi această carte
acum — atunci, ş� tii ceea ce vrei.
2) Trebuie să obț�ii un efect de pârghie asupra propriei persoane.
Dacă citeș� ti toată această carte ş� i nu impui niciun tipar nou, nu ar fi
asta o risipă incredibilă de timp? Î�n schimb, cum te vei simţ�i î�n timp
ce vei utiliza cu adevărat ceea ce ai î�nvăţ�at pentru a prelua direct
controlul asupra minţ�ii, corpului, emoţ�iilor, finanţ�elor ş� i relaţ�iilor
tale? Permite dorinţ�ei tale de a evita durerea ş� i de a produce o plă-
cere masivă să te motiveze să operezi acum schimbările necesare
pentru a-ţ�i duce viaţ�a la nivelul următor. Pentru a putea realiza asta,
trebuie să…
3) Î�ntrerupi tiparul limitativ. Cel mai bun mod de a face asta
este să adopţ�i pur ş� i simplu o „Dietă Mentală” — adică să aloci o
perioadă prestabilită de timp ş� i să preiei controlul conş� tient asupra
tuturor gândurilor tale. O Dietă Mentală este o ocazie de a elimina
tiparele negative ş� i distructive de gândire ş� i emoţ�ie care apar î�n
mod inevitabil din faptul că-ţ�i trăieş� ti viaţ�a î�ntr-o manieră reacţ�io-
nară emoţ� ional ş� i lipsită de disciplină mentală. M-am supus pe
mine î�nsumi unei astfel de purificări mentale cu aproape opt ani î�n
urmă ş� i am descoperit că este un proces foarte profund ş� i
nepreţ�uit.
Am î�ntâlnit ideea î�ntr-un mic pamflet de Emmet Fox. Î�n acesta,

el descria valoarea faptului de a petrece ş� apte zile fără a î�ntreţ�ine
vreun gând negativ. Ideea părea atât de Pollyanna, atât de ridicol de
simplă, î�ncât la î�nceput mi-am spus că î�ntreg conceptul era o pier-
dere totală de vreme. Dar pe măsură ce a î�nceput să descrie regulile
dietei pe care o prescria pentru a purifica sistemul mental, am î�nce-
put să-mi dau seama că s-ar putea să fie mai dificil decât mi-am î�n-
chipuit. Provocarea m-a făcut curios ş� i rezultatele finale m-au uluit.
Aş� vrea să lărgesc provocarea pe care a creat-o dl. Fox î�n 1935 ş� i să
o extind ca instrument care te poate ajuta să integrezi instrumente-
le fundamentale pentru schimbare pe care le-ai î�nvăţ�at până acum
din această carte, î�ncepând de astăzi.
Iată acum ocazia ta de a aplica realmente toate disciplinele noi
pe care le-ai deprins î�n capitolele anterioare. Provocarea mea pen-
tru tine este pur ş� i simplu aceasta:
Pe parcursul următoarelor zece zile, începând imediat,
obligă-te să preiei controlul total al tuturor facultăţilor tale
mentale şi emoţionale hotărând chiar acum că nu vei încuraja
şi nu vei insista asupra niciunui gând şi niciunei emoţii lipsite
de creativitate timp de zece zile consecutive.
Sună uş� or, nu-i aş� a? Ş� i sunt sigur că ar putea să fie. Dar cei care
î�ncep sunt frecvent surprinş� i să descopere cât de des sunt antrena-
te creierele lor î�ntr-o gândire neproductivă, temătoare, î�ngrijorată
sau distructivă.
De ce am î�ncuraja continuu tipare mentale sau emoţ�ionale care
creează un stres inutil î�n vieţ�ile noastre? Răspunsul este simplu: î�n
realitate, noi credem că ne ajută! Numeroş� i oameni trăiesc î�ntr-o
stare de î�ngrijorare. Pentru a realiza această stare, ei se concentrea-
ză ş� i insistă continuu asupra celui mai prost scenariu posibil. De ce
ar face aş� a ceva? Pentru că ei cred că î�i va determina să facă ceva
— să acţ�ioneze. Dar adevărul este că de obicei grija plasează o per-
soană î�ntr-o stare emoţ�ională extrem de săracă î�n creativitate. De
regulă, aceasta nu ne conferă puterea de a acţ�iona ci, mai degrabă,
tinde să ne facă să devenim copleş� iţ�i de frustrare ş� i teamă.
Cu toate acestea, folosind câteva dintre cele mai simple instru-

mente din această carte, î�ţ�i poţ�i schimba imediat starea de î�ngrijo-
rare, concentrându-te asupra unei soluţii. Ț� i-ai putea pune ţ�ie
î�nsuţ�i o î�ntrebare mai bună, cum ar fi: „Ce trebuie să fac chiar acum
pentru a î�mbunătăţ�i situaț�ia?” sau ţ�i-ai putea schimba starea schim-
bând vocabularul pe care î�l foloseş� ti pentru a descrie senzaţ�iile pe
care le simţ�i: din „î�ngrijorat” î�n „un pic preocupat.”
Î� n principiu, dacă te hotărăş� ti să accepţ� i Provocarea mea de
Zece Zile, î�nseamnă că ţ�i-ai luat obligaţ�ia să te plasezi ş� i să te menţ�ii
î�ntr-o stare pozitivă pasionată, indiferent ce se î�ntâmplă. Asta
î�nseamnă că dacă te surprinzi î�n vreo stare emoţ�ională lipsită de
resurse, î�ţ�i vei schimba instantaneu fiziologia sau focalizarea pen-
tru a intra î�ntr-o stare plină de resurse, indiferent de dorinţ�ele tale
de moment. Spre exemplu, dacă cineva face un lucru despre care tu
crezi că este distructiv sau chiar rău intenţ�ionat î�mpotriva ta ş� i î�n-
cepi să te vezi pe tine î�nsuţ�i devenind furios, trebuie să-ţ�i schimbi
imediat starea emoţ�ională, indiferent de situaţ�ie, pe durata acestor
zece zile consecutive.
Din nou, aminteş� te-ţ�i că ai o multitudine de strategii pentru a-ţ�i
schimba starea. Ț� i-ai putea pune ț�ie î�nsuţ�i o î�ntrebare mai î�nsufleț�i-
toare, cum ar fi: „Ce aş� putea să î�nvăţ� din asta?” sau „Ce este grozav
la această situaţ�ie ş� i ce nu este î�ncă perfect?” Aceste î�ntrebări te vor
conduce î�n stări pline de resurse, î�n care vei găsi soluţ�ii î�n loc să
insiş� ti pe ş� i să urmezi ciclul furiei si frustrării crescânde. Î�n câte alte
feluri ţ�i-ai putea schimba starea dacă ai fi realmente dedicat?
Nu uita, obiectivul nostru nu este acela de a ignora proble-
mele vieţii, ci de a ne plasa pe noi înşine în stări mentale şi
emoţionale mai bune, în care nu doar că putem descoperi solu-
ţii, ci și acţionăm în baza lor. Acele persoane care se concentrează
pe ceea ce nu pot controla sunt continuu private de putere.
Da, este adevărat, nu putem controla vântul sau ploaia sau cele-
lalte capricii ale vremii, dar ne putem poziţ�iona velele î�ntr-o manieră
care ne permite să modelăm direcţ�ia vieţ�ii noastre.
Când m-am gândit prima dată să urmez dieta mentală a lui Fox,
am crezut că voi ajunge să fiu rănit dacă mă menţ�in pozitiv. Până la
urmă, fusesem pozitiv î�n trecut ş� i aş� teptările mele nu fuseseră rea-
lizate. Mă simţ�isem devastat. Totuş� i, î�n cele din urmă, am descoperit
că schimbându-mi focalizarea am putut să obţ�in un control mai mare
asupra vieţ� ii mele, evitând starea problemă ş� i concentrându-mă
imediat pe soluţ�ii. Solicitările mele pentru răspunsuri interioare
erau satisfăcute rapid atunci când mă aflam î�ntr-o stare plină de
resurse.
Fiecare persoană minunată ş� i de succes pe care o cunosc are
capacitatea de a rămâne armonioasă, limpede ş� i puternică î�n toiul
„furtunilor” emoţ�ionale. Cum reuş� esc asta? Cele mai multe dintre
ele au o regulă fundamentală: Î�n viaţ�ă, să nu petreci niciodată mai
mult de 10% din timpul tău cu problema ş� i petrece cel puţ�in 90%
din timpul tău cu soluţ�ia. Cel mai important, nu-ţi bate capul cu
mărunţişurile… şi nu uita, toate sunt mărunţişuri!
Dacă te hotărăş� ti să accepţ�i Provocarea mea de Zece Zile — iar
eu simt că o vei face, din moment ce ai ajuns până aici cu lectura —
atunci dă-ţ�i seama că pe parcursul următoarelor zece zile, î�ţ�i vei
petrece 100% din timp cu soluţ� i ile ş� i niciun pic de timp cu
problemele!
Dar nu va face asta ca problemele să se î�nrăutăţ�ească? „Dacă
nu-mi fac griji pentru problemele mele, oare nu vor scăpa acestea
de sub control?” Mă î�ndoiesc serios. Zece zile î�n care să te focalizezi
complet pe soluţ�ii, pe ceea ce este grozav î�n viaţ�a ta, pe ceea ce func-
ţ�ionează ş� i pe cât de norocos eş� ti nu va î�nrăutăţ�i problemele. Dar
este posibil ca aceste tipare noi să te facă atât de puternic, î�ncât lu-
crul pe care î�l credeai cândva o problemă ar putea să dispară î�n
vreme ce tu î�ţ�i iei noua identitate de fiinţ� ă umană veselă ş� i de
neoprit.
Există patru reguli simple, dar importante pentru această Pro-
vocare de Zece Zile. Aş� a că dacă urmează să o accepţ�i, aminteş� te-ţ�i
următoarele:
PROVOCAREA MENTALĂ DE ZECE ZILE -

REGULILE JOCULUI
Regula 1. În următoarele zece zile consecutive, refuză să insişti asupra

oricăror gânduri sau sentimente lipsite de resurse. Refuză să te abando-
nezi oricăror întrebări care privează de putere, vocabularului sau meta-
forelor care devitalizează.
Regula 2. Când te surprinzi începând să te focalizezi pe ceea ce este

negativ — şi vei face asta cu siguranţă — trebuie să utilizezi imediat teh-
nicile pe care le-ai învăţat pentru a-ţi redirecţiona atenţia spre o stare
emoţională mai bună. Mai exact, utilizează Întrebările care Soluţionează
Probleme, pe care le găsești enumerate în capitolul 8, ca primă linie de
atac; spre exemplu: „Ce este grozav în legătură cu asta? Ce nu este încă
perfect?” Nu uita, punând o întrebare de felul: „Ce nu este încă per-
fect?” tu presupui că lucrurile vor fi perfecte, asta îţi va schimba starea.
Aceasta nu ignoră problema, dar te menţine pe tine în starea potrivită
câtă vreme identifici ce trebuie schimbat.
În plus, pregătește-te pe tine însuţi pentru succes în fiecare dimi-
neaţă, pe parcursul următoarelor zece zile, punându-ţi Întrebările de
Putere ale Dimineţii. Le poţi face înainte să cobori din pat sau în timp ce
te afli la duş, dar asigură-te că le faci imediat. Acestea te vor focaliza în
direcţia stabilirii de tipare mentale şi emoţionale care conferă putere în
fiecare zi, în vreme ce te trezeşti. Seara utilizează Întrebările de Putere
ale Serii sau orice întrebări care crezi că te vor aduce într-o stare grozavă
înainte să mergi la culcare.
Regula 3. Pe parcursul următoarelor zece zile consecutive, asigură-te că

toată atenţia din viaţa ta este orientată spre soluţii şi nu pe probleme.
De îndată ce observi o posibilă provocare, focalizează-te imediat pe
ceea ce ar putea să constituie soluţia.
Regula 4. Dacă recidivezi — adică, dacă te surprinzi pe tine însuţi aban-

donându-te sau insistând asupra unui gând sau sentiment lipsit de re-
surse — nu te critica excesiv. Nu există nicio problemă cu asta atâta
vreme cât te schimbi imediat. Totuşi, dacă vei continua să insişti pe
gânduri sau sentimente lipsite de resurse pentru orice interval semnifi-
cativ de timp, trebuie să aştepţi până în dimineaţa următoare şi să în-
cepi din nou cele zece zile. Obiectivul acestui program este zece zile
consecutive fără a păstra sau a insista asupra unui gând negativ. Acest
proces de reluare trebuie să aibă loc indiferent de cât de multe zile la
rând ai reuşit deja să realizezi sarcina.
Ai putea î�ntreba: „Cât de mult mă pot concentra asupra negativului

î�nainte ca asta să fie considerată ‘insistenţ�ă’?” Pentru mine, un mi-
nut de focalizare continuă sau de ataş� ament emoţ�ional pentru ceea
ce este greş� it reprezintă „insistenţ�ă”. Un minut este mai mult decât
suficient timp pentru ca noi să ne putem surprinde pe noi î�nş� ine ş� i
să creăm o schimbare. Obiectivul nostru este acela de a prinde
monstrul cât e mic. Cu siguranţ� ă că î�ntr-un interval de douăzeci
până la patruzeci de secunde vei ş� tii dacă eş� ti negativ î�n legătură cu
ceva.
Totuş� i, dacă aş� fi î�n locul tău, eu mi-aş� oferi până la un maxi-
mum de două minute ca să observ problema ş� i să î�ncep să-mi
schimb starea. Două minute reprezintă cu siguranţ�ă suficient timp
pentru a recunoaş� te că te afli î�ntr-o stare negativă. Sparge tiparul.
Dacă î�ţ�i î�ngădui ţ�ie î�nsuţ�i să continui până la cinci minute sau mai
mult, vei descoperi că Provocarea Mentală nu-ş� i va atinge ţ�inta; î�n
loc de asta, vei î�nvăţ�a pur ş� i simplu să-ţ�i dai mai repede frâu liber
emoţ�iilor. Obiectivul este acela de a elimina rapid lucrurile, î�nainte
de a ajunge să intri î�ntr-o stare emoţ�ională negativă.
Când am î�ncercat prima dată acest exerciţ�iu, după ce l-am făcut
timp de trei zile, am devenit complet absorbit ş� i furios din cauza
unui lucru ş� i m-am lăsat pradă emoţ�iilor negative vreme de aproxi-
mativ cinci minute, î�nainte să-mi dau seama ce fac. A trebuit să o iau
de la capăt. La a doua mea î�ncercare, î�n cea de-a ş� asea zi, m-am
î�mpiedicat de câteva probleme majore, î�nsă la momentul acela am
fost dedicat. Nu aveam de gând să o iau din nou de la î�nceput! Aş� a
că m-am surprins imediat focalizându-mă asupra soluţ�iei. Benefi-
ciul, după cum î�ţ�i poţ�i î�nchipui, nu a fost doar acela de a-mi menţ�ine
dieta mentală, ci ş� i că am î�nceput să mă condiţ�ionez pe mine î�nsumi
pentru un tipar extraordinar, valabil pentru toată viaţ� a, de a mă
menţ�ine î�ntr-o stare emoţ�ională pozitivă chiar ş� i atunci când exis-
tau provocări î�n jurul meu ş� i de a-mi canaliza cea mai mare parte a
energiei spre soluţ�ii.
Până î�n ziua de astăzi, chiar ş� i atunci când aud despre proble-
me, aş� a cum probabil că ai observat, eu am tendinţ�a să le numesc
provocări. Nu insist asupra lor ş� i mă focalizez imediat pe felul î�n
care pot transforma provocarea î�ntr-o oportunitate.
Prima dată noi ne facem obiceiurile,

iar apoi obiceiurile noastre ne fac pe noi.
— John Dryden
Este posibil să decizi că, î�n timp ce accepţ�i această Provocare Mentală,
vrei să î�ţ�i purifici de asemenea ş� i corpul. Î�n Putere nemărginită, eu
am lansat o provocare fizică de zece zile. Combinând Provocarea
unei vieț�i sănătoase ș� i pline de vitalitate, despre care am scris î�n
capitolul Combustibilul excelenței: energia din Putere nemărginită,
cu Provocarea Mentală de zece zile poţ�i obţ�ine rezultate puternice
care î�ţ�i pot duce viaţ�a la un alt nivel î�n următoarele zece zile.
Luându-ţ�i angajamentul pentru această Provocare Mentală ş� i
ducând-o până la capăt, î�ţ�i vei oferi ţ�ie î�nsuţ�i o pauză de la obiceiuri
limitative ş� i î�ț�i vei î�ncorda muş� chii puterii. Î�i vei trimite creierului
tău un mesaj nou ş� i î�i vei ordona rezultate noi. Vei pretinde emoţii
care conferă putere, gânduri care îmbogăţesc şi întrebări care
inspiră.
Cu o idee limpede pentru distanţ�are, adică prin durerea de a

î�ncepe din nou, î�i oferi propriului creier semnale puternice pentru
a căută tipare care conferă putere. Stabilind un standard mai ridicat
pentru gândurile asupra cărora î�i vei permite minţ�ii tale să insiste,
vei î�ncepe să remarci gunoiul ş� i tiparele distructive pe care obiş� nu-
iai să le accepţ�i orbeş� te sau din lene de la tine î�nsuţ�i. Ş� i prin urmare,
vei descoperi că va fi dificil să revii vreodată la obiceiurile vechi.
Fermitatea acestei abordări te va face să-ţ�i aminteş� ti aceste tipare
pe viitor ş� i va face dificilă revenirea la vechile tipare.
Un avertisment: Nu începe acest angajament de zece zile
dacă nu ești şi până nu eşti sigur că urmează să trăieşti în con-
formitate cu el pe toată durata intervalului. Dacă nu î�ncepi cu un
sentiment al angajării, cu siguranţ�ă că nu vei rezista până la capătul
celor zece zile. Aceasta nu este o provocare pentru cei fricoş� i.
Aceasta este doar pentru cei care sunt realmente angajaţ�i să-ş� i con-
diţ�ioneze sistemul nervos pentru tipare emoţ�ionale noi ş� i care con-
feră putere, ce pot să le ducă viaţ�a la nivelul următor.
Te-ai hotărât până acum dacă vei face asta? Gândeş� te-te cu grijă
la acest lucru î�nainte să i te dedici, deoarece, odată ce ai hotărât,
trebuie să te faci pe tine î�nsuţ�i să-ţ�i respecţ�i cuvântul ş� i să î�ncerci
bucuria care izvorăş� te dintr-un efort disciplinat. Dacă răspunsul
tău este da, pe parcursul următoarelor zece zile vei lua lucrurile pe
care le-ai î�nvăţ�at intelectual până acum ş� i le vei face parte din expe-
rienţ�a ta de viaţ�ă zilnică. Aceste zece zile te vor ajuta să utilizezi
tehnologia NAC pentru a te condiţ�iona pe tine î�nsuţ�i pentru succes.
Vei pune î�ntrebări noi, vei utiliza Vocabularul Transformaţ�ional ş� i
metafore globale care conferă mai multă putere ş� i î�ţ�i vei schimba
î�ntr-o clipă focalizarea ş� i fiziologia.
S-o recunoaş� tem, cu toţ�ii avem slăbiciuni î�n viaţ�ă. Dacă eş� ti su-
praponderal, slăbiciunile tale ar putea să fie ciocolata cu caramel
sau pizza double-cheese. Atunci când urmezi o dietă, î�ţi� spui ţ�ie î�nsuţ�i:
„Gata, ajunge. Aici trag linie.” Te determini să respecţ�i standardul
mai î�nalt ş� i te bucuri de respectul de sine care vine î�mpreună cu
acea acţ�iune singură, mică ş� i disciplinată. Dar fiecare dintre noi are
propriile sale slăbiciuni mentale. Unele persoane î�ş�i plâng singure

de milă. Unii se î�nfurie î�ntr-un fel care le subminează cele mai bune
interese. Câţ�iva dintre noi nu reuş� esc să se concentreze asupra lu-
crurilor care au nevoie de atenţ�ie. Provocarea mea pentru tine este
să hotărăş� ti că timp de zece zile nu î�ţ�i vei î�ngădui ţ�ie î�nsuţ�i nici mă-
car una dintre aceste slăbiciuni mentale distrugătoare.
Ce stă î�n calea deciziei de a le alunga pur ş� i simplu? Trei lucruri,
efectiv. Unul este lenea. O mulţ�ime de oameni ş� tiu ce ar trebui să
facă, dar nu strâng niciodată energia pentru a face. Mulţ�i ş� tiu că
vieţ�ile lor ar putea să fie ceva mai mult ş� i cu toate acesea stau î�n faţ�a
televizorului, mâncând junk food, lipsindu-ş� i minţ�ile ş� i corpurile de
combustibilul de care au nevoie pentru a declanş� a o dezvoltare
nouă.
Cel de-al doilea obstacol este frica. De prea multe ori siguranţa
unui prezent mediocru este mult mai comodă decât aventura
de a încerca să fii mai mult pe viitor. Prea mulţ�i oameni ajung la
sfârş� itul vieţ�ii î�ntrebându-se ce ar fi putut să fie — nu lăsa asta să ţ�i
se î�ntâmple ş� i ţ�ie.
Cea de-a treia provocare este puterea obişnuinţei. Avem vechile
noastre tipare emoţ�ionale: forţ�a î�năbuş� itoare a rutinei. Asemenea
unui avion pe pilot automat, creierul nostru aduce la suprafaţ�ă ace-
leaş� i răspunsuri vechi pe care le-a adus mereu. Ne confruntăm cu
un obstacol ş� i vedem problema î�n loc să vedem soluţ�ia. Suferim o
răsturnare de situaţ�ie ş� i ne plângem singuri de milă î�n loc să hotă-
râm cum vom î�nvăţ�a din aceasta. Comitem o greş� eală ş� i o vedem ca
pe un fel de judecată toxică despre ceea ce nu putem să facem, î�n loc
să hotărâm să î�nvăţ� ăm din ea ş� i să mergem mai departe. Acest
exerciţiu este o modalitate de a trece dincolo de toate cele trei
provocări şi de a obţine schimbări durabile cu beneficii ce se
pot înmulţi pe parcurs. Aceasta este ocazia ta de a-ţ�i asuma un
adevărat un angajament pentru CANI!
Această Provocare de Zece Zile nu este uş� oară. Dacă î�ţ�i plângi
de obicei de milă, nu va fi uş� or să te opreş� ti. Dacă te concentrezi pe
presiunea financiară, nu vei î�mbunătăț�i nimic dacă acţ�ionezi stăpâ-

nit de teamă. Dacă î�ţ�i î�nvinuieş� ti soţ�ia pentru tot ce merge prost î�n
viaţ�a ta, calea uș� oară va fi să continui să faci asta. Dacă î�ţ�i maschezi
lipsa de siguranţ�ă printr-o stare de furie permanentă, dacă te laş� i
copleş� it de vinovăţ�ie, dacă arunci vina pentru toate problemele tale
pe felul î�n care arăţ�i, pe situaţ�ia ta financiară sau pe felul î�n care ai
fost crescut, nu î�ţ�i va fi uş� or să te schimbi. Dar ai deja atât de multe
instrumente pentru a-ţi îmbunătăţi viaţa. Aceasta este provo-
carea mea pentru tine, să începi să le utilizezi.
Crede-mă, puterea conţ�inută î�n acest mic exerciţ�iu este uluitoare.
Dacă perseverezi, acesta va face câteva lucruri pentru tine. Î�n pri-
mul rând, te va face conştient în mod acut de toate tiparele men-
tale obiş� nuite care te ţ�in pe loc. Î�n al doilea rând, î�ţ�i va face creierul
să caute alternative însuflețitoare la acestea. Î�n al treilea rând, î�ţ�i
va aduce un incredibil puseu de î�ncredere î�n timp ce vezi că î�ţ�i poţ�i
redresa viaţ�a. Î� n al patrulea rând ş� i cel mai important, acesta va
crea obiceiuri noi, standarde noi şi aşteptări noi care te vor aju-
ta să te extinzi mai mult decât ai putea să crezi vreodată.
Succesul este procesional. El este rezultatul unei serii de disci-
pline mici ce ne conduce spre tiparele obiş� nuite ale succesului care
nu mai presupun o voinţ�ă sau un efort consistent. La fel ca un mar-
far ce prinde viteză, acest exerciţ�iu de a face lucrurile cum trebuie î�n
mod conş� tient, de a ş� terge tiparele care te î�mpiedică să avansezi ş� i
de a instala unele noi care te pot propulsa î�nainte, î�ţ�i va oferi un
sentiment al elanului pe care nu ţ�i l-au oferit prea multe lucruri pe
care le-ai făcut î�n viaţ�a ta.
Veş� tile grozave referitoare la acest lucru sunt că, spre deosebire
de o dietă î�n care te î�nfometezi singur pentru ca, î�n cele din urmă, să
trebuiască să revii la mâncare, vechiul tău tipar de a găsi negativul
nu este ceva la care să fie nevoie să revii vreodată. Î�n final, este posi-
bil ca acesta să nu fie un exerciţ�iu de zece zile. Î�n realitate, este o
ş� ansă pentru tine să devii „dependent” de o focalizare pozitivă pen-
tru tot restul vieţ�ii tale. Dar dacă tu vrei să revii, după ce ţ�i-ai alun-
gat tiparele mentale toxice vreme de zece zile, nu ai decât. Adevărul
este că după ce ai gustat viaţ�a î�n acest fel vioi ş� i î�nsufleţ�it sub aspect
mental, î�ntoarcerea te-ar dezgusta. Dar dacă te surprinzi vreodată
pe tine î�nsuţ�i părăsind drumul cel bun, tu dispui de instrumentele
care să te aș� eze î�napoi pe calea cea bună.
Totuş� i, nu uita, doar tu poţ�i să faci această Provocare Mentală
de zece zile să funcţ�ioneze. Doar tu î�ţ�i poţ�i lua angajamentul de a
merge cu adevărat până la capăt. Ai putea să iei î�n considerare obţ�i-
nerea unui efect de pârghie suplimentar pentru tine î�nsuţ�i pentru a
te asigura că mergi până la capăt. Un mod de a-ţ�i oferi ţ�ie î�nsuţ�i
stimulente suplimentare este să le dezvălui celor din jurul tău lu-
crurile pentru care î�ţ�i iei angajamentul sau să găseş� ti un partener
care vrea să accepte această Provocare Mentală de zece zile î�mpre-
ună cu tine. Î�n plus, ar fi ideal să ţ�ii un jurnal scris î�n timp ce răs-
punzi Provocării Mentale de zece zile, consemnându-ţ�i experienţ�ele
î�n fiecare zi ş� i î�nregistrând felul î�n care ai răspuns acelor provocări
diferite. Cred că vei descoperi că examinarea sa ulterioară va fi
nepreţ�uită.
Î�n final, unul dintre cele mai valoroase instrumente pentru cre-
area unei schimbări nu este doar î�ntreruperea vechiului tău tipar, ci
î�nlocuirea acestuia cu ceva nou. Acest lucru pe care te poț�i decide
să-ţ�i iei angajamentul de a-l realiza este ceva ce eu fac continuu, pe
tot cuprinsul vieţ�ii mele, ș� i anume: să devii un cititor.
LIDERII SUNT CITITORI

Cu ani î�n urmă, unul dintre profesorii mei, Jim Rohn, m-a î�nvăţ�at că
lectura unui lucru substanţ� ial, unui lucru de valoare, unui lucru
hrănitor, unui lucru care te î�nvăţ�a noi distincţ�ii î�n fiecare zi, era mai
importantă decât mâncarea. El m-a convertit la ideea de a citi cel
puţ�in treizeci de minute pe zi. Mi-a spus: „Poţ�i să renunţ�i la o masă,
dar nu renunţ�a la citit.” Am descoperit că aceasta este una dintre
cele mai valoroase distincţ�ii din viaţ�a mea. Aş� a că, î�n timp ce-ţ�i cu-
reţ� i sistemul de ceea ce este vechi, ar fi indicat să-i oferi putere
continuând să citeş� ti ceea ce este nou. Ş� i există o mulţ�ime de pagini

cu informaţ�ii ş� i strategii valoroase î�naintea ta, pe care le poţ�i utiliza
pe durata acestor zece zile.
Dacă ai î�nvăţ�at un lucru din această carte, acela este puterea
deciziilor. Te afli î�ntr-un punct esenţ�ial al călătoriei noastre î�mpre-
ună. Ai î�nvăţ�at o gamă variată de strategii ş� i distincţ�ii fundamentale
ce pot fi utilizate acum pentru a-ț�i modela cu putere ş� i î�ntr-un mod
pozitiv viaţ�a. Î�ntrebarea mea pentru tine, î�n clipa aceasta, este: Ai
luat hotărârea să le utilizezi? Oare nu eş� ti dator faţ�ă de tine î�nsuţ�i să
obţ�ii cât mai mult din ceea ce î�ţ�i poate oferi această carte? Acesta
este unul dintre cele mai importante moduri de a merge până la
capăt. Ia-ţ�i acum angajamentul pentru a realiza acest lucru tot atât
de repede pe cât eş� ti de hotărât să trăieş� ti calitatea vieţ�ii la care
doar visai cândva.
Aș� adar, î�nţ�elege că acest capitol este provocarea mea personală
pentru tine. Este o oportunitate ş� i o invitaţ�ie să pretinzi mai mult de
la tine î�nsuţ�i decât s-ar aş� tepta ceilalţ�i vreodată ş� i să culegi roadele
ce rezultă din acest angajament. Este un moment î�n care să pui î�n
practică ceea ce ai î�nvăţ�at. Dar este ş� i un moment î�n care să hotă-
răş� ti dacă eş� ti dispus să-ţ�i iei angajamentul de a opera câteva î�mbu-
nătăţ�iri simple, dar puternice, î�n viaţ�a ta. Ş� tiu că asta este ceea ce î�ţ�i
doreş� ti. Dacă ai nevoie de dovezi că o poţi face, eu cred sincer că
acest capitol ţ�i le va oferi — dacă eş� ti dispus să faci tot posibilul
pentru a reuş� i.
La momentul acesta, eş� ti pregătit să treci mai departe î�n secţ�iunea
următoare a acestei cărţ�i. Ai î�nvăţ�at instrumentele fundamentale
pentru a-ţ�i modela viaţ�a prin luarea de decizii. Dar acum hai să stu-
diem Sistemul Principal care controlează fiecare decizie pe care o
iei de-a lungul vieţ�ii. Î�nţ�elegerea fundamentului propriei tale filozo-
fii personale se dobândeș� te prin…
PARTEA A DOUA
PRELUAREA
CONTROLULUI —
SISTEMUL
PRINCIPAL
14
INFLUENŢ� A SUPREMĂ� :
SISTEMUL TĂ� U PRINCIPAL
Elementar, dragul meu Watson…
— cu scuze faţă de Sir Arthur Conan Doyle
Unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la ceea ce fac
este ocazia de a dezlega misterul comportamentului uman ş� i de a
oferi, î�n felul acesta, soluţ�ii ce fac realmente diferenţ�a î�n calitatea
vieț�ii oamenilor. Mă fascinează să sondez sub suprafaţ�ă pentru a
găsi „de ce-ul” din spatele comportamentului unei persoane, pentru
a-i descoperi credinţ�ele, î�ntrebările, metaforele, referinţ�ele ş� i valorile
centrale. Deoarece capacitatea mea de a obţ�ine rezultate imediate ş� i
măsurabile este punctul meu forte, am î�nvăţ�at, forţ�at de necesitate,
cum să localizez rapid puncte-cheie de influenţ�ă, pentru a facilita
schimbarea. Am î�n fiecare zi ocazia de a trăi rolul lui Sherlock
Holmes, detectând detalii minuscule pentru a recompune puzzle-ul
experienţ�ei unice a fiecărei persoane — cred că aţ�i putea spune că
sunt un detectiv foarte privat! Există indicii revelatoare pentru
comportamentul uman la fel de evidente ca o armă fumegândă.
Uneori, indiciile sunt ceva mai subtile ş� i este nevoie de o inves-
tigaţ�ie suplimentară pentru a le scoate la lumină. Cu toate astea, pe
cât de variat este comportamentul uman, unul dintre lucrurile care
mi-a permis să fac ceea ce fac cu succes este că, î�n cele din urmă,
totul se reduce la anumite tipare alcătuite din anumite elemente
cheie. Dacă noi doi avem o î�nţ�elegere a acestor principii de organi-
zare, atunci nu doar că avem puterea de a influenţ�a oamenii pentru
a realiza schimbări pozitive ci avem ş� i puterea de a î�nţ�elege de ce

fac ei ceea ce fac.
Î�nţ�elegerea Sistemului Principal ce dirijează tot comportamen-
tul uman este o ş� tiinţ�ă asemenea chimiei ş� i fizicii, guvernată de legi
ş� i tipare de acţ�iune ş� i reacţ�iune predictibile. Te poţ�i gândi la pro-
priul tău Sistem Principal, adică cele cinci componente care deter-
mină felul î�n care evaluezi tot ceea ce se petrece î�n viaţ�a ta, ca la un
fel de Tabel Periodic, detaliind elementele comportamentului
uman. Aş� a cum toată materia fizică se descompune î�n aceleaş� i uni-
tăţ�i elementare, tot aş� a se î�ntâmplă ş� i cu procesul comportamentu-
lui uman pentru cel care ş� tie după ce să se uite. Combinaţ� ia ş� i
structura, adică felul în care utilizăm aceste elemnete, sunt cele care
fac pe fiecare dintre noi să fie unic. Unele amestecuri sunt volatile ş� i
produc rezultate explozive. Alte combinaţ� ii neutralizează, unele
catalizează ş� i unele paralizează.
Aş� a bombardaţ�i cum suntem de nenumăratele lucruri care ni se
î�ntâmplă î�n fiecare zi, cei mai mulţ�i dintre noi nici măcar nu-ş� i dau
seama că avem o filosofie personală ş� i cu atât mai puţ�in realizăm
puterea pe care aceasta o are de a dirija evaluările a ceea ce lucruri-
le î�nseamnă pentru noi. Cea de-a doua secţ�iune a acestei cărţ�i are
obiectivul de a te ajuta să preiei controlul Sistemului tău Principal
de Evaluare — forţ�a care controlează felul î�n care te simţ�i ş� i ceea ce
faci î�n fiecare moment al vieţ�ii tale.
Î�nţ�elegerea Sistemului Principal al altora î�ţ�i permite să ajungi
imediat la esenţ�a unei persoane, indiferent că este vorba de soţ�ia ta,
copilul tău, ş� eful sau partenerul tău de afaceri, sau chiar de oamenii
pe care î�i î�ntâlneş� ti î�n fiecare zi. Oare nu ar fi acesta unul dintre cele
mai mari daruri pe care le-ai putea primi vreodată: să poţ�i să ş� tii ce
î�i motivează pe toţ�i acei oameni care sunt cei mai importanţ�i pentru
tine — inclusiv pe tine însuţi? Nu ar fi grozav să treci dincolo de ori-
ce supărări sau probleme cu cineva ş� i să î�nţ�elegi de ce se comportă
î�n felul acesta — ş� i după aceea, fără să judeci, să poţ�i să te reconec-
tezi imediat cu acel cineva aş� a cum este acesta cu adevărat?
Sistemul tău principal 455
Î� n cazul copiilor, ne amintim de obicei că iritarea indică mai

degrabă nevoia unui pui de somn ş� i nu o proastă dispoziţ�ie. Î�ntr-o
căsnicie este deosebit de important să poţ�i să vezi prin tensiunile
cotidiene, pentru a vă putea sprijini reciproc ş� i pentru a î�ngriji legă-
tura care v-a adus laolaltă de la bun î�nceput. Dacă partenerul tău
simte presiune de la muncă ş� i î�ş�i descarcă frustrarea, asta nu î�n-
seamnă că mariajul vostru s-a î�ncheiat, dar este un semn să fii mai
atent ş� i să-ţ�i canalizezi focalizarea pentru a susţ�ine această persoa-
nă pe care o iubeş� ti. Până la urmă, nu ai judeca bursa de mărfuri
bazându-te doar pe o zi î�n care Dow Jones Average scade cu două-
zeci de puncte. După acelaş� i principiu, nu poţ� i evalua caracterul
unei persoane după un singur incident izolat. Oamenii nu sunt
comportamentele lor.
Cheia pentru î�nţ�elegerea oamenilor stă î�n î�nţ�elegerea Sisteme-
lor lor Principale, astfel î�ncât să le poţ�i aprecia maniera individuală
ş� i sistematică de a raţ�iona. Cu toții avem un sistem sau o proce-
dură pe care le parcurgem pentru a determina ce înţeles au
lucrurile pentru noi şi ce trebuie să facem în privinţa lor în
aproape orice situaţie din viaţă. Noi doi trebuie să ne amintim că
lucruri diferite sunt importante pentru persoane diferite ş� i acestea
vor evalua î�n mod diferit ceea ce se î�ntâmplă, bazându-se pe per-
spectiva ş� i pe condiţ�ionarea lor.
Imaginează-ţ�i că joci tenis ş� i că ai executat un serviciu prost.
Din perspectiva ta, ai dat-o-n bară. Din perspectiva oponentului tău,
a fost o lovitură grozavă — pentru el. Din perspectiva arbitrului de
linie, serviciul nu a fost nici bun, nici rău; a fost pur ş� i simplu „in”
sau „out.” Ce se î�ntâmplă frecvent după executarea unui serviciu
slab? Oamenii î�ncep să generalizeze — ş� i de cele mai multe ori o fac
î�ntr-un fel care privează de putere. „Ce serviciu groaznic” devine
„Nu am putut să servesc astăzi nici de doi bani.” Următoarele lor
serve au ş� anse mari să fie la fel de neimpresionante. După aceea,
trenul generalizării prinde viteză, trecând de la „NU am putut să
servesc astăzi nici de doi bani” la „Eu nu am avut niciodată un ser-
viciu prea grozav” la „De fapt, nu sunt un jucător de tenis chiar aş� a
de bun” la „Se pare că nu reuş� esc niciodată să stăpânesc nimic” la

„Sunt o persoană oribilă.” Aici pare absurd, explicat î�n detalii ridicole,
dar nu aș� a se î�ntâmplă î�n atât de multe domenii ale vieţ�ii noastre?
Dacă nu reuş� im să preluăm controlul asupra sistemului nostru de
evaluare, acesta î�ş�i va face de cap la propriu ş� i ne va târî� î�ntr-un ti-
par de auto-î�nvinuire scăpat de sub control.
EVALUĂRILE SUPERIOARE
CREAZĂ VIEŢI SUPERIOARE
Modelând cele mai de succes persoane din cultura noastră, un nu-
mitor comun pe care î�l observ fără excepţ�ii este acela că acestea
realizează evaluări superioare. Gândeş� te-te la orice persoană pe
care o consideri un maestru î�n orice, î�n afaceri, politică, arte, relaţ�ii,
sănătate fizică, spiritualitate. Ce i-a adus pe propriile culmi? Ce l-a
făcut pe procurorul Gerry Spence să câş� tige aproape fiecare caz pe
care l-a acceptat î�n ultimii cincisprezece ani? De ce pare Bill Cosby
să î�ş�i î�ncânte publicul aproape de fiecare dată când urcă pe scenă?
Ce face ca muzica lui Andrew Lloyd Webber să fie atât de tulburător
de perfectă?
Totul se rezumă la faptul că aceste persoane realizează evaluări
superioare î�n domeniile pe care le stăpânesc. Spence ş� i-a perfecţ�io-
nat o î�nţ�elegere superioară a ceea ce influenţ�ează emoţ�iile ş� i decizi-
ile umane. Cosby a petrecut ani î�ntregi dezvoltând repere, credinţ�e
ş� i reguli-cheie referitoare la cum să utilizeze orice se află î�n mediul
său ca material care să-i facă pe oameni să râdă. Cunoaş� terea pe
care Weber o are despre melodie, orchestraţ�ie, aranjament ş� i alte
elemente î�i dă posibilitatea să scrie o muzică care ne emoţ�ionează
la cel mai profund nivel.
Gândeş� te-te la Wayne Gretzky de la Los Angeles Kings. El a î�n-
scris mai multe puncte decât oricine din istoria Ligii Naţ�ionale de
Hochei. Ce î�l face atât de puternic? Este din cauză că este cel mai
mare, cel mai puternic sau cel mai rapid jucător din ligă? Aş� a cum a
recunoscut ş� i el, răspunsul la toate aceste trei î�ntrebări este nu. Cu

toate acestea, el este î�n mod constant marcatorul numărul unu al
ligii. Când este î�ntrebat ce î�l face atât de eficace, răspunsul său este
că î�n vreme ce majoritatea jucătorilor patinează spre locul î�n care
se află pucul, el tinde să patineze spre locul în care se îndreaptă pucul.
Î�n orice moment, capacitatea sa de a anticipa — de a evalua viteza
pucului, direcţ�ia acestuia, strategiile curente ş� i viteza fizică a jucă-
torilor din jurul său—î�i permite să se plaseze î�n poziţ� ia optimă
pentru a î�nscrie.
Unul dintre cei mai buni finanţ�iş� ti din lume este Sir John Tem-
pleton, decanul investiţ�iilor internaţ�ionale, al cărui palmares din
ultimii cincizeci de ani este neî�ntrecut. O sumă de 10 000 de dolari
investită î�n Templeton Growth Fund la î�nceputurile sale, î�n 1954, ar
valora astăzi 2,2 milioane de dolari! Pentru a-l determina să lucreze
personal cu portofoliul tău, trebuie să investeş� ti un minimum de 10
milioane de dolari cash; cel mai important client al său i-a î�ncredinţ�at
peste 1 miliard de dolari pentru a-i investi. Ce l-a făcut pe Temple-
ton unul dintre cei mai mari consilieri financiari din toate timpuri-
le? Când i-am adresat lui această î�ntrebare, nu a ezitat nicio clipă. El
a spus: „Capacitatea mea de a evalua adevărata valoare a unei in-
vestiţ�ii.” El a fost capabil să facă asta î�n ciuda capriciilor tendinţ�elor
ş� i fluctuaţ�iilor pe termen scurt ale pieţ�ei.
BOGĂŢIA ESTE REZULTATUL

EVALUĂRILOR EFICACE
Alţ�i consilieri de top î�n materie de investiţ�ii pe care i-am studiat ş� i
modelat î�n ultimul an sunt Peter Lynch, Robert Prechter ş� i Warren
Buffet. Buffet foloseş� te o metaforă puternică, pe care a î�nvăţ�at-o de
la prietenul ş� i mentorul său Ben Graham, ca să-l ajute î�n evaluările
sale financiare: „[Ca metaforă pentru a privi fluctuaţ�iile pieţ�ei, ima-
ginează-ţ�i-le pur ş� i simplu] ca provenind de la un ins remarcabil de
serviabil, cu numele de Domnul Piaţ�ă, care este partenerul tău î�n
afaceri private… Cotaţ�iile domnului Piaţ�ă sunt î�n multe feluri, [nu-
mai stabile nu]. De ce? Ei bine, din nefericitul motiv că bietul om are
probleme emoţ�ionale incurabile. Uneori, el se simte euforic ş� i noi
putem vedea doar factorii favorabili care afectează afacerea, iar
când se află î�n dispoziţ�ia aceasta, el spune un preţ� foarte ridicat de
vânzare cumpărare deoarece se teme că te vei grăbi să-i iei î�ntreaga
sumă investită ş� i să-l jefuieş� ti de câş� tigurile iminente. Alteori, este
deprimat ş� i nu poate vedea altceva decât necazuri î�n viitor, atât
pentru afacere cât ş� i pentru lume. Î�n acele ocazii, el va rosti un preţ�
foarte scăzut deoarece se teme că î�ț�i vei arunca toată dobânda pe
umerii lui… Dar asemenea Cenuş� ăresei la bal, tu trebuie să asculţ�i
de un avertisment sau totul se va transforma î�n dovleci ş� i ş� oricei.
Dl. Piaţă se află acolo pentru a te servi, nu pentru a te îndruma.
Vei descoperi că banii săi, nu î�nţ�elepciunea sa, î�ţ�i sunt utili. Dacă el
apare î�ntr-o zi având o dispoziţ�ie deosebit de prostească, tu ai liber-
tatea fie să-l ignori, fie să profiţ�i de el, î�nsă ar fi dezastruos dacă ai
cădea sub influenţ�a lui. Î�ntr-adevăr, dacă nu eş� ti sigur că î�ț�i î�nţ�elegi
ş� i î�ţ�i poţ�i aprecia afacerea mult mai bine decât Domnul Piaţ�ă, nu ai
ce căuta î�n joc.”
Evident, Buffet î�ş�i evaluează deciziile de investiţ�ii destul de di-
ferit faţ�ă de cei care sunt extrem de î�ngrijoraţ�i atunci când piaţ�a se
prăbuş� eş� te sau euforici atunci când creş� te. Ş� i, pentru că evaluează
diferit, el produce un rezultat cu o calitate diferită. Dacă cineva se
descurcă mai bine decât noi în orice domeniu al vieţii, asta
este pur şi simplu deoarece acesta are o manieră mai bună de
a evalua ce înţeles au lucrurile şi ce ar trebui să facă în legătură
cu asta. Noi nu trebuie să uităm niciodată că impactul evaluărilor
noastre merge mult mai departe de hochei ş� i finanţ�e. Felul î�n care
evaluezi ceea ce vei mânca î�n fiecare noapte ar putea determina
lungimea ş� i calitatea vieţ�ii tale. Evaluările proaste despre cum să-ţ�i
creş� ti copiii pot crea potenţ�ialul pentru o suferinţ�ă de o viaţ�ă. Eş� ecul
de a î�nţ�elege procedurile de evaluare ale altcuiva poate distruge o
relaţ�ie frumoasă ş� i iubitoare.
Î�n cazul acesta, obiectivul este de a putea evalua toate lucrurile

din viaţ�a ta î�ntr-un fel care să te î�ndrume î�n mod consistent să faci
alegeri ce produc rezultatele pe care le doreş� ti. Provocarea este că
rareori preluăm controlul a ceea ce pare a fi un proces complex. Dar
eu am elaborat feluri de a simplifica acest lucru astfel î�ncât să ajun-
gem la cârmă ş� i să î�ncepem să ne cârmim propriile proceduri de
evaluare ş� i prin urmare destinele. Iată o scurtă privire de ansamblu
a celor cinci elemente ale evaluării, pe câteva dintre ele le cunoş� ti
déjà, iar pe celelalte le vom aborda î�n capitolele următoare. Mai jos,
vei găsi o ilustraț�ie cu o săgeată î�ndreptată spre două ţ�inte gemene.
Această ilustraț�ie demonstrează felul î�n care funcţ�ionează Sistemul
nostru Principal de evaluare. Hai să analizăm cele cinci elemente
unul câte unul ş� i, pe parcurs, să le adăugăm pe fiecare î�n ilustraț�ie.
1) Primul element care î�ţ�i afectează toate evaluările este starea

mentală ş� i emoţ�ională î�n care te găseş� ti î�n timp ce faci o evaluare.
Există momente î�n viaţ�a ta î�n care cineva î�ţ�i poate spune ceva ş� i acel
lucru te va face să plângi, î�n vreme ce, î�n alte momente, acelaş� i co-
mentariu te face să râzi. Care este diferenţ�a? Este posibil să fie pur
ş� i simplu starea î�n care te afli. Atunci când te găseş� ti î�ntr-o stare de
teamă, vulnerabilă, tropăitul paş� ilor î�n noapte de lângă fereastra ta
ş� i scârţ�âitul unei uş� i care se deschide vor fi resimţ�ite ş� i vor î�nsemna

ceva total diferit decât dacă te-ai afla î�ntr-o stare de entuziasm sau
de anticipare pozitivă. Reacţ�ia de a dârdâi sub aş� ternuturi sau cea
de a sări ş� i de a fugi la uş� ă cu braţ�ele deschise sunt rezultate ale
evaluărilor pe care le faci cu referire la î�nţ�elesul acestor sunete.
Aş� adar, una dintre cheile majore pentru a face evaluări superioare
este aceea de a ne asigura că, atunci când luăm decizii despre î�nţ�e-
lesul pe care î�l au lucrurile ş� i despre ce este de făcut, ne aflăm de
fapt î�ntr-o dispoziţ�ie sufletească ş� i emoţ�ională plină de resurse ş� i
nu î�ntr-un regim de supravieţ�uire.
2) Cel de-al doilea element de construcţ�ie al Sistemului nostru

Principal este cel al î�ntrebărilor pe care le punem. Î�ntrebările cre-
ează forma iniţ�ială a evaluărilor noastre. Ț� ine minte: ca răspuns la
orice lucru care se î�ntâmplă î�n viaţ�a ta, creierul tău evaluează î�ntre-
bând: „Ce se petrece? Ce î�nseamnă situaţ�ia asta? Î�nseamnă durere
sau plăcere? Ce pot să fac acum pentru a evita, reduce sau elimina
durerea sau pentru a câş� tiga ceva plăcere?” Ce anume determină
dacă inviţ�i sau nu pe cineva la o î�ntâlnire? Evaluările tale sunt pro-
fund afectate de î�ntrebarea specifică pe care ţ�i-o adresezi ţ�ie î�nsuţ�i
î� n timp ce te gândeş� ti să abordezi această persoană. Dacă î� ţ� i
adresezi o î�ntrebare de felul: „Nu ar fi grozav dacă aş� ajunge să cu-

nosc această persoană?”, ai ş� anse mari să te simţ�i motivat să o abor-
dezi. Totuş� i, dacă de obicei pui î�ntrebări de felul „Dar dacă mă
respinge? Dacă este jignită atunci când o abordez eu? Dacă sunt
rănit?” atunci este evident că aceste î�ntrebări te vor purta printr-un
set de evaluări care au ca rezultat faptul că tu laş� i să-ţ�i scape ocazia
de a te conecta cu cineva de care eş� ti cu adevărat interesat.
Lucrurile care determină genul de mâncare pe care o vei pune
pe farfuria ta la cină depind de asemenea de î�ntrebările pe care le
pui. Dacă atunci când te uiţ�i la mâncare î�ț�i pui î�n mod constant î�n-
trebarea „Ce aş� putea să mănânc repede ş� i ar putea să-mi dea un val
imediat de forţ�ă?”, mâncărurile pe care ai putea să le alegi vor tinde
să fie alimente foarte procesate ş� i care pot fi preparate rapid — î�n
termeni obiş� nuiţ�i, mâncare junk. Dacă î�n loc de asta ai î�ntreba: “Ce
aş� putea să mănânc acum care să mă hrănească?” există ş� anse mai
mari să alegi din grupuri de alimente cum ar fi fructele, sucurile,
legumele ş� i salatele. Diferenţ�a dintre a mânca î�n mod regulat un
baton de Snickers ş� i a servi un pahar de suc proaspăt stors va deter-
mina calitatea corpului tău fizic, iar aceasta a reieş� it din felul î�n care
ai evaluat. Î� ntrebările tale obiş� nuite joacă un rol major î�n acest
proces.
3) Cel de-al treilea element care î�ţ�i afectează evaluările este

ierarhia ta de valori. De-a lungul vieţ�ilor noastre, fiecare dintre noi
a î�nvăţ�at să valorizeze anumite emoţ�ii mai mult decât pe celelalte.
Cu toț�ii vrem să ne simţ�im bine, adică să simţ�im plăcere ş� i să evităm
să ne simţ�im prost, adică să simţ�im durere. Dar experienţ�a noastră
de viaţ�ă ne-a î�nvăţ�at pe fiecare dintre noi un sistem unic de codifi-
care pentru ceea ce î�nseamnă durere ş� i ceea ce î�nseamnă plăcere.
Acesta poate fi găsit î�n sistemul de ghidare al valorilor noastre. Spre
exemplu, o persoană ar fi putut î�nvăţ�a să asocieze plăcerea cu ideea
de a se simţ�i î�n siguranţ�ă, î�n vreme ce altcineva ar fi putut să asocieze
durere aceleiaş� i idei deoarece obsesia familiei sale pentru siguranţ�ă
l-a făcut să nu simtă niciodată un sentiment de libertate. Unele per-
soane î�ncearcă să reuş� ească, dar cu toate astea, î�n acelaş� i timp î�n-
cearcă să evite respingerea cu orice preţ� . Î� nţ� elegi felul î�n care
conflictul dintre aceste valori poate să facă o persoană să se simtă
frustrată sau paralizată?
Valorile pe care tu le selectezi vor modela fiecare decizie pe

care o iei î�n viaţ�a ta. Există două tipuri de valori despre care vei î�n-
văţ�a î�n capitolul următor. Î�n primul rând sunt stările emoţ�ionale de
plăcere, de care î�ncercăm tot timpul să ne apropiem — valori cum

ar fi iubirea, bucuria, compasiunea ş� i entuziasmul. Î�n al doilea rând
sunt stările emoţ�ionale de durere, pe care î�ncercăm să le evităm
sau de care ne distanţăm — cum ar fi umilinţ�a, frustrarea, depre-
sia ş� i furia. Dinamica creată de aceste două ţ�inte va determina di-
recţ�ia vieţ�ii noastre.
4) Cel de-al patrulea element care alcătuieş� te Sistemul tău

Principal este cel al crezurilor. Crezurile noastre globale ne oferă
un sentiment de certitudine referitor la cum să ne simţ�im ş� i la ce să
ne aş� teptăm de la noi î�nş� ine, de la viaţ�ă ş� i de la oameni; regulile
noastre sunt credinţ�ele pe care le avem despre ce trebuie să se
petreacă pentru ca noi să simţ�im că valorile noastre au fost satis-
făcute. Spre exemplu, unele persoane spun: „Dacă mă iubeş� ti,
atunci nu vei ridica niciodată vocea.” Această regulă o va face pe
această persoană să evalueze o voce ridicată ca pe o dovadă că nu
există iubire î�n relaţ�ie. Este posibil ca acest lucru să fie neî�nteme-
iat î�n realitate, î�nsă regula va domina evaluarea ş� i, prin urmare, va
domina ș� i percepţ� iile ş� i experienţ� a acelei persoane cu privire la
ceea ce este adevărat. Alte reguli restrictive de acest fel ar putea să
fie idei precum „Dacă ai succes, atunci câş� tigi milioane de dolari”
sau „Dacă eş� ti un părinte bun, atunci nu ai niciodată vreun conflict
cu copiii tăi.”
Crezurile noastre globale ne determină aş� teptările ş� i controlea-
ză adeseori chiar ș� i lucrurile pe care suntem dispuş� i să le evaluăm
î�n primul rând. Î�mpreună, forţ�a acestor credinţ�e determină când ne
oferim nouă î�nş� ine un sentiment de durere sau de plăcere, iar aces-
tea sunt un element central î�n fiecare evaluare pe care o vom face
vreodată.
5) Cel de-al cincilea element al Sistemului tău Principal este

amalgamul de experienţe de referinţă pe care le poţ�i accesa din
uriaş� ul dulap cu dosare pe care î�l numeş� ti creier. Ai stocat î�n acesta
tot ceea ce ai simţ�it vreodată î�n viaţ�a ta — ş� i, de altfel, tot ceea ce
ţ�i-ai imaginat vreodată. Aceste referinţ�e alcătuiesc materia brută pe
care o utilizăm pentru a ne construi crezurie ş� i pentru a ne călăuzi
deciziile. Pentru a hotărî� ce î�nseamnă un lucru pentru noi, trebuie
să comparăm acel lucru cu ceva; spre exemplu, această situaţ�ie este
bună sau rea? Gândeş� te-te la exemplul cu tenisul de mai devreme
din acest capitol: este bun sau rău prin comparaţ�ie cu ce? Este bun
comparativ cu ceea ce prietenii tăi fac sau au? Este rău prin compa-
raţ�ie cu cea mai proastă situaţ�ie de care ai auzit vreodată? Ai nenu-
mărate referinţ�e pe care le poţ� i utiliza î�n luarea oricărei decizii.
Referinţ�ele pe care le vei alege vor determina î�nţ�elesul pe care î�l
găseş� ti î�n orice experienţ�ă, felul î�n care te simţ�i î�n legătură cu asta
ş� i, î�ntr-o anumită măsură, ceea ce vei face.
Fără î�ndoială, referinţ�ele ne modelează crezurile ş� i valorile.
Poţ�i vedea felul î�n care lucrurile s-ar deosebi, spre exemplu, dacă ai
creş� te î�ntr-un mediu î�n care ai simţ�i că se profită de tine î�n mod
constant, spre deosebire de a creş� te simţ�ind că eş� ti iubit necondi-

ţ�ionat? Cum ar putea asta să-ţ�i coloreze crezurile sau valorile, felul
î�n care priveş� ti viaţ�a sau oamenii sau oportunităț�ile?
Dacă, spre exemplu, ai î�nvăţ�at paraş� utism când aveai ş� aispreze-
ce ani, ai putea să dezvolţ�i valori diferite despre ideea de aventură
faţ�ă de cineva care a fost respins de fiecare dată când a î�ncercat o
aptitudine, un concept sau o idee nouă. Adeseori, maeş� trii sunt oa-
menii care au pur ş� i simplu mai multe referinţ�e decât ai tu despre
ceea ce te conduce spre succes sau spre frustrare, î�n orice situaţ�ie
dată. Evident, după patruzeci de ani de investiţ�ii, John Templeton
are mai multe referinţ�e care să-l ajute să decidă î�n ce constă o inves-
tiţ�ie excelentă faţ�ă de cineva care î�ş�i pregăteş� te primul contract.
Referinţ�ele suplimentare ne oferă potenţ�ialul pentru măiestrie.
Cu toate acestea, indiferent de experienţ�a noastră sau de lipsa aces-
teia, dispunem de nenumărate feluri de a ne organiza referinţ�ele î�n
crezuri ş� i reguli care fie ne dau putere, fie ne privează de aceasta.
Noi doi avem î�n fiecare zi oportunitatea de a î�ngloba referinţ�e noi
care ne pot ajuta să ne consolidăm crezurile, să ne rafinăm valorile,
să punem î�ntrebări noi, să accesăm stările care ne propulsează î�n
direcţ�ia î�n care vrem să mergem ş� i să ne modelăm cu adevărat des-
tinele pentru mai bine.
Oamenii sunt înţelepţi nu direct proporţional cu experienţa

lor, ci cu capacitatea lor pentru experienţă.
— George Bernard Shaw
Cu câţ�iva ani î�n urmă am î�nceput să aud despre incredibilul succes

al unui bărbat numit Dwayne Chapman î�n depistarea ş� i capturarea
infractorilor care au evitat legea ani de zile. Cunoscut celor mai
mulţ�i sub numele „Dog”, el a devenit vestit drept cel mai bun vână-
tor de recompense din ţ�ară. Am fost fascinat ş� i am vrut să-l î�ntâl-
nesc ş� i să descopăr ce î�l face atât de eficace. Dog este o persoană
profund spirituală care are ca obiectiv nu doar prinderea
infractorului, ci ş� i faptul de a-l ajuta să facă schimbări î�n viaţ�a sa. De

unde venea această dorinţ�ă? Venea din propria sa durere.
Î�n tinereţ�e, Dog a făcut evaluări proaste despre cei pe care i-a
ales ca prieteni. Din dorinţ�a sa de a aparţ�ine unui grup, el s-a alătu-
rat unei bande de motocicliş� ti, Devil’s Disciples. Î� ntr-o zi, î�n toiul
unei tranzacţ�ii cu droguri care a mers prost, un membru al bandei a
î�mpuş� cat ş� i a rănit mortal un bărbat de la faţ�a locului. A urmat pa-
nica; membrii au fugit imediat. Deş� i Dog nu comisese crima, î�n sta-
tul acela nu exista o diferenţ�ă î�ntre complicele la o omucidere ş� i
persoana care chiar apăsase pe trăgaci. El a ajuns să facă ani grei de
puş� cărie, lucrând î�ntr-un grup de oameni prinş� i î�n lanţ�uri, î�n siste-
mul de î�nchisori din Texas. Executarea pedepsei i-a provocat atât de
multă durere, î�ncât ş� i-a reevaluat î�ntreaga filosofie de viaţ�ă. El a
î�nceput să-ş� i dea seama că valorile, credinţ�ele ş� i regulile sale esen-
ţ�iale au fost cele care i-au creat durerea. A î�nceput să-ş� i pună î�ntre-
bări noi ş� i să se focalizeze pe experienţ�ele sale din î�nchisoare, adică
pe referinţ�ele sale, ca fiind efectul alegerilor pe care le făcuse cu
filosofia sa de viaţ�ă anterioară. Asta l-a adus î�n punctul î�n care a
crezut că trebuie să-ş� i schimbe viaţ�a odată pentru totdeauna.
Î�n anii de după ieş� irea din î�nchisoare, Dog a urmat câteva cariere
colorate ş� i î�n cele din urmă s-a stabilizat pe î�ntemeierea unei firme
de investigaţ�ii private. Când a fost adus î�n faţ�a unui judecător pen-
tru a plăti restanț�ele pentru alocaţ�ia alimentară (restanț�e pe care
nu a putut să le plătească î�n timp ce se afla la î�nchisoare ş� i î�n perioada
instabilă financiar care a urmat ieş� irii sale din î�nchisoare), judecă-
torul i-a oferit lui Dog ş� ansa de a face bani î�n locul unei plăţ�i despre
care ş� tia că nu avea să se materializeze vreodată. El i-a sugerat lui
Dog să dea de urma unui violator care abuzase mai multe femei din
zona Denverului. Judecătorul a sugerat ca Dog să folosească distinc-
ţ�iile pe care le-a obţ�inut î�n î�nchisoare pentru a-l ajuta să descifreze
ce ar putea să facă acest criminal ş� i unde ar putea să se ascundă.
Deş� i oficialii din poliţ�ie î�ncercaseră fără succes timp de un an să-l
găsească pe acest violator, Dog l-a prins î�n decurs de trei zile!
Judecătorul a fost impresionat, ca să nu spunem mai mult.

Acesta a fost î�nceputul unei cariere strălucite, iar astăzi, 3000 de
arestări mai târziu, Dog are unul dintre cele mai bune palmarese
din ţ�ară, dacă nu chiar cel mai bun. El are o medie de peste 360 de
arestări pe an — practic, o arestare pe zi. Care este cheia succesului
său? Cu siguranţ�ă că evaluările pe care le face sunt un factor impor-
tant. Dog intervievează rudele ş� i persoanele apropiate de persoana
pe care o caută ş� i face elicitarea (obț�inere sau extragere î�n limbajul
NLP) informaţ�iei de care are nevoie î�ntr-o multitudine de feluri. El
descoperă câteva dintre crezurile, valorile ş� i regulile obiş� nuite ale
bărbatului sau femeii pe care î�l sau o urmăreş� te. El î�nţ�elege acum
referinţ�ele vieţ�ii lor, lucru care î�i dă posibilitatea să gândească î�n
acelaşi fel î�n care o fac aceș� tia ş� i să le anticipeze miş� cările cu o pre-
cizie ieş� ită din comun. El le î�nţ�elege Sistemele Principale, iar rezul-
tatele lui vorbesc de la sine.
DOUĂ TIPURI DE SCHIMBARE

Dacă noi doi vrem să schimbăm ceva î�n vieţ�ile noastre, este vorba
invariabil de unul din două lucruri: fie felul în care simţim, fie com-
portamentele noastre. Bineî�nţ�eles că putem î�nvăţ�a cum să ne schim-
băm emoţ�iile sau sentimentele î�n cadrul unui context. Spre exemplu,
dacă simţ�i că î�ţ�i este teamă să nu fii respins ca actor, eu te pot ajuta
să te condiţ�ionezi pe tine î�nsuţ�i astfel î�ncât să nu te mai simţ�i te-
mător. Sau putem face al doilea tip de schimbare: o schimbare
globală. O metaforă pentru asta ar putea fi că dacă vrem să schim-
băm felul î�n care computerul tău procesează date, eu pot schimba
software-ul pe care î�l foloseş� ti astfel î�ncât, atunci când apeș� i tastele,
ceea ce apare pe ecran să fie formatat diferit. Sau dacă vreau cu
adevărat să fac o schimbare care nu va afecta doar tipul acesta de
fiş� ier, ci medii multiple, pot schimba sistemul de operare al compu-
terului. Prin schimbarea Sistemului Principal, putem schimba felul
î�n care tu vei interacţ�iona î�ntr-o mulţ�ime de circumstanţ�e.
Aş� a că, î�n loc să te condiţ�ionezi pur ş� i simplu să ai sentimente

diferite pentru respingere ş� i să elimini comportamentele temătoa-
re, poţ�i adopta un nou crez global care spune: „Eu sunt sursa tutu-
ror emoţiilor mele. Nimeni şi nimic în afară de mine nu poate
schimba felul în care mă simt. Dacă mă surprind pe mine în-
sumi reacţionând la orice lucru, pot schimba asta într-o clipă.”
Dacă adopţ�i cu adevărat acest crez, nu intelectual, ci acolo unde î�l
simţ�i din punct de vedere emoț�ional cu o siguranţ�ă absolută, poţ�i să
vezi felul î�n care aceasta ar elimina nu doar teama ta de respingere,
ci ş� i sentimentele tale de furie, frustrare sau inadecvare? Brusc, tu
devii stăpânul sorţ�ii tale.
Sau ţ�i-am putea schimba valorile ş� i am stabili contribuț�ia drept
cea mai mare valoare a ta. După aceea, nu ar mai conta dacă te-ar
respinge cineva: vei dori î�n continuare să contribui ş� i, prin contri-
buţ�ie constantă, ai vedea că nu mai eş� ti respins de oameni. De ase-
menea, te-ai surprinde că eș� ti străbătut de un sentiment de bucurie
ş� i de conexiune pe care este posibil să nu-l fi avut niciodată î�n alte
domenii ale vieţ�ii tale. Sau putem schimba sentimentele tale condi-
ţ�ionate faţ�ă de fumat, determinându-te să muţ�i sănătatea ş� i vitalita-
tea spre vârful listei tale de valori. După ce aceasta devine cea mai
mare prioritate a vieţ�ii tale, comportamentul fumatului va dispărea
ş� i, mai important, va putea fi î�nlocuit de alte comportamente care
vor sprijini noua ta valoare a sănătăţ�ii ş� i a vitalităţ�ii: să mănânci
diferit, să respiri diferit ş� i aş� a mai departe. Ambele tipuri de schim-
bări sunt valoroase.
Punctul central al celei de-a doua secţ�iuni a cărţ�ii este felul î�n
care să creezi aceste schimbări globale, unde o singură modificare
într-unul dintre cele cinci elemente ale Sistemului Principal va
afecta puternic felul în care gândeşti, simţi şi te comporţi în
mai multe domenii ale vieţii simultan. Dacă schimbi doar un
singur element din Sistemul tău Principal, există anumite evaluări
la care nici măcar nu te vei mai gândi apoi, anumite î�ntrebări pe
care nici măcar nu le vei mai pune, anumite credinţ�e pe care com-
puterul nici măcar nu le va accepta. Acest proces de creare a unei
schimbări globale poate să fie o forţ�ă puternică pentru modelarea

destinului.
Îndepărtează cauza şi efectul încetează.

— Miguel De Cervantes
Există o poveste pe care î�mi place să o spun despre un ins care stă
pe malul unui râu. Deodată, el vede pe cineva prins î�n curentul vije-
lios, izbit de pietrele tăioase ş� i î�l aude strigând după ajutor. El sare
î�n apă, î�l trage pe bărbatul care se î�neca î�n siguranţ�ă, î�i face resusci-
tare gură-la-gură, î�i î�ngrijeş� te rănile ş� i cere ajutor medical. Î�n timp
ce î�ncă î�ş�i recapătă suflul, el aude alte două strigăte venind dinspre
râu. Din nou, sare î�n apă ş� i reuş� eş� te î�ncă o salvare temerară, salvând
de data aceasta două femei tinere. Î�nainte să apuce să se gândească,
el aude alţ�i patru oameni strigând după ajutor.
Destul de curând bărbatul este extenuat, după ce a salvat victi-
mă după victimă ş� i, cu toate acestea, ţ�ipetele continuă. Ce bine ar fi
fost dacă ş� i-ar fi făcut timp să meargă puţ�in î�n amonte, ar fi putut
să-l găsească de la bun î�nceput pe cel care î�i arunca pe toţ�i oamenii
aceia î�n apă! Ar fi putut să evite tot efortul abordând mai degrabă
cauza problemei, nu efectul acesteia. Î� n mod similar, î�nţ�elegerea
Sistemului Principal î�ţ�i permite să elimini cauza î�n loc să te epuizezi
luptându-te cu efectele.
Unul dintre cele mai bune programe pe care le-am elaborat
vreodată este seminarul meu de trei zile Î�ntâlnire cu destinul. Î�n loc
de cei 2000 de participanţ�i obiş� nuiţ�i, eu limitez acest program la
200 de persoane. La Î� ntâlnire cu destinul, noi lucrăm î�mpreună
pentru a ajuta fiecare persoană să î�nţ�eleagă felul exact î�n care este
configurat Sistemul lor Principal. Această î�nţ�elegere transformă
oamenii: ei î�nţ�eleg brusc de ce simt lucrurile pe care le simt ş� i de ce
fac lucrurile pe care le fac. De asemenea, ei î�nvaţ�ă cum să schimbe
practic orice lucru din vieţ�ile lor. Cel mai important, după aceea, noi
le cerem să detalieze felul î�n care trebuie să fie Sistemul lor Princi-
pal pentru ca ei să-ş� i atingă scopul suprem î�n viaţ� ă. Cum se pot
organiza pe ei î�nş� iş� i astfel î�ncât să fie mai degrabă atraş� i fără efort
î�n direcţ�ia dorinţ�elor proprii decât să fie sfâş� iaţ�i de un sentiment al
valorilor, credinţ�elor sau regulilor contradictorii?
Câteva dintre cele mai importante î�ntrebări pe care le punem î�n
acest program sunt: „Care sunt valorile care mă controlează? Cum
î�mi dau seama când valorile mele sunt onorate — care sunt regulile
mele?” La Î� ntâlnire cu destinul nu au participat doar senatori ş� i
membri ai Congresului S.U.A., manageri generali din Fortune 500
sau vedete de film, ci ş� i persoane din toate clasele sociale. Cu toț�ii
avem î�n comun câteva provocări asemănătoare. Cum facem faţ� ă
dezamăgirii, frustrării, eş� ecului ş� i anumitor evenimente din mediul
nostru pe care nu le putem controla indiferent cât de mult succes
avem?
Emoţ�iile pe care le simţ�im ş� i acţ�iunile pe care le realizăm se
bazează pe felul î�n care evaluăm lucrurile. Ş� i, cu toate acestea, cei
mai mulţ� i dintre noi nu am configurat niciodată acest sistem de
evaluare pentru noi î�nş� ine. Schimbările profunde de care oamenii
au parte î�n acest program, î�n doar trei zile, sunt dincolo de cuvinte.
Oamenii î�ş�i schimbă literalmente felul î�n care gândesc ş� i ceea ce
simt î�n legătură cu vieţ�ile lor î�ntr-un interval de câteva clipe, deoa-
rece ei iau controlul asupra acelei porţ� iuni din creierul lor care
controlează felul î�n care simt viaţ�a. Schimbările ajung să fie emoţ�io-
nale ş� i chiar fizice pe măsură ce creierul stabileş� te priorităţ�i noi
pentru ceea ce este cel mai important. Deş� i această carte nu este un
î�nlocuitor pentru Î�ntâlnire cu destinul, vreau să pun la dispoziţ�ie
aceleaş� i instrumente fundaţ�ionale, pe care le folosim î�n acel pro-
gram, pentru a fi utilizate imediat. Cu capitolele ce urmează, tu poţ�i
produce aceleaş� i tipuri de schimbări î�n viaţ�a ta î�ncepând de acum.
TESTEAZĂ CE AI ÎNVĂŢAT
Pentru a-ţ�i stimula gândirea î�n privinț�a felului î�n care funcţ�ionează
Sistemul tău Principal, permite-mi să-ţ�i pun câteva î�ntrebări provo-
catoare ce ar trebui să-ț�i deschidă stăvilarele gândirii ş� i să te ajute
să identifici felul î�n care sunt utilizate porţ�iuni diferite ale sistemu-
lui tău î�n luarea deciziilor.
ÎNAINTE SĂ CITEŞTI MAI DEPARTE RĂSPUNDE LA

URMĂTOARELE PATRU ÎNTREBĂRI:
1. Care este cea mai de preţ amintire a ta?

2. Dacă ai putea să opreşti foametea mondială astăzi ucigând o persoană
nevinovată, ai face-o? De ce sau de ce nu?
3. Dacă ai lovi un Porsche roşu şi l-ai zgâria şi nu ar fi nimeni prin preajmă,
ai lăsa un bileţel? De ce sau de ce nu?
4. Dacă ai putea câştiga 10 000 $ mâncând un castron plin cu gândaci vii,
ai face asta? De ce sau de ce nu?
Acum, hai să analizăm felul î�n care ai răspuns la fiecare dintre

aceste î�ntrebări.
Uitându-te la diagrama Sistemului tău Principal, pe care din-
tre cele cinci zone ale evaluării ai utilizat-o pentru a răspunde
la prima întrebare? Fără î�ndoială că ţ�i-ai pus o î�ntrebare ţ�ie î�nsuţ�i
pentru a î�ncepe să evaluezi — probabil că ai repetat î�ntrebarea pe
care am pus-o eu. Cu toate acestea, răspunsul a fost extras din rân-
dul referinţelor tale, nu-i aş� a? Ai ales din pleiada de experienţ�e pe
care le-ai avut î�n viaţ�ă ş� i î�n cele din urmă ai ales una ca fiind cea mai
de preţ� amintire a ta. Sau poate că nu ai reuş� it să alegi una pentru că
ai o credinţă care spune: „Toate experienţ�ele vieţ�ii sunt de preţ�” sau
„Alegerea uneia î�n detrimentul alteia va denigra o altă experienţ�ă
de viaţ�ă.” Acele crezuri te-ar î�mpiedica să răspunzi la î�ntrebare. Vezi
tu, Sistemul nostru Principal de evaluare nu doar că determină ceea
ce evaluăm ş� i cum evaluăm, ci chiar ş� i ceea ce suntem dispuşi să
evaluăm.
Hai să analizăm cea de-a doua î�ntrebare, una care este mai in-
tensă ş� i pe care am citit-o î�n Cartea întrebărilor: Dacă ai putea să
opreşti foametea mondială astăzi, ucigând o persoană nevino-
vată, ai face asta?
Atunci când le pun oamenilor această î�ntrebare, primesc de
obicei un set destul de intens de răspunsuri. Unii oameni spun:
„Absolut,” argumentul lor fiind că vieţ�ile mai multora sunt mai im-
portante ca viaţ�a unui individ. După cum văd ei, dacă o persoană ar
fi dispusă să sufere ş� i asta ar face să î�nceteze toată suferinţ�a de pe
pământ, scopul ar scuza mijloacele. Alţ� ii sunt î�nspăimântaţ� i de
acest gând. Ei cred că fiecare viaţ�ă omenească este valoroasă. Asta
se bazează de asemenea pe un set de crezuri, nu-i aş� a? Alţ�ii au un
crez global conform căruia totul î�n viaţ�ă este exact aş� a cum ar tre-
bui să fie ş� i că toţ�i aceş� ti oameni î�nfometaţ�i au parte de lecţ�ii nepre-
ţ�uite pentru următoarea lor î�ncarnare. Iar unele persoane spun:
„Da, aş� face asta, dar mi-aş� lua propria viaţ�ă.” Este interesant felul î�n
care indivizii răspund cu reacţ�ii atât de variate la aceeaş� i î�ntrebare,
î�n funcţ�ie de care dintre cele cinci elemente de evaluare se folosesc

ş� i de conţ�inutul pe care l-au î�nmagazinat.
Cum rămâne cu cea de-a treia î�ntrebare: Dacă ai lovi un Porsche
roşu şi l-ai zgâria şi nu ar fi nimeni prin preajmă, ai lăsa un
bileţel? Câţ�iva oameni ar spune: „Absolut.” De ce? Cea mai impor-
tantă valoare a lor este onestitatea. Alţ�i oameni spun: „Absolut,” dar
motivul pentru care ar face asta este că unul dintre lucrurile pe care
aceș� tia le evită cel mai mult pe lume este vinovăţ�ia. Faptul de a nu
lăsa un bileţ�el i-ar face să se simtă vinovaţ�i ş� i asta este prea dureros.
Alţ�ii vor spune: „Eu nu aş� lăsa un bileţ�el” ş� i atunci când ar fi î�ntre-
baţ�i de ce ei ar răspunde: „Ei bine, mie mi s-a î�ntâmplat de câteva
ori ş� i mie nu mi-a lăsat nimeni un bileţ�el.” Aş� adar, ei spun că au re-
ferinţe personale care i-au făcut să dezvolte crezul: „Poartă-te faţ�ă
de ceilalţ�i aş� a cum s-au purtat ş� i ei cu tine.”
Iată cea de-a patra î�ntrebare: Dacă ai putea câştiga 10 000 de
dolari mâncând un castron plin cu gândaci vii, ai face-o? De ce
sau de ce nu? Invariabil, primesc foarte puţ�ine răspunsuri afirma-
tive. De ce? Referinţele celor mai mulț�i oameni pentru gândaci —
imaginile ş� i senzaţ�iile pe care le-au stocat î�n corpurile lor — sunt
intens negative. Bineî�nţ�eles că gândacii nu sunt ceva ce ar vrea să-ș� i
introducă î�n organism. Dar după aceea ridic miza: Cât de mulţi dintre
voi ar face asta pentru 100 000 de dolari? Treptat, are loc o schim-
bare î�n î�ncăpere, î�n timp ce oamenii care au răspuns î�nainte cu nu
î�ncep să-ş� i ridice mâinile. De ce ar face asta brusc pentru 100 000 de
dolari? Ei bine, ce s-a î�ntâmplat cu sistemul lor de evaluare? Două
lucruri: î�n primul rând am pus o î�ntrebare diferită schimbând un
cuvânt, iar î�n al doilea, ei au credinţ�a că 100 000 de dolari ar putea
să elimine multă durere din vieţ�ile lor, poate o parte din durerea pe
termen lung care ar fi mai dificil de abordat decât durerea pe ter-
men scurt a gândacilor vii care le-ar aluneca pe gât.
Dar 1 milion de dolari? Dar 10 milioane de dolari? Brusc,
majoritatea persoanelor din î�ncăpere ridică mâna. Acestea cred că
plăcerea pe termen lung pe care cele 10 milioane de dolari le-ar
permite să ş� i-o ofere lor î�nş� iş� i ş� i altora ar cântări mult mai mult
decât durerea pe termen scurt. Totuş� i, câţ�iva oameni nu ar mânca

gândaci vii indiferent de suma de bani. Când sunt î�ntrebaţ�i de ce nu,
ei spun lucruri de genul: „Nu aş� putea să ucid niciodată o fiinţ�ă vie”
sau „Ce ţ�ie nu-ţ�i place, altuia nu-i face.” Alţ�ii spun: „Eu omor gândaci
mereu doar pentru că-mi stau î�n drum!” Un bărbat chiar a spus că
el i-ar putea mânca uş� or ş� i că ar face-o doar ca să se distreze, nu
pentru bani! De ce? Motivul este că a crescut î�ntr-o ţ�ară î�n care gân-
dacii ş� i alte insecte sunt consideraţ�i o delicatesă. Fiecare om are
referinţ�e diferite ş� i moduri diferite de a evalua lucrurile — intere-
sant, nu-i aş� a?
VINE O VREME CÂND…

Î�n timp ce studiem aceste cinci elemente ale Sistemului Principal,
există î�ncă o temă pe care trebuie să o avem î�n vedere: este cu sigu-
ranţ�ă posibil să supraevaluăm. Fiinţ�elor umane le place să analize-
ze lucrurile până î�n pânzele albe. Totuş� i, există un punct î�n care
trebuie să ne oprim din evaluat ş� i să acţionăm. Spre exemplu, unele
persoane fac atât de multe evaluări î�ncât până ş� i o decizie minoră se
transformă î�ntr-o producţ�ie majoră: poate că nu se pot determina
pe ei î�nş� iş� i să facă sport î�n mod regulat, ca parte a stilului lor de
viaţ�ă. De ce? Ei văd asta ca pe o producţ�ie majoră. Felul î�n care „fă-
râmiţ�ează” experienţ�a, felul î�n care o privesc, creează atât de mulţ�i
paş� i î�ncât sunt intimidaţ�i.
Pentru a face sport, ei trebuie: 1) să se trezească; 2) să găsească
un echipament sportiv î�n care să nu arate graş� i; 3) să aleagă î�ncăl-
ţ� ămintea sport adecvată; 4) să î�mpacheteze totul î�n ghiozdanul
pentru sală; 5) să se târască până la sala de sport; 6) să găsească un
loc de parcare; 7) să urce pe scări; 8) să se î�nregistreze; 9) să mear-
gă la vestiare; 10) să î�mbrace hainele de sală ş� i 11) să intre î�n sală,
să ajungă la bicicleta staţ�ionară ş� i să transpire din plin. Iar când au
terminat, 12) trebuie să facă toate acestea î�n sens invers. Bineî�nţ�e-
les, aceiaş� i oameni se pot determina cu uşurinţă pe ei î�nş� iş� i să
meargă la plajă. Sunt gata î�ntr-o clipită! Dacă î�i î�ntrebi de ce, ei î�ţ�i
vor spune: „Păi, ca să ajungi pe plajă, sari pur ş� i simplu î�n maş� ină ş� i
pleci!” Ei nu se opresc să evalueze absolut fiecare etapă a drumului;
ei î�l văd ca pe un singur pas uriaş� , evaluând doar dacă să meargă
sau nu, nu ș� i fiecare mic amănunt. Uneori, evaluarea prea multor
detalii ne poate face să ne simţ�im supraî�ncărcaţ�i sau copleş� iţ�i. Ast-
fel, unul dintre lucrurile pe care le vom î�nvăţ�a aici este să punem
laolaltă mai mulţ�i paş� i mărunţ�i, î�ntr-o singură „halcă” mare — un
pas uriaş� , ai putea spune — care, atunci când este făcut, produce
rezultatul pe care î�l vrei.
Î�n această secţ�iune vom analiza sistemul nostru de evaluare, î�l
vom asambla î�ntr-un fel care are sens, iar după aceea vom î�ncepe
să-l folosim, î�n loc să deliberăm pe marginea lui. Pe măsură ce con-
tinui cu următoarele câteva capitole, dă-ţ�i seama că tu ai o oportu-
nitate de a crea asupra propriei persoane un efect de pârghie ce va
produce schimbări despre care este posibil să nu fi crezut că sunt cu
putinţ�ă î�nainte.
Aş� a că hai să trecem direct la ce este important. Eu te voi î�ndru-
ma să descoperi care este actualul tău sistem de evaluare ş� i să î�ţ�i
configurezi un nou Sistem Principal care este î�n mod constant î�nsu-
fleț�itor. Tu cunoş� ti deja puterea stării ş� i a î�ntrebărilor, aş� a că hai să
trecem la cel de al treilea domeniu al evaluărilor. Hai să ne uităm
la…
15
VALORILE DE VIAŢ� Ă�:
BUSOLA TA PERSONALĂ�
Nimic extraordinar nu a fost realizat vreodată de altcineva
decât de aceia care au îndrăznit să creadă că ceva
dinăuntrul lor era superior circumstanţelor.
— Bruce Barton
Curaj, determinare, perseverenţ� ă, angajament… Î� n timp ce Ross

Perot conducea o ş� edinţ�ă informativă tensionată, î�n Dallas, el a vă-
zut acele calităţ�i reflectate pe feţ�ele oamenilor pe care î�i alesese cu
grijă pentru o misiune de salvare extraordinară. Î�n zilele de la î�nce-
putul lui 1979, agitaţ�ia maselor ş� i isteria anti-americană ajungeau
la o intensitate maximă î�n Iran ş� i, cu doar câteva zile î�nainte, doi dintre
directorii executivi ai lui Perot din Teheran fuseseră î�ncarceraţ�i î�n mod
inexplicabil. Cauţ�iunea fusese stabilită la 13 milioane de dolari.
Atunci când negocierile diplomatice la nivel î�nalt nu au reuş� it
să obţ�ină vreun rezultat, Perot a hotărât că există un singur fel de
a-ş� i elibera oamenii: era nevoie să o facă el î�nsuş� i. Apelând la exper-
tiza legendarului colonel de armată Arthur „Bull” Simons, care să
conducă acest raid temerar, Perot a strâns o echipă de elită cu cei
mai buni directori ai săi pentru a realiza evadarea din î�nchisoare.
Aceş� tia au fost selectaț�i pentru că fuseseră cu toţ�ii î�n Teheran ş� i
aveau experienţ�ă militară. El ş� i-a numit oamenii „Eagles*” pentru a
* Vulturi în limba engleză (n.red.)

simboliza „indivizi ambiţ�ioş� i care ş� i-au folosit iniţ�iativa, au executat

sarcina ş� i au produs rezultate, nu scuze.”
Recompensele aveau să fie mari dacă ar fi câş� tigat, dar riscurile
erau î�ncă ş� i mai mari: misiunea era complet neautorizată ş� i nu doar
eş� ecul constituia o posibilitate, ci ş� i moartea. Ce l-a î�mpins pe Ross
Perot să-ş� i mobilizeze toate resursele, să î�ş�i asume riscurile ş� i să
sfideze sorţ�ii? Evident, el este un om care trăieş� te î�n concordanţ�ă cu
valorile sale. Curajul, loialitatea, iubirea, angajamentul ş� i determi-
narea sunt toate valori care î�i conferă o capacitate excepţ�ională de
a-i păsa ş� i o legendară forţ�ă a voinţ�ei. Tocmai aceste valori constitu-
iau forţ�a care l-a î�mpins să-ş� i transforme compania, EDS (Electronic
Data Systems Corporation) dintr-o investiţ�ie de o mie de dolari î�n-
tr-o î�ntreprindere care valora miliarde de dolari. El a ajuns î�n vârf
datorită capacităţ�ii sale de a evalua ş� i de a selecta oamenii potriviţ�i.
El i-a ales pe baza unui cod strict de valori ş� i a ş� tiut că, având oame-
nii potriviţ�i, cei care menţ�ineau standarde suficient de ridicate, tot
ceea ce avea de făcut era să le dea misiunea pe care o aveau de î�nde-
plinit ş� i să se dea la o parte din calea lor.
Acum urma testul suprem al oamenilor pe care î�i alesese, î�n
timp ce apela la ei să-ş� i mobilezeze cele mai bune resurse ş� i să sal-
veze câţ�iva membri ai „familiei” corporatiste. Povestea misiunii lor
ş� i provocările cărora le-au făcut faţ�ă pot fi găsite î�n cartea On Wings
of Eagles (Pe aripile vulturilor). Este suficient să spunem că, î�n ciuda
unor obstacole fără egal, misiunea eroică de salvare a lui Perot a
reuş� it ş� i a adus acasă cel mai valoros capital: oamenii săi.
Caracterul unui om este zeitatea sa protectoare.

— Heracit
Valorile ne călăuzesc fiecare decizie ş� i, prin urmare, destinul. Cei

care î�ş�i cunosc valorile ş� i trăiesc î�n concordanţ�ă cu ele devin liderii
societăţ�ii noastre. Aceş� tia sunt exemplificaţ�i drept indivizi remar-
cabili î�n toată naţ� iunea noastră, din sala consiliului de directori
până î�n sala de clasă. Spre exemplu, ai văzut filmul Stand and Deliver*?
Acesta spunea povestea profesorului noncomformist de matemati-
că Jaime Escalante.
Ai fost tot atât de inspirat pe cât am fost eu de eforturile eroice
pe care el le-a făcut pentru a le transmite elevilor săi pasiunea sa
pentru î�nvăţ�at? El i-a făcut să asocieze î�n sistemele lor nervoase, la
cel mai profund nivel, un sentiment de mândrie pentru capacitatea
lor de a stăpâni acele lucruri pe care alţ�ii erau siguri că nu le vor
putea î�nvăţ� a niciodată. Exemplul său de angajament le-a tradus
acestor tineri puterea valorilor. Ei au î�nvăţ�at de la el disciplina, î�n-
crederea, importanţ� a echipei, flexibilitatea ş� i puterea hotărârii
absolute.
El nu le-a vorbit acestor copii din cartier despre ce ar trebui să
facă cu vieţ�ile lor; el era o demonstraţ�ie vie, o nouă definiţ�ie a ceea
ce era posibil. Nu doar că i-a motivat să treacă un test de î�ncadrare
la analiză matematică, î�ntr-un număr pe care toată lumea î�l credea
imposibil, ci i-a ş� i determinat să-ş� i schimbe crezurile despre cine
sunt ş� i de ce sunt capabili dacă î�ş�i iau î�n mod consecvent angaja-
mentul să aibă aş� teptări mai mari de la ei î�nş� iş� i.
Dacă vrem cel mai profund nivel de î�mplinire î�n viaţ�ă, î�l putem
obţ�ine doar î�ntr-un singur fel ş� i acela este de a face ceea ce au făcut
aceş� ti doi bărbaţ�i: să decidem referitor la ceea ce preţ�uim cel mai
mult î�n viaţ�ă, care sunt cele mai î�nalte valori ale noastre ş� i apoi să
ne luăm angajamentul să trăim î�n concordanţ�ă cu ele î�n absolut fie-
care zi. Din nefericire, această acţ�iune este mult prea rară î�n socie-
tate. Mult prea des, oamenii nu au o idee clară despre ceea ce este
important pentru ei. Ei sunt indeciş� i î�n orice problemă; lumea este
o masă de gri pentru ei; aceș� tia nu iau niciodată atitudine pentru
ceva sau pentru cineva.
Dacă nici mie, nici ț�ie nu ne este limpede ce este mai important
î�n vieţ�ile noastre — ce valori susţ�inem cu adevărat — atunci cum
ne putem aş� tepta vreodată să punem bazele unui sentiment al
* Lecțiile (n.red.)
respectului de sine ş� i cu atât mai puţ�in să avem capacitatea de a lua

decizii eficace? Dacă te-ai aflat vreodată î�ntr-o situaţ�ie î�n care ţ�i-a
fost dificil să iei o hotărâre despre ceva, motivul este acela că nu î�ţ�i
era clar ce apreciai cel mai mult î�n acea situaţ� ie. Trebuie să ne
amintim că toate luările de decizii se reduc la clarificarea
valorilor.
Când ş� tii ce este cel mai important pentru tine, luarea unei ho-
tărâri este destul de simplă. Totuş� i, majoritatea oamenilor sunt î�n
ceaţ�ă î�n legătură cu ceea ce este cel mai important î�n vieţ�ile lor, iar
î�n felul acesta luarea deciziilor devine o formă de tortură interioară.
Asta nu este adevărat pentru cei care ş� i-au definit clar cele mai î�nal-
te principii din vieţ�ile lor. Lui Ross Perot nu i-a fost greu să ş� tie ce să
facă. Valorile sale i-au dictat asta. Acestea au funcţ�ionat ca busola sa
personală, călăuzindu-l printr-o situaţ� ie î�nţ�esată de pericole. De
curând, Escalante a părăsit sistemul ş� colar din Los Angeles î�n care
a lucrat pentru a se muta î�n nordul Californiei. De ce? El nu mai pu-
tea să facă parte dintr-o organizaţ� ie î�n care credea că nu există
standarde pentru performanţ�a unui profesor.
Cine sunt persoanele cele mai admirate ş� i respectate î�n mod
universal î�n cultura noastră? Nu sunt acelea care au o î�nţ�elegere
solidă a propriilor valori, persoane care nu doar că î�ş�i profesează
standardele, dar ș� i trăiesc după ele? Cu toț�ii î�i respectăm pe oame-
nii care iau atitudine pentru lucrurile î�n care cred, chiar dacă nu
suntem de acord cu ideile lor despre ceea ce este bine ş� i ceea ce este
rău. Există putere î�n indivizii care trăiesc î�n mod congruent vieţ�i î�n
care filosofiile ş� i acţ�iunile lor sunt una.
Cel mai frecvent, noi recunoaş� tem această stare unică a condi-
ţ�iei umane ca pe un individ cu integritate. Cultural, aceş� ti oameni
au apărut î�n numeroase forme, de la John Wayne ş� i Ross Perot, la
Bob Hope ş� i Jerry Lewis, la Martin Sheen ş� i Ralph Nader, la Norman
Cousins ş� i Walter Cronkite. Ideea centrală este că cei pe care î�i per-
cem drept congruenţ�i î�n valorile lor au o capacitate enormă de a
exercita o influenţ�ă î�n interiorul culturii noastre.
Î�ţ�i aminteş� ti de emisiunile nocturne de ş� tiri cu Walter Cronkite?

Walter ne-a fost alături î�n toate zilele importante ale vieţ�ilor noastre:
î�n timpul tragediilor ş� i triumfurilor, atunci când John F. Kennedy a
fost asasinat ş� i atunci când Neil Armstrong a păş� it pentru prima
dată pe lună. Walter făcea parte din familia noastră. Noi aveam î�n
mod implicit î�ncredere î�n el.
La î�nceputul războiului din Vietnam, el l-a prezentat î�n maniera
standard, având o perspectivă obiectivă a implicării noastre, dar
după ce a vizitat Vietnamul, perspectiva sa asupra războiului s-a
schimbat ş� i valorile sale de integritate ş� i onestitate pretindeau, î�n
mod cinstit sau nu, ca el să-ş� i comunice deziluzionarea. Indiferent
dacă erai sau nu de acord cu el, este posibil ca impactul pe care l-a
avut să fi fost una dintre ultimele picături care i-au făcut pe mulţ�i
dintre cei partea de mijloc a Americii să î�nceapă să pună războiul
sub semnul î�ntrebării pentru prima dată. Acum nu mai erau doar
câţ� iva studenţ� i radicali care protestau î�mpotriva Vietnamului, ci
„Unchiul Walt.”
Conflictul din Vietnam a fost î�n realitate un conflict al valorilor
î�n interiorul culturii noastre. Percepţ�ia oamenilor despre ceea ce
era bine sau rău, despre ce putea să facă diferenţ�a, reprezenta bătă-
lia purtată acasă, î�n timp ce băieţ�ii de pe front î�ş�i riscau vieţ�ile, unii
fără să ş� tie de ce. O inconsistenţ�ă a valorilor printre liderii noş� tri a
fost una dintre cele mai mari surse de suferinţ�ă î�n cultura noastră.
Watergate-ul a rănit cu siguranţ�ă o mulţ�ime de americani. Totuş� i,
prin toate aceste dificultăţ�i, ţ�ara noastră a continuat să se dezvolte
ş� i să se extindă pentru că există indivizi care ies continuu la lumină
pentru a demonstra ce este posibil ş� i care au aş� teptări mai mari de
la noi — fie că este vorba de Bob Geldof, care focalizează atenţ�ia
lumii asupra foametei din Africa, sau Ed Roberts, care mobilizează
forţ�ele politice necesare pentru a schimba calitatea vieţ�ii pentru cei
cu dizabilităţ�i fizice.
De fiecare dată când se naşte o valoare, existenţa capătă

un înţeles nou; de fiecare dată când una moare,
o parte din acel înţeles ne părăseşte.
— Joseph Wood Krutch
Trebuie să ne dăm seama că direcţ�ia vieţ�ilor noastre este controlată

de atracţ�ia magnetică a propriilor noastre valori. Ele sunt forţ�a din
faţ� a noastră, î�ndrumându-ne î�n mod constant să luăm decizii ce
creează direcţ�ia ş� i destinaţ�ia ultimă a vieţ�ilor noastre. Acest lucru
este adevărat nu doar pentru noi ca indivizi, ci ş� i pentru companii,
organizaţ�ii ş� i naţ�iunea din care facem parte. Evident, valorile pe
care Părinţ�ii Fondatori le-au considerat cele mai mai importante au
modelat destinul ţ�ării noastre: valorile libertăţ�ii, alegerea, egalita-
tea, sentimentul comunităţ�ii, munca intensă, individualitatea, pro-
vocarea, competiţ�ia, prosperitatea ş� i respectul pentru cei care au
forţ�a să depăş� ească marile dificultăţ�i au sculptat constant experien-
ţ�a vieţ�ii americane ş� i astfel, destinele noastre comune. Aceste valori
ne-au făcut să fim o ţ�ară î�n expansiune neî�ntreruptă care inovează
ş� i care oferă continuu o viziune a posibilităţ�ii pentru oamenii din
î�ntreaga lume.
Oare un set diferit de valori naţ�ionale ş� i culturale ne-ar fi mode-
lat diferit ţ�ara? Sigur că da! Dacă valoarea pe care străbunii noş� tri
o considerau cea mai importantă ar fi fost stabilitatea? Sau con-
formitatea? Cum ar fi schimbat asta faţ�a măreţ�ei noastre ţ�ări? Î� n
China, spre exemplu, una dintre cele mai î�nalte valori din cultură
este valoarea grupului versus cea a individului, ideea că nevoile
individului trebuie să se subordoneze nevoilor grupului. Cum a
modelat diferit acest aspect viaţ�a chinezilor faţ�ă de cea a america-
nilor? Adevărul este că î�n chiar interiorul naţ�iunii noastre există
schimbări constante care au loc printre valorile din cadrul culturii
ca î�ntreg. Deş� i există anumite valori fundamentale, evenimentele
emoţionale semnificative pot crea transformări în indivizi şi,
prin urmare, în companiile, organizaţiile şi ţările pe care ei le
formează. Schimbările din Europa de Est sunt în mod clar cele
mai profunde transformări ale valorilor care au avut loc în co-

munitatea internaţională în timpul vieţii noastre.
Ceea ce se î�ntâmplă cu ţ�ările ş� i cu indivizii se petrece de asemenea
ş� i cu companiile. IBM este un exemplu de corporaţ�ie a cărei direcţ�ie
ş� i al cărei destin au fost stabilite de fondatorul său, Tom Watson.
Cum? El a definit clar ce reprezintă firma, care va fi lucrul cel mai
important pe care oamenii să î�l simtă, indiferent de produsele, ser-
viciile sau climatele financiare î�n care vor intra î�n viitor. El a condus
„Big Blue” spre a deveni una dintre cele mai mari ş� i mai de succes
companii din lume.
Ce putem î�nvăţ�a din toate acestea? Atât î�n vieţ�ile noastre perso-
nale ş� i profesionale, cât ş� i pe frontul global, noi trebuie să obţinem
claritate în legătură cu ceea ce este cel mai important în vieţile
noastre şi să hotărâm că vom trăi în concordanţă cu aceste va-
lori, indiferent ce se întâmplă. Această consecvenţ�ă trebuie să se
producă indiferent dacă mediul ne recompensează pentru că trăim
conform standardelor noastre sau nu. Noi trebuie să trăim conform
principiilor noastre chiar ş� i atunci când „planurile noastre se fac
praf”, chiar dacă nimeni nu ne oferă sprijinul de care avem nevoie.
Singurul fel în care noi putem dobândi fericire pe termen lung
este de a trăi în concordanţă cu cele mai înalte idealuri ale
noastre, de a acţ�iona î�n mod constant î�n acord cu ceea ce credem că
este cu adevărat î�nţ�elesul vieţ�ii noastre.
Dar nu putem face asta dacă nu ştim limpede care sunt va-
lorile noastre! Aceasta este cea mai mare tragedie din viaţ�a celor mai
mulţ�i oameni: mulţi oameni ştiu ce îşi doresc să aibă, dar nu au
habar cine vor să fie. Dobândirea de „lucruri” nu te va î�mplini pur ş� i
simplu. Doar trăirea ş� i î�nfăptuirea a ceea ce crezi tu că este „corect” î�ţi�
va oferi acel sentiment de putere interioară pe care î�l merităm cu toţ�ii.
Aminteşte-ţi că valorile tale — indiferent care sunt acestea
— sunt busola care te conduce spre destinul tău suprem. Aces-
tea creează calea vieţ�ii tale, călăuzindu-te să iei anumite decizii ş� i să
î� n făptuieş� ti anumite acţ� i uni î� n mod constant. Utilizarea
neinteligentă a busolei tale interne are drept rezultat frustrarea,

dezamăgirea, lipsa î�mplinirii ş� i un sentiment sâcâitor că viaţ�a ar
putea să fie mai mult doar dacă, cumva, ceva ar fi diferit. Pe de altă
parte, există o putere incredibilă î�n trăirea propriilor tale valori: un
sentiment al siguranţ�ei, o pace lăuntrică, o congruenţ� ă totală pe
care puţ�ini oameni o trăiesc vreodată.
DACĂ NU ÎŢI CUNOŞTI ADEVĂRATELE

VALORI, PREGĂTEŞTE-TE PENTRU DURERE
Singurul fel î�n care ne putem simţ�i vreodată fericiţ�i ş� i î�mpliniţ�i pe
termen lung este să trăim î�n concordanţ�ă cu adevăratele noastre
valori. Dacă nu o facem, putem fi siguri că vom î�ncerca o durere in-
tensă. Foarte des, oamenii dezvoltă tipare obiş� nuite de comporta-
ment care î�i frustrează sau care au potenţ� ialul de a-i distruge:
fumatul, băutura, mâncatul î�n exces, abuzul de medicamente, tenta-
tivele de a-i controla sau domina pe ceilalţ�i, statul cu orele la televizor
ş� i aş� a mai departe.
Care este adevărata problemă aici? Aceste comportamente
sunt, î�n realitate, rezultatul frustrării, furiei ş� i golului pe care oame-
nii le simt deoarece nu au un sentiment de î�mplinire î�n vieţ�ile lor. Ei
î�ncearcă să-ş� i distragă singuri atenţ�ia de la acele sentimente goale,
umplând golul cu un comportament ce produce o schimbare de
stare pe termen scurt. Acest comportament devine un tipar, iar
oamenii se concentrează adeseori pe schimbarea comportamentu-
lui î�n sine, î�n loc să abordeze cauza. Ei nu au pur ş� i simplu o proble-
mă cu băutura; ei au o problemă de valori. Singurul motiv pentru
care beau este acela de a î�ncerca să-ş� i schimbe starea emoţ�ională
deoarece nu le place felul î�n care se simt î�n fiecare clipă. Ei nu ş� tiu
ce este cel mai important pentru ei î�n vieţ�ile lor.
Consolarea este că, de fiecare dată când trăim după cele mai
î�nalte standarde ale noastre, că oricând ne î�mplinim ş� i satisfacem
valorile, simţ�im o bucurie imensă. Nu avem nevoie de mâncarea sau
băutura excesivă. Nu avem nevoie să ne aducem pe noi î�nş� ine î�n

stare de apatie, deoarece viaţ�a î�nsăş� i devine atât de incredibil de
bogată fără aceste excese. A ne distrage nouă î�nş� ine atenţ�ia de la
asemenea î�nălţ�imi incredibile ar fi ca ş� i cum am lua somnifere î�n
dimineaţ�a de Crăciun.
Ghiceş� te î�n ce constă provocarea! Ca î�ntotdeauna, noi eram deja
adormiţ�i atunci când s-a format esenţ�a a ceea ce avea să ne modele-
ze viaţ�a. Noi eram copii care nu î�nţ�elegeau importanţ�a faptului de a
avea un sentiment limpede al valorilor noastre sau adulţ�i care fă-
ceau faţ�ă presiunilor vieţ�ii, cu atenţ�ia deja distrasă până î�n punctul
î�n care nu puteam controla formarea propriilor valori. Trebuie să
reiterez că fiecare decizie este dirijată de aceste valori, iar în
majoritatea cazurilor, nu le-am configurat noi.
Dacă ţ�i-aş� cere să alcătuieş� ti o listă cu primele tale zece valori î�n
viaţ�ă, să le scrii î�n ordinea exactă a importanţ�ei, aş� fi gata să pariez
că doar unul din 10 000 ar putea să o facă. (Ş� i acel procent de 0,01
a participat la seminarul meu Î� ntâlnire cu destinul) Dar dacă nu
cunoş� ti răspunsul la această î�ntrebare, cum poţ�i lua vreo hotărâre
clară? Cum poţ�i să faci alegeri despre care ş� tii că pe termen lung î�ţ�i
vor satisface cele mai adânci nevoi emoţ�ionale? Este dificil să loveş� ti
o ţ�intă atunci când nu ş� tii care este aceasta! Cunoaş� terea valorilor
tale este importantă pentru a le putea trăi.
Oricând îţi este dificil să iei o decizie importantă, poţi să fii
sigur că este urmarea lipsei de claritate în privința valorilor
tale. Dacă ţ�i s-ar cere să-ţ�i muţ�i familia î�n celălalt capăt al ţ�ării pen-
tru un nou job? Dacă ai ş� ti că există unele riscuri, dar salariul ar fi
mai bun ş� i jobul ar fi mai interesant, ce ai face? Felul î�n care vei
răspunde la această î�ntrebare va depinde î�n î�ntregime de ce contea-
ză cel mai mult pentru tine: dezvoltarea personală sau siguranţ�a?
Aventura sau confortul?
Apropo, ce anume determină faptul că apreciezi aventura mai
mult decât confortul? Valorile tale au venit dintr-un bagaj ameste-
cat de experienţ�e, dintr-o condiţ�ionare de o viaţ�ă, prin pedepse ş� i
recompense. Părinţ�ii tăi te-au felicitat ş� i sprijinit atunci când ai fă-

cut lucruri conforme cu valorile lor ş� i atunci când te-ai ciocnit de
valorile lor ai fost pedepsit fizic, verbal sau prin durerea de a fi
ignorat. Î�nvăţ�ătorii tăi, la rândul lor, te-au î�ncurajat ş� i te-au aplau-
dat atunci când ai făcut lucruri care se aliniau cu valorile lor ş� i au
aplicat forme similare de pedeapsă atunci când ai î�ncălcat cele mai
profunde credinţ�e susţ�inute de ei. Acest ciclu a fost perpetuat de
prietenii ş� i angajatorii tăi. Tu ai modelat valorile eroilor tăi ş� i poate
că ş� i câteva dintre cele ale antieroilor tăi, de asemenea.
Astăzi, noi factori economici intră î�n acţ�iune. Cum î�n majoritatea
familiilor ambii părinţ�i lucrează î�n afara casei, nu există un model
tradiţ�ional, demn de urmat, pentru valori î�n interiorul căminului.
Ş� colile, bisericile ş� i, pe partea mai puţ�in plăcută, televizorul, au in-
tervenit toate pentru a umple golul. Î�ntr-adevăr, televizorul este cel
mai convenabil babysitter, o persoană obiş� nuită uitându-se acum la
televizor ş� apte ore pe zi! Sugerez eu că structura familiei tradiţ�io-
nale este singurul fel de a creş� te copii care au valori puternice? De-
sigur că nu. Ceea ce sugerez eu este ca noi să î�i î�nvăţ�ăm pe copiii
noş� tri filosofia noastră de viaţ�ă fiind modele puternice ş� i demne de
urmat, cunoscându-ne valorile ş� i trăind î�n concordanţ�ă cu ele.
CE SUNT VALORILE?
A preţ�ui un lucru î�nseamnă a-i acorda importanţ�ă; orice lucru la
care ţ�ii poate fi numit o „valoare.” Î�n acest capitol, mă refer î�n mod
specific la valori de viaţ�ă, acele lucruri care sunt cele mai importante
pentru tine î�n viaţ�ă. Pentru acest gen de valoare, există două tipuri:
scopuri ş� i mijloace. Dacă te î�ntreb: „Ce preţ�uieş� ti cel mai mult?” tu
ai putea să răspunzi: „Iubirea, familia, banii…” Dintre acestea, iubi-
rea este valoarea finală pe care o urmăreş� ti; cu alte cuvinte, starea
emoţ�ională pe care ţ�i-o doreş� ti. Dimpotrivă, familia ş� i banii sunt
doar valori mijloace. Cu alte cuvinte, ele sunt pur ş� i simplu un mod
prin care tu î�ț�i declanş� ezi stările emoţ�ionale pe care le doreş� ti cu
adevărat.
Dacă te-aş� î�ntreba: „Ce î�ţ�i oferă familia?,” tu ai putea spune: „Iubi-
re, siguranţ�ă, fericire.” Lucrurile pe care tu le preţ�uieş� ti cu adevărat,
adică scopurile pe care le urmăreşti sunt iubirea, siguranţ�a ş� i
fericirea. Î�n mod similar, referitor la bani, te-aş� putea î�ntreba: „Ce
î�nseamnă banii cu adevărat pentru tine? Ce î�ţ�i oferă?” Tu ai putea
spune: „Libertate, impact, capacitatea de a contribui, un sentiment
de siguranţ�ă.” Din nou, vezi tu, banii sunt doar un mijloc pentru a
atinge un set mult mai adânc de valori, un set de emoţ�ii pe care î�ţ�i
doreş� ti să le trăieș� ti î�n mod constant î�n viaţ�a ta.
Dificultatea î�n viaţ�ă este că majorităţ�ii oamenilor nu le este lim-

pede diferenţ�a dintre valorile mijloace ş� i valorile finale ş� i, prin ur-
mare, ei î�ndură multă suferinţ� ă. Foarte frecvent oamenii sunt
prea ocupaţi urmărindu-şi valorile mijloace, încât nu-şi reali-
zează adevărata dorinţă: valorile finale. Valorile finale sunt cele
care te î�mplinesc, î�ţ�i fac viaţ�a bogată ş� i rodnică. Una dintre cele mai
mari probleme pe care le văd este că oamenii continuă să stabilească
obiective fără să ş� tie ce preţ�uiesc cu adevărat î�n viaţ�ă ş� i, prin urma-
re, ei ajung să-ş� i atingă scopurile ş� i să-ş� i spună: „Asta-i tot?”
Spre exemplu, să spunem că cele mai î�nalte valori ale unei femei
sunt afecţ�iunea ş� i contribuţ�ia, iar ea alege să devină avocată pentru
că a î�ntâlnit cândva un avocat care a impresionat-o cu adevărat, fi-
ind cineva care putea să facă o diferenţ�ă ş� i să ajute oamenii prin
munca sa. Pe măsură ce trece timpul, ea este prinsă î�n vârtejul prac-
ticării dreptului ş� i aspiră să devină partener î�n firma ei. Î�n timp ce
urmăreş� te această poziţ�ie, munca ei dobândeş� te o orientare com-
plet diferită. Ea î�ncepe să domine ş� i să conducă firma ş� i devine una
dintre cele mai de succes femei pe care le cunoaş� te dar, cu toate
acestea, se simte nefericită deoarecea nu mai are niciun contact cu
clienţ�ii. Poziţ�ia ei a creat o relaţ�ie diferită cu colegii săi ş� i ea î�ş�i pe-
trece tot timpul î�n ş� edinţ�e, stabilind protocolul ş� i procedura. Ș� i-a
realizat scopul, dar ș� i-a ratat dorinţa de o viaţă. Tu ai căzut vre-
odată î�n această capcană de a urmări mijloacele ca şi cum ele ar fi
fost scopul pe care îl urmăreai? Pentru a fi cu adevărat fericiţ�i, noi
trebuie să cunoaş� tem diferenţ�a ş� i să ne asigurăm că urmărim sco-
pul î�n sine.
VALORI DE CARE NE APROPIEM

Deş� i este absolut adevărat că noi doi suntem constant motivaţ�i să
ne apropiem de stări emoţ�ionale plăcute, este de asemenea adevă-
rat că preţ�uim unele emoţ�ii mai mult decât pe altele. Spre exemplu,
care sunt stările emoţ�ionale pe care le preţ�uieş� ti cel mai mult î�n
viaţ�ă? Care sunt emoţ�iile ce crezi că î�ţ�i vor oferi cea mai mare plăce-
re? Iubirea sau succesul? Libertatea sau intimitatea? Aventura sau
siguranţ�a?
Eu numesc aceste stări plăcute, pe care le apreciem cel mai
mult, valori de care ne apropiem, pentru că acestea sunt stările
emoţ�ionale pentru obţ�inerea cărora vom face cel mai mult. Care
sunt câteva dintre sentimentele cele mai importante ş� i pe care tu
vrei să le trăieș� ti î�n viaţ�a ta î�n mod constant? Atunci când se adresea-
ză această î�ntrebare la seminare, publicul meu răspunde invariabil
prin cuvinte ca:
Iubire 1. ________________________
Succes 2. ________________________
Libertate 3. ________________________
Intimitate 4. ________________________
Siguranţă 5. ________________________
Aventură 6. ________________________
Putere 7. ________________________
Pasiune 8. ________________________
Confort 9. ________________________
Sănătate 10. ________________________
Este cu siguranţ�ă adevărat că tu probabil preţ�uieş� ti toate aceste

emoţ�ii ş� i că este important pentru tine să le simț�i. Dar nu ar fi corect
să spunem că tu nu le preţ� uieş� ti pe toate î�n mod egal? Evident,
există câteva stări emoţionale pentru care vei face mai mult
decât pentru altele. Î�n realitate, noi toţ�i avem o ierarhie a valori-
lor. Fiecare persoană care se raportează la această listă va vedea
unele stări emoţ�ionale ca fiind mai importante pentru ea decât ce-
lelalte. Ierarhia valorilor tale controlează felul î�n care iei hotărâri î�n
fiecare moment. Unii oamenii apreciază confortul mai mult decât
pasiunea, sau libertatea mai mult decât siguranţ�a, sau intimitatea
mai mult decât succesul.
Ia o pauză chiar acum ş� i descoperă din această listă pe care
dintre aceste valori le apreciezi mai mult. Rescrie pur ş� i simplu lista
î�n ordinea importanţ�ei, 1 fiind starea emoţ�ională pe care o consi-
deri cea mai importantă ş� i 10 fiind cea mai puţ�in importantă. Te rog
să iei o pauză acum ş� i să listezi valorile, pe o foaie de hârtie, î�n ordi-
nea importanţ�ei.
Fii mai preocupat de caracterul tău decât de reputaţie

deoarece caracterul tău este ceea ce eşti cu adevărat, în
vreme ce reputaţia ta este doar ceea ce cred ceilalţi că eşti.
— John Wooden
Aş� adar, ce ai î�nvăţ�at făcând această ierarhizare? Dacă aş� sta lângă
tine, probabil că ţ�i-aş� putea oferi ceva feedback de calitate. Spre
exemplu, aş� ş� ti foarte multe despre tine dacă valoarea ta numărul
unu ar fi libertatea, urmată de pasiune, aventură ş� i putere. Ş� tiu că
vei lua decizii diferite de ale unei persoane ale cărei valori de vârf
sunt securitatea, confortul, intimitatea ş� i sănătatea. Crezi că o per-
soană a cărei valoare principală este aventura ia decizii î�n acelaş� i fel
ca o persoană a cărei valoare principală este siguranţ�a? Crezi că
aceste persoane ar conduce acelaş� i tip de maş� ină? Ar face acelaş� i fel
de vacanţ�e? Ar căuta aceeaş� i profesie? Nici pe departe.
Nu uita, oricare ar fi valorile tale, ele î�ț�i afectează direcţ�ia vieţ�ii.
Noi am î�nvăţ�at cu toţ�ii din experienţ�a noastră de viaţ�ă că anumite
emoţ�ii ne oferă mai multă plăcere decât altele. Spre exemplu, unele
persoane au î�nvăţ�at că modul de a obţ�ine cele mai plăcute emoţ�ii î�n
viaţ�ă este de a avea un sentiment al controlului, aş� a că î�l urmăresc
cu o vigoare incredibilă. Acesta devine punctul central dominant al
acţ�iunilor lor: acesta determină cu cine vor avea relaţ�ii, ce vor face
î�n cadrul acestor relaţ�ii ş� i cum vor trăi. De asemenea, acesta î�i face,
după cum iţ�i poţ�i imagina, să se simtă destul de nelalocul lor î�n ori-
ce mediu î�n care nu comandă ei.
Dimpotrivă, unele persoane asociază durere ideii de control.
Ceea ce vor acestea mai mult decât orice altceva este un sentiment
al libertăţ�ii ş� i aventurii. Prin urmare, ele iau decizii î�ntr-un mod
complet diferit. Altele dobândesc acelaş� i nivel al plăcerii printr-o
emoţ�ie diferită: contribuţ�ia. Această valoare determină persoana
respectivă să î�ntrebe constant: „Ce pot să ofer? Cum pot să fac o di-
ferenţ�ă?” Asta le-ar trimite cu siguranţ�ă î�ntr-o direcţ�ie diferită faţ�ă
de o persoană care ar avea drept cea mai î�naltă valoare controlul.
Din momentul î�n care ş� tii care sunt valorile tale, poţ�i î�nţ�elege
limpede de ce te î�ndrepţ�i î�n mod constant î�n direcţ�iile î�n care te î�n-
drepţ�i. De asemenea, dacă vezi ierarhia valorilor tale, poţ�i vedea de
ce î�ntâmpini dificultăţ�i î�n luarea deciziilor sau de ce ar putea să
existe conflicte î�n viaţ�a ta. Spre exemplu, dacă valoarea numărul
unu a unei persoane este libertatea, iar pe locul doi este intimitatea,
aceste două valori incompatibile sunt aş� ezate atât de aproape, î�ncât
această persoană va avea frecvent dificultăţ�i.
Î�mi amintesc de un bărbat pe care l-am î�ndrumat la un moment
dat, care simţ�ea constant acest du-te-vino. El căuta î�n mod consec-
vent autonomie, dar atunci când o obţ�inea, se simţ�ea singur ş� i tân-
jea după intimitate. Apoi, î�n timp ce căuta intimitatea, el î�ncepea să
se teamă că î�ş�i va pierde libertatea, aş� a că sabota relaţ�ia. O anumită
relaţ�ie era ba activă, ba inactivă î�n mod continuu, î�n timp ce el pen-
dula î�ntre aceste două valori. După ce l-am ajutat să facă o schimbare
simplă î�n ierarhia valorilor sale, relaţ�ia ş� i viaţ�a sa s-au schimbat
instantaneu. Modificarea priorităţ�ilor generează putere.
Cunoaş� terea propriilor valori te ajută să vezi mai clar de ce faci
ceea ce faci ş� i cum să trăieş� ti mai consecvent, dar cunoaş� terea valo-
rilor celorlalţ�i este la fel de importantă. Ar putea să fie valoroasă
cunoaş� terea valorilor unei persoane cu care ai o relaţ�ie sau ale unei
persoane cu care faci afaceri? Cunoaş� terea valorilor unei persoane
î�ţ�i oferă o î�nţ�elegere a busolei acesteia ş� i î�ţ�i dă posibilitatea să î�nţ�e-
legi felul î�n care ia decizii.
Cunoaş� terea propriei tale ierarhii este de asemenea absolut
critică deoarece valorile tale de vârf sunt cele care î�ţ�i vor aduce cea
mai multă fericire. Bineî�nţ�eles, ceea ce vrei tu cu adevărat să faci
este să o configurezi astfel încât să-ţi satisfaci toate valorile în
fiecare zi. Dacă nu o faci, vei î�ncerca ceea ce pare a fi un sentiment
inexplicabil de gol ş� i nefericire.
Fiica mea, Jolie, trăieş� te o viaţ�ă incredibil de bogată î�n care va-
lorile sale cele mai importante sunt aproape de fiecare dată satisfă-
cute. Ea este de asemenea actriţ� ă , dansatoare ş� i o cântăreaţ� ă
minunată. La vârsta de ş� aisprezece ani, ea a dat o audiţ�ie pentru a

lucra la Disneyland (un lucru despre care ş� tia că î�i va satisface va-
loarea de a fi î�mplinită, asa dacă se bucura de succes). Î�n mod incre-
dibil, ea a î�ntrecut alte 700 de fete ş� i a obţ�inut un rol î�n fabuloasa
paradă Electric Light a parcului de distracţ�ii.
Iniţ�ial, Jolie a fost extaziată. Noi, alături de prietenii ei, am fost
cu toţ�ii foarte î�ncântaţ�i ş� i mândri de ea ş� i veneam deseori cu maş� ina
î�n weekenduri pentru a o vedea interpretând. Cu toate acestea, pro-
gramul ei era extrem de solicitant. Jolie trebuia să interpreteze î�n
fiecare seară î�n cursul săptămânii ş� i de asemenea î�n weekenduri,
iar perioada de ş� coală din vara aceea î�ncă nu se î�ncheiase. Aş� a că
trebuia să vină cu maş� ina din San Diego î�n Orange County, î�n fiecare
seară, la o oră de vârf î�n trafic, să repete ş� i să interpreteze timp de
câteva ore ş� i apoi să conducă maş� ina î�napoi spre casă, după miezul
nopţ�ii, pentru a se putea trezi din nou devreme, î�n dimineaţ�a urmă-
toare, la timp pentru ş� coală. După cum î�ţ�i poţ�i imagina, naveta zilni-
că ş� i orarul prelungit au transformat curând experienţ� a î�ntr-un
chin groaznic, fără a mai pomeni de costumul extrem de greu pe
care trebuia să-l poarte ş� i care î�i dădea dureri de spate.
Cu toate acestea, î�ncă ş� i mai rău din perspectiva lui Jolie era
faptul că programul ei solicitant î�i limita drastic viaţ�a personală ş� i o
î�mpiedica să petreacă vreun moment cu familia ş� i prietenii săi. Am
î�nceput să observ cum rătăcea printr-o serie de stări emoţ�ionale
lipsite de resurse. Plângea din aproape orice ş� i î�ncepuse să se plângă
de starea lucrurilor, î�n mod regulat. Asta nu-i stătea deloc î�n fire.
Picătura care a umplut paharul a fost că toată familia se pregătea să
meargă î�n Hawaii pentru programul nostru de Certificare de trei
săptămâni — toată lumea î�n afară de Jolie, care trebuia să stea aca-
să pentru a putea continua să lucreze la Disneyland.
Î�ntr-o dimineaţ�ă, ea a ajuns la capătul răbdării ş� i a venit la mine
plângând, nehotărâtă ş� i confuză. Se simţ�ea atât de frustrată, de ne-
fericită ş� i neî�mplinită, cu toate că realizase ceva ce, cu doar ş� ase luni
mai devreme, păruse un obiectiv incredibil. Disneyland devenise
dureros pentru ea. De ce? Deoarece devenise un obstacol pentru
capacitatea ei de a petrece timp cu toţ�i cei pe care î�i iubea cel mai
mult. Î�n plus, Jolie crezuse î�ntotdeauna că timpul petrecut cu Certi-
ficarea, î�n care ea participa ca antrenor, o ajuta să se dezvolte mai
mult decât aproape orice altceva din viaţ�a sa. Mulţ�i dintre prietenii
ei, de pe cuprinsul ţ�ării, luau parte la acest program î�n fiecare an ş� i
Disneyland-ul î�ncepea să i se pară frustrant deoarece, î�n realitate,
ea nu avea deloc impresia că se extinde sau că se dezvoltă acolo.
Ar fi suferit dacă se hotăra să vină cu noi la Certificare (pentru că nu
voia să fie una dintre cei care abandonează) ş� i ar fi suferit dacă con-
tinua să lucreze la Disneyland deoarece ar fi î�nsemnat că ratează
lucrurile care i se păreau atât de importante.
Am stat să vorbim î�mpreună pentru a o putea ajuta să arunce o
privire mai de aproape, pentru a stabili care sunt cele patru valori
principale din viaţ�a ei. Acestea s-au dovedit a fi: 1) iubirea, 2) sănă-
tatea ş� i energia, 3) dezvoltarea ş� i 4) realizarea. Apelând la valorile
ei, ş� tiam că o pot ajuta să obţ�ină claritatea de care avea nevoie pen-
tru a lua decizia care să fie potrivită pentru ea. Aş� a că am î�ntrebat-o:
„Ce î�ţ�i oferă munca la Disneyland? Ce este important î�n legătură cu
faptul că lucrezi la Disneyland?” Ea mi-a spus că iniţ�ial a fost entu-
ziasmată î�n legătură cu asta deoarece a văzut-o ca pe o ocazie de
a-ş� i face prieteni noi, de a dobândi recunoaş� tere pentru munca ei,
de a se distra ş� i de a simţ�i un sentiment extraordinar de realizare.
Totuș� i, mi-a mărturisit că nu mai simţ�ea prea multă î�mplinire î�n
momentul acela deoarece nu mai avea impresia că s-ar dezvolta ş� i
ş� tia că existau alte lucruri pe care ar fi putut să le facă care să-i ac-
celereze mai repede cariera. Mi-a spus de asemenea: „Mă consum
singură cu totul. Nu mă simt sănătoasă ş� i î�mi lipseş� te enorm faptul
că nu sunt cu familia.”
Apoi am î�ntrebat-o: „Dacă ai face o schimbare î�n acest domeniu
al vieţ�ii tale, ce ar î�nsemna asta? Dacă ai părăsi Disneyland-ul, ai
petrece timp acasă ş� i apoi ai merge î�n Hawaii, ce ţ�i-ar oferi asta?” Ea
s-a luminat imediat. Zâmbind, a zis: „Păi, aş� avea ocazia să fiu cu voi.
Aş� putea petrece timp cu prietenul meu. M-aş� simţ�i liberă din nou.
M-aş� putea odihni ş� i aş� î�ncepe să fac sport ca să-mi aduc corpul din
nou î�n formă. Mi-aş� menţ�ine la ş� coală o medie generală de 9. Aş�

putea găsi alte feluri de a mă dezvolta ş� i de a mă î�mplini. Aş� fi
fericită!”
Răspunsul ei referitor la ce era de făcut se afla clar î�n faţ�a ei.
Sursa nefericirii ei era de asemenea limpede. Î� nainte să î�nceapă
să lucreze la Disneyland, ea î�ş�i satisfăcea cele trei valori principale:
se simţ�ea iubită, era foarte sănătoasă ş� i î�n formă ş� i avea impresia că
se dezvoltă. Aş� a că a î�ncercat să atingă următoarea valoare de pe
lista ei: realizarea. Î�nsă făcând asta, ea a creat un mediu î�n care rea-
liza ceva, dar î�n care î�ș�i rata cele trei valori principale.
Aceasta este o experienţ�ă foarte obiş� nuită. Noi toţ�i trebuie să
î�nţ�elegem că prima dată trebuie să realizăm cele mai î�nalte valori
ale noastre — acestea sunt prioritatea noastră absolută. Ş� i nu uita,
există î�ntotdeauna o cale de a ne realiza toate valorile î�n acelaş� i
timp ş� i trebuie să ne asigurăm că nu ne vom mulţ�umi cu nimic mai
puţ�in.
Mai exista î�ncă un obstacol final î�n calea deciziei lui Jolie: ea
asocia de asemenea suferinţ�ă cu părăsirea Disneyland-ului. Unul
dintre lucrurile pe care le evita cel mai mult î�n viaţ�ă era abandonul.
Cu siguranţ�ă că ş� i eu contribuisem la această perspectivă din mo-
ment ce cred că cei care renunţ�ă când lucrurile devin dificile nu re-
alizează vreodată ceva. Aş� a că ea vedea părăsirea muncii sale de la
Disneyland ca pe un abandon. Eu am asigurat-o că luarea deciziei
de a trăi congruent cu propriile tale valori nu î�nseamnă renunţ�are,
iar consecvenţ�a prostească nu este o virtute. Eu aş� fi prima persoa-
nă care ar asigura-o să continue dacă aş� crede că ea renunţ�ă pur ş� i
simplu deoarece munca este prea grea. Dar lucrurile nu stăteau aş� a ş� i
i-am oferit oportunitatea de a transforma această tranziţ�ie î�ntr-un
dar pentru altcineva.
Am zis: „Jolie, î�ţ�i poţ�i î�nchipui cum te-ai simţ�i dacă ai fi persoa-
na clasată pe locul doi ş� i deodată î�nvingătorul ar renunţ�a ş� i acum ai
avea ş� ansa de lua parte la paradă? De ce nu oferi darul acela altcui-
va?” Deoarece o parte din definiţ� ia iubirii a lui Jolie constă î�n
contribuţ�ie, acest lucru a accesat imediat cea mai importantă valoa-

re a ei. Ea a î�ncetat să mai asocieze durere cu acţ�iunea de a renunţ�a,
iar acum asocia plăcere deciziei sale.
Această lecţ�ie despre valori este una pe care nu a uitat-o nicio-
dată ş� i cel mai interesant lucru a fost că a găsit un nou mod de a-ş� i
satisface toate valorile, un mod care a î�nceput să o transporte mai
precis î�n direcţ�ia scopurilor sale. Nu doar că a î�nceput să simtă mai
multă destindere ş� i fericire, dar la scurt timp după asta ş� i-a găsit
primul job î�ntr-o producţ�ie a teatrului San Diego Starlight.
LECŢII DESPRE DURERE

Aş� a cum există emoţ�ii pe care vrem să le î�ncercăm pentru că sunt
plăcute, acesta fiind motivul pentru care ne î�ndreptăm î�ntotdeauna
spre ele, noi avem de asemenea o listă cu emoţ�iile de care ne-am
î�ndepărta cu orice preț� . Foarte devreme î�n cariera mea, când tocmai
î�ncepeam să-mi clădesc prima companie, am î�ncercat o frustrare
formidabilă din faptul că mă aflam î�n turneu ş� i î�ncercam, î�n acelaş� i
timp, să-mi conduc firma. La un moment dat, se părea că o persoană
care mă reprezenta nu fusese complet cinstită. Când ai de-a face,
aş� a cum am avut eu, cu sute de mii de oameni ş� i literalmente cu mii
de î�nţ�elegeri de afaceri, teoria probabilităţ� ii spune că vor exista
câţ�iva care vor î�ncerca să profite de tine. Din păcate, aceş� tia sunt cei
care au tendinţ�a să ne rămână î�n minte ş� i nu sutele sau miile de re-
laţ�ii de afaceri care ne-au depăş� it cu mult aş� teptările.
Ca o consecinţ�ă a unei astfel de situaţ�ii dureroase, am căutat un
CEO nou, un om despre care credeam realmente că î�mi poate con-
duce compania. Î�narmat cu noul meu instrument de a face elicita-
rea valorilor cuiva, i-am î�ntrebat pe toţ�i potenţ�ialii candidaţ�i: „Ce
este cel mai important pentru tine î�n viaţ�ă?” Câţ�iva dintre ei au spus
lucruri precum „succesul” sau „realizările” sau „să fiu cel mai bun.”
Dar un bărbat a folosit cuvântul magic. El a zis: „Onestitatea.”
Nu l-am crezut pur ş� i simplu pe cuvânt; l-am verificat, vorbind

cu câteva persoane cu care lucrase. Acestea mi-au confirmat că era
„extraordinar de cinstit” ş� i că, î�n realitate, la răstimpuri el chiar lă-
sase la o parte propriile nevoi dacă existase vreo suspiciune privind
integritatea. Mi-am zis: „Acesta este genul de om care vreau să mă
reprezinte.” Ş� i a făcut o treabă bună. Totuş� i, curând a devenit evi-
dent că noi aveam nevoie de î�ncă un asociat pentru a conduce cu
adevărat afacerea mea care se extindea cu repeziciune: cineva care
să aibă competenţ�e suplimentare. CEO-ul meu a recomandat pe ci-
neva despre care credea că i-ar putea deveni partener ş� i î�mpreună
cu care putea să-mi conducă organizaţ�ia. Asta mi s-a părut grozav.
L-am î�ntâlnit pe acest bărbat, pe care î�l voi numi dl. Smith (nu-
mele au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei care nu sunt tocmai
nevinovaţ�i) ş� i el a făcut o prezentare fabuloasă, demonstrându-mi
cum ar putea să-ş� i folosească toate aptitudinile pe care le dezvoltase
de-a lungul anilor pentru a-mi aduce compania la nivelul următor.
El î�mi putea elibera o parte din timp ş� i î�mi dădea posibilitatea să fac
seminare ş� i mai mari ş� i să influenţ�ez ş� i mai mulţ�i oameni fără să fie
nevoie să stau tot timpul pe drumuri. La momentul acela, î�mi petre-
ceam aproape 150 de zile pe an departe de casă, susţ�inându-mi se-
minarele. Î�n plus, el nu voia să fie plătit până nu obţ�inea rezultate!
Părea aproape prea bun pentru a fi adevărat. Am fost de acord cu
aranjamentul. Dl. Smith ş� i CEO-ul meu cel cinstit aveau să-mi admi-
nistreze compania.
Un an ş� i jumătate mai târziu m-am trezit ş� i am descoperit că
î�ntr-adevăr fusese prea bun ca să fie adevărat. Da, seminarele mele
deveniseră mai mari, dar acum eram pe drumuri aproape 270 de
zile pe an. Competenţ�a ş� i impactul meu crescuseră, ajutasem mai
mulţ�i oameni decât oricând î�nainte, dar brusc am fost informat că
ajunsesem î�ndatorat cu 758 000 de dolari, după ce oferisem mai
mult decât î�n î�ntreaga mea viaţ�ă. Cum era asta cu putinţ�ă? Ei bine,
managementul este totul, atât î�n cadrul companiilor, cât ş� i î�năun-
trul nostru. Ş� i evident că eu nu aveam managerii adecvaţ�i.
Dar ş� i mai rău, dl Smith î�ş�i î�nsuş� ise peste un sfert de milion de
dolari din fondurile noastre pe parcursul acestei perioade de opt-
sprezece luni. El avea o casă nouă, o maş� ină nouă, iar eu presupuse-
sem că le câş� tigase prin celelalte afaceri ale sale. Ei, urma să am
parte de o ditamai surpriza! Dacă aş� spune că am fost furios sau
devastat de această experienţ�ă ar î�nsemna că folosesc cu siguranţ�ă
Vocabularul Transformaţ�ional pentru a diminua intensitatea senti-
mentelor mele. Metaforele pe care le-am folosit pe atunci erau de
tipul „Mă simt î�njunghiat î�n spate” ş� i „A î�ncercat să-mi omoare î�ntâ-
iul născut.” Cum vă sună ca intensitate emoţ�ională?
Cu toate acestea, ceea ce m-a lăsat perplex cel mai mult a fost
felul î�n care CEO-ul meu cel cinstit putuse să stea cu mâinile-n sân
ş� i să nu mă avertizeze că se î�ntâmpla asta. El era la curent cu ceea ce
se î�ntâmpla! Atunci am î�nceput să-mi dau seama că oamenii nu
caută doar plăcerea, ci se şi îndepărtează în mod clar de dure-
re. CEO-ul meu cinstit î�ncercase să-mi spună că era preocupat de
partenerul său. El a venit la mine după ce cutreierasem drumurile
timp de trei luni. Î�n prima mea zi acasă, el m-a abordat pentru a-mi
spune că î�ș�i punea î�ntrebări cu privire la integritatea d-lui Smith.
Am devenit imediat î�ngrijorat ş� i l-am î�ntrebat de ce. El mi-a: „Când
ne-am mutat î�n noile noastre birouri, el l-a ales pe cel mai mare.”
Asta era atât de meschin, î�ncât am devenit extrem de furios ş� i am
zis: „Ascultă. Tu l-ai adus î�n firma aceasta, tu personal să te descurci
cu el.” Ş� i am ieş� it vijelios afară.
Ar fi trebuit să-mi dau seama î�n ziua aceea că î�i oferisem acestui
om durere atunci când el î�ncerca să-mi ofere informaţ�ie. Î�n starea
mea de epuizare ş� i stres, nu am reuş� it să evaluez î�nţ�elesul mai pro-
fund a ceea ce se î�ntâmpla. Ş� i, ca ş� i cum asta nu ar fi fost suficient de
rău, CEO-ul meu cinstit m-a abordat din nou pentru a-mi oferi un fe-
edback similar. Eu i-am spus că nu era î�ntru totul cinstit spunându-mi
mie î�n loc să-i spună domnului Smith. Am mers î�n biroul asociatului
său ş� i am zis: „El î�mi spune o mulţ�ime de lucruri despre tine. Re-
zolvaţ�i cumva chestiunea asta!” Î� ţ�i poţ�i imagina durerea pe care a
î�ndurat-o de la domnul Smith?
Acum, î�n timp ce privesc î�napoi la acea experienț�ă, pot să văd

limpede de ce nu mi-a spus adevărul. Să-mi spună mie adevărul —
că a adus î�n afacerea mea o persoană care a delapidat mai mult de
un sfert de milion de dolari — i se părea că va fi mult mai dureros
pe termen scurt decât să amâne pur ş� i simplu asta ş� i să î�ncerce să
găsească un alt fel de a-i face faţ�ă î�n cele din urmă.
De fapt, dacă privesc î�napoi la toate necazurile pe care le-am
avut vreodată cu acest CEO, invariabil toate se reduc la situaţ�ii î�n
care el nu a făcut lucrurile pe care trebuia să le facă, pur ş� i simplu
pentru că voia să evite sentimentul confruntării. Aceasta era durerea
supremă pentru el. Aş� a că deş� i onestitatea era importantă pentru
el, evitarea unei confruntări era ş� i mai importantă. Aş� a că el pur ş� i
simplu nu a comunicat cu mine ş� i a raţ�ionalizat că ar fi fost cinstit
pentru că, până la urmă, eu nu l-am î�ntrebat dacă domnul Smith lua
bani. Dacă aş� fi făcut-o, el mi-ar fi spus.
Pe cât de furios m-a făcut situaţ�ia aceasta ş� i pe cât de dureroasă
a fost financiar ş� i emoţ�ional, ea mi-a oferit una dintre cele mai valo-
roase lecţ�ii din viaţ�a mea deoarece mi-a oferit una dintre ultimele
piese din puzzle-ul î�nţ�elegerii comportamentului uman. Î�nţ�elege-
rea acestor forţ�e gemene ale durerii ş� i plăcerii m-a ajutat să mă in-
fluenţ�ez pozitiv, cu un grad mai mare de precizie, nu doar pe mine
î�nsumi ş� i pe cei din familia mea ci ş� i persoane de peste tot din lume.
VALORI DE CARE NE DISTANŢĂM

Trebuie să ne amintim, aș� adar, că de fiecare dată când luăm o hotă-
râre despre ce să facem, prima dată creierul nostru evaluează dacă
este posibil ca acea acț�iune să ne conducă fie spre stări plăcute, fie
spre stări dureroase. Creierul tău jonglează cu sau î�ţ�i cântăreş� te
constant alternativele pentru a vedea care ar putea să fie impactul,
pornind de la ierarhia valorilor tale. Spre exemplu, dacă te-aş� invita
să sărim cu paraş� uta, iar emoţ�ia numărul unu pe care î�ncerci să o
eviţ�i cu orice preţ� este sentimentul fricii, este destul de evident că
nu vei acţ�iona, nu-i aş� a? Pe de altă parte, dacă valoarea numărul

unu pe care vrei să o eviţ�i cu orice preţ� este sentimentul de respin-
gere ş� i tu crezi că este posibil ca eu să te resping dacă nu mergi, ai
putea hotărî� să sari dintr-un avion î�n ciuda fricii tale. Nivelurile
relative de durere pe care le asociem cu anumite emoţii ne vor
afecta toate deciziile.
Care sunt unele dintre emoțiile pe care simți că este foarte
important să le eviţi în mod constant? De multe ori când le pun
oamenilor această î�ntrebare la seminare, ei prezintă o listă cum ar
fi următoarea:
Respingere 1. ________________________
Furie 2. ________________________
Frustrare 3. ________________________
Singurătate 4. ________________________
Depresie 5. ________________________
Eşec 6. ________________________
Umilinţă 7. ________________________
Vinovăţie 8. ________________________
Din nou, ar fi corect să spunem că toate aceste emoţii sunt stări

pe care ai vrea să eviţi să le simţi? Bineînţeles, deoarece sunt dure-
roase. Nu ar fi de asemenea adevărat dacă ai spune că, deşi vrei să
eviţi să simţi toate aceste emoţii, unele sunt mai dureroase pentru
tine decât celelalte? Că, în realitate, tu ai de asemenea și o ierarhie
a valorilor de care te distanţezi? Care este valoarea din listă în
cazul căreia ai depune cel mai mare efort pentru a evita să o
simţi? Respingerea, depresia, umilinţa? Răspunsul la această între-
bare îţi va determina comportamentul în aproape orice mediu.
Ia o pauză, î�nainte să trecem mai departe, ş� i scrie această listă
ordonând de la stările emoţ�ionale pentru care ai depune cel mai
mare efort pentru a evita să le simţ�i la cele pentru care ai depune
cel mai mic efort pentru a evita să le simţ�i.
Sper că putem clădi o universitate de care echipa

noastră de fotbal să poată să fie mândră.
— Universitatea din Oklahoma
Î�n timp ce te uiţ�i la lista ta, ce î�ţ�i spune ea? Dacă tu ai trecut î�n vârful
listei tale că emoţ�ia pentru evitarea căreia ai depune cel mai mare
efort este umilinţ�a, poţ�i să vezi cum ai evita î�n mod constant să intri
î�n orice situaţ�ie î�n care ai putea să fii judecat cu asprime? Dacă sin-
gurătatea este emoţ�ia pe care vrei să o eviţ�i cel mai mult, asta te-ar
putea motiva să fii o persoană iubitoare, să comunici cu ceilalţ�i ş� i să
î�ncerci să le dăruieş� ti î�n mod regulat, astfel î�ncât ei vor vrea să fie cu
tine ş� i tu să fii î�nconjurat de o mulţ�ime de prieteni recunoscători.
SURSA AUTO-SABOTAJULUI:
CONFLICTELE DE VALORI
Acum, hai să privim dinamica creată de ierarhia valorilor tale. Dacă,
spre exemplu, tu ai ales succesul drept cea mai importantă valoare
dintre cele de care te apropii ş� i respingerea drept cea mai impor-
tantă valoare de care te î�ndepărtezi, vezi vreo posibilă dificultate pe
care această ierarhie să o poată crea î�n viaţ� a ta? Eu mă aflu aici
pentru a-ţ�i spune că o persoană care î�ncearcă să atingă plăcerea
succesului fără a î�ncerca vreodată durerea respingerii nu va avea
niciodată succes pe termen lung. De fapt, această persoană se va
sabota pe sine î� n ainte să aibă cu adevărat succes pe o scară
majoră.
Cum pot să fac o asemenea afirmaţ�ie? Aminteş� te-ţ�i de princi-
piul de organizare de bază despre care am vorbit atât de frecvent
aici: Oamenii vor face mai multe pentru a evita durerea decât
vor face pentru a dobândi plăcere. Dacă î�ntr-adevăr urmează să
reuş� eş� ti la cel mai î�nalt nivel î�n viaţ�ă, nu trebuie să fii dispus să riş� ti
respingerea? Nu trebuie să fii dispus să o simţ�i? Nu-i aş� a că chiar
dacă eş� ti o persoană onestă ş� i sinceră ş� i faci tot ce î�ţ�i stă î�n putinţ�ă
pentru ceilalţ�i î�n fiecare zi, tot se vor găsi oameni care vor interpre-
ta î�n mod eronat acţ�iunile tale ş� i care te vor judeca fără ca măcar să
te fi î�ntâlnit? Indiferent că vrei să fii scriitor, cântăreţ� , orator sau om
de afaceri, posibilitatea de a fi respins este omniprezentă. Cum cre-
ierul tău ş� tie de la sine că pentru a reuş� i trebuie să riş� ti respingerea
ş� i a hotărât deja că sentimentele de respingere sunt nivelurile su-
preme de durere, va lua hotărârea că plăcerea succesului nu merită
preţ�ul ş� i te va face să î�ţ�i sabotezi comportamentul î�nainte ca tu să
ajungi măcar î�n această poziţ�ie!
De multe ori văd oameni care fac paş� i uriaş� i î�nainte, doar pen-
tru a se retrage î�n mod misterios, î�n ultima clipă. Sau vor spune sau
vor face lucruri care sabotează î�nsuș� i succesul personal, emoţ�ional
sau fizic pe care î�l urmăresc. Î�n mod invariabil, motivul este că au un
conflict major de valori. Î�n parte, creierul lor spune: „Dă-i bătaie!” î�n
timp ce partea cealaltă spune: „Dacă faci asta, vei avea parte de prea
multă durere.” Aş� a că aceş� tia fac doi paş� i î�nainte ş� i un pas î�napoi.
Î� n timpul anului electoral 1988, obiş� nuiam să numesc acest
principiu „Sindromul Gary Hart.” Iată un tip de treabă care chiar
lăsa impresia că se preocupă cu pasiune de oameni ş� i societate, dar
ale cărui conflicte de valori se desfăş� urau sub ochii tuturor. Era
Gary Hart un tip oribil? Mă î�ndoiesc. El era pur ş� i simplu cineva ale
cărui valori se aflau î�ntr-un conflict masiv. El a crescut î�ntr-o comu-
nitate religioasă care l-a î�nvăţ� at că până ş� i dansul reprezintă un
păcat. Simultan, el era expus unor modele de urmat ca Warren
Beatty. Aceste dorinţ�e conflictuale au jucat î�n mod evident un rol î�n
prăbuş� irea lui politică.
Crezi că o persoană pe atât de inteligentă pe cât părea să fie
Gary Hart ar spune presei: „Dacă aveţ�i î�ntrebări despre mine, urmă-
riț� i-mă,” ş� i imediat după aceea ar fi mers să-ş� i viziteze amanta?
Evident, acesta era felul prin care creierul său scăpa de durerea de
a se găsi î�ntr-o poziţ�ie î�n care trebuia să joace după reguli diferite
de ale sale. Poţ�i numi asta psihologie populară dacă vrei, dar oare
nu are sens că dacă eş� ti tras î�n două direcţ�ii diferite, nu vei reuş� i să-ț�i
slujeş� ti ambii stăpâni? Ceva trebuie să cedeze. Noi vom face orice
este necesar, conş� tient sau inconş� tient, pentru a evita necesitatea
de a trece prin cele mai intense niveluri personale de durere.
Am văzut cu toţ�ii persoane cunoscute publicului care au simţ�it
suferinţ�a conflictelor de valori, dar î�n loc să fim critici, trebuie să
î�nţ�elegem că fiecare dintre noi avem conflicte de valori î�n interiorul
nostru. De ce? Repet, pur ş� i simplu pentru că nu configurăm nicio-
dată sistemul pentru noi î�nş� ine. Noi am permis mediului nostru să
ne modeleze. Dar putem î�ncepe să schimbăm asta î�n acest moment.
Cum? Făcând, pur ş� i simplu, doi paş� i.
Pasul Unu este de a deveni conş� tient de valorile tale actuale,
astfel î�ncât să î�nţ�elegi de ce faci ceea ce faci. Care sunt stările emo-
ţ�ionale de care te apropii ş� i care sunt stările de care te î�ndepărtezi?
Analizându-ţ�i listele una lângă alta, vei putea să î�nţ�elegi forţ�a care
î�ţ�i creează prezentul ş� i viitorul.
Pasul Doi: Poţ�i lua apoi decizii conş� tiente referitor la valorile
după care vrei să trăieş� ti, pentru a modela calitatea vieţ�ii ş� i destinul
pe care î�l doreş� ti ş� i pe care î�l meriţ�i cu adevărat.
CUM SĂ-ȚI DESCOPERI VALORILE ACTUALE

Aş� a că hai să î�ncepem. Ai făcut câteva exemple de liste cu valori
ierarhizând listele pe care ţ�i le-am oferit eu. Ceea ce trebuie să faci
de fapt este să începi de la capăt cu propriile tale liste. Tot ceea
ce ai de făcut pentru a-ţ�i descoperi valorile este să răspunzi la o
singură î�ntrebare simplă: „Ce este cel mai important pentru
mine în viaţă?” Fă un brainstorming pentru a găsi răspunsul la
această î�ntrebare. Este liniş� tea sufletească? Impactul? Iubirea?
Acum aranjează-ţ�i valorile î�n ordine, de la cele mai importante
la cele mai puţ�in importante. Ia o pauză ş� i fă asta acum…
CE ESTE CEL MAI IMPORTANT PENTRU MINE ÎN VIAȚĂ
Când am alcătuit prima dată lista mea cu valori de care mă

apropiam, am scris următoarele lucruri, î�n ordinea î�n care se
clasau:
VECHEA MEA LISTĂ CU VALORI

DE CARE MĂ APROPIAM
Pasiune
Iubire
Libertate
Contribuţie
A fi capabil
Dezvoltare
Realizare/Desăvârşire
Fericire
Distracţie
Sănătate
Creativitate
Î�n timp ce-mi priveam lista, am î�nţ�eles de ce făceam ceea ce fă-

ceam. Eram un individ atât de intens; după descrierile tuturor, eu
aveam o abordare explozivă. Eu o vedeam drept pasiunea mea.
Iubirea mea pentru familie ş� i prieteni ş� i dorinţ�a de a o î�mpărtăş� i î�n
seminarele mele era clară. Dorinţ�a mea era aceea de a-i elibera pe
oameni ş� i m-am gândit că dacă i-aş� elibera pe cei din jurul meu ş� i
mi-aş aduce contribuț�ia pentru ei, m-aş� simţ�i ca ş� i cum aş fi capa-
bil să fac aproape orice. M-aş� dezvolta ş� i aş� realiza ş� i î�n cele din
urmă m-aş� distra ş� i aş� fi sănătos ş� i creativ. Cunoaş� terea listei mele
de valori m-a ajutat să menţ�in cursul ş� i să trăiesc î�n mod consistent
cu ceea ce era cel mai important pentru mine. Vreme de ani î�ntregi
am simţ�it un sentiment mai puternic al congruenț�ei î�n viaţ�a mea.
Dar curând urma să fac o altă distincţ�ie ce avea să-mi transfor-
me calitatea vieţ�ii pentru totdeauna.
SCHIMBĂ-ŢI VALORILE
ŞI ÎŢI SCHIMBI VIAŢA
După experienţ�a mea cu infamul domn Smith, am plecat î�n Fiji pen-
tru a mă î�ndepărta de toate. Trebuia să mă echilibrez emoţ�ional pe
mine î�nsumi, să obţ�in o imagine de ansamblu ş� i să clarific situaţ�ia.
Cel mai important, trebuia să hotărăsc ce aveam să fac ş� i cum aveam
să redresez lucrurile. Î�n prima noapte î�n care am stat acolo, î�nainte
să merg la culcare, mi-am pus mie î�nsumi o î�ntrebare foarte impor-
tantă. Î�n loc de „De ce mi s-au î�ntâmplat mie toate acestea?”, am î�n-
ceput să pun o î�ntrebare mai bună: „Care este sursa î�ntregului
comportament uman? Ce î�i face pe oameni să facă ceea ce fac?”
Când m-am trezit î�n dimineaţ�a următoare, la ora 8, am simţ�it o
frenezie de idei curgând prin mine. Mi-am luat jurnalul ş� i am î�nce-
put să scriu fără oprire, stând î�n cabana principală. Oamenii intrau
ş� i ieș� eau de-a lungul zilei î�n timp ce eu am scris nonstop de la 8 di-
mineaț�a până la 6:30 după-amiază. Braţ�ul mă durea, degetele î�mi
amorţ� iseră. Nu doar că gândeam ş� i scriam calm; ideile explodau
literalmente prin mine. Din acest râu de neoprit al ideilor, am elabo-

rat Destiny Technologies ş� i o porţ� iune semnificativă din ş� tiinţ� a
Condiț�ionării Neuro-Asociative. Cu toate acestea, când am revenit
pentru a-mi analiza notiț�ele nu am putut citi niciun cuvânt!
Dar ideile ş� i sentimentele erau ancorate î�n mine. Am realizat
imediat forţ�a a ceea ce creasem: un program care putea să ajute
oamenii să-ș� i reproiecteze priorităţ�ile de viaţ�ă ale sistemului ner-
vos, să redirecţ�ioneze la propriu procesul prin care iau toate decizi-
ile despre felul î�n care să gândească, felul î�n care să simtă ş� i despre
ce au de făcut î�n aproape fiecare domeniu al vieţ�ii lor!
Am î�nceput să mă gândesc la ce s-ar î�ntâmpla dacă, î�n loc ca
doar să-i î�nvăţ� pe oameni care sunt valorile lor ş� i să le clarificăm,
i-aş� convinge efectiv să aleagă sau să redirecţ�ioneze ordinea ş� i con-
ţ�inutul sistemului lor ierarhic de valori. Dacă aş� lua o persoană a
cărei valoare numărul unu este siguranţ�a, iar valoarea cu numărul
cincisprezece, aventura ş� i aş inversa ordinea nu doar intelectual, ci
astfel î�ncât aventura ar deveni noua ş� i cea mai importantă prioritate
î�n sistemul său nervos? Ce fel de schimbare crezi că ar putea realiza
asta î�n viaţ�a respectivei persoane? Una minoră sau una majoră?
Răspunsul este evident. Făcând asta, schimbi la propriu felul î�n
care gândeş� te, simte ş� i se comportă o persoană î�n aproape fiecare
domeniu al vieţ�ii sale. Eu nu-mi pot î�nchipui o transformare mai
profundă pe care să o poată face o fiinţ�ă umană. Î�n esenţ�ă, aceasta
ar fi tipul de schimbare care a fost descrisă de-a lungul istoriei: o
transformare din Saul î�n Pavel, dacă vrei, î�n care lucrurile pe care o
persoană le ura cel mai mult devin lucrurile pe care le iubea cel mai
mult ş� i invers.
Ar putea fi acest lucru realizat cu adevărat? Am hotărât că cea
mai bună persoană pe care să testez asta eram, desigur, eu î�nsumi.
Am î�nceput să mă uit la lista mea cu valori. La î�nceput mi-am spus:
„Valorile mele sunt grozave! Î�mi plac valorile mele. Până la urmă,
ăsta sunt eu.” Dar a trebuit să î�mi reamintesc continuu mie î�nsumi
că noi nu suntem valorile noastre. Noi suntem mult mai mult
decât valorile noastre. Aceste valori nu erau rezultatul unor ale-

geri inteligente ş� i ale unui plan global. Ceea ce realizasem până
atunci era doar că descoperisem ce priorităţ�i fuseseră condiţ�ionate
î�n viaţ�a mea ş� i eu alesesem conş� tient să trăiesc î�n cadrul sistemului
durerii ş� i plăcerii care fusese programat î�n mine. Dar dacă aveam
să-mi proiectez cu adevărat viaţ�a, dacă aveam să creez un set de
valori care să modeleze destinul suprem pe care mi-l doream, care
trebuiau să fie acestea?
Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământesc,

Nici muritor, nici nemuritor,
Pentru ca având libertate de a alege şi onoare,
Ca şi cum ai fi propriul tău creator şi plăsmuitor,
Te vei putea înfăţişa în orice chip vei dori.
Vei avea puterea venită din judecata sufletului tău,
De a renaşte printre formele superioare, care sunt divine.
— Discursul lui Dumnezeu către Adam în Oratio De Dignitate
Hominis al lui Pico Della Mirandola
M-am simţ�it incredibil de inspirat pe măsură ce am î�nceput să-mi

dau seama că î�n momentul acela urma să iau decizii care aveau să
schimbe direcţ�ia vieţ�ii mele pentru totdeauna. Am î�nceput să privesc
la valorile mele ş� i să pun î�ntrebarea: „Care trebuie să fie valorile
mele pentru a-mi crea destinul suprem, pentru a fi cea mai
bună persoană cu putinţă, pentru a avea cel mai mare impact
în timpul vieţii?
M-am gândit: „Valorile pe care le am chiar acum mă ajută,” dar
după aceea m-am gândit: „Ce alte valori trebuie să adaug?” Am
î�nceput să-mi dau seama că unul dintre lucrurile care nu se găsea
pe lista mea era inteligenţa. Eram cu siguranţ�ă o persoană inteli-
gentă, dar nu făcusem din a fi inteligent o prioritate la fel de mare ca
aceea de a fi pasionat. De fapt, î�n pasiunea mea făcusem câteva ale-
geri destul de stupide — inclusiv pe cea referitoare la cine avea să
fie CEO-ul meu!
Am î�nceput să î�nţ�eleg că dacă nu fac din inteligenţ�ă o prioritate

conş� tientă a sistemului meu nervos (adică dacă nu î�nvăţ� să aloc o
clipă sau două î�n avans pentru a evalua conş� tient consecinţ�ele hotă-
rârilor luate de mine), voi eş� ua de fiecare dată să-mi î�ndeplinesc
cele mai adânci dorinţ�e. Nu exista niciun dubiu că inteligenţ�a trebu-
ia să fie plasată î�n fruntea listei mele. După aceea, am descoperit o
serie suplimentară de valori pe care să le adaug ş� i am hotărât unde
trebuiau să fie aş� ezate î�n ierarhia mea.
Apoi, am pus o î�ntrebare pe care nu o mai pusesem niciodată
î�nainte: „Ce valori ar trebui să elimin din lista mea pentru a-mi
împlini destinul suprem?” Am î�nceput să-mi dau seama că din
cauza focalizării mele constante asupra felului î�n care să fiu liber,
eu ratam libertatea pe care o aveam deja. Mi-am dat seama că nu
era posibil să fiu mai liber decât eram î�n clipa aceea. Poate că senti-
mentele mele ar fi fost diferite dacă aş� fi trăit î�ntr-o ţ�ară î�n care
opţ�iunile pe care le am aici nu există. Î�nsă î�n cazul meu nu există
niciun mod prin care să am mai multă libertate decât am astăzi.
Aş� a că am hotărât să o scot din lista mea ş� i să nu o mai transform
î�ntr-un subiect. A fost uluitoare libertatea pe care am simţ�it-o elimi-
nând libertatea de pe lista mea!
Mai departe, am î�nceput să evaluez fiecare valoare î�n mod indi-
vidual, cu privire la meritele sale reale. Am î�nceput să î�ntreb: „Ce
beneficiu obţin având această valoare pe această poziţie în
ierarhia mea?” Am privit prima dată la pasiune ş� i am î�ntrebat: „Ce
beneficiu obţ�in având pasiunea aici?” M-am gândit: „Î�mi oferă moti-
vaţ�ie, entuziasm, energie ş� i puterea de a-i influenţ�a pe oameni î�n
feluri pozitive. Dă gust vieț�ii mele.”
După aceea, am pus o î�ntrebare care m-a speriat cumva, o î�ntreba-
re pe care nu o mai pusesem niciodată: „Ce m-ar putea costa faptul
că am pasiunea în vârful listei mele?” Î�n clipa aceea răspunsul a de-
venit evident. Tocmai revenisem de curând după susţ�inerea unui
seminar î�n Denver, unde pentru prima dată î�n ani de zile mă simţ�i-
sem incredibil de rău. Sănătatea se găsise î�ntotdeauna pe lista mea
de valori; era importantă. Dar nu se afla prea aproape de vârful listei.
Apropo, dacă ai orice lucru trecut î�n lista ta de valori, tu crezi că

acesta este important deoarece există sute de lucruri care s-ar fi
putut găsi pe listă, dar nu sunt. Dar ideea mea de sănătate era să
mănânc corect. Nu făceam sport ş� i cu siguranţ�ă că nu aveam parte
de suficientă odihnă. Î�n cele din urmă, corpul meu ceda sub presiu-
nea solicitărilor mele constante pentru energie nelimitată. Am î�n-
ceput să-mi amintesc că î�n ziua aceea, atunci când mă simţ�isem de
parcă nu aveam niciun pic de sănătate, mă forţ�asem pe mine î�nsumi
ş� i ț� inusem seminarele î�n pofida tututor lucrurilor. Dar nu m-am
simţ�it pasionat, nu m-am simţ�it iubitor, nu m-am simţ�it ca ş� i cum aş�
fi putut avea un impact. Am î�nceput să-mi dau seama că faptul de a
avea pasiunea drept cea mai importantă valoare de pe lista mea
avea să mă ducă la extenuare ş� i, prin urmare, avea potenţ�ialul să mă
coste tocmai destinul pe care-l urmăream.
Î�n cele din urmă, am pus î�ntrebarea finală: „Î�n ce ordine trebuie
să fie valorile mele pentru a-mi realiza destinul suprem?” Nu „Ce
este important pentru mine?”, ci „Care trebuie să fie acestea?” Pe
măsură ce am î�nceput să realizez acest proces, lista mea a î�nceput
să evolueze până când a arătat aş� a:
NOUA MEA LISTĂ CU VALORI

DE CARE MĂ APROPIAM
Ț� ie, aceste schimbări ar putea să ţ�i se pară subtile, dar ele erau
profunde prin impactul lor emoţ�ional asupra mea. Simpla creare a
acestei noi liste cu priorităţ�i pentru viaţ�ă a adus, î�n unele momente,
o doză de teamă intensă ş� i de conflict. Probabil că cea mai dificilă a
fost schimbarea ordinii care exista î�ntre realizare ş� i fericire. Dacă î�ţ�i
aminteş� ti, î�n lista mea anterioară trebuia să simt pasiune, iubire,
libertate, contribuţie, capacitate, dezvoltare ş� i împlinire, iar să
mă simt fericit reprezenta o prioritate mai mică. Am î�nceput să mă
gândesc: „Ce s-ar î�ntâmpla dacă aş� face fericirea o prioritate? Ce
s-ar î�ntâmpla dacă aş� face din asta o prioritate mai importantă de-
cât reuş� ita?”
Sincer să fiu, aceasta era o altă î�ntrebare care î�mi stârnea te-
meri. M-am gândit: „Dacă î�mi este uş� or să mă simt fericit, poate că
î�mi voi pierde motivaţ�ia. Poate că nu voi mai vrea să realizez. Poate
că nu voi mai vrea să am acelaş� i impact. Poate că nu voi mai contri-
bui la fel de mult pentru oameni.” Până la urmă, mi-am legat identi-
tatea de capacitatea de a face diferenţ�a cu î�nflăcărare. Mi-au trebuit
aproape două ore pentru a lua hotărârea de a „merge până la capăt”
ş� i a decide să devin fericit. Cât de ridicol!
Dar după ce am lucrat cu zeci de mii de oameni î�n seminarul
Î�ntâlnire cu destinul, unde majoritatea participanţ�ilor ar fi fost con-
sideraţ�i persoane de succes, î�ţ�i pot spune că aceasta este una dintre
cele mai mari temeri pe care le au. Î�n general, ei se tem că î�ş�i vor
pierde forţ�a sau motivaţ�ia dacă se simt de la bun î�nceput fericiţ�i. Eu
mă aflu aici pentru a-ţ�i spune că ceea ce s-a î�ntâmplat î�n viaţ�a mea
a fost că, î�n loc să realizez pentru a fi fericit, am î�nceput să realizez
fericit, iar diferenţ�a î�n calitatea vieţ�ii mele este atât de profundă,
î�ncât trece dincolo de descrieri verbale. Nu mi-am pierdut motiva-
ţ�ia — ba chiar din contră, m-am simţ�it atât de bine î�ncât am vrut să
fac ş� i mai mult!
Când lista mea a fost î�ncheiată, am simţ�it o emoţ�ie pe care nu-mi
puteam aminti să o fi simţ�it vreodată î�nainte: un sentiment de calm.
Am simţ�it un sentiment al siguranţ�ei pe care nu î�l î�ncercasem î�nain-
te, deoarece acum ş� tiam că fiecare parte din mine avea să fie trasă
î�n direcţ�ia visurilor mele. Nu mai eram implicat î�ntr-o luptă unu la
unu cu mine î�nsumi. Pentru că nu mă mai forţ�am constant să obţ�in
libertate, puteam obţ�ine ş� i mai multă intimitate ş� i iubire — puteam
să mă simt ş� i mai liber. Acum aveam să realizez lucruri fiind fericit.
Aveam să fiu sănătos, energic ş� i inteligent. După hotărârea de a-mi
schimba priorităţ�ile vieţ�ii, puteam să simt imediat schimbările î�n
corpul meu fizic.
Am început de asemenea să înţeleg că existau anumite
stări emoţionale pe care trebuia să evit să le perpetuez dacă
aveam să reuşesc. Una dintre acestea era, evident, grija. M-am trezit
chinuit emoţ�ional ş� i fizic de dificultatea de a î�ncerca să-mi dau seama
cum aveam să-mi păstrez compania activă ş� i să menţ�in porţ�ile des-
chise. Pe vremea aceea credeam că dacă î�mi fac griji poate că voi fi
mai motivat, dar ceea ce am descoperit a fost că grija mă făcea mai
lipsit de resurse. Aş� a că am hotărât că nu mai pot să-mi fac griji. Pu-
team să am o preocupare legitimă, dar mai important, mă puteam
concentra pe realizarea acţ�iunilor ce aveau să facă lucrurile să mear-
gă. Din moment ce am hotărât că î�ngrijorarea avea să-mi distrugă
destinul, am î�nceput să evit să o simt cu orice preţ� . Evident, aceasta
a devenit o emoţ�ie prea dureroasă pentru a mă lăsa î�n voia ei. Am
î�nceput să construiesc o listă cu-lucruri-de-care-să-mă-distanţ�ez.
Apoi am zburat î�napoi î�n Statele Unite, după ce î�mi proiectasem
propriul destin. Ş� i ce surpriză î�i aş� tepta pe prietenii ş� i asociaţ�ii mei!
Î�n prima zi î�n care am revenit la birou, oamenii au î�nceput să mă
abordeze pentru a î�ntreba: „Ce s-a î�ntâmplat cu tine? Pari atât de
diferit! Arăţ�i atât de relaxat.” Am î�nceput să-mi prezint toată tehno-
logia cea nouă deodată, fiecărui individ pe rând, până când mi-am
dat seama, î�n cele din urmă, că trebuie să o iau, să o rafinez ş� i să o
plasez î�ntr-un seminar. Aş� a a luat naş� tere Î�ntâlnire cu destinul.
Am scris această carte din dorinţ�a mea de a disemina tehnolo-
gia Destiny-NAC către cât mai mulţ�i oameni cu putinţ�ă. Eu sper că
tu o vei folosi acum. Nu uita, noi putem plănui realmente cine
vom deveni.
Daţi-mi frumuseţe în sufletul interior;

fie ca omul exterior şi cel interior să se afle în armonie.
— Socrate
Deci cum poţ�i prelua acum controlul asupra acestui al treilea ele-
ment din Sistemul tău Principal, cunoscut sub numele de valori? Fă
următorii doi paş� i simpli:
Pasul 1. Descoperă care sunt valorile tale actuale şi ordo-
nează-le în ordinea importanţei. Asta î�ţ�i va oferi o idee despre
ceea ce vrei să î�ncerci cel mai mult, adică valorile de care te apropii
— ş� i ceea ce vrei să eviţ�i cel mai mult î�n viaţ�a ta, adică valorile de
care te distanț�ezi. Asta î�ţ�i va oferi o î�nţ�elegere a motivelor pentru
care faci ceea ce faci. Dacă vrei, î�ţ�i va oferi de asemenea oportunita-
tea de a simţ�i î�n mod constant mai multă plăcere î�n viaţ�a ta prin
î�nţ�elegerea sistemului durere-plăcere care este deja î�ncorporat î�n
tine.
Pasul 2. Dacă eş� ti dispus să iei taurul de coarne, ai o oportuni-
tate de a-ţ�i redirecţ�iona destinul. Pune-ţi o întrebare nouă: „Care
trebuie să fie valorile mele pentru a realiza destinul pe care mi-l
doresc şi pe care îl merit?” Creează o listă prin brainstorming.
Pune-le în ordine. Vezi care sunt valorile de care te-ai putea de-
barasa şi care sunt valorile pe care le-ai putea adăuga pentru a
crea calitatea vieţii pe care ţi-o doreşti cu adevărat.
Este posibil să te î�ntrebi: „Ş� i până la urmă care naiba este desti-
nul meu?” Dacă te î�mpiedici de asta, î�ntoarce-te la Capitolul 12. Î�n
acesta, eu te-am î�ntrebat ce fel de persoană ar trebui să fii pentru a
realiza tot ceea ce vrei. Pentru a fi acea persoană, care ar trebui să
fie valorile tale? Ce valori ai avea nevoie să adaugi sau să elimini?
Spre exemplu, cum ar fi afectată capacitatea ta de a face faţ�ă
fricii, frustrării ş� i respingerii, dacă ai hotărî� să aş� ezi curajul pe o
poziţ�ie î�naltă pe lista valorilor de care te apropii? Sau, care ar putea
fi impactul acordării unei priorităț�i mai mari ludicului? Ar putea să-ţ�i
dea posibilitatea să te distrezi mai mult î�n viaţ�ă, poate să te bucuri
de toate experienţ�ele pe măsură ce apar, să devii mai apropiat de

copiii tăi ş� i să fii mai mult decât un „furnizor” pentru ei?
Deci, ce ai realizat elaborându-ţ�i noua ta listă cu valori? Nu e
aş� a că e doar o grămadă de vorbe pe o bucată de hârtie? Răspunsul
este da—dacă nu te condiţionezi pe tine î�nsuţ�i să le foloseş� ti ca pe
noua ta busolă. Dacă totuş� i faci asta, acestea devin fundamentul
solid al fiecărei decizii pe care o vei lua. Este dificil să-ţ� i ofer î�n
această carte toată gama de instrumente de condiţ�ionare pe care le
folosesc î�n seminare, dar permite-mi să-ţ� i amintesc de puterea
efectului de pârghie. Numeroase persoane care au participat la Î�n-
tâlnire cu destinul î�ş�i afiş� ează valorile cu precădere la serviciu,
acasă, oriunde vor fi văzute de persoane care le vor pretinde să res-
pecte acest standard nou, mai înalt.
Aş� a că utilizează acelaş� i tip de efect de pârghie pentru a-ţ�i con-
solida angajamentul faţ�ă de noile tale valori. Data viitoare când te
surprinzi ţ�ipând la copii, poate că cineva care te iubeş� te va trece pe
lângă tine ş� i î�ţ�i va aminti: „Nu este compasiunea pe poziţ�ia numărul
unu î�n lista ta?”
Eu ating viitorul; eu educ.

— Anonim
Este atât de satisfăcător să-i vezi pe oameni dobândind controlul

asupra propriilor ierarhii de valori î�n Î�ntâlnire cu destinul datorită
contrastului uriaş� dintre felul î�n care sunt vineri dimineaţ�ă ş� i per-
soana î�n care se transformă până duminică noaptea. Î�n timp ce se
produc transformările, are loc ș� i magia. Î�mi amintesc de un bărbat
care a fost adus cu forţ�a de soţ�ia sa î�n program ş� i care nu voia să fie
acolo. Î�n timp ce am î�nceput să discutăm despre valori ş� i despre po-
sibilitatea de a face schimbări î�n domeniul acela, el a insistat: „Eu nu
am nevoie să-mi schimb niciuna dintre valori.” Apropo, valoarea lui
numărul unu era libertatea! El evita să fie „forţ�at” să schimbe vreun
lucru pe care nu voia să-l schimbe î�n viaţ�a sa; a devenit o chestiune
de control pe măsură ce el refuza ferm să facă vreo schimbare.
Î�n cele din urmă, i-am spus: „Eu ş� tiu că nu trebuie să faci vreo
schimbare. Eu ş� tiu de asemenea că eş� ti liber. Aş� a că sunt sigur că
eş� ti liber să adaugi câteva valori. Care ar fi cele câteva valori care,
dacă le-ai adăuga, ţ�i-ar fi utile pentru a creş� te calitatea vieţ�ii tale ş� i,
poate, chiar impactul destinului tău suprem?” După câteva clipe de
gândire el a răspuns: „Ei bine, poate că flexibilitatea ar putea fi una
bună de adăugat.” Publicul a izbucnit î�n râs. „Asta este grozav”, am
zis eu. „Unde ai plasa flexibilitatea pe lista ta?” Noi am î�nceput de
jos ş� i am mers spre vârf ş� i aceasta a sfârş� it prin a ocupa numărul
patru pe lista lui.
Î�n momentul î�n care acest bărbat a hotărât că acela era î�ntr-adevăr
locul potrivit pentru noua sa valoare, un alt participant — un chiro-
practician — care era aş� ezat î�n spatele lui, s-a î�nviorat brusc: „Aţ�i
văzut asta?” Era atât de vizibil î�ncât alte câteva persoane din î�ncă-
pere au observat ş� i ele. Fiziologia acestui bărbat a î�nceput literal-
mente să se schimbe sub ochii noş� tri. Î�n timp ce adopta flexibilitatea
î�n sistemul său de valori, toată postura sa a părut să se destindă ş� i
să devină mai relaxată. El s-a aş� ezat î�n mod diferit pe scaun ş� i părea
să respire cu mult mai multă libertate. Până ş� i expresia i s-a schim-
bat î�n timp ce muş� chii feţ�ei sale ş� i-au relaxat tensiunea. Având flexi-
bilitatea ca o nouă prioritate, era evident că sistemul său nervos
recepţ�ionase mesajul.
Apoi am î�ntrebat: „Mai există alte valori pe care ai putea să vrei
să le adaugi la lista ta?” Bărbatul s-a gândit pentru o clipă ş� i a zis:
„Poate … iertarea?” pe un ton interogator. Grupul a izbucnit din nou
î�n râs. El era un om care î�ncepuse î�ncărcat de ostilitate ş� i tensiune
ş� i iată-l acum, făcând o î�ntoarcere la 180 de grade. Î�n vreme ce î�ş�i
dădea seama unde să aş� eze iertarea î�n ierarhia valorilor sale, era
plăcut să vezi schimbările adiţ�ionale care aveau loc î�n expresia, res-
piraţ�ia, muş� chii faciali ş� i gestica lui. Pe durata restului weekendului,
oamenii erau uluiţ�i de schimbările dramatice care fuseseră realiza-
te prin două simple adăugiri la valorile sale. El le vorbea oamenilor
cu mai multă blândeţ�e î�n voce, faţ�a lui părea să „se deschidă” cu mai
multă expresivitate ş� i părea realmente să creeze relaţ�ii cu oamenii
aș� a cum nu o făcuse î�nainte. Acum, trei ani mai târziu, libertatea
nici măcar nu se mai găseş� te pe lista sa, iar intimitatea dintre el ş� i
soţ�ia lui a crescut incomensurabil.
Suntem ceea ce facem în mod repetat.

— Aristotel
Viaţ�a are un fel de a ne pune la î�ncercare angajamentul faţ�ă de valo-

rile noastre. Î�ncercarea mea a venit î�n timp ce mă î�mbarcam î�ntr-un
avion… ş� i ce să vezi, acolo se afla ilustrul domn Smith. Am simţ�it
furia ş� i animozitatea crescând î�n mine cu o intensitate pe care nu o
mai î�ncercasem de mai bine de doi ani, î�n primul rând pentru că nu
î�l mai văzusem. El s-a grăbit î�n avion ş� i s-a aş� ezat î�n spate. Î�n timp
ce mă aș� ezam pe locul meu, ş� tiind că el se află î�n spate, î�ntrebările
au î�nceput să-mi gonească prin cap: Ce ar trebui să fac? Ar trebui
să-l î�nfrunt? Ar trebui să merg pur ş� i simplu până lângă el, să stau
acolo ş� i să î�l fixez cu privirea ş� i să-l fac să se zvârcolească? Nu sunt
mândru de aceste î�ntrebări, dar, din moment ce onestitatea este
una dintre cele mai î�nalte valori ale mele, î�ţ�i vorbesc sincer.
Totuş� i, î�ntr-o clipă, acţ�iunile mele au fost ghidate de valorile
mele. De ce? Mi-am deschis agenda pentru a scrie ceva ş� i acolo se
aflau ierarhiile valorilor mele, aş� ezate la î�nceputul agendei. Sus era
scris: „Cel mai important pentru mine î�n viaţ�ă este să fiu iubitor şi
cald.” Hmmm. „Fii inteligent.” Hmmmm. „Fii vesel. Fii sincer. Fii î�n-
flăcărat. Fii recunoscător. Distrează-te. Fă o diferenţ� ă…” Ei bine,
după cum î�ţ�i poţ�i î�nchipui, starea mea s-a schimbat destul de radi-
cal. Evident că tiparul meu fusese spart. Un lucru care î�mi amintea
cine sunt ş� i ce reprezint cu adevărat mă privea î�n ochi. A devenit
evident ce aveam de făcut.
Când a aterizat avionul, m-am apropiat de el cu sinceritate ş� i
căldură ş� i i-am spus că, deş� i nu apreciam ş� i nu eram deloc de acord
cu purtarea lui din trecut, am hotărât să nu mai păstrez un nivel
feroce de ranchiună faţ�ă de el ş� i că, de fapt, î�i doresc succes. Ultima
amintire pe care o am este figura lui stupefiată î�n timp ce mă
î�ntorceam ş� i mă î�ndepărtam. Wow! Ce lovitură emoţ�ională! Chiar ş� i

î�ntr-un mediu stresant, am trăit î�n conformitate cu ceea ce credeam
că este corect. Nimic î�n viaţ�ă nu poate egala î�mplinirea dată de fap-
tul că ş� tii că ai făcut ceea ce crezi cu adevărat că reprezintă ceea ce
trebuie.
Oferă-ţ�i darul de a pune stăpânire pe această forţ�ă care î�ţ�i mo-
delează destinul. Asigură-te că î�ţ�i faci timp pentru a face exerciţ�iile
care î�ţ�i pot clarifica priorităţ�ile vieţ�ii.
Este posibil să ai valori ş� i să nu simţ�i că le trăieş� ti? Poţ�i avea un
sistem grozav de valori care oferă o direcţ�ie magnifică vieţ�ii tale ş� i,
cu toate acestea, să te simţ�i nefericit dacă nu î�nţ�elegi puterea pe
care o au …
16
REGULILE:
DACĂ� NU EŞ� TI FERICIT,
IATĂ� DE CE!
Consideră-te pe tine însuţi responsabil faţă de
un standard mai ridicat decât orice se aşteaptă
oricine altcineva de la tine.
— Henry Ward Beecher
Î� n timp ce scriu aceste cuvinte, privesc la adâncimea albastră a

Pacificului, din camera mea din staţ�iunea Hyatt Regency Waikoloa
de pe Big Island, Hawaii. Tocmai am urmărit ceva care nu se va mai
î�ntâmpla din nou î�n America de Nord până î�n anul 2017: o eclipsă
totală de soare. Eu ş� i Becky ne-am trezit î�n dimineaţ�a aceasta la
5:30 pentru a fi, î�mpreună cu mii de alţ�i vizitatori, martorii acestui
rar eveniment astronomic.
Î�n timp ce mulţ�imi de oameni se adunau la locul de observaţ�ie,
eu am î�nceput să mă distrez singur privind diversitatea de oameni
care veniseră să ia parte la această ocazie: toată lumea, de la aface-
riş� ti importanţ�i la familii care-ş� i făceau vacanţ�a, de la oameni de
ş� tiinţ�ă care cărau zeci de telescoape la excursioniş� ti care î�ş�i ridica-
seră corturile î�n gropile de lavă peste noapte ş� i copilaş� i care ş� tiau că
acesta este un eveniment incitant doar pentru că aş� a le spuseseră
părinţ�ii lor. Aici se găseau hoarde de oameni care veniseră cu avio-
nul din toate colţ�urile lumii, la un preţ� de mii de dolari, doar pentru
ocazia de a vedea ceva care avea să dureze î�n jur de patru minute!
Ce făceam noi aici? Voiam să stăm î�n umbră! Suntem o specie inte-
resantă, nu-i aş� a?
Până la 6:28 dimineaț� ă, drama î�ncepuse să se deruleze. Se
simț�ea o neliniş� te î�n aer, nu doar anticiparea vederii eclipsei, ci ș� i
teama de a nu fi dezamăgiţ�i. Pentru că î�n această dimineaţ�ă unică
norii î�ncepuseră să se adune ş� i să acopere cerul. Era interesant să
vezi felul î�n care oamenii se confruntau cu posibilitatea ca aş� teptă-
rile lor să nu fie satisfăcute. Ceea ce veniseră ei să vadă nu era doar
simpla trecere scurtă a lunii prin faţ�a soarelui, ci o eclipsă totală de
soare de patru minute — când umbra lunii ar fi blocat complet ra-
zele soarelui ş� i ne-ar fi î�nvăluit î�n î�ntuneric. Ei aveau până ş� i un
nume pentru asta: totalitate!
Până la 7:10 dimineaț�ă, norii crescuseră ş� i deveneau mai mari
cu fiecare clipă. Deodată, soarele a apărut printr-o spărtură din nori
ş� i, pentru o clipă, am putut vedea cu toţ�ii o eclipsă parţ�ială. Mulţ�i-
mea a salutat-o cu aplauze î�ncântate, dar î�n curând norii s-au rosto-
golit î�napoi, din ce î�n ce mai groş� i, blocându-ne complet imaginea.
Aproape de momentul totalităţ�ii, adică de bezna totală, a devenit
evident că nu vom putea să vedem luna acoperind soarele.
Brusc, mii de oameni au î�nceput să alerge spre un televizor cu
ecran mare pe care î�l ridicaseră unul dintre numeroasele echipaje
de TV. Stăteam acolo, urmărind eclipsa la televiziunea naţ�ională, la
fel ca toţ�i ceilalţ�i oameni din lume! Î�n clipele acelea am avut ocazia
să observ o gamă nelimitată de emoţ�ii omeneş� ti. Fiecare persoană
a răspuns î�n conformitate cu propriile sale reguli: propriile cre-
zuri despre ceea ce trebuia să se întâmple pentru a se simți
bine în legătură cu această experienţă.
Un bărbat din spatele meu a î�nceput să î�njure, spunând: „Am
cheltuit 4000 de dolari ş� i am călătorit până aici doar pentru a ur-
mări aceste patru minute la televizor?” O femeie la doar câţ�iva paş� i
depărtare repeta î�ntruna: „Nu-mi vine să cred că am ratat-o!” î�n timp
ce fiica ei mică ş� i isteaţ�ă î�i amintea cu entuziasm: „Mamă dar se î�n-
tâmplă chiar acum!” O altă femeie aflată chiar î�n dreapta mea a spus:
„Nu-i aş� a că e incredibil? Mă simt atât de norocoasă să fiu aici!”
Apoi s-a î�ntâmplat ceva dramatic. Î�n timp ce vedeam la TV cum

dispare ultima frântură de lumină î�n spatele lunii, î�n clipa aceea am
fost î�nghiţ�iţ�i de beznă. Era complet diferită de căderea serii, când
cerul se î�ntunecă treptat. Aceasta era o beznă imediată ş� i totală!
Iniţ�ial s-a auzit un vuiet î�n mulţ�ime, dar după aceea liniş� tea s-a lăsat
asupra noastră. Păsările au zburat î�n copaci ş� i au rămas tăcute. Era
un moment realmente uimitor. Apoi s-a î�ntâmplat ceva isteric. Î�n
timp ce oamenii stăteau î�n î�ntuneric, uitându-se la eclipsă pe ecra-
nul televizorului, câţ�iva dintre cei care î�ş�i aduseseră aparatele foto
ş� i erau hotărâţ� i să obţ� ină rezultate au î�nceput să facă fotografii
ecranului. Î�ntr-o clipă eram inundaț�i din nou de lumină — nu din
cauza soarelui — ci din cauza becurilor de bliţ�!
Totuş� i, eclipsa totală s-a î�ncheiat aproape imediat după ce a î�n-
ceput. Cel mai dramatic moment al î�ntregului eveniment a fost pen-
tru mine clipa î�n care o frântură subţ� ire de soare a apărut din
spatele lunii, aducând instantaneu cu ea lumina completă a zilei.
Mi-am dat seama că nu este nevoie de prea multă lumină pentru
a îndepărta bezna.
La câteva clipe după î�ntoarcerea luminii soarelui, un număr
mare de oameni s-a ridicat ş� i a î�nceput să plece. Am fost nedumerit.
Î�n definitiv, eclipsa încă se desfăşura. Cei mai mulţ�i dintre ei mormă-
iau reproş� uri despre cum au „venit tocmai până aici ş� i au pierdut o
experienţ�ă irepetabilă.” Cu toate astea, câteva suflete extaziate au
rămas să urmărească fiecare clipă simţ�ind o mare î�ncântare ş� i bu-
curie. Cel mai ironic lucru dintre toate a fost că î�n cincisprezece sau
douăzeci de minute alizeele au î�ndepărtat toţ�i norii de pe cer. Acum
era albastru ş� i clar ş� i eclipsa era dezvăluită pentru a fi văzută de
toată lumea. Dar mai rămăseseră puţ�ini oameni; majoritatea se î�n-
torseseră deja î�n camerele lor, nemulţ�umiţ�i. Ei au continuat să-ş� i
provoace singuri senzaţ�iile de durere pentru că aş� teptările nu le
fuseseră satisfăcute.
Aş� a cum fac de obicei, eu am î�nceput să intervievez oamenii.
Voiam să aflu î�n ce constase experienţ�a lor cu eclipsa. Numeroase
persoane au vorbit despre felul î�n care aceasta fusese cea mai
incredibilă ş� i spirituală experienţ�ă a vieţ�ii lor. O femeie î�nsărcinată

ş� i-a frecat burtica umflată ş� i mi-a î�mpărtăş� it că eclipsa a creat cum-
va sentimentul unei legături mai puternice cu copilul ei nenăscut ş� i
că acesta era pur ş� i simplu cel mai potrivit loc de pe pământ î�n care
ea să se găsească. Ce contrast de crezuri ş� i reguli am observat î�n
acea zi!
Totuş� i, ceea ce mi s-a părut cel mai amuzant a fost că oamenii
puteau deveni atât de î�ncântaţ�i ş� i de emoţ�ionali pentru aș� a ceva,
pentru doar o umbră de patru minute. Dacă chiar stai să te gândeş� ti
la asta, nu există un miracol mai mare decât acela că soarele răsare
î�n fiecare dimineaţ�ă! Î�ţ�i poţ�i î�nchipui dacă î�n fiecare dimineaţ�ă oa-
menii de prin toate colţ�urile lumii s-ar trezi devreme pentru a pu-
tea vedea soarele răsărind? Ce s-ar î�ntâmpla dacă ş� tirile naţ�ionale
ş� i internaţ�ionale ar trata cu ardoare fiecare etapă a evenimentului
cu reportaje detaliate, urmărind cu î�nflăcărare î�nălţ�area soarelui pe
cer ş� i toată lumea ş� i-ar petrece dimineaţ�a discutând despre ce fel de
minune este asta? Î�ţ�i poţ�i imagina ce zile am avea? Ce s-ar î�ntâmpla
dacă CNN ar î�ncepe fiecare buletin cu: „Bună dimineaţ�a. Miracolul
s-a produs î�ncă o dată — soarele s-a î�nălţ�at!”? De ce nu răspundem
î�n felul acesta? Am putea? Sigur că am putea. Dar problema este că
ne-am familiarizat. Suntem atât de obiş� nuiţ�i ca miracolele să se î�n-
tâmple î�n jurul nostru î�n fiecare zi, î�ncât nici măcar nu le mai vedem
ca miracole.
Pentru cei mai mulţ�i dintre noi, regulile noastre despre ceea ce
este valoros ne dictează să râvnim la lucruri rare, î�n loc să apreciem
miracolele care se găsesc peste tot. Ce a determinat diferenţele între
reacţiile oamenilor, de la un bărbat care s-a supărat atât de tare î�n-
cât ş� i-a distrus aparatul foto pe loc, la cei care nu doar că au simţ�it
bucurie astăzi, ci o vor simţ�i de fiecare dată când le vor vorbi altora
despre eclipsă, î�n săptămânile, lunile ş� i anii ce urmează?
Experienţ� a noastră cu această realitate nu a avut nimic de-a
face cu realitatea, ci a fost interpretată prin forţ�a de control a crezu-
rilor noastre: î�n special prin regulile pe care le aveam despre ce
trebuia să se întâmple pentru ca noi să ne simţim bine. Eu numesc
reguli aceste crezuri specifice care hotărăsc când avem parte

de durere şi când de plăcere. Eş� ecul de a le î�nţ�elege puterea poate
să distrugă orice posibilitate pentru o fericire care să dureze toată
viaț�a, iar î�nţ�elegerea ş� i utilizarea lor completă î�ţ�i pot transforma
viaţ�a la fel de mult ca oricare dintre lucrurile pe care le-am tratat î�n
toată această carte.
Dă-mi voie să-ţ�i pun o î�ntrebare î�nainte să mergem mai departe:
Ce trebuie să se întâmple pentru ca tu să te simţ�i bine? Trebuie
să existe cineva care să te î�mbrăţ�iş� eze, să te sărute, să facă dragoste
cu tine, să-ţ�i spună cât de mult te respectă ş� i te apreciază? Este ne-
cesar să câş� tigi un milion de dolari? Trebuie să joci golf la un nivel
acceptabil? Este nevoie ca ş� eful tău să-ţ�i recunoască meritele? Tre-
buie să-ţ� i realizezi toate obiectivele? Trebuie să conduci maş� ina
adecvată, să mergi la petrecerile potrivite, să fii cunoscut de oame-
nii potriviţ�i? Trebuie să fii evoluat spiritual sau să aş� tepţ�i până obţ�ii
iluminarea totală? Trebuie să alergi opt kilometri pe zi? Ce trebuie
realmente să se î�ntâmple pentru ca tu să te simţ�i bine?
Adevărul este că nu trebuie să se întâmple nimic pentru ca
tu să te simţi bine. Nu ai nevoie de o eclipsă pentru a te simţ�i bine.
Tu ai putea să te simţ�i bine chiar acum, fără a avea absolut niciun fel
de motiv! Gândeş� te-te la asta. Dacă faci un milion de dolari, milionul
de dolari nu-ţ�i va oferi niciun fel de plăcere. Regula ta este aceea
care spune: „Când voi atinge această bornă, abia atunci î�mi voi acor-
da mie î�nsumi permisiunea de a mă simţ�i bine.” Î�n momentul acela,
când tu hotărăş� ti să te simţ�i bine, trimiţ�i un mesaj creierului tău
pentru a schimba răspunsurile din muş� chii feţ�ei, pieptului ş� i corpu-
lui tău, pentru a-ţ�i schimba respiraţ�ia ş� i pentru a schimba biochi-
mia din interiorul sistemului tău nervos care te face să î�ncerci
senzaţ�iile pe care le numeş� ti plăcere.
Cine crezi că s-a simţ�it cel mai prost î�n ziua eclipsei? Cei cu cele
mai intense reguli despre ceea ce trebuia să se petreacă î�nainte ca
ei să se simtă bine! Nu există nicio î�ndoială că oamenii de ş� tiinţ�ă ş� i
turiş� tii care se vedeau pe sine ca oameni de ş� tiinţ�ă, au avut probabil
parte de cea mai grea suferinţ�ă.
Mulţ�i dintre ei aveau planuri uriaş� e pe care î�ncercau să le reali-

zeze î�n acele patru minute, î�nainte să se poată simţ�i bine î�n legătură
cu asta.
Nu î�nţ�elege greş� it: nu este nimic greș� it î�n a te dedica realizării
ş� i î�mplinirii a tot ceea ce poţ�i. Dar cu ani î�n urmă, eu am făcut o dis-
tincţ�ie care mi-a schimbat calitatea vieţ�ii pentru totdeauna: câtă
vreme ne vom structura vieţile într-un fel în care fericirea
noastră este dependentă de un lucru pe care nu îl putem con-
trola, vom simţi durere. Cum eu nu eram dispus să trăiesc cu teama
că suferinţ�a mă poate doborî� î�n continuare ş� i mă consideram pe
mine î�nsumi inteligent, mi-am reproiectat regulile astfel î�ncât mo-
mentele când simt durere ş� i când simt plăcere să fie în funcție de
ceea ce simt eu că este adecvat, bazându-mă pe capacitatea mea de
a-mi direcţiona mintea, corpul şi emoţiile. Î�n mod specific, eu ş� i Becky
ne-am bucurat imens de eclipsă. Noi oricum ne aflam î�n Hawaii din
alte motive (pentru a susţ�ine programul de Certificare de trei săp-
tămâni), aş� a că venirea noastră cu câteva zile mai devreme, pentru
a vedea eclipsa, era un bonus pentru noi.
Dar adevăratul motiv pentru care ne-am simţ�it bine nu a fost
acela că aveam aş� teptări mici; noi o aşteptam cu nerăbdare. Cheia
fericirii noastre poate fi găsită î�ntr-o regulă-cheie pe care o î�mpăr-
tăş� eam: noi am decis ca regula noastră pentru ziua aceea să fie că
aveam să ne bucurăm de acest eveniment indiferent ce s-ar fi
întâmplat. Nu era vorba că nu aveam aş� teptări; era vorba că noi
hotărâsem că indiferent de ce s-ar fi î�ntâmplat, noi aveam să găsim
un fel de a ne bucura de asta.
Acum, dacă tu ai adopta ş� i ai aplica î�n mod consistent această
regulă î�n viaţ�a ta, poţ�i să vezi felul î�n care aceasta ar schimba parc-
tic tot ceea ce simţ�i? Când le spun oamenilor despre această regulă,
câţ�iva dintre ei răspund: „Mda, dar tu nu faci decât să-ţ�i reduci aş� -
teptările.” Nimic nu ar putea să fie mai departe de adevăr! Adopta-
rea acestei reguli î�nseamnă să-ţ�i ridici standardele. Î�nseamnă că
vei avea aş� teptări mai mari de la tine î�nsuţ�i ca să te simţ�i mai bine,
î�n ciuda condiţ�iilor de moment. Î�nseamnă că tu eş� ti angajat să fii
suficient de inteligent, suficient de flexibil ş� i suficient de creativ

pentru a-ţ�i direcţ�iona focalizarea ş� i evaluările î�ntr-un fel care î�ţ�i
permite să guş� ti adevărata bogăţ�ie a vieţ�ii — poate că aceasta este
regula supremă.
Î�n ultimul capitol, ai î�nceput să-ţ�i clădeş� ti o ierarhie de valori
care să rafineze ş� i să definească direcţ�ia vieţ�ii tale. Trebuie să î�nţ�e-
legi că indiferent dacă ai sau nu impresia că î�ţ�i realizezi valorile,
asta depinde cu totul de regulile tale — crezurile tale referitoare la
ceea ce trebuie să se î�ntâmple pentru ca tu să simţ�i că ai succes, sau
că eş� ti fericit, sau că trăieş� ti un sentiment de iubire. Poţ�i hotărî� să
faci fericirea o prioritate, dar dacă regula ta pentru fericire este
aceea că totul trebuie să meargă aş� a cum ai plănuit tu, î�ţ�i garantez
că nu vei realiza această valoare î�n mod constant. Viaţa este un
eveniment variabil, aş� a că regulile noastre trebuie să fie organiza-
te î�n modalităţ�i care ne permit să ne adaptăm, să ne dezvoltăm ş� i să
ne bucurăm. Este esenţ�ial ca noi să î�nţ�elegem aceste crezuri incon-
ş� tiente care controlează momentele când ne provocăm nouă î�nş� ine
durere ş� i când ne provocăm plăcere.
JUDECĂTOR ŞI JURIU
Cu toţ�ii avem reguli ş� i standarde diferite care controlează nu doar
felul î�n care ne gândim la lucrurile care se petrec î�n vieţ�ile noastre,
ci ş� i felul î�n care ne vom comporta ş� i vom reacţ�iona î�ntr-o anumită
situaţ�ie. Î�n cele din urmă, ceea ce facem ş� i cine vom deveni depind
de direcţ�ia î�n care am fost purtaţ�i de valorile noastre. Dar la fel de
important, sau poate chiar mai important, crezurile noastre des-
pre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ce ar trebui să
facem şi ce este necesar să facem sunt cele care ne vor determina
emoţ�iile ş� i comportamentele. Aceste standarde şi criterii exacte
sunt ceea ce eu am etichetat drept reguli.
Regulile sunt declanş� atorul oricărei dureri sau plăceri pe care o
simţ�i î�n sistemul tău nervos î�n orice moment. Este ca ş� i cum am
avea un sistem juridic miniatural instalat î�n creierele noastre. Re-

gulile noastre personale sunt judecătorul şi juriul suprem. Acestea
stabilesc dacă o anumită valoare este realizată sau nu, dacă ne vom
simţ�i bine sau rău, dacă ne vom provoca nouă î�nş� ine durere sau
plăcere. Dacă de exemplu te-aş� î�ntreba: „Ai un corp grozav?” cum ai
răspunde? Asta ar depinde dacă tu consideri că î�ndeplineş� ti sau nu
un anumit set de criterii despre care crezi că definesc faptul de a
avea un corp grozav.
Iată o altă î�ntrebare: „Eş� ti un iubit grozav?” Răspunsul tău se va
baza pe regulile tale despre ceea ce este nevoie pentru a fi un iubit
grozav, standardele pe care ţ�i le impui ţ�ie î�nsuţ�i. Dacă tu mi-ai spu-
ne: „Da, sunt un iubit grozav”, eu aş� descoperi regulile tale punând
î�ntrebarea-cheie: „De unde ştii că eşti un iubit grozav? Ce trebuie
să se întâmple ca tu să crezi că eşti un iubit grozav?”
Tu ai putea spune ceva de felul: „Ş� tiu că sunt un iubit grozav
pentru că atunci când fac dragoste cu cineva, mi se spune de obicei
că se simte grozav.” Alţ�ii ar putea să spună: „Ş� tiu că sunt un iubit
grozav pentru că aş� a mi-a spus persoana pe care o iubesc.” Sau „Ş� tiu
că sunt un iubit grozav datorită reacţ�iilor pe care le primesc de la
partenerul meu.” Alţ�ii ar putea spune: „Ş� tiu că sunt un iubit grozav
pentru că mă simt bine atunci când fac dragoste.” (Răspunsul parte-
nerului lor nu contează deloc? Hmmm). Sau răspunsul tău ar putea
să fie pur ş� i simplu „Î�ntreabă lumea!”
Pe de altă parte, unii oameni nu cred că ei ar fi iubiț�i grozavi. Să
fie din cauză că ei nu sunt iubiț�i grozavi? Sau din cauză că regulile
lor sunt inadecvate? Aceasta este o î�ntrebare importantă la care
merită să răspunzi. De multe ori, oamenii nu cred că sunt iubiț�i gro-
zavi pentru că partenerul lor nu le spune că sunt iubiț�i grozavi. Par-
tenerul lor le poate răspunde cu pasiune, dar pentru că ei nu satisfac
regula specifică a acestui individ, persoana este sigură că ea nu este
un iubit grozav.
Această situaţ�ie dificilă, î�n care nu simţ�im emoţ�iile pe care le
merităm, nu se limitează la relaţ�ii sau la a face dragoste. Cei mai
mulţ�i dintre noi avem reguli care sunt tot atât de inadecvate pentru
a defini succesul, ideea de a face o diferenţ�ă, siguranţ�a, inteligenţ�a
sau orice altceva. Toate lucrurile din vieţile noastre, de la muncă la
joacă, sunt dirijate de acest sistem judecător-şi-juriu.
Ideea aici este simplă: regulile noastre ne controlează răspunsuri-
le î�n fiecare clipă a vieţ�ii. Ş� i, desigur, după cum ţ�i-ai dat deja seama,
ele au fost configurate î�ntr-o manieră complet arbitrară.
La fel ca multe alte elemente ale Sistemului Principal care ne
controlează vieţ�ile, regulile noastre au venit dintr-un colaj ameţ�itor
de influenţ�e la care am fost expuş� i. Acelaş� i sistem de pedepse ş� i re-
compense care ne modelează valorile, ne modelează ş� i regulile. De
fapt, pe măsură ce elaborăm reguli noi, elaborăm de asemenea ș� i
credinţ�e despre ce va fi necesar pentru a satisface acele valori, aş� a
că trebuie adăugate reguli tot timpul. Ş� i, prin adăugarea de noi re-
guli, avem adeseori tendinţ�a de a distorsiona, generaliza ş� i ş� terge
vechile noastre reguli. Elaborăm reguli care intră î�n conflict. Pentru
unele persoane, regulile se formează din dorinţ�a lor de a se răscula
î�mpotriva regulilor cu care au crescut.
Oare regulile care îţi dirijează astăzi viaţa sunt în continuare
adecvate pentru cel care ai devenit? Sau te-ai agăţ�at de reguli care
te-au ajutat î�n trecut, dar care î�ţ�i fac rău î�n prezent? Te-ai agăţ�at de
vreo regulă nepotrivită din copilăria ta?
Orice prost poate crea o regulă — Şi toţi proştii

o vor respecta.
— Henry David Thoreau
Regulile sunt o scurtătură pentru creierele noastre. Ele ne ajută

să avem un sentiment de siguranţ�ă î�n legătură cu consecinţ�ele acţ�i-
unilor noastre; î�n felul acesta, ele ne permit să luăm decizii cu viteze
fulgerătoare referitoare la î�nsemnătatea lucrurilor ş� i la ce ar trebui
să facem î�n legătură cu ele.
Dacă atunci când cineva î�ţ�i zâmbeş� te, tu ar trebui să î�ncepi un

lanţ� lung ş� i lent de calcule pentru a descifra ce î�nseamnă asta, viaţ�a
ta ar fi frustrantă. Dar î�n loc de asta tu ai o regulă care spune că
dacă o persoană î�ţ�i zâmbeş� te, atunci asta î�nseamnă că este fericită,
este prietenoasă sau poate că te place. Dacă cineva se î�ncruntă la
tine, atunci asta declanş� ează un alt set de reguli despre î�nţ�elesul pe
care î�l au lucrurile ş� i ce ar trebui să faci î�n legătură cu asta. Pentru
unii oameni, dacă cineva se î�ncruntă la ei, atunci regula lor este că
persoana se află î�ntr-o stare proastă ş� i ar trebui evitată. Totuş� i, alţ�i
oameni ar putea să aibă o regulă care spune: „Dacă cineva se află
î�ntr-o stare proastă, atunci eu trebuie să î�i schimb starea.”
EŞTI DEZORDONAT SAU PERFECT?

Î�mi amintesc că am citit o poveste complexă î�n cartea lui Gregory
Bateson Steps to an Ecology of Mind (Pași spre ecologia minții). Era
reproducerea unei conversaţ�ii pe care o purtase cu fiica sa cu ani î�n
urmă, iar eu o voi parafraza aici pentru tine. Î�ntr-o zi, ea l-a abordat
ş� i i-a pus o î�ntrebare interesantă: „Tati, cum se face că lucrurile de-
vin dezordonate cu atâta uş� urinţ�ă?”
El a î�ntrebat-o: Ce vrei să spui prin „dezordonate” iubito?
Ea a spus: „Ş� tii tu, tati. Atunci când lucrurile nu sunt perfecte.
Uită-te la biroul meu acum. Lucrurile sunt î�mprăş� tiate peste tot. E
dezordonat. Ş� i noaptea trecută am muncit atât de mult ca să-l ordo-
nez perfect. Dar lucrurile nu rămân perfecte. Ele devin atât de uş� or
dezordonate!”
Bateson i-a cerut fiicei sale: „Arată-mi cum este când lucrurile
sunt perfecte.” Ea a răspuns mutând totul pe raftul ei î�n poziţ�ii de-
terminate ş� i a zis: „Uite tati, acum este perfect. Dar nu va rămâne
aş� a.”
Bateson a î�ntrebat-o: „Dacă î�ţ�i mut acuarela aici, la vreo treizeci
de centimetri? Atunci ce se î�ntâmplă?”
Ea a răspuns: „Nu, tati, acum este dezordonată. Oricum, ar trebui

să fie dreaptă, nu strâmbă cum ai aş� ezat-o tu.”
Apoi el a î�ntrebat-o: „Dar dacă aş� muta creionul tău din locul
acesta î�n următorul?”
„Acum le faci să fie iarăş� i dezordonate”, a răspuns ea.
„Dar dacă această carte ar fi lăsată partial deschisă?” a continuat el.
„Ş� i asta este tot dezordine!” a răspuns ea.
Bateson s-a î�ntors spre fiica sa ş� i a zis: „Iubito, problema nu
este aceea că lucrurile devin prea uş� or dezordonate. Problema este
că tu ai mai multe feluri î�n care lucrurile pot deveni dezordonate.
Ai doar un singur fel î�n care lucrurile pot să fie perfecte.”
Cei mai mulţi dintre noi au creat numeroase feluri de a se
simţi rău şi doar câteva feluri de a se simţi cu adevărat bine. Eu
sunt î�ntotdeauna uimit de numărul imens de oameni ale căror re-
guli î�i abonează la durere. Este ca ş� i cum ar avea o reţ�ea vastă ş� i
complexă de rute neurale care î�i conduce tocmai la starea pe care
î�ncearcă să o evite ş� i, cu toate acestea, au doar câteva rute neurale
pe care le-au conectat la plăcere.
Un exemplu clasic pentru asta este un bărbat care a participat
la unul dintre seminarele mele Î�ntâlnire cu destinul. El era un direc-
tor vestit din Fortune 500, iubit de comunitatea sa pentru contribu-
ţ�iile sale, tată a cinci copii, foarte apropiat de aceş� tia ş� i de soţ�ia sa,
ş� i un bărbat care era î�ntr-o formă fizică bună — un alergător de
maraton. L-am î�ntrebat: „Tu ai succes?” Spre uimirea tuturor celor
prezenţ�i, el a răspuns destul de serios: „Nu.” Eu l-am î�ntrebat: „Ce
trebuie să se întâmple pentru ca tu să simţ�i că ai succes?” (Nu uita,
aceasta este î�ntrebarea-cheie pe care o vei ridica î�ntotdeauna pen-
tru a scoate la lumină regulile tale sau pe ale oricui altcuiva.)
Ce a urmat a fost o litanie de reguli ş� i condiţ�ii rigide pe care el
simţ�ea că trebuie să le satisfacă pentru a avea succes î�n viaţ�a sa.
Trebuia să câş� tige un salariu de 3 milioane de dolari pe an (câş� tiga
î�n prezent doar 1,5 milioane de dolari ca salariu direct ș� i alte 2 mi-
lioane de dolari î�n plus, ca bonusuri — acestea nu contau totuş� i),
trebuia să aibă 8 % grăsime corporală (avea 9 %) ş� i nu trebuia să fie

vreodată supărat de copiii săi (aminteş� te-ţ�i că avea cinci, fiecare
urmând o direcţ�ie diferită î�n viaţ�ă). Ce ş� anse crezi că avea acest om
să simtă că are succes, când avea de respectat toate aceste criterii
intense ş� i probabil nerezonabile, î�n acelaş� i timp? Avea el să simtă
vreodată că are succes?
Pe de altă parte, era un alt domn pe care î�l observasem cu toţ�ii
că nu stătea o clipă locului pentru că avea atât de multă energie. El
părea să se bucure de seminar ş� i de viaţ�ă î�n cel mai î�nalt grad. M-am
î�ntors spre el ş� i i-am pus aceeaş� i î�ntrebare: „Tu ai succes?” El mi-a
zâmbit radios ş� i a zis: „Absolut!” Aş� a că l-am î�ntrebat: „Ce trebuie să
se î�ntâmple pentru ca tu să simţ�i că ai succes?” Cu un rânjet mare, el
a explicat, „Este atât de uş� or. Tot ce am de făcut este să mă ridic, să
privesc î�n jos ş� i să văd că sunt deasupra pământului!” Mulţ�imea a
hohotit de râs. El a continuat: „Fiecare zi deasupra pământului este
o zi grozavă!” Această regulă a devenit una din preferatele angajaţ�i-
lor Î�ntâlnire cu destinul ş� i acum o afiş� ăm î�n fiecare program pentru
a reaminti fiecăruia dintre noi cât de mult succes avem î�n clipa î�n
care dăm păturile la o parte î�n fiecare dimineaţ�ă.
La fel ca CEO-ul care nu-ş� i respecta propriile reguli, tu ai putea
să câştigi şi să te simţi ca şi cum ai pierde, deoarece fişa de scor
pe care o utilizezi tu este nedreaptă. Nu este nedreaptă doar cu
tine, este de asemenea nedreaptă cu soţ�ia ş� i copiii tăi, cu oamenii cu
care lucrezi î�n fiecare zi ş� i cu toţ�i ceilalţ�i ale căror vieţ� i le atingi.
Dacă tu creezi un sistem de reguli care te face să te simţ�i nemulţ�u-
mit, furios, rănit sau lipsit de succes — sau nu ai nicio regulă clară
pentru a ş� ti când eş� ti fericit sau când ai succes ş� i aş� a mai departe
— emoţ� iile acelea afectează felul î�n care te porţ� i cu oamenii din
jurul tău, dar ş� i felul î�n care se simt ș� i ei atunci când se află lângă
tine. De asemenea, indiferent că eş� ti conş� tient de asta sau nu, tu î�i
judeci adeseori pe ceilalţ�i prin prisma unui set de reguli pe care
este posibil să nu le fi exprimat niciodată — dar cu toț�ii ne aş� tep-
tăm ca toţ� i ceilalţ� i să ne respecte regulile, nu-i aş� a? Dacă eş� ti
exagerat de critic cu tine î�nsuţ�i, sunt ş� anse mari să fii critic ş� i la

adresa celorlalţ�i.
De ce ar impune cineva reguli atât de stricte pentru sine î�nsuş� i
ş� i pentru oamenii pe care î�i iubeş� te cel mai mult? O mare parte din
asta are legătură cu condiţ�ionarea culturală. Mulţ�i dintre noi ne te-
mem că dacă nu avem reguli foarte severe, nu vom avea motivaţ�ia
să muncim din greu ş� i să reuş� im. Adevărul este că nu este necesar
să ai reguli ridicol de dificile pentru a-ţ�i păstra elanul! Dacă o per-
soană î�ş�i face regulile prea severe, prea dureroase, va î�ncepe destul
de curând să-ş� i dea seama că nu poate să câş� tige indiferent ce ar
face ş� i î�ncepe să simtă neajutorarea î�nvăţ�ată. Noi vrem desigur să
utilizăm puterea obiectivelor, atracţia unui viitor irezistibil, pentru
a ne î�mpinge pe noi î�nş� ine î�nainte, dar trebuie să ne asigurăm că, la
baza tuturor acestor lucruri, noi avem reguli care ne permit să fim
fericiţ�i oricând vrem.
REGULILE TALE ÎŢI CONFERĂ

PUTERE SAU TE LASĂ FĂRĂ EA?
Noi vrem să elaborăm reguli care ne determină să acţ�ionăm, care ne
fac să simţ�im bucurie, care ne fac să mergem până la capăt — nu
reguli care ne pun piedici. Eu am descoperit că există un număr
uluitor de bărbaţ�i ş� i femei care stabilesc reguli pentru relaţ�ii ce fac ca
succesul lor î�n acest domeniu al vieţ�ii să devină absolut imposibil.
Spre exemplu, regula unor oameni pentru dragoste este: „Daca mă
iubeş� ti, vei face tot ce vreau eu să faci.” Sau „Dacă mă iubeş� ti, eu pot
să mă văicăresc, să mă plâng ş� i să cicălesc ş� i tu ar trebui să accepţ�i
asta pur ş� i simplu.” Sunt aceste reguli adecvate? Nici pe departe! Ar
fi niș� te reguli nedrepte pentru orice persoană cu care ai avea o
relaţ�ie.
O femeie care a participat la Î�ntâlnire cu destinul mi-a spus că
ea chiar î�ş�i dorea să aibă o relaţ�ie intimă cu un bărbat, dar că pur ş� i
simplu nu a părut capabilă să menţ�ină o relaţ�ie cu cineva dincolo de
faza iniţ�ială a „fiorului dat de vânătoare.” Î�ntrebând-o: „Ce trebuie

să se î�ntâmple pentru ca tu să fii atrasă de un bărbat?”, regulile ei
ne-au ajutat pe amândoi să î�nţ�elegem imediat î�n ce consta proble-
ma ei. Pentru ca ea să fie atrasă de un bărbat, acesta trebuia să o
urmărească constant, chiar dacă ea continua să-l respingă. Dacă el
continua să depună eforturi intense, î�ncercând să doboare obstaco-
lul, asta o făcea să se simtă incredibil de atrasă de el; pentru ea, asta
î�nsemna că el este un bărbat foarte puternic.
Dar ceea ce este interesant este cea de-a doua regulă a ei. Dacă
el continua mai mult de o lună, ea î�ş�i pierdea respectul ş� i, prin ur-
mare, atracţ�ia faţ�ă de el. Ghiceş� ti ce se î�ntâmpla î�n mod normal?
Câţ�iva bărbaţ�i rezistau respingerii ei ş� i continuau să o curteze, dar
bineî�nţ�eles că majoritatea aveau să renunţ�e după o scurtă perioadă
de timp. Astfel, ea nu avea niciodată o relaţ�ie cu ei. Apoi, acei câţ�iva
care ar fi perseverat ar fi fost î�n graţ�iile ei, î�n secret, pentru un timp
î�nsă după o perioadă arbitrară, de aproximativ o lună, ea ş� i-ar fi
pierdut complet interesul. Ea s-a trezit incapabilă să rămână atrasă
de vreun bărbat mai mult de o lună deoarece niciun bărbat nu era
capabil să-i anticipeze complexul grafic temporar.
Ce reguli ai la fel de irealizabile? Unele persoane, care vor să
simtă că deţ�in controlul î�n orice context, trebuie să ş� tie ce se va î�n-
tâmpla î�nainte să se î�ntâmple. Alţ�ii, pentru a se simţ�i î�ncrezători
î�ntr-un domeniu, trebuie să aibă ceva experienţ�ă î�n a face lucrul
acela. Dacă aceasta ar fi regula mea pentru î�ncredere, nu aş� putea să
realizez mare parte din ceea ce am făcut î�n viaţ�a mea! Mare parte
din succesul meu a venit din capacitatea mea de a mă face să mă
simt sigur că pot reuş� i ceva, chiar dacă nu aveam niciun fel de refe-
rinț�e pentru acel lucru. Regula mea despre î�ncredere este: „Dacă
hotărăsc să fiu î�ncrezător, atunci voi simţ�i asta pentru orice, iar î�n-
crederea mea mă va ajuta să reuş� esc.”
Competenţ�a este o altă regulă interesantă. Regula unora despre
competenţ�ă este: „Dacă am făcut ceva perfect pe durata unor ani,
atunci sunt competent.” Regula altor oameni este: „Dacă am făcut
asta î�n mod eficace o dată, atunci sunt competent.” Ş� i pentru alţ�ii
competenţ�a este: „Dacă am făcut ceva similar cu asta, atunci ş� tiu că

pot stăpâni ş� i asta ş� i, prin urmare, sunt competent.”
Observi impactul pe care tipurile acestea de reguli l-ar avea
asupra î�ncrederii tale, fericirii tale, sentimentului tău de control,
calităţ�ii acţ�iunilor ş� i vieţ�ii tale?
ORGANIZEAZĂ JOCUL ASTFEL ÎNCÂT

SĂ POŢI CÂŞTIGA
Î�n ultimul capitol, noi am alocat foarte mult timp configurării valo-
rilor. Dar aş� a cum am constatat deja, dacă nu faci regulile realizabile,
nu vei avea niciodată sentimentul că sunt respectate. Când am î�nce-
put prima oară să-mi dezvolt ideile despre proiectarea destinului,
aveam doar conceptul valorilor nu ș� i pe cel al regulilor, aş� a că era cu
totul arbitrar dacă o persoană avea sau nu impresia că este pe dru-
mul cel bun. Î�n ziua î�n care am descoperit regulile, am î�nceput să
î�nţ�eleg sursa durerii ş� i a plăcerii din experienţ�a noastră. Am î�nţ�eles
că regulile sunt dispozitivul declanş� ator al emoţ�iei omeneş� ti ş� i am
î�nceput să evaluez cum aş� putea să utilizez regulile î�ntr-un mod mai
eficace.
După cum am menţ�ionat anterior, mi-a devenit foarte repede
clar că majoritatea oamenilor sunt configuraţ�i pentru durere. Regu-
lile lor î�i fac să le vină foarte, foarte dificil să se simtă bine ş� i foarte
uş� or să se simtă prost. Dă-mi voie să-ţ�i dau un exemplu puternic.
Acestea sunt valorile unei femei pe care o vom numi Laurie, care a
participat la unul dintre primele mele seminare Î� n tâlnire cu
destinul:
VECHILE VALORI
SPRE CARE TINDEA LAURIE
Iubire
Sănătate
Siguranţă
Libertate
Succes
Acceptare
Excelenţă
Armonie
Respect
Integritate
Onestitat
Distracţie
La prima vedere, aceste valori arată minunat, nu-i aş� a? Ai putea

să crezi că această persoană este probabil iubitoare ş� i sănătoasă ş� i
orientată-spre-libertate. Î� nsă la o privire mai de aproape, putem
observa deja câteva provocări. Cea de-a treia valoare a lui Laurie
este siguranţ�a ş� i cea de-a patra valoare a ei este libertatea. Par aces-
te două valori să meargă bine î�mpreună?
Realitatea era că această femeie fusese programată pentru o
durere enormă. Ea era frustrată î�n fiecare sens al cuvântului ş� i de-
venea la propriu o singuratică, ascunzându-se de oameni. Niciunul
dintre terapeuţ�ii vizitaţ�i nu î�ş�i putea da seama de ce. Ei toţ�i se ocu-
pau de comportamentele ei, de temerile ş� i de emoţ�iile ei, î�n loc să se
uite la felul î�n care fusese configurat Sistemul său Principal de eva-
luare a fiecărui eveniment ş� i a fiecărei experienţ�e din viaţ�a sa.
Aş� a că am î�nceput să fac elicitarea regulilor pe care le avea pen-
tru fiecare dintre valorile sale: „Ce trebuie să se petreacă pentru
ca tu să te simţi ____________ ?” Pentru a simţ�i iubire, răspunsul ei a
fost: „Trebuie să simt că am dobândit-o prin efort. Trebuie să cred că
toate crezurile mele sunt acceptate şi aprobate de fiecare persoană
pe care o întâlnesc. Nu pot avea sentimentul că sunt iubită dacă nu

sunt perfectă. Trebuie să fiu o mamă grozavă, o soţ�ie grozavă” ş� i aş� a
mai departe.
Imediat am î�nceput să vedem problema. Iubirea era cea mai
importantă valoare de pe lista ei, sursa celei mai mari plăceri pe
care o putea simţ�i î�n corpul ei. Cu toate acestea, regulile sale nu î�i
permiteau să-ş� i ofere sieş� i această plăcere dacă ea nu satisfăcea
aceste criterii complexe pe care nu le putea controla!
Dacă oricare dintre noi am condiţ�iona capacitatea de a simţ�i că
suntem iubiţ�i prin nevoia ca toată lumea să ne accepte opiniile, nu
am simţ�i prea des că avem parte de iubire, nu-i aş� a? Pur ş� i simplu
există prea mulţ�i oameni cu idei ş� i crezuri diferite ş� i, prin urmare,
prea multe feluri î�n care noi să ne simţ�im prost.
Cum ne dăm seama că o regulă ne dă putere sau ne privea-
ză de aceasta? Există trei criterii de bază:
1. Este o regulă care ne privează de putere dacă este imposibil
de satisfăcut. Dacă criteriile tale sunt atât de complexe, sau variate
sau intense î�ncât nu poţ�i să câş� tigi vreodată jocul vieţ�ii, ai î�n mod
clar o regulă care te privează de putere.
2. O regulă te privează de putere dacă un lucru pe care nu îl
poţi controla stabileşte dacă regula ta a fost respectată sau nu.
Spre exemplu, dacă alţ�i oameni trebuie să-ţ�i răspundă î�ntr-un fel
anume sau dacă mediul trebuie să fie î�ntr-un fel anume, ai î�n mod
clar o regulă care te privează de putere. Un exemplu clasic pentru
asta este cel al oamenilor care aş� teptau să vadă eclipsa ş� i care nu
puteau să fie fericiţ�i decât dacă vremea—un lucru pe care nu î�l pu-
teau controla—se com-porta după aş� teptările lor specifice.
3. O regulă te privează de putere dacă î�ţ�i oferă doar câteva feluri
prin care să te simţ�i bine ş� i o mulţ�ime de feluri prin care să te simţ�i
prost.
Laurie reuş� ise să satisfacă toate aceste trei criterii pentru regu-
lile care privează de putere, nu-i aş� a? Faptul că trebuia să aibă sen-
timentul că toate crezurile ei erau acceptate ş� i aprobate de lume era
un criteriu imposibil. Acesta pretindea ca mediul extern, un lucru

pe care ea nu î�l putea controla, adică opiniile altor persoane, să o
facă să se simtă bine. Î�i oferea o mulţ�ime de feluri de a se simţ�i prost
ş� i nu î�i oferea niciun fel clar de a se simţ�i bine.
Iată câteva din restul regulilor pentru ierarhia sa de valori:
VECHILE VALORI ŞI REGULI SPRE CARE TINDEA LAURIE
Iubirea: Trebuie să am sentimentul că am dobândit-o prin muncă, să am

sentimentul că toate crezurile mele sunt acceptate şi aprobate. Nu pot
să am sentimentul că sunt iubită dacă nu sunt perfectă. Trebuie să fiu o
mama şi o soţie grozavă.
Sănătatea: Trebuie să fiu convinsă că dieta mea este perfectă după stan-
dardele mele stricte. Trebuie să mă fi eliberat complet de durerea fizică.
Trebuie să am sentimentul că sunt mai sănătoasă decât toţi cei pe care
îi cunosc şi să fiu un exemplu.
Siguranţă: Toată lumea trebuie să mă placă. Trebuie să cred că toţi cei

pe care îi întâlnesc sunt siguri că eu sunt o persoană bună. Trebuie să fiu
sigură că nu va exista niciun război nuclear. Trebuie să am mult mai
mulţi bani în contul meu de economii decât am acum.
Libertate: Trebuie să am controlul asupra comenzilor de lucru, orelor,

tarifelor, opiniilor, etc. Trebuie să fiu suficient de sigură financiar pentru
a nu trăi sub stres sau sub vreo presiune asociată finanţelor.
Cât de probabil crezi că este ca Laurie să î�ş�i atingă vreuna din-

tre valori, cu atât mai puţ�in pe fiecare? Cum rămâne cu regulile ei
pentru sănătate? „Trebuie să fiu convinsă că dieta mea este perfectă
după standardele mele stricte.” Ea nu era doar vegetariană, ci mai
mult, mânca doar mâncare negătită ş� i tot nu avea sentimentul că
este perfectă! Care sunt ş� ansele de a fi mai sănătos decât toţ�i cei pe
care ii cunoş� ti? Nu prea mari, cu excepţ�ia cazului î�n care petreci
timp î�n unitatea de terapie intensivă!
VECHILE VALORI ŞI REGULI DE CARE LAURIE SE

DISTANŢA
Respingerea: Mă simt respinsă dacă cineva nu îmi împărtăşeşte crezurile,
dacă cineva ştie în mod clar mai multe decât mine.
Eşecul: Simt că am eşuat dacă cineva nu crede că sunt o persoană bună.

Simt că am eşuat dacă nu am sentimentul că mă sprijin suficient de bine
pe mine însumi şi pe familia mea.
Furia: Simt furie atunci când nu am sentimentul că ceea ce fac eu este

apreciat, când oamenii mă judecă înainte să mă cunoască.
Aceste reguli pentru distanţ�are sunt la fel de imobilizante. Ob-

servă cât de uş� or este să te simţ�i prost ş� i cât de dificil este să te simţ�i
bine. Dacă tot ceea ce trebuie, pentru ca ea să se simtă respinsă,
este cineva care să nu-i î�mpărtăş� ească crezurile, atunci o aş� teaptă o
mulţ�ime de strângeri de inimă. Ş� i care sunt ş� ansele î�n viaţ�a ta ca
oamenii să te judece î�nainte să te cunoască? Doar de aproape sută
la sută! Având aceste reguli, î�ţ�i poţ�i î�nchipui cum ar fi să trăieş� ti î�n
corpul ei? Ea era chinuită de durere ş� i, dacă priveş� ti la regulile ei,
una dintre cele mai mari surse ale acesteia erau oamenii. De fiecare
dată când se afla î�n preajma oamenilor, ea risca posibilitatea ca
aceş� tia să nu-i î�mpărtăş� ească crezurile, să nu o placă sau să o jude-
ce. Nu e de mirare că se ascundea! La un moment dat am zis î�n cele
din urmă: „Eu am bănuiala că o persoană care are astfel de valori ş� i
reguli ar face un ulcer.” Ea a zis: „Am făcut deja unul.”
Din păcate, experienţ�a lui Laurie nu este unică. Bineî�nţ�eles că o
parte din regulile ei sunt mai intense decât celelalte. Dar vei fi abso-
lut surprins când vei afla cât de nedrepte sunt propriile tale reguli
atunci când î�ncepi să le cercetezi atent! La Î�ntâlnire cu destinul, noi
atragem câteva dintre cele mai de succes persoane din ţ�ară — per-
soane al căror nivel de aptitudini ş� i de influenţ�ă este inegalabil î�n
cadrul culturii. Ş� i cu toate acestea, deş� i ei sunt de succes î�n exterior,
multora le lipseş� te fericirea ş� i î�mplinirea interioare pe care le me-

rită. Este vorba invariabil de conflicte de valori sau de reguli
inadecvate.
SOLUŢIA
Soluţ�ia este foarte simplă. Tot ce avem de făcut pentru a ne face
vieţ�ile să funcţ�ioneze este să configurăm un sistem de evaluare ce
include reguli realizabile, care fac să ne fie uşor să ne simţim bine
şi să ne fie dificil să ne simţim prost, care ne trag constant î�n di-
recţ�ia î�n care vrem să mergem. Este cu siguranţ�ă util să avem câteva
reguli care să ne furnizeze durere. Trebuie să avem limite; trebuie
să avem un tip de presiune care să ne motiveze. Nu pot gusta sucul
proaspăt de portocale dacă nu am un pahar, ceva care să aibă limite
ș� i care să cuprindă sucul. Cu toţ�ii avem limite, atât ca societate, cât
ş� i ca indivizi. Totuş� i, pentru î�nceput, ar trebui să ne reconfigurăm
pe noi î�nş� ine pentru a simţ�i plăcerea î�ntr-un mod mai consistent
î�n viaţ� ă. Când oamenii se simt bine tot timpul, au tendinţ� a să se
poarte mai bine cu ceilalţ�i ş� i să-ș� i maximizeze potenţ�ialul ca fiinţ�e
umane.
Aş� adar, care este scopul nostru? După ce ne proiectăm valorile,
trebuie să decidem ce dovezi trebuie să avem î�nainte de a ne oferi
plăcere. Trebuie să elaborăm reguli care ne vor purta î�n direcţ�ia
valorilor noastre, care vor fi î�n mod clar realizabile, utilizând crite-
rii pe care le putem controla personal, astfel î�ncât noi să sunăm din
clopoţ�el î�n loc să aş� teptăm să o facă lumea exterioară.
Pe baza acestor condiţ�ii, Laurie a schimbat ordinea unora din-
tre valorile ei ş� i ş� i-a schimbat complet regulile pentru realizarea
acestora. Acestea sunt noile sale valori ş� i reguli:
NOILE VALORI ŞI REGULI SPRE CARE TINDE LAURIE
Iubirea: Trăiesc iubire de fiecare dată când exprim iubire, când ofer iubi-
re celorlalţi sau îmi îngădui mie însămi să o primesc.
Sănătate: Sunt sănătoasă atunci când recunosc cât de minunat mă simt!
Distracţie: Mă distrez atunci când găsesc plăcere şi bucurie pe parcurs.
Recunoştinţă: Mă simt recunoscătoare atunci când preţuiesc toate lu-

crurile pe care le am în viaţa mea chiar acum.
Libertate: Mă simt liberă atunci când trăiesc după convingerile mele şi

accept alegerea de a crea fericire pentru mine însămi.
Observă că distracţ�ia este acum o prioritate. Asta i-a transfor-

mat experienţ�a vieţ�ii, fără să mai amintim de relaţ�ia cu fiica ş� i soţ�ul
său. Dar schimbările pe care le-a făcut î�n regulile ei erau î�ncă ş� i mai
puternice. Schimbarea valorilor sale ar fi avut un impact limitat
dacă regulile ar fi fost irealizabile.
Ce a făcut această femeie? Ea ş� i-a reconfigurat î�ntreaga viaţ�ă
pentru a prelua controlul. Noi doi trebuie să ne amintim că stima
noastră de sine este legată de abilitatea noastră de a avea sen-
timentul că noi controlăm evenimentele din mediul nostru.
Aceste reguli î�i dau posibilitatea lui Laurie să deţ�ină tot timpul con-
trolul, fără ca măcar să î�ncerce asta.
Sunt noile sale reguli pentru iubire realizabile? Sigur că da!
Cine deţ�ine controlul? Ea! Ea poate hotărî� î�n orice moment să fie
iubitoare cu sine î�nsăş� i ş� i cu ceilalţ�i ş� i acum ea va avea permisiunea
să-ş� i ofere sieş� i emoţ�ia numită iubire. Va ş� ti că î�ş�i realizează cele
mai î�nalte valori. Cât de des poate să facă lucrul acesta? Î�n absolut
fiecare zi! Există o mulţ�ime de feluri de a face asta deoarece există o
mulţ�ime de oameni faţ�ă de care poate să fie iubitoare: ea î�nsăş� i, fa-
milia sa, prietenii săi ş� i necunoscuţ�ii. Cum rămâne cu noua ei regulă
pentru sănătate? Ceea ce este frumos la asta nu este doar că ea
deţ�ine controlul — pentru că ea poate să recunoască î�n orice clipă
cât de minunat se simte — ş� i nu doar că aceasta este realizabilă, dar

nu-i aş� a că dacă este î�n mod regulat recunoscătoare pentru că se sim-
te bine, ea va consolida tiparul după care devine mai sănătoasă?
Î�n plus, Laurie a adoptat ș� i câteva valori noi de care să se dis-
tanţ�eze. Ea a selectat emoţ�ii pe care ş� tia că trebuie să evite să le
alimenteze pentru a reuș� i: negativitatea ş� i procrastinarea. Nu uita,
noi vrem să inversăm procesul felului în care am fost programaţi cei
mai mulţi dintre noi. Noi vrem să ne fie greu să ne simţim prost şi să
ne fie uşor să ne simţim bine.
NOILE VALORI ŞI REGULI DE CARE LAURIE

SE DISTANŢEAZĂ
Negativitatea: Evit în mod constant ca succesul şi fericirea mea supremă

să depindă de faptul că ceilalți mă acceptă sau nu.
Procrastinarea: Evit în mod constant să pretind perfecţiune de la mine

însămi şi de la ceilalţi.
Cu noile sale reguli de care se distanţ�ează, Laurie nu mai depinde

acum de faptul de a fi acceptată de ceilalţ�i. Regula ei despre pro-
crastinare se bazează pe constatarea sa că aş� teptarea perfecţ�iunii a
creat durere, iar ea nu voia să î�nceapă proiecte care aveau să gene-
reze durere, aş� a că acesta este motivul pentru care ea procrastinase.
Aceste schimbări de valori ş� i reguli i-au redirecţ�ionat viaţ�a spre un
nivel dincolo de orice ş� i-ar fi putut imagina.
Acum, iată o sarcină pentru tine: pornind de la noile valori pe
care le-ai configurat pentru tine î�n ultimul capitol, creează un set
de reguli pentru valorile spre care tu tinzi, care face să fie uşor
să te simţi bine şi un set de reguli pentru valorile de care te
distanţezi, care face să fie dificil să te simţi prost. În mod ideal,
creează un meniu de posibilităţi cu numeroase feluri de a te
simţi bine. Iată câteva dintre ale mele:
O MOSTRĂ DIN VALORILE ŞI REGULILE

SPRE CARE TIND EU
Sănătate şi Vitalitate: Ori de câte ori mă simt centrat, puternic sau echi-
librat; ori de câte ori fac ceva care îmi creşte forţa, flexibilitatea sau re-
zistenţa; ori de câte ori fac orice lucru care mă mişcă în direcţia unui
sentiment de fericire fizică; ori de câte ori consum mâncăruri bogate în
apă sau trăiesc în concordanţă cu filosofia mea despre sănătate.
Iubire şi Căldură: Ori de câte ori sunt cald şi îmi sprijin prietenii, familia
sau pe străini; ori de câte ori mă focalizez pe felul în care să ajut; ori de
câte ori sunt afectuos faţă de mine însumi; ori de câte ori starea mea
existenţială îmbogăţeşte felul în care se simt alte persoane.
Învăţare şi Dezvoltare: Ori de câte ori fac o distincţie nouă care este uti-
lă; ori de câte ori mă extind dincolo de ceea ce era confortabil; ori de
câte ori mă gândesc la o posibilitate nouă; ori de câte ori mă extind sau
devin mai eficace; ori de câte ori pun în practică vreun lucru pe care îl
cunosc într-un mod pozitiv.
Realizare: Ori de câte ori mă focalizez pe valoarea vieţii mele ca deja

creată; ori de câte ori stabilesc un rezultat şi îl realizez; ori de câte ori ori
învăţ orice lucru sau creez valoare pentru mine însumi ori pentru alţii.
Tu ai putea spune: „Nu este acesta doar un joc? Nu aş� putea să-l
configurez astfel î�ncât î�mi ating regula pentru sănătate respirând
pur ş� i simplu?” Cu siguranţ�ă că ai putea să o bazezi pe ceva atât de
simplu. Totuş� i, la modul ideal, tu î�ţ�i vei proiecta regulile astfel î�ncât,
urmărindu-le, vei dobândi mai mult din ceea ce î�ţ�i doreş� ti î�n viaţ�ă.
Tu ai putea, de asemenea, să spui: „Nu î�mi voi pierde elanul pentru
a reuş� i dacă nu există o motivaţ�ie dată de durere?” Crede-mă. Viaţ�a
î�ţ�i va aduce suficientă durere, de una singură, dacă nu mergi până la
capăt. Nu este nevoie să contribui ş� i tu la asta creând un set intens
de reguli care să te facă să te simţ�i groaznic tot timpul.
Î� n sociologie există un concept cunoscut ca „etnocentrism,”

care î�nseamnă că î�ncepem să credem că regulile, valorile ş� i credin-
ţ�ele culturii noastre sunt singurele valide. Aceasta este o mentalita-
te extrem de limitativă. Fiecare persoană din apropierea ta are
reguli ş� i valori diferite de ale tale ş� i ale lor nu sunt nici mai bune,
nici mai rele decât ale tale. Î�ntrebarea cheie nu este dacă regulile
sunt corecte sau greş� ite, ci dacă ele î�ţ�i aduc putere sau te privează
de ea. De fapt…
FIECARE SUPĂRARE ESTE O SUPĂRARE

PE TEMA REGULILOR
Gândeş� te-te la ultima dată când ai fost supărat pe cineva. Avea real-
mente de a face cu acesta sau era vorba despre un lucru pe care
acesta îl făcuse, spusese ori nu reuşise să facă ceea ce tu credeai că ar
trebui să facă? Erai furios pe acel cineva sau erai furios pentru că
violase una dintre regulile tale? La baza tuturor ciocnirilor emoţio-
nale pe care le-ai avut vreodată cu o altă fiinţă umană se află o
supărare din cauza regulilor. Cineva a făcut ceva sau nu a reuş� it
să facă ceva ce a violat unul dintre crezurile tale despre ceea ce
acesta trebuia sau ar fi trebuit să facă.
Spre exemplu, regula unor persoane pentru respect este: „Dacă
mă respecţ�i, atunci nu ridici niciodată vocea.” Dacă o persoană cu care
ai o relaţ�ie î�ncepe brusc să ţ�ipe, tu nu te vei simţ�i respectat dacă aceea
este regula ta. Vei fi furios deoarece a fost î�ncălcată. Dar regula parte-
nerului tău ar putea să fie: „Dacă sunt respectuos, atunci sunt franc î�n
legătură cu toate sentimentele ş� i emoţ�iile mele — bune, rele ş� i indife-
rente — ş� i le exprim cu toată intensitatea mea din clipa aceea.” Î�ţi� poţ�i
imagina conflictul pe care î�l pot avea aceste două persoane?
Acesta a fost scenariul care s-a jucat î�ntre mine ş� i Becky atunci
când am î�nceput prima dată să ne dezvoltăm relaţ�ia. Noi aveam re-
guli radical diferite despre felul î�n care să arătăm respect unei alte
persoane. De ce? Eu am crescut î�ntr-un mediu î�n care aveai parte de
multă durere dacă nu erai cinstit. Dacă ieş� eai din î�ncăpere î�n toiul
discuţ�iei, nu aveai să mai scapi niciodată de asta. Regula numărul
unu era că rămâneai acolo ş� i î�ţ�i exprimai cinstit emoţ�iile, ş� tiind că
te-ai putea î�nş� ela, dar rămâneai acolo până când se rezolva tot.
Î�ntre timp, Becky crescuse î�ntr-o familie î�n care regulile erau
destul de diferite, dar la fel de clare. Ea fost î�nvăţ�ată: „Dacă nu ai
ceva bun de spus, nu spune nimic; dacă respecţ�i pe cineva, nu ridica
niciodată vocea la acea persoană; dacă vreodată altcineva ridică
vocea, singurul mod î�n care să-ţ�i păstrezi respectul de sine este să
te ridici ş� i să părăseş� ti camera.
Având acest tip de conflict î�ntre valorile noastre despre respect,
eu ş� i Becky ne scoteam reciproc din minţ�i. A fost cât pe ce să nu ne
căsătorim din cauza asta. Regulile determină totul — unde mer-
gem, ce purtăm, cine suntem, ce este acceptabil pentru noi, ce este
inacceptabil, pe cine avem drept prieteni ori dacă suntem fericiţ�i
sau triş� ti î�n aproape orice situaţ�ie.
Regula anumitor oameni despre cum să trateze supărarea este:
„Dacă î�ţ�i pasă de mine, atunci mă laş� i î�n pace ş� i î�mi permiț�i să o
rezolv î�n felul meu.” Regula altora este: „Dacă o persoană este supă-
rată ş� i ţ�ie î�ţ�i pasă de ea, intervii imediat pentru a î�ncerca să o ajuţ�i.”
Asta dă naş� tere unui conflict uriaş� . Ambele persoane încearcă să
realizeze acelaşi lucru, adică să se respecte ş� i să se î�ngrijească reci-
proc, dar regulile lor dictează comportamente diferite ş� i regulile lor
de interpretare vor face ca acţ�iunile lor să pară mai degrabă ostile
decât î�ncurajatoare.
Aşa că, dacă simţi vreodată furie sau supărare faţă de cine-
va, aminteşte-ţi că regulile tale sunt cele care te supără, nu
comportamentul acelei persoane. Asta te va ajuta să î�ncetezi să
mai î�nvinuieş� ti. Tu î�ţ�i poţ�i depăş� i repede supărarea î�n primă fază,
oprindu-te ş� i î�ntrebându-te: „Eu reacţionez la acest lucru sau răs-
pund situaţ�iei î�n mod inteligent?” După aceea, comunică cu acea
persoană deschis ş� i spune ceva de felul: „Î�mi pare rău că am răs-
puns î�n felul î�n care am făcut-o. Pur ş� i simplu, noi doi avem reguli
diferite despre ce trebuie să facem î�n această situaţ�ie. Aş� teptările

mele sunt că, dacă mă respecţ�i, tu vei face cutare ş� i cutare lucru.
Ş� tiu că acestea nu sunt regulile tale. Aş� a că te rog să-mi spui care
sunt regulile tale. Cum exprimi tu respectul [iubirea, afecţ� iunea,
grija, etc.]?”
După ce v-aţ�i lămurit amândoi î�n legătură cu ceea ce vrea cea-
laltă persoană, puteţ�i face o î�nţ�elegere. Î�ntreabă: „Tu ai fi dispus să
faci cutare lucru ca să mă faci să mă simt respectat? Eu aş� fi dispus să
fac cutare lucru pentru tine.” Orice relaţ�ie — de afaceri sau personală
— poate fi transformată numaidecât prin simpla clarificare a reguli-
lor ș� i căzând de acord să le respectaț�i. Î�n definitiv, cum poţ�i spera să
câş� tigi vreodată un joc dacă nu cunoş� ti nici măcar regulile?
PROVOCAREA SCHIMBĂRII REGULILOR

Te-ai aflat vreodată î�ntr-o situaţ�ie î�n care ş� tiai care sunt regulile,
dar brusc î�ncepeau să apară excepţ�ii? Oamenii au capacitatea unică
de a apela la subreguli care se pot afla î�n conflict cu toate celelalte
reguli ale lor. O metaforă bună pentru asta ar putea fi ca noi doi să
hotărâm să jucăm baseball î�mpreună, iar eu să te î�ntreb: „Ș� tii să joci
baseball?” ş� i tu spui: „Desigur.” După aceea, tu ai trece î�n revistă
elementele de bază: „Vom juca nouă reprize; cel care reuş� eş� te cele
mai multe „run”-uri câş� tigă; trebuie să atingi toate bazele; ai trei
auturi ş� i aş� a mai departe. Dacă tu loveş� ti o minge pop fly, iar eu o
prind, ai ieş� it. Dacă î�mi scapă, tu nu păţ�esti nimic.”
Aş� a că î�ncepem jocul. Totul merge grozav până la finalul celei
de-a noua reprize, când scorul este egal, eu am doi oameni pe teren
ş� i unul ieş� it ş� i lovesc o minge pop fly spre terenul interior. Regulile
mele spun că dacă tu prinzi mingea, eu sunt aut ş� i jocul s-a terminat,
dar dacă mingea î�ţ�i scapă, eu sunt î�n siguranţ�ă, iar oamenii de la bază
au o ş� ansă să î�nscrie ş� i aş� putea câş� tiga jocul. Eu alerg imediat spre
bază; tu fugi după minge ş� i o laş� i să cadă. Eu sunt î�ncântat. Sunt pe
bază, echipa mea î�nscrie, iar eu cred că am câş� tigat jocul.
Dar tu vii la mine ş� i spui: „Nu, eş� ti î�n aut!” Eu răspund: „Ce vor-
beş� ti? Tu ai lăsat mingea să cadă! Regulile spun că dacă tu laş� i mingea
să cadă, eu sunt î�n siguranţ�ă.” Ş� i apoi spui: „Aș� a e, cu excepţ�ia cazu-
lui când sunt doi oameni î�n terenul interior ş� i un om î�n aut. Î�n cazul
acela, chiar dacă eu las mingea să cadă, tu eş� ti î�n aut. Aceasta este
singura excepţ�ie.”
Eu protestez: „Nu poţ�i să inventezi reguli din mers!” Tu ai răs-
punde: „Nu am inventat eu asta. Se numeş� te regula mingii înalte din
terenul interior. Toată lumea ş� tie despre ea.” Eu mă î�ntorc spre colegii
mei de echipă ş� i ei î�mi spun că nu există o asemenea regulă. Tu te
î�ntorci spre colegii tăi de echipă ş� i ei spun cu toţ�ii că aceasta este
regula — ş� i ajungem să ne certăm cu toţ�ii pe tema regulilor.
Ai trecut vreodată prin experienţ�a asta î�ntr-o relaţ�ie personală?
Tu jucai respectând toate regulile ş� i, dintr-o dată, cineva spune: „Da,
aş� a este, cu excepţ�ia acestei situaţ�ii”, iar tu î�ţ�i ieş� i din minţ�i. Oamenii
au sentimente foarte intense cu privire la regulile lor. Fiecare ş� tie că
regulile lui sunt cele corecte. Oamenii devin deosebit de furioş� i
atunci când cred că ceilalţ�i inventează reguli sau că le modifică din
mers. Cu toate acestea, această dinamică face parte din cele mai
multe interacţ�iuni cu alte fiinţ�e omeneş� ti.
PROVERBE PARADOXALE
Măsoară de mai multe ori şi taie Cine ezită este pierdut.
o dată.
Copilul cu multe moaşe moare Două capete sunt mai bune decât
cu buricul netăiat. unul.
Mai răruţ că-i mai drăguţ. Ochii care nu se văd se uită.
Nu poţi învăţa un cal bătrân să Nu e niciodată prea târziu să înveţi.
tragă în ham.
Iarba vecinului este întotdeau- Nicăieri nu-i ca acasă.
na mai verde.
Un ban economisit e ca un ban Nu poți să iei nimic cu tine pe lumea
câştigat. cealaltă.
De fapt, paradoxul crezurilor ş� i regulilor antagonice este unul

dintre motivele pentru care oamenii descoperă atât de multă frus-
trare î�n vieţ�ile lor. Î�ntr-o relaţ�ie, o persoană spune: „Te iubesc, mai
puţ�in atunci când laş� i pasta de dinţ�i desfăcută”, sau „Te iubesc, mai
puţ�in atunci când ridici vocea la mine.” O parte dintre aceste subre-
guli par complet triviale, î�nsă pot fi foarte dăunătoare. Cea mai
bună modalitate de a le face faţ�ă este să-ţ�i aminteş� ti că regulile tale
nu se bazează pe realitate. Ele sunt pur arbitrare. Doar pentru că
le-ai folosit ş� i ai opinii puternice despre ele nu î�nseamnă că sunt
cele mai bune reguli sau că sunt cele corecte. Regulile ar trebui să
fie proiectate pentru a da putere relaţ�iilor noastre, nu pentru a le
distruge. De fiecare dată când o regulă ni se pune î�n cale, î�ntrebarea
pe care trebuie să ne-o punem nouă î�nş� ine este: „Ce este mai im-
portant? Relaţia mea sau regulile mele?”
Să presupunem că î�ncrederea ta a fost trădată o dată, î�ntr-o
relaţ�ie romantică, iar acum te temi să te apropii din nou de cineva.
Tu ai acum o regulă care spune: „Dacă te apropii prea mult, vei su-
feri.” Î�n acelaş� i timp, cea mai î�naltă valoare a ta este iubirea ş� i regula
ta este că, pentru a simţ� i iubire, trebuie să te apropii de cineva.
Acum ai un conflict major: regulile ş� i valorile tale sunt pe poziţ�ii
diametral opuse. Ce poţ�i să faci î�n această situaţ�ie? Primul pas este
să î�ţ�i dai seama că ai reguli anatagonice. Cel de-al doilea pas este să
asociezi suficientă durere oricărei reguli care nu-ţi foloseşte şi
să o înlocuieşti cu alta care îţi foloseşte. Cel mai important, dacă
vrei să ai relaţ�ii de calitate cu alte persoane, fie că este vorba de afa-
cerea ta sau de viaţ�a ta personală, trebuie să î�ț�i comunici regulile.
COMUNICĂ-ȚI REGULILE
Dacă vrei să preiei controlul asupra vieţ�ii tale, dacă vrei să te descurci
bine î�n afaceri, dacă vrei să fii un negociator grozav, dacă vrei să fii
capabil să ai un impact asupra copiilor tăi, dacă vrei să fii apropiată
de soţ�ul tău, atunci asigură-te că vei descoperi de la bun î�nceput
regulile pe care aceş� tia le au pentru o relaţ� ie ş� i comunică-le, de
asemenea, pe ale tale. Nu te aştepta ca oamenii să-ţi respecte

regulile dacă tu nu comunici clar care sunt acestea. Ş� i nu te aş� -
tepta ca oamenii să-ţ�i respecte regulile dacă nu eş� ti dispus să faci
compromisuri ş� i să respecţ�i câteva dintre ale lor.
Spre exemplu, la î�nceputul oricărei relaţ�ii, unul dintre primele
lucruri pe care le fac este să-i transmit celeilalte tabere regulile
mele pentru situaţ�ie ş� i să î�ncerc să aflu cât mai multe dintre regulile
sale cu putinţ�ă. Î�ntreb lucruri precum „Ce este necesar ca tu să ş� tii
că relaţ�ia noastră funcţ�ionează? Cât de des trebuie să comunicăm?
Ce este necesar?”
Spre exemplu, discutam odată cu unul dintre prietenii mei, care
este o celebritate, iar acesta mi-a î�mpărtăş� it că nu avea impresia că
ar avea foarte mulţ�i prieteni. I-am zis: „Eş� ti sigur că nu ai mulţ�i pri-
eteni? Eu văd numeroş� i oameni î�n jurul tău cărora le pasă cu adevă-
rat de tine. Să fie cumva faptul că ai reguli care elimină o mulţ�ime de
oameni care ţ�i-ar putea fi prieteni?” El mi-a spus: „Pur ş� i simplu, nu
am impresia că ei ar fi prietenii mei.” Eu am zis: „Ce trebuie să se
î�ntâmple pentru ca tu să ai impresia că ei î�ţ�i sunt prieteni?” Mi-a
răspuns: „Ei bine, cred că nici măcar nu ş� tiu, la nivel conș� tient, care
sunt regulile mele.”
După ce s-a gândit puţ�in, el a identificat una dintre regulile sale
de vârf pentru prietenie: dacă eş� ti unul dintre prietenii săi, atunci
stai de vorbă cu el de cel puţ�in două sau trei ori pe săptămână. „Asta
este o regulă interesantă”, m-am gândit eu. El a continuat: „Am pri-
eteni peste tot prin lume, oameni pe care realmente î�i iubesc. Dar
uneori, chiar ş� i î�n cazul celor mai buni prieteni, poate să treacă o
lună sau mai mult î�nainte să avem ocazia de a sta din nou de vorbă,
pur ş� i simplu din cauza intensităţ�ii programelor noastre. Adeseori,
eu mă aflu î�n seminare de dimineaţ�a devreme până foarte târziu î�n
noapte, iar atunci este posibil să fi avut 100 de telefoane î�n ziua
aceea. Nu există nicio modalitate prin care să pot vorbi cu toţ�i oa-
menii aceia! Ş� i cu toate acestea, ei ş� tiu cu toţ�ii că sunt prietenii mei.”
Apoi l-am î�ntrebat: „Tu crezi că eu sunt prietenul tău?” El a răs-

puns: „Ei bine, ş� tiu că eş� ti din punct de vedere intelectual, î�nsă uneori
nu am sentimentul acesta pentru că nu stăm de vorbă î�mpreună
suficient de des.” Eu am zis: „Wow, eu nu am ş� tiut niciodată asta! Nu
aş� fi ş� tiut niciodată că acest lucru era important pentru tine dacă tu
nu mi-ai fi comunicat-o. Sunt sigur că ai numeroşi prieteni cărora ar
putea să le placă să-ț�i respecte regulile privind prietenia doar dacă
ar şti care sunt.”
Definiţ�ia mea pentru prietenie este destul de simplă: dacă eş� ti
un prieten, atunci iubeş� ti o persoană î�n mod necondiţ�ionat ş� i abso-
lut ş� i vei face tot ce poţ�i pentru a o susţ�ine. Dacă aceasta te sună
atunci când are necazuri sau are realmente nevoie, tu î�i eș� ti alături.
Lunile trec ş� i totuş� i prietenia nu ar slăbi deloc după ce ai hotărât că
cineva este cu adevărat prietenul tău. Asta este tot! Nu o mai pui
niciodată la î�ndoială. Eu cred că am o mulţ�ime de prieteni pentru că
regulile mele pentru prietenie sunt foarte uş� or de respectat! Tot
ceea ce ai de făcut este să î�ţ�i pese de mine ş� i să mă iubeş� ti, iar mie
î�mi va păsa de tine ş� i te voi iubi ş� i acum suntem prieteni.
Este foarte important să-ţ�i comunici regulile pentru orice situ-
aţ�ie î�n viaţ�ă, indiferent că este vorba despre iubire, prietenie sau
afaceri. Apropo, chiar dacă ai clarifica toate regulile î�n avans, ar mai
putea să se producă neî�nţ�elegeri? Sigur că da. Uneori vei uita să-ț�i
comunici una dintre reguli sau este posibil ca nici măcar să nu ş� tii
î�n mod conş� tient care sunt unele dintre regulile tale. Aceasta este
cauza pentru care comunicarea continuă este atât de importantă.
Să nu presupui niciodată când vine vorba de reguli. Comunică.
EXISTĂ UNELE REGULI PE CARE

NU LE POŢI ÎNCĂLCA!
Pe măsură ce am î�nceput să studiez mai mult comportamentul oa-
menilor ş� i impactul regulilor lor, am devenit din ce î�n ce mai intere-
sat de o dinamică pe care am remarcat-o î�n mod consistent ş� i care
consta î�n faptul că există anumite reguli pe care oamenii nu le-ar

viola niciodată ş� i alte reguli pe care le-ar î�ncălca continuu — s-ar
simţ�i prost î�n legătură cu asta de fiecare dată, î�nsă ar merge mai
departe ş� i ar face asta chiar ş� i aş� a. Care era diferenţ�a?
După puţ�ină cercetare, răspunsul a devenit limpede: noi avem o
ierahie a regulilor, la fel ca î�n cazul valorilor. Există anumite reguli
a căror î�ncălcare ne-ar provoca o durere atât de intensă, î�ncât noi
nici măcar nu luăm î�n considerare această posibilitate. Le vom î�n-
călca rar, presupunând că o vom face vreodată. Eu le numesc pe
acestea reguli prag. Spre exemplu, dacă te-aş� î�ntreba: „Care ar fi un
lucru pe care nu l-ai face niciodată?”, tu mi-ai oferi o regulă prag. Tu
mi-ai spune o regulă pe care nu ai î�ncălca-o niciodată. De ce? Deoa-
rece î�i asociezi prea multă durere.
Pe de altă parte, avem anumite reguli pe care nu vrem să le î�ncăl-
căm. Eu le numesc pe acestea standarde personale. Dacă le î�ncălcăm,
nu ne simţ� im bine î�n legătură cu asta, î�nsă î�n funcţ� ie de motive,
suntem dispuş� i să le î�ncălcăm pe termen scurt. Diferenţ� a dintre
aceste două reguli este adeseori exprimată prin cuvintele trebuie
ş� i ar trebui. Avem anumite lucruri pe care trebuie să le facem ș� i
anumite lucruri pe care nu trebuie să le facem, anumite lucruri pe
care nu trebuie să le facem niciodată ş� i anumite lucruri pe care tre-
buie să le facem întotdeauna. Regulile cu „trebuie î�ntotdeauna” ş� i
„nu trebuie să facem vreodată” sunt reguli prag; regulile cu „ar tre-
bui” ş� i „nu ar trebui niciodată” sunt regulile standardului personal.
Toate acestea oferă o structură vieţ�ii noastre.
Prea multe reguli cu „trebuie” pot să facă viaţ�a de netrăit. Am
văzut odată un program care prezenta douăzeci de familii de cinci
gemeni. Fiecare pereche de părinţ�i era î�ntrebată: „Care este cel mai
important lucru pe care l-aţ�i î�nvăţ�at despre păstrarea sănătăţ�ii min-
tale?” Mesajul care a fost reluat î�n mod repetat a fost: Să nu ai prea
multe reguli. Cu atât de multe corpuri î�n miş� care ş� i cu atât de multe
personalităţ�i diferite, dacă ai prea multe reguli, vei î�nnebuni. Legile
probabilităţ�ii spun că regulile tale vor fi î�ncălcate constant ş� i că, prin
urmare, reacţ�ionând la toate, te vei afla î�ntr-un stres continuu.
Genul acesta de stres te afectează pe tine ş� i pe oamenii din jurul

tău. Gândeş� te-te la regulile pe care le avem î�n ziua de azi pentru
femei î�n societatea noastră. Există până ş� i un nume pentru asta:
„Sindromul Superwoman.” Se pare că femeile din ziua de azi trebuie
să le facă pe toate ş� i să le facă perfect. Ele nu trebuie doar să aibă
grijă de soţ�ii, copiii, părinţ�ii ş� i prietenii lor, dar mai trebuie să aibă
ş� i un corp perfect, trebuie să schimbe lumea, trebuie să î�mpiedice
războiul nuclear ş� i, ca să pună capac la toate, trebuie să fie ş� i aface-
ristele perfecte. Crezi că asta ar putea crea puţ�in stres î�n viaţ�ă, fap-
tul că există un număr atât de mare de lucruri necesare pentru a
avea sentimentul că au succes?
Bineî�nţ�eles, femeile nu sunt singurii membri ai societăţ�ii care
trec prin asta — bărbaţ�ii ş� i copiii din ziua de astăzi au de asemenea
parte de un stres colosal din cauza aş� teptărilor crescute. Dacă sun-
tem î�mpovăraţ�i cu prea multe lucruri necesare pe care trebuie să le
satisfacem, ne pierdem entuziasmul ş� i elanul pentru viaţ�ă; pur ş� i
simplu, nu mai vrem să jucăm jocul. Stima de sine ridicată î�ş�i are
sursa î�n sentimentul că deţii controlul asupra evenimentelor, nu
că evenimentele deţ�in controlul asupra ta. Ş� i când ai o mulţ�ime de
reguli tip „trebuie,” ş� ansele ca acestea să fie violate sunt mari.
Î�n ce ar consta o regulă tip „nu trebuie niciodată” î�n cadrul unei
relaţ� ii? Numeroase persoane ar putea să spună: „Soţ� ul sau soţ� ia
mea nu trebuie să aibă niciodată o relaţ�ie extraconjugală.” Totuş� i,
pentru alte persoane, aceasta este doar o regulă despre ce ar trebui:
„Soţ�ul sau soţ�ia mea nu ar trebui să aibă vreodată o relaţ�ie extra-
conjugală.” Este posibil ca această diferenţ�ă î�ntre reguli să aibă po-
tenţ�ialul de a crea probleme mai târziu? Este foarte posibil. De fapt,
când oamenii au supărări î�n relaţ� ie, asta se î�ntâmplă invariabil
deoarece, deş� i au căzut de acord asupra regulilor, ei nu au stabilit
dacă este un „nu trebuie niciodată” sau un „nu ar trebui niciodată.”
Este necesar nu doar să î�nţ�elegi ce fel de reguli are partenerul tău,
ci ş� i să nu uiţ�i că sunt adecvate atât regulile tip „trebuie” , cât ş� i cele
tip „ar trebui”.
Pentru a atinge anumite rezultate, este important să avem o

mulţ�ime de reguli cu „trebuie” pentru a ne asigura că vom merge
până la capăt, că vom acţ�iona. Spre exemplu, eu am o prietenă care
are o condiţ�ie fizică excelentă. Ceea ce este interesant este setul său
de reguli pentru sine î�nsăş� i î�n domeniul sănătăţ�ii: ea are foarte pu-
ţ�ine ar trebui ş� i o mulţ�ime de trebuie. Am î�ntrebat-o: „Ce nu trebuie
să faci niciodată dacă vrei să fii sănătos?” Ea a zis: „Nu trebuie să
fumez niciodată. Nu trebuie să-mi violez niciodată corpul cu dro-
guri. Nu trebuie să mă î�ndop prosteş� te. Nu trebuie să las să treacă
mai mult de o zi fără să fac sport.”
Apoi am î�ntrebat: „Ce trebuie să faci ca să fii sănătoasă?” Lista
era din nou lungă: „Trebuie să fac sport î�n fiecare zi, timp de cel
puţ�in o jumătate de oră. Trebuie să mănânc tipurile corecte de ali-
mente. Trebuie să mănânc doar fructe dimineaţ�a. Trebuie să î�mi
combin alimentele î�n mod corect. Trebuie să merg cel puţ�in optzeci
de kilometri cu bicicleta î�n fiecare săptămână.” Ş� i lista tot continua.
Î�n cele din urmă, i-am cerut regulile cu „ar trebui.” Ea a zis: „Ar tre-
bui să fac mai mult sport.” Ş� i asta era tot.
Ei bine, această femeie are o prietenă supraponderală. Când am
î�ntrebat-o pe aceasta ce nu trebuie să facă niciodată pentru a fi să-
nătoasă, ea m-a privit descumpănită. Ea nu avea nicio regulă cu
„niciodată nu trebuie” î�n domeniul sănătăţ� ii! Totuş� i, avea câteva
reguli cu trebuie: ea trebuie să mănânce ş� i trebuie să doarmă. După
aceea, am î�ntrebat-o dacă avea vreo regulă cu „ar trebui.” „Sigur,” a
zis ea, „ar trebui să mănânc mai bine; ar trebui să fac sport, ar trebui
să î�mi î�ngrijesc mai bine corpul.” Ea avea de asemenea ş� i o listă de
reguli cu „nu ar trebui”, ca de exemplu: „Nu ar trebui să mănânc
carne, nu ar trebui să mănânc excesiv”, ş� i aş� a mai departe. Această
femeie ș� tia o mulţ�ime de lucruri despre ce trebuia să facă, dar deoa-
rece avea foarte puţ�ine reguli cu „trebuie,” ea nu a ajuns niciodată î�n
poziţ�ia de a-ş� i provoca sieş� i o durere intensă pentru că făcea lucruri
nesănătoase. Ş� i nu era dificil să-ţ�i dai seama de ce nu fusese nicio-
dată capabilă să-ș� i controleze greutatea.
Dacă ai procrastinat vreodată ceva, foloseai cumva câteva re-

guli cu „ar trebui”, ca de exemplu: „Ar trebui să î�ncep acest proiect”
sau „Ar trebui să î�ncep un program de sport”? Ce s-ar fi î�ntâmplat,
î�n schimb, dacă ai fi hotărât: „Eu trebuie să î�ncep acest proiect” sau
„Eu trebuie să î�ncep acest program de sport”, ş� i după aceea ai fi fă-
cut exact asta, condiţ�ionând acest lucru î�n sistemul tău nervos?
Nu uita, cu toț�ii avem nevoie de o oarecare structură. Unii oa-
meni nu au nicio regulă clară pentru momentul când au succes.
Regulile pot furniza mediul contextual î�n care noi să creăm valoare
adăugată. Regulile ne pot motiva să mergem până la capăt; ele ne
pot determina să ne dezvoltăm ş� i să ne extindem. Obiectivul tău
este doar acela de a crea un echilibru î�ntre regulile tale cu „trebuie”
ş� i cele cu „ar trebui” ş� i să utilizezi ambele tipuri de reguli î�ntr-un
context adecvat.
REGRUPAREA REGULILOR
Chiar acum, î�ncepe să preiei controlul asupra priopriilor reguli,
scriind pe o foaie de hârtie răspunsurile tale la următoarele î�ntre-
bări. Fă-ţ�i răspunsurile cât mai detaliate cu putinţ�ă.
1. De ce este nevoie pentru ca tu să simți că ai succes?

2. De ce este nevoie pentru ca tu să te simţi iubit — de copiii tăi,
de partenerul tău, de părinţii tăi şi de oricine altcineva
care este important pentru tine?
3. De ce este nevoie pentru ca tu să te simţi încrezător?
4. De ce este nevoie pentru ca tu să simţi că eşti excelent în ori-
ce domeniu al vieţii tale?
Acum uită-te la aceste reguli ş� i î�ntreabă-te î�n sinea ta: „Sunt ele
adecvate? Am făcut eu oare să-mi fie foarte greu să mă simt
bine şi uşor să mă simt prost?” Există 129 de lucruri care trebuie
să se î�ntâmple î�nainte ca tu să te simţ�i iubit? Sunt necesare doar
unul sau două lucruri ca să te facă să te simţ�i respins?
Dacă asta este adevărat, schimbă-ţ�i criteriile ş� i găseş� te reguli

care î�ţ�i conferă putere. Care trebuie să fie regulile tale pentru ca tu
să fii fericit ş� i să ai succes î�n acest demers? Iată o distincţ�ie critică:
proiectează-ţi regulile astfel încât tu să deții controlul, astfel
încât nu lumea exterioară să fie cea care determină dacă te
simţi bine sau rău. Configurează-le astfel încât să-ţi fie incredi-
bil de uşor să te simţ�i bine ş� i incredibil de greu să te simţi prost.
Pentru regulile ce stăpânesc valorile spre care tinzi, utilizează
sintagma „De fiecare dată când eu…” Cu alte cuvinte, creează un
meniu cu posibilităţ�ile felurilor î�n care să te simţ�i bine. Spre exem-
plu, spune: „Simt iubire de fiecare dată când dăruiesc iubire, sau de
fiecare dată când petrec timp cu oameni pe care î�i iubesc sau de fie-
care dată când zâmbesc unui necunoscut, sau de fiecare dată când
stau de vorbă cu un prieten vechi, sau de fiecare dată când remarc
pe cineva făcând ceva frumos pentru mine sau de fiecare dată când
î�i apreciez pe cei care mă iubesc deja.” Observi ce ai făcut? Ai făcut
ca jocul să poată fi câştigat aranjând lucrurile î�n mod scandalos î�n
favoarea ta!
Inventează mii de feluri de a-ţ�i satisface regulile pentru a simţ�i iu-
bire; fă să-ţ�i fie incredibil de uş� or să î�ncerci acea plăcere ş� i asigură-te că
incluzi numeroase criterii care se află doar sub controlul tău, astfel
î�ncât să nu fie necesar să depinzi de cineva sau de ceva ca să te simţ�i
bine. De fiecare dată când faci oricare dintre aceste lucruri, vei simţ�i
iubire — nu doar prin satisfacerea vreunui criteriu bizar care apare
tot atât de des precum o eclipsă totală de soare!
Apropo, am o regulă pentru tine: î�n timp ce faci asta, trebuie să
te distrezi! Fii scandalos: explorează limitele exterioare. Toată viaţ�a
ta ai folosit regulile ca să te tragă î�napoi; de ce să nu râzi puţ�in pe
seama lor? Poate că pentru a simţ�i iubire, tot ceea ce ai de făcut este
să-ţ�i miş� ti degetul mic de la picior. Sună ciudat, dar cine sunt eu ca
să hotărăsc ce î�ţ�i oferă ţ�ie plăcere?
Acum, ai grijă să descoperi regulile oamenilor din jurul tău. Ieş� i
afară ş� i fă câteva sondaje. Află care sunt regulile copiilor tăi pentru
a fi membri ai familiei, sau pentru a avea succes la ş� coală, sau pen-

tru a se distra. Pariez că vei fi uluit de ceea ce vei descoperi! Află
regulile soţ�ului sau soţ�iei tale; î�ntreabă-ţ�i părinţ�ii; î�ntreabă-ţ�i ş� eful
sau angajaţ�ii.
Un lucru e sigur: dacă nu cunoş� ti regulile, ai garanţ� ia că vei
pierde deoarece cu siguranţ�ă le vei î�ncălca mai devreme sau mai
târziu. Dar dacă î�nţ�elegi regulile oamenilor, le poţ�i prezice compor-
tamentul, le poţ�i satisface cu adevărat nevoile ş� i, î�n felul acesta, vei
î�mbogăţ�i calitatea relaţ�iilor tale. Nu uita, regula care îţi conferă
cea mai multă putere este aceea de a te simţi bine indiferent ce
se întâmplă.
Î�n ultimele câteva capitole, aproape că am terminat de î�nvăţ�at
despre cele cinci elemente ale Sistemului Principal. Cunoaş� tem im-
portanţ�a stării, felul î�n care î�ntrebările ne direcţ�ionează focalizarea,
evaluările, puterea valorilor ş� i a regulilor de a ne modela vieţ�ile.
Acum hai să descoperim ţ�esătura din care sunt croite toate acestea…
17
REFERINŢ� ELE:
Ţ� ESĂ� TURA VIEŢ� II
Extinsă spre o nouă idee, mintea umană nu revine
niciodată la dimensiunile sale anterioare.
— Oliver Wendell Holmes
Î�n timp ce stătea pe puntea de decolare, tânărul locotenent privea

cum un avion cu reacţ�ie scapă de sub control, pe portavion, cu se
desprinde o aripă ș� i aproape că-l taie î�n două pe un bărbat care
stătea la doar câţ�iva paş� i distanţ�ă. Singurul lucru care l-a ajutat să
răzbată prin groaza clipei a fost vocea tunătoare a ofiţ�erului aflat la
comandă care ţ�ipa la el: „Să ia cineva o mătură ş� i să dea maţ�ele as-
tea la o parte de pe punte!” Nu avea deloc timp de gândire. Trebuia
să reacţ�ioneze imediat. El ş� i colegii săi din echipaj au dat bucăţ�ile
din trupul camaradului lor la o parte de pe culoarul de aterizare. Î�n
clipa aceea, George Bush, î�n vârstă de nouăsprezece ani, nu a avut
î�ncotro ş� i a î�nvăţ�at să facă faţ�ă carnagiului din război. Aceasta avea
să fie o amintire pe care avea să o reia adeseori pentru a descrie
ş� ocul morţ�ii violente ş� i necesitatea de a putea să răspunzi.
O altă experienţ� ă care i-a modelat viaţ� a a fost o misiune de
bombardament î�n care a zburat la scurtă vreme după tragedia de
pe puntea vasului. El a fost trimis să bombardeze un turn de radio
de pe o mică insulă din Pacificul de Sud. Chichi Jima era o î�nchisoare
pentru prizonieri de război condusă de infamul ofiţ� er japonez
Matoba, despre care Bush ş� i echipajul său ş� tiau că a comis crime de
război brutale î� m potriva prizonierilor săi: câteva atrocităţ� i
incredibile, cum ar fi că a canibalizat câţ�iva oameni ş� i le-a pus rămă-

ş� iţ�ele, pe post de carne, î�n supa cu care i-a hrănit pe ceilalţ�i prizonieri,
spunându-le apoi că au mâncat carne de om.
Î�n timp ce tânărul George Bush se apropia de ţ�intă, el era abso-
lut hotărât să î�l izoleze pe acest scelerat distrugând singurul său
instrument de comunicare: turnul radio. Î�n timp ce se apropia de
ţ�inta bombardamentului, el a fost lovit de tirul inamic. Cabina s-a
umplut de fum, dar el era hotărât să-ş� i lovească ţ�inta. Î�n ultimele
secunde, a reuş� it să arunce bomba, doborând ţ�inta ş� i distrugând
antena. El a dat imediat ordinul de catapultare. Ş� i-a î�ntors avionul
î�napoi spre mare, î�nsă când i-a venit rândul, evadarea nu s-a derulat
aş� a cum era plănuit. Corpul său a fost izbit de coada avionului,
sfâş� iindu-i o porţ�iune din paraş� ută ş� i lovindu-i capul. Paraş� uta lui
deteriorată a reuş� it să-i amortizeze căderea doar î�n parte, î�nsă chiar
î�nainte să lovească apa, el s-a eliberat tăind chingile. Luptându-se
să iasă din nou la suprafaţ�ă, cu sângele ş� iroind din rana de la cap, el
a bâjbâit disperat după pluta sa de salvare. A găsit-o, dar î�n timp ce
se târa î�n ea, a observat că recipientele cu apă ş� i mâncare fuseseră
distruse la impactul cu coada aeronavei.
Pentru a î�nrăutăţ�i ş� i mai mult lucrurile, curentul î�l trăgea, î�ncet,
direct spre plaja insulei pe care tocmai o bombardase. Î�ţ�i poţ�i ima-
gina ce i-ar fi făcut ei? Pe măsură ce pluta lui se apropia din ce î�n ce
mai mult de ţ�ărm, teama lui creş� tea. Apoi, dintr-odată, a î�nceput să
vadă ceva î�n apă. La î�nceput a crezut că este imaginaţ�ia sa, dar apoi
ş� i-a dat seama că este un periscop. El urma să devină prizonierul
japonezilor.
Dar pe măsură ce submarinul gigantic î�ncepea să se ridice din
apă î�n faţ�a lui, el ş� i-a dat seama că era Finback, un submarin ameri-
can! A fost salvat, dar tocmai la timp pentru a trebui să treacă prin
î�ncă ş� i mai mult pericol. După ce l-a luat pe Bush, Finback s-a scu-
fundat rapid, î�n timp ce vasele inamice s-au apropiat ş� i au î�nceput
să lanseze bombe de adâncime spre submarin. Tot ce a putut să facă
Finback a fost să se scufunde ş� i să rămână complet nemiş� cat.
Echipajul nu a putut să facă nimic altceva decât să apeleze la credinţ�ă

ş� i să se roage ca explozibilii să nu-i distrugă.
Nu doar că George Bush a supravieţ�uit experienţ�ei, ci a ş� i exe-
cutat multe alte misiuni de bombardament î�ncununate de succes ş� i
a revenit ca erou de război. El a spus că zilele petrecute pe acel sub-
marin au fost unele dintre cele mai importante din viaţ�a sa — zile î�n
care a î�nceput să se gândească la destin, la cine este ş� i la motivul
pentru care se află pe pământ.
Ce rol au jucat aceste experienţ�e î�n modelarea caracterului,
identităţ� ii ş� i destinului lui George Bush? Î� n mod clar, acestea au
devenit ţ�esătura din care aveau să fie decupate multe dintre crezu-
rile ş� i valorile sale centrale — ţ�esătura pe care eu o numesc experien-
ţele de referinţă — aceste experienţ�e aveau să facă parte din ceea
ce avea să-l călăuzească să devină Preş� edinte al Statelor Unite, la
mai bine de patruzeci de ani după aceea. De asemenea, acestea au
ajutat la formarea crezurilor sale ş� i la sentimentul său de certitudi-
ne conform căruia binele trebuie să „î�nfrunte răul.” Acestea i-au
oferit un sentiment de î�ncredere că dacă ar face tot posibilul ş� i nu ar
ceda, avea să producă rezultatele pe care ş� i le dorea î�n pofida ş� an-
selor nefavorabile. Cum crezi că i-au modelat aceste referinţ�e acţ�i-
unile, cinci decenii mai târziu, î�n timp ce stătea î�n Biroul Oval,
meditând la răspunsul său pentru invadarea neprovocată a paş� ni-
cului Kuweit de către Saddam Hussein?
Dacă vrem să î�nţ�elegem de ce fac oamenii ceea ce fac, analiza
celor mai semnificative ş� i mai de efect experienţ�e de referinţ�ă din
vieţ�ile lor ne oferă cu siguranţ�ă indicii. Referinţ�ele — cel de-al cin-
cilea element al Sistemului Principal al unei persoane — furnizează
cu adevărat esenţ� a sau elementele fundamentale de construcţ� ie
pentru crezurile, regulile ş� i valorile noastre. Acestea sunt lutul din
care este format Sistemul nostru Principal. Nu există nicio î�ndoială
că o persoană care a trecut prin ş� i a triumfat î�mpotriva unei adver-
sităţ�i uriaş� e are î�n mod clar referinţ�e puternice din care să constru-
iască un nivel consistent de î�ncredere — un crez sau o credinţ�ă î�n
sine ş� i î�n ceilalţ�i ş� i capacitatea de a trece peste dificultăţ�i.
Cu cât este mai mare numărul şi cu cât este mai mare cali-
tatea referinţelor noastre, cu atât este mai mare nivelul nostru
potenţial de alegeri. Un număr mai mare şi o calitate mai ridi-
cată a referinţelor ne dau posibilitatea să evaluăm într-un mod
mai eficace ce înţeles au lucrurile şi ce putem face. Motivul pen-
tru care spun alegere „potenţ�ială” este că, deș� i referinţ�ele ne oferă
ingredientele fundaţ�ionale ale crezurilor noastre, de multe ori noi
nu reuş� im să ne organizăm referinţ�ele î�n moduri care să ne î�ntă-
rească. Spre exemplu, un tânăr poate avea o î�ncredere ş� i o măiestrie
fantastice pe terenul de fotbal american, dar atunci când intră la ora
de istorie, este posibil ca el să nu reuş� ească să invoce acelaş� i senti-
ment de siguranţ�ă care ar putea să-l ajute să-ş� i maximizeze poten-
ţ�ialul din sala de clasă, aş� a cum face când se î�nfruntă cu adversarul
din cealaltă parte a terenului. Dacă ar aborda fotbalul american cu
aceeaş� i atitudine de eş� ec sau de î�ndoială, aş� a cum face cu ora sa de
istorie, el ar fi incredibil de ineficace.
Ce determină pe care dintre referinţ�ele noastre o utilizăm? Î�n
mod clar, starea emoţ�ională î�n care ne aflăm va influenţ�a radical
care sunt fiş� ierele ce ne sunt disponibile, care sunt amintirile, emo-
ţ�iile, sentimentele ş� i senzaţ�iile pe care le-am stocat. Atunci când ne
aflăm î�ntr-o stare de teamă, par să ne vină î�n minte doar referinţ�ele
pe care le-am asociat acelor senzaţ�ii de teamă din trecut ş� i ne tre-
zim prinş� i î�ntr-o buclă; „teama” ducând la „referinţ�a pentru teamă”,
care duce la „teama multiplicată”.
Dacă avem sentimentul că am fost răniţ�i de cineva, noi avem
tendinţ�a să deschidem fiş� ierul ş� i să ne amintim toate celelalte in-
stanţ�e î�n care persoana aceea ne-a rănit, î�n loc să ne schimbăm
starea amintindu-ne adevăratele sentimente ale acestei persoane
pentru noi, amintindu-ne ocazii când aceasta a fost iubitoare faţ�ă de
noi. Prin urmare, starea î�n care ne aflăm va determina cât de mult
din această ţ�esătură ne este disponibilă pentru crearea unei vieţ�i de
calitate. Un alt factor, î�n afară de stare, este deţ�inerea unui sistem
extins de referinţe, unul care poate contribui î�n mod clar la nivelul
î�nţ�elegerii noastre cu privire la ceea ce este posibil ş� i la lucrurile de

care suntem capabili, indiferent care sunt provocările ce pot
apărea.
Nu există nicio î�ndoială că referinţ�ele sunt unul dintre cele mai
importante elemente ale procesului nostru de luare a deciziilor.
Acestea vor modela î�n mod clar nu doar ceea ce facem noi, ci ş� i felul
î�n care ne simţ�im ş� i cine devenim. Compară experienţ�ele de referin-
ţ�ă ale lui Saddam Hussein cu cele ale lui George Bush. Ş� tim că tatăl
lui Saddam l-a abuzat fizic, că unchiul său l-a î�nvăţ�at cum să fie ran-
chiunos ş� i să urască „stăpânitorii” englezi. Î�n timp ce Bush era re-
compensat pentru eroism, modelele demne de urmat ale lui Saddam
erau cei care î�nvăţ� aseră să î�i controleze pe ceilalţ� i prin crimă ş� i
propagandă.
Pe parcursul unui interval de aproximativ cincisprezece-douăzeci
de ani, Saddam a î�ncercat î�n repetate rânduri să-l î�nlăture pe liderul
Irakului, omorând pe oricine i se punea î�n cale. Prin urmare, el nu
percepe contraloviturile, indiferent cât de sângeroase — ca pe niş� te
eş� ecuri; el a ajuns să creadă că pe termen lung va avea î�ntotdeauna
succes. Fiindcă a venit vorba, aceasta este o credinţ�ă care i-a permis
să conducă chiar ş� i după î�nfrângerea sa din Războiul din Golf. Până
la vârsta de patruzeci ş� i doi de ani el î�ş�i eliminase oponenţ�ii ş� i pre-
luase controlul asupra Irakului.
Pentru mulţ�i, Saddam este un monstru ş� i oamenii se î�ntreabă
adeseori cum î�l pot suporta irakienii. Răspunsul este că irakienii î�l
percep pe Saddam Hussein ca pe cineva care a ajutat la redresarea
situaţ�iei din ţ�ara lor: el a contribuit la asigurarea unor locuinţ�e mai
bune, unei educaţ�ii ş� i aş� a mai departe. Pentru irakieni, el este un
erou. Î�n afară de asta, î�ncepând de la vârsta de patru sau cinci ani,
toţ�i irakienii sunt î�nvăţ�aţ�i că el este un erou. Imaginea lui este afiş� a-
tă peste tot ş� i ei î�i văd doar latura bună la televizunea naţ�ională
controlată.
Oare Saddam Hussein a devenit un ucigaş� exclusiv din cauza
referinţ�elor sale de a fi fost abuzat î�n copilărie? Nici pe departe.
Mulţ�i oameni au ieş� it din experienţ�e de referinţ�ă foarte similare ca

persoane sensibile ş� i pline de compasiune care, din cauza suferinţ�ei
lor, nu vor permite niciodată ca vreo altă persoană să fie abuzată î�n
preajma lor. Mulţ�i dintre aceş� ti oameni fac tot posibilul să-i ajute pe
ceilalţ� i. Este posibil ca altcineva să se fi aflat pe aceeaş� i navă cu
George Bush ş� i să fi fost devastat de moartea prietenului său ş� i să
utilizeze asta ca referinţ�ă pentru credinţ�a că viaţ�a nu merită trăită
sau că războiul nu este niciodată justificat? Sigur că da. Î�ncă o dată,
nu referinţ�ele noastre, ci interpretarea pe care noi le-o dăm, felul
în care le organizăm, este ceea ce ne determină în mod clar
credinţele.
Care sunt referinţ�ele ce joacă cel mai amplu rol î�n experienţ�ele
vieţ�ii noastre? Totul depinde de lucrul pentru care ne întărim.
Saddam a fost recompensat pentru că a provocat un val important
de crimă ş� i distrugere pe drumul spre conducerea ţ�ării sale. George
Bush a fost î�ntărit î�n mod constant pentru că s-a concentrat pe „a
face ceea ce trebuie,” contribuind ş� i ajutându-i pe cei nevoiaș� i.
Aceste î�ntăriri au contribuit la crearea fundaţ� iilor unor destine
foarte diferite pentru vieţ�ile acestor oameni.
CE SUNT REFERINŢELE?
Referinţ�ele sunt toate experienţ�ele vieţ�ii tale pe care le-ai î�nregis-
trat î�năuntrul sistemului tău nervos —tot ceea ce ai văzut, ai auzit,
ai atins, ai gustat sau ai mirosit vreodată — stocate î�năuntrul uria-
ș� ului cabinet cu dosare al creierului tău. Unele referinţ�e sunt culese
conş� tient, altele inconş� tient. Unele vin din experienţ�e pe care le-ai
avut tu î�nsuţ�i; altele sunt formate din informaţ�ii pe care le-ai auzit
de la alț� ii, iar toate referinţ�ele tale, la fel ca î�ntreaga experienţ� ă
umană, sunt î�ntr-o oarecare măsură distorsionate, ş� terse ş� i genera-
lizate î�n timp ce le î�nregistrezi î�năuntrul sistemului tău nervos. De
fapt, tu ai de asemenea referinţ�e pentru lucruri care nu s-au î�ntâm-
plat niciodată — tot ceea ce ţ�i-ai imaginat vreodată î�n minte este de
asemenea stocat î�n creierul tău sub formă de amintire.
Multe dintre aceste referinţ�e sunt organizate pentru a sprijini

credinţ�e ş� i, aş� a cum ai î�nvăţ�at î�n Capitolul 4, o credinţ�ă nu este alt-
ceva decât un sentiment de certitudine despre ceea ce î�nseamnă
ceva. Dacă tu crezi că eş� ti inteligent, asta este deoarece ai activat
anumite referinţe care să sprijine acest sentiment de certitudine.
Poate că ai avut experienţ�a abordării î�ncununate de succes a unor
provocări mintale, cum ar fi trecerea unui test cu notă maximă sau
buna administrare a unei afaceri. Toate aceste experienţe-referinţă
funcţ� ionează ca „picioare de masă” pentru a susţ� ine ideea, sau
„tăblia de masă,” că tu eş� ti inteligent.
Noi avem suficiente referinţ�e î�n interiorul nostru pentru a sus-
ţ�ine orice idee vrem: că suntem î�ncrezători sau că suntem slabi, că
ne pasă sau că suntem egoiş� ti. Cheia este să extinzi referinţele
care sunt disponibile în viaţa ta. Caută în mod conştient expe-
rienţe care extind sentimentul despre cine eşti şi ce poţi să faci
şi organizează-ţi de asemenea referinţele în feluri care îţi aduc
putere.
Cunoaşterea lumii poate fi dobândită doar în lume,

nu într-un dulap.
— Lord Chesterfield
Nu cu multă vreme î�n urmă am auzit despre un om care a găsit

35 000 de dolari cash, î�ntr-o sacoş� ă, pe stradă. El a căutat imediat
proprietarul ş� i i-a returnat banii. Toţ� i cei care au auzit această
poveste au vrut să-l felicite pe acest bărbat, dar el s-a ferit de
presă ş� i a refuzat să fie filmat. El a insistat cu hotărâre că returna-
rea banilor era acţ�iunea cinstită ş� i singurul lucru pe care putea să î�l
facă. S-a dovedit că aceş� ti bani erau economiile de-o viaţ�ă ale unei
femei de ş� aizeci ş� i opt de ani ş� i, prin acţ�iunea lui singulară, el i-a
salvat viaţ�a din punct de vedere financiar dar, î�n ciuda tuturor aces-
tor lucruri, el a refuzat să-ş� i aroge meritul. De ce? Î�n mod clar, refe-
rinţ�ele trecutului său l-au ajutat să dezvolte o credinţ�ă că arogarea
unui merit, pentru faptul de a fi făcut ceea ce era evident corect, ar
fi total inadecvat. El nu a hotărât să evite recunoaş� terea dintr-un

capriciu; el a avut un sentiment al siguranţ�ei pe care doar referinţ�e-
le vieţ�ii sale î�l puteau crea.
Gândeş� te-te la referinţ�ele tale, atât la cele pe care le consideri
ca fiind bune, cât ş� i la cele rele, ca la un sul uriaş� de stofă ţ�esut din
experienţ�ele tale. Alături de celelalte elemente ale Sistemului tău
Principal — starea, î�ntrebările, valorile ş� i crezurile tale — tu tai un
ş� ablon, din această ţ�esătură, care î�ţ�i dă posibilitatea să iei decizii
despre ceea ce să faci cu viaţ�a ta. Ai un stoc inepuizabil de referin-
ţe care pot fi dispuse în orice fel vrei. Ş� i î�n fiecare zi tu contribui
la acest stoc. O măsură importantă a inteligenţ�ei unei persoane este
felul î�n care î�ş�i utilizează ţ�esătura de referinţ�e. Creezi o cortină î�n
spatele căreia să te ascunzi sau creezi un covor magic care te va
purta spre î�nălţ�imi inegalabile? Cauţ�i î�n mod conş� tient prin experienţ�a
de viaţ�ă ş� i extragi acele amintiri care î�ţ�i oferă cea mai mare putere
î�n mod constant?
Aş� a cum ai î�nvăţ�at î�n Capitolul 4, probabil că unul dintre cele
mai preţ�ioase lucruri pe care î�l fac referinţ�ele pentru noi este că ne
furnizează un sentiment de certitudine. Fără ele, ne-am trăi î�ntreaga
viaţ�ă temându-ne sau î�ndoindu-ne; nu am putea să funcţ�ionăm. Ai
fi tulburat dacă un obiect de lângă tine ar levita brusc, s-ar î�ndepăr-
ta plutind ş� i s-ar opri din miş� care la cinci paş� i î�n faţ�a ta? Singurul
motiv pentru care ai simţ�i teamă ar fi că nu ai nicio referinţ�ă pentru
asta. Nu ai avea nicio idee despre cum să interpretezi semnificaț�ia.
De ce un copilaş� î�ntinde mâna î�ntr-o scrumieră murdară, ia un chiş� -
toc de ţ�igară ş� i î�l mestecă? Nu din cauză că nu are nicio referinţ�ă
care să-i spună că asta nu-i face bine? (Bineî�nţ�eles, unii adulţ�i nu
ş� i-au dat seama nici până î�n ziua de azi de asta!)
Permite-mi să te î�ntreb din nou: Tu cum îţi utilizezi referinţele?
Le interpretezi în mod conştient în feluri care îţi conferă putere,
în feluri care sprijină realizarea obiectivelor tale? Sau creierul
tău ia î�n mod automat experienţ�ele individuale î�n care nu eş� ti spri-
jinit ş� i compune crezuri ca „Toată lumea vrea să-mi pună piedici”,
sau „De fiecare dată când î�ncerc ceva, sunt doborât”, sau „Eu nu
merit să fiu iubit”?
Felul în care ne utilizăm referinţele va determina felul în
care ne simţim, deoarece evaluarea unui lucru drept bun sau
rău se bazează cu totul pe lucrurile cu care îl vei compara. Când
o femeie de afaceri se cazează î�ntr-o cameră, dacă acea cameră i se
va părea frumoasă sau nu se va baza pe referinţ�ele ei din trecut. Î�ţ�i
garantez că dacă ai aduce o persoană din Europa de Est ş� i i-ai da o
cameră la hotelul cu cel mai modest buget de aici, din Statele Unite,
vei vedea că aceasta va fi î�ncântată, considerâd-o locuinţ�ă de calita-
te superioară. Uneori, noi pierdem din vedere că binele ş� i răul se
bazează doar pe referinţ�ele noastre.
Î�ntâlnire cu destinul este unul dintre mediile mele preferate de
î�nvăţ�are deoarece pot să văd î�n mod constant felul î�n care sunt uti-
lizate referinţ�ele oamenilor pentru a le modela comportamentul. Ca
parte a unui chestionar detaliat pe care participanţ�ii î�l completează
î�nainte de seminar, ei enumeră cinci experienţ�e despre care cred că
le-au modelat î�ntreaga viaţ�ă. Ceea ce fac ei este să î�mi î�mpărtăş� ească
mie câteva dintre cele mai puternice referinţ�e ale lor, iar eu sunt
uluit cât de multe sensuri diferite pot să extragă din aceleaş� i refe-
rinţ�e. Unele persoane au fost violate, abuzate sexual, abandonate.
Unele provin din familii dezbinate sau sărace. Cu toate acestea,
anumite persoane interpretează aceste experienţ�e î�ntr-un fel care î�i
ajută să formeze credinţ�a că viaţ�a lor nu merită trăită, iar altele le
utilizează pentru a se motiva să studieze, să se extindă, să se dezvol-
te, să î�mpartă, să fie mai sensibili.
Este adevărat că Saddam Hussein a fost abuzat î�n copilărie, dar
aş� a a fost ş� i Oprah Winfrey. Iată o femeie care a fost violată ş� i mal-
tratată violent î�n tinereţ�e ş� i, cu toate acestea, astăzi atinge milioane
de vieţ�i zilnic cu emisiunea ei de televiziune. Nefăcând mai mult
decât să-ş� i î�mpărtăş� ească experienţ�ele, ea a ajutat oamenii să-ş� i
vindece o parte din rănile din trecutul lor. Milioane de americani se
simt apropiaţ�i de ea pentru că ei ş� tiu că ea î�nţ�elege; adică, ea are
referinţ�e pentru suferinţ�ă, aş� a cum au ş� i ei.
Ne înălţăm pe noi înşine prin gândul nostru,

ne cățărăm pe viziunea noastră despre noi înşine.
— Orison Swett Marden
Referinţ�ele nu sunt limitate la experienţ�a ta propriu-zisă. Î�nsăș� i ima-

ginaţ�ia ta este o sursă de referinţ�e. Î�ţ�i aminteş� ti de Roger Bannister ş� i
de mila alergată î�n patru minute? Nimeni nu credea că este fizic
posibil pentru fiinţ�ele umane să alerge o milă î�n mai puţ�in de patru
minute ş� i, cu toate acestea, el ş� i-a creat propriul sentiment de certi-
tudine prin referinţ�e imaginate. El a vizualizat î�n repetate rânduri
doborârea milei de patru minute, auzindu-se ş� i simţ�indu-se pe sine
î�nsuş� i doborând bariera până când, destul de curând, el avea atât de
multe picioare de referinţ�ă, î�ncât s-a simţ�it sigur că va reuş� i — tot
atât de sigur pe cât erau alţ�i oameni că realizarea acestei perfor-
manţ�e era imposibilă.
Trebuie să ne amintim că imaginaţ�ia noastră este de zece ori
mai puternică decât puterea voinţ�ei noastre. Deoarece Bannister a
putut să-ş� i folosească imaginaţ�ia ca pe niș� te picioare ce sprijineau
tăblia mesei siguranţ�ei, el a putut să producă un rezultat fără prece-
dent de-a lungul istoriei omenirii. Imaginaţia dezlănţuită ne ofe-
ră un sentiment al certitudinii şi o viziune care merg mult mai
departe de limitările trecutului.
De curând, dl. Akio Morita mi-a trimis cartea sa, Made in Japan
(Fabricat în Japonia). Dl. Morita este cofondator al Sony Corporation
ş� i este un bărbat incredibil de genial. Destinul Sony, la fel ca al orică-
rui individ, este rezultatul unei serii de decizii. Î�n cartea sa, Morita
dezvăluie că una dintre cele mai dificile ş� i mai importante decizii pe
care le-a luat vreodată a fost aceea de a refuza o ofertă din partea
Bulova Corporation de a achiziţ�iona 100 000 dintre tranzistoarele
sale radio inovatoare — î�ntr-un moment când compania sa nu rula
nici măcar 10 000 de unităţ�i pe lună. Suma de bani pe care i-au ofe-
rit-o era de zece ori mai mare decât valora compania sa pe atunci ş� i,
cu toate acestea, după o reflecţ�ie atentă, el a refuzat afacerea.
De ce? Doar pentru că Bulova voia să-ş� i scrie propriul nume pe

radio. El ş� i-a dat seama că, deş� i pe termen scurt acceptul său avea
să-i ofere companiei sale un salt uriaş� , acest lucru ar fi consolidat
numele Bulova, nu pe cel al Sony. Directorilor Bulova nu le-a venit
să creadă că el putea să le refuze oferta. El le-a spus: „Peste cincizeci
de ani, numele companiei mele va fi la fel de mare ca al vostru ş� i ş� tiu
că radioul pe care l-am creat ne va ajuta să dezvoltăm acel nume.”
Desigur, toţ�i partenerii lui Morita au crezut că este nebun. Cum
a reuş� it el să creeze acest sentiment al certitudinii care i-a permis
să refuze o ofertă atât de profitabilă ş� i de tentantă? El ş� i-a imaginat
î�n culori vii viitorul companiei sale ş� i a creat referinţ�e acolo unde
nu existau. El ş� i-a direcţ�ionat focalizarea ş� i ş� i-a vizualizat obiective-
le cu claritate, iar apoi a susţ�inut asta cu o convingere absolută ş� i
activă. Î�n ziua de azi, Sony Corporation nu este doar liderul indus-
triei electronicelor, generând 27 de miliarde de dolari pe an, ci s-a ş� i
diversificat de asemenea î�n industrii atât de vaste, cum ar fi produc-
ţ�ia de filme (achiziţ�ionând Columbia ş� i Tri-Star Pictures) ş� i de mu-
zică (achiziţ�ionând CBS Records ş� i Columbia House) ş� i este renumită
pentru calitatea sa î�n jurul lumii.
Având credinţ�ă, poţ�i rămâne ataş� at viziunii tale î�n faţ�a eş� ecului
aparent. Ce ar fi fost dacă Thomas Edison ar fi renunţ�at după prima
sa tentativă eş� uată de a crea becul electric? Sau chiar după cea de-a
o suta tentativă? Din fericire pentru noi toţ�i, el a perseverat după
mii de î�ncercări. El ar fi putut să ia fiecare î�ncercare ca pe o referinţ�ă
care să susţ�ină un crez conform căruia invenţ�ia sa nu era realizabi-
lă. Î�n loc de asta, el a ales să utilizeze fiecare î�ncercare nereuş� ită
drept o referinţ�ă pentru credinţ�a că se apropia de soluţ�ie. Ț� ine minte,
nu intra î�n trecut utilizând oglinda retrovizoare pe post de ghid. Vrei
să înveţi din trecutul tău, nu să trăieşti în el — concentrează-te
pe lucrurile care îţi conferă putere.
CITITUL ÎȚI HRĂNEȘTE MINTEA

Tu nu eş� ti limitat nici măcar la propriile tale experienţ�e personale
ca referinţ�e. Poţ�i î�mprumuta referinţ�ele altor oameni. De timpuriu
î�n viaţ�a mea, am ales să mă concentrez pe cei care reuş� iseră, pe cei
care avuseseră succes ş� i contribuiseră ş� i care influenţ�au vieţ�ile oa-
menilor î�ntr-un fel major. Am realizat asta citind biografiile oame-
nilor de succes ş� i am aflat că indiferent de contextul sau de condiţ�iile
lor, atunci când rămâneau ataş� aţ�i sentimentului lor de certitudine
ş� i contribuiau î�n mod consecvent, succesul apărea î�n cele din urmă.
Am utilizat referinţ�ele lor ca fiind ale mele, formând crezul central
că î�mi pot modela propriul destin.
Î�ţ�i aminteş� ti de prietenul meu, căpitanul Gerald Coffee, care a
fost prizonier de război î�n Vietnam vreme de mai bine de ş� apte ani?
O bună parte din acest timp a fost petrecut î�n regim de carceră.
Unul dintre lucrurile care i-au dat posibilitatea să-ş� i păstreze sănă-
tatea mintală, atunci când lumea exterioară nu-i oferea nicio refe-
rinţ�ă pentru bucurie, a fost să se î�ntoarcă asupra bogatei sale lumi
interioare. Când era copil, el memorase diferite poeme ş� i poveş� ti pe
care ş� i le-a repetat pentru sine, pentru a crea un „mediu” diferit de
cel pe care trebuia să-l î�ndure î�n fiecare zi.
Tu nu trebuie să ajungi î�n regim de carceră pentru a descoperi
frumuseţ�ea ş� i puterea cultivării unui cufăr cu o comoară bogată de
amintiri ş� i referinţ�e imaginate. Cum poţ�i să umpli acest cufăr? Ex-
plorează abundenţ�a de literatură, poveş� ti, mituri, poezie ş� i muzică.
Citeş� te cărţ�i, uită-te la filme ş� i la casete video, ascultă cărț�i audio,
mergi la seminare, discută cu oamenii ş� i caută idei noi. Toate refe-
rinţ�ele au putere ş� i nu ş� tii niciodată care dintre ele ar putea să-ţ�i
schimbe î�ntreaga viaţ�ă.
Puterea citirii unei cărţ�i grozave este aceea că î�ncepi să gân-
deş� ti asemenea autorului. Î� n acele momente magice î�n care eş� ti
cufundat î� n pădurile din Arden, tu eş� ti William Shakespeare;
î� n timp ce eş� ti naufragiat pe Insula Comorii, tu eş� ti Robert Louis
Stevenson; î�n timp ce te afli î�ntr-o strânsă legătură cu natura la
Walden, tu eş� ti Henry David Thoreau. Î�ncepi să gândeş� ti aş� a cum

gândesc ei, să simţ�i la fel cum simt ei ş� i să foloseş� ti imaginaţ�ia aş� a
cum ar face ei. Referinţ�ele lor devin ale tale ş� i tu le porţ�i pe acestea
cu tine mult timp după ce ai î�ntors ultima pagină. Aceasta este pu-
terea literaturii, a unei piese bune de teatru, a muzicii; acesta este
motivul pentru care vrem î� n mod constant să ne extindem
referinţ�ele.
Eu credeam că era o pierdere de timp să mergi ş� i să vezi o piesă.
De ce? Pentru că singurele piese pe care le văzusem vreodată fuse-
seră prost jucate ş� i ritmul lor era dureros de lent. Dar, î�ntr-o zi, eu ş� i
Becky am hotărât să vedem musicalul Les Miserables. Nu am văzut,
citit sau ascultat niciodată ceva care să mă emoţ� ioneze atât de
adânc. De atunci am devenit dependent de teatrul grozav ş� i de fie-
care dată când mergem î�n New York City, urmărirea unui show este
o prioritate pentru noi.
Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.

— Albert Einstein
Unul dintre cele mai bune crezuri pe care le-am elaborat cu ani î�n
urmă ş� i care m-a ajutat să mă bucur de toată experienţ�a vieţ�ii mele
a fost ideea că nu există nicio experienţă proastă, că indiferent
prin ce trec î�n viaţ�ă — indiferent că este vorba de o experienţ�ă pro-
vocatoare sau de una plăcută — fiecare experienţ�ă î�mi oferă ceva
valoros, trebuie numai să caut. Dacă extrag o idee sau o distincţ�ie
dintr-o experienţ�ă, atunci aceasta mă extinde.
Pe vremea când î�ncă mă aflam î�n liceu ş� i strângeam cu greu
bani î�n orice fel puteam, pentru a participa la seminare de dezvolta-
re personală, prietenii mei erau uimiţ�i că reveneam la câteva dintre
aceleaș� i seminare din nou ș� i din nou. Mă î�ntrebau frecvent: „De ce
ai reveni la acelaş� i program?” Inevitabil, eu le spuneam că am î�nţ�e-
les puterea repetiţ�iei ş� i de fiecare dată auzeam ceva nou pentru că
eu eram diferit. Î�n plus, ş� tiam că faptul că ascult ceva î�n repetate
rânduri avea să mă condiţ�ioneze î�n cele din urmă să î�l utilizez, că
repetiţia este cu adevărat mama învăţăturii. De fiecare dată

când reexaminam un program, făceam distincţ�ii adiţ�ionale sau au-
zeam idei care mă influenţ�au diferit ş� i î�mi dădeau posibilitatea să
creez referinţ�e noi, ş� i prin aceasta interpretări noi, acţ�iuni noi ş� i
rezultate noi î�n viaţ�a mea.
UTILIZEAZĂ CONTRASTUL PENTRU A-ŢI

PUNE VIAŢA ÎN PERSPECTIVĂ
Î�n timp ce unele referinţ�e te î�nnobilează ş� i î�ţ�i oferă o viziune mai
î�naltă, altele î�ţ�i arată o latură a vieţ�ii pe care nu ai vrea să o î�ncerci.
Dar acestea sunt tipurile de referinţ�e care pot fi utilizate pentru a te
ajuta să-ţ�i păstrezi viaţ�a î�n echilibru. Acestea furnizează un nivel
nou de contrast. Indiferent cât de rele sunt lucrurile î�n viaţ�a ta, este
bine să-ţ�i aminteş� ti că altcineva o duce ş� i mai rău.
Î�n programele mele Mastery de nouă zile, aloc invariabil o parte
a unei zile pentru a aduce oameni care au trecut printr-un iad fizic
sau emoţ�ional ş� i au ieş� it î�n cele din urmă î�nvingători— oameni de
tipul lui W. Mitchell sau bunul meu prieten Mique Davis care, î�n ti-
nereţ�ea sa alcoolică, s-a hotărât să sară de pe un pod, dar nu ş� i-a dat
seama că apa avea doar ş� aizeci de cm adâncime. El a rămas parali-
zat de la gât î�n jos. Aceş� ti oameni î�ncep să î�mpărtăş� ească din inimile
lor cât de grozavă este viaţ�a, cât de fericiţ�i sunt să fie î�n viaţ�ă, cât de
multe au putut să realizeze. Sau î�l aduc pe bunul meu prieten Dax,
care a fost prins î�ntr-un incendiu, a avut tot corpul ars ş� i a rămas
orb. Mai târziu, î�n ciuda tuturor acestor dificultăţ� i, el a ajuns
avocat.
Tema zilei este aceea de a stabili un crez simplu ş� i profund: „Eu
nu am nicio problemă.” Spre deosebire de indivizii curajoş� i care î�ş�i
î�mpărtăş� esc poveş� tile, toate celelalte persoane din î�ncăpere ş� tiu că
nu au niciun fel de dificultăț�i. Dintr-odată, problemele pe care ei le
aveau cu soţ�iile lor, cu notele copiilor, cu pierderea unei afaceri sau
eş� ecul lor de a realiza obiective sunt puse imediat î�n perspectivă.
Ș� i noi putem folosi noi referinţ�e pentru a ne motiva singuri,

dacă î�ncepem să devenim mulţ�umiţ�i de sine. Deş� i este adevărat că,
indiferent cât de prost î�ţ�i merg lucrurile, altcineva trece prin ceva ş� i
mai rău, este de asemenea adevărat că, indiferent cât de bine î�ţ�i
merg lucrurile, altcineva se descurcă î�ncă ş� i mai bine. Tocmai atunci
când crezi că măiestria ta a atins cel mai î�nalt nivel, descoperi că
există cineva care a ajuns la î�nălţ�imi ş� i mai mari. Ş� i aceasta este una
dintre frumuseţ�ile vieţ�ii: acest lucru ne î�mpinge să ne extindem ş� i
să ne dezvoltăm constant.
Puterea de a deț�ine noi referinţ�e pentru a ne ridica propriile
standarde este imensă, indiferent că este vorba despre studierea
î�nvăţ�ăturilor unui mare lider spiritual care, î�n ciuda abuzurilor ce-
lorlalţ�i, continuă să dăruiască iubire sau examinarea celor care au
reuş� it financiar ş� i constatarea a ceea ce este cu adevărat posibil. Nu
voi uita niciodată prima dată când l-am î�ntâlnit pe arhitectul ş� i
magnatul hotelier Chris Hemmeter. Eu ş� i Becky am avut privilegiul
de a ne afla printre primele persoane invitate să viziteze noua casă
a lui Chris, alături de familia lui, î�n Hawaii — o reş� edinţ�ă de 70 de
milioane de dolari care nu poate fi descrisă î�n cuvinte. Doar crearea
uş� ii de la intrare a costat 1 milion de dolari. Deş� i regulile tale ar
putea să spună: „Aceasta este o risipă incredibilă de bani,” a fost ş� i o
experienţ�ă incredibilă de extindere a ceea ce este posibil î�n materie
de afaceri sau creş� tere economică. Brusc, Castelul meu de 4 milioa-
ne de dolari a fost pus î�n perspectivă. Abia dacă acoperea costul uş� ii
lui de la intrare ş� i al scării lui de marmură! Cu siguranţ�ă că aveam
loc î�n viaţ�a mea pentru a gândi la scară mai mare, pentru a depăş� i
limite, pentru a imagina inimaginabilul. Cea mai bună parte a faptu-
lui de a-i fi î�ntâlnit pe Chris ş� i pe soţ�ia sa, Patsy, a fost să descopăr
că ei erau persoane incredibil de calde, că î�ş�i folosesc averea pentru
a crea un mediu care î�i inspiră cu adevărat.
Utilizarea unor referinţ�e contrastante este, aş� adar, unul dintre
cele mai puternice feluri de a ne schimba percepţ�iile ş� i sentimente-
le. Dacă voi î�ncepe vreodată să pierd din vedere imaginea de an-
samblu pentru că am impresia că muncesc prea intens, mă gândesc
la un bărbat care a luat parte la unul dintre seminarele mele cu ani

î�n urmă. El era un suflet afectuos ş� i delicat care, din păcate, a ajuns
să se afle î�n locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Cu o zi î�nainte
de cea de-a patruzeci ş� i cincea sa aniversare, el a intrat î�ntr-o ben-
zinărie î�n care se aflau doi bărbaţ�i care fuseseră eliberaţ�i din î�nchi-
soare chiar î�n ziua aceea. După scurtul lor episod de libertate, aceş� ti
oameni hotărâseră că nu se î�mpăcau cu viaţ�a din afara gratiilor ş� i
au găsit un plan pentru a se î�ntoarce î�napoi î�n î�nchisoare: ei aveau
să ucidă următoarea persoană care intra cu maş� ina î�n această ben-
zinărie. Nu avea importanţ�ă cine era, care era vârsta sa, dacă era
bărbat sau femeie; pur ş� i simplu aveau să ucidă următoarea fiinţ�ă
umană. Când acest bărbat a ajuns acolo ş� i a coborât din maş� ină ca
să-ş� i umple rezervorul, ei l-au atacat ş� i l-au bătut cu brutalitate
până l-au omorât.
Acum, crezi că tu ai probleme? El a lăsat î�n urmă o soţ�ie ş� i patru
copilaş� i. Am fost devastat de poveste; nu mi-a venit să cred. Cum să
iei un î�nţ�eles pozitiv dintr-o experienţ�ă care nu pare să aibă vreu-
nul? Nici măcar nu-mi puteam imagina că asta s-ar î�ntâmpla unui
membru al familiei mele ş� i cum m-ar afecta pe mine. M-am tot î�n-
trebat ce aş� putea face ca să ajut. Am sunat-o imediat pe văduva sa
ş� i m-am oferit să o ajut î�n orice fel puteam. Scopul meu principal era
să mă asigur că ea î�ncerca să găsească î�n această experienţ�ă un fel
de î�nţ�eles care să le ofere putere ei ș� i copiilor ei. Ar fi fost prea uş� or
să utilizezi asta ca pe o referinţ�ă care să susţ�ină convingerea că via-
ţ�a nu merită să fie trăită, că omenirea este malefică ş� i distructivă, că
poţ�i să faci totul aş� a cum trebuie ş� i tot eş� ti secerat ca un fir de iarbă,
aş� a că de ce să mai î�ncerci măcar?
I-am comunicat acestei femei cât de important era ca, de dragul
copiilor săi, să găsească cumva î�n această experienţ�ă o frântură de
sens care să le aducă putere la un nivel oarecare. Când am î�ntre-
bat-o ce ar putea să î�nsemne această experienţ�ă, ea a vorbit despre
cât de adâncă era durerea ei, dar ş� i mai important, singurul lucru
pozitiv la această experienţ�ă a fost că, atunci când povestea a fost
făcută cunoscută î� n ziare, s-a revărsat asupra ei o cantitate
incredibilă de dragoste, sprijin ş� i afecţ�iune. Ea a primit literalmente

sute de scrisori ş� i oferte de ajutor de la oameni din comunitate, oa-
meni din toate categoriile sociale.
Mi-a spus: „Mi-am dat seama că dacă aş� fi crezut că oamenii
sunt distructivi sau că asta î�nsemna că viaţ�a este nedreaptă, m-aş� fi
distrus pe mine ş� i pe copiii mei. Aş� a că, deş� i acum este incredibil de
dureros, eu ş� tiu că asta trebuie să se fi î�ntâmplat dintr-un motiv. Nu
am un argument prin care să pot susţ�ine asta; pur ş� i simplu, este
credinţ�a mea.” Această femeie a găsit curajul să folosească credinţa
ca pe referinţ�a supremă. Disponibilitatea ei de a avea î�ncredere că
trebuie să existe un motiv, chiar dacă ea nu este conş� tientă de el, a
eliberat-o de cea mai dureroasă experienţ�ă din viaţ�a sa ş� i i-a confe-
rit putere.
Ce femeie puternică! Cât de norocoş� i sunt copiii aceş� tia! Ea le-a

spus: „Copii, vreau să luaț�i aminte la toţ�i aceş� ti oameni ş� i la cât de
multă dragoste ne dăruiesc. Oamenii sunt cu adevărat buni. Există
unii oameni rău pe lume, iar aceş� tia au nevoie de ajutor, dar tatăl
vostru a crezut î�ntotdeauna î�n Dumnezeu ş� i acum a plecat î�ntr-un
loc mai bun. El a avut lucruri de făcut cât timp s-a aflat aici ş� i timpul
său s-a sfârş� it, dar timpul nostru nu s-a sfârşit ş� i noi trebuie să pro-
fităm de el atât timp cât ne aflăm aici. Noi trebuie să utilizăm moar-
tea tatălui vostru ca pe o amintire de fiecare zi că trebuie să ne
trăim viaţ� a din plin. Ş� i nu putem să ne gândim că l-am pierdut,
pentru că el va fi î�ntotdeauna cu noi.”
Doar cu inima poţi vedea limpede;

esenţialul îi este invizibil ochiului.
— Antoine De Saint-Exupéry
Este cu putinţ�ă ca zilele ce par că sunt cele mai rele din viaţ�a noas-
tră să fie, î�n realitate, cele mai puternice î�n termenii lecţ�iilor pe care
putem alege să le î�nvăţ�ăm de la ele? Gândeş� te-te la una dintre cele
mai rele experienţ�e care ţ�i s-a î�ntâmplat vreodată. Î�n timp ce pri-
veş� ti î�napoi acum, te poţ�i gândi la vreun fel î�n care aceasta a avut
vreun tip de impact pozitiv asupra vieţ�ii tale? Poate că ai fost conce-
diat, sau jefuit, sau implicat î�ntr-un accident rutier, dar din acea
experienţ�ă ai dobândit o hotărâre nouă sau o conş� tiinţ�ă nouă ce
te-a făcut să te dezvolţ�i ca persoană ş� i a crescut î�ntr-un fel măsura-
bil abilitatea ta de a contribui.
Î�mi dau seama că î�n cazul unor situaţ�ii ar putea să fie mai dificil
să găseş� ti ceva bun referitor la ele decât î�n cazul altora, dar î�n acest
moment al cărţ�ii tu nu mai eş� ti un novice. Ț� i-ai extins imaginaţ�ia ş� i
ţ�i-ai î�ncordat muş� chii tonifierii. Ai î�nvăţ�at cum să-ţ�i gestionezi sta-
rea ş� i cum să-ţ�i direcţ�ionezi focalizarea prin punerea unor î�ntrebări
mai bune. Dacă ai fost abuzat î�n copilărie, poate că asta te-a făcut o
persoană mai sensibilă faţ�ă de copii ş� i te-a determinat să iei hotărâ-
rea să rupi lanţ�ul generaț�ional al abuzului; dacă ai crescut î�ntr-un
mediu foarte restrictiv, poate că asta te-a făcut să lupţ�i pentru liber-
tatea celorlalţ�i; dacă ai simţ�it că nu ai fost niciodată iubit suficient,
este posibil ca acum să fii un binefăcător important. Sau poate că
acel eveniment „oribil” doar te-a făcut să iei decizii noi, să-ţ�i schim-
bi direcţ�ia vieţ�ii ş� i, î�n felul acesta, destinul. Poate că cele mai rele
zile ale tale au fost de fapt cele mai bune.
Ai putea protesta: „Nu, Tony, î� n trecutul meu există unele
lucruri care nu au niciun rost. Nu le voi depăş� i niciodată. Voi avea
î�ntotdeauna suferinţ�ă.” Ai perfectă dreptate: câtă vreme păstrezi
credinţ� a că s-a profitat de tine sau că ai pierdut ceva care nu-ţ� i
poate fi î�napoiat niciodată, tu vei avea î�ntr-adevăr durerea aceea tot
timpul. Aminteş� te-ţ�i doar, pierderea este imaginară. Niciun lu-
cru nu dispare vreodată în univers; îşi schimbă doar forma.
Dacă există un lucru care î�ncă te răneş� te este din cauza î�nţ�elesului
pe care tu i l-ai ataş� at. Poate că ceea ce trebuie să faci este să ai cre-
dinţ�ă ş� i să spui: „Chiar dacă nu ş� tiu de ce s-a î�ntâmplat asta, eu sunt
dispus să am î�ncredere. Î�ntr-o bună zi, când va fi momentul potrivit,
voi î�nţ�elege.”
Referinţele limitate creează o viaţă limitată. Dacă vrei să-ţi

extinzi viaţa, trebuie să-ţi extinzi referinţele prin căutarea ace-
lor idei şi experienţe care nu ar deveni o parte a vieţii tale dacă
tu nu le-ai căuta în mod conştient. Nu uita, se î�ntâmplă rar ca o
idee bună să te î�ntrerupă; tu trebuie să o cauţ�i î�n mod activ. Trebuie
să fie urmărite ideile ş� i experienţ�ele care oferă putere.
UN UNIVERS DE IDEI ŞI EXPERIENŢE

Când ne extindem referinţ�ele, noi creăm un mare contrast cu care
să evaluăm viaţ�a ş� i posibilitatea. Dacă tu ţ�i-ai mărit disproporţ�ionat
problemele, gândeş� te-te la asta: trăim într-o galaxie care conţine
câteva sute de mii de milioane de stele. După aceea, dă-ţi sea-
ma că trăim într-un univers care conţine câteva sute de mii de
milioane de galaxii. Cu alte cuvinte, există câteva sute de mii de
milioane de sori doar î�n galaxia noastră. Ş� i toţ�i aceş� ti sori au ş� i pla-
nete care se î�nvârt î�n jurul lor. Gândeş� te-te la amplitudine. Stelele
din galaxia noastră efectuează o rotaţ�ie î�n jurul axei Căii Lactee la
fiecare câteva sute de milioane de de ani. Când te gândeş� ti la imen-
sitatea acestui univers ş� i apoi priveş� ti la durata vieţ�ii unei fiinţ�e
umane medii (cu generozitate aproximativ optzeci de ani), dobân-
deş� ti o perspectivă diferită? Durata vieţ�ii omeneş� ti este doar o pică-
tură î�n timp. Ş� i cu toate acestea, oamenii se dau de ceasul morț�ii
pentru lucruri cum ar fi cum î�ş�i vor plăti ipoteca, ce fel de maş� ină
conduc sau cum se va derula următoarea lor î�ntâlnire de afaceri.
Eu cred că un fir de iarbă nu este mai neînsemnat

decât călătoria stelelor.
— Walt Whitman
Eu î�ncerc î�ntotdeauna să-mi extind ş� i să-mi î�mbunătăţ�esc referinţ�ele

deoarece cred î�n vechiul termen al computerelor GIGO: Garbage In,
Garbage Out (Gunoi Introduci, Gunoi Obții). Î�n fiecare zi a vieţ�ii, noi
preluăm informaţ� i i, idei, concepte, experienţ� e ş� i senzaţ� i i noi.
Trebuie să stăm î�n mod conş� tient de gardă la uş� ile minţ�ii noastre
pentru a ne asigura că indiferent de lucrurile cărora le permitem să
pătrundă, acestea ne vor face vieţ�ile să devină mai bogate, că expe-
rienţ�ele pe care le căutăm vor adăuga la rezerva noastră de posibi-
lităţ�i. Atunci când î�i ajutăm pe copiii noş� tri să se extindă ş� i să se
dezvolte, trebuie să-i î�ndrumăm î�n experienţ�e ce vor furniza refe-
rinţ�e pozitive pentru viitorul lor — referinţ�e care î�i vor ajuta să ş� tie
că sunt capabili să î�nfrunte aproape orice.
Î�n acelaş� i timp, trebuie să î�i î�nvăţ�ăm de ce lucruri să se ferească
î�n viaţ�ă. Anumite referinţ�e denigrează experienţ�a noastră de viaţ�ă.
Eş� ti puţ�in î�ngrijorat atunci când auzi muzică precum cea a celor de
la Geto Boys? Unul dintre cântecele lor recente este unul rap despre
tăierea gâtului unei fete ş� i despre raporturi sexuale cu cadavrul ei.
Crezi că acest fel de referinţ�ă, repetată iar ş� i iar, nu doar î�n mintea
copiilor, ci în a oricui, ar fi puţ�in distructivă? Nu spun că cineva va
auzi asta ş� i apoi va porni să facă aș� a ceva; eu spun doar că este o mize-
rie. Asta î�nseamnă că promovez cenzura? Absolut deloc. Cred că una
dintre frumuseţ�ile ţ�ării noastre este libertatea, dar cred că noi doi, ca
lideri, avem dreptul ş� i responsabilitatea de a ş� ti ce î�nseamnă referinţ�e-
le ş� i impactul pe care î�l pot avea ele asupra calităţ�ii vieţ�ilor noastre.
EXTINDE-ŢI REFERINŢELE
ŞI EXTINDE-ŢI VIAŢA
Î�ntotdeauna putem utiliza orice ne oferă viaţ�ă î�ntr-o manieră care
să ne confere putere, î�nsă trebuie să facem acest lucru î�ntr-un mod
proactiv. Opţ�iunile pe care eu le am î�n viaţ�a mea vin dintr-un set
bogat de experienţ�e-referinţ�ă pe care le-am urmărit conş� tient î�n
mod continuu. Caut î�n fiecare zi feluri de a mă extinde. Î�n cei trei-
zeci ş� i unu de ani ai mei am comprimat la propriu sute de ani de
experienţ�ă. Cum pot să spun asta? Numărul experienţ�elor provoca-
toare ş� i care mă î�mbogăţ�esc, prin care trec î�ntr-o lună, se află mai
aproape de ceea ce majoritatea oamenilor trăiesc pe durata a mai
mulţ�i ani.
Unul dintre modurile principale prin care am î�nceput să fac

asta, î�ncepând de la vârsta de ş� aptesprezece ani, a fost prin experien-
ţ�ele bogate pe care le oferă cărţ� ile. Am dezvoltat de timpuriu î�n
viaţ�a mea convingerea că liderii sunt cititori. Cărţ�ile mă puteau
duce î�n alte ţ�inuturi unde mă puteam î�ntâlni cu persoane unice ca
Abraham Lincoln sau Ralph Waldo Emerson pe care î�i puteam utili-
za ca pe antrenorii mei personali. Ş� tiam de asemenea că î�n paginile
cărţ� ilor puteam găsi răspunsuri pentru aproape orice î�ntrebare.
Această abundenţ�ă de referinţ�e, care mi-a fost oferită de sute de
cărţ�i, mi-a furnizat nenumărate opţ�iuni pentru felul î�n care pot aju-
ta oamenii. Am căutat aceste referinţ�e pentru că mi-am dat seama
că dacă nu-mi hrănesc mintea cu hrana după care tânjea, ar fi trebuit
să mă mulţ�umesc cu junk food-ul intelectual care poate fi găsit î�n
„clipurile scurte” din ş� tirile de la televizor sau î�n opiniile din ziare.
Dacă aceasta este sursa noastră principală de informaţ�ie, atunci ne
putem aş� tepta să obţ�inem aceleaş� i rezultate pe care le obţ�in toţ�i
ceilalţ�i membri ai societăţ�ii.
Cel mai puternic mod de a avea o î�nţ�elegere foarte bună a vieţ�ii
ş� i a oamenilor, de a ne oferi nouă î�nş� ine cel mai bun nivel al alegerii
este să ne expunem pe noi î�nş� ine la cât mai multe tipuri de referinţ�e
cu putinţ�ă. Î�n tinereţ�ea mea am fost inspirat să caut î�nţ�elegere spi-
rituală atunci când mi-am dat seama că am frecventat doar o singu-
ră biserică ş� i că am fost expus unei singure filosofii religioase î�n cea
mai mare parte a vieţ�ii mele. Î�n liceu am primit o bursă î�n jurnalism
pentru a participa la un program de două săptămâni organizat la
California Polytechnic State University î�n San Luis Obispo. Î�n dumi-
nica aceea am primit cu toţ�ii ca temă să scriem o relatare despre o
slujbă religioasă.
Pe măsură ce am î�nceput să ne plimbăm prin comunitate, hotă-
rând unde vom merge, m-am trezit că sunt atras de biserica deno-
minaţ�iunii mele. Dar pe parcurs i-am auzit pe câţ�iva dintre prietenii
mei vorbind despre Biserica Mormonă, de care tocmai trecusem, ş� i
despre cât de „oribili” erau oamenii aceia. Mie mi se părea că, pur ş� i
simplu, oamenii nu sunt atât de deplorabili; trebuia să văd ce se
petrece. Aş� a că am luat parte la slujbă ş� i am văzut că mormonii î�l

iubesc pe Dumnezeu la fel de mult ca mine. Singura diferenţ�ă era că
ei aveau câteva reguli care se deosebeau uş� or de ale mele.
Asta a dat startul odiseei mele spirituale care s-a transformat
î�ntr-un ritual timp de aproape un an ş� i jumătate. Pe parcursul celui
de-al optsprezecelea ş� i celui de-al nouăsprezecelea an de viaţ�ă, de
două sau trei ori pe lună luam parte la un tip diferit de slujbă: lute-
rană, catolică, baptistă, episcopală, metodistă, evreiască, budhistă
ş� i aş� a mai departe. Ca urmare a acestora, am î�nceput cu adevărat să
trăiesc la un nivel mai spiritual la care am î�nceput să apreciez cre-
dinţ�ele spirituale ale tuturor oamenilor. Chiar dacă nu eram de
acord cu regulile sau cu perceptele lor deosebite, ca rezultat, aveam
o bază mult mai largă pentru î�nţ�elegere ş� i compasiune.
Dacă vrei să-ţ�i extinzi viaţ�a, treci la treabă! Caută câteva experien-
ţ�e pe care nu le-ai avut niciodată. Fă scufundări. Explorează lumea
de sub mare ş� i descoperă cum arată viaţ�a ş� i cum arăţ�i tu î�ntr-un
mediu complet nou. Fă paraş� utism. Când stai la marginea unui avion
la 3800 de metri î�n aer ş� i ş� tii că urmează să cazi timp de un minut
î�ntreg cu 193 km pe oră, ai nevoie de credinţ�ă absolută pentru a te
î�mpinge pe tine î�nsuţ�i să păș� eș� ti afară din acel avion. Nu ş� tii ce î�n-
seamnă credinţ�a până nu ai această referinţ�ă! Mergi ş� i fă lecţ�ia ace-
ea cu elicopterul. Te asigur, î�ţ�i va schimba viaţ�a pentru totdeauna.
Ia-ţ�i patru zile libere ş� i mergi la ş� coala pentru curse de maş� ini. Vei
î�nvăţ�a mai multe despre limite ş� i posibilităţ�i decât ţ�i-ai putea ima-
gina. Petrece o seară la o simfonie, dacă nu este un lucru pe care î�l
faci de obicei — sau la un concert rock, dacă acesta este lucrul pe
care î�l eviţ�i de obicei. Extinde-ţ�i nivelul alegerilor. Î�ntr-o zi, treci î�n
mod spontan pe lângă un spital pentru copii î�n timpul orelor de vi-
zită. Mergi ş� i î�ntâlneş� te câţ�iva străini ş� i spune câteva poveş� ti. Provo-
carea de a dezvolta un raport ş� i de a găsi un fel de a atinge vieţ�ile
celorlalţ�i te va schimba pentru totdeauna.
Poate că este momentul să te afunzi î�ntr-o altă cultură ş� i să vezi
lumea prin ochii altora. Poate că este momentul să vizitezi Fiji ş� i să
sărbătoreş� ti î�ntr-o ceremonie kava cu localnicii. Sau să iei parte la
un program de „î�nsoţ�ire” al departamentului tău local de poliţ�ie,

unde stai pe bancheta din spate a unei maş� ini de patrulă ş� i î�ţ�i vezi
comunitatea prin ochii unui poliţ�ist. Nu uita, dacă vrem să î�nţ�ele-
gem ş� i să apreciem oamenii, unul dintre cele mai puternice feluri
este acela de a î�mpărtăş� i o parte din referinţ�ele lor. Poate că este
momentul să te î�ntorci la ş� coală, să explorezi „universul interior”
sub forma biologiei sau fiziologiei sau să î�nţ�elegi mai bine cultura
noastră printr-un studiu al sociologiei ş� i antropologiei. Nu uita, oricare
sunt limitele pe care le ai î�n viaţ�a ta, ele sunt probabil doar rezulta-
tul unor referinţ�e limitate. Extinde-ţi referinţele şi îţi vei extinde
imediat viaţa.
Deş� i posibilităţ�ile pe care le-am menţ�ionat sunt incitante ş� i en-
tuziasmante, ele sunt oferite pentru a-ţ�i stârni interesul. Nu trebuie
să le faci pe toate — sau pe vreuna dintre ele — pentru a câş� tiga
referinţ�e noi. Nu trebuie să mergi î�ntr-un safari î�n Africa; poţ�i mer-
ge pur ş� i simplu după colţ� ş� i să ajuţ�i o persoană fără adăpost din
comunitatea ta să-ş� i descopere resurse personale despre care nu a
ş� tiut niciodată că există. Lumi î�ntregi se deschid prin adăugarea
unei singure referinţe noi. Ar putea să fie un lucru nou pe care î�l vezi
sau î�l auzi, o conversaţ�ie, sau un film, sau un seminar, un lucru pe
care î�l vei citi chiar pe pagina următoare — nu ştii niciodată când
s-ar putea întâmpla.
Singurul fel de a descoperi limitele posibilului

este să mergi dincolo de el, în imposibil.
— Arthur C. Clarke
Acum, hai să inventariem câteva dintre cele mai puternice referinţ�e

care ţ�i-au modelat viaţ�a. Ia o pauză acum şi scrie cinci dintre cele
mai puternice experienţe care au modelat cine ai devenit tu ca
persoană. Nu te limita la o descriere a experienţ�ei, descrie ş� i felul
în care te-a influenţat experienţa.
Dacă scrii ceva care pare să fi avut un impact negativ asupra ta,
găseş� te imediat o altă interpretare a evenimentului, indiferent de ce
este nevoie. Asta ar putea să necesite puţ�ină credinţ�ă; ar putea să

necesite o perspectivă nouă pe care nu ai fi luat-o î�n considerare
niciodată î�nainte. Aminteş� te-ţ�i, î�n viaţ�ă totul se petrece dintr-un
motiv ş� i cu un scop ş� i ne serveş� te. Uneori este nevoie de ani sau de
decenii pentru ca noi să găsim valoare. Î�nsă există valoare î�n toată
experienţ�a omenească.
Pe măsură ce analizezi această listă, cu toate evenimentele ce
ţ�i-au influenţ�at î�n mod pozitiv viaţ�a, vreau să te gândeş� ti la câteva
referinţ�e noi a căror urmărire ar fi foarte valoroasă pentru tine.
Care sunt câteva experienţ�e noi de care ai nevoie? O î�ntrebare bună
ar putea să fie aceasta: „Pentru a reuşi cu adevărat la cel mai
înalt nivel, pentru a realiza ceea ce vreau cu adevărat în viaţă,
care ar fi unele dintre referinţele de care am nevoie?” Poate că
ceea ce trebuie să faci este să modelezi pe cineva care ş� i-a făcut re-
laţ�iile să funcţ�ioneze cu adevărat; descoperă care sunt unele dintre
crezurile sale, care sunt câteva dintre referinţ�ele sale cu privire la
ceea ce face ca o relaţ�ie să funcţ�ioneze. Sau poate că ai pur ş� i simplu
nevoie să cauţ�i referinţ�e care te fac să preţ�uieş� ti viaţ�a mai mult sau
care te fac să ai sentimentul că ai o contribuţ�ie.
Acum gândeşte-te la câteva referinţe pe care ar fi amuzant
să le ai. Poate că nu ai „nevoie” de ele, dar gândeş� te-te la câteva care
ar fi distractive sau care te-ar face pur ș� i simplu să te simţ�i bine. Eu am
î�nceput să studiez artele marţ�iale deoarece am ş� tiut ce set incredi-
bil de stări î�mi va oferi disciplina. Mi-am câş� tigat centura neagră î�n
tae kwon do î�n opt luni studiind direct cu remarcabilul Mare maes-
tru Jhoon Rhee ş� i modelând focalizarea sa incredibil de intensă.
Mi-am dat seama că dacă aş� putea avea experienţ� a disciplinării
mele atât de aspru î�n acea zonă a vieţ�ii mele, atunci acea referinţ�ă
s-ar revărsa î�n multe alte domenii — ş� i asta a făcut. Deci, ce altceva
ai putea să faci tu?
După ce ai obţ�inut prin brainstorming o listă de referinţ�e ne-
maipomenite pe care să le dobândeş� ti, scrie o planificare ş� i o dată
î�n dreptul fiecăreia. Hotărăş� te când le vei realiza pe fiecare. Când ai
de gând să î�nveţ�i să vorbeş� ti spaniolă, sau greacă, sau japoneză?
Când ai de gând să faci plimbarea aceea cu balonul cu aer cald?

Când ai de gând să mergi la azilul local de bătrâni ş� i să cânţ�i colinde?
Când ai de gând să faci ceva nou şi neobişnuit?
Care ar fi câteva referinţ�e pe care le-ai putea oferi familiei tale
ş� i care ar fi nepreţ� uite? Poate că ar fi să-ţ� i duci copiii la muzeul
Smithsonian, poate că este ceva simplu cum ar fi să stai jos ş� i să
vorbeş� ti despre referinţ�ele pe care familia le-a î�mpărtăş� it deja sau
să vă î�ntâlniţ�i cu o parte din bunici ş� i să vorbiţ�i despre vieţ�ile lor ş� i
despre ce au î�nvăţ�at. Ce referinţ�e nepreţ�uite pot să aibă aceş� ti oa-
meni de peste ş� aizeci, ş� aptezeci, optzeci sau nouăzeci de ani pentru
aceia dintre noi care suntem tineri!
Una dintre cele mai puternice referinţ�e pe care le-am î�mpărtă-
ş� it cu familia mea este de a livra cine de Ziua Recunoş� tinţ�ei celor
care nu pot sau nu vor să viziteze adăposturile. Nu voi uita nicioda-
tă reacţ�ia fiului meu cel mai mic, când avea patru ani. Era prima
dată când Jairek participa ş� i am mers î�ntr-un parc din Oceanside,
California. Am găsit un bătrân care dormea pe podeaua unei băi
fără uş� i, î�ncercând să se î�nvelească cu haine vechi pe care le găsise
prin lăzile de gunoi. Fiul meu a fost mirat de barba sa foarte lungă ş� i
a fost puţ�in speriat.
I-am dat lui Jairek coş� ul cu mâncare ş� i alte bunătăţ�i pentru su-
pravieţ�uire ş� i am zis: „Du-te ş� i dă-i-l acestui om ş� i urează-i o Zi a
Recunoş� tinţ�ei fericită.” Jairek s-a apropiat precaut. După ce a intrat
î�n baie cu un coş� cât el de mare, l-a aş� ezat jos cu blândeţ�e. Bărbatul
arăta ca ş� i cum era fie beat, fie adormit. Jairek l-a atins pe om ş� i a zis
„O Zi a Recunoş� tinţ�ei fericită!” Brusc, bărbatul a sărit î�n picioare ş� i
l-a î�nş� făcat pe fiul meu de mână. Am simț�it cum î�mi sare inima ş� i
tocmai când î�ncepusem să mă reped î�nainte, bărbatul a luat mâna
lui Jairek ş� i a sărutat-o. El a ş� optit răguş� it: „Î� ţ�i mulţ� umesc că î�ţ�i
pasă.” Doamne, ce referinţ�ă pentru un copil de patru ani!
Aminteşte-ţi, clipele vieţii noastre sunt cele care ne mode-
lează. Depinde de noi să căutăm ş� i să creăm clipele care ne vor
î�nălţ�a ş� i nu ne vor limita.
Aş� a că acum, ridică-te de pe bancă ş� i păş� eş� te î�n jocul vieţ�ii. Lasă-ţ�i
imaginaţ�ia să se dezlănţ�uie cu posibilităţ�ile tuturor acelor lucruri
pe care le-ai putea explora ş� i î�ncerca — ş� i pe care le-ai putea î�ncepe
imediat. Ce nouă experienţ�ă care să-ţ�i extindă viaţ�a ai putea să ur-
măreş� ti astăzi? Ce fel de persoană vei deveni? Acţ�ionează ş� i bucură-te
explorând posibilităţ�ile. Hai să descoperim schimbarea profundă
care vine din …
18
IDENTITATE:
CHEIA EXPANSIUNII
Nimic măreţ nu va fi obţinut fără oameni măreţi, iar
oamenii sunt măreţi doar dacă sunt hotărâţi să fie astfel.
— Charles De Gaulle
Nu existau semne pe corpul lui. Comuniş� tii chinezi î�l ţ�inuseră prizo-
nier î�ntr-o cameră minusculă timp de mai bine de douăzeci de ore,
dar nu î�l bătuseră ş� i nici nu î�l torturaseră. Ba chiar î�i oferiseră o ţ�i-
gară sau două… ş� i ca urmare a conversaţ�iei lor politicoase, acest
soldat ţ�inea acum î�n mână un document cu scrisul său, care detalia
nenumăratele nedreptăţ� i ş� i distructivitatea stilului american de
viaţ�ă, adică societatea capitalistă, ş� i care elogia superioritatea ş� i
umanitatea etică a sistemului comunist. Ş� i mai grav, eseul pe care
acest ofiţ�er al Armatei S.U.A. î�l scrisese era transmis acum î�n lagărul
său ş� i î�n alte lagăre cu prizonieri de război din Coreea de Nord ş� i, de
asemenea, forţ�elor americane staţ� ionate î�n Coreea de Sud*. Mai
târziu, el avea să divulge informaţ�ii militare, să-ş� i denunţ�e colegii
prizonieri ş� i să-ş� i denunţ�e cu fervoare propria ţ�ară.
Ce l-a determinat pe acest bărbat să-ş� i inverseze viziunea des-
pre lume ş� i să demanteleze crezurile care i-au fost insuflate de-a
lungul unei vieţ�i î�ntregi? Ce l-a făcut să abandoneze valorile centra-
le pe care le susţ� i nuse î� n ainte ş� i să devină un colaborator al
* Cialdini, Robert, Influence, New York: HarperCollins Publishers, © 1988

inamicului? Ce schimbare singulară putea să realizeze o transforma-

re atât de radicală î�n gândurile, emoţ�iile ş� i acţ�iunile unui individ?
Răspunsul se găseş� te î�n î�nţ�elegerea faptului că el a fost î�mpins
pe un drum care l-a determinat să-şi transforme la propriu iden-
titatea. Acum el nu făcea decât să acţ�ioneze î�n concordanţ�ă cu noua
sa imagine despre sine î�nsuş� i.
Pe parcursul acestei cărţ�i, ai explorat î�mpreună cu mine impac-
tul crezurilor, unul dintre elementele fundaţ� ionale din Sistemul
Principal care gestionează toate evaluările noastre. Crezurile ne
conduc spre concluzii ş� i, prin urmare, ne î�nvaţ�ă cum să simţ�im ş� i ce
să facem. Cu toate acestea, există niveluri diferite de crezuri ce au
niveluri diferite de impact asupra calităţ�ii vieţ�ii noastre. Unele sunt
foarte specifice. Spre exemplu, opiniile pe care le ai despre un anu-
mit prieten vor determina ce crezi ş� i ce simţ�i despre comportamen-
tul său ş� i î�nţ�elesul pe care î�l vei lega de orice face el. Dacă tu „ş� tii” că
este iubitor, atunci chiar dacă pare să fie furios pe moment, tu nu
vei pune la î�ndoială intenţ�ia sa finală. Acest crez î�ţ�i va î�ndruma toate
interacţ�iunile cu această persoană. Dar asta nu va afecta neapărat
felul î�n care tratezi cu un străin. Aceste crezuri te influenţ�ează î�ntr-o
singură zonă specifică a vieţ�ii tale: interacţ�iunile cu acest prieten.
Totuş� i, câteva credinţ�e au o influenţ�ă extinsă asupra vieţ�ii tale;
pe acestea eu le numesc crezuri globale. Acestea sunt crezuri care
au consecinţ�e mult mai vaste. Spre exemplu, crezurile pe care le ai
despre oameni în general nu vor influenţ�a doar felul î�n care î�ț�i vei
trata prietenul, ci pe toţ�i cei pe care î�i î�ntâlneş� ti. Aceste crezuri vor
avea un efect puternic asupra carierei tale, nivelului tău de î�ncrede-
re, căsniciei tale ş� i aş� a mai departe.
Crezurile globale pe care le ai despre conceptele de sărăcie şi
abundenţă, spre exemplu, vor determina nivelul tău de stres ş� i ge-
nerozitatea ta î�n timp, bani, energie ş� i spirit. Dacă tu crezi că trăim
î�ntr-o lume cu puţ�ine resurse — unde există doar atâţ�ia bani, atât
timp ş� i atâta iubire — atunci vei trăi constant cu teama că nu vei
avea destul. Stresul acesta î�ț�i va afecta gândirea despre vecinii tăi,
despre colegii tăi de serviciu, despre capacităţ�ile tale financiare ş� i

despre oportunităţ�i î�n general.
Totuş� i, mai puternică decât toate acestea este crezul fundamen-
tal care este filtrul suprem pentru toate percepţ�iile noastre. Acest
crez controlează î�n mod direct consecvenţ�a deciziilor din viaţ�a ta.
Acestea sunt crezurile pe care le ai despre identitatea ta.
Lucrurile pe care putem sau nu putem să le facem, lucrurile pe
care le considerăm posibile sau imposibile sunt rareori o funcţ�ie a
capacităţ�ii noastre reale. Mai probabil, ele sunt o funcţ�ie a crezuri-
lor noastre despre cine suntem. De fapt, dacă te-ai surprins vreo-
dată incapabil să te gândeşti măcar să faci ceva, când răspunsul tău
pentru cineva a fost: „Nu aş� putea să fac niciodată asta” sau „Chiar
nu sunt genul acela de persoană,” atunci te-ai lovit de barierele unei
identităţ�i limitate. Bineî�nţ�eles, acest lucru nu este î�ntotdeauna ceva
rău. Faptul că nu te percepi pe tine î�nsuţ�i drept un ucigaş� este o
distincţ�ie foarte importantă! Faptul că nu te percepi pe tine î�nsuţ�i
drept cineva care ar profita de ceilalţ�i este probabil foarte util. Este
important să î�nţ�elegem că ne definim pe noi î�nş� ine nu doar prin
cine suntem, ci ş� i prin cine nu suntem.
Ce este identitatea mai exact? Ea constă pur ş� i simplu î�n crezu-
rile pe care le utilizăm pentru a ne defini individualitea, ceea
ce ne face unici — buni, răi sau indiferenţi — faţă de alţi indi-
vizi. Iar sentimentul nostru de siguranţă referitor la cine suntem
creează hotarele ş� i limitele î�năuntrul cărora trăim.
Capacitatea ta este constantă, însă ce proporţie din ea este
utilizată depinde de identitatea pe care o ai despre tine însuţi.
Spre exemplu, dacă te simţ�i sigur că eş� ti o persoană sociabilă ş� i de-
bordantă, vei accesa resursele de comportament care se potrivesc
identităţ�ii tale. Indiferent că te vezi pe tine î�nsuţ�i ca „molâu” sau
„sălbatic,” ca „î�nvingător” sau „cineva nesemnificativ”, lucrul acesta
va modela imediat competenţ�ele pe care le accesezi. Este posibil să
fi citit cartea Pygmalion in the Classroom (Efectul Pygmalion în sala
de clasă) care detaliază schimbarea dramatică î�n performanţ�a ele-
vilor atunci când aceș� tia devin convinş� i că sunt talentaţ�i.
De nenumărate ori, cercetătorii au arătat că aptitudinile

elevilor sunt puternic influenţate de identităţile pe care ei și le
elaborează pentru ca urmare a încrederii profesorului în nive-
lul lor de inteligenţă. Î�ntr-unul din studii, unui grup de profesori li
s-a spus că anumiţ�i elevi din clasele lor erau realmente î�nzestraţ�i ş� i
că trebuie să se asigure că î�i stimulează pentru a continua să se dez-
volte. După cum era de aş� teptat, aceş� ti copii au devenit performeri
de vârf î�n clasa lor. Ceea ce face ca acest studiu să fie semnificativ
este faptul că aceş� ti elevi nu dăduseră de fapt dovada unor niveluri
de inteligenţ�ă mai ridicate — ş� i, î�n realitate, câţ�iva dintre ei fusese-
ră etichetaţ�i anterior ca elevi slabi. Cu toate acestea, sentimentul lor
că sunt cu certitudine superiori (care le-a fost insuflat de „crezul
fals” al unui profesor) este cel care le-a declanş� at succesul.
Impactul acestui principiu nu se limitează la elevi. Genul de
persoană în care te încadrează percepţia celorlalţi va controla
răspunsurile lor faţă de tine. De multe ori asta nu are nimic de a
face cu caracterul tău real. Spre exemplu, dacă o persoană te perce-
pe ca pe un escroc, chiar dacă tu eş� ti o persoană cinstită ş� i faci lu-
cruri bune, această persoană va căuta motivul sinistru din spatele
acţ�iunilor tale. Ceea ce este ş� i mai rău, după ce am făcut o schimba-
re pozitivă, noi le permitem frecvent unor persoane din mediul
nostru, care nu ş� i-au schimbat imaginea despre noi, să ne ancoreze
emoţ�iile ş� i credinţ�ele î�napoi î�n vechile noastre comportamente ş� i
identităţ�i. Cu toț�ii trebuie să ne amintim că avem o putere uriaş� ă să
influenţ�ăm identităţ�ile celor la care ţ�inem cel mai mult.
Aceasta este puterea de care dispune Marva Collins atunci când
î�ş�i influenţ�ează elevii să creadă că ei sunt stăpânii destinului lor, că
sunt la fel de talentaţ�i ca oricare altă fiinţ�ă umană care a mers pe
faţ�a pământului.
Cel mai bun efect al persoanelor de calitate este simţit

după ce am părăsit prezenţa lor.
Cu toții vom acţiona consecvent cu perspectivele noastre des-

pre cine suntem cu adevărat, indiferent dacă perspectiva aceea
este corectă sau nu. Motivul este că una dintre cele mai puternice
forţe din organismul uman este nevoia de consistenţă.
De-a lungul vieţ�ilor noastre, noi am fost socializaţ�i să asociem
durere enormă inconsistenţ�ei ş� i plăcere faptului de a fi consistenţ�i.
Gândeş� te-te la asta. Ce etichete punem oamenilor care spun ceva ş� i
apoi fac altceva, care pretind că sunt î�ntr-un fel ş� i apoi se comportă
î�ntr-altul? Î�i numim ipocriţ�i, schimbători, instabili, persoane î�n care
nu poţ�i avea î�ncredere, ş� ovăitori, î�mprăş� tiaţ�i, ciudaţ�i, nedemni de
î�ncredere. Ţ� i-ar plăcea ca etichetele acestea să-ţ�i fie aplicate ţ�ie? Ţ� i-ar
plăcea măcar să te gândeşti la tine î�nsuţ�i î�n felul acesta? Răspunsul
este evident: un nu răspicat! Prin urmare, de fiecare dată când luăm
o poziţ�ie — mai ales o poziţ�ie publică — ş� i afirmăm ceea ce credem,
cine suntem sau ce ne interesează, noi simţ�im o presiune intensă
pentru a rămâne consecvenţ�i cu acea poziţ�ie, indiferent de cât ne-ar
putea costa inflexibilitatea aceea pe viitor.
Pe de altă parte, există recompense colosale pentru a rămâne
consecvenţ�i cu identitatea noastră declarată. Cum î�i numim pe oa-
menii care sunt consecvenţ�i? Folosim cuvinte cum ar fi demn de
î�ncredere, loial, statornic, robust, inteligent, stabil, raţ�ional, auten-
tic. Cum ţ�i-ar plăcea ca oamenii să folosească î�n mod constant aces-
te etichete pentru a te descrie? Cum te-ai simţ�i dacă te-ai gândi la
tine î�nsuţ�i î�n acest fel? Din nou, răspunsul este evident: celor mai
mulţ�i oameni le-ar plăcea. Astfel, nevoia de a rămâne consecvent
ajunge irevocabil legată de abilitatea ta de a evita durerea ş� i de a
obţ�ine plăcere.
O consecvenţă prostească este drăcușorul

minţilor mărunte.
Efectul Pygmalion funcţ�ionează de asemenea ş� i î�n sens invers. Dacă

eş� ti sigur că „ai dificultăţ�i de î�nvăţ�are,” asta se transformă î�ntr-o
profeţ�ie care se î�mplineş� te singură. Acest lucru este destul de dife-

rit de opinia că actuala ta strategie de î�nvăț�are este ineficace. Abili-
tatea de a ne schimba strategia este percepută de cei mai mulţ� i
dintre noi ca o sarcină uş� oară ş� i realizabilă atât timp cât avem pro-
fesorul adecvat. Cu toate acestea, schimbare propriei persoane —
schimbarea esenţ�ei celui care suntem — este percepută de cei mai
mulţ�i ca fiind aproape imposibilă. Răspunsul obiş� nuit, „Pur ş� i sim-
plu aş� a sunt eu”, este o frază care ucide visuri. Poartă cu ea sentinţ�a
unei probleme permanente ş� i de neschimbat.
O persoană care crede că a căpătat o dependenţă de un drog se
poate schimba, desigur. Va fi dificil, dar o schimbare poate fi efectuată
ş� i poate să dureze. Pe de altă parte, o persoană care crede despre
sine că este dependentă de droguri va reveni de obicei la utilizarea
drogurilor chiar după săptămâni sau luni de abstinenţ�ă. De ce? Pen-
tru că acel individ crede că asta este el. El nu are o dependenţ�ă de
droguri; el este un dependent de droguri. Aminteş� te-ţ�i, din Capito-
lul 4, că după ce o persoană capătă o convingere despre ceva, va
ignora ş� i chiar se va apăra de orice probă care-i contrazice opinia.
Inconş� tient, această persoană nu va crede că se poate schimba pe
termen lung, iar asta î�i va controla comportamentul.
Î�n plus, există adeseori un beneficiu secundar implicat î�n pro-
cesul menţ�inerii acestui comportament negativ. Î�n definitiv, acest
om poate arunca vina dependenţ�ei sale asupra unui lucru pe care
nu î�l poate controla — pur ş� i simplu, „aş� a este el” — î�n loc să î�nfrun-
te realitatea că utilizarea drogurilor este o decizie conş� tientă.
Aceasta va fi amplificată de nevoia de consecvenţ�ă din interiorul
sistemului nervos omenesc, iar el va reveni la acest tipar distructiv
î�n repetate rânduri. Abandonarea identităţ�ii sale ar fi chiar mai du-
reroasă decât efectele evident distructive ale drogurilor î�n sine.
De ce? Pentru că noi toţi avem nevoie de un sentiment al
certitudinii. Cei mai mulţi oameni au o teamă fantastică de ne-
cunoscut. Incertitudinea presupune potenţialul unei lovituri
din partea durerii ş� i noi am prefera să avem de-a face cu durerea
pe care o cunoaş� tem deja decât să avem de a face cu durerea din
necunoscut. Astfel, trăind î�ntr-o lume care se schimbă continuu —

una î�n care suntem constant î�nconjuraţ�i de fluxul noilor relaţ�ii, de
roluri redefinite de muncă, de medii î�n schimbare ş� i un ş� uvoi con-
stant de informaţ�ie nouă — singurul lucru pe care fiecare dintre noi
contează să fie stabil este sentimentul identităţ�ii noastre. Dacă î�n-
cepem să ne î�ndoim de cine suntem, atunci nu mai există nicio fun-
daţ�ie pentru toate lucrurile pe care le-am î�nț�eles ș� i pe care ne-am
clădit vieţ�ile.
Dacă nu ş� tii cine eş� ti, atunci cum poţ�i hotărî� ce să faci? Cum poţ�i
formula valori, adopta crezuri sau impune reguli? Cum poţ�i judeca
dacă ceva este bun, rău sau indiferent? Cea mai mare provocare
pentru cineva care î�ş�i percepe identitatea ca dependent de droguri
este aceasta: î�n ce î�ş�i schimbă identitatea? Î�n aceea de „dependent
de droguri care se recuperează”? Asta nu î�i schimbă identitatea:
doar descrie starea î�n care se află î�n prezent. Nici „eliberat de dro-
guri” nu merge pentru că majoritatea o văd ca pe o stare temporară
— ş� i î�ncă se focalizează pe droguri ca fiind unul dintre felurile de a
te defini pe tine î�nsuţ�i. Când acest om dobândeş� te convingerea că
este absolut curat, că acum este un „creş� tin,” „musulman,” „evreu”
sau „Buddhist” sau „lider” — sau orice altceva decât un „dependent
de droguri” — acela este momentul când se schimbă comportamen-
tul său. Pe măsură ce elaborăm crezuri noi despre cine suntem,
comportamentul nostru se va schimba pentru a sprijini noua
identitate.
Acelaş� i lucru se î�ntâmplă ş� i cu o persoană supraponderală a
cărei identitate este: „Eu sunt o persoană grasă.” Acest individ poate
să urmeze o dietă ş� i poate să slăbească pe termen scurt, dar el se va
î�ngrăş� a la loc deoarece sentimentul său de certitudine referitor la
cine este î�i va direcţ�iona toate comportamentele până când acestea
ajung din nou î�n concordanţ�ă cu identitatea sa. Cu toț�ii trebuie să
menţ�inem integritatea convingerilor noastre despre cine suntem,
chiar ş� i atunci când acestea sunt distructive ş� i ne privează de
putere.
Singurul mod î�n care să creezi o schimbare durabilă pentru un

individ care a folosit droguri este să-i schimbi convingerea din „Eu
sunt un dependent de droguri” î�n „Eu sunt un obsedat de sănătate”
sau „Eu sunt un exemplu viu că nicio problemă nu este permanen-
tă”. Oricare ar fi noua identitate, trebuie să fie una care nici măcar să
nu se gândească vreodată să utilizeze droguri. Dacă î�i sunt oferite
din nou droguri, răspunsul său imediat nu este acela de a evalua dacă
ar trebui să le utilizeze sau nu, ci doar să declare cu o certitudine ab-
solută: „Eu nu sunt genul acela de persoană. Aş� a eram î�nainte.”
Cei cu o greutate excesivă trebuie să-ş� i transforme identitatea din

aceea a unei persoane grase î�n aceea a unei fiinţ�e umane vitale, să-
nătoase ş� i atletice. Această schimbare de identitate le va modifica
toate comportamentele, de la dietă la sport ş� i le va permite să cree-
ze schimbările fiziologice pe termen lung ce sunt consistente cu
noua lor identitate. Această transformare poate părea ca ş� i cum ar
fi doar o manipulare semantică, dar î�n realitate este o transformare
mult mai adâncă ş� i mai profundă a realităţ�ii personale.
De fapt, o transformare a identităţii poate provoca o trans-
formare a întregului tău Sistem Principal. Gândeş� te-te la asta.
Dacă un sistem de evaluare constă î�n stările pe care le î�ncearcă î�n
mod constant o persoană, î�ntrebările pe care le pune, valorile care
î�i călăuzesc acţ�iunile ş� i referinţele pe care le organizează î�n cre-
zuri, nu-i aş� a că un dependent de droguri are un sistem de evaluare
complet diferit de al cuiva care se consideră pe sine un lider, un iu-
bit, un atlet sau un colaborator? Deş� i este adevărat că nu toate
transformările de identitate sunt tot atât de complete ca altele, câ-
teva sunt î�ntr-adevăr atât de vaste î�ncât un Sistem Principal este
literalmente î�nlocuit î�ntr-o clipă de altul. Dacă ai î�ncercat î�n repeta-
te rânduri să faci o anumită schimbare î�n viaț�a ta, doar pentru a da
greș� î�n permanenț�ă, fără î�ndoială că provocarea consta î�n faptul că
î�ncercai să creezi o schimbare comportamentală sau emoț�ională
care era incompatibilă cu ceea ce tu credeai că eș� ti. A modifica, a
schimba sau a extinde identitatea poate produce cele mai profunde

ș� i rapide î�mbunătăț�iri î�n calitatea vieț�ii tale.
CUM SE FORMEAZĂ IDENTITATEA TA

De ce î�n timpul Războiului din Coreea au existat mai mulţ�i prizoni-
eri de război americani care ş� i-au denunţ�at colegii de lagăr decât î�n
oricare alt război din istoria modernă? Răspunsul este acela că,
spre deosebire de aliaţ�ii lor nord-coreeni, comuniş� tii chinezi au î�n-
ţ�eles puterea identităţii de a schimba într-o clipă nu doar cre-
zurile şi valorile susţinute multă vreme, ci şi acţiunile. Î�n loc să
se poarte brutal cu prizonierii, ei ş� i-au urmărit cu perseverenţ� ă
propria formă ingenioasă de război psihologic, gândit nu doar pen-
tru a extrage informaţ�ie sau pentru a crea supunere, ci mai degrabă
pentru a converti luptătorii americani la filosofia lor politică. Ei
ş� tiau că dacă ar putea să-i conducă spre un nou set de credinţ�e ş� i
valori, aceș� tia aveau să vadă că rolul jucat de ţ�ara lor î�n război era
inutil ş� i distructiv ş� i, ca urmare, î�i va ajuta pe chinezi î�n orice fel
doreau. Ş� i au reuş� it. Î�nţ�elegerea a ceea ce au făcut ei te poate ajuta
să î�nţ�elegi cum ai ajuns la identitatea ta actuală ş� i cum să-ţ�i extinzi
identitatea ş� i prin urmare î�ntreaga viaţ�ă, î�n câteva clipe.
Sarcina pe care comuniş� tii chinezi o aveau î�n faţ�ă era î�ntr-adevăr
formidabilă. Cum poţ�i transforma î�ntreaga identitate a cuiva fără
ameninţ� area cu moartea ş� i fără promisiunea libertăţ� ii? Mai ales
când ş� tii că soldatul american a fost antrenat să-ş� i dea doar numele,
gradul ş� i matricola? Planul lor a fost foarte simplu: î�ncepi cu puţ�in
ş� i construieş� ti. Chinezii au înţeles că modul în care identificăm
pe cineva este după acţiunile sale. Spre exemplu, de unde ş� tii
cine este cu adevărat prietenul tău? Nu după felul î�n care el sau ea
acţ�ionează, felul î�n care el sau ea se poartă cu oamenii?
Totuş� i, adevăratul secret al comuniş� tilor a fost că au î�nţ�eles că
noi stabilim cine suntem, adică propriile noastre identităţ�i, jude-
când propriile noastre acţ�iuni î�n acelaş� i fel. Cu alte cuvinte, noi
privim la ceea ce facem pentru a determina cine suntem. Co-

muniş� tii ş� i-au dat seama că, pentru a-ş� i atinge obiectivul mai larg
de a schimba opiniile prizonierului referitoare la identitatea sa, tot
ceea ce aveau de făcut era să determine prizonierul să facă lucruri
pe care le-ar face un colaborator sau un comunist.
Din nou, aceasta nu este o sarcină simplă, dar ei ş� i-au dat seama
că poate fi realizată dacă ar putea, pur ş� i simplu, să extenueze pri-
zonierul de război american prin conversaţ�ii care durau î�ntre două-
sprezece ş� i douăzeci de ore ş� i după aceea să facă o solicitare minoră:
să-l facă să spună ceva de genul „Statele Unite nu sunt perfecte” sau
„Este adevărat că ş� omajul nu reprezintă o problemă î�ntr-o ţ�ară co-
munistă.” După ce stabileau acest punct de sprijin, chinezii î�nce-
peau pur ş� i simplu cu puţ� in ş� i construiau. Ei î�nţ� elegeau nevoia
noastră de consecvenţ�ă. După ce facem o declaraţ�ie pe care spunem
că o credem, noi trebuie să fim dispuş� i să o susţ�inem.
Ei doar î�i cereau prizonierului de război să scrie câteva dintre
felurile î�n care America nu este perfectă. Î�n starea sa de extenuare,
soldatul era î�ntrebat după aceea: „Ce alte beneficii sociale are co-
munismul?” Î�ntr-o perioadă scurtă de timp, soldatul avea î�n faţ�a lui
un document care nu doar că î�i ataca ţ�ara, ci care promova de aseme-
nea comunismul, toate motivele fiind notate cu scrisul lui de mână.
Acum el trebuia să-ş� i justifice sieş� i de ce a făcut asta. Nu fusese bătut
ş� i nici nu î�i fuseseră oferite recompense speciale.
El făcuse doar mici afirmaţ�ii din nevoia sa de a rămâne consec-
vent cu cele pe care le scrisese deja, iar acum mai ş� i semnase docu-
mentul. Cum putea el să explice „disponibilitatea” de a face asta?
Mai târziu urma să i se ceară să-ş� i citească lista î�ntr-un grup de
discuţ�ii cu ceilalţ�i prizonieri sau chiar să scrie un eseu î�ntreg despre
ea.
Când chinezii difuzau aceste eseuri î�mpreună cu numele prizo-
nierilor care le scriseseră, prizonierul se trezea brusc identificat
public ca un inamic „colaborator”. Când camarazii săi prizonieri î�l
î�ntrebau de ce a făcut-o, el nu se putea apăra spunând că a fost
torturat. El trebuia să-ş� i justifice acţ�iunile î�n faţ�a lui î�nsuş� i pentru
a-ş� i păstra sentimentul integrităţ�ii. Î�ntr-o clipă, el avea să declare că a
scris asta deoarece era adevărat! În momentul acela, identitatea sa se
schimba. Acum, el se vedea pe sine ca pro-comunist ş� i toţ�i cei din jurul
său î�l etichetau ca atare. Ei î�i î�ntăreau noua identitate purtându-se
cu el î�n acelaş� i fel î�n care se purtau cu gărzile comuniste.
Î�n curând, noua lui identitate î�l făcea să î�ş�i denunţ�e făţ�iş� ţ�ara ş� i,
pentru a menţ� ine o consecvenţ� ă î�ntre afirmaţ� iile sale ş� i noua sa
etichetă, el colabora frecvent ș� i mai pe î�ndelete cu temnicerii săi.
Aceasta era una dintre cele mai strălucite faţ�ete ale strategiei chine-
ze: după ce un prizonier scria ceva, el nu putea să pretindă mai
târziu faţ� ă de sine că acest lucru nu s-a î�ntâmplat niciodată. Era
acolo, negru pe alb, cu scrisul său de mână, putând fi văzut de orici-
ne — un lucru care î�l î�mpingea, „să-ş� i facă crezurile ş� i imaginea de
sine să fie consecvente cu ceea ce făcuse î�n mod incontestabil.”
Cu toate acestea, î�nainte să-l judecăm aspru pe prizonierul nos-
tru de război, ar trebui să ne uităm cu atenţ�ie la noi î�nş� ine. Tu ţ�i-ai
ales î�n mod conş� tient identitatea sau aceasta este rezultatul a ceea
ce ţ�i-au spus alţ�i oameni, al evenimentelor semnificative din viaţ�a ta
ş� i al altor factori care s-au produs fără ş� tirea sau aprobarea ta? Ce
comportamente consecvente, care ajută acum la formarea bazei
identităţ�ii tale, ai adoptat?
Ai fi dispus să te supui unei recoltări dureroase de măduvă
osoasă pentru a ajuta un străin? Primul răspuns al majorităţ�ii oa-
menilor ar fi: „Categoric nu!” Totuş� i, î�ntr-un studiu realizat î�n 1970,
cercetătorii au descoperit că dacă o persoană ar fi făcută să creadă
că de asta depinde coerenţ�a identităţ�ii sale, mulţ�i s-ar angaja toc-
mai pentru o asemenea faptă altruistă.
Studiul a arătat că atunci când subiecţ�ilor li se cerea să-ş� i ia an-
gajamente mici la î�nceput ş� i continuau cu două acţ�iuni simple care
făceau ca lipsa voluntariatului să pară „contrară caracterului,” mulţ�i
au î�nceput să dezvolte o identitate nouă. Ei au î�nceput să se vadă pe
ei î�nş� iş� i ca „donatori”, ca persoane care î�ş�i iau necondiţ� i onat
angajamentul să-i ajute, prin sacrificiu personal, pe cei care au ne-

voie. După ce se î�ntâmpla asta, când le era adresată rugămintea
pentru măduvă, aceş� ti oameni se simţ�eau constrânş� i de forţ�a noii
lor identităţ�i să meargă până la capăt indiferent de timpul, banii sau
de durerea fizică implicate. Faptul că se vedeau pe ei înşişi ca
donatori a devenit o reflecţie a cine erau. Nu există niciun efect
de pârghie mai puternic pentru modelarea comportamentului
uman decât identitatea.
Tu ai putea să î�ntrebi: „Identitatea mea nu este limitată de
experienţa mea?” Nu, aceasta este limitată de propria interpre-
tare a experienţei tale. Identitatea ta nu este nimic altceva de-
cât deciziile pe care le-ai luat despre cine eşti şi cu ce ai hotărât
să te contopeşti. Tu devii etichetele pe care ţi le-ai aplicat ţie în-
suţi. Modul în care îţi defineşti identitatea îţi defineşte viaţa.
DUREREA SUPREMĂ — SEMINȚELE UNEI

CRIZE DE IDENTITATE
Oamenii care acţ�ionează inconsecvent î�n raport cu cine cred că sunt
pregătesc terenul pentru cliş� eul social al unei „crize de identitate.”
Atunci când criza loveş� te, ei sunt imediat dezorientaţ�i, punându-ş� i
la î�ndoială convingerile anterioare. Î�ntreaga lor lume este răsturna-
tă cu susul î�n jos, iar ei î�ncearcă o teamă intensă î�n faţ�a durerii. Asta
este ceea ce li se î�ntâmplă atât de multor oameni care au o „criză a
vârstei de mijloc.” Aceş� ti oameni se identifică adeseori ca fiind ti-
neri, iar un stimulent din mediu — î�mplinirea unei anumite vârste,
comentariile din partea prietenilor, părul care î�ncărunţ�eş� te — î�i
face să se teamă de anii care se apropie ş� i de noua ş� i mai puţ�in de-
zirabila identitate pe care se aş� teaptă să o simtă odată cu aceş� tia.
Astfel, î�ntr-un efort disperat de a-ş� i menţ�ine identitatea, ei fac lu-
cruri pentru a demonstra că sunt î�n continuare tineri: cumpără
maş� ini rapide, î�ş�i schimbă coafura, divorţ�ează de soţ�ii, î�ş�i schimbă
joburile.
Dacă aceş� ti oameni ar avea o î�nț�elegere solidă a adevăratelor

lor identităţ�i, ar mai traversa ei această criză? Eu suspectez că nu.
Faptul de a avea o identitate care este î�n mod specific legată de vâr-
sta ta sau de felul î�n care arăţ�i te-ar configura cu siguranţ�ă pentru
suferinţ�ă pentru că aceste lucruri se vor schimba. Dacă avem un
sens mai larg pentru cine suntem, identitatea noastră nu devine
niciodată ameninţ�ată.
Până ş� i companiile pot avea crize de identitate. Cu ani î�n urmă,
gigantul fotocopiilor, Corporaţ�ia Xerox, a trecut printr-o schimbare
interesantă de imagine. Atunci când computerele personale au apă-
rut ca „valul viitorului,” cei de la Xerox au vrut să-ş� i utilizeze pute-
rea tehnologică pentru a intra pe această nouă piaţ�ă incitantă. Ei
ş� i-au pus personalul de cercetare ş� i dezvoltare să se ocupe de asta
ş� i, după ce au cheltuit aproximativ 2 miliarde de dolari, aceş� tia au
realizat câteva progrese inovatoare, inclusiv precursorul a ceea ce
numim acum „mouse.”
Atunci, de ce nu se află Xerox î�n cursa competitivă a computere-
lor, alergând umăr la umăr cu Apple ş� i IBM? Unul dintre motive este
cu siguranţ�ă că, la î�nceput, identitatea sa realmente nu i-a permis
companiei să se î�ndrepte î�n direcţ�ia asta. Până ş� i identitatea sa „gra-
fică,” care utiliza un călugăr durduliu, i-a limitat capacitatea de a fi
identificată ca vârful de lance al tehnologiei computerizate de ulti-
mă oră. Î�n timp ce călugărul simboliza munca solicitantă a copierii
de manuscrise, acesta nu era prea adecvat pentru acest demers nou
î�n tehnologia de vârf, unde viteza era unul dintre cele mai valoroase
criterii. Pe partea de consumatori, identitatea pe care Xerox o con-
sacrase ca prima companie de copiatoare din lume nu insufla o î�n-
credere ridicată î�n eforturile companiei de a vinde computere.
Adaugă la asta o identitate vizuală care avea puţ�in de a face cu felul
î�n care informaţ�ia este procesată rapid ş� i î�ncepi să-ţ�i dai seama de
unde proveneau o parte din problemele companiei Xerox.
Atât experţ�ii î�n marketing, cât ş� i cei î�n proiectare grafică î�ţ�i vor
spune că imaginea corporaţ�iei este un filtru uriaş� prin care consu-
matorii procesează informaţ�iile despre cumpărare — ei trebuie să
ş� tie cine eş� ti, ce reprezinţ�i, iar când investesc sume mari de bani, ei
vor de obicei să cumpere de la o companie care exemplifică produ-
sul lor. Î�n timp ce Xerox s-a luptat cu î�ncorporarea acestei faţ�ete a
computerizării î�n identitatea sa, alte companii au ocupat foarte ra-
pid prima linie, preluând piaţ�a. Î�n momentul acesta, Xerox a hotărât
ca, î�n loc să î�ncerce să-ş� i schimbe identitatea, să o utilizeze. Avea
să-ş� i computerizeze fotocopiatoarele ş� i să-ş� i concentreze dolarii din
R&D pe î�mbunătăţ�irea a ceea ce ş� tia deja să facă cel mai bine.
Î�n ziua de azi, Xerox î�ncepe procesul de transformare produ-
când noi „imagini Xerox” — difuzând reclame î�n care apare o repre-
zentare alertă de plottere, hardware, software, reţ�ele de comunicaţ�ii
— ş� i completând mesajul vizual cu cuvintele: „Xerox…the Docu-
ment Company”*. Această identitate extinsă trebuie să fie condiţ�io-
nată î�n interiorul culturii pentru ca Xerox să-ş� i extindă piaţ� a. Ș� i
utilizează fiecare ocazie pentru a face asta.
Atunci când este scris în chineză, cuvântul „criză”

este format din două caractere — unul reprezintă pericolul
şi celălalt reprezintă oportunitatea.
— John F. Kennedy
Nu este nevoie de o criză pentru ca cei mai mulț�i dintre noi să î�nț�e-
leagă că ne putem schimba comportamentul, î�nsă perspectiva de a
ne schimba identitatea pare a fi ameninţ�ătoare sau imposibilă pentru
majoritatea oamenilor. Desprinderea de crezurile noastre centrale,
referitoare la cine suntem, ne provoacă cea mai intensă durere, iar
câţ�iva oameni chiar ar merge până la a se sinucide pentru a-ş� i păs-
tra acele crezuri. Asta a fost ilustrat î�n mod dramatic î�n capodopera
lui Victor Hugo, Les Misérables (Mizerabilii). Atunci când eroul Jean
Valjean este eliberat din echipa sa de lucru din î�nchisoare, el este
frustrat ş� i singur. Deş� i pe parcursul numeroş� ilor ani pe care i-a pe-
trecut î�n arestul poliţ� iei franceze el nu ş� i-a acceptat niciodată
* Compania documentelor (n.red.)

eticheta de „criminal”, deoarece nu a furat decât o franzelă pentru

a-ş� i hrăni familia î�nfometată ş� i a fost condamnat la mulţ� i ani de
muncă silnică, odată eliberat, el descoperă că nu poate să găsească
o muncă cinstită. Este dispreţ�uit ş� i refuzat categoric din cauza sta-
tutului său de fost puş� căriaş� .
Î�n cele din urmă, î�ntr-o stare de neajutorare, el î�ncepe să accep-
te identitatea pe care eticheta socială i-a impus-o. Acum este un
criminal ş� i î�ncepe să se comporte ca atare. De fapt, atunci când un
preot omenos î�l primeş� te, î�l hrăneş� te ş� i î�i oferă adăpost peste noap-
te, el î�ş�i confirmă identitatea de criminal furând tacâmurile modes-
te de argint ale binefăcătorului său. Atunci când poliţ�ia î�l opreş� te pe
Valjean pentru un control de rutină, nu descoperă doar că este un
fost puş� căriaş� , ci ş� i că are asupra lui bunurile cele mai de preţ� ale
preotului — o crimă care poate fi pedepsită cu muncă silnică pe
viaţ�ă.
Valjean este adus î�napoi pentru a fi confruntat cu preotul ş� i,
după ce î�i sunt prezentate faptele, preotul insistă că argintul a fost
un dar ş� i î�i aminteş� te lui Valjean că a uitat cele două sfeş� nice de ar-
gint rămase. Spre ş� i mai marea surprindere a lui Valjean, după ace-
ea, preotul î�ş�i transformă farsa generoasă î�n adevăr ş� i î�l trimite pe
drumul său cu argintul, pentru a î�ncepe o viaţ�ă nouă.
Valjean trebuie să răspundă acţ�iunilor preotului. De ce ar crede
acesta î�n el? De ce nu l-a trimis de acolo î�n lanţ�uri? Preotul i-a spus
că era fratele său, că Valjean nu mai aparţ�inea răului, că era un om
cinstit ş� i unul dintre copiii lui Dumnezeu. Această î�ntrerupere ma-
sivă de tipar schimbă identitatea lui Valjean. El î�ş�i rupe hârtiile din
î�nchisoare, se mută î�n alt oraş� ş� i preia o identitate nouă. Pe măsură
ce face asta, toate comportamentele sale se modifică. El devine un
lider ş� i î�i ajută pe cei din comunitatea sa.
Cu toate acestea, un poliţ�ist, monsieur Javert, transformă găsi-
rea ş� i aducerea lui Valjean la judecată î�n cruciada vieţ�ii sale. El „ş� tie”
că Valjean este un om rău ş� i se defineş� te pe sine drept cel care adu-
ce răul î�n faţ� a judecăţ� ii. Când, î�n final, Javert ajunge să-l prindă,
Valjean are ocazia să-ș� i elimine duș� manul de moarte — dar, mărini-
mos, î�i cruţ�ă viaţ�a. După o viaţ�ă î�ntreagă de căutări, Javert descoperă
că Valjean este un om bun — poate un om mai bun decât el — ş� i nu
poate face faţ�ă realizării că era posibil ca el să fi fost cel care dăduse
dovadă de răutate ș� i cruzime. Drept urmare, se aruncă î�n apele iuţ�i
ale Senei.
Suprema lui agonie era dispariţia certitudinii şi se simţea

dezrădăcinat… Vai! Ce lucru înspăimântător! Omul proiectil
nu-şi mai cunoştea drumul şi se retrăgea!
— Victor Hugo, Mizerabilii
ORICUM, CINE EŞTI TU?

Ce î�nseamnă toate acestea cu adevărat? Toate aceste lucruri pot
părea foarte ezoterice dacă nu î�ncepem efectiv să ne definim pe noi
î�nş� ine. Aşa că ia o pauză pentru a identifica cine eşti tu. Cine
eşti tu? Există atât de multe feluri î�n care ne definim. Ne putem de-
scrie pe noi î�nş� ine prin emoţ�iile noastre (Eu sunt un iubit, Eu sunt
paş� nic, Eu sunt intens), profesiile noastre (Eu sunt avocat, Eu sunt
doctor, Eu sunt preot), titlurile noastre (Eu sunt Vice-Preş� edinte Exe-
cutiv), veniturile noastre (Eu sunt milionar), rolurile noastre (Eu
sunt mamă, Eu sunt cea mai mare dintre cele cinci fete), comporta-
mentele noastre (Eu sunt un cartofor), posesiunile noastre (Eu sunt
un proprietar de BMW), metaforele noastre (Eu sunt cel care stă î�n
vârful piramidei, Eu sunt omul cel mai de jos î�n ierarhie), feed-
back-ul nostru (Eu sunt inutil, Eu sunt special), credinţ�ele noastre
spirituale (Eu sunt evreu), aspectul nostru fizic (Eu sunt frumos, Eu
sunt urât, Eu sunt bătrân), realizările noastre (Eu sunt Regina Balu-
lui din 1960 de la Liceul Spring Valley), trecutul nostru (Eu sunt un
ratat) ş� i chiar ş� i ceea ce nu suntem (Eu nu sunt omul care să
renunţ�e).
Identitatea pe care o au prietenii ş� i colegii noş� tri tinde să ne
afecteze ş� i ea. Priveş� te cu atenţ�ie la prietenii tăi. Cine crezi tu că
sunt ei este adeseori o reflecţ�ie a cine crezi că eşti tu. Dacă prietenii
tăi sunt foarte afectuoş� i ş� i sensibili, există o ş� ansă foarte bună ca ş� i
tu să te vezi pe tine î�nsuţ�i î�n acelaş� i fel. Cadrul temporal pe care î�l
utilizezi pentru a-ţ�i defini identitatea este de asemenea foarte pu-
ternic. Tu priveş� ti spre trecutul, spre prezentul sau spre viitorul tău
pentru a defini cine eş� ti cu adevărat? Cu ani î�n urmă prezentul ş� i
trecutul meu nu erau foarte incitante aş� a că mi-am contopit î�n mod
conş� tient identitatea cu viziunea pe care o aveam despre cel care
ş� tiam că voi deveni. Nu a trebuit să aş� tept; am î�nceput să trăiesc ca
acest om acum.
Este foarte important ca atunci când răspunzi la această î�ntre-
bare să te afli î�n starea potrivită. Trebuie să te simţ�i relaxat, î�n sigu-
ranţ� ă ş� i curios. Dacă doar parcurgi î� n fugă această carte,
neacordându-i prea multă atenț�ie sau dacă ai multe lucruri care te
distrag, nu vei obţ�ine răspunsurile de care ai nevoie.
Inspiră calm ş� i adânc; relaxează-ţ�i expiraţ�ia. Lasă-ţ�i mintea să
fie curioasă — nici temătoare, nici î�ngrijorată, nici î�n căutarea per-
fecţ�iunii sau a vreunui lucru anume. Doar î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i:
„Cine sunt eu?” Scrie răspunsul ş� i apoi î�ntreabă din nou. De fiecare
dată când î�ntrebi, scrie orice iese la suprafaţ�ă ş� i continuă să sondezi
din ce î�n ce mai adânc. Continuă să î�ntrebi până găseş� ti acea descrie-
re a ta pentru care ai cea mai puternică convingere. Cum te defineş� ti
pe tine î�nsuţ�i? Care este esenţ�a identităț�ii tale? Ce metafore utilizezi
pentru a te descrie? Ce roluri joci?
De multe ori, dacă nu creezi această stare sigură ş� i curioasă,
toate temerile ş� i ezitările referitoare la identitate vor continua să-ţ�i
furnizeze răspunsuri inadecvate. De fapt, adeseori, dacă pur ş� i sim-
plu î�ntrebi direct pe cineva asta, lăsând să-ţ�i iasă pe gură: „Cine eşti
tu?” fără a plasa acea persoană î�n starea potrivită, te vei alege cu
unul din două răspunsuri:
1) O privire goală. Genul acesta de î�ntrebare aruncă numeroa-
se persoane î�ntr-o stare de confuzie deoarece nu au fost niciodată
somate să mediteze cu seriozitate la răspunsul lor.
2) Un răspuns superficial. Aceasta este o primă î�ncercare a

unei tehnici de evaziune. Acest răspuns poate fi definit ca „Princi-
piul Popeye” î�n care o persoană va insista pur ş� i simplu: „Eu sunt
cine sunt ş� i asta-i tot.” Ceea ce descopăr frecvent este că atunci când
pui o î�ntrebare cuiv, mai ales una emoţ�ională, aceasta nu î�ţ�i va răs-
punde până nu a răspuns la două î�ntrebări proprii.
Prima dată, oamenii se î�ntreabă î�n sinea lor: „Pot să răspund la
această î�ntrebare?” Dacă o persoană nu este sigură cine este, va
spune adeseori: „Nu ş� tiu” sau î�ţ�i va da primul răspuns superficial.
Uneori, oamenii se tem să pună î�ntrebarea de teamă să nu-ş� i dea
seama că le lipseş� te claritatea î�n această zonă esenţ�ială a vieţ�ii. Ş� i
cea de-a doua î�ntrebare pe care ş� i-o adresează lor î�nş� iş� i î�nainte să
răspundă este: „Ce am eu de câş� tigat? Dacă răspund acestei î�ntre-
bări, ce câş� tig voi obţ�ine eu, personal?”
Permite-mi să-ţ�i ofer răspunsul la aceste două î�ntrebări. Î�n pri-
mul rând, tu chiar ş� tii cine eş� ti. Da, poţ�i descoperi răspunsul dacă
iei o pauză să faci puţ�in brainstorming chiar acum. Dar trebuie să ai
î�ncredere î�n tine î�nsuţ�i să laş� i răspunsurile care ies la iveală, oricare
ar fi ele, să curgă pur ş� i simplu ş� i să le notezi pe hârtie. Î�n al doilea
rând, beneficiul pentru a ş� ti cine eş� ti este capacitatea de a-ţ�i modela
instantaneu toate comportamentele.
Dacă î�ţ�i faci timp să te plasezi î�n starea potrivită, vei descoperi
un…
Un răspuns profund. Sper că acesta este genul de răspuns pe
care î�l cauţ�i chiar acum!
Gândesc, deci exist.

— René Descartes
Aş� a că fă-ţ�i timp chiar acum pentru a răspunde unei î�ntrebări la

care au meditat filosofii de-a lungul secolelor, de la Socrate la Sartre.
Plasează-te î�n starea aceea sigură, curioasă. Inspiră adânc ş� i dă dru-
mul aerului. Î�ntreabă: Cine sunt eu?
EU SUNT….
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
Ca să te ajute să te defineş� ti, aminteş� te-ţ�i că identitatea este pur

ş� i simplu ceea ce te deosebeş� te pe tine de toţ�i ceilalţ�i. Iată câteva
exerciţ�ii care cred că î�ţ�i vor plăcea.
1) Dacă te-ai uita în dicţionar în dreptul numelui tău, ce ai
citi acolo? Trei cuvinte ar fi cam tot ce s-ar spune despre asta sau
epopeea ta ar acoperi pagină după pagină, sau ar avea nevoie de un
volum propriu? Scrie chiar acum, pe o foaie de hârtie, definiţ�ia pe
care ai găsi-o dacă ţ�i-ai căuta numele in dicţ�ionar.
DEFINIȚIA MEA DIN DICȚIONAR
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
Ia o pauză ş� i lasă-ţ�i răspunsurile să-ș� i găsească ecou. Când eş� ti

pregătit, treci la exerciţ�iul următor.
2) Dacă ar trebui să creezi un card de identitate care să re-
prezinte cine eşti tu cu adevărat, ce s-ar găsi pe acesta — ş� i ce
ai lăsa la o parte? Ar include o fotografie sau nu? Ţ� i-ai enumera
datele personale? Semnalmentele tale fizice? Realizările tale? Emo-

ţ�iile tale? Crezurile tale? Afilierile tale? Aspiraţ�iile tale? Motto-ul
tău? Competenţ�ele tale? Ia o pauză pentru a descrie, pe o foaie de
hârtie, ce s-ar afla pe acest card de identitate ş� i ce ar fi lăsat pe di-
nafară, pentru a arăta cuiva cine eş� ti tu cu adevărat.
CARDUL MEU DE IDENTITATE
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
Acum, aruncă o privire la ceea ce ai scris, la descrierile pe care

le ai pentru identitatea ta — î�n esenţ�ă, la povestea vieţ�ii tale. Ce
părere ai despre ea? Sper că faci o pauză chiar acum pentru a apre-
cia cu adevărat cine eş� ti, pentru a simţ�i emoţ�ia profundă care vine
cu recunoaş� terea. Dacă remarci că identitatea ta creează durere, să
ş� tii că indiferent de ceea ce numeşti tu identitatea ta, acesta
este pur şi simplu lucrul cu care ai hotărât să te identifici ş� i că
tu ai putea schimba totul î�ntr-o clipă. Puterea este î�n interiorul tău
chiar acum. De fapt, după ce vei privi la felul î�n care evoluează iden-
tităţ�ile, vei avea ocazia de a-ţ�i extinde identitatea ş� i, prin urmare,
î�ntreaga ta viaţ�ă.
EVOLUŢIA UNEI IDENTITĂŢI

Una dintre prietenele mele, o femeie pe nume Debra, pe care toată
lumea o cunoaş� te ca fiind aventuroasă ş� i plină de viaţ�ă, mi-a î�mpăr-
tăş� it de curând o poveste despre transformarea prin care a trecut
identitatea sa. „Când eram mică”, a spus ea, „eram tot timpul o
molâie. Nu făceam nicio activitate fizică sau vreun lucru care putea
să mă rănească.” După ce a participat la câteva dintre seminarele
mele ş� i a trecut prin experienţ�e noi (scufundări, mersul pe cărbuni
î�ncinş� i ş� i paraş� utism), ea a î�nceput să vadă că putea să facă aceste
lucruri — dacă se forţa pe sine. Dar aceste referinţ�e nu erau î�ncă
organizate î�ntr-un crez nou despre cine este ea. Ea se vedea acum
pe sine doar ca pe „o molâie care a sărit cu paraş� uta.” Transforma-
rea nu avusese î�ncă loc dar, fără ş� tiinţ�a ei, aceasta fusese pusă în
mişcare. Ea povesteş� te că alţ�i oameni erau invidioş� i pe realizările ei,
spunând lucruri precum: „Aş� vrea să am curajul să fac ce ai făcut tu.
Eş� ti atât de aventuroasă!” Ea a fost sincer luată prin surprindere de
comentariile lor, dar imaginea constantă pe care ceilalţ� i o aveau
despre ea a î�nceput să o facă să-ş� i pună la î�ndoială imaginea de sine.
„Î�n final”, a spus Debra, „am î�nceput să asociez durere ideii că
sunt o molâie. Ş� tiam că eram limitată de faptul că mă consideram
molatică, aş� a că am hotărât că nu mai voiam să fiu așa de aici
înainte.” Nu numai atât, dar î�n tot acest timp psihicul său se luptase
cu incongruenţ�a dintre imaginea pe care o aveau prietenii ei despre
ea ş� i felul î�n care î�ş�i percepea ea propria identitate. Aş� a că, atunci
când a avut î�ncă o ocazie să facă paraş� utism, ea a î�mbrăț�iș� at-o ca pe
o ocazie de a face saltul de la potenţ�ialitate la actualitate, de la „ceea
ce ar putea să fie” la „ceea ce este.” Era momentul să-ş� i promoveze
identitatea „aventuroasă” de la opinie la convingere.
Î�n timp ce avionul urca la o altitudine de 3800 de metri, Debra
i-a văzut pe membrii mai puţ�in experimentaţ�i ai echipei sale de pa-
raş� utism luptându-se să-ş� i stăpânească teama ş� i să lase impresia că
se distrează. Ea ş� i-a spus î�n sinea ei: „Aş� a eram ș� i eu, dar nu mai
sunt persoana aceea. Astăzi mă voi simţ�i bine!” Ea a folosit anxie-
tatea lor pe post de contrast cu noua persoană care se hotărâse să
devină. Ea ş� i-a spus î�n sinea ei: „Aş� a obişnuiam să răspund eu!” — ş� i
a fost uimită dându-ş� i seama că tocmai a făcut o transformare ma-
joră. Nu mai era o molâie, ci o femeie puternică ş� i aventuroasă care
urma să se distreze pe cinste.
Ea a fost primul paraş� utist care a părăsit avionul ş� i tot drumul

până jos a strigat cu î�ncântare, bucurie ş� i euforie. Nu mai simţ�ise
niciodată î�nainte niveluri atât de intense de energie fizică pură ş� i de
entuziasm.
Un element-cheie, care este posibil să o fi î�mpins dincolo de li-
mite î�n adoptarea imediată a noii sale identităţ�i, a fost nivelul ei
profund de angajament pentru a oferi un exemplu celorlalț�i paraş� u-
tiş� ti, din rolul ei de lider de echipă. Ea mi-a spus: „Este la fel cum faci
tu, Tony. Dacă ai face un seminar î�ntreg despre depăş� irea fricii ş� i a
limitării, dar ai refuza să mergi pe cărbuni î�ncinș� i, pur ş� i simplu nu
ar funcţ�iona. Trebuie să-ţ�i transformi vorbele î�n fapte.”
Transformarea Debrei era completă. Ea a dobândit referinţ�e
noi care au î�nceput să spargă bucată cu bucată vechea ei identitate,
a luat o decizie de a se identifica cu posibilităţ�i mai mari ş� i, când a
venit momentul potrivit, ea ş� i-a pus noua identitate î�n contrast cu
ceea ce nu mai voia să fie. Acesta a fost ultimul efect de pârghie de
care avea nevoie pentru a-ş� i î�nfăptui transformarea. Evoluţ�ia ei a
fost simplă, dar puternică. Această schimbare completă de identita-
te î�i influenţ�ează acum copiii, afacerea ş� i toate celelalte lucruri î�n
care este implicată. Astăzi ea este realmente un lider aventuros.
Desigur, tu poţ�i hotărî� oricând să te redefineş� ti. Gândeş� te-te la

imaginaţ� ia minunată care umple inima ş� i sufletul oricărui copil.
Î�ntr-o zi este Zorro, răzbunătorul mascat. A doua zi este Hercule,
eroul olimpian. Ş� i astăzi este Bunicul, eroul său personal din viaţ�a
reală. Schimbările de identitate pot fi unele dintre cele mai vesele,

mai magice ş� i mai eliberatoare experienţ�e ale vieţ�ii. De ce aş� teaptă
adulţ�ii tot anul cu nerăbdare Halloweenul sau Mardi Gras-ul din
New Orleans? Sunt sigur că unul dintre motive este că aceste carna-
valuri ne dau permisiunea de a ieş� i din noi î�nş� ine ş� i de a simula un
alter ego. Este posibil ca aceste noi identităţ�i să ne permită să facem
lucruri pe care nu le-am face î�n mod normal; este posibil să facem
lucruri pe care vrem să le facem tot timpul, dar pe care le vedem ca
inconsistente cu identităţ�ile noastre.
Adevărul este că am putea să facem asta î�n orice zi din an! Noi
ne-am putea redefini complet sau am putea hotărî� pur ş� i simplu să
ne lăsăm „adevăratul sine” să devină vizibil. La fel ca bunul ş� i blân-
dul Clark Kent care î�ş�i aruncă ochelarii ş� i costumul business pentru
a-l scoate la lumină pe puternicul Superman, noi putem descoperi o
identitate uriaş� ă care este mai mult decât comportamentele noas-
tre, mai mult decât trecutul nostru, mai mult decât orice etichetă pe
care ne-am aplicat-o singuri.
PUTEREA DE A TE REINVENTA
Acum, hai să extindem!
Dacă identitatea ta nu este tot ceea ce vrei să fie, atunci fă-o să fie
astfel. Î�ncepe prin a face următorii patru paş� i pentru a te reinventa.
1. Alcătuieşte chiar acum o listă cu toate elementele pe

care vrei să le aibă identitatea ta. Pe măsură ce creezi lista,
savurează puterea pe care o ai chiar acum de a te schimba
doar pentru că decizi să o faci. Care ar fi câţiva oameni care
au trăsăturile pe care tu aspiri să le ai? Pot aceştia să func-
ţioneze ca modele demne de urmat? Imaginează-ţi cum te
contopeşti cu această nouă identitate. Imaginează-ţi cum ai
respira. Cum ai merge? Cum ai vorbi? Cum ai gândi? Cum ai
simţi?
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
2. Dacă chiar ţi-ar plăcea să-ţi extinzi identitatea şi viaţa,

atunci, hotărăşte chiar în momentul acesta cine vrei să
fii. Entuziasmează-te, fii iarăşi un copil şi descrie în de-
taliu cine ai hotărât că eşti astăzi. Ia o pauză pentru a-ţi
scrie lista extinsă.
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
3. Acum elaborează un plan de acţiune pe care l-ai putea

urma și care te-ar face să ştii că trăieşti cu adevărat în
concordanţă cu noua ta identitate. În elaborarea acestui
plan, acordă o atenţie specială prietenilor cu care alegi să pe-
treci timp. Aceştia vor întări sau vor distruge identitatea pe
care o creezi?
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________
Nu există nimic la fel de plăcut decât să vezi pe cineva extinzându-ş� i

libertatea. Una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am î�ncercat
î�n ultimii ani a fost aceea de a urmări transformarea fiului meu mai
mare, Tyler, î�n timp ce s-a transformat dintr-un neofit interesat să
piloteze elicoptere cu mine, la pilot profesionist de avioane cu reac-
ţ�ie ş� i la pilot de elicoptere comerciale.
Ce schimbare î�n respectul de sine pe măsură ce a î�nceput să-ş� i
dea seama că a devenit unul dintre puţ�inii care î�nfăptuiesc ș� i că se
deosebeș� te de cei mulț�i care doar zic că fac — că stăpâneş� te ceruri-
le ş� i că a creat pentru sine libertatea nelimitată pe care puţ�ini ar
spera să o î�ncerce vreodată!
4. Ultimul pas este să îți iei un angajament faţă de noua ta

identitate şi să o anunţi tuturor celor din jurul tău. Totuşi,
cel mai important anunţ este cel pentru tine însuţi. Utilizează
noua ta etichetă pentru a te descrie în absolut fiecare zi şi
aceasta va deveni condiţionată înăuntrul tău.
VIITORUL IDENTITĂŢII TALE

Chiar ş� i după finalizarea acestui exerciţ�iu, tu vei vrea să continui
să-ţ�i rafinezi identitatea, să o extinzi sau să creezi reguli mai bune
pentru ea. Noi trăim î�ntr-o lume dinamică î�n care identităţ�ile noas-
tre trebuie să se extindă continuu pentru a ne bucura de o calitate
mai mare a vieţ�ii. Tu trebuie să devii conş� tient de lucruri care î�ţ�i pot
influenţ�a identitatea, să observi dacă ele î�ţ�i dau putere sau te pri-
vează de aceasta ş� i să preiei controlul asupra î�ntregului proces. Î�n
caz contrar, devii un prizonier al propriului trecut. Sunt curios: Tu
eşti acum aceeaşi persoană care erai când ai luat această
carte?
Eu mă redefinesc continuu pe mine î�nsumi ş� i oamenii se minu-
nează adeseori din cauza nivelului meu de î�ncredere î�n urmărirea
unor noi afaceri. Sunt frecvent î�ntrebat „Cum ai realizat atât de mult
î�n viaţ�a ta?” Cred că o parte mare din asta este că eu privesc lucru-
rile î�ntr-un fel diferit de majoritate: î�n timp ce majoritatea oameni-
lor trebuie să stabilească competenţ� a î� n ainte de a se simț� i
î�ncrezători, eu hotărăsc să mă simt î�ncrezător ş� i asta î�mi furnizează
sentimentul de certitudine pentru a persevera până sunt compe-
tent. Acesta este motivul pentru care identitatea mea nu este limi-
tată de referinţ�ele mele anterioare.
Dacă tu m-ai î�ntreba cine sunt astăzi (ş� i aş� putea să hotărăsc să
mă schimb mâine!), aş� spune că sunt un creator de posibilitate, un
instigator la bucurie, un catalizator pentru dezvoltare, un construc-
tor de oameni ş� i un producător de pasiune. Eu nu sunt un motivator,
un predicator sau un guru. Eu sunt unul dintre experţ�ii naţ�ionali î�n
psihologia schimbării. Eu sunt un antrenor, un antreprenor, un soţ� ,
un tată, un iubit, un prieten, un amfitrion, o personalitate de televi-
ziune, un autor de bestselleruri naţ�ionale, unul dintre cei mai influ-
enţ�i oratori ai naţ�iunii, un posesor de centură neagră, un pilot de
elicoptere cu reacţ�ie, un om de afaceri internaţ�ional, un expert î�n
sănătate, un partizan al cauzei persoanelor fără adăpost, un filan-
trop, un dascăl, o persoană care face o diferenţ�ă, o forţ�ă pentru bine,
un vindecător, un competitor… ş� i un tip amuzant, excesiv ş� i modest!

Eu mă identific cu cele mai bune elemente ale sinelui meu ş� i privesc
acele faţ�ete din mine, care nu sunt î�ncă perfecte, ca pe o oportunita-
te de dezvoltare ş� i nu ca pe defecte ale caracterului.
Noi doi trebuie să ne extindem imaginea referitoare la cine sun-
tem. Trebuie să fim siguri că etichetele pe care ni le aplicăm nouă
î�nş� ine nu sunt limite, ci î�mbunătăț�iri, că noi contribuim la tot ceea
ce este deja bun î�năuntrul nostru — pentru că indiferent cu ce vom
î�ncepe să ne identificăm noi doi, aceea vom deveni. Aceasta este
puterea crezului.
Dacă noi toţi am face lucrurile de care suntem capabili,

ne-am uimi şi pe noi înşine.
— Thomas A. Edison
Datorită angajamentului meu de a-mi extinde constant capaci-

tatea de a aprecia toate aspectele vieţ�ii, caut î�ntotdeauna referinţ�e
unice. Cu ani î�n urmă am hotărât să vizitez morga Bellevue ş� i am
trecut printr-o transformare existenț�ială majoră. Am mers acolo
pentru că prietenul meu, dr. Fred Covan, care este Psihologul Ș� ef al
spitalului Bellevue din New York, mă convinsese că pentru a î�nţ�ele-
ge viaţ�a trebuie să î�nţ�elegi moartea. Eu ş� i Becky am ajuns la biroul
lui fiind foarte neliniş� tiț�i. Fred ne-a spus să luăm loc ş� i ne-a averti-
zat să nu scoatem un cuvânt pe durata experienţ�ei. „Lăsaţ�i-o să se
î�ntâmple”, a zis el. „Observaţ� i ce sentimente apar ş� i vom discuta
despre asta mai târziu.”
Neş� tiind la ce să ne aş� teptăm, l-am urmat pe doctor cu nervozi-
tate î�n timp ce cobora scările. El ne-a condus spre zona corpurilor
nerevendicate, unde majoritatea cadavrelor proveneau din popula-
ţ� ia locală a străzilor. Î� n timp scotea afară primul compartiment
metalic ş� i trăgea fermoarul sacului pentru cadavre, am simţ�it un
fior străbătându-mi corpul. Această „persoană” se afla aici cu mine
ş� i cu toate acestea eu am fost brusc lovit de un sentiment de deș� er-
tăciune. Becky a fost tulburată când a crezut că vede corpul
miş� cându-se. Fred ne-a spus mai târziu că experienţ�a lui Becky era
comună, că noi, cu toţ�ii, facem cu greu faţ�ă corpurilor nemiș� cate,
golite de pulsaţ�ia vieţ�ii.
Pe măsură ce a desfăcut fiecare compartiment succesiv, emoţ�ia
m-a lovit î�n repetate rânduri: nu era nimeni acolo. Corpul era acolo,
dar nu exista nicio persoană. La câteva clipe după moarte, oamenii
aceş� tia aveau aceeaş� i greutate ca atunci când erau î�n viaţ�ă, dar orice
ar fi fost ei — esenţ�a a ceea ce erau ei cu adevărat — nu mai era
acolo. Noi nu suntem corpurile noastre. Când murim, nu există
niciun dubiu că ceea ce lipseş� te este intangibila ş� i imponderabila
identitate, acea esenţ�ă a vieţ�ii pe care unii o numesc spirit. Eu cred
că este la fel de important ca noi să ne amintim că, atât timp cât
suntem î�n viaţ�ă, noi nu suntem corpurile noastre. Ş� i nu suntem nici
trecutul nostru ş� i nici comportamentele noastre de moment.
Această experienţ�ă mi-a dat un sentiment incredibil de recu-
noş� tinţ�ă pentru darul binecuvântat al vieţ�ii. Deodată, priveam la
oamenii care aveau probleme fizice majore ş� i mă gândeam: „Fir-ar,
ei chiar arată sănătoş� i.” Nimic nu se compară cu puţ�in contrast care
să ne amintească de cât de norocoş� i suntem cu toț�ii!
De curând, sentimentele mele au fost exprimate î�n cuvinte când
am avut ocazia să conversez cu autorul Wayne Dyer. El a spus un
lucru, î�n ziua aceea, care î�mi rezumă sentimentele. Mi-a spus: „Noi
nu suntem fiinţ�e umane care au o experienţ�ă spirituală. Noi suntem
fiinţe spirituale care au o experienţă umană.” Identitatea noastră
este baza acelei experienţ�e. Eu cred că adevărata noastră identi-
tate este ceva imposibil de definit şi mai măreț decât orice lu-
cru descriptibil. Noi suntem suflet, noi suntem spirit. Amintirea a
cine suntem chiar aş� ază toate lucrurile î�n perspectivă, nu-i aş� a?
Odată ce acţ�ionăm având cunoaş� terea că suntem fiinţ�e spirituale,
nu ne vom lăsa prinş� i î�n toate acele jocuri mărunte care ne separă
unii de alţ�ii. Vom ş� ti cu o convingere profundă că suntem cu adevă-
rat conectaţ�i cu î�ntreaga creaţ�ie.
Fiecare dintre noi inevitabil;

Fiecare dintre noi nemărginit — fiecare dintre noi cu
dreptul lui sau al ei asupra pământului;
Fiecăruia dintre noi fiindu-i îngăduite înţelesurile
eterne ale pământului;
Fiecare dintre noi tot atât de divin ca oricare
dintre cei de aici.
— Walt Whitman
Data viitoare când te surprinzi pe tine î�nsuţ� i spunând „Eu nu aş�

putea să fac niciodată asta” sau „Aș� a ceva chiar nu mă reprezintă” ia
o pauză pentru a te gândi la impactul a ceea ce spui. Ţ� i-ai limitat
conceptul de sine? Dacă da, profită de orice ocazie pentru a-ţ�i extin-
de identitatea. Î�mpinge-te pe tine î�nsuţ�i să faci acele lucruri pe care
nu crezi că le poţ�i face ş� i utilizează-ţ�i noile acţ�iuni ca pe o referinţ�ă
care î�ţ�i oferă un sentiment de certitudine că eş� ti mai mult decât ai
crezut.
Î�ncepe să te î�ntrebi pe tine î�nsuţ�i: „Ce pot să fiu mai mult? Ce voi
fi mai mult? Ce devin eu acum?” Gândeş� te-te la valorile tale ş� i la
lista de visuri ş� i ia-ţ�i angajamentul că, indiferent de mediu, „Voi ac-
ţ�iona cu consecvenţ�ă ca o persoană care î�ş�i realizează deja aceste
obiective. Voi respira î�n felul acesta. Mă voi miş� ca î�n felul acesta. Le
voi răspunde oamenilor î�n felul acesta. Voi trata oamenii cu tipul de
demnitate, de respect, de compasiune ş� i de iubire cu care s-ar com-
porta această persoană.” Dacă hotărâm să ne purtăm, să simţ�im ş� i
să acţ�ionăm ca tipul de persoană care vrem să fim, vom deveni acea
persoană. Nu doar că ne vom comporta „la fel ca” persoana aceea;
noi vom fi persoana aceea.
Tu te găseş� ti acum la o răscruce. Aceasta este ocazia ta să iei cea
mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată. Uită de trecutul
tău. Cine eşti tu acum? Cine ai hotărât tu că eş� ti acum? Ce ai hotă-
rât tu să devii? Ia această decizie î�n mod conş� tient. Ia-o cu grijă. Ia-o
cu putere.
Din moment ce acum lăsăm î�n urmă cercetarea noastră a Siste-

mului Principal, aminteş� te-ţ�i doar atât: tu nu trebuie să faci toate
schimbările despre care am vorbit aici pentru a transforma calita-
tea vieţ�ii tale. Dacă tu schimbi oricare dintre cele cinci zone ale sis-
temului, î�ntreaga ta viaţ�ă se va schimba. O schimbare doar î�n rândul
î�ntrebărilor tale obiş� nuite î�ţ�i va schimba focalizarea ş� i î�ţ�i va schim-
ba viaţ�a. Realizarea unor modificări î�n ierarhiile tale de valori î�ţ�i va
schimba imediat direcţ�ia vieţ�ii. Cultivarea unor stări puternice ş� i
creative î�n fiziologia ta va schimba felul î�n care gândeş� ti ş� i felul î�n
care simţ�i. Aceasta ţ�i-ar putea schimba identitatea de una singură.
La fel ar putea să facă ş� i schimbarea a câtorva dintre crezurile tale
globale. Căutarea unor referinţ�e suplimentare î�ţ�i va oferi materia
brută pentru agregarea unei noi experienţ�e a persoanei care eş� ti. Ş� i
cu siguranţ� ă că decizia de a-ţi extinde identitatea ar putea să
transforme practic totul.
Ş� tiu că vei vrea să te î�ntorci la această secț�iune a cărț�ii de mai
multe ori, de-a lungul vieţ�ii tale, pe măsură ce î�ncepi să te reinven-
tezi pe tine î�nsuţ�i ş� i să defineş� ti cine vrei să fii cu adevărat acum, î�n
opoziţ�ie cu persoana care ai fost î�n trecut. Fii jucăuş� ! Distrează-te!
Descoperă aventura, care vine cu un sentiment î�n continuă expan-
siune, că persoana care eş� ti devine ceva mai mult cu fiecare zi pe
care o trăieș� ti.
Acum hai să ne distrăm puţ�in, î�ncepând o provocare de ş� apte
zile î�n care î�ţ�i voi da, î�n fiecare zi, câte un exerciţ�iu scurt pentru a
folosi ceea ce ai î�nvăţ�at ş� i î�ţ�i voi oferi oportunitatea de a î�ncepe să
culegi roadele a câtorva dintre strategiile ş� i instrumentele la care ai
fost expus. Hai să î�ncepem cu…
PARTEA A TREIA
ŞAPTE ZILE
PENTRU A-ŢI
MODELA VIAŢA
19
DESTINUL EMOŢ� IONAL:
SINGURUL SUCCES ADEVĂ� RAT
ZIUA UNU
Rezultatul Tău: Preia controlul asupra emoţiilor tale constante şi

începe să remodelezi în mod conştient şi deliberat experienţa de zi cu
zi a vieţii tale.
Nu există niciun succes adevărat î�n afara succesului emoţ�ional ş� i, cu

toate astea, din cele peste 3000 de emoţ�ii pentru care avem termeni
prin care le descriem, o persoană obiş� nuită î�ncearcă doar vreo do-
uăsprezece emoţ�ii diferite pe parcursul unei săptămâni obiş� nuite.
Trebuie să ne amintim că acestea nu reflectă capacitatea noastră
emoţ� ională, ci, mai degrabă, limitările tiparelor noastre actuale
pentru focalizare ş� i fiziologie.
Pe parcursul acestei cărţ�i, noi am studiat continuu stăpânirea

emoţ�ilor, iar tu ai obţ�inut o paletă largă de instrumente pentru a
schimba rapid ş� i energic orice emoţ�ie doreș� ti. Tu î�ţ�i dai acum seama
că schimbarea felului î�n care te simţ� i este motivaţ� ia din spatele
aproape tuturor comportamentelor tale. Aş� a că a venit momentul
să elaborezi un plan proactiv de a face faţ�ă tiparelor emoţ�ionale
negative pe care le traversezi de obicei. Este la fel de important să-ţ�i
oferi ţ�ie î�nsuţ�i darul de a creş� te durata ş� i calitatea timpului pe care
î�l petreci î�n stări emoţ�ionale pozitive. Arsenalul de aptitudini pen-
tru schimbarea stărilor tale emoţ�ionale include:
fiziologia
 credinţele

focalizarea
 viitorul atractiv

întrebările
 valorile

submodalităţile
 regulile

Vocabularul Transformaţional
 referinţele

metaforele
 identitatea

Condiţionarea Neuro-Asociativă

Obiectivul exerciţ� iului de astăzi este să te facă pur ş� i simplu

conş� tient de tiparele tale emoţ�ionale actuale ş� i să te facă să utilizezi
atât de multe dintre aptitudinile enumerate mai sus câte sunt nece-
sare pentru a garanta că î�ţ�i modelezi propriul destin emoţ�ional, î�n
fiecare zi.
Să vezi înseamnă să crezi, însă adevărul stă în a simţi.

— Thomas Fuller, M.D.
Tema de azi:
1. Scrie toate emoţ� iile pe care le î�ncerci î�ntr-o săptămână
obiş� nuită.
2. Enumeră evenimentele sau situaţ�iile pe care le foloseş� ti pen-
tru a declanş� a aceste emoţ�ii.
Destinul emoţional: singurul succes adevărat 613
3. Găseş� te un antidot pentru fiecare emoţ�ie negativă ş� i utilizează

unul dintre instrumentele adecvate pentru a răspunde Semnalului
de Acţ�iune. Trebuie să schimbi cuvintele pe care le utilizezi pentru
a descrie această experienţ�ă? Trebuie să schimbi ceea ce crezi des-
pre această stare emoţ�ională? Trebuie să-ţ�i pui ţ�ie î�nsuţ�i o î�ntrebare
nouă? Asigură-te că te concentrezi î�n mod consecvent asupra solu-
ţ�iilor, ş� i nu asupra problemelor.
Ia-ț�i angajamentul ca, pe toată durata acestei zile, să î�nlocuieș� ti
emoţ�ia veche ş� i limitativă cu o emoţ�ie nouă ş� i dătătoare de putere ş� i
condiţ�ionează acest nou tipar până când devine constant. Având
emoţ�iile sub control, mâine vom î�ncepe să ne stăpânim…
20
DESTINUL FIZIC:
TEMNIŢ� Ă� A DURERII SAU
PALAT AL PLĂ� CERII
ZIUA DOI
Rezultatul Tău: Aşa cum ai învăţat să-ţi condiţionezi sistemul ner-

vos pentru a produce comportamentele care îţi vor da rezultatele pe
care le vrei, destinul fizic pe care îl simţi depinde de felul în care îţi
condiţionezi metabolismul şi muşchii pentru a produce nivelurile de
energie şi de fitness pe care ţi le doreşti.
Obiectivul lui era acela de a doborî� un record mondial. Timp de un-

sprezece zile succesive, el alergase douăzeci ş� i una de ore pe zi ş� i
dormise doar trei ore pe noapte. Provocarea mentală era la fel de mare
ca provocarea fizică: trebuia să călătorească din lumea cotidiană î�n
care î�ş�i trăise î�ntreaga viaţ�ă î�ntr-una î�n care principalul său obiectiv
era următorul pas. El dedicase ani nu doar pentru a-ş� i antrena cor-
pul, dar ş� i mintea. Obiectivul său? Să demonstreze potenţ�ialul fizic
nelimitat care există î�ncătuş� at î�n fiecare dintre noi. Doborând re-
cordul anterior ş� i alergând peste 1600 de km î�n unsprezece zile ş� i
nouăsprezece ore, cu o medie de o sută treizeci ş� i cinci de km pe zi,
Stu Mittleman a demonstrat că dacă î�nţ�elegi cum să condiţ�ionezi
atât mintea, cât ş� i corpul, poţ�i obţ�ine rezultate mult peste ceea ce
societatea ar considera cu putinţ�ă. El a dovedit prin exemplul său că
î�nzestrarea umană este incredibilă ş� i că ne putem adapta la orice,

dacă pretindem ceea ce trebuie de la noi î�nş� ine treptat. Obiectivul
acestui capitol este să-ț� i î�mpărtăș� ească secretele fundamentale
care i-au conferit lui Stu Mittleman puterea să se antreneze pentru
a realiza acea performanţ�ă inegalabilă.
Timp de ani de zile i-am urmat pe cei pe care i-am considerat
maeş� tri î�n propriile lor domenii de activitate, iar condiţ� ia fizică
bună ş� i sănătatea au fost un obiectiv major î�n viaţ�a mea, de mai
bine de un deceniu. Când mi-am î�nceput prima dată cercetările î�n
acest domeniu, am fost dezorientat de vârtejul de puncte de vedere
aflate î�n conflict, exprimate de experţ�i despre care se presupune că
sunt cu toţ�ii la fel de calificaţ�i. Pentru a-mi croi un drum prin labi-
rintul de opinii, rezultatele au fost criteriul meu numărul unu. Cei
care produceau î�n mod constant rezultate de calitate erau cei pe
care î�i imitam ş� i de la care î�nvăţ�am. Aş� a cum î�mi era greu să dau
crezare unui doctor care î�ş�i consilia pacienţ�ii î�n materie de sănăta-
te, dar care avea optsprezece kg î�n plus, tot aş� a am pus la î�ndoială
validitatea aş� a-ziş� ilor experţ�i î�n fitness care arătau epuizaţ�i ş� i care
aveau o mulţ�ime de răni ş� i niveluri scăzute de energie.
Când am auzit prima dată de Stu Mittleman ş� i de realizările
sale, am devenit fascinat, mai ales atunci când am auzit mai departe
că toţ�i cei care fuseseră martorii realizării sale uimitoare au spus că
el arăta mai bine la finalul cursei sale de 1600 de km decât arătase
atunci când a trecut linia de start! Nu a suferit nicio rană — nici
măcar o băş� icuţ�ă! Ce î�i dădea această capacitate incredibilă de a-ş� i
î�mpinge corpul până la limitele sale ş� i de a-i maximiza totuş� i poten-
ţ�ialul fără a-l accidenta?
Cu siguranț�ă Stu era bine pregătit pentru alergarea sa. El are

studii de master î�n psihologia sportului, sociologie ş� i psihologie
socială ş� i lucrează la un doctorat î�n fiziologia sportului la Columbia
University. Dar cunoaş� terea care s-a dovedit a fi de nepreț�uit pentru
el a fost aceea că sănătatea şi forma fizică nu sunt unul şi acelaşi
lucru. Aceasta este o distincţ�ie pe care Jim Fixx, cunoscutul autor
de cărţ�i despre alergări, nu o avea. El era î�n mod clar î�n formă, dar
era î�n acelaş� i timp bolnăvicios.
Eşecul celor mai mulți indivizi de a sesiza diferenţa dintre
condiţie fizică şi sănătate este ceea ce îi face să simtă frustra-
rea că fac sport cu regularitate ş� i au î�n continuare aceleaş� i î�ntre
două ş� i patru kilograme agăţate cu încăpăţânare de abdomen.
Asta da neajutorare î�nvăţ�ată! Mai rău de atât este nefericrea celor
care fac din sport elementul central al vieţ�ii lor ş� i cred că acţ�iunile
lor î�i fac mai sănătoş� i ş� i, cu toate acestea, î�n absolut fiecare zi, se
î�mping pe ei î�nș� iș� i cu un pas mai aproape de extenuare, de boală ş� i
de o schimbare emoţ�ională totală.
Ce î�nţ�eleg mai exact prin diferenţ�a dintre sănătate ş� i formă fizi-
că? Forma fizică este „capacitatea fizică de a realiza o activitate
sportivă.” Pe de altă parte, sănătatea este definită ca „starea în
care toate sistemele corpului — nervos, muscular, osos, circu-
lator, digestiv, limfatic, hormonal, etc. — funcţionează la nivel
optim…”* Majoritatea oamenilor cred că o condiţ�ie fizică bună pre-
supune sănătate, dar adevărul este că acestea nu merg neapărat
î�mpreună. Ar fi ideal să ai atât sănătate, cât ş� i condiţ�ie fizică, dar
dacă pui î�ntotdeauna sănătatea pe primul loc, te vei bucura mereu
de beneficii enorme î�n viaţ�a ta. Dacă obţ�ii condiţ�ie fizică pe socotea-
la sănătăţ�ii, este posibil să nu trăieş� ti suficient de mult pentru a te
bucura de fizicul tău impresionant.
Echilibrul optim î�ntre sănătate ş� i condiţ�ie fizică este obţ�inut
prin antrenarea propriului metabolism. Tot aş� a cum ne antre-
năm minţ�ile ş� i tot aş� a cum ne antrenăm muş� chii, Stu ş� i unul dintre
instructorii săi, dr. Philip Maffetone, au dovedit că î�ţ�i poţ�i antrena,
de fapt, ș� i metabolismul. Rezultatele lui Stu confirmă asta: pe par-
cursul cursei sale de 1600 km, el ar fi trebuit să resimtă o cădere
bruscă de energie. Totuş� i, el nu s-a confruntat deloc cu asta, î�n ciuda
faptului că alerga o sută treizeci ş� i cinci de km pe zi. Î� nţ�elegerea
* Dr. Philip Maffetone, Everyone is an Athlete (Fiecare este un atlet), New York:
David Barmore Publishers, 1990.
distincţ�iilor simple, dar profunde, pe care le-a utilizat Stu, poate să

schimbe nu numai felul î�n care arăţ�i, ci ş� i nivelul tău de energie,
calitatea vieţ�ii tale ş� i, î�n cele din urmă, destinul fizic pe care î�l pui î�n
miş� care.
Cea mai mare diferenţ�ă dintre sănătate ş� i condiţ�ie fizică se re-
zumă la î�nţ�elegerea distincţ�iei dintre exerciţ�ii aerobice ş� i anaerobice,
î�ntre rezistenţă ş� i putere. Aerobic î�nseamnă, literalmente, „cu oxi-
gen” ş� i se referă la exerciţiul moderat susţinut de-a lungul unei
perioade de timp. Sistemul aerobic este sistemul tău pentru rezis-
tenţ�ă ş� i cuprinde inima, plămânii, vasele de sângele ş� i muş� chii aero-
bici. Dacă î�ţ�i activezi sistemul aerobic printr-o dietă adecvată ş� i
sport, combustibilul primar pe care î�l vei arde va fi grăsimea.
Pe de altă parte, anaerobic î�nseamnă, literalmente, „fără oxigen”
ş� i se referă la exerciţiile care produc explozii scurte de energie.
Exerciţ�iile anaerobice ard glicogen ca principal combustibil, î�n timp
ce determină corpul să înmagazineze grăsime. Genetica joacă
un rol î�n capacitatea corpului tău de a arde grăsime ş� i, î�n realitate,
unele persoane se nasc cu un sistem aerobic performant, complet
funcț�ional. Acestea sunt persoanele pe care le invidiem ş� i care apa-
rent pot să mănânce orice fără să se î�ngraş� e vreun gram.
Majoritatea tipurilor de exerciţ�ii pot să fie ori aerobice, ori

anaerobice. Nivelul de intensitate determină dacă utili-
zezi sistemul aerobic sau sistemul anaerobic. Mersul,
joggingul, alergarea, ciclismul, î�notul, dansul, etc. pot furniza
ambele beneficii. Un ritm cardiac mai redus face aceste
activităţi aerobice şi un ritm cardiac mai accelerat le
face anaerobice… De obicei, tenisul, racquetball-ul, basche-
tul ş� i alte sporturi similare sunt anaerobice.*
* Dr. Philip Maffetone, The 1,000-Mile Race of Life: How to Be Healthy and Fit
(Cursa de 1000 de mile a vieții: Cum să fii sănătos și în formă)
Î�n ziua de azi, majoritatea americanilor au un stil de viaţ�ă care

î�i face să trăiască î�ntr-o constantă stare anaerobică, bombardaţ�i de
stres ş� i solicitări, pe care o amplifică prin felul î�n care aleg să facă
sport. Prin urmare, ei î�ş�i antrenează metabolismul să fie continuu
anaerobic, adică să ardă glicogen ca sursă principală de energie.
Când nivelurile de glicogen devin excesiv de scăzute, metabolismul
antrenat anaerobic recurge la zahărul din sânge ca sursă secundară
de combustibil. Asta perturbă imediat nivelul tău de sănătate ş� i de
vitalitate.
Pe măsură ce nevoile tale anaerobice îi răpesc corpului tău
zahărul din sânge, pe care l-ai putea utiliza pentru alte lucruri,
î�ncepi să simţ�i imediat efectele negative. Cum sistemul tău nervos
revendică să utilizeze două treimi din zahărul din sânge, defici-
tul creat de exerciţ�iile anaerobice poate provoca probleme neuro-
musculare cum ar fi durerile de cap ş� i dezorientarea. Iată o listă cu
câteva simptome edificatoare aflate î�n legătură directă cu antrena-
mentul anaerobic excesiv al metabolismului tău: oboseală, acci-
dentări repetate de antrenament, niveluri scăzute ale zahărului
din sânge, depresie şi anxietate, probleme ale metabolismului
gras, sindrom premenstrual sau probleme de circulaţie şi în-
cheieturi rigide.
Noi trăim într-o societate care are un exces de anaerobic şi
un deficit de aerobic şi asta are un impact negativ asupra cali-
tăţii sănătăţii de pe cuprinsul ţării. Î�n societatea industrializată
modernă oamenii devin mai puţ�in activi fizic. Cu doar câteva dece-
nii î�n urmă, majoritatea oamenilor se achitau de treburile cotidiene
î�ntr-o manieră fizică. Totuş� i, î�n ziua de astăzi, noi am elaborat sar-
cini active pentru propriile corpuri, ca să î�nlocuim inactivitatea pe
care viaţ�a noastră de zi cu zi nu o mai creează. Noi numim această
activitate forţ�ată sport. Din nefericire, o mulţ�ime de oameni cu in-
tenţ�ii bune, inclusiv sportivi competenţ�i, devin din ce î�n ce mai pu-
ţ�in sănătoş� i prin sport. Din impulsul nostru de a produce cele mai
mari rezultate î�n cel mai scurt interval de timp, cei mai mulţ�i dintre
noi creează un echilibru inadecvat î�ntre sănătate ş� i condiţ�ie fizică ş� i

suportă consecinţ�ele.
Cu toate astea, soluţ�ia este simplă. Secretul lui Stu Mittleman este
că el î�nţ�elege că sănătatea şi condiţia fizică trebuie să meargă îm-
preună. Conform dr. Maffetone, aceasta este obţ�inută î�nţ�elegând că:
…toate programele de sport pretind să începi prin con-

struirea unei baze aerobice—o perioadă de timp pe dura-
ta căreia î�ntregul tău program de exerciţ�ii se bazează exclusiv
pe activitate aerobică, fără absolut niciun exerciţ�iu anaerobic.
Această perioadă de bază poate dura de la minim două până
la maxim opt luni, pe parcursul cărorara sistemul tău aero-
bic este dezvoltat ş� i maximizat. Această perioadă de bază
este urmată apoi de sesiuni de exerciţ�ii anaerobice de una,
două sau uneori de trei ori pe săptămână. Dezvoltarea
adecvată a sistemului tău aerobic nu te va face doar un
atlet mai bun, ci va arde şi grăsimea suplimentară de pe
şoldurile tale, îţi va întări sistemul imunitar, îţi va oferi
mai multă energie ş� i te va feri relativ de accidentări. Cu alte
cuvinte, aceasta este o cale de a-ţ�i clădi sănătatea ş� i condiţ�ia
fizică totală, atât prin condiţ�ionarea propriuzisă a metabo-
lismului tău pentru antrenament aerobic, cât ş� i, atunci când
este adecvat, pentru antrenament anaerobic.*
Construind o bază aerobică, tu creezi ş� i o cantitate colosală de

energie ş� i rezistenţ�ă. Nu uita, extinzându-ţ�i capacitatea aerobică, tu
extinzi abilitatea corpului tău de a livra oxigen (sursa energiei ş� i a
sănătăţ�ii) fiecărui organ ş� i sistem al corpului tău.
Problema este că majoritatea oamenilor î�ncearcă să se forţ�eze
pe ei î�nş� iş� i dincolo de ritmul lor cardiac ideal ş� i î�ş�i petrec tot timpul
făcând sport î�ntr-o stare anaerobică. Dacă nu ai construit î�ncă o
bază aerobică, atunci toate exerciţ�iile tale anaerobice sunt făcute pe
* Dr. Philip Maffetone, The 1,000-Mile Race of Life (Cursa de 1000 de mile a vieții)
socoteala rezistenţ�ei. Din dorinţ�a lor de a ajunge „cât mai rapid” la

starea unei condiţ�ii fizice bune, o mulţ�ime de oameni î�ncearcă să
facă sport la maximul ritmului lor cardiac. Î�n mod tradiţ�ional, for-
mula pentru ritmul cardiac maxim este 220 minus vârsta ta. Pentru
cineva de treizeci de ani, asta ar î�nsemna să ţ�intească la un ritm
cardiac de 190. Bineî�nţ�eles că, să faci sport la intensitatea aceasta
pentru perioade lungi de timp este unul dintre cele mai distructive
lucruri pe care i le poţ�i face corpului tău: este posibil să te aducă „î�n
formă”, dar va face asta cu preţ�ul sănătăţ�ii tale.
Apropo, ghici cine s-a făcut vinovat de asta timp de câţ�iva ani.
Eu m-am forţ�at să „obț�in” ritmul cardiac maxim: săream pe Stair-
Master-ul meu, î�l dădeam la cel mai î�nalt nivel ş� i lucram timp de
douăzeci de minute. Sau, după ce nu mai alergasem de câteva săp-
tămâni, ieş� eam afară ş� i alergam opt kilometri fără absolut niciun fel
de î�ncălzire. Nu mai puteam să merg câteva zile după aceea, dar
credeam că prin această disciplină tip „cine nu suferă nu câș� tigă”
mă făceam pe mine î�nsumi mai sănătos! Tot ceea ce făceam era să
stabilesc o relaţ�ie de iubire-ură faţ�ă de sport. Asocierile mele mixte,
de plăcere ş� i durere, mă făceau să amân exerciț�iile cât de mult î�mi
î�ngăduia conş� tiinţ�a ş� i să î�ncerc apoi să recuperez timpul pierdut
î�ntr-o singură ş� edinţ�ă.
Î�ntre timp am î�nvăţ�at că atunci când începi să faci sport într-un
ritm care îţi aruncă imediat corpul într-o capacitate anaerobi-
că, se poate întâmpla ceva foarte periculos. Pentru a acoperi ce-
rerea imediată de sânge pe care exerciţ� iile anaerobice î�l pretind
pentru muş� chii care au cea mai mare nevoie de el, corpul tău alocă
sânge de la organe importante, cum ar fi rinichii ş� i ficatul. Ca urmare,
aceste organe pierd o cantitate mare de oxigen, fapt ce le afectează
semnificativ vitalitatea ş� i sănătatea. Dacă faci asta continuu, conse-
cinț�ele vor fi că le vei slăbi, le vei deteriora sau le vei distruge.
Cheia este să-ţ�i antrenezi metabolismul să funcţioneze con-
stant în regim aerobic. Corpul tău nu va arde grăsime dacă tu
nu îl antrenezi în mod specific să facă asta. Astfel, dacă vrei să
scapi de stratul persistent de grăsime din jurul taliei tale,
trebuie să-ţi antrenezi corpul să ardă grăsime, nu zahăr. Amin-

teş� te-ţ�i că atât criteriul lui Stu, cât ş� i cel al lui Phil pentru funcţ�ia
aerobică constă î�n arderea grăsimii. Unul dintre cele mai mari be-
neficii ale exerciţ�iilor aerobice este că previn î�nfundarea arterelor
care duce la boli de inimă, principala cauză a morţ�ii î�n Statele Unite
(responsabilă de moartea unei persoane din două).
Unii indivizi, în zelul lor de a elimina toată grăsimea din
dieta lor, î�ş�i î�mping de fapt corpul să intre într-un mod „de ur-
genţă” în care acesta începe să înmagazineze grăsime cu şi mai
multă eficienţă. Ei amplifică eroarea î�nfometându-se ş� i, când revin
inevitabil la vechile tipare de alimentaţ�ie, ajung să î�nmagazineze
mai multă grăsime din aceeaş� i cantitate de hrană pe care o consu-
mau î�nainte de dietă ş� i câş� tigă î�napoi mai multe kilograme decât au
pierdut! Acesta este motivul pentru care societatea noastră este
atât de obsedată să dea jos „acele ultime cinci kilograme.”
Când oamenii î�mi spun că vor să dea jos cinci kilograme, eu î�i
î�ntreb: „Cinci kilograme de ce?” Cel mai frecvent, ei fac sport î�ntr-un
fel care î�i face să piardă apă sau muş� chi, nu grăsime. Tu poţ�i să ai
aceeaş� i greutate astăzi ca î�n urmă cu zece ani, dar să fii mult mai
puţ�in sănătos deoarece musculatura ta a fost î�nlocuită de grăsime.
Muş� chii cântăresc mai mult decât grăsimea, aş� a că dacă ai aceeaş� i
greutate ca î�n urmă cu zece ani ş� i corpul tău este alcătuit din ş� i mai
multă grăsime, atunci ai necazuri mari!
Deş� i este adevărat că vrem să limităm cantitatea de grăsime
consumată, astfel î�ncât să nu fie excesivă, adică î�ntre 20% ş� i 30%
din aportul tău caloric, nimic nu se poate compara cu exerciţ� iile
aerobice pentru a-ţ� i antrena metabolismul să ardă grăsime. Nu
există niciun procentaj „corect” pentru aportul de grăsimi al
tuturor indivizilor; acesta depinde de felul în care metaboli-
zezi grăsimea pe care o ingerezi. Există un principiu al fiziologiei
numit Legea Acţiunii Maselor care controlează felul î�n care corpul
tău utilizează combustibilul pe care i-l furnizezi. Dacă î�i furnizezi
suficiente grăsimi, le va folosi pe post de combustibil; dacă î�ţ�i pri-
vezi corpul de grăsimi, o va î�nmagazina. Cu alte cuvinte, corpul tău
va utiliza hrana cu care î�l hrăneş� ti. Bineî�nţ�eles, această ecuaţ�ie este
incompletă fără factorul exerciţ�iului care să ardă efectiv grăsimea
pe care o consumi. Nu ţ�i-ar plăcea să ai aceeaş� i capacitate pe care o
invidiezi la alţ�ii care par binecuvântaţ�i cu metabolisme ce ard grăsi-
mea? Poţ�i! Aceasta este î�n totalitate o problemă de condiţ�ionare.
Aş� adar, cum î�ţ�i antrenezi metabolismul să ardă grăsime astfel
î�ncât să ai energie, rezistenţ�ă ş� i vitalitate pentru a pune î�n practică
tot ceea ce ai î�nvăţ�at î�n această carte ş� i pentru a trăi viaţ�a la capaci-
tate maximă? Am unele veş� ti bune ş� i unele proaste. Mai î�ntâi veş� tile
bune: poţ�i realiza asta prin câţ�iva paş� i simpli î�n fiecare zi. Acum,
veş� tile proaste: nu vei putea să utilizezi metoda americană tradiţ�io-
nală de a umple cada de baie, de a scoate dopul ş� i de a te î�mpotrivi
curentului! Ş� i nici conducerea unui cart de golf de la o gaură la alta
nu va produce rezultate. Acestea nu sunt forme de exerciţ�ii aerobi-
ce. Aruncarea pendulului î�n celalaltă extremă nu va funcţ�iona nici
ea. Sprinturile accelerează-ş� i-î�ncetineş� te sunt un exerciţ�iu anaero-
bic. Acestea crează brusc un deficit de oxigen î�n celule ş� i î�ncep să te
facă să-ţ�i antrenezi metabolismul să ardă din sânge glicogen ş� i/sau
zahăr; î�n felul acesta, grăsimea este stocată î�n continuare.
Probabil că cel mai important element din sănătatea cuiva este

oxigenul. Î�n fiecare zi, noi respirăm aproximativ 11 400 de litri de
aer pentru a ne alimenta ţ�esuturile cu oxigen. Fără acesta, celulele
sunt slăbite ş� i mor. Sunt aproximativ 75 de mii de miliarde de celule
î�n corpul tău ş� i acestea î�ţ�i furnizează adenozin trifosfat (ATP), ener-
gia elementară pentru tot ceea ce face corpul tău, indiferent că res-
piră, visează, mănâncă sau face sport. Ca să supravieț�uiască, celulele
trebuie să aibă oxigen pentru a arde glucoza ş� i a crea ATP pentru o
dezvoltare continuă.
Ideea este că nu vrei să epuizezi oxigenul î�n timp ce faci sport.
Dacă vrei să ş� tii dacă ai trecut dincolo de aerobic, î�n anaerobic, iată
un test simplu: poţi să vorbeşti în timp ce faci sport (aerobic)?
Sau ai respiraţ�ia prea gâfâită (anaerobic)? Respiraţia ta ar trebui
să fie regulată şi sonoră, dar nu greoaie. Ce senzaţ�ie ai atunci
când faci sport? Dacă lucrezi aerobic, ar trebui să fie plăcută, dar
obositită. Dacă faci exerciţ�ii anaerobice, te simţ�i cu siguranţ�ă pre-
sat. Pe o scară de la 0 la 10, 0 fiind efortul minim ş� i 10 fiind cel mai
intens, care este scorul tău? Dacă ai depăşit 7, atunci ai trecut
dincolo de aerobic în anaerobic; la modul ideal, te vei evalua
pe tine însuţi între 6 şi 7.
Exploatarea capacităţ� ii tale aerobice necesită o formă foarte
specifică de antrenament. Î�n primul rând, este recomandat să porţ�i
un aparat pentru monitorizarea ritmului cardiac. Apoi, fă treptat
î�ncălzirea pentru a ajunge la zona ta optimă de antrenament aero-
bic. (Vezi caseta alăturată.)
Î�ncălzirea va realiza cel puţ�in două lucruri: 1) Vei mobiliza trep-
tat acizii graş� i, depozitaţ�i pe tot cuprinsul corpului, spre fluxul tău
sanguin, astfel î�ncât să-ţ�i poţ�i utiliza grăsimea î�n locul zahărului
vital din sânge. Asta este esenţ�ial. Dacă nu faci î�ncălzirea, este posi-
bil să exersezi aerobic, adică utilizând oxigenul din celule, dar să nu
arzi grăsimea. Î�n timpul î�ncălzirii, ar trebui să-ţ�i creș� ti ritmul cardi-
ac la 50% din capacitatea maximă, utilizând metoda standard de
calcul. Formula tradiţ�ională de calcul a zonei tale de antrenament
este: 220-Vârsta Ta = Ritmul Cardiac Maxim; Ritmul Cardiac Maxim
x 65% până la 85% = Zona de Antrenament. Această formulă de

calcul este preluată de la Stu Mittleman ş� i de la dr. Philip Maffetone.
2) Vei preveni crampele. Această perioadă de încălzire ar trebui
să dureze aproximativ cincisprezece minute. Asta î�i permite
corpului tău să distribuie treptat sânge spre acele zone care au ne-
voie de acesta, î�n loc să-l redirecţ�ioneze de la organe vitale — o
distincţ�ie importantă pentru a te asigura că sesiunile tale de exerci-
ţ�ii crează sănătate ş� i condiţ�ie fizică fără a face rău sistemului.
Î�n al doilea rând, fă sport î�n zona ta de antrenament aerobic
timp de cel puţin douăzeci de minute, urcând în mod ideal
până la un interval de treizeci-patruzeci şi cinci de minute.
Cel mai bun mod de a-ţ�i găsi ritmul cardiac optim pentru antre-
namente este să aplici formula următoare:
CALCULAREA RITMULUI TĂU CARDIAC IDEAL
180 – vârsta ta = ritmul tău cardiac ideal (ritmul la care poţi face sport
aerobic înainte să treci spre anaerobic).
Dacă te recuperezi de pe urma unei boli majore sau ai medicaţie,
scade încă 10 puncte.
Dacă nu ai mai făcut sport înainte sau ai o accidentare sau dacă îţi
aduci antrenamentul la un nivel mai scăzut sau dacă răceşti sau ai frec-
vent gripă ori alergii, scade 5 puncte.
Dacă ai făcut sport timp de până la doi ani fără vreo problemă reală
şi nu ai avut răceli sau gripă mai des de o dată sau de două ori pe an,
păstrează-ţi scorul la fel.
Dacă faci sport de mai mult de doi ani, fără vreo problemă, în timp ce
faci progrese în competiţii fără accidentări, adaugă 5 puncte.
Înainte să începi orice program de exerciţii fizice, consultă-ţi medicul.
Î�n al treilea rând, utilizează î�ntre douăsprezece ş� i cincisprezece

minute pentru a te calma î�n mod adecvat prin mers sau printr-o
altă formă de miş� care uş� oară. Î�n felul acesta vei preveni acumularea
sângelui î�n muş� chii care depun efort. Dacă te opreş� ti abrupt din
miş� care după ce ai făcut sport, nu există nicio modalitate prin care
sângele să fie adus î�napoi pentru purificare, reoxigenare ş� i redistri-
buire. Va rămâne î�n muş� chi, umflându-l ş� i mărind toxicitatea î�n
fluxul sanguin.
Adeseori, oamenii ezită să-ş� i ia angajamentul pentru o sesiune
de antrenament deoarece ei asociază prea multă durere cu aceasta,
fie durere fizică, fie durerea de a nu avea suficient timp. Dar dacă
faci o î�ncercare, vei face două descoperiri plăcute: 1) Vei î�ndrăgi să
faci sport î�n felul acesta deoarece produce plăcere ş� i niciun fel de
durere. 2) Vei simţ�i un nivel de vitalitate fizică pe care nu l-ai simţ�it
niciodată î�nainte.
Dacă eş� ti preocupat de cantitatea de timp necesară, gândeş� te-te
la feluri î�n care î�ţ�i poţ�i maximiza timpul. Spre exemplu, î�n timp ce
faci î�ncălzirea, poţ�i asculta casete, citi, urmări ş� tirile, efectua Î�ntre-
bările de Putere ale dimineţ�ii sau ale Serii, î�ț�i poţ�i citi ierarhiile de
valori ş� i reguli ş� i poţ�i găsi alte utilizări productive pentru timpul
tău. Când l-am î�ntrebat pe Stu Mittleman ce recomandă ca program
al sesiunilor de antrenamente, el a sugerat să î�ncepem cu cel puţ�in
trei ş� edinţ�e pe săptămână, cu cincisprezece minute pentru î�ncălzi-
re, douăzeci de minute î�n zona ta de antrenament aerobic ş� i cinci-
sprezece minute pentru calmare. Apoi avansăm la ş� edinţ�e mai lungi
după cum ni se pare adecvat.
Sugerez eu că antrenamentul aerobic este singurul tip de exer-
ciţ�iu care merită făcut? Bineî�nţ�eles că nu. Obiectivul este acela de a
avea sănătate ş� i condiţ�ie fizică; noi vrem să î�mbunătăţ�im atât per-
formanţ� a, cât ş� i rezistenţ� a. (Aminteş� te-ţ� i doar că de fiecare dată
când te antrenezi î�ntr-un ritm anaerobic, o faci plătind cu rezistenţ�a
ta.) Deci, pe măsură ce î�ncepi să-ţ�i dezvolţ�i capacitatea aerobică,
după ce vei ajunge la un platou care se află undeva î�ntre cea de-a
doua ş� i cea de-a patra lună de exerciţ�ii, poţ�i dezvolta putere adău-
gând exerciţ�ii anaerobice î�n regimul tău, spre exemplu prin repetiţ�ii
rapide cu greutăț�i. Asta diferă de la persoană la persoană ş� i cel mai
bun test este acela de a-ţ�i asculta pur ş� i simplul corpul. Dacă alergi
pe plajă ş� i simţ�i brusc nevoia să sprintezi, fă-o! Dezvoltă î�nţ�elepciu-

nea corpului; î�nvaţ�ă să observi capacitatea corpului tău de a face
faţ�ă mai multor sarcini dificile.
De fapt, Stu ne asigură că ne putem menţ�ine ş� i ameliora rezis-
tenţ�a ş� i după pensionare. Nu trebuie să fim fragili la vârsta a treia!
Cronologia nu este arbitrul vieţ�ii noastre î�n aceeaş� i măsură î�n care
este angajamentul nostru faţ�ă de un stil de viaţ�ă care î�mbunătăț�eș� te
sănătatea. Chiar dacă unele persoane se nasc cu o predispoziţ� ie
pentru arderea grăsimii sau sunt binecuvântate cu un dar al vitezei
sau puterii, oricine poate dobândi rezistenţă şi vitalitate prin
decizia conştientă de a-şi condiţiona chimia corpului.
Vârsta noastră înaintată nu ne limitează;

aceasta ne eliberează.
— Stu Mittleman
Cea mai interesantă veste este că, la fel ca toate tiparele care ne ofe-
ră plăcere, sportul poate deveni o dependenţă pozitivă. Pe cât de
mult se poate să eviţ�i sportul î�n prezent, probabil că vei fi atras cu
ş� i mai multă putere de acesta după ce descoperi cât este de plăcut
să te antrenezi aşa cum trebuie. Cercetările au demonstrat că dacă faci
sport î�n mod constant pentru o perioadă de timp de peste două-
sprezece luni, î�ţ�i vei forma această dependenţ� ă pozitivă pentru
toată durata vieţ�ii. Chiar dacă te î�ndepărtezi de asta pentru o perioa-
dă de timp, vei reveni mereu la un regim constant de exerciţ�ii fizice
pe toată durata vieţ�ii tale. Corpul tău va fi î�mpins spre plăcerea să-
nătăţ�ii, spre euforia naturală a maximizării potenţ�ialului tău fizic.
De ce se î�ntâmplă asta? Deoarece î�ţ�i vei fi antrenat sistemul nervos,
condiţ�ionându-ţ�i metabolismul să se dezvolte viguros din această
experienţ�ă. Cu toț�ii merităm vitalitatea fizică care ne poate trans-
forma calitatea vieţ�ii. Destinul tău fizic este intim legat de destinul
tău mental, emoţ�ional, financiar ş� i de cel al relaţ�iilor tale. Î�n realita-
te, acesta va determina dacă ai sau nu ai vreun destin!
FÂNTÂNA TINEREŢII
Un totem a cărui putere este incontestabilă î�n cultura noastră este
tinereţ�ea ş� i vitalitatea fizică. Gândeş� te-te la bărbaţ�ii ş� i femeile î�n
vârstă care au căpătat forţ�e noi î�n filmul Cocoon. Atât de mulţ�i oa-
meni aleargă după ceea ce cred că le va prelungi „tinereţ�ea,” î�n timp
ce adevărata fântână a tinereţ�ii se află deja î�n ei. Aceasta este cunos-
cută sub numele de Human Grouth Hormone (hormonul de creştere
umană) sau HGH. HGH stimulează creş� terea ţ�esuturilor, creş� te to-
nusul muscular ş� i masa musculară, măreş� te flexibilitatea, î�ngroaş� ă
muş� chii, stimulează creş� terea oaselor ş� i a organelor ş� i ajută la men-
ţ�inerea sănătăţ�ii ţ�esuturilor. Din clipa î�n care te-ai născut, până la
vârsta de aproximativ treizeci de ani, HGH este eliberat î�n mod na-
tural î�n fluxul sanguin la aproximativ o oră ş� i jumătate după ce ai
adormit ş� i, de asemenea, î�ncă o dată î�nainte să te trezeş� ti diminea-
ţ�a. (Eu tocmai am î�mplinit, anul acesta, treizeci ş� i unu de ani, aş� a că
nu am î�ncredere î�n graficul respectiv!) Nivelurile ridicate de HGH
scad î�n mod natural de-a lungul timpului. Până la vârsta de ş� aizeci
de ani, aproximativ 30% dintre bărbaţ�i produc puţ�ină substanţ�ă
sau deloc. Există ipoteza că femeile continuă să secrete hormonul
de creş� tere ş� i la bătrâneţ�e ş� i acesta este unul dintre motivele pentru
care trăiesc mai mult.
De asemenea, noi primim doze mari de hormon de creştere
umană după exerciţii fizice intense şi/sau după o accidentare
serioasă, deoarece HGH este o substanţă vindecătoare. HGH
este sintetizat acum în laboratoare şi administrat copiilor care
au nanism, pentru a le stimula creşterea. Dar cum ţi-ai putea
amplifica capacităţile naturale de a elibera HGH în sistemul
tău? Singurul fel în care îl poţi declanşa imediat şi continuu
este prin intermediul exerciţiului fizic exploziv. Asta î�nseamnă
să faci repetiţ�ii ale unei activităţ�i pe care o poţ�i menţ�ine doar pen-
tru un interval î�ntre treizeci ş� i cinci ş� i patruzeci ş� i cinci de secunde,
cum ar fi ridicarea unor greutăţ� i mari. Testele de laborator din
Miami Florida au produs rezultate incitante. Persoane de ş� aizeci de
ani, care nu au avut niciun fel de tonus muscular timp de zece, cinci-
sprezece ani, î�nvaţ�ă să ridice greutăţ�i ş� i să creeze o masă musculară
echivalentă cu cea a unor persoane de douăzeci ş� i unu de ani, având
niveluri de energie corespunzătoare.
Ce î�nseamnă toate acestea? Î�nseamnă că tu poţi fi la fel de puter-
nic la şaptezeci şi optzeci de ani pe cât erai când aveai douăzeci şi
treizeci de ani! Nu doar că poţ�i continua să-ţ�i creş� ti coeficientul re-
zistenţ�ei cu exerciţ�iul aerobic, după cum am discutat deja, dar poţ�i
continua să-ţ�i amplifici puterea prin reprize scurte ş� i explozive de
exerciţ�iu anaerobic. Dar nu uita de celălalt factor din ecuaţ�ie: oferă-i
corpului tău nutrienţ�ii de care are nevoie. Asigură-te că nu-ţ�i otră-
veş� ti corpul cu surplusuri de zahăr, grăsimi, sare sau carne.
Toate acestea constituie veş� ti grozave din moment ce la intra-
rea î�n secolul douăzeci ş� i unu se estimează ca 24% din populaţ�ia
americană să depăş� ească vârsta de ş� aizeci ş� i cinci de ani.
Dacă preluăm controlul asupra corpurilor noastre acum, unul
din patru americani nu va fi o povară asupra societăţ�ii, ci un mem-
bru puternic ş� i energic care aduce contribuţ�ii valoroase ş� i se bucu-
ră de viaţ�ă cât mai mult cu putinţ�ă!
Corpul uman este cea mai bună imagine a sufletului uman.

— Ludwig Wittgenstein
Tema de azi:
1. Fă diferenţ�a dintre condiţ�ie fizică ş� i sănătate. Deja ai făcut asta.
2. Hotărăş� te că vei fi sănătos. Sper că ş� i pe asta ai făcut-o deja.
3. Î�nţ�elege unde te afli. Î�n prezent, exersezi aerobic sau anaero-
bic? Arzi grăsime sau glicogen? Vizitează pe cineva care poate să te
testeze sau răspunde la următoarele î�ntrebări:
Te trezeşti dimineaţa simţindu-te obosit?
Te simţi înfometat după ce ai făcut sport?
Ai parte de schimbări violente de dispoziţie după ce faci sport?
Stratul acela de grăsime rezistă acolo în ciuda celor mai perseve-

rente eforturi ale tale?
Simţi dureri surde sau intense după ce faci sport?
Dacă ai răspuns cu da la aceste î�ntrebări, probabil că faci exer-
ciţ�ii fizice anaerobice.
4. Cumpără un aparat portabil de monitorizare a ritmului cardiac
(acestea costă î�ntre 175 ş� i 200 de dolari). Este una dintre cele mai
bune investiţ�ii pe care le vei face vreodată.
5. Elaborează un plan. Condiţ�ionează-ţ�i metabolismul să ardă
grăsimea ş� i să producă niveluri constante de energie, î�ncepând un
program de zece zile de exerciţ�ii aerobice, după principiile pe care
le-am subliniat mai sus. Î�ncepe imediat.
6. O parte a provocării tale de zece zile, dacă vrei să o extinzi,
este să asculț� i capitolul „Combustibilul excelenț� ei: energia” din
audiobookul, Putere nemărginită.
7. Hotărăş� te să faci din sport o parte a identităţ�ii tale. Numai
printr-un angajament pe termen lung, pentru toată viaţ�a, putem să
culegem cu adevărat recompensele pe care aceasta ni le poate
oferi.
Acum, hai să avem aş� teptări mai mari de la noi î�nş� ine î�mbună-
tăț�ind calitatea pentru…
21
DESTINUL RELAŢ� IILOR:
LOCUL Î�N CARE
SĂ� Î�MPĂ� RTĂ� Ş� EŞ� TI Ş� I Î�N CARE
SĂ� FII AFECTUOS
ZIUA TREI
Rezultatul tău: Să creşti în mod măsurabil calitatea relaţiilor tale

personale şi să-ţi adânceşti conexiunea emoţională cu oamenii la
care ţii cel mai mult, analizând cele şase fundamente ale relaţiilor
reuşite.
Succesul nu are nicio valoare dacă nu avem pe cineva cu care să î�l

î�mpărţ�im; î�ntr-adevăr, cea mai dorită emoţ�ie umană este cea a co-
nexiunii cu alte suflete. Pe parcursul acestei cărţ�i am vorbit con-
stant despre efectul relaţ� i ilor asupra modelării caracterului,
valorilor, crezurilor ş� i calităţ�ii vieţ�ilor noastre. Specific, exerciţ�iul
de astăzi este proiectat doar pentru a-ţ�i aminti de ş� ase puncte-cheie,
care sunt importante pentru orice relaţ�ie. Să le analizăm pe scurt
î�nainte să-ţ�i dau tema pe care o ai astăzi:
1. Dacă nu cunoşti valorile şi regulile oamenilor cu care ai
o relaţie, ar trebui să te pregăteşti pentru suferinţă. Oamenii se
pot iubi reciproc, dar dacă din vreun motiv oarecare î�ncalcă con-
stant regulile unei persoane la care ţ�in, î�n această relaţ�ie vor exista
necazuri ş� i stres. Aminteş� te-ţ�i, fiecare supărare pe care ai avut-o

vreodată cu o altă fiinţ�ă umană a fost o supărare provocată de re-
guli iar atunci când oamenii devin implicaţ�i intim, ciocnirea unora
dintre regulile lor devine inevitabilă. Cunoscând regulile unei per-
soane poţ�i preveni aceste dificultăţ�i din timp.
2. Unele dintre cele mai mari dificultăţ�i din relaţ�ii vin din faptul
că majoritatea oamenilor intră î�ntr-o relaţ�ie cu scopul de a obţ�ine
ceva: ei î�ncearcă să găsească pe cineva care î�i va face să se simtă
bine. Î�n realitate, singurul fel î�n care o relaţ�ie va dura este dacă tu î�ţ�i
vezi relaţ�ia ca pe un loc unde mergi pentru a dărui ş� i nu ca un loc î�n
care mergi pentru a lua.
3. Ca orice altceva î�n viaţ�ă, pentru a cultiva o relaţ�ie există anu-
mite lucruri pe care să le cauţ�i — ş� i altele de care să te fereş� ti. Există
anumite semnale de alarmă, î�n cadrul relaţ�iei tale, care î�ţ�i pot atra-
ge atenţ� ia că trebuie să abordezi o problemă imediat, î�nainte ca
aceasta să scape de sub control. Î�n cartea ei, How to Make Love All
the Time*, prietena mea, dr. Barbara DeAngelis, identifică patru faze
periculoase care pot ucide o relaţ�ie. Identificându-le, putem inter-
veni ş� i elimina imediat problemele, î�nainte ca acestea să ia proporţ�ii
ca tipare distructive ce ameninţ�ă relaţ�ia î�nsăş� i.
Etapa Întâi, Rezistenţa: Prima fază a provocărilor dintr-o rela-
ţ�ie apare când î�ncepi să simţ�i rezistenţă. Practic, toţ�i cei care au
fost vreodată î�ntr-o relaţ�ie au avut momente când au simţ�it rezis-
tenţ�ă faţ�ă de un lucru pe care partenerul lor l-a spus sau l-a făcut.
Rezistenţ�a se produce atunci când te simţ�i jignit, sau te simţ�i iritat,
sau puţ� in detaş� at de această persoană. Poate că la o petrecere
aceasta spune o glumă care te deranjează ş� i tu î�ţ�i doreş� ti să nu o fi
făcut. Desigur, problema este că majoritatea oamenilor nu comuni-
că atunci când î�ncearcă un sentiment de rezistenţ�ă ş� i, prin urmare,
această emoţ�ie continuă să crească până devine…
Etapa a Doua, Resentiment: Dacă rezistenţ�a nu este abordată,
se transformă î�n resentiment. Acum nu mai eş� ti doar iritat; eş� ti
* Cum să faci dragoste tot timpul, editura Amaltea, 2011 (n.red.)

Destinul relațiilor 633
furios pe partenerul tău. Î�ncepi să te detaş� ezi de acesta ş� i să ridici o

barieră emoţ�ională. Resentimentul distruge emoţ�ia intimităţ�ii, iar
acesta este, î�n cadrul unei relaţ�ii, un tipar distructiv care, dacă nu
este blocat, nu va face decât să accelereze. Dacă nu este transformat
sau comunicat, acesta se transformă î�n…
Etapa a Treia, Respingerea: Acesta este punctul î�n care ai acu-
mulat atât de mult resentiment î�ncât te surprinzi căutând feluri î�n
care să-i arăț�i partenerului că se î�nș� ală, să î�l ataci verbal sau non-
verbal. Î�n această fază, î�ncepi să vezi tot ceea ce face acesta ca fiind
iritant sau enervant. Aici se produce nu doar separarea emoţ�ională,
ci ş� i separarea fizcă. Dacă respingerea este lăsată să continue, pen-
tru a ne uş� ura durerea, trecem la …
Etapa a Patra, Reprimarea: Când oboseş� ti să faci faţ�ă furiei
care î�nsoţ�eş� te faza respingerii, î�ncerci să-ţ�i diminuezi durerea prin
crearea unei insensibilităţ�ii emoţ�ionale. Eviţ�i să simţ�i orice fel de
durere, dar eviţ�i, î�n acelaş� i timp, pasiunea ş� i entuziasmul. Aceasta
este cea mai periculoasă fază a unei relaţ� ii deoarece acesta este
punctul î�n care iubiţ�ii devin colegi de cameră — nimeni altcineva nu
ş� tie că acest cuplu are probleme, pentru că ei nu se ceartă deloc, dar
nu a mai rămas nimic din relaţ�ie.
Care este cheia prevenirii acestor „Patru R-uri”? Răspunsul este
simplu: comunicaţi clar de la bun început. Asigură-te că regulile
tale sunt cunoscute ş� i pot fi respectate. Pentru a evita exagerările,
utilizează Vocabularul Transformaţ�ional. Vorbeş� te î�n termenii pre-
ferinţ�elor: î�n loc să spui „Eu nu pot să sufăr când faci lucrul acela!”
spune „Aş� prefera să faci asta î�n loc.” Creează î�ntreruperi de tipar
pentru a preveni tipul de conflict î�n care nici măcar nu-ţ�i mai poţ�i
aminti despre ce este vorba, ci doar că tu trebuie să câş� tigi.
4. Fă din relaţ�iile tale una dintre cele mai importante priorităţ�i
din viaţ�a ta; altfel, ele vor ocupa locul doi după oricare sau după
toate celelalte lucruri mai urgente ş� i care se î�ntâmplă î�n timpul zilei
tale. Treptat, nivelul intensităţ�ii emoţ�ionale ş� i al pasiunii va scădea.
Noi nu vrem să pierdem puterea relaţ�iilor noastre doar pentru că
ne-am lăsat prinş� i î�n legea familiarităţ�ii sau pentru că am lăsat ne-
glijenţ�a să ne obiş� nuiască cu entuziasmul si pasiunea intensă pe
care o avem pentru o persoană.
5. Unul dintre cele mai importante tipare pe care eu ş� i Becky
le-am descoperit de timpuriu ş� i care este esenţ�ial pentru a ne face
relaţ�ia să dureze este acela de a ne focaliza în fiecare zi pe îmbu-
nătăţirea ei î�n loc să ne focalizăm pe ceea ce s-ar putea î�ntâmpla
dacă s-ar î�ncheia. Noi trebuie să ne amintim că vom avea parte de
lucrul pe care ne focalizăm, indiferent care este acesta. Dacă ne fo-
calizăm î�n mod constant pe teama noastră că relaţ�ia se va sfârș� i,
vom î�ncepe să facem unele lucruri inconş� tient pentru a o sabota,
pentru a ne putea retrage î�nainte să devenim prea implicaţ�i ş� i î�na-
inte să apară adevărata suferinţ�ă.
Un corolar la acest principiu este că dacă vrei ca relaţia ta să
reziste, niciodată, sub absolut nicio formă, să nu ameninţi rela-
ţia în sine. Cu alte cuvinte, să nu spui niciodată: „Dacă faci asta,
atunci eu plec.” Simpla enunţ�are a acestei propoziţ�ii creează posibi-
litatea. Aceasta generează de asemenea o teamă destabilizatoare î�n
ambii parteneri. Absolut toate cuplurile pe care le-am intervievat ş� i
care au o relaţ�ie solidă au transformat asta î�n regulă. Indiferent cât
de furioş� i sau de răniţ�i se simt, să nu se î�ntrebe niciodată dacă rela-
ţ�ia va rezista sau nu ş� i să nu ameninţ�e niciodată că o vor abandona.
Aminteş� te-ţ�i doar de metafora de la ş� coala de curse, despre maş� ina
care derapează ş� i despre zid. Vrei să te focalizezi asupra locului
unde vrei să ajungi î�ntr-o relaţ�ie, nu pe lucrurile de care te temi.
6. Î� n fiecare zi, reataşează-te la ceea ce iubeşti la această
persoană cu care ai o relaţie. Consolidează-ţi sentimentele co-
nexiunii şi reînnoieşte-ţi sentimentele de intimitate şi de
atracţie punând cu consecvenţ� ă această î�ntrebare: „Cum de am
avut atât de mult noroc î�ncât să te am pe tine î�n viaţ�a mea?” Devino
complet ataș� at de privilegiul de a-ţ�i î�mpărtăş� i viaţ�a cu această per-
soană; simte plăcerea cu intensitate ş� i ancoreaz-o continuu î�n siste-
mul tău nervos. Implică-te î�ntr-o căutare nesfârş� ită pentru a găsi
feluri noi de a vă surprinde reciproc. Dacă nu o faceţ�i, se va instala
Destinul relațiilor 635
monotonia. Aş� a că găseş� te ş� i creează acele momente speciale care

pot să facă relaţ�ia voastră un model care merită urmat — unul care
este legendar!
Într-o inimă plină este loc pentru toate

şi într-o inimă goală nu este loc pentru nimic.
— Antonio Porchia
Tema de azi:
1. Fă-ţ�i timp astăzi pentru a sta de vorbă cu jumătatea ta ş� i află
ce este cel mai important pentru fiecare dintre voi în relaţia
voastră. Care sunt cele mai importante valori ale voastre într-o
relaţie împreună ş� i ce trebuie să se î�ntâmple pentru ca voi să aveţ�i
sentimentul că aceste valori sunt realizate?
2. Hotărăşte că pentru tine este mai important să fii îndră-
gostit decât să ai dreptate. Dacă se va î�ntâmpla vreodată să te
găseş� ti î�n poziţ�ia de a insista că tu ai dreptate, sparge-ţ�i propriul
tipar. Opreş� te-te imediat ş� i î�ntoarce-te mai târziu la discuţ�ie, când
te afli î�ntr-o stare mai bună pentru a-ţ�i rezolva conflictele.
3. Elaborează o întrerupere de tipar pe care sunteţi amân-
doi de acord să o utilizaţi atunci când lucrurile escaladează cel
mai mult. Î�n felul acesta, indiferent cât de furios eş� ti, preţ� de cel
puţ�in o clipă poţ�i zâmbi ş� i poţ�i da drumul supărării. Pentru a face să
fie cât mai uş� or pentru amândoi, utilizaţ�i cea mai bizară sau amu-
zantă î�ntrerupere de tipar pe care o puteţ�i născoci. Faceţ�i din ea o
glumă secretă care poate fi folosită ca ancora voastră personală.
4. Când simţ�i rezistenţ�ă, comunică asta cu atenuatori precum:
„Ş� tiu că este doar idiosincrazia mea, dar atunci când faci lucrul acela
mă faci să mă simt un picuţ� supărat.”
5. Plănuiţ�i î�mpreună î�ntâlniri regulate seara, de preferat o dată
pe săptămână sau, de minim două ori pe săptămână. Surprindeţ�i-vă
pe rând partenerul ş� i imaginaţ�i-vă cele mai amuzante ş� i mai roman-
tice lucruri pe care să le faceţ�i.
6. Ai grijă să capeţ�i un sărut umed sănătos de 180 de secunde î�n

fiecare zi!
Acestea sunt singurele tale teme pentru astăzi! Acţ�ionează por-

nind de la ele ş� i bucură-te de ele. Î�ţ�i pot promite că recompensele
sunt nemăsurate. Pentru a fi siguri că ne luăm zilnic angajamentul
faţ� ă de perfecţ� ionarea constantă ş� i neî�ntreruptă, adică faț� ă de
CANI!, să trecem la dezvoltarea unui plan plăcut creând…
22
DESTINUL FINANCIAR:
PAş� i mă� runţ� i spre o mică�
(sau o mare) Avere
ZIUA PATRU
Rezultatul Tău: Preia controlul asupra viitorului tău financiar învă-

ţând cele cinci elemente fundamentale pentru constituirea unei averi.
Banii! Sunt una dintre temele cu cea mai mare î�ncărcătură emoţ�io-
nală din vieţ�ile noastre. Majoritatea oamenilor sunt dispuş� i să re-
nunţ�e la lucruri mult mai valoroase decât banii pentru a obţ�ine mai
mulţ�i: ei se vor forţ�a pe ei î�nș� iș� i mult peste limitările lor din trecut,
vor renunţ�a la timpul petrecut cu familia ş� i prietenii sau chiar î�ş�i
vor distruge sănătatea. Banii sunt o sursă potentă asociată atât cu
durerea, cât ş� i cu plăcerea î�n cadrul societăţ�ii noastre. Sunt utilizaț�i
de prea multe ori pentru a măsura diferenţ�a de calitate a vieţ�ii, pen-
tru a amplifica separarea dintre bogaţ�i ş� i săraci.
Unele persoane î�ncearcă să facă faţ�ă banilor prefăcându-se că
aceș� tia nu contează, î�nsă presiunea financiară este ceva ce ne afec-
tează pe toţ� i, î�n fiecare zi a vieţ� ii noastre. Mai ales pentru cei î�n
vârstă, o lipsă a banilor se traduce frecvent î�ntr-o lipsă a resurselor
importante. Pentru unele persoane, banii sunt î�nvăluiț�i î�n mister.
Pentru alţ�ii, sunt sursa dorinţ�ei, mândriei, invidiei ş� i chiar a dispre-
ţ�ului. Ce sunt cu ei adevărat? Sunt creatorul visurilor sau rădăcina
tuturor relelor? Sunt un instrument sau o armă? O sursă de libertate,

putere, siguranţ�ă? Sau doar mijloace î�n vederea unui scop?
Noi doi ş� tim, la nivel intelectual, că banii sunt doar un mijloc de
schimb. Aceș� tia ne permit să simplificăm procesul de a crea, transfe-
ra ş� i distribui valoare î�n interiorul unei societăţ�i. Sunt un bun pe
care l-am creat î�mpreună pentru a ne î�ngădui nouă î�nş� ine libertatea
de a ne specializa î�n branş� a noastră fără să ne preocupăm dacă ce-
lorlalţ� i li se va părea că munca nostră merită să facă obiectul
trocului.
Noi am î�nvăţ� at să asociem unele dintre cele mai debilitante
emoţ�ii ale noastre cu o penurie a acestui bun: anxietate, frustrare,
teamă, insecuritate, griji, furie, umilinţ�ă ş� i faptul de a ne simţ�i co-
pleş� iţ�i, pentru a enumera doar câteva. După cum observăm acum î�n
Europa de Est, sistemele politice au fost răsturnate de presiunea
asociată lipsurilor financiare. Te poţ�i gândi la vreo ţ�ară, la vreo cor-
poraţ�ie sau la viaţ�a personală a vreunei persoane care să nu fi fost
atinsă de experienţ�a stresului financiar?
Numeroş� i oameni fac greş� eala de a gândi că toate dificultăţ�ile
din vieţ�ile lor ar dispărea dacă ar avea suficienţ�i bani. Nimic nu s-ar
putea fi mai departe de adevăr. Câș� tigarea unor sume mai mari de
bani, î�n sine ş� i prin sine, eliberează rareori oamenii. La fel de ridicol
este ș� i să-ţ�i spui ţ�ie î�nsuţ�i că o libertate financiară mai mare ş� i con-
trolarea finanţ�elor personale nu ţ�i-ar oferi oportunităţ�i mai mari de
a extinde, de a î�mpărtăş� i ş� i de a crea valoare pentru tine î�nsuţ�i ş� i
pentru ceilalţ�i.
Aş� a că de ce nu reuş� eş� te un număr atât de mare de oameni să
obţ�ină abundenţ�a financiară, î�ntr-o naţ�iune î�n care oportunitatea
economică ne î�nconjoară? Noi trăim î�ntr-o ţ�ară î�n care oamenii pot
să creeze active nete î�n valoare de sute de milioane pornind de la o
idee mică de computer pe care l-au construit prima dată î�n garajul
lor! Pretutindeni î�n jurul nostru există modele de urmat, surse de
posibilităţ�i incredibile, oameni care ş� tiu cum să creeze bogăţ�ie ş� i să
o menţ�ină. Ce anume ne î�mpiedică să dobândim bogăţ�ie î�n primul
rând? Cum este posibil ca, trăind î�ntr-o ţ�ară capitalistă unde î�nain-
taş� ii noş� tri au murit pentru dreptul nostru la viaţ�ă, la libertate ş� i la
căutarea fericirii, î�n care reforma economică a fost un stimul major
pentru independenţ� ă, 95% din populaţ� ia americanilor aflaţ� i î�n
preajma vârstei de ş� aizeci ş� i cinci de ani nu se pot î�ntreţ�ine singuri
fără ajutorul guvernului sau al familiei, după o viaţ�ă de muncă?
Î�n timp ce căutam să descopăr cheia creării unei averi durabile,
un lucru mi-a devenit clar: crearea bogăţ�iei este simplă. Cu toate
acestea, majoritatea oamenilor nu o creează niciodată pentru că au
goluri în finanțele lor. Acestea pot fi găsite sub forma conflictelor
î�ntre valori ş� i crezuri interioare ş� i, de asemenea, sub forma planuri-
lor proaste care garantează practic eş� ecul financiar. Acest capitol nu
î�ţ�i va oferi tot ceea ce trebuie să ş� tii pentru a-ţ�i stăpâni la perfecţ�ie
î�ntreaga viaţ�ă financiară. Ar fi cu siguranţ�ă nevoie de mai mult de-
cât un capitol pentru a face asta! Dar este gândit pentru a-ţ�i oferi
câteva elemente de bază, simple, pe care le poţ� i utiliza pentru a
prelua imediat controlul asupra acestei zone de o importanţă
critică.
Să î�ncepem prin a ne aminti puterea de a ne controla compor-
tamentele pe care o deţ�in crezurile noastre. Cel mai î�nâlnit motiv
pentru care majoritatea oamenilor nu au succes financiar este că
au asocieri mixte referitor la ceea ce ar fi necesar pentru a avea
mai mulţ�i bani ş� i, de asemenea, ce ar î�nsemna să aibă bani î�n plus,
adică bani peste ceea ce au nevoie pentru a-ş� i menţ�ine stilul de via-
ţ�ă actual. Aş� a cum ai î�nvăţ�at î�n Capitolul 5, creierul tău ş� tie ce să
facă doar atunci când are o asociere clară pentru lucrurile pe care
trebuie să le evite ş� i pentru cele spre care trebuie să avanseze. Î�n
cazul banilor, noi transmitem frecvent semnale amestecate — ş� i
astfel obţ�inem rezultate amestecate. Ne spunem nouă î�nş� ine că banii
ne vor oferi libertate, ş� ansa de a dărui celor pe care î�i iubim, ocazia
de a face toate acele lucruri la care am visat î�ntotdeauana, ş� ansa de
a ne decongestiona programul. Cu toate acestea, simultan, este po-
sibil ca noi să credem că, pentru a acumula o abundenţ�ă de bani, va
trebui să muncim mult mai intens ş� i să cheltuim mult mai mult timp
astfel î�ncât probabil că vom fi prea bătrâni ş� i prea obosiţ�i pentru a

ne bucura de ei. Sau am putea să credem că dacă avem bani î�n exces
nu vom fi spirituali, sau vom fi judecaţ�i, sau cineva ne va escroca ş� i
î�i va lua oricum, aş� a că de ce să mai î�ncercăm?
Aceste asocieri negative nu se limitează la noi î�nş� ine. Unor per-
soane le displac toţ�i cei care se descurcă bine din punct de vedere
financiar ş� i adeseori presupun că dacă cineva a făcut mulţ�i bani,
acesta sau aceasta trebuie să fi făcut ceva prin care a profitat de
ceilalţ�i. Dacă te surprinzi pe tine î�nsuţ�i detestând pe cineva care
este bogat, ce fel de mesaj transmite asta creierului tău? Probabil că
este ceva de genul „Este rău să ai mulţ�i bani”. Dacă nutreş� ti astfel
de sentimente pentru ceilalţ�i, tu î�ţ�i î�nveţ�i subconş� tient mintea că,
dacă ai avea succes financiar, ai deveni o persoană „rea”. Detes-
tând succesul altora, tu te condiţ�ionezi pe tine î�nsuţ�i să eviţ�i tocmai
abundenţ�a finaciară de care ai nevoie ş� i pe care o doreş� ti.
Al doilea cel mai obiş� nuit motiv pentru care atât de mulţ�i oa-
meni nu stăpânesc niciodată banii este pur ş� i simplu acela că ei
cred că este un subiect prea complex. Ei vor un „expert” care să-i
administreze î�n locul lor. Deş� i î�ndrumările primite de la un expert
sunt foarte valoroase (acesta fiind motivul pentru care am î�nfiinţ�at
propria noastră companie financiară, Destiny Financial Services),
cu toț�ii trebuie să avem pregătirea pentru a î�nţ�elege consecinţ�ele
deciziilor noastre financiare. Dacă depinzi complet de altcineva,
indiferent cât de competent ar fi acesta, tu vei putea î�ntotdeauna să
arunci vina pe acea persoană pentru ceea ce se î�ntâmplă. Dar dacă
î�ţ�i iei responsabilitatea de a-ţ�i î�nţ�elege finanţ�ele, poţ�i să î�ncepi să-ţ�i
conduci propriul destin.
Toate lucrurile din această carte se bazează pe ideea că noi
avem puterea de a î�nţ�elege felul î�n care funcţ�ionează minţ�ile, corpu-
rile ş� i emoţ�iile noastre ş� i, din această cauză, avem capacitatea de a
exercita foarte mult control asupra destinelor noastre. Lumea noas-
tră financiară nu este cu nimic diferită. Noi trebuie să o î�nţ�elegem ş� i
să nu ne limităm pe noi î�nş� ine prin credinţ�e despre complexitatea
finanţ�elor. După ce î�nţ�elegi principiile elementare, administrarea
banilor este o chestiune relativ simplă. Aş� a că prima sarcină pe care

o vei primi pentru a prelua controlul asupra lumii tale financiare
este de a utiliza tehnologia Condiţ�ionării Neuro-Asociative, sau NAC
(Neuro-Associative Conditioning) pentru a te condiţ� iona pe tine
î�nsuţ�i î�n vederea succesului financiar. Devino asociat î�n mod clar cu
toate lucrurile grozave pe care le-ai putea face pentru familia ta ş� i
cu liniş� tea sufletească pe care ai simţ�i-o dacă ai avea o abundenţ�ă
economică reală.
Cel de-al treilea crez major care î�i î�mpiedică pe oameni să reu-
ş� ească financiar ş� i care creează un stres colosal este conceptul ra-
rităţii. Majoritatea oamenilor cred că trăiesc î�ntr-o lume î�n care
totul este limitat: există doar atât teren disponibil, doar atât petrol,
doar atâtea case de calitate, doar atâtea ocazii, doar atât timp. Cu
această filosofie de viaţ�ă, pentru ca tu să poţ�i câş� tiga, altcineva tre-
buie să piardă. Este un joc de sumă zero. Dacă tu crezi asta, singurul
fel î�n care poţ�i avea succes financiar constă î�n a urma exemplul ba-
ronilor tâlhari de la î�nceputul anilor 1900 ş� i de a acapara piaţ�a unui
anumit produs astfel î�ncât tu să obţ�ii 95% din ceva, î�n timp ce toţ�i
ceilalţ�i trebuie să î�mpartă restul de 5%.
Totuş� i, adevărul este că acapararea unei resurse rare nu mai
garantează o avere durabilă. Unul dintre bunii mei prieteni este
economistul Paul Pilzer, un absolvent al Wharton Business School,
care a devenit destul de faimos pentru teoria sa economică a alchi-
miei. Paul a scris de curând o carte pe care v-o recomand călduros
— titlul î�nsuş� i reflectă convingerea sa centrală ş� i dovezile pe care le
are pentru a o sprijini: noi trăim î�ntr-un mediu bogat în resurse. El
o numeş� te Unlimited Wealth (Bogăţie Nelimitată). Paul subliniază
că noi ne aflăm î�ntr-o perioadă unică î�n istoria umană, î�n care ideea
tradiţ�ională a obţ�inerii de resurse fizice rare nu mai este arbitrul
principal al bogăţ�iei. Î�n ziua de azi, tehnologia este cea care deter-
mină valoarea unei resurse fizice şi cât de mult din această
cantitate există de fapt.
Când l-am intervievat pentru revista mea audio PowerTalk,
Paul mi-a dat un exemplu grozav demonstrând felul î� n care
valoarea resurselor ş� i disponibilitatea lor este complet controlată

de tehnologie ş� i că, î�n felul acesta, tehnologia determină preţ�ul ş� i
valoarea oricărui produs sau serviciu. Î�n anii ş� aptezeci toată lumea
era convinsă că vom rămâne fără petrol. Până î�n 1973, oamenii pe-
treceau ore î�ntregi la cozi pentru benzină ş� i, după analize compute-
rizate sofisticate, cei mai buni experţ�i din lume preziceau că am mai
avea aproximativ 700 de miliarde de barili de petrol rămaș� i î�n toată
lumea.
Care, la rata noastră curentă de consum de atunci, aveau să ne
ajungă î�ntre treizeci ş� i cinci ş� i patruzeci de ani. Paul a zis că dacă
aceş� ti experţ�i aveau dreptate, atunci până î�n 1988 ar fi trebuit să
vedem rezervele de petrol scăzând la 500 de miliarde de barili. Cu
toate acestea, până î�n 1987 aveam cu aproape 30% mai mult pe-
trol decât aveam cu cincisprezece ani î�nainte! Î� n 1988, estimări-
le indicau că avem 900 de miliarde de barili, socotind doar
rezervele noastre confirmate. Asta nu includea cele aproape
2000 de miliarde de barili de petrol suplimentar despre care
cercetătorii cred că ar putea fi accesaţ� i acum prin noile noastre
tehnici de descoperire-ş� i-recuperare.
Ce a produs această schimbare radicală î�n cantitatea de petrol
care era disponibilă? Două lucruri: cu siguranţ�ă că abilitatea noas-
tră de a găsi petrol a fost amplificată de tehnologie, iar tehnologia a
influenţ�at de asemenea capacitatea noastră de a utiliza petrolul mai
eficient. Cine s-ar fi gândit î�n 1973 că cineva va avea ideea injectoa-
relor computerizate de combustibil care aveau să fie instalate î�n
aproape fiecare automobil din Statele Unite ş� i care aveau să duble-
ze instantaneu eficienţ�a combustibilului maş� inilor noastre? Ş� i mai
mult de atât, acest cip de computer costă 25 de dolari ş� i î�nlocuieş� te
un carburator de 300 de dolari!
Î�n clipa î�n care această tehnologie a fost creată, ea a dublat ime-
diat rezerva reală de benzină ş� i a schimbat raritatea relativă a pe-
trolului peste noapte. De fapt, preţ� ul petrolului astăzi, ajustat la
inflaţ�ie ş� i pornind de la distanţ�a pe care o va acoperi cu maş� inile din
ziua de azi, care utilizează mai eficient combustibilul, te costă mai
puţin pe kilometru decât î�n orice moment din istoria automobilului.

Î�n plus, noi trăim î�ntr-o lume î�n care, atunci când companiile sau
indivizii î�ncep să simtă prea multă durere economică, caută imediat
surse alternative pentru a produce rezultatele pe care le urmăresc.
Oamenii de ş� tiinţ�ă din toată lumea găsesc alternative la utilizarea
petrolului pentru alimentarea fabricilor, automobilelor ş� i chiar a
avioanelor.
Paul a spus că ceea ce li s-a î�ntâmplat fraţ�ilor Hunt din Texas
este un exemplu puternic că vechea strategie de a acapara piaţ� a
pentru câteva bunuri pur ş� i simplu nu mai funcţ�ionează î�n ziua de
azi. Când fraţ�ii Hunt au î�ncercat să preia controlul complet asupra
pieţ�ei argintului, au dat faliment. De ce? Un motiv major este că cel
mai mare utilizator de argint din lume era Corporaţ�ia Kodak, care
utiliza argintul î�n procesul de developare. Motivată de neplăcerea
preţ�urilor crescute, Kodak a î�nceput să găsească metode alternative
de procesare a fotografiilor ş� i, prin urmare, cantitatea necesară de
argint s-a redus. Imediat, preţ�ul argintului s-a prăbuş� it ş� i fraţ�ii Hunt
au fost ruinaţ�i.
Aceasta este o greş� eală obiş� nuită făcută de unii dintre cei mai
puternici oameni din societatea contemporană care continuă să
opereze utilizând vechea formulă pentru crearea bogăţ�iei. Noi doi
trebuie să ne dăm seama că valoarea oricărui lucru este foarte depen-
dentă de tehnologie. Tehnologia poate transforma un deş� eu î�ntr-o re-
sursă nepreţ�uită. Până la urmă, au existat vremuri î�n care faptul că
aveai petrol pe terenul tău era un blestem, dar tehnologia l-a trans-
format î�ntr-o sursă de bogăţ�ie.
Adevărata bogăţ�ie, spune Paul, vine din abilitatea de a practica
ceea ce el numeş� te „alchimie economică,” care este abilitatea de a
lua un lucru care are o valoare foarte mică şi de a-l transforma
în ceva cu o valoare semnificativ mai mare. Î�n perioada medie-
vală, cei care practicau alchimia î�ncercau să transforme plumbul î�n
aur. Au dat greş� . Dar î�ncercând acest proces, ei au pus bazele ş� tiinţ�ei
chimiei. Cei care sunt bogaţ�i î�n ziua de azi sunt cu adevărat alchi-
miş� tii epocii moderne. Ei au î�nvăţ�at să transforme ceva obiş� nuit î�n
ceva preţ� ios ş� i au cules recompensele economice care î�nsoţ� esc

această transformare. Dacă stai să te gândeş� ti, nu este adevărat că
magnifica viteză de procesare a unui computer se reduce realmente
la ţ�ărână? Până la urmă, siliconul provine din nisip. Cei care au luat
idei — simple gânduri — ş� i le-au transformat î�n produse ş� i servicii
practică fără î�ndoială alchimia. Toate averile încep în minte!
Alchimia modernă a fost sursa succesului financiar pentru cei
mai bogaţ�i oameni din lume din ziua de azi, indiferent că este vorba
de Bill Gates, Ross Perot, Sam Walton sau Steve Jobs. Toţ�i aceş� ti in-
divizi au găsit modalităţ�i de a lua obiecte cu o valoare ascunsă —
idei, informaţ�ii, sisteme — ş� i de a le organiza î�ntr-un mod care să le
ofere mai multor persoane posibilitatea de a le utiliza. Î�n timp ce
adăugau această valoare, ei au î�nceput să creeze imperii economice
colosale.
Hai să trecem î�n revistă cele cinci lecţ�ii fundamentale pentru
crearea unei bogăţ�ii robuste. Ş� i apoi te voi pune imediat la treabă,
să î�ncepi să preiei controlul destinului tău financiar.
1. Prima cheie este abilitatea de a câştiga un venit mai
mare ca niciodată, abilitatea de a crea bogăţie. Am o î�ntrebare
simplă pentru tine. Poţ�i câş� tiga de două ori mai mulţ�i bani decât
câş� tigi acum î�n acelaş� i interval de timp? Poţ�i câş� tiga de trei ori mai
mulţ�i bani? De zece ori? Este posibil ca tu să poţ�i câş� tiga de 1000 de
ori suma de bani pe care o câş� tigi acum î�n acelaş� i interval de timp?
Absolut! — dacă găseş� ti o cale de a valora de 1000 de ori mai mult
pentru compania ta sau pentru semenii tăi.
Cheia spre bogăţie este aceea de a fi mai valoros. Dacă ai
mai multe aptitudini, mai multe capacităţ�i, o inteligenţ�ă mai mare,
cunoaş� tere specializată, un talent pentru a face lucruri pe care pu-
ţ�ini le pot face sau dacă pur ș� i simplu gândeş� ti creativ ş� i contribui la
o scară masivă, poţ�i câş� tiga mai mult decât ai crezut vreodată că
este posibil. Singurul cel mai important ş� i mai puternic fel de a-ţ�i
creş� te veniturile este să creezi un mod prin care să aduci con-
stant valoare autentică în vieţile oamenilor şi, astfel, vei
prospera. Spre exemplu, de ce este plătit un doctor mai mult decât

un portar? Răspunsul este simplu: doctorul adaugă mai multă va-
loare. El a muncit mai mult ş� i s-a dezvoltat astfel î�ncât el valorează
mai mult din punct de vedere al capacităţ�ii sale de a adăuga valoare
măsurabilă la vieţ�ile oamenilor. Oricine poate deschide o uş� ă. Doc-
torul deschide uş� ile vieţ�ii.
De ce sunt antreprenorii de succes atât de bine recompensaţ�i
financiar î�n cultura noastră? Pentru că ei aduc mai multă valoare
decât oricine altcineva din jurul lor. Există două beneficii esenţ�iale
pe care le creează antreprenorii. Primul, î�n mod evident ei le oferă
valoare propriilor clienţ� i, crescând calitatea vieţ� ii acestora, prin
utilizarea produsului lor. Apropo, acest lucru este esenţ�ial pentru
prosperitatea oricărei companii. De prea multe ori companiile uită
că adevăratul scop al existenţ�ei lor nu este doar acela de a obţ�ine
profit. Deş� i profitul este absolut necesar pentru supravieţ�uirea ş� i
prosperitatea unei companii — aș� a cum mâncatul sau dormitul
sunt o necesitate — acesta nu este obiectivul real. Adevăratul scop
al oricărei corporaţii este acela de a crea produse sau servicii
care îmbunătățesc calitatea vieţii pentru toţi clienţii pe care îi
deserveşte. Dacă lucrul acesta este obţ�inut î�n mod constant, atunci
profitul este absolut asigurat. Cu toate acestea, este posibil ca o
companie să poată obţ�ine profit pe termen scurt ş� i să nu reziste pe
termen lung dacă nu aduce î�n mod continuu valoare î�n vieţ�ile oa-
menilor. Acest lucru este valabil atât pentru corporaţ�ii, cât ş� i pentru
indivizi.
Cel de-al doilea lucru pe care î�l fac antreprenorii este că, atunci
când î�ş�i creează produsele, ei creează locuri de muncă. Mulţ�umită
acestor locuri de muncă, copiii angajaţ�ilor pot urma studii superioa-
re ş� i pot deveni doctori, avocaţ�i, profesori, lucrători sociali ş� i pot
aduce mai multă valoare societăţ�ii ca î�ntreg — fără a mai pomeni de
faptul că aceste familii î�ş�i cheltuiesc banii pe care î�i câş� tigă cu alţ�i
comercianţ�i. Lanţ�ul de valoare este nesfârş� it. Când Ross Perot a fost
î�ntrebat care este secretul averii sale, el a spus: „Ceea ce pot să fac
pentru această ţ�ară este să creez locuri de muncă. Sunt destul de
bun la asta ş� i Dumnezeu ş� tie că avem nevoie de ele.” Cu cât este mai
mare valoarea cu care contribui, cu atât vei câş� tiga mai mult dacă te
plasezi î�ntr-o poziţ�ie î�n care să faci asta.
Lecţ�ia este simplă. Nu trebuie să fii antreprenor pentru a adău-
gă mai multă valoare. Dar ceea ce trebuie să faci î�n fiecare zi este
să-ţ�i extinzi continuu cunoaş� terea, talentul ş� i capacitatea de a oferi
mai mult. Acesta este motivul pentru care auto-educaţ�ia este atât
de esenţ�ială. Eu am devenit un om atât de bogat, deş� i eram extrem
de tânăr, dintr-un singur motiv: am deprins la perfecţ�ie aptitudini ş� i
capacităţ� i care puteau eleva instantaneu calitatea vieţ� ii pentru
aproape oricine. După aceea, am găsit o modalitate de a transmite
acea informaţ�ie ş� i acele aptitudini unui număr enorm de oameni,
î�ntr-o perioadă scurtă de timp. Prin urmare, am prosperat nu doar
emoţ�ional, ci ş� i financiar.
Dacă vrei să câş� tigi mai mulţ�i bani acolo unde eş� ti astăzi, unul
dintre cele mai simple moduri de a face asta este să te î�ntrebi: „Cum
pot să valorez mai mult pentru această companie? Cum o pot ajuta
să reuş� ească mai mult î�n mai puţ�in timp? Cum aş� putea oferi o can-
titate enormă de valoare companiei? Există feluri prin care aş� putea
ajuta la reducerea costurilor ş� i la î�mbunătăț�irea calităţ�ii? Ce sistem
nou aş� putea să dezvolt? Ce tehnologie nouă aş� putea să utilizez
care să permită companiei să î�ş�i producă produsele ş� i serviciile î�n-
tr-un mod mai eficace?” Dacă î�i putem ajuta pe oameni să facă mai
mult cu mai puţ�in, atunci î�i facem realmente mai puternici pe cei-
lalţ�i ş� i, de asemenea, ş� i noi vom avea mai multă putere economică,
atâta vreme cât ne plasăm pe noi î�nş� ine î�ntr-o poziţ�ie din care să
facem asta.
Î�n seminarele noastre Destinul financiar, participanţ�ii fac brain-
storming pentru feluri î�n care pot adăuga mai multă valoare ş� i,
drept urmare, feluri prin care î�ş�i pot mări veniturile. Noi le cerem să
se gândească dacă au resurse pe care nu reuş� esc să le utilizeze. Î�n-
trebarea-cheie pe care să ţ�i-o adresezi ţ�ie î�nsuţ�i este: Cum aş� putea
să ajut pentru a influenț�a pozitiv mai multe vieţ�i? Cum aş� putea să
fac asta la un nivel mai profund? Cum aş� putea oferi o calitate mai
bună a produsului sau serviciului? Inevitabil, câţ� iva oameni vor

spune: „Nu există niciun fel prin care să pot adăuga mai multă va-
loare; eu oricum lucrez deja ş� aisprezece ore pe zi!” Aminteş� te-ţ�i, eu
nu ţ�i-am sugerat să munceş� ti mai din greu ş� i nici măcar că ar trebui
să lucrezi mai inteligent. Ceea ce î�ntreb eu este ce resurse noi ai
putea să utilizezi care să poată adăuga mai multă valoare pentru
alţ�i oameni?
Spre exemplu, î�mi amintesc de un terapeut care făcea terapie

prin masaj ș� i se număra printre cei mai de succes terapeuț�i din do-
meniu î�n zona San Diego; ş� i el voia să ş� tie cum ş� i-ar putea mări
câş� tigurile î�n contextul î�n care avea programul plin. El nu mai putea
să vadă nici măcar o persoană î�n plus pe zi ş� i avea deja cele mai
mari tarife din domeniu. Pe măsură ce a î�nceput să găsească idei noi
prin brainstorming, concentrându-se pe felul î�n care putea să ia
resursele pe care le avea pentru a-ş� i ajuta pacienţ�ii ş� i nu numai, a
î�nceput să-ş� i dea seama că dacă s-ar putea asocia cu cineva care
deţ�inea o unitate pentru terapie fizică ş� i ş� i-ar trimite acolo pacienţ�ii
care aveau nevoie de ajutor, el putea să primească un onorariu
pentru trimitere. Venitul său este acum aproape dublu, lucrând ace-
laş� i număr de ore pe zi. Tot ceea ce a făcut el a fost să găsească un fel
de a adăuga mai multă valoare atât pentru doctori, cât ş� i pentru
clienţ�ii săi. Cum el î�i cunoş� tea bine pe doctori ş� i aceş� tia î�nţ�elegeau
forma sa de terapie, exista o mai mare coerenţ�ă a î�ngrijirii î�ntre ei,
iar el a avut de câş� tigat financiar pe parcurs.
Î�n Phoenix, Arizona, unul dintre cei mai buni agenţ�i comerciali
de radio este o femeie a cărei strategie fundamentală de marketing
nu constă doar î�n a vinde spaţ�iu publicitar la radio, ci î�n a căuta î�n
mod constant oportunităţ�i pentru a ajuta companiile locale să pros-
pere. Spre exemplu, î�n clipa î�n care aude că va fi construit un nou
centru comercial, ea contactează potenț�ialii furnizori pentru cen-
trul comercial ş� i î�i informează despre oportunitate, dându-le posi-
bilitatea să obţ�ină un avans faţ�ă de piaţ�ă. După aceea, ea contactează
dezvoltatorul ş� i se prezintă drept o reprezentantă a postului de radio
care lucrează constant cu persoane din industria acestuia. Ar dori
dezvoltatorul să vadă o listă cu primii comercianţ�i din domeniul
lor?
Din această strategie rezultă mai multe lucruri. Ea adaugă va-
loare dincolo de spaţ�iul de emisie radio pe care oamenii l-ar cumpă-
ra pentru a-ş� i promova companiile. Ea a găsit un mod de a le oferi
mai mult decât oricine altcineva din branș� ă, aş� a că ei cumpără de
regulă de la ea un procent semnificativ, dacă nu chiar tot timpul lor
pe radio. Asta î�i motivează să răspundă cu aceeaş� i monedă, valoare
pentru valoare. Acest lucru nu necesită o porţ�iune semnificativă din
timpul ei, ci o face mai valoroasă pentru clienţ�ii ei decât oricare alt
agent comercial de radio din regiune, iar venitul ei reflectă acest
lucru.
Chiar dacă lucrezi î�ntr-o corporaţ�ie mare, poţ�i adăuga mai multă
valoare. Î�mi amintesc de o femeie care era procesatoare de creanţ�e
pentru asigurări medicale, la un spital. Ea a văzut cât de î�ncet mer-
geau lucrurile ş� i, ş� tiind că procesarea de creanţ�e era ancora econo-
mică a spitalului, a descoperit că poate fi mult mai eficientă ş� i că are
potenţ�ialul de a procesa de patru sau cinci ori mai multe creanţ�e
decât î�nainte. Ea ş� i-a î�ntrebat supervizorii dacă i-ar creş� te salariul

cu 50% î�n cazul î�n care ar putea să facă munca a cinci oameni. Ei
i-au spus că dacă putea dovedi că poate produce î�n mod constant
rezultate pe parcursul unei perioade de timp, vor face asta. De
atunci, ea nu doar că ş� i-a mărit eficienţ�a jobului ş� i venitul, dar are ş� i
un sentiment nou descoperit al mândriei.
Cheia pentru a-ţ�i creş� te venitul î�n compania ta este aceea de
a-ţ�i aminti că nu poţ�i să creş� ti pur ş� i simplu calitatea a ceea ce faci
cu 50% ş� i să te aş� tepţ�i la o creş� tere cu 50% a venitului. O companie
trebuie să aibă profit. Î�ntrebarea pe care trebuie să ţ�i-o adresezi ţ�ie
î�nsuţ�i este: „Cum pot să cresc valoarea a ceea ce fac de zece sau cinci-
sprezece ori?” Dacă faci asta, î�n majoritatea cazurilor nu vei avea
nicio problemă să-ţ�i creş� ti venitul.
VALUL DE DISTRIBUȚIE AL VIITORULUI

Unul dintre cele mai puternice feluri de a adăuga valoare î�n anii
nouăzeci ş� i după aceş� tia este să î�nţ�elegi că, î�n societatea de astăzi,
bogăţ�ia este creată de distribuţ�ie. Produsele ş� i serviciile se schimbă
constant, dar cei care vor prospera sunt cei care au descoperit un
fel prin care să ia un lucru cu o valoare uriaş� ă ş� i să-l livreze unor
mase numeroase de oameni. Acesta a fost secretul celui mai bogat
om din Statele Unite, Sam Walton. El s-a î�mbogăţ�it creând un sistem
de distribuţ�ie. Ross Perot a făcut acelaş� i lucru cu informaţ�ia la EDS.
Dacă poţ�i descoperi cum să iei un lucru care are deja o valoare mare
ş� i să î�l distribui oamenilor sau să î�l distribui la un cost mai mic,
atunci ai descoperit un mod diferit de a adăuga valoare. Adăugarea
de valoare nu î�nseamnă doar crearea de produse; ea î�nseamnă gă-
sirea unui mod de a te asigura că mai mulţi oameni au parte de o
îmbunătățire în calitatea vieţii.
Dar, bineî�nţ�eles, dacă ne gândim cu adevărat la asta, noi doi
ş� tim de ce oamenii nu se descurcă bine financiar. Da, ei au crezuri
limitative. Dar ş� i mai important, există un crez central pe care î�l au
majoritatea oamenilor: ei ar trebui să primească ceva î�n schimbul a

nimic. Spre exemplu, majoritatea oamenilor se aş� teaptă ca venituri-
le lor să crească î�n absolut fiecare an, indiferent dacă ei ş� i-au mărit
sau nu contribuţ�ia adusă companiei lor.
Măririle de salariu ar trebui să fie condiţ� ionate de o valoare
crescută, iar noi ne putem creş� te cu uş� urinţ�ă valoarea atât timp cât
ne educăm pe noi î�nş� ine ş� i ne extindem repertoriul de aptitudini.
Orice companie care le oferă continuu oamenilor măriri, fără ca
angajaţ�ii să găsească moduri prin care să aducă mai multă valoare,
este o companie care se scufundă ş� i mai mult î�n groapă ş� i va ajunge,
î�n cele din urmă, să aibă necazuri economice sau va fi distrusă. Dacă
ceri o mărire, trebuie să găseş� ti un mod de a aduce de cel puţ�in zece
ori mai multă valoare decât ceea ce ceri î�n schimb.
La rândul lor, companiile trebuie să î�nţ�eleagă că, î�n vreme ce
î�ncearcă să investească î�n echipament, echipamentele oferă un
profit limitat. Aş� a cum spune Paul Pilzer, munca este capital. Dacă
cineva câş� tigă 50 000 de dolari pe an ş� i poate genera o valoare de
500 000 de dolari, de ce să nu iei această persoană, să-i î�mbunătă-
ț�eș� ti aptitudinea, abilitatea, talentul, atitudinea ş� i educaţ�ia pentru
ca aceasta să poată adăuga o valoare de un milion? O investiţ�ie de
50 000 de dolari care aduce un profit de 1 milion de dolari este un
capital foarte valoros. Nu există o investiţ�ie mai bună pe care com-
paniile să o poată face decât aceea î�n educaţ�ia ş� i dezvoltarea propri-
ilor oameni.
Bogăţia este produsul capacităţii de a gândi a omului.

— Ayn Rand
Vreme de ani de zile am ajutat oameni de pe cuprinsul ţ�ării să-ş� i

amplifice calitatea vieţ�ii luând idei care erau valoroase ş� i transmi-
ţ� ându-le î�ntr-o manieră î�n care oamenii puteau realmente să le
utilizeze. Eu am prosperat prin crearea unei tehnologii pentru
schimbare ş� i prin transmiterea ei î�ntr-un fel care creează efecte.
Dar prosperitatea mea a crescut dramatic atunci când m-am
î�ntrebat î�ntr-o zi: „Cum pot să ajung la mai mulţ�i oameni decât am
ajuns vreodată î�nainte? Cum pot să ajung la oameni î�n timp ce
dorm?” Ca urmare a acestor î�ntrebări î�nsufleț�itoare, am descoperit
o metodă pentru a-mi extinde influenţ�a î�ntr-un fel la care nu m-am
gândit niciodată î�nainte: oferindu-mi casetele audio prin interme-
diul televiziunii.
Asta se î�ntâmpla cu doi ani î�n urmă. Din momentul acela, noi
am distribuit î�n jurul lumii peste 7 milioane de casete audio cu pro-
gramul meu Putere personală, î�mpărtăş� ind idei ş� i informaţ�ii care
continuă să influenţ�eze oamenii, douăzeci ş� i patru de ore pe zi!
Partenerii mei de la Cassette Productions estimează că î�n ultimele
douăzeci ş� i patru de luni, cantitatea de bandă utilizată pentru a
transmite mesajul meu este suficientă pentru a î�ncercui Pământul
de douăzeci de ori î�n jurul ecuatorului! Pe parcurs, am avut bucuria
să aflu că noi nu influenţ�ăm doar calitatea vieţ�ii tuturor celor care
ne-au utilizat casetele, dar am creat de asemenea peste 75 000 de
ore de muncă î�n cadrul procesului de producţ�ie. Asta nu include
toate orele pe care ceilalţ�i vânzători le-au petrecut la rândul lor.
Ai auzit numeroase exemple despre felul î�n care adăugarea va-
lorii creează bogăţ�ie. Formula este simplă ş� i puternică. Î�ntreabă-te:
„Cum pot adăuga mai multă valoare la orice mediu în care mă
aflu?” Î�n mediul tău de lucru, pune-ţ�i ţ�ie î�nsuţ�i î�ntrebarea: „Cum am
câş� tigat sau am economisit bani pentru compania mea î�n ultimele
doisprezece luni?” Adevărata contribuţie face viaţa mai bogată
aşa că nu te limita la crearea de valoare strict pentru câştigul
tău personal. Cum poţ�i să aduci mai multă valoare î�n casa ta, î�n
biserica ta, î�n ş� coala ta, î�n comunitatea ta? Dacă poţ�i găsi un mod de
a adăuga cel puţ�in de zece ori mai multă valoare decât ceea ce cauţ�i,
te vei simţ�i î�ntotdeauna î�mplinit. Imaginează-ţ�i cum ar arăta viaţ�a
dacă toată lumea ţ�i-ar urma exemplul.
2. Cea de-a doua cheie este aceea de a-ţi menţine bogăţia.
După ce ai o strategie eficace pentru acumularea bogăţ�iei, pentru
câş� tigarea unor sume mari de bani, cum o menţ�ii? Contrar concep-
ţ�iei populare, nu poţ�i menţ�ine bogăţ�ia continuând pur ş� i simplu să
câş� tigi bani. Am auzit cu toţ�ii de persoane faimoase care au făcut

averi ş� i le-au pierdut peste noapte: atleţ�ii al căror talent le-a î�ngă-
duit să câş� tige sume mari, dar care au creat stiluri de viaţ�ă prin care
le-au epuizat î�n momentul î�n care venitul lor s-a schimbat. Când
le-a scăzut venitul, ei au avut frecvent solicitări uriaş� e pe care nu
aveau cum să le onoreze ş� i au pierdut totul.
Există doar un singur fel de a-ţ�i menţ�ine averea ş� i acesta este
pur ş� i simplu: cheltuieşte mai puţin decât câştigi şi investeşte
diferenţa. Fără î�ndoială, chiar dacă acesta nu este un principiu
foarte sexy, acesta este singurul fel de a-ţ�i pune averea la adăpost pe
termen lung. Totuş� i, ceea ce nu î�ncetează să mă uimească este să
văd că, indiferent de cât de mulţ�i bani câş� tigă, oamenii par să gă-
seasca mereu un fel de a-i cheltui. Veniturile anuale ale oamenilor
care participă la seminarele noastre Destinul financiar î�ncep de la
30 000 de dolari ş� i ajung la 2 milioane de dolari, media fiind situată
î�n jurul lui 100 000 de dolari. Chiar ş� i oamenii din categoriile cu
cele mai mari venituri sunt frecvent „lefteri.” De ce? Pentru că toţ�i
î�ş�i iau deciziile economice bazându-se mai degrabă pe termenul
scurt decât pe termenul lung. Ei nu au niciun plan limpede de
cheltuieli şi cu atât mai puţin un plan de investiţii. Drumul lor î�i
poartă spre Cascada Niagara.
Singura modalitate posibilă de a clădi o avere este de a alege
un procent exact din venitul tău pe care îl vei investi în fiecare
an, de la început. Ei bine, mulţ�i oameni ş� tiu asta; au auzit cu toţ�ii
despre virtuţ�ile economisirii ş� i investirii a cel puţ�in 10%. Dar foarte
puţ�ini oameni fac asta — ş� i, destul de interesant, foarte puţ�ini oa-
meni sunt bogaţ�i! Cel mai bun mod de a te asigura că vei putea să-ţ�i
menţ�ii averea este ca acei 10% să-ţ�i fie retraş� i din cecul de salariu
ş� i investiţ�i î�nainte să î�i vezi.
Pentru a-ţ�i menţ�ine bogăţ�ia, trebuie să preiei controlul asupra
propriilor cheltuieli. Dar nu crea un buget; creează un plan de
cheltuieli. Cum ţ�i se pare asta ca mostră de Vocabular Transforma-
ţ�ional? Î�n realitate, dacă un buget este realizat eficace, acesta este
un plan de cheltuieli.
Este un mijloc prin care tu — sau dacă eş� ti căsătorit, tu ş� i soţ�ia

ta — să decizi pe ce vrei să cheltuieș� ti banii î�n avans, î�n loc să te laș� i
prins de clipă. De prea multe ori, apar oportunităţ�i ş� i, dintr-un sen-
timent al urgenţ�ei, noi luăm decizii pe care le regretăm mai târziu.
Eu î�ţ�i pot spune de asemenea că dacă tu ş� i soţ�ia ta obţ�ineţ�i un plan
clar referitor la cât de mult trebuie să cheltuiţ�i î�n fiecare lună, î�n fi-
ecare categorie a vieţ�ii voastre, vă puteţ�i cruț�a relaț�ia de o mulţ�ime
de certuri.
Din nefericire, majoritatea americanilor au un stil de viaț�ă care
le depăș� eș� te cu mult mijloacele. Î�n 1980, americanii datorau peste
54 de miliarde de dolari pe cardurile de credit. Până la sfârş� itul lui
1988, suma a devenit de peste trei ori mai mare, ajungând la peste
172 de miliarde de dolari! Acesta este un sistem care garantează
dezastrul financiar. Fii inteligent: cheltuieş� te mai puţ�in decât câş� tigi
ş� i î�ţ�i vei menţ�ine averea.
Ai putea să î�ntrebi: „Dar investiţ� iile mele nu mă vor face să
cresc?” Ba da, dar va trebui să te confrunţ�i ş� i cu inflaţ�ia. Trebuie să
mergi la cel de-al treilea pas de creare a unei averi durabile.
3. Cea de-a treia cheie este să î�ţ�i măreş� ti averea. Cum reali-
zezi asta? Adaugi un alt factor simplu, dar puternic, î�n ecuaţ�ia pe
care tocmai am explicat-o. Pentru a deveni bogat, trebuie să chel-
tuieşti mai puţin decât câştigi, să investeşti diferenţa şi să-ţi
reinvesteşti profiturile pentru a avea o creştere compusă.
Cei mai mulţ�i oameni au auzit de puterea exponenţ�ială a com-
punerii, dar foarte puţ�ini o î�nţ�eleg. Compunerea î�ţ�i permite să te
plasezi pe tine î�nsuţ�i pe o poziţ�ie î�n care banii tăi lucrează pentru
tine. Cei mai mulţ�i dintre noi lucrăm toată viaţ�a noastră pentru a
alimenta cu combustibil maș� inăriile stilului nostru de viaţ� ă. Cei
care reuş� esc din punct de vedere financiar sunt cei care pun deo-
parte un anumit procent din banii lor, î�l investesc ş� i continuă să-ş� i
reinvestească profiturile până produc o sursă de venit care este
suficient de mare pentru a le acoperi toate nevoile, fără să mai fie
nevoie să muncească vreodată. Noi numim această acumulare de
capital, care te eliberează de necesitatea muncii, masă critică. Viteza

cu care î�ţ�i obţ�ii independenţ�a financiară este direct proporţ�ională
cu disponibilitatea ta pentru a reinvesti — ș� i nu de a cheltui — pro-
fiturile investiţ�iilor tale anterioare. Î�n felul acesta, „puii” dolarilor
tăi vor creş� te ş� i se vor multiplica până când vei avea o bază econo-
mică solidă.
Permite-mi să-ţ�i ofer un exemplu simplu ş� i dramatic al puterii
pe care o deț�ine compunerea. Dacă î�mpătureş� ti un ş� erveţ�el din pânză
(de 0,79 mm grosime) o singură dată, cât de gros devine? Evident,
va avea 1,58 mm. Î� mpăturit î�ncă o dată, grosimea lui va măsura
3,16 mm. La cea de-a treia î�mpăturire, va avea 6,32 mm. La cea de-a
patra, va avea 1,264 cm ş� i la cea de-a cincea grosimea va fi egală cu
2,52 cm. Iată î�ntrebarea mea pentru tine: De câte ori ar trebui să
î�mpătureş� ti acest ş� erveţ�el (adică să î�l compui) î�nainte ca grosimea
lui să ajungă la lună? Iată un indiciu: luna se află la 384 400 km dis-
tanţ�ă. Î�n mod uluitor, ai ajunge la lună la cea de-a treizeci ş� i noua
î�mpăturire. La cea de-a cincizecea î�mpăturire, teoretic, grosimea
ş� erveţ�elului tău ar fi suficientă pentru a ajunge la lună ş� i a se î�ntoar-
ce de 1179 de ori! Aceasta este puterea compunerii. Majoritatea
oamenilor nu-ş� i dau seama că o sumă mică de bani, compusă de-a
lungul timpului, poate să valoreze o avere.
Ai putea să spui: „Asta este minunat. Mi-ar plăcea să î�ncep să-mi
compun investiţ�iile, dar cum î�mi dau seama î�n ce să investesc?”
Nu există niciun răspuns simplu la î�ntrebarea aceasta. Trebuie
să hotărăş� ti mai î�ntâi care sunt obiectivele tale financiare. Ce vrei să
realizezi ş� i î�n ce interval de timp? Care este toleranţa ta la risc,
cantitatea de risc pe care o accepţ�i? Fără o î�nţ�elegere clară a dorin-
ţ�elor tale, a nevoilor ş� i a potenţ�ialelor tale griji, nu î�ţ�i este clar î�n ce
să investeş� ti. Frecvent, potenţ�ialii investitori le permit experţ�ilor
financiari să-i consilieze, chiar dacă adeseori aceş� ti experţ�i nu au
habar care sunt adevăratele nevoi ale clienţ�ilor lor.
Cel mai important lucru pe care î�l vei face vreodată î�n viaţ�a ta
financiară va fi să iei hotărârea să î�nţ�elegi cu adevărat diferitele
tipuri de investiţ�ii ş� i care sunt riscurile ş� i beneficiile lor potenţ�iale.

Consultanţ�ii responsabili se vor asigura că toţ�i clienţ�ii lor î�nţ�eleg la
perfecţ�ie tipurile de investiţ�ii care sunt disponibile ş� i că iau parte la
dezvoltarea propriilor planuri financiare. Fără un plan limpede
de investiţii, în cele din urmă vei eşua financiar. Conform lui
Dick Fabian, editorul unui newsletter financiar: „Datele arată că in-
vestitorii — investitori î�n orice — nu câş� tigă niciun ban pe parcur-
sul unei perioade de zece ani. Există câteva motive pentru această
statistică tragică, inclusiv:
1) Nestabilirea unui obiectiv;
2) Urmărirea unor investiţ�ii la modă;
3) Î�ncrederea î�n articolele din presa financiară;
4) Ascultarea orbească a sfaturilor date de brokeri sau de plani-
ficatori financiari;
5) Comiterea unor greş� eli emoţ�ionale ş� i aş� a mai departe.”
Din fericire, răspunsurile la î�ntrebările tale financiare sunt uş� or
accesibile. Ele sunt disponibile î�n cărţ�i ale maeş� trilor, de la Peter
Lynch la Robert Prechter ş� i la Warren Buffet sau alț�ii ca ei ş� i există
numeroş� i antrenori financiari eficace care te pot ajuta cu elabora-
rea unui plan ce te va ajuta să-ţ�i satisfaci nevoile financiare pentru
toată durata vieţ�ii. Cum finanţ�ele joacă un rol atât de mare î�n canti-
tatea de durere sau plăcere pe care o ai î�n viaţ�a ta, asigură-te că vei
urma modelul celor mai buni finanţ� iş� ti. Dacă nu o faci, vei avea
parte de durere. Dacă o faci, poţ�i avea un nivel de abundenţ�ă finan-
ciară care se află mult peste ceea ce ai visat vreodată î�nainte.
Acum, că ai î�nceput cu adevărat să-ţ� i clădeş� ti ş� i să-ţ� i extinzi
averea, eş� ti pregătit pentru cel de-al patrulea element-cheie pentru
succesul financiar.
4. Cea de-a patra cheie este să-ţi protejezi averea. Numeroa-
se persoane care deţ�in averi sunt la fel de nesigure astăzi, sau chiar
mai mult, cu o abundenţ�ă de bani, decât erau atunci când nu aveau
deloc. Adeseori oamenii se simt mai puţ�in siguri atunci când cred că
au mai mult de pierdut. De ce? Pentru că ş� tiu că î�n orice clipă, cineva
i-ar putea da î�n judecată din motive complet incorecte ş� i nedrepte

ş� i le-ar decima bunurile.
Ai vrea să ş� tii cât de rău este climatul actual din Statele Unite?
Conform unui articol din London Financial Times, 22 Iunie, 1991,
din numărul total de procese civile care au fost intentate î�n lume î�n
1988 ş� i 1989, o proporţ�ie uluitoare de 94% au fost intentate doar î�n
Statele Unite. 18 milioane de procese civile sunt intentate pe an; de
fapt, statisticile actuale de la American Bar Association arată că
dacă locuieş� ti î�n California ş� i câş� tigi mai mult de 50 000 de dolari pe
an, există o ş� ansă de aproape 25% să fii dat î�n judecată.
Din perspectiva europeană, se pare că americanii caută î�ntot-
deauna pe cineva pe care să arunce vina atunci când ceva merge
prost, iar aceasta este sursa acestui număr incredibil de procese
civile. Acestea sunt cuvinte aspre dar, din nefericire, sunt adevărate.
Această atitudine nu este î�ntâlnită nicăieri altundeva î�n lume ş� i ne
distruge ţ�ara economic, blocându-ne timpul, capitalul ş� i energia î�n
feluri perdante ş� i neproductive. Spre exemplu, aş� a cum a relatat de
curând The Wall Street Journal, un bărbat care î�ş�i conducea maş� ina
beat a î�ncercat să î�ş�i pună puş� ca pe scaunul de lângă el, iar aceasta
s-a descărcat ş� i l-a omorât. Î�n loc să recunoască starea de beţ�ie a
soţ�ului, văduva lui a dat î�n judecată producătorul puş� tii pentru 4
milioane de dolari cu argumentul că arma nu avea dispozitive de
siguranţ�ă pentru ş� oferi beţ�i ş� i a câş� tigat!
Î�nț�elegerea faptului că averea pentru crearea căreia au investit
ani î�ntregi de muncă intensă poate fi revendicată de oameni care nu
au niciun drept asupra ei î�i face pe cei mai mulţ�i oameni să se simtă,
pe bună dreptate, nesiguri. Î�i face atenţ�i la obligaţ�iile afacerii ş� i are
frecvent un impact asupra determinării de a urmări până la capăt
deciziile de investiț�ii. Cu toate acestea, partea bună este că există
mijloace legale pentru a-ţi proteja bunurile, câtă vreme nu eşti
implicat în vreun proces civil în prezent. Această filosofie a pro-
tejării bunurilor nu este una prin care î�ncerci să te eschivezi de la
datoriile tale legitime, ci pur ş� i simplu o metodă de a te apăra de
atacuri frivole. Oamenii cu motive necinstite te vor da î�n judecată
pentru unul din două motive: pentru că vor o parte din asigurarea
ta sau pentru că vor să-ţ�i acapareze bunurile. Dacă nu există bunuri
î�n joc, lor le este mult mai greu să angajeze un avocat bazându-se
doar pe un onorariu posibil. Dacă acţ�ionezi chibzuit din timp, î�ţ�i
poţ�i proteja bunurile, iar instrucţ�iunile pentru a proceda astfel sunt
foarte clare ş� i concise.
Î�n demersul meu de a î�nţ�elege finanţ�ele, am î�nceput să-i studiez
pe John Templeton-ii lumii ş� i am î�nceput să câş� tig distincţ�ii despre
modul î�n care î�ş�i structurează ei finanţ�ele, î�ntr-un fel care le prote-
jează bunurile de revendicări ilegitime. Ca î�n orice situaţ�ie din viaţ�ă,
este important să afli ce fac „jucătorii mari” ş� i să adopţ�i procedurile
lor de evaluare ş� i strategiile. Eu mi-am petrecut doi ani căutând ş� i
î�nţ�elegând cele mai bune sisteme de protecţ�ie a bunurilor disponi-
bile î�n Statele Unite, pentru clientela de doctori a companiei mele
Fortune Management. O percepţ�ie eronată răspândită este că pro-
tecţ�ia bunurilor implică mister ş� i inducere î�n eroare. Adevărul este
că onestitatea reprezintă cea mai bună politică. Bunurile tale nu
trebuie ascunse, doar apărate. Dacă apărarea bunurilor nu este o
preocupare majoră pentru tine astăzi, va fi atunci când vei î�ncepe să
î�ţ�i clădeş� ti averea. Cu titlu de informaţ�ie, există numeroase lucruri
pe care le poţ�i face pentru a realiza schimbări î�n acest domeniu.
5. Cea de-a cincea cheie este să te bucuri de averea ta. Atât
de mulţ�i oameni au trecut prin primele patru etape. Ei ş� i-au dat
seama cum să dobândească bogăţ� ie adăugând valoare reală. Au
descoperit cum să o menţ�ină cheltuind mai puţ�in decât câş� tigau. Ei
stăpânesc arta investiţ�iei ş� i simt beneficiile dobânzii compuse. Ş� i
acum ş� tiu cum să-ş� i protejeze bunurile, dar nu sunt î�ncă fericiţ�i; ei
se simt pustiiț�i. Motivul este că nu ş� i-au dat î�ncă seama că banii nu
sunt scopul; aceștia sunt doar un mijloc. Noi doi trebuie să fim
siguri că găsim un fel de a î�mpărţ�i impactul pozitiv al acestora cu
oamenii la care ţ� inem, sau banii nu vor avea nicio valoare. Când
descoperi moduri de a contribui proporţ�ionale cu venitul tău, vei
avea la dispoziţ�ie una dintre cele mai mari bucurii ale vieţ�ii.
Î�ţ�i pot spune că dacă nu asociezi un anumit nivel de plăcere cu

crearea valorii ş� i cu câş� tigarea banilor, nu-i vei păstra niciodată pe
termen lung. Cei mai mulţ�i oameni aş� teaptă până au acumulat o
anumită sumă de bani î�nainte să î�nceapă să se simtă bine. Acesta
este un mod grozav prin care să-ţ�i î�nveţ�i creierul să asocieze durere
cu crearea bogăţ�iei. Î�n loc de asta, recompensează-te pe tine î�nsuţ�i
emoţ�ional pe parcurs. Ocazional, trebuie să-ţ�i oferi ţ�ie î�nsuţ�i un loz
mare (aş� a cum am discutat î�n Capitolul 6), când î�ţ�i faci ţ�ie î�nsuţ�i o
surpriză financiară, astfel î�ncât creierul tău este î�nvăţ�at că dobândi-
rea banilor este plăcută ş� i te recompensează.
De asemenea, aminteşte-ţi de puterea şi valoarea zeciuie-
lii. Î�ţ�i pot spune că lumea mea financiară a î�nceput să se schimbe î�n
ziua î�n care am dat puţ�in peste douăzeci de dolari cuiva, când nu
aveam realmente douăzeci de dolari de dat. Î� n ziua aceea, m-am
simţ�it atât de bine ş� i î�n largul meu, î�ncât sentimentele singure mi-au
transformat performanţ�a ş� i capacitatea de a câş� tiga ş� i mai mult.
Majoritatea oamenilor spun: „Voi da zeciuială când voi avea mai
mulţ�i bani.” Dar ce crezi tu că va fi mai dificil de făcut: să dai zece
cenţ�i dintr-un dolar sau să dai 100 000 de dolari dintr-un milion?
Răspunsul este evident, nu-i aş� a? Eu nu sugerez că 10% este o cifră
care ar trebui cioplită î�n piatră, dar ia-ţ�i totuş� i un angajament să iei
î�n mod constant o parte din ceea ce câş� tigi ş� i să o dăruieş� ti î�ntr-un
fel care î�ţ�i aduce bucurie. Frumuseţ�ea zeciuielii este că, dăruind o
parte din ceea ce câş� tigi, î�ţ�i î�nveţ�i creierul că ai mai mult decât sufi-
cient. Vei fi dincolo de neî�ndestulare, iar acel sistem de credinţ�e
singur î�ţ�i va schimba viaţ�a.
Adevărata bogăţie este o emoţie; este un sentiment al
abundenţei absolute. Moş� tenirea noastră, luată de una singură, ne
face bogaţ�i. Avem privilegiul de a ne bucura de mari opere de artă
pe care nu le-am pictat, de muzică pe care nu am compus-o noi, de
instituţ�ii educaţ�ionale grozave pe care nu le-am construit noi. Simte
bogăţ�ia parcurilor ţ�ării pe care tu le deţ�ii. Î�nţ�elege că tu eş� ti o per-
soană bogată acum ş� i bucură-te de bogăţ�ia aceea. Dă-ţ�i seama că
aceasta este o parte a abundenţ�ei tale ş� i că acest sentiment de recu-

noş� tinţ�ă î�ţ�i va permite să creezi ş� i mai mult.
Permite-mi să-ţ�i spun, î�n î�ncheiere, doar atât: schimbarea cre-
zurilor tale ş� i stăpânirea finanţ�elor proprii poate fi o experienţ�ă
incredibil de profitabilă pentru dezvoltarea personală. Ia-ţ�i acum
angajamentul de a î�ncepe procesul.
Caritatea şi forţa personală sunt singurele investiţii.

— Walt Whitman
Tema de astăzi:
1. Aruncă o privire la crezurile tale, vezi dacă există vreunul
care face notă discordantă ş� i schimbă-l cu NAC.
2. Instituie un proces prin care să adaugi mai multă valoare la
locul tău de muncă, la o scară majoră, indiferent că eş� ti plătit pentru
asta sau nu. Adu de zece ori mai multă valoare decât aduci î�n prezent
ş� i pregăteş� te-te pentru efectele procesionale ale acţ�iunilor tale.
3. Ia-ţ�i angajamentul să economiseş� ti un minim de 10% ş� i fă ca
suma aceasta să fie scăzută din cecul tău ş� i investită î�n portofoliul
plănuit de tine.
4. Găseş� te coaching de calitate. Indiferent că î�i vei contacta pe
profesioniş� tii noş� tri de la Financial Destiny Group sau antrenorul tău
financiar local, asigură-te că indiferent cine lucrează cu tine te ajută
să elaborezi un plan financiar detaliat pe care î�l î�nţ�elegi. Cumpără
câteva cărţ�i financiare grozave. Există o mulţ�ime care te pot î�nvăţ�a
cum să iei decizii inteligente ş� i informate î�n materie de investiţ�ii.
5. Dacă eş� ti î�ngrijorat că bunurile tale se vor afla sub atac, acţ�io-
nează pentru a elabora un plan de protecţ�ie a bunurilor.
6. Creează un jackpot mic pentru a iniţ�ia procesul de a asocia
plăcere cu succesul financiar. Pentru cine ai putea să faci ceva spe-
cial? Ce ai putea să faci pentru tine î�nsuț�i ca motivare pentru că ai
trecut la treabă azi?
Acum eş� ti pregătit pentru…
23
FII IMPECABIL:
CODUL TĂ� U DE CONDUITĂ�
ZIUA CINCI
Rezultatul tău: Este posibil să ai valori grozave, să ai toate regulile

aliniate pentru a le sprijini, să îţi pui ţie însuţi întrebările corecte dar
să nu îţi trăieşti valorile în prezent? Dacă eşti cinstit cu tine însuţi, ştii
că răspunsul este da. Într-un moment sau într-altul, cu toţii am per-
mis evenimentelor să ne controleze, în loc să ne controlăm stările şi
deciziile referitor la ceea ce înseamnă acele evenimente. Avem nevoie
de o modalitate limpede de a ne asigura că trăim cu consecvenţă va-
lorile faţă de care ne-am luat angajamentul şi un fel de a măsura
dacă atingem cu adevărat, în fiecare zi, acele valori.
Tânărul avusese un succes enorm până să ajungă la vârsta de două-

zeci ş� i ş� apte de ani. Era foarte strălucit, cult ş� i avea sentimentul că
are lumea la picioare. Dar î�ntr-o zi ş� i-a dat seama de ceva: nu era
foarte fericit! Mulţ�i oameni î�l displăceau deoarece î�l percepeau ca
fiind arogant ş� i autoritar. El simţ�ea că nu mai avea controlul asupra
direcţ� iei vieţ� ii sale ş� i cu atât mai puţ� in asupra destinului său
suprem.
A hotărât să preia controlul asupra vieţ�ii sale formulând aş� tep-
tări mai mari de la sine, elaborând o strategie prin care să realizeze
acele aş� teptări mai ridicate ş� i creând un sistem pentru a-ş� i putea
măsura rezultatele zilnic. A î�nceput cu selectarea a douăsprezece
„virtuţ�i” — douăsprezece stări pe care voia să le î�ncerce î�n fiecare zi

— despre care credea că aveau să-i ducă viaţ�a î�n direcţ�ia î�n care
voia. Apoi ş� i-a scos jurnalul ş� i a scris toate cele douăsprezece stări,
iar lângă lista aceasta a creat un tabel cu toate zilele lunii. „De fieca-
re dată când nu respect oricare dintre aceste virtuţ�i”, a zis el, „voi
trece un mic punct negru lângă valoarea pentru ziua aceea. Obiecti-
vul meu este să nu am niciun punct negru pe tabelul meu. Atunci voi
ş� ti că eu trăiesc cu adevărat aceste virtuţ�i.”
El a fost atât de mândru de ideea sa, î�ncât i-a arătat jurnalul ş� i i-a
explicat sistemul unui prieten. Prietenul i-a spus: „Grozav! Doar că eu
cred că ar trebui să adaugi ș� i modestia pe lista ta de virtuţ�i.” Iar Ben-
jamin Franklin a râs ş� i a adăugat cea de-a 13-a virtute la lista sa.
Î�mi amintesc că am citit această poveste din autobiografia lui
Ben Franklin î�ntr-o cameră urâtă de hotel din Milwaukee. Aveam un
orar intens, confruntându-mă cu perspectiva de a face câteva talk-
show-uri la radio ş� i la televiziune, o sesiune de autografe pe carte ş� i
un eveniment cu acces liber. Î�n noaptea de dinainte să mă achit de
toate aceste obligaţ�ii am hotărât: „Î�n regulă, eş� ti aici, aş� a că profită
cât mai mult de pe urma acestui fapt. Cel puţ� i n î�ţ� i poţ� i hrăni
mintea.”
Descoperisem foarte recent ideea valorilor ş� i a ierarhiilor aces-
tora ş� i creasem ceea ce credeam că este o listă grozavă de valori
pentru mine î�nsumi, una pe care eram î�ncântat să o trăiesc. Dar pe
măsură ce am reflectat la lista de virtuţ�i a lui Ben, mi-am spus î�n
sinea mea: „Da, tu ai iubirea ca valoare, dar eş� ti oare iubitor chiar
acum? Contribuţ�ia este una dintre valorile tale de vârf, dar contri-
bui tu î�n momentul acesta?” Ş� i răspunsul era nu. Aveam valori gro-
zave, dar nu măsuram dacă le trăiam cu adevărat clipă de clipă.
Ş� tiam că sunt o persoană iubitoare, dar î�n timp ce am privit î�napoi,
am văzut o mulţ�ime de momente când nu fusesem iubitor!
M-am aş� ezat ş� i m-am î�ntrebat pe mine î�nsumi: „Î�n ce stări aş� fi
dacă aş� evolua la parametri optimi? Care sunt stările î�n care î�mi voi
lua angajamentul să mă aflu î�n absolut fiecare zi, indiferent de ce se
î�ntâmplă? Indiferent de mediu, indiferent de dificultăț�ile care scapă

de sub control î�n jurul meu, eu voi fi în aceste stări cel puţin o
dată în fiecare zi!” Printre stările pentru care mi-am luat angaja-
mentul se numărau cele de a fi prietenos, fericit, iubitor, sociabil,
jucăuş� , puternic, generos, excesiv, pasionat ş� i amuzant. Unele dintre
aceste stări erau identice cu valorile mele, pe când altele, nu. Dar
am ş� tiut că dacă trăiesc cu adevărat fiecare dintre aceste stări, î�n
fiecare zi, mi-aş� trăi valorile continuu. După cum î�ţ�i poţ�i î�nchipui,
era un proces destul de incitant!
A doua zi, î�n timp ce apăream î�n talk-show-urile de la radio ș� i
de la TV, m-am plasat intenţ�ionat î�n aceste stări. Am fost fericit, iu-
bitor, puternic, amuzant ş� i am avut sentimentul că ceea ce am spus
ş� i am făcut a contribuit cu ceva, nu doar pentru gazdele mele, ci ş� i
pentru oamenii care ascultau sau priveau. După aceea m-am dus la
mallul local pentru o sesiune de autografe de carte. Când am ajuns
acolo, managerul s-a apropiat de mine cu o expresie abătută ş� i a zis:
„Există o mică problemă, domnule Robbins… anunţ�ul că dvs. veţ�i fi
aici dând autografe apare î�n ziarul de mâine!”
Acum, dacă asta s-ar fi î�ntâmplat î�nainte să fi citit despre lista
lui Ben Franklin, aş� fi putut reacţ�iona î�ntr-un fel relativ unic. Dar cu
noua mea listă î�n minte, m-am gândit: „Mi-am luat angajamentul că
voi trăi î�n aceste stări indiferent ce se întâmplă. Ce test grozav pen-
tru a vedea dacă î�mi trăiesc cu adevărat codul personal î�n fiecare
zi!” Aş� a că am mers spre masa pentru autografe ş� i am privit î�n jur.
Nu era nimeni acolo; doar câţ�iva oameni se plimbau prin mall. Cum
puteam să creez entuziasm acolo unde nu părea să existe deloc?
Primul lucru care mi-a venit î�n minte a fost excesivul. Până la
urmă, una dintre stările de pe lista mea era aceea de a fi excesiv. Aş� a
că am luat un exemplar al cărţ�ii mele, Putere nemărginită, am î�nce-
put să citesc din ea ş� i să scot tot felul de sunete interesante: „Oooo!
Aaaa! Wow, e adevărat?”
Î�n scurt timp, o femeie a trecut pe acolo, a fost atrasă de entuzi-
asmul meu pentru ceea ce era evident o carte extraordinară ş� i s-a
oprit să vadă ce citesc. I-am vorbit fără oprire despre această carte
incredibilă ş� i i-am subliniat cele mai bune poveş� ti ş� i tehnici. Altci-
neva s-a oprit să vadă ce era cu toată gălăgia asta, apoi ni s-au alătu-
rat î�ncă vreo câteva persoane ş� i î�ntr-un interval de aproximativ
douăzeci de minute, î�n jur de douăzeci ş� i cinci, treizeci de persoane
se î�nghesuiau î�n jurul meu pentru a asculta despre cartea grozavă
pe care o găsisem.
Î� n cele din urmă, am zis: „Ş� i ş� tiţ�i care este cel mai bun lucru
dintre toate? Î� ntâmplarea face să fiu unul dintre prietenii buni ai
autorului!” Ochii primei femei s-au aprins: „Serios?” Am ridicat su-
pracoperta cărţ�ii care avea fotografia mea pe spate ş� i am zis: „Vi se
pare cunoscut?” I s-a tăiat răsuflarea ş� i î�nceput să râdă, aș� a cum au
făcut ș� i toț�i ceilalț�i. Eu am luat loc ş� i am î�nceput să semnez cărţ�i.
După-amiaza aceea s-a dovedit a fi un succes remarcabil ş� i ne-am
distrat cu toţ�ii. Î�n loc să las evenimentele să-mi controleze acţ�iunile
ş� i percepţ� iile, am ales î�n mod conş� tient să trăiesc după ceea ce
acum numesc Codul meu de Conduită. Am avut, de asemenea,
sentimentul extraordinar al satisfacţ� iei de a ş� ti că, trăind aceste
stări — fiind cine sunt cu adevărat — , î�mi realizam valorile î�n mo-
mentul acela.
Mergi şi pune-ţi crezul în fapte.

Eu ş� i Ben Franklin nu suntem singurii oameni care au Coduri de

Conduită. La ce crezi că se referă cele Zece Porunci? Sau Jurământul
Cercetaş� ilor? Sau Codul de Conduită al Soldatului American? Sau
Crezul Clubului Optimiş� tilor?
Un mod de a-ţ�i crea propriul cod este de a analiza codurile de
conduită care există deja…
CREZUL CLUBULUI OPTIMIŞTILOR
Promite-ţi ţie însuţi…
Să fii atât de puternic, încât nimic să nu-ți poată tulbura pacea minții.
Să vorbeşti despre sănătate, fericire şi prosperitate fiecărei persoane
pe care o întâlneşti.
Să-ţi faci toți prietenii să simtă că au ceva valoros.
Să priveşti partea bună a lucrurilor şi să-ţi faci optimismul să devină
realitate.
Să gândeşti numai lucruri bune, să lucrezi doar pentru ce e cel mai
bun şi să te aştepţi numai la ce e mai bine.
Să fii tot atât de entuziasmat de succesul celorlalţi, pe cât eşti de al tău.
Să uiţi greşelile trecutului şi să porneşti spre realizările mai mari ale
viitorului.
Să afişezi o expresie veselă tot timpul şi să dăruieşti fiecărei fiinţe vii
pe care o întâlneşti un zâmbet.
Să aloci atât de mult timp pentru perfecţionarea ta, încât să nu mai
ai timp să-i critici pe ceilalţi.
Să fii prea mare pentru griji, prea nobil pentru furie, prea puternic
pentru teamă şi prea fericit pentru a permite prezenţa necazurilor.
Când John Wooden, marele antrenor de baschet al UCLA, a

terminat ş� coala primară la vârsta de doisprezece ani, tatăl său i-a
dat un crez î�n ş� apte puncte. John spune că acest crez a fost una
dintre cele mai puternice influenţ�e asupra î�ntregii sale vieţ�i ş� i ca-
riere. Este un crez după care continuă să trăiască î�n absolut fieca-
re zi:
CREZUL ÎN ŞAPTE PUNCTE AL LUI JOHN WOODEN:

„UTILIZEAZĂ-ŢI TALENTELE LA MAXIM”
1. Fii cinstit cu tine însuţi.

2. Fă din fiecare zi capodopera ta.
3. Ajută-i pe ceilalţi.
4. Soarbe cu sete din cărţi bune.
5. Fă din prietenie o operă de artă.
6. Construieşte un adăpost împotriva zilelor ploioase.
7. Roagă-te pentru a fi călăuzit şi mulţumeşte pentru binecuvântările
tale în fiecare zi.
Poţi ţine o predică mai bună cu viaţa ta decât cu buzele.

— Oliver Goldsmith
Tema de astăzi:
1. Fă o listă cu stările pe care î�ţ�i iei angajamentul să le simţ�i î�n
fiecare zi, pentru a trăi î�n conformitate cu cele mai î�nalte principii ş� i
valori ale tale. Asigură-te că lista este suficient de lungă pentru a
oferi vieţ�ii tale bogăţ�ia ş� i varietatea pe care le meriţ�i, dar suficient
de scurtă pentru a te afla cu adevărat î�n aceste stări î�n fiecare zi!
Majoritatea oamenilor cred că numărul optim este î�ntre ş� apte ş� i
zece. Î� n ce stări ai vrea să te afli î�n mod constant? Fericire? Di-
namism? Prietenie? Conexiune? Bună dispoziţ� ie? Recunoş� tinţ� ă?
Pasiune? Echilibru? Aventură? Amuzament? Excesivitate? Genero-
zitate? Eleganţ�ă? Câteva dintre aceste stări pot fi identice cu valori-
le spre care tinzi ş� i câteva dintre ele pot fi lucruri despre care crezi
că te vor conduce spre a-ţ�i trăi valorile î�n fiecare zi.
2. După ce ţ�i-ai î�ntocmit lista scrie o frază lângă fiecare, descriind
felul î�n care vei ş� ti că o faci — cu alte cuvinte, regulile tale pentru
stări; spre exemplu: „Sunt bine dispus atunci când le zâmbesc oa-
menilor”; „Sunt excesiv atunci când fac ceva complet neaş� teptat ş� i
distractiv”; „Sunt recunoscător când î�mi amintesc toate lucrurile

bune pe care le am î�n viaţ�a mea.”
3. Ia-ț�i angajamentul faţ�ă de tine î�nsuţ�i să simţ�i î�n mod autentic
fiecare dintre aceste stări, cel puţ�in o dată pe zi. Ai putea să vrei să-ţ�i
scrii Codul de Conduită pe o bucată de hârtie ş� i să o pui î�n portofelul
tău, sau pe biroul tău la serviciu, sau lângă patul tău. Din când î�n
când, de-a lungul zilei, priveş� te-ţ�i lista ş� i î�ntreabă-te pe tine î�nsuţ�i:
„Pe care dintre aceste stări le-am simţ�it deja astăzi? Pe care nu am
î�ncercat-o î�ncă ş� i cum o voi realiza până la sfârş� itul zilei?”
Dacă te angajezi cu adevărat pentru Codul tău de Conduită,
imaginează-ţ�i cât de incredibil te vei simţ�i! Nu vei mai fi controlat
de evenimente; vei ş� ti că, indiferent de ceea ce se î�ntâmplă î�n jurul
tău, î�ţ�i poţ�i păstra sentimentul de sine ş� i poţ�i trăi la nivelul viziunii
pe care ai creat-o. Există o mândrie extraordinară care î�nsoţ�eş� te
faptul de a impune aş� teptări mai mari de la tine î�nsuţ�i ş� i de a ş� ti că
î�n fiecare zi tu singur vei determina felul î�n care te simţ�i, că te vei
dirija pe tine î�nsuţ�i la cel mai î�nalt nivel.
Wayne Dyer mi-a î�mpărtăş� it de curând o metaforă grozavă re-
feritoare la felul î�n care oamenii î�ș�i pun comportamentul pe seama
presiunii pe care o resimt. El a spus: „Presiunea nu creează compor-
tament negativ. Imaginează-ţ�i că eş� ti o portocală. Dacă o portocală
este stoarsă, dacă toată această presiune este aplicată din exterior,
ce se î�ntâmplă? Iese suc, nu-i aş� a? Dar singurul lucru care iese afară,
atunci când este exercitată presiunea, este ceea ce se găseşte deja în
interiorul portocalei.”
Eu cred că tu eș� ti cel care hotărăş� te ce se află î�năuntru, având
aş� teptări mai mari de la tine î�nsuţ�i. Aş� a că atunci când există presi-
une, ceea ce urmează să iasă afară este „materialul de calitate.” Până
la urmă, nu poţ�i să contezi mereu pe un drum fără probleme. De
tine depinde să trăieş� ti după Codul tău de Conduită ş� i să-ţ�i iei anga-
jamentul faţ�ă de principiul CANI! pentru a păstra direcţ�ia corectă î�n
drumul tău. Nu uita, persoana care eş� ti î�n fiecare zi—atât acţ�iunile
mărunte, cât ş� i cele grandioase—este cea care î�ţ�i va construi carac-

terul ş� i î�ţ�i va forma identitatea.
Una dintre cele mai importante acţ�iuni pe care le poţ�i realiza
este să î�nveţ�i cum se…
24
STĂ� PÂ� NEŞ� TE
TIMPUL Ş� I VIAŢ� A
ZIUA ŞASE
Rezultatul Tău: Învaţă cum să utilizezi timpul în folosul tău, în loc

să-i permiţi să decidă nivelurile tale de satisfacţie şi stres.
Dacă ai simţ�it vreodată stres — ş� i cine n-a simţ�it? — sunt ş� anse

excelente ca acest lucru să se fi î�ntâmplat din cauză că credeai că
pur ş� i simplu nu ai suficient timp să faci ceea ce vrei să faci, la nive-
lul de calitate pentru care te angajasei. Spre exemplu, este posibil ca
tu să simţ�i această frustrare deoarece te focalizezi exclusiv pe soli-
citările de moment: cererile din prezent, provocările din prezent,
evenimentele din prezent. Î�n această stare stresată ş� i supraî�ncărca-
tă, eficacitatea ta se diminuează rapid. Soluţ�ia este simplă: Preia
controlul cadrului temporal asupra căruia te focalizezi. Dacă
prezentul este stresant, atunci fii mai ingenios atunci când te con-
frunţ�i cu provocările tale, concentrându-te asupra viitorului ş� i asu-
pra finalizării cu succes a sarcinilor pe care le ai sau a reluării lor.
Această nouă focalizare î�ţ�i va schimba imediat starea ş� i î�ţ�i va oferi
tocmai resursele de care ai nevoie pentru a schimba cursul eveni-
mentelor î�n prezent.
Frecvent, stresul este consecinţ�a faptului de a te simţ�i „blocat”
î�ntr-un anumit cadru temporal. Un exmplu este atunci când o per-
soană continuă să se gândească la viitorul său î�n moduri care
privează de putere. Poţ�i ajuta această persoană sau pe tine î�nsuţ�i

determinând-o să se refocalizeze pe ceea ce poate să controleze î�n
prezent. Sau unele persoane, atunci când sunt solicitate să accepte
o provocare, î�ncep să se concentreze exclusiv asupra performanţ�e-
lor negative din trecut. Cât timp se află î�n trecut, stresul lor creş� te.
O deplasare spre prezent sau anticiparea unui viitor pozitiv le-ar
putea schimba î�ntr-o clipă starea emoţ� ională. Aş� adar, emoţ� iile
noastre sunt puternic influenţ�ate de cadrul temporar î�n care ope-
răm î�n clipa respectivă.
Uităm atât de des că timpul este un construct mental, că
este complet relativ şi că experienţa noastră a timpului este
aproape exclusiv rezultatul focalizării noastre mentale. Cât de
mult î�nseamnă mult timp? Depinde cu totul de situaţ�ie, nu-i aş� a? Să
stai la coadă timp de mai mult de 10 minute poate părea o veş� nicie pe
când o oră î�n care faci dragoste poate să treacă mult prea repede.
Crezurile noastre ne filtrează de asemenea percepţ�ia timpului.
Pentru unele persoane, indiferent de situaţ�ie, douăzeci de minute
sunt o viaţ�ă de om. Pentru alţ�ii, mult timp î�nseamnă un secol. Î�ţ�i
poţ�i imagina felul î�n care oamenii aceş� tia merg diferit, vorbesc dife-
rit, î�ş�i privesc obiectivele diferit ş� i cât de stresaţ�i ar putea să fie dacă
ar î�ncerca să trateze unul cu celălalt, î�n timp ce operează din cadre
de referinţ�ă complet diferite? Acesta este motivul pentru care stă-
pânirea timpului este o aptitudine pentru viaţ�ă. Abilitatea de a-ţ�i
flexibiliza experienţ�a timpului este abilitatea de a-ţ�i modela felul î�n
care î�ț�i trăieș� ti viaţ�a.
Pentru exerciţ�iile de azi, hai să analizăm pe scurt ş� i să aplicăm
trei ponturi care „economisesc timp”.
I. ABILITATEA DE A DISTORSIONA TIMPUL

După ce ai ajuns să stăpâneş� ti abilitatea de a schimba cadrele tem-
porale schimbându-ţ�i focalizarea, eş� ti pregătit să treci mai departe
la cea de-a doua aptitudine majoră a stăpânirii timpului, iar aceasta
este capacitatea de a distorsiona timpul astfel încât un minut

să pară asemenea unei ore sau o oră asemenea unui minut. Nu
ai remarcat că, atunci când devii complet absorbit de ceva, pierzi
noţ�iunea timpului? De ce? Pentru că atunci nu te mai concentrezi
asupra acestuia. Faci mai puţ� ine măsurători. Eş� ti concentrat pe
ceva plăcut ş� i, prin urmare, timpul trece mai rapid. Aminteş� te-ţ�i că
tu ai controlul. Direcţ�ionează-ţ�i focalizarea ş� i alege î�n mod conş� ti-
ent cum să î�ţ�i măsori timpul. Dacă î�ţ�i verifici constant ceasul, timpul
pare să se târască. Î�ncă o dată, felul î�n care simţ�i timpul este contro-
lat de lucrul pe care te focalizezi. Cum defineş� ti modul î�n care î�ț�i
utilizezi timpul? Î�l petreci bine, î�l risipeș� ti sau î�l omori? S-a spus că
„omorârea timpului nu este un asasinat; este sinucidere.”
II. O CHESTIUNE IMPORTANTĂ

Cea de-a treia ş� i poate cea mai esenţ�ială distincţ�ie dintre toate este
î�nţ�elegerea felului î�n care urgenţa ş� i importanţa î�ț�i controlează de-
ciziile referitoare la ce să faci cu timpul tău ş� i, astfel, nivelul tău de
î�mplinire personală. Ce vreau să spun? Permite-mi să te î�ntreb asta:
Ai muncit vreodată din răsputeri, ai bifat absolut fiecare lucru
de pe lista ta cu „lucruri de făcut”, dar la sfârşitul zilei te-ai sim-
ţit tot neîmplinit? Asta s-a întâmplat deoarece ai făcut tot ceea
ce era urgent şi îţi solicita atenţia pe moment, dar nu ai făcut
ceea ce era important, adică lucrurile care ar face diferenţ� a pe
termen lung. Pe de altă parte, ai avut vreodată zile î�n care ai dus la
bun sfârş� it doar câteva lucruri, dar la final ai avut sentimentul că
aceasta a fost o zi care a contat cu adevărat? Acestea sunt zilele î�n
care te-ai concentrat mai mult pe ceea ce este important decât pe
ceea ce avea urgentă nevoie de atenţ�ia ta.
Urgenţ�a pare să ne controleze vieţ�ile. Telefonul sună ş� i noi facem
ceva important, dar „trebuie” să răspundem. Până la urma urmei, dacă
ne scapă ceva? Acesta este un exemplu clasic de preocupare pentru
chestiunile urgente —la urma urmei, ai putea să pierzi o conversa-
ţ�ie telefonică foarte energizantă cu un recenzor computerizat! Pe
de altă parte, cumpărăm o carte despre care ş� tim că poate să facă o

diferenţ�ă î�n vieţ�ile noastre ş� i totuş� i amânăm să o citim î�n repetate
rânduri pentru că „pur ş� i simplu nu o putem strecura” printre des-
chiderea corespondenţ�ei, umplerea rezervorului cu benzină ş� i pri-
vitul ş� tirilor la TV. Singurul fel prin care să-ţ�i stăpâneş� ti cu adevărat
timpul este acela de a-ţ�i organiza programul î�n fiecare zi pentru a-ţ�i
petrece cea mai mare parte din el făcând mai degrabă lucruri care
sunt importante decât lucruri care sunt urgente.*
III. ECONOMISEŞTE ANI

Cea mai puternică modalitate de a comprima timpul pe care
am aflat-o este de a învăţa prin experienţa altor oameni. Nu
putem stăpâni niciodată timpul atâta vreme cât strategia noastră
primară pentru a î�nvăţ�a ş� i a ne controla lumea se bazează pe î�ncer-
care ş� i eroare. Modelarea ca î�n NLP a celor care au reuş� it deja te
poate scuti de ani î�ntregi de chinuri. Acesta este motivul pentru
care sunt un cititor vorace ş� i un elev dedicat al casetelor ş� i semina-
relor. Î�ntotdeauna am privit aceste experienţ�e ca pe niş� te necesităţ�i,
nu ca pe accesorii, iar acestea mi-au dăruit î�nţ�elepciunea unor de-
cenii de experienţ�ă ş� i succesul ce rezultă din aceasta. Te provoc să
î�nveţ�i din experienţ�ele celorlalţ�i oameni cât de des poţ�i ş� i să utili-
zezi ceea ce î�nveţ�i.
Avem suficient timp numai dacă

îl utilizăm cum trebuie.
— Johann Wolfgang Von Goethe
* Eu am elaborat un sistem de Stăpânire a Timpului proiectat să te ajute să-

ţi organizezi timpul pornind de la valorile şi crezurile tale centrale despre
lucrurile care sunt cele mai importante în viaţa ta. Pentru informaţii, contac-
tează Robbins Research International.
Tema de astăzi:
1. Pe parcursul acestei zile, î�ncepe să explorezi schimbarea
cadrelor temporale. De fiecare dată când simţ�i presiunile prezen-
tului, opreş� te-te ş� i gândeş� te-te la viitor î�n moduri care î�ţ�i dau pute-
re. Spre exemplu, gândeş� te-te la obiective care te atrag ş� i devino
complet asociat cu acestea. Vizualizează imaginea, ascult-o, păş� eş� te
î�n ea ş� i observă felul î�n care se simte. Plasează-te î�napoi î�n mijlocul
unei amintiri preţ�ioase: primul tău sărut, naş� terea copilului tău, un
moment special cu un prieten. Cu cât î�ţ�i dezvolţ�i mai mult capacita-
tea de a schimba rapid cadrele temporale, cu atât mai mare va fi
nivelul tău de libertate ş� i spectrul de emoţ�ii pe care vei putea să-l
creezi î�n interiorul tău, î�n orice clipă. Fă asta de suficiente ori, până
când ş� tii cu adevărat că poţ�i utiliza această schimbare de focalizare
pentru a-ţ�i schimba pe loc starea.
2. Î�nvaţ�ă să distorsionezi intenţ�ionat timpul. Pentru un lucru
care î�n mod normal pare să dureze mult timp pentru a fi finalizat,
adaugă o altă componentă care nu doar că î�ţ�i va accelera percepţ�ia
timpului, ci î�ţ�i va permite de asemenea să realizezi două lucruri î�n
acelaş� i timp. Spre exemplu, atunci când alerg, î�mi pun o pereche de
căş� ti ş� i ascult muzica mea preferată. Sau mă uit la ş� tiri, sau dau te-
lefoane î�n timp ce lucrez pe StairMaster-ul meu. Asta î�nseamnă că
nu voi avea niciodată o scuză pentru a nu face sport, pentru a nu
face ceea ce este important: să mă antrenez ş� i să-i sun î�napoi pe cei
care m-au sunat.
3. Scrie o listă cu „lucruri de făcut” care prioritizează în funcţie
de importanţă ş� i nu î�n funcţ�ie de urgenţ�ă. Î�n loc să scrii catralioane
de lucruri de făcut ş� i să te simţ�i ca un ratat la finalul zilei, focalizea-
ză-te pe cel mai important lucru de realizat. Dacă faci asta, î�ţ�i pot
promite că vei simţ�i un sentiment de satisfacţ�ie ş� i î�mplinire pe care
puţ�ini î�l î�ncearcă.
Bineî�nţ�eles, trebuie să ne facem î�ntotdeauna timp pentru…
25
ODIHNĂ� Ş� I JOACĂ� :
PÂ� NĂ� Ş� I DUMNEZEU
Ş� I-A LUAT O ZI LIBERĂ� !
ZIUA ŞAPTE
Rezultatul Tău: Obţine puţin echilibru.
Ai muncit intens ş� i ai jucat intens. Ia o zi liberă pentru a te distra

puţ�in! Fii spontan, fii excesiv, fă ceva care te scoate din tine î�nsuţ�i.
Ce ar crea cea mai mare exaltare pentru tine?
Omul măreţ este acela care nu-şi pierde

inima de copil.
— Mencius
Tema de astăzi:
1. Fie plănuieş� ti ceva amuzant ş� i te ț�ii de asta, fie faci ceva dintr-un
impuls de moment. Oricare ar fi, bucură-te de asta!
Mâine vei fi pregătit să explorezi…
PARTEA A PATRA
O LECŢIE
PE TEMA
DESTINULUI
26
PROVOCAREA SUPREMĂ� :
CE POATE SĂ� FACĂ� O SINGURĂ�
PERSOANĂ�
O flacără măreaţă urmează unei scântei micuţe.
— Dante
El ş� tia că trebuie să-i oprească. Cu doar 800 de dolari î�n buzunar,

Sam LaBudde a trecut graniţ�a mexicană cu maş� ina, ş� i ş� i-a aş� teptat
ocazia pe docurile de pescari din Ensenada. Purtând la el o cameră
video pentru câteva „filmări pentru acasă” din excursia sa, el s-a
prefăcut a fi un turist american naiv ş� i ş� i-a oferit serviciile ca mari-
nar de rând sau ca inginer fiecărui căpitan care a intrat cu nava î�n
port.
A fost angajat pe Maria Luisa ca membru temporar al echipaju-
lui ş� i, î�n timp ce vasul panamez de pescuit ton se î�ndepărta de coas-
ta mexicană, LaBudde a î�nceput să filmeze î�n secret activităţ� ile
echipajului. Ş� tia că dacă ar fi fost descoperit, viaţ�a lui ar fi fost î�n
pericol.
Î�n cele din urmă, s-a î�ntâmplat: erau î�nconjuraţ�i. Un banc î�ntreg
de delfini, cunoscuţ�i multora ca „oamenii apei,” au î�nceput să sară
prin apă ş� i să sporovăiască î�ntre ei aproape de Maria Luisa. Natura
lor prietenoasă i-a atras î�n apropierea vasului; habar nu aveau că
erau de asemenea atraş� i spre propria moarte. Pescarii urmăreau
delfinii pentru că ş� tiau că tonul cu aripioare galbene î�noată pe sub
creaturile jucăuş� e. Ei ş� i-au aruncat cu sânge rece plasele î�n calea

delfinilor, fără să observe sau fără să le pese ce se î�ntâmplă cu
aceş� tia.
Pe durata a cinci ore, camera lui LaBudde a î�nregistrat oroarea.
Unul după altul delfinii s-au î�ncurcat î�n plase, incapabili să se elibe-
reze ş� i să iasă la suprafaţ�ă pentru oxigenul de care aveau nevoie
pentru a rămâne î�n viaţ�ă.
La un moment dat, căpitanul a răcnit: „Câţ�i sunt î�n plasă!?” Î�n
timp ce LaBudde se muta de colo-colo pentru a surprinde masacrul
pe casetă, a auzit un membru al echipajului zbierând: „Vreo cinci-
zeci!” Căpitanul a ordonat echipajului să aducă peş� tele prins la
bord. Numeroş� i delfini zăceau strangulaţ�i ş� i lipsiţ�i de viaţ�ă pe pun-
tea alunecoasă, î�n timp ce echipajul î�i separa de ton ş� i dădea la o
parte trupurile lucioase ş� i cenuş� ii. Î�n cele din urmă, cadavrele aces-
tor animale superbe au fost aruncate peste bord cu nepăsare, de
parcă ar fi fost niş� te saci de gunoi.
Filmarea lui LaBudde a furnizat dovezi clare pentru ceea ce alţ�ii
susţ�ineau de ani de zile: că sute de delfini erau uciş� i î�n mod regulat
î�ntr-o expediţ�ie de pescuit de o zi. Există estimări conform cărora
peste ş� ase milioane de delfini au fost uciş� i doar î�n ultimii zece ani.
Editată la un format de doar unsprezece minute, filmarea lui LaBudde
i-a ş� ocat pe spectatori cu realitatea sfâş� ietoare a ceea ce le făceam
acestor fiinţ�e inteligente ş� i afectuoase cu care î�mpărţ�im planeta.
Unul câte unul, consumatorii revoltaţ�i de pe cuprinsul ţ�ării au î�nce-
tat să mai cumpere ton, declanş� ând un boicot care a prins viteză pe
măsură ce atenţ�ia mass-media a devenit mai accentuată.
La doar patru ani după ce LaBudde a surprins tragedia î�n ima-
gini, î�n 1991, cel mai mare producător de conserve de ton, Starkist,
a anunţ�at că nu va mai procesa ton prins î�n plase lungi de pescuit.
Chicken of the Sea ş� i Bumblebee Seafoods au procedat la fel, făcând
publice comunicate similare câteva ore mai târziu. Deş� i lupta nu s-a
î�ncheiat î�ncă — vasele de ton străine ş� i nereglementate ucid î�n con-
tinuare de ş� ase ori mai mulţ� i delfini decât ucideau vasele S.U.A.
— ziua lui LaBudde pe Maria Luisa a funcţ�ionat drept catalizator

pentru o reformă majoră î�n industria americană a tonului, salvând
nenumărate vieţ�i de delfini ş� i contribuind fără î�ndoială la refacerea
unui echilibru î�n ecosistemul marin.
Fiecare om este o imposibilitate până în momentul

în care se naşte.
Atât de mulţ�i oameni se simt lipsiţ�i de putere ş� i insignifianţ�i când

vine vorba de probleme sociale ş� i de evenimente mondiale, gân-
dind că, chiar dacă ar face totul cum trebuie î�n vieţ�ile lor personale,
bunăstarea lor ar fi î�n continuare la mila acţ�iunilor celorlalţ�i. Ei se
simt copleş� iţ�i de proliferarea războiului î�ntre bande ş� i a crimelor
violente, uluiţ�i de deficitele guvernamentale masive ş� i de criza S&L,
î�ntristaţ�i de fenomenul lipsei de adăpost ş� i de analfabetism ş� i co-
pleş� iţ�i de î�ncălzirea globală ş� i de extincţ�ia implacabilă a celorlalte
specii care trăiesc pe această planetă. Asemenea oameni cedează
mentalităţ�ii de a gândi: „Chiar dacă î�mi pun viaţ�a mea ş� i vieţ�ile celor
din familia mea î�n ordine, la ce bun? Vreun nebun î�ntr-o poziţ�ie in-
fluentă poate apăsa accidental pe buton ş� i ne poate arunca pe toţ�i î�n
aer oricum!” Acest tip de sistem de crezuri alimentează sentimen-
tul de a fi pierdut controlul ş� i de a fi lipsit de puterea de a crea
schimbare la vreun nivel semnificativ ş� i te poartă î�n mod natural la
neajutorarea î�nvăţ�ată, exemplificată de fraza: „La ce bun să mai în-
cerci măcar?”
Nimic nu poate fi mai paralizant pentru abilitatea unei
persoane de a acţiona decât neajutorarea învăţată; este obsta-
colul principal care ne împiedică să ne schimbăm vieţile sau să
acţionăm pentru a ajuta alţi oameni să şi le schimbe pe ale lor.
Dacă ai ajuns până aici cu cartea, ş� tii fără î�ndoială mesajul meu cen-
tral: tu ai chiar acum puterea de a controla cum gândeşti, cum
te simţi şi ce faci. Poate că este prima dată când dispui de puterea
de a prelua controlul asupra Sistemului Principal care te-a călăuzit
inconş� tient până la momentul acesta. Cu strategiile ş� i distincţ�iile pe

care le-ai dobândit din citirea ş� i efectuarea exerciţ�iilor din această
carte, te-ai trezit la convingerea că eş� ti cu adevărat stăpânul sorț�ii
tale, regizorul propriului destin.
Î� mpreună, noi am descoperit puterea uriaş� ă care modelează
destinul — ș� i anume decizia — ş� i că deciziile despre lucrurile la
care să ne concentrăm, despre ce î�nţ�eles au lucrurile ş� i despre ce să
facem sunt deciziile ce vor determina calitatea prezentului ş� i viito-
rului nostru.
Acum este momentul să abordăm puterea deciziilor combina-
te de a modela destinul comunităţ�ii noastre, al ţ�ării noastre ş� i al
lumii noastre. Calitatea vieţ�ii pentru generaţ�iile viitoare va fi deter-
minată de deciziile colective, pe care le luăm astăzi, referitoare la
felul î�n care să tratăm provocări actuale cum ar fi utilizarea răspân-
dită de droguri, dezechilibrul comercial, î�nvăţ�ământul public inefi-
cient ş� i neajunsurile sistemului nostru penitenciar.
Concentrându-ne pe tot ceea ce nu funcţ�ionează, noi ne limităm
atenţ�ia la efecte ş� i neglijăm cauzele acestor probleme. Nu reuş� im să
ne dăm seama că micile decizii pe care noi doi le luăm în fiecare
zi sunt cele care ne creează destinele. Aminteş� te-ţ�i că toate deci-
ziile sunt urmate de consecinţ�e. Dacă luăm decizii inconş� tient —
adică, lăsăm alţ� i oameni sau alţ� i factori din mediul nostru să
gândească î�n locul nostru — ş� i acţ�ionăm fără a anticipa cel puţ�in
potenţ�ialele efecte, atunci este posibil ca noi să perpetuăm fără să
vrem problemele de care ne temem cel mai mult. Î�ncercând să evi-
tăm durerea pe termen scurt, sfârş� im adeseori luând decizii care
creează durere pe termen lung, iar când ajungem ş� i mai departe pe
cursul râului, ne spunem nouă î�nş� ine că problemele sunt permanente
ş� i de neschimbat, că acestea se produc de la sine.
Probabil că cea mai î�nrădăcinată credinţ�ă falsă pe care majoritatea
o nutrim este convingerea eronată că doar vreun act supraomenesc ar
avea puterea de a schimba direcţ�ia problemelor noastre. Nimic nu
ar putea să fie mai departe de adevăr. Viaţa este cumulativă. Oricare
ar fi rezultatele pe care le î�nfruntăm î�n vieţ�ile noastre, ele sunt acu-

mularea unei mulţ�imi de mici decizii pe care le-am luat î�n calitate
de indivizi, familie, comunitate, societate ş� i specie. Succesul sau
eş� ecul vieţ�ilor noastre nu este de obicei rezultatul unui eveniment
cataclismic sau al unei decizii care zguduie lumea, chiar dacă une-
ori poate să pară aş� a. De fapt, succesul sau eş� ecul sunt determinate
de deciziile pe care le luăm ş� i de acţ�iunile pe care le realizăm î�n fie-
care zi.
Atunci, tocmai de aceea, deciziile zilnice ş� i acţ�iunile fiecăruia
dintre noi, asumarea responsabilităţ�ii la nivel individual, sunt lu-
crurile care vor face cu adevărat diferenţ�a î�n subiecte cum ar fi dacă
suntem sau nu capabili să avem grijă de dezavantajaţ�ii noş� tri sau
dacă putem trăi armonios cu mediul nostru. Pentru a realiza schim-
bări masive ş� i vaste, atât î�n destinele noastre individuale, cât ş� i î�n
cele comune, este necesar să ne luăm angajamentul faţ�ă de o per-
fecţ�ionare constantă ş� i neî�ntreruptă, faţ�ă de disciplina CANI! Doar
î�n felul acesta putem să facem cu adevărat o diferenţ�ă care va rezis-
ta pe termen lung.
SOLUŢIA supreMĂ
Care crezi tu că este elementul comun î�n toate problemele cu care
ne confruntăm astăzi ca naţ�iune ş� i ca lume? De la numărul î�n creş� -
tere al persoanelor fără adăpost, la rate crescânde ale criminalităţ�ii,
la deficite bugetare uriaş� e, la sugrumarea lentă a ecosistemului
nostru, răspunsul este că absolut toate aceste probleme au fost
cauzate sau declanşate de comportamentul uman. Prin urma-
re, soluţia pentru fiecare dintre aceste probleme este de a ne
schimba comportamentul. (Asta presupune schimbarea felului î�n
care evaluăm sau luăm decizii, lucru care este subiectul acestei
cărţ�i.) Noi nu avem o problemă a drogurilor; noi avem o problemă
de comportament. Sarcinile î�n rândul adolescentelor nu sunt rezul-
tatul unui virus. Sunt consecinţ�a unui comportament specific. Răz-
boiul î� n tre bande este o problemă comportamentală! Până ş� i
războiul nuclear este, î�n cele din urmă, o problemă comportamen-

tală! Deciziile noastre au construit bombele ş� i deciziile noastre le
vor elimina. Toate aceste probleme sunt rezultatele acţiunilor
pe care oamenii au ales să le realizeze.
Spre exemplu, atunci când un individ devine membru al unei
bande, acea decizie, de una singură, pune î�n miş� care o serie î�ntrea-
gă de comportamente ş� i probleme. Cu această nouă identitate a
unei bande, el î�ş�i va impune sieş� i un cod de comportament foarte
specific, ce conferă valoare supremă unor lucruri de tipul loialităţ�ii
faţ�ă de grup, iar din aceasta decurge un î�ntreg sistem de reguli ş� i
comportamente caracteristice. Un exemplu global al efectelor pe
termen lung ale deciziilor noastre este cel al formelor cronice de
foamete ş� i lipsă de hrană care iau vieţ�ile unui număr atât de mare
de oameni de pe glob. Organizaţ�ia Mondială a Sănătăţ�ii a demon-
strat că este posibil să hrănim fiecare bărbat, femeie ş� i copil de pe
acest pământ ş� i cu toate acestea î�n fiecare zi, 40 000 de copii mor de
foame. De ce? Este evident că avem resursele necesare, dar ceva a
mers î�ngrozitor de rău, nu doar cu felul î�n care este distribuită mân-
carea, ci ş� i cu felul î�n care sunt utilizate resursele noastre.
Ce este grozav la toate acestea? Vestea bună este că imediat ce
ne dăm seama că rădăcina tuturor problemeleor este comporta-
mentul (ş� i procesul de luare a deciziilor pe care î�l utilizăm pentru
a-l iniţ�ia), atunci ş� tim că noi suntem cei care î�l pot schimba! Aş� a
cum ai î�nvăţ�at î�n această carte, singurul lucru asupra căruia deţi-
nem controlul absolut este lumea noastră interioară. Noi hotă-
râm ce înţeles au lucrurile şi ce avem de făcut în privinţa lor. Ș� i,
ca o consecinţ�ă a deciziilor noastre, noi î�ntreprindem acţ�iuni care
au un impact asupra mediului nostru extern. Acestea sunt acţ�iuni
pe care absolut fiecare dintre noi le putem realiza î�n casele noastre,
î�n afacerile noastre ş� i î�n comunităţ�ile noastre, care vor iniţ�ia un lanţ�
de consecinţ�e pozitive specifice. Cu acţiunile noastre, noi comu-
nicăm valorile şi crezurile noastre cele mai profunde, iar prin
influenţ�a globală a mass-mediei noastre chiar ş� i cele mai simple
acţ�iuni pe care le realizăm au puterea de a influenţ�a ş� i de a miş� ca

oameni din toate popoarele.
Deş� i acest lucru pare î�ncurajator pentru rasa umană, este posi-
bil ca tu să te î�ntrebi: „Ce poate să facă o singură persoană pentru a
realiza cu adevărat o diferenţ�ă î�n lume?” Aproape orice! Singurele
limite ale influenţei tale sunt imaginaţia şi angajamentul tău.
Istoria lumii este pur ş� i simplu cronica a ceea ce s-a î�ntâmplat ca
urmare a faptelor unui număr mic de oameni obiş� nuiţ�i care au avut
niveluri extraordinare de angajament pentru a face o diferenţ� ă.
Aceş� ti indivizi au făcut lucruri mărunte extraordinar de bine. Ei au
hotărât că un lucru trebuie să se schimbe, că ei trebuie să fie cei care
să facă asta ş� i că ei ar putea să facă asta — ş� i apoi au invocat curajul
de a persevera până au găsit o cale de a-l face să meargă. Aceş� tia
sunt bărbaţ�ii ş� i femeile pe care î�i numim eroi.
Eu cred că noi doi — ş� i toţ�i cei pe care î�i vom î�ntâlni vreodată
— avem capacitatea î�nnăscută de a fi eroici, de a lua măsuri î�ndrăz-
neţ�e, curajoase ş� i nobile pentru a face viaţ� a celorlalţ� i mai bună
chiar ş� i atunci când, pe termen scurt, acest lucru pare să fie pe so-
coteala noastră. Capacitatea de a face ceea ce trebuie, de a î�ndrăzni
să iei o poziţ�ie ş� i să faci o diferenţ�ă se află î�năuntrul tău, acum. Î�n-
trebarea este: Când va veni momentul, îţi vei aminti că eşti un
erou şi vei răspunde cu altruism în sprijinul celor care au
nevoie?
A fost involuntar; mi-au scufundat barca.

— John F. Kennedy,
când a fost întrebat cum a devenit erou
Sunt atât de mulţ�i oameni care vor să evite orice urmă a unei pro-
bleme sau provocări, deş� i î�nvingerea dificultăţ�ii este testul care
formează caracterul. Mulţ�i oameni nu-ş� i descoperă natura eroică
până nu apare o dificultate majoră sau o situaţ�ie care pune î�n peri-
col viaţ�a, iar ei trebuie să se ridice la î�nălţ�imea situaţ�iei deoarece nu
au altă alternativă. Data viitoare când te găseş� ti î�ntr-o situaţ� ie
dificilă, hotărăş� te să faci o diferenţ�ă î�n situaţ�ia aceea ş� i acţ�ionează,

indiferent cât de mică pare la momentul respectiv. Cine ş� tie ce con-
secinţ�e vei pune î�n miş� care? Identifică-te pe tine î�nsuţ�i cu un erou
pentru a acţ�iona ca unul dintre ei.
Mulț�i oameni se uită la o persoană ca Maica Tereza ş� i presupun
că eroisumul său este ceva î�nnăscut. Ei susţ�in că ea este pur ş� i sim-
plu o femeie incredibil de spirituală ş� i că a fost î�ntotdeauna deose-
bită prin angajamentul ş� i contribuţ�ia sa altruistă pentru săraci. Deş� i
este adevărat că este o femeie cu un curaj ş� i o compasiune extraor-
dinare, este de asemenea adevărat că Maica Tereza a avut câteva
momente cruciale care i-au definit rolul drept una dintre cele mai
mari binefăcătoare din timpurile noastre. Maica Tereza nu a pornit
plănuind să î�i ajute pe sărmani. De fapt, timp de mai bine de două-
zeci de ani ea a predat celor mai bogaţ�i copii din Calcutta, India. Î�n
fiecare zi privirea î�i aluneca pe deasupra mahalalelor sărăcite care
î�nconjurau cartierul bogat î�n care lucra, fără să se aventureze nicio-
dată î�n afara micii sale sfere de influenţ�ă.
Î�ntr-o noapte, î�n timp ce se plimba pe stradă, ea a auzit o femeie
strigând după ajutor. Clipa î�n care această femeie muribundă i-a
căzut î�n braţ�e a fost cea î�n care viaţ�a Maicii Tereza s-a schimbat
pentru totdeauna.
Î�nţ�elegând gravitatea stării femeii, Maica a alergat cu ea la spi-
tal, unde i s-a spus să ia loc ş� i să aş� tepte. Ea ş� tia că femeia va muri
dacă nu i se acordă imediat atenţ�ie, aş� a că a dus-o la un alt spital.
Din nou, i s-a spus să aş� tepte; casta socială a femeii o făcea să fie mai
puţ�in importantă decât ceilalţ�i care erau trataţ�i. Î�n final, din dispe-
rare, Maica Tereza a dus-o pe femeie acasă. Mai târziu î�n noaptea
aceea, ea a murit î�n alinarea braţ�elor iubitoare ale Maicii Tereza.
„Momentul definitoriu” al Maicii Tereza se petrecuse: momen-
tul î�n care ea a hotărât că asta nu se va mai întâmpla vreodată cuiva
din apropierea ei. Din clipa aceea, ea a hotărât să-ș� i dedice viaţ�a
alinării durerii celor care sufereau î�n jurul ei ş� i că, indiferent dacă
vor trăi sau vor muri, ei vor face asta cu demnitate. Ea avea să facă
personal tot ceea ce-i stătea î�n putere pentru a se asigura că vor fi
trataţ�i mai bine decât fuseseră trataţ�i vreodată î�n î�ntreaga lor viaţ�ă,
cu dragostea ş� i respectul pe care î�l merită toţ�i oamenii.
„Lăsaţi să se răspândească vestea din acest moment şi din

acest loc, atât pentru prieteni, cât şi pentru inamici, că
torţa a fost predată unei generaţii noi de americani, născuţi
în acest secol, temperaţi de război, disciplinaţi de o pace
aspră şi amară, mândri de moştenirea noastră străveche şi
nedispuşi să fim martori sau să permitem distrugerea lentă
a acelor drepturi ale omului faţă de care această naţiune s-a
angajat întotdeauna şi faţă de care suntem angajaţi astăzi,
acasă şi în jurul lumii.
Lăsaţi fiecare ţară să afle, indiferent dacă ne vrea binele
sau răul, că vom plăti orice preţ, că vom purta orice
povară, că vom înfrunta orice greutate, vom sprijini orice
prieten şi ne vom opune fiecărui duşman pentru a garanta
supravieţuirea şi succesul libertăţii.”
— John F. Kennedy
Mulţ�i oameni din ziua de astăzi par să evite până ş� i ideea de a fi

erou, evitând poate responsabilitatea pe care simt că acest lucru ar
atrage-o cu sine. Î�n afară de asta, oare aspiraţ�iile de felul acesta nu
sunt egoiste? Nu este eroismul de orice fel fals oricum? La urma
urmei, nimeni nu este perfect. Î�n ziua de astăzi, noi trăim î�ntr-o so-
cietate î�n care nu doar că nu ţ�inem seama de potenţ�ialii eroi, ci î�i ş� i
denigrăm pe cei pe care î�i avem. Cu o fascinaţ�ie morbidă, noi le ana-
lizăm vieţ�ile particulare, săpând după vreun fel de spărtură î�n ar-
mura lor ş� i, î�n cele din urmă, o găsim — sau o născocim. Î�n fiecare
cursă electorală oamenii se plâng de calibrul candidaţ�ilor ş� i cu toa-
te acestea ei caută sistematic dovezi chiar ş� i pentru cele mai uş� oare
indiscreţ� ii din comportamentul anterior al unui candidat, chiar
până la limita de a se focaliza asupra faptului că un posibil
judecător de la Curtea Supremă a fumat o dată o ţ�igară cu marijua-

na, cu zeci de ani î�n urmă!
Dacă am aplica marilor eroi din trecutul nostru aceleaş� i criterii
inflexibile prin prisma cărora î�i judecăm pe eroii din ziua de azi, nu
am aveam niciun erou! Cei din familiile Kennedy sau King ar fi avut
dificultăț�i î�n a rezista mentalităţ�ii tabloide din ziua de azi. Se pare
că ne temem atât de mult să nu fim decepţ�ionaţ�i, î�ncât î�ncercăm să
găsim ceva greş� it de la bun î�nceput — doar pentru a nu fi dezamă-
giţ�i mai târziu. Atât timp cât operăm din tiparul după care toţ�i eroii
au picioare de lut, atunci este evident că trebuie să credem că este
ceva î�n neregulă cu noi toţ�i, că niciunul dintre noi nu are ceea ce
este necesar sau nu este „suficient de bun” pentru a fi erou.
Cum definesc eu un erou? Un erou este o persoană care
contribuie în mod curajos chiar şi în cele mai dificile circum-
stanţe; un erou este un individ care acţionează neegoist şi care
pretinde mai mult decât s-ar aştepta ceilalţi de la propria
persoană; eroul este un bărbat sau o femeie care sfidează ad-
versitatea făcând, în ciuda fricii, ceea ce consideră că este corect.
Eroul trece dincolo de „bunul simţ�” al promotorilor statu quoului.
Erou este oricine urmăreş� te să contribuie, oricine este dispus să
dea un exemplu, oricine trăieş� te î�n conformitate cu adevărul con-
vingerilor sale. Un erou elaborează strategii pentru a-ş� i asigura re-
zultatul ş� i perseverează până când acesta devine o realitate,
schimbându-ş� i abordarea după cum este nevoie ş� i î�nţ�elegând im-
portanţ�a acţ�iunilor mici, î�ntreprinse consecvent. Un erou nu este
cineva „perfect,” deoarece niciunul dintre noi nu este perfect. Fieca-
re dintre noi comitem greş� eli, dar asta nu invalidează contribuţ�iile
pe care le facem pe parcursul vieţ� ilor noastre. Perfecţiunea nu
este eroism; umanitatea este eroism.
PROBLEMA PERSOANELOR
FĂRĂ ADĂPOST
Ş� tiind că î�n fiecare dintre noi pâlpâie scânteia eroismului, care nu
aş� teaptă decât să fie transformată î�ntr-o flacără puternică, cum pu-
tem aborda o problemă socială uriaş� ă cum ar fi situaţ�ia groaznică a
populaţ�iei fără adăpost din ţ�ara noastră? Prima cheie pentru schim-
barea acestei situaţ�ii este de a avea un standard mai înalt pentru
noi înşine. Trebuie să hotărâm că, din postura de cea mai bogată
ţ�ară de pe pământ, noi nu mai suntem dispuşi să acceptăm ca atât de
mulţ� i bărbaţ� i, femei ş� i copii să fie alungaț� i î�n stradă ca deş� euri
umane.
Ce procent din populaţ�ia noastră nu are un adăpost? La mo-
mentul la care scriu, rezultatele recensământului din 1990, pentru
cei fără adăpost, nu au fost prelucrate integral. De fapt, prin chiar
natura lipsei de adăpost — oamenii implicaţ�i nu au o adresă — ci-
frele exacte sunt dificil de obţ�inut. Cea mai cunoscută statistică citată
estimează că cel puț�in 3 milioane dintre cetăţ�enii noş� tri nu au un
cămin sau că aproximativ unul din fiecare 100 de oameni locuieş� te
pe stradă sau î�n adăposturi.
Cea de-a doua cheie pentru soluţ�ionarea acestei probleme este
să ne schimbăm crezurile. Trebuie să î�ncetăm a mai crede că aces-
te probleme sunt o stare de rău permanentă ce s-a infiltrat î�n ţ�ara
noastră ş� i că nu există niciun lucru pe care orice individ să î�l poată
î�ntreprinde pentru a face cu adevărat o diferenţ�ă. Modul prin care
te poţ�i elibera de neajutorarea î�nvăţ�ată constă î�n a adopta crezul că
tu, ca individ, poţi face diferenţ�a ş� i că, î�n realitate, toate marile miş� -
cări de reformă au fost duse la bun sfârş� it de indivizi dedicaţ�i.
Un alt crez pe care trebuie să î�l schimbăm este acela că oamenii
fără adăpost se găsesc î�n situaţ�ia lor actuală din cauză că sunt cu
toţ�ii „alienaţ�i mintal.” Din nou, statisticile nu pot să fie exacte, dar se
estimează că î�ntre 16% ş� i 22% dintre cei fără adăpost suferă de o
formă oarecare de boală psihică. Pentru a ajuta cu adevărat aceste
persoane, trebuie să trecem peste stereotipurile noastre. Faptul că
generalizăm despre cei fără adăpost nu ne oferă putere să-i ajutăm

ş� i, fără nicio î�ndoială, mulţ�i pot fi ajutaţ�i.
Care este cauza lipsei de adăpost î�n primul rând? Î�n afară de
bolile mentale deja menţ�ionate, alte cauze amintite includ de regulă
costul scăpat de sub control al locuinţ�elor, cuplat cu veniturile î�n
scădere, abuzul de droguri ş� i alcool ş� i dezintegrarea familiei ameri-
cane tradiţ�ionale. Adevărul este că toate acestea sunt motive legiti-
me. Cu toate astea, la baza tuturor acestor lucruri se află sistemele
de crezuri. La urma urmei, există o mulţ�ime de oameni care au su-
pravieţ�uit ravagiilor consumului excesiv de droguri ş� i alcool, care
ş� i-au pierdut locuinţ�ele sau care nici măcar nu pot să câş� tige sufici-
ent pentru a-ş� i plăti chiria ş� i care nu au avut niciodată o viaţ�ă de
familie stabilă — ş� i totuş� i oamenii aceş� tia nu au devenit niciodată
oameni ai străzii.
Care este diferenţ�a? Totul se reduce la crezurile fundamen-
tale, la valorile şi la identitatea fiecărui individ. Se poate ca
mulţ�i dintre cei care locuiesc pe străzi să se vadă pe sine ca oameni
„fără adăpost”; dar alţ�ii se pot vedea pe ei î�nş� iş� i ca fiind „temporar
fără o locuinţ�ă.” Astfel, ei caută soluţ�ii ş� i vor găsi un drum î�napoi
spre stilul tradiţ�ional de viaţ�ă. Pentru a crea schimbare pe ter-
men lung pentru un individ fără adăpost, trebuie să existe o
schimbare de identitate. Acesta este singurul fel de a produce o
schimbare consistentă î�n comportamentul lor.
Î� ncepând cu 1984, am lucrat cu organizaţ� ii pentru persoane
fără adăpost din South Bronx, Brooklyn, Hawaii ş� i San Diego, ajutând
oamenii să facă trecerea de la „persoană fără adăpost” la „persoană
care contribuie î�n societate.” Î�n fiecare an, î�n programele de Măies-
trie, participanţ�ii petrec o seară cu câţ�iva oameni fără adăpost pentru
a facilita schimbarea ş� i pentru a-i ajuta să-ş� i schimbe cursul vieţ�ii.
Rezultatele acestor interacţ�iuni de o oră sunt adeseori uluitoare.
Un exemplu excelent pentru asta este un tânăr pe nume T.J. Noi
l-am î�ntâlnit pentru prima dată cu doi ani î�n urmă, când l-am adus
î�năuntru de pe stradă ş� i l-am invitat să ia cina cu noi dacă era de
acord să ne povestească puţ�in din povestea vieţ�ii sale. La vremea

aceea, povesteş� te el, era „drogat î�n ultimul hal.” Locuia pe străzi de mai
bine de zece ani, dependent de cocaină, metadonă ş� i amfetamine.
După ce au petrecut doar o oră cu el, participanţ�ii la seminar, pe eu care
î�i pregătisem, au putut să-l ajute să realizeze schimbări uriaş� e î�n crezu-
rile sale ş� i să elaboreze strategii pentru a-ş� i susţ�ine noua identitate.
Astăzi, T.J. nu doar că nu se mai află pe stradă ş� i nu mai consumă
droguri, ci aduce ș� i o contribuț�ie majoră î�n societate — el este pom-
pier î�n Texas. De fapt, î�n ultimii doi ani el a revenit la programul nos-
tru pentru a ne ajuta să-i recrutăm ş� i să-i ajutăm pe alț�i oameni care
se află î�n aceeaş� i situaţ�ie î�n care se afla el cu doar câţ�iva ani î�n urmă.
Î�n timp ce î�i intervievam pe cei fără adăpost, am descoperit că
mulţ�i dintre ei sunt exact ca T.J. Ei au probleme cu drogurile sau al-
coolul ori ş� i-au pierdut căminele ş� i nu ş� tiu cum să se adapteze situ-
aţ�iei. Majoritatea dificultăț�ilor pe care le î�ntâmpină nu se deosebesc
de cele ale multor alte persoane. Ei au neuro-asocieri care î�i limi-
tează; au valori care exclud o schimbare; o parte din regulile lor î�i
î�mpiedică să meargă mai departe; identitatea lor î�i leagă de circum-
stanţ�ele lor limitative. Cum libertatea tinde să fie una dintre cele
mai î�nalte valori ale lor, ei se simt fericiţ�i î�n ciuda propriei nemulţ�u-
miri faţ�ă de mediul lor fizic. La urma urmei, ei nu trebuie să joace
după regulile societăţ� ii ş� i evită presiunile pe care le asociază cu
acele reguli. Î�n afară de asta, ei ş� i-au construit o î�ntreagă comunita-
te de prieteni ş� i adeseori se percep pe ei î�nş� iş� i ca fiind „puternici”
pentru că supravieţ� uiesc cu ajutorul isteţ� imii lor. Adeseori ei se
gândesc că asta î�ntăreş� te caracterul. Am î�ntâlnit până ş� i oameni
care au locuit pe stradă ş� i care acum au locuinţ�e ş� i totuş� i î�ş�i petrec
timp î�n adăposturi pentru că î�ncă se identifică atât de complet cu
personajul omului fără un cămin.
Prin prietenia ş� i afecţ�iunea noastră, noi doi putem să fim podul
dintre realitatea dură a oamenilor străzii ş� i provocarea responsabi-
lităţ�ii personale pe care o pretinde reintegrarea î�n societate. Cu toț�ii
acţ�ionăm pornind de la ceea ce simţ�im că este captivant. Ce s-ar
î�ntâmpla dacă ai cultiva o prietenie cu un om al străzii ş� i i-ai oferi
acestui individ câteva noi experienţ�e de referinţ�ă, cum ar fi o vizită

la spa sau la teatru? Referinţ�ele noi oferă material pentru crezuri
noi ş� i pentru identităţ�i noi. Nu uita, micile eforturi pot să facă o di-
ferenţ�ă mare.
PROVOCĂRILE CU CARE SE CONFRUNTĂ

SISTEMUL NOSTRU PENITENCIAR
Avem provocări la fel de î�ngrijorătoare î�n î�nchisorile noastre. Nu e
nevoie să fii un geniu pentru a vedea că, având o rată a recidivismu-
lui de 82%, sistemul nostru actual de î�ncarcerare este ineficace. Din
numărul total de deţ�inuţ�i federali ş� i statali din 1986, 60% fuseseră
î�n î�nchisoare de două sau mai multe ori, 45% de trei sau mai multe
ori ş� i 20% de ş� ase sau mai multe ori.
Î�n ultimii cinci ani, populaţ�ia noastră de deţ�inuţ�i a crescut nu-
meric, creând presiunile care î�nsoţ�esc supraaglomerarea masivă.
Pentru a diminua presiunea, mulţ�i deţ�inuţ�i sunt eliberaţ�i cu 200 de
dolari î�n buzunar, daţ�i afară dintr-un sistem pe care î�l urăsc, î�nsă pe
care au î�nvăţ�at să se bazeze pentru a obţ�ine un sentiment de certi-
tudine ş� i de securitate.
Î�n mod clar, ei nu au î�nvăţ�at cum să-ş� i schimbe sistemul de luare
a deciziilor. Viaţ�a î�ntr-un mediu î�n care trebuie să plăteş� ti pe cineva
ca să nu fii vătămat fizic sau abuzat sexual, unde trebuie să furi sau
să te alături unei bande pentru a supravieţ�ui, nu î�ţ�i amplifică imagi-
nea de sine sau lumea. Deţ�inuţ�ii sunt motivaţ�i să-ş� i menţ�ină identi-
tatea de criminali pentru a supravieţ�ui î�n societatea din î�nchisoare,
î�n care recunoaş� terea ş� i prestigiul sunt dobândite printr-un set
sălbatic de reguli.
Aş� a cum mi-a mărturist un fost condamnat: „Imediat ce am fost
eliberat, am î�nceput să mă gândesc să mă î�ntorc. La urma urmei, nu
cunoş� team pe nimeni afară. Î� n pârnaie aveam parte de respect.
Aveam oameni care ar fi ucis pentru mine. Î�n exterior, eram doar un
fost puş� căriaş� lipsit de valoare.” Aruncaţ� i î�ntr-o lume î�n care nu
cunosc pe nimeni, gândind că nu au niciun fel de a-ş� i controla me-

diul, aceş� ti bărbaţ�i ş� i aceste femei fac adeseori — conş� tient sau in-
conş� tient — lucruri care să le asigure î�ntoarcerea la „casa” lor.
Poate fi î�ntrerupt acest ciclu al criminalităţ�ii? Sigur că se poate
— dacă există suficientă durere asociată cu prezența în închi-
soare şi suficientă plăcere cu prezența în afara acesteia. Dacă
am putea antrena oamenii î�n mod eficace, combinaţ�ia acestor fac-
tori ar fi uluitoare. De curând, am intervievat un bărbat care fusese
eliberat recent după ce executase opt ani pentru tentativă de omor.
Când l-am î�ntrebat dacă ar î�mpuş� ca din nou pe cineva, el a zâm-
bit ş� i a zis: „Fără să stau pe gânduri — dacă ar î�ncerca cineva să-mi
ia drogurile.” Am î�ntrebat: „Nu vrei să eviţ�i să te î�ntorci la puş� cărie?”
El a răspuns: „Nu! Î�nchisoarea nu este atât de rea. Acolo nu trebuia
să-mi fac griji despre următoarea mea masă. Ş� i puteam să mă uit la
TV. Ş� i lucrurile erau clare; ş� tiam cum să mă descurc cu ceilalț�i tipi,
aş� a că nu trebuia să-mi fac niciodată griji cu adevărat.” Î�nchisoarea
nu era un inhibitor pentru comportamentul lui de sociopat. Pur ş� i
simplu, el nu asociază durere cu î�ncarcerarea.
Acum, compară asta cu experienţ�ele lui Frank Abagnale, autor
al cărț�ii Catch Me If You Can*. El este faimos pe plan mondial pentru
farsele sale ca „marele impostor”, călătorind î�n jurul lumii pozând
î�n pilot al companiei aeriene Pan Am, î�n administrator de spital, î�n
consilier al procurorului general al Louisianei, printre alte deghi-
zări, ş� i î�nş� elând oamenii cu milioane de dolari. Azi, Frank este unul
dintre cei mai buni experţ�i î�n sistemele de securitate ale băncilor ş� i
unul dintre cei care contribuie î�n comunitatea sa.
Ce i-a schimbat direcţ�ia? Durerea. Ca urmare a uneia dintre es-
capadele sale, el a fost arestat ş� i î�nchis î�ntr-o î�nchisoare franceză.
Nu l-a ameninţ�at nimeni cu abuzul fizic sau sexual, dar durerea a
fost incredibil de intensă. Î�n primul rând, el ş� i-a executat toată pe-
deapsa î�ntr-o celulă î�ntunecoasă, complet izolat de orice contact cu
* Volumul a apărut în limba română la editura Vivaldi, cu titlul Prinde-mă

dacă poți! Adevărata poveste a unui falsificator neîntrecut (n.red.)
lumea exterioară: fără televiziune, fără ziare, fără radio, fără con-
versaţ�ii cu alţ�i deţ�inuţ�i sau cu gardienii. Î�n al doilea rând, ei nu i-au
dat absolut nicio idee privind durata încarcerării. El nu avea habar
dacă va fi ţ�inut acolo vreme de ş� aizeci de zile sau ş� aizeci de ani.
Durerea de a nu ş� ti — sentimentul de incertitudine — era cea
mai severă formă de pedeapsă imaginabilă ş� i Frank a asociat atât de
multă durere acestui „iad pe pământ”, î�ncât a jurat că nu se va î�n-
toarce niciodată. Ş� i ş� tii ceva? El nu este singurul. Deloc suprinzător,
î�nchisorile franceze au o rată a recidivismului de 1% ş� i cheltuiesc î�n
jur de 200 de dolari pentru fiecare prizonier anual (o cifră ş� i mai
uluitoare atunci când te gândeş� ti că americanii cheltuiesc aproxi-
mativ 30 000 de dolari pe prizonierii lor ş� i perpetuează o rată a
recidivismului de 82%!).
Sugerez cumva să copiem sistemul penal francez? Nu, tot ceea
ce spun eu este că a devenit evident că sistemul pe care î�l avem nu
funcţ�ionează ş� i că a venit momentul să î�ncercăm altceva. Noi trebu-
ie să le oferim deţ�inuţ�ilor noş� tri un mediu î�n care ei nu trebuie să-ş� i
facă î�n mod constant griji că vor fi bătuţ�i sau atacaţ�i de colegii de
celulă, dar î�n acelaş� i timp nu putem face din î�nchisoare căminul pe
care nu l-au avut niciodată. Eu sugerez că perioadele de detenţ�ie ar
trebui să devină indezirabile—lipsite de confort—ş� i că pe durata
unei perioade de pedeapsă ar trebui ca oamenilor să le fie prezen-
tate moduri de a transforma lumea exterioară î�ntr-o experienţ�ă pe
care o pot controla, una a plăcerii ş� i posibilităţ�ii, astfel î�ncât atunci
când sunt eliberaţ�i, aceasta să devină mai degrabă un lucru pe care
î�l urmăresc decât unul de care se tem. Ei trebuie să asocieze durere
cu faptul de a se afla î�n î�nchisoare ş� i plăcere cu faptul de a se schim-
ba. Altfel, comportamentul care i-a adus î�n î�nchisoare nu va fi nici-
odată modificat pe termen lung.
Mai presus de toate, un prizonier trebuie să ş� tie că î�i pasă cuiva de el

ş� i că acela ş� i-a luat angajamentul de a-i oferi strategii care î�i vor cârmi
viaţ�a î�ntr-o direcţ�ie nouă. Nu toţ�i prizonierii sunt pregătiţ�i pentru
schimbare, dar cei care sunt merită î�n mod clar sprijinul nostru.
Cât timp există o clasă de jos, eu mă aflu în ea; cât timp

există un element criminal, eu aparţin de acesta; cât timp
există un suflet în închisoare, eu nu sunt liber.
— Eugene Victor Debs
Ce poţ�i face tu? O acţ�iune simplă, dar profundă ar fi aceea de a-ţ�i lua
angajamentul ca, o dată pe lună, să vizitezi un prizonier care a decis
cu adevărat să-ş� i schimbe calitatea vieţ�ii. Devino un prieten iubitor
ş� i î�ncurajator ş� i prezintă-i opţ�iunile disponibile. Eu nu voi uita nici-
odată relaţ�ia pe care am dezvoltat-o ca urmare a faptului că m-am
oferit voluntar să vizitez un deţ�inut al î�nchisorii din Chino, Califor-
nia. Mulţ�umită sprijinului ş� i î�ncurajării mele, el a î�nceput să alerge
până la cinci km ş� i jumătate pe zi, să citească cărţ�i instructive ş� i in-
spiraţ�ionale ş� i a î�nceput tranziţ�ia de la „deţ�inut” la „persoană apre-
ciată.” Când a fost eliberat doi ani mai târziu, sentimentul de
conexiune ş� i de contribuţ�ie pe care î�l aveam a fost una dintre cele
mai satisfăcătoare experienţ�e din viaţ�a mea.
PROVOCAREA VIOLENŢEI BANDELOR

Deş� i criminalitatea adultă este o problemă cu adevărat solicitantă,
noi trebuie să abordăm de asemenea chestiunea felului î�n care pu-
tem opri valul de tineri care ajung î�n sistemul penal juvenil. Cum
rămâne cu omorurile fără sens care sunt comise î�n fiecare zi de
membrii tineri ai bandelor din zonele din interiorul oraş� elor? Săl-
băticia implacabilă a două bande care au î�nceput î�n Los Angeles ş� i
apoi s-au răspândit pe cuprinsul ţ�ării — Crips ş� i Bloods — a produs
pierderi incalculabile î�n oraş� ele î�n care au apărut, iar cei mai mulţ�i
dintre noi nu avem habar cum să abordăm această problemă î�nfri-
coş� ătoare. Cu toate acestea, sunt sigur că unul dintre primele lu-
cruri care trebuie să aibă loc este acela de a-i determina pe membrii
bandelor să-ş� i regândească regulile. Aminteş� te-ţ�i, toate acţ�iunile
noastre izvorăsc din crezurile noastre centrale despre ceea ce tre-
buie sau nu trebuie să facem sau să fim.
Am citit de curând un articol Rolling Stone care cita dintr-o carte

ce se concentra pe viaţ�a de zi cu zi a membrilor bandei. Această
„felie de viaţ�ă” descrie amănunţ�it o lecţ�ie cu banda organizată î�ntr-o
tabără pentru tineri numită Camp Kilpatrick. Atunci când elevii
(membrii bandei) au fost î�ntrebaţ�i de ce ar ucide pe cineva, ei au
alcătuit rapid o listă cu treizeci şi şapte de motive. Acestea sunt câte-
va dintre cele care mi s-au părut cele mai ş� ocante: dacă cineva mă
priveşte ciudat, dacă cineva mă întreabă de unde sunt, pentru o mo-
nedă de cinci cenţi, dacă cineva merge ciudat, dacă cineva se atinge
de mâncarea mea (spre exemplu, ia un cartof prăjit), pentru distrac-
ţie, dacă cineva mă tunde prost.
Cu asemenea reguli aberante — reguli pe care aproape nimeni
altcineva din cadrul societăţ�ii nu le î�mpărtăş� eş� te — nu este deloc
surprinzător cât de fluș� turatici sunt aceş� ti tineri ş� i aceste tinere. Ei
au mai multe motive pentru a ucide decât oricine altcineva ş� i, astfel,
ei acţ�ionează î�n conformitate cu regulile lor. Ceea ce mi s-a părut
mie î�ncurajator, cu toate acestea, a fost să văd că facilitatorul a î�nţ�e-
les puterea pe care o au î�ntrebările de a slăbi până ş� i crezurile pe
care le susţ�ineau cu cea mai mare tărie. El a î�ntrebat: „Pentru care
dintre aceste lucruri aţ�i fi dispuş� i să muriţi?” Cu alte cuvinte, dacă ai
ş� ti că dacă omori pe cineva pentru o tunsoare proastă, ai muri ş� i tu
la rândul tău, ai face asta chiar ş� i aş� a?
Punând această î�ntrebare, el i-a determinat să-ş� i reevalueze
regulile ş� i să reexamineze importanţ�a acelor lucruri pentru care ar
fi fost dispuş� i să ucidă anterior. Până a terminat cu procesul punerii
de î�ntrebări, aceş� ti membri ai unei bande ş� i-au schimbat radical
regulile. Î�n loc de treizeci ş� i ş� apte de motive pentru a ucide, ei aveau
acum doar trei: auto-apărare, pentru familie şi pentru asociaţie
(bandă). Ultima a rămas doar pentru că un tânăr a continuat să
creadă că era posibil ca aceasta să fie cel mai important lucru din
viaţ�a lui. De fiecare dată când unul dintre ceilalţ�i copii a î�ncercat
să-l facă să se răzgândească, el a insistat pur ş� i simplu: „Niciunu’
dintre voi nu mă cunoaş� te.” Identitatea lui era o convingere, una
atât de legată de banda sa î�ncât abandonarea acesteia ar î�nsemna
abandonarea î�ntregului său sentiment al identităţ�ii sinelui — pro-

babil singurul lucru constant din viaţ�a acestui tânăr.
Urmărind această metodă de a pune î�ntrebări ş� i de a primi
răspunsuri, această „ş� coală” î�i convinge pe mulţ�i dintre copiii care
urmează cursul. Aceasta slăbeş� te picioarele-referinţ�ă ale crezuri-
lor distructive până când aceş� ti copii nu se mai simt siguri de ele.
Aminteşte-ţi, toate comportamentele pot fi schimbate schim-
bând crezurile, valorile, regulile şi identitatea. Desigur, condiţ�i-
ile care creează bandele de la bun î�nceput trebuie să fie tratate — î�n
cele din urmă, ş� i acest lucru poate fi soluţ�ionat, la rândul său, modi-
ficând comportamentul la nivelul unde contează, caz după caz.
PROVOCĂRILE CE PRIVESC MEDIUL NOSTRU

Mediul nu mai este o cauză care să strângă î�n jurul său doar contra-
cultura, ci a intrat î�n prim plan ca o preocupare naţ�ională ş� i interna-
ţ� ională majoră. După patru dintre cei mai calzi ani consecutivi
î�nregistraţ�i î�n istorie, oamenii au devenit extrem de î�ngrijoraţ�i de
î�ncălzirea globală—fenomen cauzat de dioxidul de carbon excesiv
care este blocat de stratul de ozon, având ca urmare temperaturi
crescute. Care sunt sursele majore? Una dintre ele este fluorocarbo-
nul găsit î�n aparatele de aer condiţ�ionat ş� i î�n recipientele cu spray.
O altă sursă majoră a efectelor î�ncălzirii globale este distrugerea ş� i
arderea necontrolată a pădurilor tropicale din America Centrală ş� i
de Sud. Pădurile tropicale însumează uluitorul procent de 80%
din vegetaţia Pământului şi sunt critice pentru ecosistemul
nostru.
Copacii absorb gazele toxice ale dioxidului de carbon excesiv pe
care noi î�l eliberăm î�n atmosferă ş� i î�l transformă î�n oxigen respira-
bil. Copacii sunt regeneratorii noştri supremi: fără ei, viaţa pe
Pământ, aşa cum o ştim noi, nu ar putea să existe. Copacii din
pădurea tropicală asigură de asemenea un mediu pentru cea mai
mare diversitate de specii de animale ş� i de insecte din lume.
Incendiind pădurile tropicale, noi nu distrugem doar vegetaţia

care produce oxigen şi mediul în care trăiesc plantele şi ani-
malele, ci eliberăm şi cantităţi enorme de dioxid de carbon în
atmosferă şi accelerăm efectul nociv al încălzirii globale.
Dată fiind importanţ�a lor, de ce sunt eliminate pădurile tropica-
le cu atâta hotărâre? Răspunsul este o problemă simplă de durere ş� i
plăcere: economia. Î�n aceste ţ�ări, fermierii au primit reduceri uria-
ş� e de taxe ca stimulente pentru a elibera terenul. Cumva pentru a
face loc pentru mai multe locuinţ�e? Desigur că nu. Au fost oferite
pentru a crea spaţiu de păşunat pentru vite care să fie exportate sub
formă de carne în Statele Unite. Această ţ�ară importă 10% din car-
nea sa de vită din America Centrală ş� i de Sud. Pentru a satisface
această necesitate, pădurile tropicale sunt eliminate cu o viteză
de patru mii de metri pătraţi la fiecare cinci secunde.
Ineficienţ�a utilizării acestui teren pentru păş� unat este una dintre
cele mai distructive decizii pe termen scurt pe care omul le poate
lua. Noi distrugem complet sursa supravieţ�uirii noastre. Tu î�ţ�i dai
seama că de fiecare dată când cumperi un hamburger de un 110
grame, ce utilizează carne de vită din pădurea tropicală, acesta re-
prezintă distrugerea a cinci metri pătraţ�i de pădure tropicală? După
ce a fost distrusă, aceasta nu mai poate fi înlocuită vreodată. Mai
mult, ritmul actual de extincţie a speciilor este de 1000 pe an, ca
urmare a distrugerii pădurilor tropicale — un asalt inimaginabil
asupra ecosistemului nostru.
Care este scopul tuturor acestor lucruri? Acestea se î�ntâmplă
doar pentru ca noi să trecem ş� i mai multă carne prin corpurile
noastre, carne despre care ş� tiinţ�a medicală a stabilit deja că este
direct legată de ucigaş� ii de vârf din această ţ�ară: bolile de inimă ş� i
cancerul. Statistica ş� ocantă este că unul din doi americani moare
din cauza unei forme de boli de inimă — ruleta rusească î�ţ�i dă ş� anse
mai bune de a supravieţ�ui decât faptul de a urma dieta americană
standard! Până la urmă, noi nu ne putem distruge mediul exte-
rior fără să ne distrugem mediul intern.
Vrei să opreş� ti distrugerea pădurii noastre tropicale? Vrei să

ajuţ�i la refacerea echilibrului delicat al ecosistemului nostru? Pe
lângă trimiterea sprijinului tău financiar spre organizaţ�ii de mediu
cum ar fi Greenpeace, cel mai puternic lucru pe care î�l poţ�i face este
să asociezi durere cu oricare dintre comportamentele tale persona-
le care perpetuează utilizarea abuzivă a planetei noastre. Î�n mod
clar, un pas ar fi acela de a reduce sau de a elimina consumul tău de
carne de hamburgeri. Î� n cazul industriei tonului a funcţ� ionat un
boicot ş� i ar putea să funcţ�ioneze de asemenea ş� i aici. Nu discutăm
doar despre bani. Î�nsuş� i pământul este î�n joc. Î�nţ�elege că deciziile
pe care le iei referitor la ce să pui pe masa ta determină, î�ntr-un fel
minor dar de necontestat, lucruri cum ar fi cât de mult dioxid de
carbon este eliminat î�n atmosfera noastră ş� i cât de multe specii de
plante ş� i de animale vor muri î�n fiecare zi.
Acum, hai să privim la impactul deciziilor tale dietetice la nivel
local. Poate că tu locuieş� ti, la fel ca mine, î�ntr-un stat care se con-
fruntă cu o criză severă a apei. De fapt, s-a spus că î�n secolul două-
zeci ş� i unu apa va fi aurul viitorului, una dintre cele mai rare ş� i
valoroase resurse ale noastre. Cum poate să fie asta adevărat, pe o
planetă care este acoperită predominant cu apă? Motivul poate fi
găsit î�n gestionarea noastră incredibil de proastă a acestei resurse
vitale. Mai exact, are legătură cu industria cărnii. Gândeş� te-te la
asta: cantitatea de apă care este utilizată pentru a creşte un
singur tăuraş este suficientă pentru a face să plutească un dis-
trugător american! Î�n California, cu toț�ii facem eforturi pentru a
conserva apa, luând măsuri cum ar fi aceea de a nu ne iriga gazonul
ş� i de a instala reductori de debit î�n toaletele ş� i capetele noastre de
duş� . Toate aceste acţ�iuni sunt importante, dar ş� tiai că sunt necesari
19737 litri de apă pentru a produce 450 g de carne de vită de Cali-
fornia? Asta î�nseamnă că poţi economisi mai multă apă neconsu-
mând 450 g de carne de vită decât dacă ai evita duşurile timp
de un an întreg! Această cifră presupune un total de 19700 de litri
de apă utilizaţ�i de o persoană care face 5 duş� uri pe săptămână, 5 mi-
nute pentru fiecare duş� cu un debit de 15 litri pe minut. Conform
economistului David Fields de la Cornell ş� i asociatului său Robin

Hur: „Fiecare dolar pe care guvernele statale î�l alocă crescătorilor
de animale, sub forma subvenţ�iilor pentru irigaţ�ii, î�l costă de fapt pe
contribuabil peste ş� apte dolari î�n salarii pierdute, costuri de trai
mai ridicate ş� i venituri scăzute din afaceri.” Ce poate să facă o singu-
ră persoană pentru a economisi mai multă apă? Răspunsul mi se
pare evident: redu consumul de carne.
Iată altceva la care să meditezi. Ş� tiai că industria cărnii de vită
consumă mai multă energie decât oricare altă industrie din
Statele Unite? Procentul din toate materiile prime pe care Statele
Unite le alocă creş� terii animalelor î�nsumează, î�n mod ş� ocant, o tre-
ime din consumul total de energie, iar cantitatea de combustibili
fosili necesară pentru a produce 450 de g de carne de vită este
de aproximativ treizeci şi nouă de ori mai mare decât cea nece-
sară pentru a produce valoarea echivalentă de proteine din
soia. Dacă ai vrea să economiseş� ti energie, ar fi mai î�nţ�elept să mer-
gi cu maş� ina la restaurantul din josul străzii decât să te duci pe jos
acolo alimentat de caloriile pe care le-ai consumat din 110 grame
de carne de vită sau de pui crescuţ� i după standardul ineficient
energetic al industriei.
Eş� ti î�ngrijorat de centralele nucleare pentru energie? Dacă am
reduce consumul de carne cu 50%, ne-am putea elimina com-
plet dependenţa de energia nucleară pe tot cuprinsul Statelor
Unite şi am reduce, de asemenea, în mod semnificativ sau com-
plet dependenţa noastră de importurile de ţiţei străin.
O ultimă chestiune care ne î�ngrijorează pe toţ�i este foametea
mondială. Cu 60 de milioane de oameni murind î�n fiecare an de
foame, este clar că a venit timpul ca noi să analizăm cât de eficient
ne utilizăm resursele. Aminteş� te-ţ�i că toate deciziile au consecinţ�e
ş� i dacă nu avem un grad de î�nţ�elegere a impactului pe termen lung
asupra planetei noastre, vom lua decizii proaste.
Cantitatea de hrană produsă de orice jumătate de hectar de te-
ren fertil este redusă considerabil atunci când hrana respectivă este
carnea de vită. Aceeași jumătate de hectar care ar produce 113

kg de carne de vită ar produce 18100 kg de cartofi — aproxi-
mativ diferenţa dintre a hrăni o persoană şi a hrăni 160 de
persoane! Aceleaş� i resurse care sunt utilizate pentru a obţ�ine 450
g de carne de vită pot să producă 7 kg de cereale. Terenul necesar
pentru a hrăni un consumator de carne timp de un an este de
un hectar jumătate; pentru un lacto-ovo-vegetarian, o cincime
de hectar şi pentru un vegetarian complet o şaisprezecime de
hectar. Cu alte cuvinte, două cincimi de hectar pot hrăni de do-
uăzeci de ori mai mulţi oameni dacă aceştia au o dietă vegeta-
riană! Patruzeci de mii de copii mor de foame î�n fiecare zi totuş� i
noi avem î�n mod clar capacitatea de a-i hrăni, cu condiţ� ia să ne
gestionăm resursele î�ntr-un mod mai eficace. Ş� i mai mult, dacă fie-
care american ş� i-ar reduce consumul de carne cu doar 10 procente,
numărul de oameni care ar putea fi hrăniţ�i utilizând resursele ce ar
fi economisite din creş� terea vitelor ar fi de 100 de milioane! Aceas-
ta reprezintă suficientă hrană pentru a hrăni absolut fiecare bărbat,
femeie ş� i copil î�nfometat de pe pământ—ş� i rămâne ş� i un surplus.
Bineî�nţ�eles, tot ar trebui să rezolvăm problema politică a distribuţ�i-
ei, dar hrana ar fi cu siguranţ�ă disponibilă. Î�n cele din urmă, una
dintre cele mai importante resurse naturale pe care le epuizăm ca
urmare a î�nclinaţ�iei noastre pentru carne este solul vegetal. Naturii
î�i trebuie 500 de ani pentru a crea 2,54 cm de sol vegetal, iar î�n mo-
mentul de faţ�ă noi pierdem 2,54 cm la fiecare 16 ani! Cu două sute
de ani î�n urmă, ţ�ara noastră avea 53 de cm de sol vegetal, iar acum
mai avem doar 15 cm. Cantitatea de sol vegetal pierdută, direct le-
gată de creş� terea animalelor, este de 85%. Fără un sol vegetal adec-
vat, lanţ�ul nostru alimentar se prăbuş� eş� te, iar î�mpreună cu acesta ş� i
capacitatea noastră de a exista.
Expunerea mea iniţ�ială la cea mai mare parte din statisticile de
mai sus ş� i la impactul devastator al consumului de carne asupra
mediului nostru a avut loc prin intermediul bunului meu prieten
John Robbins (care nu este î�nrudit cu mine prin naş� tere, dar cu toa-
te acestea suntem cu adevărat fraţ�i î�n angajamentul nostru de a face
diferenţ�a). John a scris o carte, Diet for a New America (Dieta pentru
o nouă națiune Americană) care a fost nominalizată pentru un Pre-
miu Pulitzer. Eu cred că această carte î�ş�i are locul î�n casa fiecărui
american care vrea să fie conş� tient de efectele deciziilor ş� i acţ�iuni-
lor sale zilnice.
După cum clarifică John, decizia referitoare la ce vei pune pe
farfuria ta la cină, î�n seara aceasta, este una cu efecte procesionale
profunde. Aceasta pune î�n miş� care o î�ntreagă serie de evenimente
ş� i activităţ�i care modelează calitatea vieţ�ii pe pământ. Ai putea să
î�ntrebi: „Cum poate spera o singură persoană să schimbe cursul
unei provocări atât de enorme?” John susţ�ine că această bătălie
nu va fi câş� tigată pe Capitol Hill sau î�n sălile de ş� edinţ�ă, ci de către
indivizi: «de cumpărătorul din supermarket care se opreş� te la raio-
nul de carne, care ridică cotletul de vită marcată la 3,98 de dolari
pentru 450 g ş� i care î�ş�i dă seama că ţ� ine î�n mână o iluzie foarte
costisitoare. Î�n spatele acelei etichete micuţ�e cu preţ�ul se ascund
pădurile tăiate, hrana ş� i rezerva de apă a copiilor noş� tri, solul vege-
tal al copiilor noş� tri, viitorul lor mediu î�nconjurător. Ş� i noi trebuie
să ne uităm la cotletul acela ş� i să spunem: „Asta costă prea mult”».
Puterea adevărată se află în deciziile pe care le iei în super-
market, la restaurant şi în bucătăria ta.”*
IA ATITUDINE
Luând atitudine, nu doar că î�ncetezi să mai iei parte la utilizarea gre-
ş� ită a resurselor noastre, ci trimiţ�i ş� i un mesaj clar marilor companii
a căror vitalitate este legată de hamburger. Î�n ultimii ani, companiile
din alimentaţ�ia publică ca McDonalds ş� i Carl’s Jr. (Carl Karcher En-
terprises) au î�nceput să răspundă schimbărilor î�n gusturile consu-
matorilor prezentând baruri pentru salată ş� i alte mâncăruri
alternative. De asemenea, de curând, McDonalds a î�ncetat să mai
utilizeze recipiente din polistiren pentru felurile sale de mâncare ş� i
* „The Fate of Our Planet,” Robbins Research Report.

ca urmare estimează că ş� i-a redus producţ� ia de hidrocarburi cu

25%, realizând o diferenţ�ă considerabilă pentru un mediu î�nconju-
rător î�mbunătăţ�it. Din rolul de consumator, utilizează aptitudinile
pe care le-ai î�nvăţ�at din această carte pentru a produce schimbări
pozitive: află ce vrei, utilizează-ţi puterea de cumpărare ca o pe
un efect de pârghie pentru a întrerupe tipare distructive, deter-
mină companiile să caute alternative şi apoi consolidează-le
pentru comportamentele dezirabile devenind un client al pro-
duselor şi serviciilor acestora.
EDUCĂ-ŢI BINE COPIII — CONDU PRIN

EXEMPLU
La fel ca î�n cazul oricărei alte provocări, problemele noastre de me-
diu necesită educaţ�ie ş� i acţ�iune pentru a crea schimbare. Din păca-
te, ideea despre educaţ�ie a celor mai mulţ�i oameni este legată de
prezenț�a la ş� coală ş� i aceş� tia î�ncetează să mai î�nveţ�e de î�ndată ce î�ş�i
termină studiile — sau chiar î�nainte să le termine! Atât de mulţ�i
profesori care î�ncep cu o viziune de a face diferenţ�a au căzut î�n cap-
cana neajutorării î�nvăţ�ate ca urmare a î�ncercării de a î�nvinge politi-
cile administrative anchilozante ş� i a faptului că nu erau pregătiţ�i să
facă faț�ă personalităţ�ilor ş� i problemelor din viaţ�a reală cu care se
confuntau elevii lor.
Cu toate acestea, pe tot cuprinsul acestei cărţ�i ai fost expus la
numeroase modele de excelenţ�ă de la care putem î�nvăţ�a. Deci, cum
putem noi doi să facem diferenţ�a? Fiecare dintre noi poate juca un
rol activ î�n determinarea calităţ� ii educaţ� iei copiilor noş� tri. Oare
profesorul copiilor tăi ar putea să beneficieze î�nţ�elegând puterea
î�ntrebărilor, metaforelor globale, Vocabularului Transformaţ�ional,
valorilor, regulilor ş� i condiţ�ionării? Î�mpărtăş� eş� te ceea ce ai î�nvăţ�at
ş� i poţ�i face realmente o diferenţ�ă î�n această zonă.
Cel mai important, noi trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri
despre consecinţele propriilor acţiuni. Trebuie să-i facem
conş� tienţ�i de impactul pe care î�l au la un nivel individual sau local

ş� i, prin extensiune, de impactul lor colectiv asupra nivelului global.
Nu-i lăsa să cadă vreodată în cursa de a crede că acţiunile lor
nu fac o diferenţă — dacă există un lucru pe care am î�ncercat să-l
transmit î�n această carte, este acela că până ş� i deciziile şi acţiunile
mici, realizate cu consecvenţă, au consecinţe pe termen lung.
Unul dintre cele mai bune moduri de a te asigura că propriul
tău copil creş� te cu un sentiment sănătos al respectului de sine este
acela de a-i arăta că deciziile ş� i acţ�iunile sale, făcute cu consecven-
ţ�ă, fac o diferenţ�ă majoră. Cum poţ�i să faci asta? Demonstrează-i ce
este posibil fiind un exemplu pentru el. Demonstrează-le copii-
lor tăi efectul adresării î�ntrebărilor î�nsufleț�itoare, efectul traiului î�n
conformitate cu valorile ş� i regulile pe care le-ai ales î�n mod conş� ti-
ent ş� i al utilizării tuturor celorlalte strategii pe care le-ai î�nvăţ�at
până acum.
Există atât de multe moduri prin care noi doi putem contribui.
Nu trebuie să aş� teptăm până avem un plan principal grandios pen-
tru a face diferenţ�a. Noi putem avea un impact î�ntr-o clipă, făcând
cele mai mărunte lucruri, luând ceea ce adeseori par să fie hotărâri
nesemnificative. Este adevărat că majoritatea eroilor noş� tri sunt
ascunş� i î�n spatele unor lucruri ce par a fi fapte mărunte, realizate cu
consecvenţ�ă. Priveş� te î�n jurul tău. Pretutindeni există eroi, dar noi
nu le recunoaş� tem meritele prin distincţ�iile ce li se cuvin pentru
faptul că î�ş�i fac datoria î�n fiecare zi. Bărbaţ�ii ş� i femeile care lucrează
de dimineaţ�a ş� i până seara ca ofiţ�eri de poliţ�ie sunt î�n mod clar eroi.
Ei ne apără, ei creează pentru noi un sentiment de siguranţ�ă ş� i, cu
toate acestea, mulţ�i dintre noi î�i privim ca pe inamicii noş� tri. Pom-
pierii sunt eroi ş� i totuş� i, î�n general, noi nu î�i privim î�n lumina aceea
decât î�n cazul î�n care ne găsim noi î�nş� ine î�ntr-o situaţ�ie de urgenţ�ă.
Acelaş� i principiu se aplică ş� i ş� oferilor de ambulanţ�ă, operatorilor
de la numărul pentru urgenţ�e 911, consilierilor care intervin î�n cri-
ze ş� i unei î�ntregi armate de alţ�i eroi necântaţ�i.
Simplul fapt de a fi pregătit poate să facă toată diferenţ�a. Spre
exemplu, cum te-ai simţ�i dacă cineva ar suferi un atac de cord î�n
prezenţ�a ta, iar tu ai avea pregătirea pentru a realiza manevrele de

resuscitare ş� i ai ş� ti ce trebuie să faci? Ce s-ar î�ntâmpla dacă eforturile
tale concertate de a-i face sângele să circule, î�n ciuda absenţ�ei apa-
rente a oricăror semne de viaţ�ă, chiar ar avea ca rezultat salvarea
unei vieţ�i? Î�ţ�i pot promite un lucru: sentimentul de a fi contribuit,
pe care l-ai avea din experienţ�a aceea, ţ�i-ar oferi un simț�ământ de
î�mplinire ş� i de bucurie mai mare decât orice ai simţ�it vreodată î�n
viaţ�a ta — mai mare decât orice altă recunoaş� tere pe care ar putea
să ţ�i-o confere altcineva, mai mare decât orice sumă de bani pe care
ai putea să o câş� tigi, mai mare decât orice realizare pe care ai putea
să o ai.
Acestea sunt doar câteva dintre exemplele cele mai dramatice.
Există alte moduri prin care ai putea să contribui? Sigur că da! Poţ�i
să fii erou fiind pur ş� i simplu un constructor de oameni, adică obser-
vând pur ş� i simplu oamenii din jurul tău ş� i oferindu-le sprijin, î�ncu-
rajări sau un memento referitor la cine sunt cu adevărat. Dacă te-ai
plimba printr-un magazin alimentar ş� i, î�n loc să hoinăreş� ti fără ţ�intă
de la anghinare la dovlecei, ai observa cu adevărat ş� i ai trata fiecare
persoană pe lângă care treci cu un zâmbet de bună dispoziț�ie? Dacă
ai face un compliment sincer unui necunoscut? Ai putea, î�n clipa
aceea, să-i schimbi suficient starea emoţ�ională astfel î�ncât acesta să
dea, la rândul său, zâmbetul sau complimentul mai departe urmă-
toarei persoane pe care o va vedea? Poate copiilor săi? Ar putea să
existe un efect procesional care să fie pus î�n miş� care de acea acţ�iu-
ne singulară?
Există atât de multe moduri simple de a face o diferenţ�ă. Nu
trebuie să ieş� im ş� i să salvăm viaţ�a cuiva. Dar poate că simplul fapt
de a-i face să zâmbească î�nseamnă să le salvezi viaţ�a sau, cel puţ�in,
să-i faci să se bucure de viaţ�a pe care o au deja. Care ar fi alte câteva
moduri simple prin care ai putea să faci diferenţ�a astăzi? Î�n timp ce
te î�ntorci acasă de la serviciu, ce ar fi dacă ai hotărî� să te opreş� ti la
un azil de bătrâni, ai intra î�năuntru ş� i ai î�ncepe o conversaţ�ie? Cum
s-ar simţ�i ei dacă tu i-ai î�ntreba: „Care sunt câteva dintre cele mai
importante lecţ�ii pe care le-ai î�nvăţ�at î�n viaţ�a ta?” Sunt sigur că ei
ar avea să-ţ� i spună o mulţ� ime de lucruri! Dar dacă ai opri la spi-
talul comunităţ� ii, ai vizita un pacient ş� i l-ai ajuta să-ş� i î�nsenineze
după-amiaza? Chiar dacă nu ai face altceva decât să asculţ� i acea
persoană, tu ai fi un erou.
De ce se tem atât de mulţ�i oameni să facă paş� i atât de mici pen-
tru a-i ajuta pe ceilalţ�i? Unul dintre cele mai î�ntâlnite motive este că
sunt pur ş� i simplu stânjeniţ�i să facă un lucru despre care nu sunt
siguri. Ei se tem să nu fie respinş� i sau să pară ridicoli. Dar ş� tii ceva?
Dacă vrei să joci jocul şi să câştigi, trebuie să joci „cu toate for-
ţele.” Trebuie să fii dispus să te simţi ca un idiot şi trebuie să fii
dispus să încerci lucruri care ar putea să nu meargă — ş� i dacă
acestea nu merg, fii dispus să-ţ�i schimbi abordarea. Altminteri, cum
ai putea să inovezi, cum ai putea să te dezvolţ�i, cum ai putea să des-
coperi cine eş� ti cu adevărat?
Nu poţi să trăieşti o zi perfectă fără să faci ceva

pentru o persoană care nu va putea niciodată
să se revanşeze faţă de tine.
— John Wooden
Dacă vrem să schimbăm calitatea vieţ�ii î�n ţ�ara noastră, este clar că
trebuie să influenţ�ăm sistemele de valori ale unui număr mare de
persoane. Viitorul nostru se află î�n mâinile tineretului nostru. Î�ntr-o
zi, valorile lor vor fi cele ale societăţ�ii. Î�n timp ce scriu aceste cuvin-
te, Preş� edintele Bush a semnat de curând un document care ne
oferă o ocazie unică dacă î�i maximizăm utilizarea. Acesta se numeş� -
te National and Community Service Act din 1990 ş� i are obiectivul
de a furniza fonduri pentru programe, pregătire ş� i asistenţ�ă tehnică
prin care comunităţ�ile să aibă posibilitatea să elaboreze ş� i să extin-
dă oportunităţ�ile pentru servicii. Deş� i actul legislativ î�i î�ncurajează
pe toţ�i cetăţ�enii să-ş� i dăruiască timpul, talentele ş� i energia, obiecti-
vul specific al acestuia este de a-i implica pe tineri î�ntr-o varietate
de proiecte valoroase.
Gândeş� te-te la sentimentul de a avea o contribuţ�ie pe care aceş� -

ti tineri î�l vor î�ncerca ajutându-i pe vârstnici, pe cei cu handicapuri
fizice, pe pacienţ�ii cu cancer, pe analfabeţ�ii funcţ�ionali ş� i pe alţ�ii.
Prin intermediul experienţ�ei zilnice a realizării unei contribuţ� ii,
identităţ�ile ş� i destinele lor vor fi profund afectate. Odată atinsă de
recunoştinţa unei fiinţe umane, o viaţă se transformă pentru
totdeauna. Î�ţ�i poţ�i imagina efectul dacă majoritatea tinerilor noş� tri
va î�mpărtăş� i această experienţ�ă?
Î� ntr-adevăr, cel mai puternic efect procesional pe care î�l vei
pune vreodată î�n miş� care este sentimentul î�nfloritor al realizării
unei contribuţ�ii. Cu toţ�ii avem nevoie să trecem dincolo de impulsu-
rile noastre elementare de a evita durerea ş� i de a obţ�ine plăcerea.
Eu cred că î�n cea mai adâncă parte din noi î�nş� ine, toţ�i vrem să facem
ceea ce credem că este corect, vrem să mergem dincolo de noi î�nş� i-
ne, să ne dedicăm energia, timpul, emoţ�iile ş� i capitalul unei cauze
mai ample. Trebuie să ne satisfacem nevoile morale ş� i spirituale
chiar dacă asta ne aduce durere pe termen scurt. Noi nu răspun-
dem doar nevoilor noastre psihologice, ci şi imperativului nos-
tru moral de a face mai mult şi de a fi mai mult decât se poate
aştepta cineva. Nimic nu ne oferă un sentiment mai mare de
satisfacţie personală decât realizarea unei contribuţii. Să dăru-
ieş� ti î�n mod altruist este temelia î�mplinirii.
Puterea acestor programe este aceea că, atunci când dăruim
altora î�n mod constant, noi î�ncepem să ne reorientăm valorile spre
importanţ�a realizării unei contribuţ�ii. Dacă noi, ca ţ�ară, î�mbrăţ�iş� ăm
această valoare singulară, aceasta ar putea schimba faţ�a naţ�iunii ş� i
ne-ar putea extinde influenţ�a peste hotare. Totuşi, nu te limita la
structura programelor susţinute de guvern. Există atât de multe
organizaţ�ii care au o nevoie stringentă de personal ş� i de expertiză
ş� i, de asemenea, de resurse financiare ş� i fizice. Imaginează-ţ�i im-
pactul dacă, indiferent de recompensă sau de absenţ� a acesteia,
americanii, ca î�ntreg, transformă contribuţ�ia î�ntr-o necesitate. Î�ţ�i
dai seama că dacă toţi locuitorii ţării (cu excepţ�ia celor foarte ti-
neri ş� i a vârstnicilor) ar contribui cu doar trei ore pe săptămână,
ţara noastră ar culege roadele a peste 320 de milioane de ore

de muncă foarte necesară dedicată acelor cauze care au cea mai
mare nevoie de ea? Dacă noi toţi am contribui cu câte cinci
ore, cifra ar sări la jumătate de miliard de ore, cu o valoare
monetară de ordinul miilor de miliarde! Crezi că am putea să
abordăm câteva probleme sociale cu acest gen de angajament?
A contribui cu timpul tău la oricare dintre următoarele activi-
tăț�i î�ţ�i va modifica cu siguranţ�ă percepţ�iile despre cine eş� ti ş� i te va
pune pe calea de a deveni erou.
PENTRU A MENŢIONA DOAR CÂTEVA …
Iată câteva dintre modurile în care poţi ajuta. O cantitate mică de timp
poate să facă o mare diferenţă. Ia în considerare posibilitatea de a oferi
câteva ore pe săptămână sau câteva ore pe lună pentru unul dintre ur-
mătoarele domenii din cadrul comunităţii tale:
Programe pentru persoanele dezavantajate mintal sau fizic

Meditaţii de remediere pentru aptitudini elementare
Îngrijire pe timpul zilei
Înregistrarea alegătorilor
Patrule voluntare de cetăţeni (Paza Cartierului)
Muncă la bibliotecă—rearanjarea pe raft, catalogare
Distribuţie de carte pentru cei ţintuiţi la pat
Conservarea energiei
Întreţinerea parcurilor
Iniţiativele comunitare pentru curăţenie
Maratoanele cu strângere de fonduri
Educaţia referitoare la droguri
Consiliere la linia telefonică specială
Programe Fratele Mai Mare/Sora mai Mare
Adopţii în familii internaţionale
Programe pentru defavorizaţi
Ajutor de urgenţă
Zugrăvirea şi înfrumuseţarea clădirilor
Programele din orfelinate
Muzeele de arte şi culturale
Găzduirea studenţilor din programe de schimb
Programe de reciclare
UN DAR AL POSIBILITĂŢII:
O INVITAŢIE DE A CONTRIBUI
Cum î�i î�mbrăţ�iş� ezi pe cei fără adăpost, cum î�i tămăduieş� ti pe crimi-
nali, cum î�i î�ntinereş� ti pe cei vârstnici ş� i cum î�i mobilizezi pe tineri?
O oportunitate incitantă de a contribui este aceea de a colabora cu
mine prin Fundaţia Anthony Robbins. Noi suntem o organizaţ�ie
non-profit, formată pentru a crea o coaliţ�ie de profesioniş� ti cărora
le pasă ş� i care ş� i-au luat angajamentul să î�i abordeze ş� i să-i ajute
constant pe cei care sunt uitaţ�i frecvent de societate. Noi lucrăm
agresiv să facem o diferenţ�ă î�n calitatea vieţ�ii copiilor, celor fără
adăpost, populaţ�iei din penitenciare ş� i vârstnicilor. Fundaţ�ia este
dedicată furnizării celor mai bune resurse pentru inspiraţ�ie, educa-
ţ�ie, pregătire ş� i dezvoltare pentru aceş� ti membri importanţ�i ai so-
cietăţ�ii noastre. Am î�nfiinţ�at-o ca urmare a propriei mele experienţ�e
de viaţ�ă.
Cu ani î�n urmă, eu am hotărât că realizarea unei contribuţii
nu este o obligaţie; este o oportunitate de a da ceva înapoi. Pe
când aveam unsprezece ani, familia mea nu a avut suficienţ�i bani,
î�ntr-un an, pentru a-ş� i permite o cină tradiţ�ională de Ziua Recunoş� -
tinţ�ei, iar o organizaţ�ie caritabilă a venit cu mâncare la uş� a noastră.
De atunci, ajutarea celor î�nfometaţ�i ş� i fără adăpost a devenit una
dintre misiunile cărora mi-am dedicat viaţ�a ş� i, de fiecare Zi a Recu-
noş� tinţ�ei, de când aveam optsprezece ani, am pregătit ş� i am dus
coş� uri cu mâncare familiilor nevoiaş� e. Tot la vârsta de optsprezece
ani m-am alăturat sistemului de sprijin al î�nchisorii Chino. Ca urma-
re a serviciilor mele din cadrul comunităţ�ii, mi-am format o identi-
tate ca filantrop, o persoană care ar face cu adevărat o diferenţ�ă,
cineva care este dedicat. Asta mi-a crescut de asemenea mândria,
integritatea ş� i capacitatea de a dărui mai mult oamenilor. Ş� i mi-a
î�ngăduit să î�i inspir ș� i pe alţ�ii să facă acelaş� i lucru.
Din cauza expunerii masive pe care au creat-o cărţ�ile, casetele
ş� i emisiunile mele de televiziune, primesc î�n fiecare zi scrisori de la
oameni din toată lumea care cer ajutor. Unele dintre cele mai
profunde ş� i mai emoţ�ionante transformări despre care aud au fost

făcute de prizonieri ş� i de cei care acum nu mai sunt fără adăpost. Ca
urmare, Fundaţia a pus la dispoziţie un exemplar gratuit al bi-
bliotecii mele audio de treizeci de zile, Putere personală, şi, de
asemenea, o copie a primei mele cărţi, Putere nemărginită, fie-
cărui sistem penitenciar din Statele Unite. La momentul la care
scriu aceste rânduri, noi am î�nceput să contactăm fiecare adăpost
pentru oamenii străzii din ţ�ară pentru a le face aceeaş� i ofertă. Am
alocat 10% din drepturile de autor ale acestei cărţ�i pentru Funda-
ţ�ie, pentru a finanţ�a aceste distribuiţ�ii de casete. Î�n plus, Anthony
Robbins & Associates, franchizer-ii care mă reprezintă cu semina-
rele mele pe suport video pe teritoriul Statelor Unite, s-au angajat
să deruleze până la două programe gratuite pe an î�n comunităţ�ile
lor respective. Aceste programe sunt ţ�inute î�n î�nchisori, adăposturi
pentru oamenii străzii, licee ş� i centre pentru cetăț�eni vârstnici.
Dacă ţ�i-ar plăcea să-ţ�i uneş� ti forţ�ele cu noi, te rog să contactezi
Fundaţ� ia ş� i să iei î�n considerare î�nscrierea î�n programul nostru
Commit-2. Este un mod simplu ş� i echilibrat de a te face pe tine î�n-
suţ�i să te dezvolţ�i personal ş� i să contribui î�ntr-un fel care face real-
mente o diferenţ� ă . Prin Commit-2 le poţ� i oferi altora darul
posibilităţ�ii printr-un angajament lunar de a vizita, pentru interval
scurt de timp, un prizonier desemnat, o persoană î�n vârstă, un adult
sau un copil fără adăpost ş� i să fii un prieten adevărat. De asemenea,
î�ţ�i poţ�i lua angajamentul de a contribui la sprijinirea unuia dintre
programele noastre anuale. Noi sponsorizăm un Program de Lea-
dership pentru Tineri, Brigada de Coşuleţe de Ziua Recunoş� tin-
ţ�ei, seminare î�n î�nchisori ş� i un proiect pentru vârstnici, Proiectul
Înţelepciunii (urmează mai multe informaţ�ii după acest capitol).
Bineî�nţ�eles că nu eş� ti limitat să lucrezi cu Fundaţ� ia noastră
pentru a face o diferenţ�ă. Chiar acum î�n comunitatea ta există orga-
nizaţ�ii care au nevoie de ajutorul tău. De fapt, eu mi-am proiectat
Fundaţ�ia pentru a oferi putere organizaţ�iilor locale deja funcţ�ionale
să reuş� ească. Membrii Fundaţ�iei noastre sunt pregătiţ�i să facă o di-
ferenţ�ă măsurabilă pentru oamenii cărora le oferă coaching lunar.
Deş� i pentru provocări diferite sunt necesare feluri diferite de coa-

ching, există câteva principii universale. Cu toţ�ii trebuie să avem
standarde mai î�nalte pentru noi î�nş� ine, să ne schimbăm crezurile ş� i
să elaborăm strategii noi pentru succes personal. Atunci când aju-
tăm oamenii, noi trebuie să furnizăm cunoaştere profundă—dis-
tincţ�ii simple, elementare care le pot î�mbunătăț�i imediat calitatea
vieţ�ii. Foarte frecvent, ei trebuie să î�nvingă neajutorarea î�nvăţ�ată ş� i
să-ş� i creeze identităţ�i noi. Evident, acestea sunt aptitudini ş� i strate-
gii care formează temelia tehnologiei mele ş� i, prin urmare, vrem ca
toţ�i cei care sunt implicaţ�i î�n acest program să dobândească la rân-
dul lor stăpânirea acestor aptitudini.
Doar cei care şi-au însuşit puterea contribuţiei sincere

şi altruiste încearcă cea mai adâncă bucurie a vieţii:
adevărata împlinire.
— Anthony Robbins
Dacă o simplă călugăriţ�ă albaneză, fără vreo altă resursă decât cre-
dinţ�a ş� i angajamentul său, poate afecta pozitiv vieţ�ile unui număr
atât de mare de oameni, atunci cu siguranţ�ă că noi doi putem î�n-
frunta provocările care se află î�n faţ�a noastră, oricare ar fi ele. Dacă
Ed Roberts poate ieş� i din plămânul său de oţ�el î�n fiecare dimineaţ�ă
pentru a î�nţ�elege cum să schimbe atitudinile unei naţ�iuni î�ntregi faţ�ă
de cei cu dezavantaje fizice, atunci poate că ş� i noi doi putem fi la rân-
dul nostru eroi. Dacă o persoană poate mobiliza de una singură o ţ�ară
prin intermediul unei casete ş� i al unei investiţ�ii de 800 de dolari pen-
tru a opri uciderea delfinilor, atunci poate că ş� i noi doi putem pune î�n
miş� care efecte puternice. De multe ori nu ş� tim unde ne va purta lan-
ţ�ul de evenimente. Ai î�ncredere î�n intuiţ�ia ta ş� i dăruieş� te din inimă;
vei fi surprins de miracolele care se vor produce.
Dacă î�ţ�i vei lua angajamentul să aloci o oră sau două, o dată pe
lună, acest lucru î�ţ�i va spori identitatea, iar tu vei deveni sigur că
eş� ti „genul de persoană” căreia î�i pasă cu adevărat, care acţ�ionează
deliberat pentru a face o diferenţ�ă. Vei descoperi că tu nu ai nicio
problemă î�n afacerea ta deoarece ai observat ce sunt adevăratele

probleme. Necazurile pe care credeai că le ai pentru că ţ�i-au scăzut
acţ�iunile astăzi tind să dispară atunci când duci un bărbat fără pi-
cioare î�n patul său sau când legeni un copil cu SIDA î�n braţ�ele tale.
Cu adevărat, un har mare poate însoţi un dar mic; iar toate

lucrurile care vin de la prieteni sunt preţioase.
— Teocrit
După ce ai ajuns să stăpâneş� ti elementele acestei cărţ�i, abilitatea ta

de a-ţ�i rezolva propriile dificultăţ�i devine un punct minor. Ceea ce
era dificil devine uş� or. Î�n punctul acesta, te vei vedea pe tine î�nsuţ�i
redirecţ�ionându-ţ�i energiile de la focalizarea principală pe tine î�n-
suţ�i la î�mbunătăț�irea a ceea ce se petrece î�n familia ta, î�n comunita-
tea ta ş� i posibil î�n lumea din jurul tău. Singurul fel prin care să faci
asta cu un sentiment durabil al î�mplinirii este prin contribuţ�ia dez-
interesată. Aşa că nu căuta eroi; fii unul! Nu trebuie să fii Maica
Tereza (deş� i ai putea, dacă ţ�i-ai dori!).
Cu toate acestea, fă din echilibru cuvântul tău de ordine. Ia ca
obiectiv echilibrul, nu perfecţiunea. Majoritatea oamenilor trăiesc
î�ntr-o lume î�n alb ș� i negru unde cred că sunt fie un voluntar fără o
viaţ�ă personală, fie o persoană materialistă orientată pe realizări,
căreia nu-i pasă să facă o diferenţ�ă. Să nu cazi î�n această capcană.
Viaţ�a este un echilibru î�ntre a dărui ş� i a primi, î�ntre a te î�ngriji de tine
î�nsuţ�i ş� i a te î�ngriji de ceilalţ�i. Da, dăruieş� te o parte din timpul, capi-
talul ş� i energia ta celor care au cu adevărat nevoie de ele — dar fii
de asemenea dispus să î�ţ�i dăruieş� ti ş� i ţ�ie î�nsuţ�i. Ş� i fă-o cu bucurie,
nu cu vinovăţ�ie. Nu trebuie să iei pe umerii tăi greutatea întregii
lumi. Ar contribui mai mulţi oameni dacă şi-ar da seama că nu
trebuie să renunţe la nimic pentru a face asta. Aşa că fă puţin şi
înţelege că asta poate însemna foarte mult. Dacă toată lumea ar
face asta, ar fi mai puţ�ini oameni care să trebuiască să facă atât de
multe ş� i ar fi ajutaţ�i mai mulţ�i oameni!
Data viitoare când vezi pe cineva care are necazuri, î�n loc să te
simţ�i vinovat pentru că tu ai atât de multe binecuvântări, iar el nu,
î�ncearcă un sentiment de entuziasm pentru că ai putea să faci doar
un lucru mic ce l-ar putea face să se gândească la el î�nsuş� i î�ntr-un fel
nou sau doar să se simtă apreciat sau iubit. Nu trebuie să-ţ�i dedici
toată viaţ�a pentru asta. Fii pur ş� i simplu sensibil; î�nvaţ�ă să pui oa-
menilor î�ntrebări noi care î�i vor î�mputernici; atinge-i î�ntr-un fel
nou. Prinde aceste momente de oportunitate, iar realizarea unei
contribuţ�ii va fi mai degrabă o plăcere ş� i nu o povară.
Eu î�ntâlnesc adeseori oameni care trăiesc î�n suferinţ�ă deoarece

se concentrează î�n mod constant pe nedreptăţ� ile vieţ� ii. Până la
urmă, cum este posibil ca un copil să se nască orb, fără ş� ansa de a
vedea vreodată minunea unui curcubeu? Cum se poate ca un om
care nu a făcut niciodată rău cuiva î�n toată viaţ�a sa să devină victi-
ma unor focuri de armă trase dintr-o maş� ină aflată î�n miş� care? Î�n-
ţ�elesul ş� i rostul din spatele unor evenimente nu pot fi cunoscute.
Acesta este testul suprem al credinţ�ei noastre. Trebuie să avem î�n-

credere că toţ�i cei î�n viaţ�ă se află aici pentru a î�nvăţ�a lecţ�ii diferite
î�n momente diferite, că experienţ�ele bune ş� i rele sunt doar percep-
ţ�iile omului. La urma urmei, unele dintre cele mai rele experienţ�e
ale tale au fost realmente cele mai bune. Ele te-au sculptat, te-au
pregătit, au creat o sensibilitate î�năuntrul tău ş� i te-au î�ndreptat î�ntr-o
direcţ� ie care se extinde pentru a-ţ� i influenţ� a destinul suprem.
Aminteş� te-ţ�i maxima: „Când elevul este pregătit, va apărea profeso-
rul.” Apropo, tocmai atunci când crezi că tu eşti profesorul, priveş� te
din nou — probabil că te afli acolo pentru a î�nvăţ�a ceva de la această
persoană pe care eş� ti atât de ocupat să o î�nveţ�i!
Ar trebui să ne spună cineva chiar de la începutul vieţii

noastre că murim. Atunci am putea trăi viaţa la limită,
fiecare minut al fiecărei zile. Fă-o! spun eu. Indiferent ce vrei
să faci, fă-o acum! Există un număr redus de zile de mâine.
— Michael Landon
Care este mesajul? Trăieşte viaţa integral câtă vreme eşti aici.
Î�ncearcă totul. Ai grijă de tine ş� i de prietenii tăi. Distrează-te, fii ne-
bun, fii ciudat. Ieş� i afară ş� i fă-o lată! Oricum vei face asta, aş� a că te-ai
putea bucura măcar de acţ�iune! Utilizează oportunitatea de a î�nvăţ�a
din greş� elile tale: găseş� te cauza problemelor tale ş� i elimin-o. Nu
î�ncerca să fii perfect; fii doar un exemplu excelent al condiţ�iei uma-
ne. Găseş� te î�n mod constant feluri de a te perfecţ�iona. Exersează
disciplina CANI!; fii o persoană care î�nvaţ�ă pe toată durata vieţ�ii.
Fă-ţ�i timp acum pentru a-ţ�i programa Sistemul Principal pentru ca
jocul vieţ�ii să poată fi câş� tigat. Lasă-ţ�i umanitatea — faptului că î�ţ�i
pasă de tine î�nsuţ�i ş� i de ceilalţ�i — să fie principiul călăuzitor al vieţ�ii
tale, dar nu aborda viaţ�a cu atât de multă seriozitate î�ncât să pierzi
puterea spontaneităţ�ii, plăcerea care vine din a te comporta cara-
ghios ş� i din a fi copil.
Nadine Stair, î�n vârstă de optzeci ş� i ş� ase de ani, a zis-o cel mai
bine:
„Dacă aş putea să îmi trăiesc din nou viaţa, aş îndrăzni să fac mai multe
greşeli data viitoare. M-aş relaxa. Aş fi mai flexibilă. Aş fi mai caraghioasă
decât am fost în călătoria asta. Aş lua mai puţine lucruri în serios. Mi-aş
asuma mai multe riscuri, aş face mai multe călătorii, aş escalada mai
mulţi munţi şi aş înota în mai multe râuri. Aş mânca mai multă îngheţată
şi mai puţină fasole. Poate că aş avea mai multe probleme reale, dar mai
puţine probleme imaginare. Vezi tu, eu sunt unul dintre acei oameni
care a fost rezonabil şi ponderat, oră după oră, zi după zi.
O, am avut clipele mele de glorie. Dacă aş avea ocazia să o iau de la
capăt, aş avea mai multe. De fapt, aş încerca să nu am nimic altceva —
doar clipe, una după alta, în loc să trăiesc atât de mult în viitor. Eu am
fost una dintre persoanele acelea care nu pleacă nicăieri fără un termo-
metru, un termofor, o haină de ploaie şi o paraşută. Dacă aş putea să o
fac din nou, aş călători cu mai puţin bagaj decât am făcut-o.
Dacă mi-aş primi viaţa pentru a o trăi din nou, aş porni cu picioarele
goale primăvara devreme şi aş sta în felul acela până târziu în toamnă.
Aş merge la mai multe dansuri, m-aş da în mai mulţi căluşei, aş culege
mai multe margarete.”
— NADINE STAIR
Tu cum vrei să-şi amintească lumea de tine? Ca de un uriaş�

printre oameni? Î�ncepe să te comporţ�i î�n felul acesta chiar acum!
De ce să aş� tepţ�i pentru a fi memorabil? Trăieş� te fiecare zi ca ş� i cum
ar fi una dintre cele mai importante zile ale vieţ�ii tale ş� i vei simţ�i
bucurie la un nivel complet nou. Unele persoane î�ncearcă să-ş� i con-
serve energia pentru ca î�n felul acesta să reziste mai mult. Nu ş� tiu
cum stau lucrurile î�n cazul tău, dar eu cred că felul în care trăim este
cel mai important ş� i nu cât de mult trăim. Prefer să mă consum
până dispar decât să ruginesc! Hai să facem astfel î�ncât sfârş� itul să
ne găsească escaladând un nou munte.
Eu cred că unul dintre cele mai mari daruri pe care Creatorul
nostru ni le-a oferit este darul anticipării ş� i al suspansului. Cât de
plictisitoare ar fi viaţ�a dacă am ş� ti cum s-ar termina toate din timp!
Adevărul este că î�n viaţ�ă nu ş� tim niciodată ce se va î�ntâmpla mai
departe! Î�n următoarele câteva momente, se poate î�ntâmpla ceva

care ar putea schimba î�ntreaga direcţ�ie ş� i calitate a vieţ�ii tale, î�ntr-o
clipă. Trebuie să î�nvăţ�ăm să iubim schimbarea căci aceasta este sin-
gurul lucru sigur.
Ce î�ţ�i poate schimba viaţ�a? O mulţ�ime de lucruri: un moment de
gândire adâncă ş� i câteva hotărâri, î�n timp ce termini această carte,
ar putea să schimbe totul. La fel ş� i o conversaţ�ie cu un prieten, o
casetă, un seminar, un film sau o „problemă” mare, grasă ş� i suculen-
tă care te face să te extinzi ş� i să devii mai mult. Aceasta este trezirea
pe care o cauţ�i. Aş� a că trăieş� te î�ntr-o atitudine de aş� teptare pozitivă,
ş� tiind că toate lucrurile ce se petrec î�n viaţ�a ta î�ţ�i vor fi cumva bene-
fice. Î�nţ�elege că eş� ti călăuzit de-a lungul unui drum al dezvoltării ş� i
î�nvăţ�ării nesfârş� ite ș� i pe drumul iubirii veş� nice.
Î�n cele din urmă, din moment ce te părăsesc acum, vreau doar
să-ţ�i spun cât de mult te respect ş� i te apreciez pe tine ca persoană.
Nu ne-am î�ntâlnit niciodată, dar această puternică impresie există,
nu-i aş� a? Deş� i este posibil să nu ne fi î�ntâlnit faţ�ă î�n faţ�ă, cu sigu-
ranţ� ă că inimile noastre s-au atins. Tu mi-ai oferit un dar grozav
î�ngăduindu-mi să î�mpărtăş� esc cu tine părţ�i din viaţ�a mea ş� i din ap-
titudinile mele, iar speranţ�a mea sinceră este că o parte din ceea ce
am î�mpărtăş� it aici te-a emoţ�ionat î�ntr-un fel special. Dacă vei utiliza
acum unele dintre aceste strategii pentru a-ţ�i creş� te calitatea vieţ�ii,
mă voi simţ�i cu adevărat foarte norocos.
Sper că vei păstra legătura cu mine. Sper că î�mi vei scrie sau că
vom avea privilegiul de a ne î�ntâlni personal î�ntr-un seminar, la o
activitate a Fundaţ�iei sau printr-o intersectare „î�ntâmplătoare” a
drumurilor noastre. Te rog să te prezinţ�i. Aş� tept cu nerăbdare să te
î�ntâlnesc ş� i să aud povestea succesului vieţ�ii tale.
Până atunci, nu uita să te aş� tepţ�i la minuni…pentru că tu eşti
una. Fii un purtător al luminii ş� i o forţ�ă pentru bine. Acum î�ţ�i dau ţ�ie
mai departe făclia. Î�mpărtăş� eş� te-ţ�i darurile; î�mpărtăş� eş� te-ţ�i pasiu-
nea. Ş� i fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze.
Într-o bună zi, după ce vom fi luat în stăpânire vântul,

valurile, fluxul şi gravitaţia, vom pune la lucru pentru
Dumnezeu energiile iubirii. Atunci, pentru a doua oară în
istoria lumii, omul va fi descoperit focul.
— Teilhard De Chardin
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anthony Robbins - Trezeste Uriasul Din Tine

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aprecieri pentru

Trezeşte uriaşul din tine

„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un alt instrument profund şi pu-

„Campionii sunt cei care se pot impulsiona singuri să devină mai

„Trezeş� te uriaș� ul din tine este un apel pasionat la acţiune care te

„Tony Robbins are o credibilitate uluitoare. Cartea lui, Trezeş� te uri-

„Tony Robbins este gânditorul de top în psihologia realizării perso-

* Volumul a apărut în limba română în 2011, la editura Amaltea, cu titlul Cum

«Paginile curg cu creativitatea noului discurs, asigurând conşti-

© 2017 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Romică Lixandru

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

Traducere din limba engleză:

Pe măsură ce î�ncep să reflectez la anvergura acestui proiect, î�mi aduc

Î�ntregii mele echipe de la birourile Robbins Research International

Pentru Martin ş� i Janet Sheen, pentru că sunt asemenea exemple

* Volum, cu titlul Putere nemărginită, a apărut în limba română în 2001 la editura

Când am fost invitat să scriu această prefaț� ă, am trăit simultan

Dacă ții în mână această carte, probabil te interesează subiectul

un nivel mai î�nalt decât cel al „rezolvării problemei”. Ei î�nț�eleg la nivel

Partea întâi: Dezlǎnțuie-ți puterea 19

Partea a doua: Preluarea controlului — sistemul principal 451

Partea a treia: Şapte zile pentru a-ţi modela viaţa 609

Partea a patra: O lecţie pe tema destinului 677

Ca psiholog-ș� ef al Spitalului Bellevue din New York City, văd atât de

î�nvăț�ate acolo colegilor ș� i pacienț�ilor. Am numit cursul „o pregătire

Dr. Frederick L. Covan.

Cu toț�ii avem visuri… Cu toț�ii vrem să credem, î�n adâncul sufletului

ș� i „cu dificultăț�i de î�nvăț�are.” Utilizând principiile managementu-

măcar nu aș� putea spune de ce, lăsându-mă pe mai departe singura-

CUM SǍ CREEZI SCHIMBǍRI DURABILE

ș� i mulț�i alț�ii care au făcut pasul magnific ș� i puternic de a-ș� i ridica

poț�i schimba imediat ș� i dramatic performanț�a. Uneori, antrenorul

diagnosticaț�i î�n fiecare an cu depresie clinică ș� i că î�n fiecare an sunt

3. Măiestria în materie de relații

5. Măiestria asupra timpului

majoritatea oamenilor supraestimează ce pot realiza î�ntr-un an − ş� i

Nu î�ţ�i î�mpărtăş� esc aceste lecţ�ii pentru a-ţ�i spune că eu deţ�in

implementezi toate strategiile sau să utilizezi toate instrumentele

Î�n această carte vei î�nvăţ�a o serie de strategii simple ş� i specifice

familia pe care mi-o doream. Am folosit această putere pentru a-mi

Î�n timp ce priveş� ti î�n urmă la perioada ultimilor zece ani, au

Nu circumstanțele îl creează pe om,

Mai mult decât orice altceva, eu cred că deciziile nostre, nu condiţiile

Gândeş� te-te pentru un moment. Există vreo diferenţ�ă î�ntre a fi

angajament. Nu face decât să prezinte o preferinţ�ă, spunând: „Sunt

dinăuntrul lumii noastre. Ce a schimbat totul î�n Europa de Est î�n

Nimic nu poate rezista voinţei umane care îşi va risca

sensul egalităţ� ii, oportunităţ� ii ş� i dreptăţ� ii pentru toţ� i americanii

singur moment de hotărâre singular, puternic ş� i angajat. Ce ai putea

Există un adevăr elementar referitor la toate acţiunile

Dacă luarea deciziilor este atât de simplă ş� i de puternică, atunci de

termenul „decizie” atât de imprecis, î�ncât a ajuns să descrie ceva

viitoare ş� i le vei privi ca pe o ocazie de a face noi distincţ�ii ş� i de a-ţ�i

î�mbunătăț�iri imediate a calităț�ii vieţ�ii noastre. Această carte ş� i viaţ�a

Destinul tău este modelat de momentele în care iei decizii.

Cele trei decizii care î�ţ�i controlează destinul sunt:

Nu cunosc nimic mai încurajator decât capacitatea omului

Cum facem să redresăm lucrurile dacă suntem prinş� i î�n cursul

este programat sistemul tău fundamental de luare a deciziilor, iar

Eu nu sunt descurajat, deoarece fiecare încercare greşită

Există un ultim impediment î�n calea utilizării reale a puterii de de-