Tema de control 1

1. Argumentează în legătură cu trei caracteristici care fac diferenţa dintre cunoaşterea

psihologică ştiinţifică şi cunoaşterea naivă. (Vezi specificul cunoaşterii ştiinţifice: este precisă,
sistematică, formală, obiectivă, se bazează pe fapte, este reproductivă, cumulativă şi
falsificabilă).

Cunoașterea psihologică științifica este precisă pentru că măsoară cu atenție observațiile,

ea presupune efort și timp cheltuite, dar precizia face diferența dintre ea și cunoașterea naivă.
Cunoașterea științifică este falsificabilă deoarece este validă doar atunci când poate fi observată
și demonstrată prin experimente în laborator, pe când cunoașterea naivă nu poate fi verificată.
Este sistmatică, formală și obiectivă, deoarece ea pleacă de la ordinea implicită existentă în
univers.

2. Indică două diferenţe specifice dintre modelul psihodinamic şi cel comportamentist în

psihologie. (Vezi obiectul şi domeniile psihologiei).

Modelul psihodinamic susține că elementul motivant al c omportamentului este inconștientul, iar

modelul comportamentist susține că analiza comportametului uman permita analizarea acestuia.
Modelul psihodinamic este interest mai mult de ereditate decât de mediu, pe când modelul
comportamentalist se bazează pe mediu mai mult decât pe ereditate

3. Evaluează comparativ contribuţia abordărilor de tip corelaţional şi de tip experimental în

constituirea psihologiei ştiinţifice. (Dezvoltă ideea potrivit căreia designurile corelaţionale reţin
şi analizează relaţiile dintre variabile, fără să poată face supoziţii despre sensul cauzal al
acestora,  prin opoziţie cu metoda experimentală).

Abordarea corelațională este o metodă nonexprimentală și ne permite să examinăm și să

descriem comportamente, pe când abordarea experimentală ne permite manipularea variabilelor
care se pot schimba în funcție de ceea ce vrem să studiem cu exactitate. Ambele metode au dus
contribuții în dezvoltarea psihologiei, dar metoda experimentală permite studierea concretă a
psihologiei.
4. Precizează rolul pe care l-a avut metoda psihometrică în dezvoltarea dimensiunii aplicative a
psihologiei. (Vezi metodele psihologiei).

Rolul metodei psihometrice este acela de evaluator. Pe un grup-țintă evaluează rezultatele

unui test.
5. Analizează consecinţele experienţei de privare afectivă şi socială din casele de copii
instituţionalizaţi, prin comparaţie cu cei luaţi în îngrijire maternală, în familie. Argumentează în
legătură cu consecinţele posibile ale acestor fenomene asupra evoluţiei psihice ulterioare. (Vezi
psihicul ca formă a vieţii de relaţie şi condiţionarea social-istorică a psihicului).

Privarea afectivă și socială au consecințe iereversibile. Dacă un copil va crește într-un centru
maternal, atunci el va deveni izolat, rece și agresiv. Dacă acesta trăiește într-o familie adoptivă,
alături de o figură maternă care va fi înlocuitoarea mamei sale, acesta nu va avea carateristicile
celui care trăiește în centrul maternal, dar când va ajunge adult și va avea copii va tinde să fie
mai ostile. Psihicul uman se dezvoltă în funcție de cei din jur, de comportamentele pe care un
copil le vede în jur. În funcție de cum este el tratat, așa va trata și el lumea când va crește.

6. Ce aspecte psihologice importante pot fi abordate de o psihologie transculturală în spaţiul

Transilvaniei? (Aplică principiul condiţionării social-istorice a psihicului la caracteristicile
multietnicităţii transilvănene).

Dacă ne raportăm la Transilvania, putem observa mai multe etnii care conviețuiesc împreună de
mulți ani. Chiar dacă fiecare etnie are obiceiurile lor, din moment ce trăiesc împreună acestea se
pot transfera. Spre exemplu, modul lent de vorbire al ardelenilor care e preluat de fiecare locuitor
al spațiului Transilvănean.

7. Invocă trei argumente în legătură cu o perspectivă pozitivă asupra inconştientului. (Vezi

nivelurile structural dinamice ale psihicului uman).
Dimensiunea individuală a inconștientului este un substrat al celei colective. Inconțtientul este
cel care creează anumite „combinații” care stau la baza impulsurilor creatoare. Inconștientul este
în strânsă legătură cu conștientul, acesta energizând activitatea psihică.

8. Invocă trei argumente în legătură cu afirmaţia potrivit căreia conştiinţa este sistemul de
referinţă tipic uman.

Un prim argument ar fi că conștiința este cea mai specifică dimensiune umană în care sunt
implicate funcțiile majore de sinteză.Conștiința înseamnă a gândi, ceea ce este tipic uman. În
ultimul rând, conștiința este cea care ne ajută să luăm anumite decizii.

9. Analizează relaţiile conştient-inconştient în stările de sănătate şi de boală psihică. (Relaţiile

circulare, de subordonare integrativă şi de coechilibrare trebuie contextualizate în stările de
sănătate şi de boală psihică).

Între conștient și inconștient există o legătură strânsă. Relațiile dintre acestea sunt circulare:
conținuturile inconștientului trec în conțient și invers. Relații de subordonare integrativă:
dominarea conștientului este semn de umanizare, iar irupțiile inconștiente sunt semne de
dezechilibru, destrămare. Relații de echilibru când ambele instanțe se află în balanță, ca în stările
de ațipire.