Coacăz negru

Morfologie

Coacăzul negru crește sub formă de tufe de 1 – 2 m înălțime. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt
grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare închisă, care au un
diametru de 6 – 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe.

Areal

Coacăzul negru crește în regiunile temperate boreale din Euroasia, din vest din Anglia, Franța, până spre
est în Manciuria. Limita de nord fiind Laponia, iar cea de sud, Armenia și Himalaya.

Compoziție chimică

Coacăzul negru conține taninuri, rutozid, vitamina C, urme de ulei volatil de culoare verde (până la 0,2%)
format din carburi terpenice. Fructele conțin cca 150 mg% vitamina C, vitamine din complexul B, acizi
organici (citric, malic), pectine, zaharuri, antociani, ulei gras, terpene, flavonoide (miricetol, cvercetol,
carnferol), pectine, calciu, fier, potasiu, fosfor, vitamina PP[1].

Utilizare

Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea. Fructele lui, bogate în
glucide, acizi grași, proteine și substanțe minerale, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri
sau marmeladă. Fructele au acțiune tonică generală, vitaminizantă, remineralizantă, fiind recomandate
și în cazurile de surmenaj, în stările anemice, în cazurile de deficit de fier. Un extract din flori este utilizat
în parfumerie. Frunzele sunt utilizate în medicina naturistă ca diuretic, în afecțiuni cardiace, reumatism,
gută.