Referat

,,Erupția dentară’’

Efectuat- Josan Victoria

Chișinău 2020
 Cuprins
1. DEFINIȚIE – ERUPȚIA DENTARĂ

2. ETAPELE CARACTERISTICE ERUPŢIEI DENTARE

3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DENTARĂ

4. SECVENŢA (ORDINEA) ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI

5. MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA

6. TRATAMENT ÎN PERIOADA ERUPȚIEI DENTARE SE RECOMANDĂ

7. FENOMENE CE PREGĂTESC ERUPȚIA DINȚILOR PERMANENȚI

 ERUPŢIA DENTARĂ

Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic care aparţine
odontogenezei şi care este strâns corelat cu creşterea şi dezvoltarea restului structurilor craniofaciale.
Erupţia dentară reprezintă procesul prin care un dinte se deplasează din locul germinativ iniţial (poziţia sa
de formare intraosoasă din grosimea oaselor maxilare) până la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în
funcţie.
Emergenţa dentară reprezintă momentul în care dintele străpunge mucoasa bucală şi devine vizibil în
cavitatea bucală. Dinţii aflați în erupţie se mişcă în cele 3 dimensiuni spaţiale (preponderant axială) având
viteze şi amplitudini specifice stadiului eruptiv în care se găsesc. Dezvoltarea, erupţia şi emergenţa dentară
urmează tipare similare la toţi dinţii dar care se produc cu viteze şi cronologii diferite, specifice fiecărui
dinte în parte.

ETAPELE CARACTERISTICE ERUPŢIEI DENTARE

Erupţia dentară se desfăşoara în trei etape caracteristice în funcţie de mişcările eruptive:

-Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintele le face din zona unde s-a format până la
atingerea mucoasei bucale.
– Etapa eruptivă (prefuncţională)care cuprinde mişcările pe care le face dintele în cavitatea bucală din
momentul apariţiei primului punct de sub mucoasă până la atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu
anatgoniştii.
- Etapa posteruptivă (funcţională).care cuprinde perioada din momentul intâlnirii cu dintele antagonist
şi intrarea în funcţie. În etapa preeruptivă, intraosoasă, mugurele dentar începe mişcările predominant
axiale, de mică amplitudine, în momentul în care coroana este complet mineralizată, iar formarea rădăcinii
este doar începută. La sfărşitul acestei perioade se va forma între o treime şi maximum jumătate din
lungimea totală a rădăcinii. În cursul acestui proces este demonstrată rata de multiplicare foarte rapidă a
celulelor pulpare de la baza germenului dentar, având drept consecinţă o creştere rapidă a volumului
pulpei în acest sector, şi exercitarea unor presiuni permanente asupra părtii bazale a sacului folicular,
denumit şi ligamentul în hamac. Procesele ce se desfăşoară în cursul acestei etape au încercat a fi explicate
printr-o multitudine de teorii.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DENTARĂ

Erupţia dentară se incadreaza în mecanismul complex al dezvoltării generale şi este influenţată de o
multitudine de factori care explică în parte variaţiile mari ale momentului erupţiei, în sensul: întârzierii /
accelerării ale erupţiei faţă de vârsta medie normală a erupţiei..

Aceștia pot fi împărţiţi în două mari categorii:

a) factori fiziologici;
b) factori patologici.
a.factori fiziologici
• factori legaţi de mamă: # vârsta mamei la naştere, # numărul de naşteri, # starea de sănătate. Cu cât mama
este mai tânără, mai sănătoasă şi la primul copil erupţia se face mai devreme
• factori legaţi de copil : # greutatea şi înălţimea la naştere mare favorizează erupţia precoce a incisivilor, #
sexul la băieţi primul grup de DT erupe mai repede, # factori socio-economici şi condiţii de viaţă, # ereditatea,
# tip rasial, # anotimp.
b.factori patologici
• factori loco-regionali - obstacole (tumori, dinţi supranumerari)
• factorii generali
 Erupţii întârziate
- rahitism, sifilis congenital, rubeola prenatală,
- anomalii cromozomiale ca sindromul Down determină întârzieri şi inversiuni în secvenţa erupţiei
- boli genetice: displazia cleidocraniană (mulţi dinţi supranumerari), displazia condroectodermală,
microsomia hemifacială (Sindromul Goldenhar), sindromul Apert, sindromul Crouzon, sindromul
Trico-Dento-Osos,
- hipofuncţia hormonală tiroidiană, STH, hormoni sexuali, parathormon
- carenţe vitamine şi nutriţionale: A (formarea structurii epiteliale), C (formarea colagenului), D (in
metabolismul fosfo-calcic, in apozitia tesuturilor dure)
 Erupţii accelerate
- boli genetice: hemihipertrofia facială, angiomatoza Sturge-Weber
 - hiperfuncţia hormonală : tiroidieni, STH, sexuali, parathormon - febrele eruptive duc la accelerarea
erupţiei d. mai aproape de suprafaţă.
SECVENŢA (ORDINEA) ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI
Terminologie:
• Secvenţa erupţiei reprezintă ordinea în care dinţii erup. (de ex. mai întâi erup incisivii centrali
inferiori şi apoi incisivii centrali superiori la ambele dentiţii).
• Cronologia erupţiei reprezintă la momentul în timp (vârsta) la care fiecare grup dentar erupe (de ex.
incisivul central inferior erupe în jur de 6 luni la dentiţia temporară şi în jur de 6 ani la dentiţia
permanentă).
1. Secvenţa erupţiei:
- 1,2,4,3,5 este ordinea erupţiei DT la ambele arcade
- întâi erup dinţii inferiori şi apoi cei superiori cu excepţia ILsup. care erup înaintea celor inferiori
- la băieţi primul grup incisivii erup mai devreme
2. Cronologia erupţiei:
- DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni)
- cronologia erupţiei DT este influenţată în special de factori genetici, mai puţin de factori de mediu
deoarece o bună perioadă de timp (9 luni) aceşti dinţi sunt protejaţi de organismul matern

Erupţia DT se desfăşoară în 3 etape separate între ele de o pauză de câteva luni:

1) I (6-12 luni)
2) M1 (12-18 luni) şi C (18-24 luni)
3) M2 (24-30 luni):
a) etapa I (vârste medii)
- ICI la 6 luni - ICS la 10 luni
- ILS la 11 luni - ILI la 12-13 luni PAUZĂ
b) etapa II: M1 şi C (vârste medii)
- M1 inf. la 1 an şi 4 luni (16 luni)
- M1sup la scurt timp după primul
- C inf la 1 an şi 7 luni (19 luni)
- C sup. la câteva săptămâni. PAUZĂ
c) etapa III :
-M2(vârste medii)
- M2 inf la 2 ani şi 3 luni (27 luni)
- M2 sup la 2 ani şi 4-6 luni (28-30 luni).

Ordinea şi cronologia erupţiei DT În concluzie regula erupţiei DT este 6/4 adică la fiecare 6 luni mai erupe
câte un grup de 4 dinţi :
Cronologia formării dinților temporari. Cronologia mineralizării dinților temporari.
Dinți natali și neonatali În afăra celor amintite, în cazul dinţilor temporari trebuie expusă, situaţia
excepţională, când la naştere, sunt prezenti pe arcadă dinţi temporari - dinţi natali, sau când aceşti dinţi
apar după primele 30 de zile de viaţă - dinţi neonatali. Dinți natali și neonatali pot fi dinți din seria normal,
erupți premature sau precoce, sau dinți supranumerari. Frecvenţa acestor dinți este redusă, cei mai
interesaţi sunt incisivii centrali mandibulari. Din punct de vedere al aspectului clinic, prezintă formă și
dimensiuni normale. Alteori aceşti dinţi mai prezintă hipoplazii ale smalţului şi tulburări în formarea
cementului şi în dezvoltarea rădăcinii, ceea ce va duce la pierderea lor rapidă de pe arcadă. Etiologia
acestei forme de eruptive precoce nu este încă bine elucidate. Cauza poate fi: dezvoltarea foarte rapidă a
germenului dentar, poziţia suprficială a acestuia, respectiv sub mucoasa bucală, creșterea vitezei de
eruptive în timpul sau după stări febrile, transmiterea ereditară.
Conduita terapeutică: expectativă sau extracție funcție de:
• Tipul dintelui (dinte din seria normal sau supranumerar)
• Gradul de maturitate sau mobilitate
• Eventualele riscuri, dintre care cel mai periculor este aspirarea. În cazurile în care se indică extracția,
aceasta trebuie făcută cu prudență, din cauza riscului de sângerare excesivă.
 MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA
Teething-ul dentar Semne şi simptome generale
Erupţia dentară poate provoca:
- disconfort copilului care devine agitat şi plângăcios,
- pierderea poftei de mâncare, bea mult
- insomnie - dorinţa de a mesteca pe obiecte tari (jucării) sau de a strînge degetele între arcade
- salivaţie abundentă cu care se poate îneca şi datorită căreia poate tuşii. Saliva se prelinge mereu pe la
colţurile gurii şi va produce iritaţii pe faţa, gâtul şi pieptul copilului. Este bine să se menţină aceste zone
uscate prin aplicarea de babeţele şi schimbarea frecventă a hainelor Erupţia dentară NU poate provoca:
- febra mare peste 37,5o sau prelungită
- diareea, vărsăturile,
- letargia sau problemele serioase de somn,
- semnele şi simptomele de viroză respiratorie,
-erupţiile cutanate.
Toate aceste simptome nu este normal să apară în cursul erupţiei dentare ele constituind semne ale unei
boli generale asociate.

Semne şi simptome locale

În timpul erupţiei dentare copilul poate prezenta următoarele semne şi simptome locale care sunt mai
pronunţate la erupţia primilor dinţi şi la erupţia molarilor
- semne de uşoară inflamaţue gingivală
- semne de inflamaţie gingivală marcată prin suprainfectare (congestie, tumefacţie, puroi, căldura locală
crescută)
– intervenţie de urgenţă
- uneori, gingia poate fi colorată în albăstrui datorită sângerării în interiorul ţesuturilor (hematomul de
erupţie) sau purpuriu (culoarea normală este roz) - aceste zone inflamate sunt dureroase
- când dintele perforează gingia poate apărea uneori o mică sângerare dacă ţ. conj. nu s-a dezintegrat total.

Tratament În perioada erupţiei dentare se recomandă

- menţinerea igienei cavităţii orale prin ştergerea gingiilor cu tifon steril umezit cu apă rece
- aplicarea de babeţele curate pe gâtul şi pieptul copilului pentru a evita scurgerea de salivă şi apariţia
iritaţiilor pielii
- atenţie la jucăriile pe care le roade! Jucăriile trebuie să fie spălate frecvent, trebuie să fie verificate să nu
aibă muchii ascuţite care ar putea rănii cavitatea bucală şi să nu conţină substanţe toxice în interior
– mâinile copilului vor fi spălate frecvent şi vor fi tăiate des unghiile - atenţie să nu înghită anestezicele
locale aplicate local.

Metodele recomandate pentru calmarea copilului sunt:

• simpla distragere a atenţiei cu o carte, o poză, un cântec sau un joc nou poate provoca liniştirea.
• mulţi bebeluşi se calmează dacă pe zonele dureroase se fac masaje blânde cu o linguriţă rece sau cu
degetul înfăşurat într-un tifon curat şi umezit cu apă rece se masează şi curăţă bine zona de resturi
alimentare. De asemenea obiectele de cauciuc sau plastic reziliente uşor de curăţat pot fi date copilului să
fie muşcate.
• se pot folosi anestezice locale ca: colutorii cu anestezic, vitamina A, hidrocortizon, ceai muşeţel, gel ce
conţin benzocaină ca anestezic şi nu conţin zahăr sau alcool. Exemple: Calgel contine: clorhidrat de
lignocaina EP (BP) 0,33% w/w, clorura de cetylpiridina EP (BP) 0,1% w/w intr-o baza fara zahar, solubila
in apa, de culoare galbena. Indicatii Calgel Gel este indicat copiilor in perioada cand le cresc primii dinti.
Calgel actioneaza rapid pentru a inlatura durerea produsa de cresterea primilor dinti si calmeaza
durerile.gingivale ale sugarilor.
Are, de asemenea, usoare proprietati antiseptice.

Mod de administrare
Se aplică o cantitate mica de Calgel, aproximativ 7,5 mm, pe varful unui deget curat si masati usor zona
afectata a gingiei. Acest lucru se poate repeta dupa un interval de 20 minute, daca este necesar, maxim de
6 ori pe zi. Calgel- Gel este recomandat copiilor cu varsta mai mare de 3 luni.
Contraindicatii Calgel
Gel nu se va folosi la copii care sunt alergici la clorhidrat de lignocaina, clorura de cetilpiridina sau la
produs in sine.
Precautii
 Doza recomandata nu trebuie depasita. In eventualitatea aparitiei oricarui efect advers sau in caz de
supradozaj, se va intrerupe utilizarea si se va consulta medicul. Nu lasati medicamentul la indemana
copiilor.
Reactii adverse
Cand se foloseste conform instructiunilor, efectele adverse nu apar, dar au fost raportate cazuri rare de
hipersensibilitate la lignocaina. Se va opri administrarea medicamentului daca suspectati o reactie de
hipersensibilitate in timpul folosirii acestuia. Gengigel Baby (0–6 ani), gel gingival cu gust de lapte si
vanilie ce conține acid hialuronic – 0.2 %.
Indicat pentru:
Erupții dentare, afte, gingivite, stomatite, stari inflamatorii, edeme, traumatisme. Acțiune: accelereaza
procesul de vindecare, reduce durerea, adera la mucoasa gingivala, creeaza o pelicula protectoare. Nu
contine anestezic, conservanti, alcool, coloranti, zahar. Nu prezinta contraindicatii, efecte secundare sau
interactiuni medicamentoase. Gengigel Baby este un gel cu gust de lapte si vanilie special creat pentru a fi
pe placul copiilor cu varsta intre 0-6 ani.
Mod de administrare:
Dupa o igiena orala corecta , se aplica un film de gel pe tesutul gingival masand usor cu degetele curate
pentru distributia corecta a acestuia pe suprafata mucoasei , de la trei pana la cinci ori pe zi timp de 3-4
saptamani , continuand pana la disparitia simptomelor.
•Analgezice generale pentru bebeluşi sub formă de supozitoare sau sirop.

FENOMENE CE PREGĂTESC ERUPȚIA DINȚILOR PERMANENȚI

• formarea de diasteme şi treme fiziologice, expresie a creșterii maxilarelor, spații ce vor fi necesare
erupţiei viitorilor dinţi permanenți.
 BIBLIOGRAFIA

 https://www.slideshare.net/gheorgheliviuharnagea/curs-3-dt-eruptia-dentara
 https://www.cdt-babes.ro/servicii/pedodontie-odontoterapie.php