Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucru Individual
La disciplina Moneda si Credit
~SISTEMUL MONETAR
INTERNAŢIONAL
Gruscean Sergiu
BA1802
Coordonatori științifici:
Gîrlea Mihail, dr.conf.univ.
Lachi Cristina, lect.univ.
Chişinău, 2018
1
CUPRINS
Introducere................................P
WOODS.......P-3-4
Concluzii .....................................................................P-18-20
Bibliografie...................................................................P-21
2
I. DEZECHILIBRE GENERATE DE SISTEMUL DE LA BRETTON-
WOODS
-lichiditatea;-
4
Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat dupa cum rezulta
dinurmatoarea analiza.
5
d.Stabilirea cursului de schimb
Adoptarea acestui principiu, ca element al sistemului monetar international a
fixatoptiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur- devize. In acest
scop fiecare taratrebuie sa stabileasca pentru moneda sa, cu acordul FMI, valoarea
paritara exprimata in aur saudolari SUA.Fata de paritatea oficiala, cursurile de
piata ale monedelor nationale puteau varia in jurulunei marje de ±1%, tarile
emitente avand obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie.Atunci cand cursul
monedei unei tari scadea prea mult pe piata schimburilor, trebuia sarascumpere cu
alte devize moneda sa excedentara, pentru mentinerea paritatii declarate de
FMI.Daca rezervele in devize ale acestor tari se epuizau, se exercita dreptul de
tragere asuprafondurilor respective, se cumparau devize cu moneda nationala sau
se efectua operatiuneainversa. Dreptul de tragere al unei tari asupra FMI era
limitat, orice tara putea trage, fara restrictii pana la 25% din cota sa, de la acest
nivel impunandu-se conditionari drastice (putand fi solicitatecriterii politice,
financiare si economice), in niciun caz tragerile neputand depasi 125% din cotade
participare a fiecarei tari. Cand o tara avea o balanta deficitara si isi epuiza
posibilitatile detragere asupra FMI, ea putea sa-si devalorizeze moneda, declarand
FMI o noua paritate pentruredresarea situatiei. Devalorizarile inferioare nivelului
de 10% erau autorizate fara conditii dacaerau destinate corijarii deficitelor de plati
externe. Pentru orice devalorizare superioara niveluluide 10% acordul FMI era
necesar, in caz contrar tara care nu respecta acest angajament pierzandu-si dreptul
asupra fondurilor.Ca rezultat al aplicarii acestui principiu, dolarul, ca principal
active de rezerva inconditiile etalonului aur- devize, in loc sa fie un factor de
stabilitate a devenit, in urma alimentarii excesive a lumii cu dolari, o sursa de
instabilitate. SUA au ajuns in imposibilitatea dea converti, la cererea autoritatilor
monetare straine, dolarii in aur monetar.
f .Convertibilitatea monetara
In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta inlaturarea tuturor
6
restrictiilor la platile privind tranzactiile curente. Moneda unei tari membre devine
convertibila atunci cand tararespective inlatura restrictiile la platile curente, adica
pune la dispozitie moneda sa, sau a alteitari membre, pentru efectuarea platilor
pentru tranzactii internationale curente si permitetransferul sumelor obtinute din
astfel de tranzactii.Functionarea convertibilitatii a vizat doua aspecte distinct:
primul se refera laconvertibilitatea dolarului, in calitatea sa de etalon, moneda de
rezerva si de plata in cadrulsistemului; al doilea avea in vedere convertibilitatea
monedelor nationale ale celorlalte tari,membre ale FMI.Aparitia crizei monetare de
la inceputul anului 1968 a determinat adoptarea de masurirestrictive privind
convertirea dolarilor americani in aur. Astfel s-a ajuns la hotararea SUA, dinaugust
1971, de a suspenda convertibilitatea in aur a dolarilor detinuti de autoritatile
monetareale altor tari membre ale FMI. Din punct de vedere al convertibilitatii,
acesteia i s-a schimbatcontinutul. In acceptiunea FMI, din notiunea de
convertibilitate a disparut referirea la aur, fiindeliminat de asemenea si un element
de baza al convertibilitatii: cursul fix. Astfel, notiuneaadoptata pentru definirea
pozitiei dolarului american, dupa suspendarea convetibilitatii in aur,este
convertibilitatea de piata.
g. Principiul lichiditatii
Principiul lichiditatii a fost considerat ca element intrinsec al functionarii
SistemuluiMonetar International. Crearea Fondului Monetar International, ca
institutie financiara, avea siscopul asigurarii unui ³rezervor´ din care: ³la nevoie,
tarile membre sa poata obtine un sprijintemporar, pentru a face fata deficitului
balantei de plati´. Autoritatile monetare ale tarilor membre FMI aveau obligatia de
a-si constitui rezerve monetare corespunzatoare nevoilor generate de doua
operatiuni: convertirea sumelor solicitate; interventiile de piata ale autoritatilor
monetare, in scopul mentinerii stabilitatii cursurilor de schimb.Lichiditatea
globala, constituita din aur si valute, la care s-au adaugat pozitia tarilor laFMI si
DST-urile, avea in perioada de dupa razboi un nivel procentual optim al rezervelor
fata deimport, de aproximativ 40%. Aplicarea de catre FMI a principiului
lichiditatii, prin acordari decredite, respectiv acceptarea vanzarii de valuta contra
monedei nationale, a fost redusa in primiizece ani de activitate, fapt motivat prin
aceea ca folosindu-se numai dolari s-ar fi creat o cererede bunuri din SUA cu
posibile efecte inflationiste, si prin aceea ca intr-un termen foarte scurtFondul ar fi
ramas fara resurse valutare utilizabile.In urma solicitarilor Consiliului Directorilor
Executivi, Secretariatul FMI a elaborat unstudiu numit ³Nevoi de rezerve´, publicat
in ianuarie 1966. Schimbul de pareri, intre ConsiliulDirectorilor Executivi si
Grupul celor 10, s-a soldat cu un proiect de creare de rezerve sub formaunor
Drepturi Speciale de Tragere (DST), emise si folosite de FMI, care se evidentiaza
7
intr-uncont special. DST a fost considerat un nou activ de rezerva, sumele alocate
fiind considerate parte integranta a rezervelor tarilor membre.
Cursul francului francez fata de $ era, in anul 1944, de 23,80 FF/$ iar prin
stabilirea paritatilor de la Bretton- Woods s-a produs o devalorizare de aproximativ
12% fiind stabilitcursul de 29,63 FF/$. In contextul masurilor adoptate pentru
reducerea masei monetare seincadreaza instituirea impozitului de solidaritate
nationala (in anul 1945), precum si o nouadefinire a francului (1FF= 7,461 g aur,
reprezentand o devalorizare de 69,5% comparative cudefinitia din anul 1938).Pana
in anul 1958, francul a cunoscut mai multe episoade: in 1948 s-au instituit
cursurilemultiple ale francului; ulterior s-a deschis o piata libera a dolarului,
escudo- ului, franculuielvetian si Belgian; in anul 1949 cursurile multiple au
disparut. In urma razboiului cu Algeria, inanul 1957, s-a stabilit cursul 1$= 420 FF
(1FF= 2,11 mg aur). Pana in decembrie 1958 francul acunoscut si alte deprecieri si
devalorizari: 1$= 493,70 FF, 1$= 1,80 mg aur.Devalorizarile au avut, ca principal
efect, conferirea unui avantaj produselor franceze laexport si la restabilirea
convertibilitatii externe. Aplicarea in practica a principiilor de la Bretton-Woods a
condus la reforme monetare si in Germania si in URSS.
In timpul celui de-al II- lea Razboi Mondial, autoritatile sovietice au lasat sa se
dezvolteinflatia, din motive stabilite in planul cincinal, respectiv majorarea
salariilor mai rapid decat a productiei, pentru a-i incuraja pe producatori, pentru a
finanta chelutielile publice, prinemisiunea monetara si pentru a stagna oferta de
bunuri de consum.In anul 1947 a fost infaptuita o reforma monetara de amploare;
10
toate biletele in circulatieau fost retrase si schimbate la paritatea de o rubla noua
pentru 10 ruble vechi. In literatura despecialitate se arata ca ³operatiunea a fost
dirijata contra speculatorilor, in special a taranilor kolhoznici, suspectati de a se fi
imbogatit prin practica unor preturi libere excesive. Mai mult de30% din
bancnotele aflate in circulatie nu au fost prezentate la schimb, iar detinatorii
delichiditati importante erau supusi controalelor si sanctiunilor.´Pe plan
international, revalorizarea rublei nu a avut consecinte, intrucat utilizarea
acesteiaera strict limitata pe plan intern. Insa, la modul oficial, pentru a tine seama
de scaderea preturilor interne si pentru motive de prestigiu, definitia in aur a rublei
s-a modificat, astfel: o rubla=222,168 mg aur, in loc de 167,674 g aur, insemnand
o reevaluare de 33% (o rubla= 0,25$ in locde 0,19$).
Dintre principiile recente adoptate de FMI se remarca si cel care permite tarilor
membresa obtina resurse suplimentare, prin majorarea cotelor parti. Adoptarea
acestui principiu nuconstituie decat o prima etapa, intrucat aplicarea lui necesita un
consens dinpartea fiecarei tari.De exemplu, FMI nu poate dispune de noi resurse
decat daca SUA, principalul contribuitor,accepta o asemenea situatie.Cele 18
miliarde dolari reserve suplimentare solicitate de FMI au fost considerate ca
unraspuns la viitoarele crize, iar in cadrul acestei gestionari contributia SUA a
reprezentat 14,5miliarde dolari. Astfel, reforma FMI a necesitat o ameliorare a
principiilor de lucru si a legilor de protectie a mediului, o ameliorare a modului de
evaluare a tarilor membre si a transparenteimanifestate in desfasurarea
activitatii.Criza asiatica a evidentiat necesitatea redefinirii arhitecturii sistemului
monetar financiar international. Raportul Bancii Mondiale asupra Finantarii
Dezvoltarii Economice in anii 1997-1998 a analizat erorile tarilor asiatice precum
si ale institutiilor financiare din tarile dezvoltate,care au acordat asistenta
sistemelor lor financiare. De aici a rezultat necesitatea unei consolidaria sistemlor
financiare si a unei mai mari transparente, in acest scop fiind formulate o serie de
propuneri:
15
b) Propunerea de infiintare a unei noi institutii internationale destinate
garantariiimprumuturilor a apartinut lui George Soros, care a argumentat
necesitatea unei SocietatiInternationale de asigurare a creditelor, al carei obiect sa
fie garantarea acestora la un costminim.In conceptia lui Soros, FMI si-a dovedit
eficacitatea in criza asiatica, aceasta institutietrebuind sa-si continue existent, dar
cu alte mijloace de interventie pentru prevenirea crizelor.O noua ³arhitectura´ a
organizarii monetare si financiare internationale ridica problemeledin punct de
vedere al controlului pietelor de capital, a caror instabilitate este la originea
crizelor contemporane. In acest sens, tarile industrializate ar trebui sa-si mentina
pozitia de control asupra pietei internationale de capital.
--supravegherea regionala;
prudential;
--structuri mai eficiente in vederea unei reglementari ordonate a datoriei.
16
propusa oreforma de catre Grupul celor 8 tari industrializate. Potrivit proiectului, la
fiecare 2 ani, va avealoc o reuniune a sefilor guvernelor celor 8 tari membre ale G
8 cu omologii lor din alte 16 tari stabilite de Consiliul FMI si al Bancii Mondiale,
cu scopul unei mai bune reprezentari a tuturor grupelor de tari: industrializate, in
curs de dezvoltare si in tranzitie.Astfel de super-sommet- uri vor trata problemele
economice si financiare, dar aceasta propunere constituie doar un raspuns cu
character inadaptat la organizarea financiarainternational, intrucat nu tine seama de
importanta sporita a tarilor emergente in cadrulsistemului financiar mondial.
17
CONCLUZII SI CONTRIBUTII PERSONALE
--lichiditatea;
--echilibrarea balantei de plati.
In anul 1987 s-a declansat crahul bursier, care a ilustrat inca o data slabiciunea
unuisistem monetar international supus riscurilor financiare legate de procesul de
globalizarefinanciara. Din acest punct de vedere, crahul din octombrie 1987 a
marcat trecerea de la un sistem monetar international catre un sistem financiar
international, in cadrul caruia principalii factori determinanti pe piata schimburilor
sunt, in special, de ordin financiar.
19
---Reforma FMI a necesitat o ameliorare a principiilor de lucru si a legilor de
protectie amediului, o ameliorare a modului de evaluare a tarilor membre si a
transparentei manifestate indesfasurarea activitatii.
In anul 1998 Directorul general al FMI a definit principiile care vor permite
consolidareaSMI si evitarea noilor riscuri.
--Noua organizare va trebui sa se bazeze pe sase piloni:
1. o supraveghere mai eficienta a politicilor economice a tarilor membre;
2. supravegherea regionala;
3. reforma sectorului financiar, ca si ameliorarea reglementarii si a controlului
prudential;
4. structuri mai eficiente in vederea unei reglementari ordonate a datoriei;
5. liberalizarea miscarilor de capital;
6. consolidarea institutiilor financiare internationale si, in special, a resurselor lor
financiare.
20
BIBLIOGRAFIE
21