LUCRAREA DE LABORATOR NR.

1
Tema: Primii paşi în utilizarea foilor de calcul

Scopul lucrării: Familiarizarea cu aplicaţia MS Excel 2010. De a obţine deprinderi practice

şi cunoştinţe referitoare la: introducerea şi redactarea datelor, formatarea elementelor interfeţei de
lucru şi formatarea condiţională.

Excel este unul din cele mai populare aplicaţii din suita Microsoft Office, care posedă
mijloace eficiente de prelucrare a informaţiei numerice, prezentată în formă de tabele electronice.
MS Excel 2010 permite redactarea rapoartelor create pe baza tabelelor electronice, efectuarea
calculelor matematice, statistice şi financiare, cât şi prezentarea informaţiei numerice în formă de
diagrame.

1.1. INTERFAŢA MS EXCEL 2010

Lansarea în execuţie a aplicaţiei MS Excel 2010 se realizează astfel: Start->ALL Programs-

>Microsoft Office-> Microsoft Excel 2010. După lansarea aplicaţiei, pe ecran apare fereastra Excel
ce include un registru de calcul. Implicit denumirea registrului este Book urmat de numărul de
ordine al registrelor create în cadrul sesiunii curente de lucru Excel. Un registru de calcul conţine
implicit trei foi de calcul, iar denumirile predefinite ale acestora sunt Sheet1, Sheet2 şi Sheet3 (vezi
Figura 1.1). Pentru a modifica numărul implicit de foi, se alege din meniul File->Options-
>General-> secţiunea When creating new workbooks->opţiunea Include this many sheets->se
tastează numărul de foi.
Interfaţa Excel este formată din două ferestre amplasate una în alta. În exterior – soft-ul, în
interior – foaia de calcul [12,13].
Interfaţa Excel cuprinde următoarele elemente :
Bara de titlu –afişează numele registrului creat.
Bara de acces rapid (Quick Access Toolbar) – localizată în colţul din stânga sus al
ferestrei. Implicit, bara de acces rapid conţine comenzile cele mai folosite: Save (salvarea), Undo
(anularea ultimei comenzi) şi Redo (refacerea ultimei comenzi).

1
 Figura 1.1. Interfaţa MS Excel 2010

Exemplul 1. Pentru a mări eficienţa operării în Excel, pot fi adăugate şi alte comenzi care frecvent
sunt utilizate:
1) clic pe butonul sub forma unei săgeţi orientate în jos din Quick Access Toolbar;
2) din meniu se alege More Commands;
3) din meniu derulant în care iniţial este selectat Popular Commands, se alege All
Commands; acum vor fi vizibile toate comenzile ascunse în Excel;
4) se caută în listă comenzile dorite, de exemplu: Select Current Region (selectara zonei
compacte de celule din jurul celulei active) sau Select Visibil Cells (selectarea doar a celulelor
vizibile, nu şi a celor ascunse); se apasă butonul Add pentru a adăuga fiecare buton în lista din partea
dreaptă a ferestrei; confirmarea opţiunilor alese se realizează cu butonul OK.
Exemplul 2. Anularea opţiunilor de personalizare a medului de lucru se realizează din fereastra de
personalizare a barei Quick Access Toolbar:
1) Se apasă butonul cu săgeată în jos,
2) Se alege More Commands, apoi în fereastra care se deschide în zona Customizations
se alege din lista Reset opţiunea dorită (Figura 1.2).

Figura 1.2. Opţiunile listei Reset

2
 Tab (filă) şi Ribbon (panglică) – dispare noţiunea de meniu, care este înlocuit cu
tab-uri (Home, Insert, etc.), iar în locul barelor cu instrumente se utilizează panglicile de butoane
numtie ribbon. Ribbon-urile au avantajul să fie sensibile la context, în funcţie de comanda aleasă
ribbon-ul oferă doar opţiunile relevante în contextul respectiv. Singurul meniu este File, care include
comenzi de lucru cu registrele.
Exemplul 3. Ribbonul poate fi minimizat cu scopul de a mări spaţiul de lucru, acest lucru poate fi
realizat în mai multe moduri:
1) clic dreapta pe numele unui tab şi alegerea opţiunii Minimize the Ribbon;
2) dublu clic pe numele unui tab.
Revenirea la forma normală a ribbon-ului se realizează prin dublu clic pe numele unui tab
sau anularea comenziii Minimize the Ribbon din meniul contextual.
Meniul contextual – apare la selectarea unui anumit element şi clic dreapta cu
mouse-ul, include opţiuni relevante în contextul respectiv.
Bara de formule – permite afişarea/editarea valorii sau formulei utilizate într-o
celulă. Are următoarele componente (vezi Figura 1.3):

Figura 1.3. Bara de formule

1) Caseta nume (Name Box) – se găseşte în partea stângă a barei de formule, afişează

adresa celulei active C5 sau precizează mărimea domeniului selectat şi permite

deplasarea rapidă la o anumită celulă a cărei adresă se tastează în casetă.
2) Zona de editare a formulelor – aici se regăseşte valoarea (text, număr, formulă)
înscrisă în celula curentă. Redactarea datelor se realizează în celulă sau în zona de editare a
formulelor. Instalarea regimului de redactare în celulă se realizează prin dublu clic pe celula
selectată sau activarea tastei F2, ca urmare în celulă va apărea cursorul. Pentru trecerea la regimul
de redactare în bara de formule urmează să executăm un singur clic în dreapta acestei bare.
3) Butoanele de editare a formulei - sunt vizibile doar în stadiul de editare a unei valori
din cadrul celulei curente. Acestea sunt, de la dreapta la stânga.
3
 - Insert Function ( ) – conferă asistenţă contextuală prin intermediul casetei
constructorului de formule;
- Enter ( ) - serveşte pentru confirmarea introducerii datelor sau modificarea
conţinutului celulei, acţiunile lui sunt analogice acţiunii tastei Enter.
- Cancel ( ) - se utilizează pentru anularea ultimei acţiuni (aceasta poate fi făcută şi cu
ajutorul tastei Esc).
Foaia de calcul (zona de lucru) - prezentată în formă de tabel divizat în coloane şi
rânduri. Coloanele sunt marcate cu litere, rândurile - cu cifre. Caroul format la intersecţia coloanelor
şi rândurior este numit celulă. Celula curentă este marcată cu un chenar mai îngroşat de culoare
neagră. Fiecare celulă are adresă, care este formată din marcajul coloanei şi a rândului la intersecţia
cărora sa format. De exemplu, prima celulă are adresa А1, deoarece se găseşte în coloana А şi
rândul 1.
Aplicaţia Excel 2010 oferă mai multe moduri de vizualizare a foii de calcul. Fiecare mod de
vizualizare are o utilitate practică. Stabilirea modului de vizualzare se face din tab-ul View sau cu
butoanele din bara de stare situate în stânga butonului Zoom (vezi Figura 1.4).

Figura 1.4. Moduri de vizualizare a foii de lucru

1) Normal – datele din foaia de calcul sunt afişate compact, fără antet şi subsol de
pagină şi fără margini; permite o vizualizare globală a datelor pentru editare şi prelucrare rapidă.
2) Page Layout – datele sunt afişate aşa cum vor fi printate la imprimantă, cu antet şi
subsol de pagină.
3) Page Break Preview – este modul de vizualizare specific aplicaţiei Excel, utilizat
pentru încadrarea corectă a datelor în paginile imprimate; se utilizează pentru specificarea zonelor
care vor fi imprimate pe fiecare pagină.
Bara de stare – o zonă orizontală situată în partea inferioară a ferestrei, furnizează
informaţii despre starea curentă a ceea ce vizualizaţi în fereastra de lucru.

4
 1.2. CREAREA, SALVAREA ŞI ÎNCHIDEREA UNUI REGISTRU DE CALCUL

Un registru de calcul este un fişier cu extensia .xlsx, care poate stoca date.
La lansarea aplicaţiei MS Excel 2010, implicit se deschide un registru de calcul nou cu
denumirea implicită Book. Dacă se doreşte crearea altui registru de calcul nou, se va acţiona astfel:
Ctrl+N sau File->New [12]. Ca rezultat, pe ecran se deschide fereastra din care puteţi alege opţiunea
dorită:
Blank workbook – pentru a crea un nou registru de calcul necompletat.
Sample Templates – pentru a crea un registru pe baza unui şablon existent pe calculator
(raport vânzări, buget, etc.).
Microsoft Office Online – pentru a selecta un şablon disponibil pe Microsoft Office Online.
Un registru de calcul nou creat este stocat temporar în memoria de lucru a sistemul de calcul.
Dacă se închide computerul accidental, registrul se va pierde. Pentru stocarea permanentă pe un
dispozitiv de stocare (principalul dispozitiv fiind hard discul - discul intern), registrul poate fi salvat
în mai multe moduri, de exemplu:
1) apelarea meniului File->Save.
2) apăsarea butonului existent în bara de acces rapid.
3) combinaţia de taste Ctrl+S.
În fereastra Save As se introduce numele registrului în câmpul File Name, se alege un
director pentru stocare şi se apasă butonul Save (vezi Figura 1.5.).

5
 Figura 1.5. Fereastra de dialog Save As
După salvarea registrului de calcul, numele acestuia va fi afişat automat în bara de titlu a
ferestrei Excel.
Pentru a forma o copie a registrului existent, se selectează opţiunea Save As din meniul File
[13]. Se alege un director pentru stocare, se stabileşte numele nou în File name şi se apasă butonul
Save.
Închiderea aplicaţiei MS Excel 2010 se realizează prin una din următoarele variante:
1) Apelarea meniului File->Exit,
2) Apăsarea butonului din dreapta sus a ferestrei de dialog.
3) Selectarea opţiunii Close din meniul File .
4) Apăsarea tastelor Alt+F4.

1.3. LUCRUL CU DATELE ÎN FOILE DE CALCUL

Un registru de calcul este format din foi de calcul (Sheet), o foaie reprezintă un tabel.
Tabelele Excel se aseamănă cu bazele de date, dar sunt predestinate nu atât pentru păstrarea datelor,
cât pentru efectuarea calculelor matematice şi statistice [1, 11, 12].
Acţiunile primare, pe care un utilizator le întreprinde în lucrul cu procesorul tabelar, se
rezumă la introducerea, redactarea, copierea, deplasarea şi lichidarea datelor din tabel.
Introducerea datelor într-o celulă
În celulă pot fi incluse numere, text, formule, funcţii. Datele sunt introduse prin acţionarea
tastaturii. Se seletează celula dorită şi cu ajutorul tastaturii se introduc datele. Introducerea datelor se
încheie prin apăsarea tastei Enter sau Tab. Editarea datelor în celulă se face prin dublu clic pe celulă
sau apăsând tasta F2.
Completarea automată a seriilor de date
Această acţiune poate fi executată folosind ghidajul de umplere , sau comanda Fill
din tab-ul Home, grupul Editing.
Metoda 1 (umplere folosind ghidajul de umplere, vezi Figura 1.6., coloana A):
a) se scriu în două celule alăturate primele două valori ale seriei;
b) se selectează valorile;
c) se poziţionează mouse-ul în colţul din dreapta jos al celulelor selectate până când cursorul
ia forma unei cruciuliţe de culoare neagră şi se trage în jos.

6
Exerciţiul 1. Introduceţi seriile de date indicate în Figura 1.6 folosind ghidajul de umplere.

Figura 1.6. Introducerea seriilor de date

Metoda 2 (Comanda Fill-Series, vezi Figura 1.7):
a) se tastează primul element al seriei;
b) se selectează celula şi se alege tab-ul Home->Editing->Fill ->Series;
c) în caseta de dialog Series se specifică direcţia: pe rânduri (Rows) sau pe coloană
(Columns), tipul seriei: liniar (Linear), de creştere (Growth), temporal (Date) sau identificat automat
(AutoFill - permis doar la selectarea prealabilă a domeniului).
În grupul Date unit se fixează unitatea de incrementare: zi (Day), zi lucrătoare (Weekday),
luna (Month) sau anul (Year).
Se marchează Trend dacă se doreste generarea unei serii de trend.
Step value - se înscrie valoarea pasului de incrementare (poate fi şi negativ).
Stop value - se înscrie valoarea de oprire (necesară atunci când nu se porneşte cu un domeniu
selectat).
Exerciţiul 2. Introduceţi seriile de date indicate în Figura 1.6 aplicând a doua metodă.

Figura 1.7. Fereastra de dialog Series

7
Selectarea celulelor, coloanelor, rândurilor şi foilor
Pentru a îndeplini o acţiune în foaia de calcul urmează de efectuat selectarea, toate posibilele
selectări sunt prezentate în Tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
Modalităţi de selectare
Pentru a selecta Acţiune
- clic pe celulă;
O celulă - tastarea adresei celulei în caseta Name Box (vezi Figura 1.3.) şi apăsarea
tastei ENTER.
- executare clic pe prima celulă a domeniului ce urmează a fi selectat şi
ţinând apăsată tasta stângă a mouse-lui deplasăm indicatorul mouse-lui pe
Un grup de celule
ultima celulă-dreapta a domeniului, apoi eliberăm butonul mouse-lui;
(domeniu)
- Selectare prima celulă, apoi cu tasta SHIFT apăsată se extinde selecţia cu
tastele →,↓.
Mai multe domenii - selectare primul domeniu, apoi cu tasta CTRL apăsată selectare celelalte
neadiacente domenii.
Rând, coloană sau
- clic pe eticheta de rând sau coloană.
foaie
Întreaga foaie de
calcul - clic pe butonul aflat la intersecţia etichetelor de rânduri şi coloane

- clic pe eticheta primei foi, apoi cu tasta CTRL apăsată se selectează

Gruparea foilor de celelalte etichete de foi ce formează grupul. Degruparea se face printr-un
calcul clic cu mouse-ul pe o foaie sau opţiunea Ungroup Sheets din meniul
contextual.

Operaţii de deplasare, copiere şi lichidare

Întrucât MS Excel este un program product din familia MS Office, multe acţiuni se
îndeplinesc analogic acţiunilor altor pachete, aşa ca Word, Access.
Operaţiile de copiere, lichidare şi deplasare pot fi îndeplinite utilizând clipboard-ul (vezi
Figura 1.8), combinaţiile de taste fierbinţi sau meniul contextual. Datele pot fi deplasate, respectiv
copiate în aceiaşi foaie de calcul, în foi diferite ale aceluiaşi registru sau în alt registru de calcul.

8
 Deplasarea datelor se referă la schimbarea poziţiei datelor în foaia de calcul şi se efectuează
în felul următor:
a) se selectează domeniul cu date, după care se apasă butonul Cut disponibil în grupul
de butoane clipboard;
b) se selectează celula care va constitui colţul din stânga sus al domeniului destinaţie şi
se apasă butonul Paste din grupul de butoane clipboard.
Se pot utiliza şi comenzile din meniul contextual sau combinaţiile de taste Ctrl+X pentru
decupare şi CTRL+V pentru lipire.

Figura 1.8. Grupul de butoane Clipboard

Exerciţiul 3. Aplicaţi operaţiile de deplasare, copiere şi lichidare asupra seriilor de date indicate în
Figura 1.6 , folosind instrumentele din grupul Clipboard.
Deplasarea foilor de calcul se realizează prin selectarea etichetei foii şi se deplasează în
locaţia dorită.
Copierea datelor se efectuează în felul următor: a)se selectează grupul de celule după care se
activează butonul drept al mouse-lui pentru a apela meniul contextual din care alegem opţiunea
Copy. Amplasăm indicatorul mouse-lui în poziţia unde vor fi amplasate datele copiate şi din meniul
contextual, alegem opţiunea Paste Options (vezi Figura 1.9).

Comanda de copiere Comanda de lipire

Meniu
contextual

Figura 1.9. Caseta meniului contextual apelat pentru o celulă

9
 Noutatea oferită de Office 2010 constă în opţiunea Paste preview, prin care se poate de
vizualizat efectele copierii, pentru a alege varianta optimă. Comanda Paste Options include
următoarele butoane:
Paste - lipirea conţinutului celulelor copiate, păstrând şi formatul acestora.

Values - lipirea conţinutului celulelor copiate, nepăstrând formatul acestora.

Formulas - lipirea doar formulelor copiate, fără a păstra formatarea celulelor.

Transpose - realizează inversarea rândurilor cu colanele şi invers.

Formating - păstrează doar formatarea datelor, fără a lipi şi conţinutul acestora.

Paste Link - realizează o legătură între datele din celula iniţială şi cele din celula unde
s-a efectuat lipirea.
Alte opţiuni de alipire pot fi găsite în comanda Paste Special din meniul contextual (vezi
Figura 1.9.).

Figura 1.10. Opţiunile comenzii Paste Special

Pentru a vizualiza rezultatul alipirii, este de ajuns de ţinut câteva secunde mouse-ul pe
butonul respectiv.
Exerciţiul 4. Aplicaţi operaţiile de deplasare, copiere şi lichidare asupra seriilor de date indicate în
Figura 1.6 , folosind meniul contextual.
Copierea foilor de lucru. Se selectează eticheta foii şi se deplasează în poziţia dorită, ţinând
apăsată tasta Ctrl. Altă modalitate o reprezintă opţiunea Move or Copy… din meniul contextual.
Înserarea unei foi de calcul se realizează din meniul contextual selectând opţiunea Insert
sau tastând butonul Insert Worksheet (Shift+F11) (vezi Figura 1.11).

10
 Figura 1.11. Butonul Insert Worksheet

Lichidarea datelor se selectează celula sau domeniul de celule şi se activează tasta Delete.
Lichidarea celulelor se selectează celula sau domeniul de celule apoi din meniul contextual
se alege opţiunea Delete. Se va deschide caseta de dialog Delete (vezi Figura 1.12) în care se alege
opţiunea dorită: Shift cells left – celulele lichidate vor fi înlocuite cu celea din dreapta, Shift cells up
- celulele lichidate vor fi înlocuite cu cele de jos sau Entire row – pentru a şterge rândul sau Entire
column – pentru a şterge coloana.

Figura 1.12. Caseta de dialog Delete

Diferenţa dintre tasta Delete şi opţiunea Delete din meniul contextual, fiind: prima lichidează
numai datele, iar a doua însăşi celulele împreună cu datele ce le conţin.
Lichidarea rândurilor (coloanelor) se efectuează în modul următor: se selectează printr-un
clic eticheta rândului (coloanei), apoi din meniul contextual selectăm opţiunea Delete.
Lichidarea unei foi de calcul se realizează printr-un clic-dreapta pe eticheta foii, din meniul
contextual alegem opţiunea Delete.

Modificarea dimensiunii coloanelor şi rândurilor

Lăţimea unei coloane poate fi modificată de la 0 la 255, care reprezintă numărul de caractere
ce pot fi afişate într-o celulă formatată cu un font standard. Înălţimea unui rând poate varia de 0 la
409 puncte. Înălţimea implicită a unui rând este de 15 pixeli. Dacă înălţimea este 0, rândul este
ascuns.
Modificarea dimensiunii celulelor poate fi executată:

11
 a) manual - prin deplasarea demarcaţiei dintre coloane sau rânduri cu ajutorul mouse-
ului.

Figura 1.12. Modificarea manuală a dimensiunei coloanelor

b) automat - cu ajutorul funcţiilor Row Height (înălţimea lrândului) şi Column Width

(lăţimea coloanei) din tab-ul Home->Cells->Format sau din meniul contextual.

Figura 1.13. Modificarea automată a dimensiunei coloanelor (rândurilor)

Exerciţiul 5. Aplicând instrumentele (opţiunile) sus menţionate, îndepliniţi următoarele acţiuni:

a) în registrul curent adăugaţi două foi de calcul noi;
b) redenumiţi foile, din Sheet1, Sheet2,.. în Foaie1, Foaie2, ... .;
c) grupaţi foile 1,3,5;
d) stabiliţi lăţimea coloanei B - 25 pixeli;
e) pentru rândul 2 stabiliţi înălţimea 30 pixeli;
f) degrupaţi foile grupate;
g) coloraţi etichetele foilor cu diferite culori;
h) ascundeţi coloana C şi rândul 3 din Foaie1;
i) lichidaţi Foaie 2;
j) restabiliţi elementele ascunse;
k) faceţi o copie registrului curent.

12
 1.4. FORMATAREA DATELOR

Formatarea datelor se numeşte acţiunea de modificare a prezentării datelor la ecran (culoare,

dimensiune, etc.). Modificarea prezentării datelor la ecran se face pentru a atrage atenţia la anumite
părţi din foaia de calcul şi face foaia de calcul mai atrăgătoare şi mai uşor de înţeles.
Excel utilizează trei seturi principale de date: numeric – care poate fi utilizat în calcule, text –
care nu poate participa la calcule numerice şi logic – utilizat în expresii logice care au doar două
valori posibile (TRUE – adevărat, FALSE – fals).
În Excel sunt prevăzute diferite modalităţi de a modifica aspectul datelor. Modificările pot fi
efectuate manual, automat sau în baza unui set de şabloane [1, 9, 12, 13].

Formatarea valorilor numerice

Formatul numeric se utilizează pentru a modifica aspectul exterior al numerelor, inclusiv
dată şi oră, însă nu modifică valoarea numerică a acestora. De exemplu, numărul 0,08 (formatul
Number) poate fi reflectat ca 8% (formatul Percentage).
Pentru formatarea datelor numerice dintr-o celulă sau un domeniu de celule se execută
următorii paşi:
1) se selectează celula sau domeniul de celule;
2) se apelează Format Cells (vezi Figura 1.15) prin una din următoarele variante:
tabul Home -> secţiunea Cells -> butonul Format ->din lista derulantă se selectează
opţiunea Format Cells.
apelarea Format cells din meniul contextual;
tastând combinaţia de taste CTRL+1;
3) din pagina Number se selectează categoria dorită, aici sunt prezentate formatul
următoarelor categorii: General (comun), Number (numeric), Currency (monetar), Accounting
(financiar), Date (data), Time (timp), Percentage (procentual), Fraction (fracţionar), Scientific
(exponenţial), Text (textual), Special (adăugător), Custom (şabloane de tipuri de date);
4) se stabilesc parametrii corespunzători;
5) se activează butonul Ok.

13
 Fereastra de dialog Format
Cells include următoarele pagini:
Number – formatarea valorilor
numerice;
Alignment – alinierea datelor în celule,
modificarea direcţiei lor, concatenarea
celulelor ş.a.;
Font – formatarea caracterelor;
Border – aplicarea chenarului;
Patterns – aplicarea culorii fundalului;
Protection – protejarea datelor din
celulele foii de calcul.

Figura 1.15. Fereastra de dialog Format cells,

pagina Number.

Grupul Number din tab-ul Home (vezi Figura 1.16) include următoarele butoane care pot fi
aplicate la formatarea datelor numerice:

- lista stilurilor
predefinite de formatare.

- mărire/micşorare zecimale.

- separator mii.
Figura 1.16. Grupul butoanelor Number
- stil procent.
din tab-ul Home.
- simbol monetar.

Exerciţiul 6. Elaboraţi tabelul din Figura 1.17 urmând următoarele indicaţii:

a) scrieţi datele în domeniul B1:B9;
b) copiaţi datele din domeniul B2:B9 în domeniul C2:C9;
c) pentru datele din domeniul C2:C9 aplicaţi stiluri prezente în categoriile descrie în
domeniul D2:D9.

14
 Figura 1.17. Exemple de formate numerice
Alinierea datelor în celulă
Opţiunile de aliniere a textului disponibile în
grupul Alignment din tab-ul Home (vezi Figura 1.18)
permit alinierea conţinutului pe verticală şi orizontală,
scriere cu înclinare la un anumit unghi, deplasarea
conţinutului faţă de marginea din stânga/dreapta, cât şi
Figura 1.18. Grupul Alignment din tab-ul
repartizarea textului pe mai multe rânduri în cadrul
Home
aceleiaşi celule, respectiv îmbinarea de celule şi
centrarea.
Varianta completă a acestor opţiuni de formatare poate fi găsită în pagina Alingment din
fereastra de dialog Format Cells (vezi Figura 1. 19), care include următoarele opţiuni:

Figura 1.19. Fereastra Format Cells, pagina Alignment

15
 Figura 1.20. Aranjarea datelor în celule
Exemplul 4. Pentru a elabora tabelul „Evidenţa notelor” din Figura 1.20 se vor parcurge următorii
paşi:
1. Informaţia se culege în foaia de lucru precum este prezentată în Figura 1.21.

Figura 1.21. Amplasarea informaţiei în foaia de lucru la etapa iniţială

2. Textul din celula A2 se împarte pe mai multe rânduri astfel încât conţinutul să nu
depăşească lăţimea coloanei:
se ajustează lăţimea coloanei A;
se selectează celula A2;
se apelează Format Cells-> pagina Alignment ;
se bifează opţiunea Wrap text.
Aceaşi acţiune, de trece pe rândul următor, se realizează şi cu combinaţia de taste Alt+Enter
aplicată în timpul editării.
3. Se orientează textul din celulele C2:F2 pe verticală:
se selectează celulele C2:F2;
se apelează Format Cells-> pagina Alignment ;
în secţia Orientation alegem unghiul de orientare (Degrees) a textului - 90º.

16
 4. Pe rând se unesc celulele A1:A2, B1:B2 şi C1:F1 (vezi Figura 1.20):
se selectează celulele A1:A2;
se apelează Format Cells-> pagina Alignment ;
se bifează opţiunea Merge cells, în secţiunea Text alignment din listele derulante
pentru orientarea textului pe orizontală şi verticală se selectează opţiunea Center. O altă modalitate
de a uni şi centra celulele o reprezintă butonul Merge and Center ( ) din grupul Alignment din tab-
ul Home.
5. Se modifică lăţimea coloanelor B:E:
se selectează coloanele B:E;
din meniul contextual se alege opţiunea Column Width..., în caseta cu acelaşi nume se
înscrie 4.
6. Adăugarea bordurilor se face în următorul mod:
se selectează tot tabelul (A1:F7),
se apelează Format Cells-> pagina Border ;
se selectează stilul, culoarea rândurilor şi se adaugă bordurile prin apăsarea
butoanelor de gestionare (vezi Figura 1.22).

Figura 1.22. Opţiuni de gestiune rapidă a bordurilor

O altă modalitate de a adăuga bordurile o reprezintă grupul Font – butonul din tab-ul
Home.
7. Registrul de lucru se salvează pe discul curent cu numele „Evidenţa notelor”.

17
Copierea formatului unei celule în altă celulă sau într-un
grup de celule, se face în modul următor:
1. se selectează celula a cărei format se doreşte a fi copiat;
2. se apasă butonul Format Painter din tab-ul Home, grupul
Cliboard (vezi Figura 1.8);
3. se selectează celula sau grupul de celule care se doreşte
să conţină acelaşi format.
Lichidarea formatului aplicat unui domeniu de celule se
realizează în următorul mod:
1. se selectează celula sau domeniul formatul căruia se Figura 1.23. Comanda Clear
doreşte a fi lichidat; Formats.
2. se selectează opţiunea Clear Formats (vezi Figura 1.23)
din lista care apare la apăsarea butonului Clear din grupul
Editing, tab-ul Home.
Stilurile de formatare
Pentru o formatare rapidă Excel ne pune la dispoziţie o galerie de stiluri, care sunt stocate în
grupul Styles, tab-ul Home (vezi Figura 1.24). Pentru aceasta:
1. se selectează domeniul care urmează să fie formatat;
2. tab-ul Home -> grupa Styles -> butonul Cell Styles/Format as Table;
3. cu mouse-ul alegeţi formatul dorit. Datorită facilităţii Live Preview a acestei versiuni se
poate vedea impactul stilului asupra domeniului.
Conditional Formating – permite formatarea
condiţională.
Format as Table – include formate ce permit
schimbarea stilului, lăţimii şi culorii chenarului pentru
domeniul selectat.
Figura 1.24. Grupul Styles din tab-ul
Cell Styles- include formate predefinite destinate
Home.
celulelor.

Exerciţiul 7. Utilizând galeria de stiluri, stabiliţi un stil pentru tabelul din Figura 1.20.

18
 Formatarea condiţională (Conditional Formatting) este o formatare specială care poate fi
aplicată unei sau mai multe celule care se supun unei sau mai multor condiţii precizate de utilizator.
Se găseşte în grupul Styles (vezi Figura 1.24) şi include mai multe opţiuni (vezi Figura 1.25).

Figura 1.25. Grupul de opţiuni prezente în Conditional Formatting.

Exemplul 5. În tabelul Evidenţa notelor, au fost marcate pe fundal roşu notele mai mici de
cinci şi în celulele mediilor s-a plasat câte o bară colorată a cărei lungime este proporţională cu nota
medie (vezi Figura 1.26).

Figura 1.26. Tabelul Evidenţa notelor

1. Se selectează domeniul C3:F7.

19
2. Din tab-ul Home -> grupul Styles -> Conditional Formatting -> Highlight Cells Rules ->
Greater Than.
3. Se completează caseta Greater Than (vezi Figura 1.27).
4. Se selectează domeniul G3:GF7.
5. Din tab-ul Home -> grupul Styles -> Conditional Formatting -> Data Bars -> Orange
Data Bars.

Figura 1.27. Caseta Greater Than.

20