Tema I. Informatica economică.

MS Excel – mediu universal de procesare a

datelor

1. Informatica economică (date, informaţii, cunoştinţe) 2.

Concepte de bază a procesorului tabelar MS Excel 3. Tipuri şi
formate de date în Excel. Validarea datelor 4. Formule şi funcţii
în MS Excel

1.1. Informatica economică (date, informaţii, cunoştinţe)

1.2. Concepte de bază a procesorului tabelar MS Excel

Microsoft Office Excel reprezintă un procesor de tabele pentru organizarea şi
prelucrarea datelor într-un mediu Microsoft Windows.
Un registru Excel poate avea o multitudine de utilităţi, de la simple calcule aritmetice
până la evidenţe de tip contabil şi financiar.
Programul furnizează o interfaţă simplă, uşor de utilizat, incluzând pictograme, meniu
pentru funcţii, meniuri pentru interogarea bazelor de date, pentru verificarea corectitudinii
statistice a unui text, instrumente de audit, macrocomenzi etc.
Toate programele de calcul tabelar operează cu o serie de concepte specifice, care se
raportează la conceptul fundamental de ​foaie de calcul.
Foaia de calcul ​tabelar este o matrice împărţită în rânduri şi colone cu ale cărei
elemente se pot face orice fel de calcule. Mai multe foi de calcul alcătuiesc un registru.
Registrul de calcul ​iniţial conţine trei foi de calcul etichetate cu Sheet1, Sheet2,
Sheet3. Componentele unei foi de calcul se numesc ​celule ​si ele reprezintă intersecţia
dintre rânduri şi coloane.
Rândurile ​foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu numărul 1
până la 1.048.576.
Coloanele ​foii de calcul sunt identificate printr-o literă sau o combinaţie de două sau trei
litere. O foaie de calcul în Excel 2010 are 16.384 coloane. Prima coloană este denumită A,
a doua coloană B, apoi după terminarea literelor alfabetului englezesc se continuă cu
combinaţii de două litere (AA, AB ... BA, BB...ş.a.m.d. până la ZZ), apoi de trei litere (AAA,
AAB, AAC, ... BBA ş.a.m.d. până la XFD- ultima coloană a foii de calcul).
Celula ​reprezintă spaţiul situat la intersecţia unei coloane cu un rând. Ea este folosită
ca operand în formule şi funcţii şi este identificată prin adfesa sa care este compusî din
litera sau combinaţia de litere ce desemnează coloana şi numărul ce identifică rândul.

1.2.1. Lansarea în execuţie

 1. Comanda ​Start; ​2. Opţiunea ​All Programs​; 3. Opţiunile ​Microsoft
Office​, ​Microsoft Office Excel 2010.

1.2.2. Crearea unui registru de calcul nou ​Un

registru de lucru poate fi creat​:
a) Deschizând un registru de lucru ​nou, vid (necompletat​); b) Creat în
baza unui ​şablon​. Registrele create în Excel 2010 pot avea
următoarele extinsii:
• extensia .​XLSX ​(registrul nu conţine macro-uri);
• extensia .​XLSM ​(registrul conţine un macro);

1
• extensia .​XLTX ​(registru-şablon);
• extensia .​XLTM ​(registru-şablon cu macro-uri).

1.2.3. Deschiderea unui registru de lucru nou, necompletat

1. Acţionaţi fila ​File, ​opţiunea ​New​; 2. Activaţi butonul ​Blank
Workbook ​, apoi ​Create .
Notă: ​Pentru a crea rapid un registru de calcul nou necompletat aveţi
posibiltatea să apăsaţi combinaţia de taste ​CTRL+N.

1.2.4. Crearea unui registru de lucru bazat pe un şablon

1. Acţionaţi clic pe fila ​File​; 2. Faceţi clic pe ​New​; 3. Clic pe
Sample Templates ​sau pe ​MyTemplates; ​4. Executaţi
dublu clic pe şablonul dorit.

1.2.5. Componentele ferestrei MS Excel ​Fereastra MS Excel -

2010 constă din următoarele elemente:
 Figura 1.1. Principalele elemente ale ferestrei MS Excel

a) Bara de titlu; b) Panglica ​Ribbon; ​c) Bara de formule;

d) Zona de lucru; e) Bara de stare; f) Bara de derulare.
a) Bara de titlu ​- conţine următoarele elemente:

• Butonul , ce conţine aşa comenzi ca: ​Restore, Mimimize, Close,...

• ​Bara de acces rapid,
• Numele fişierului,
• Butoanele de gestiune ale ferestrei: minimizare , maximizare şi închidere . Bara de
acces rapid (​Quick Access Toolbar​) afişează butoanele frecvent utilizate, ca: ​Open​,
Save​, ​Undo/Redo. ​Pe această bară pot fi adăugate şi alte butoane frecvent utilizate.
Vizualizarea active
Backstage )
Bascstage Quick Access

Bara de stare (Ready)

Adresa celulei
area rapidă a foilor de calcul
Butonul de deschidere a
ferestrei de dialog
Butonul de deschidere a
ferestrei de dialog
Bara de titlu (Title Bar)
Bara de titlu (Title Bar)

Panglica

1.2.6. Adăugarea butoanelor pe bara de acces rapid

1. Executaţi clic-dreapta pe orice buton de pe panglică; 2.
Selectaţi comanda ​Add to Quick Access Toolbar​.
În rezultat butonul respectiv se va afişa pe bara de acces rapid.

1.2.7. Excluderea butoanelor de pe bara de acces rapid

1. Executaţi clic-dreapta pe buton; 2. Activaţi comanda ​Remove
From Quick Access Toolbar.
 b) Panglica - ​Bara ​Ribbon - înlocuieşte bara de meniuri şi barele de
instrumente din Office 2003. ​Ea conţine​: file (taburi), butoane care sunt organizate în
grupuri de comenzi înrudite. Unele taburi sunt afişate doar atunci când sunt necesare, cum
ar fi tabul ​Chart Tools, ​care apare atunci când este selectată o diagramă.

Panglica poate fi închisă şi reafişată, ​utilizând una din ​metodele​:

a) Bifaţi/debifaţi opţiunea ​Minimize the Ribbon​, de pe bara cu taburi; b) Clic dreapta în
zona panglicii şi bifaraţi/debifaţi opţiunea de închidere/
afişare ; c) Activaţi combinaţia de taste ​Ctrl + F1.

Panglica conţine următoarele file, figura 1.1b

Figura 1.1b. Filele de pe panglică ​1. Fila ​File ​(vizualizarea ​Backstage​) este locul în care
gestionaţi fişierele şi
datele despre ele prin creare, copiere, etc. 2. Fila ​Home ​este destinată efectuării
operaţiilor de bază în editarea şi
formatarea celulelor. 3. Fila ​Insert ​permite inserarea într-o foaie de
calcul a diferitor
elemente. 4. Fila ​Page Layout ​este menită pentru instalarea şi configurarea diferitelor
opţiuni a paginii. 5. Fila ​Formulas ​este menită pentru crearea şi utilizarea formulelor în
foile de
calcul. 6. Fila ​Data ​este menita pentru diverse operaţiuni asupra datelor. 7. Fila ​Review
este utilizată pentru vizualizarea registrelor de calcul. 8. Fila ​View ​este menita pentru
stabilirea parametrilor de vizualizare a
registrelor.

c) ​Bara de formule ​Formula Bar ​- se utilizează pentru editarea formulelor şi a

​ ame Box ​- situată
conţinutului celulelor şi este împărţită în trei părţi, figura 1.2. 1. ​Caseta N
în partea stângă, afişează adresa celulei active şi permite deplasarea rapidă la o
anumită celulă a cărei adresă sau nume se tastează în casetă. 2. ​Trei butoane ​de lucru
cu datele (figura 1.2):
1 - buton de anulare a datelor introduse în celulă; 2 - buton de confirmare; 3 -
​ ropriu-zisă în care se
lansarea sistemului de scriere a funcţiilor. 3. ​Bara de formule p
afişează conţinutul celulei active.
123
 3
Figura 1.2. Bara de formule
1.2.8. Afişarea/ascunderea barei de formule
1. Executaţi clic pe fila ​View; ​2. Grupul ​Show​/​Hide ​3. Opţiunea ​Formula Bar​.
d) Zona de lucru ​- constituită din foaia de calcul curentă.
O foaie de calcul Excel-2010 conţine 16. 384 de ​coloane ​identificate de la A la XFD şi
1.048.576 de ​linii ​(1-1048576) la intersecţia cărora se formează ​celule ​(exemple: C15;
BF183).
e) Bara de derulare orizontală Sheet Tabs
Pe bara de derulare orizontală (figura 1.3) sunt situate:
• butoanele pentru deplasare între foile de calcul;
• numele foilor de calcul ​Sheet1, Sheet2, Sheet3;
• ​butonul Isert WorkSheet.​
Figura 1.3. Bara de derulare Sheet Tabs Pentru a afişa bara de derulare
orizontală:
1. Activaţi fila ​File; ​2. Comanda ​Options; ​3. Optiunea ​Advanced​; 4. Bifaţi opţiunea
Show Sheet Tabs​.
f) Bara de stare Ready ​– conţine diferite tipuri de informaţii de bază privind lucrul cu
programul, instrumente pentru schimbarea modului de vizualizare şi a dimensiunii de
vizualizare. (figura 1.4).
Figura 1.4. Bara se stare Ready Pentru a afişa conţinutul barei de stare e​xecutaţi
clic-dreapta pe bară.
1.2.10. Deplasarea intr-o foaie de calcul
a) Deplasarea rapidă cu ajutorul comenzii ​Go To; ​b) Deplasări, utilizind combinaţiile de
taste.
Deplasare rapidă cu ajutorul comenzii Go To
1. Din grupul ​Editing ​selectaţi butonul ​Find&Select​; 2. Activaţi opţiunea ​Go To​; 3.
Introduceţi adresa celulei la care doriţi să va deplasaţi.
Deplasări, utilizând combinaţii de taste ​CTRL+SHIFT+Plus (+)
Afişează caseta de dialog ​Insert ​pentru inserarea celulelor necompletate.
CTRL+Minus (-) Afişează caseta de dialog ​Delete ​pentru ștergerea
celulelor selectate.
CTRL+; Introduce data curentă.
CTRL+' Copiază formula din celula aflată deasupra celulei active
în celulă sau în bara de formule.
CTRL+1 Afişează caseta de dialog ​Format Cells​.
4
CTRL+2 Aplică sau elimină formatarea aldină.
CTRL+3 Aplică sau elimină formatarea cursivă.

CTRL+4 Aplică sau elimină sublinierea. CTRL+5 Aplică sau elimină tăierea
textului cu o linie.

CTRL+6 Alternează între ascunderea şi afișarea obiectelor.

CTRL+8 Afişează sau ascunde simbolurile de schiță.

CTRL+9 Ascunde rândurile selectate.

CTRL+0 Ascunde coloanele selectate.

CTRL+A Selectează întreaga foaie de lucru. CTRL+SHIFT+A Inserează nume de

argumente şi paranteze atunci când punctul de inserare este la dreapta numelor de funcții
în formule. CTRL+B Aplică sau elimină formatarea aldină.

CTRL+P Afişează fila Imprimare în vizualizarea ​Microsoft Office

Backstage.​ ​CTRL+R Utilizează comanda ​Fill ​la dreapta pentru a copia conşinutul și
formatarea celulei din extremitatea stângă a unei zone selectate, în celulele din dreapta.
CTRL+S Salvează fişierul activ cu numele de fișier, locația și
formatul de fișier curente. CTRL+T Afişează
caseta de dialog ​Creat Tabel​. CTRL+U Aplică sau elimină
sublinierea.

CTRL+SHIFT+U Comută între extinderea sau restrângerea barei de

formule. CTRL+V Inserează conţinutul din ​Clipboard ​în punctul de inserare și înlocuiește
orice selecție. Este disponibilă numai după decuparea sau copierea unui obiect, a unui text
sau a conținutului din celule. CTRL+ALT+V Afişează caseta de dialog ​Paste Special​. Este
disponibilă numai după decuparea sau copierea unui obiect, a unui text sau a conţinutului
din celule într-o foaie de lucru sau în alt program. CTRL+W Închide fereastra selectată din
registrul de lucru.

CTRL+X Decupează celulele selectate.

CTRL+Y Repetă ultima acţiune sau comandă, dacă este posibil.

CTRL+PgUp Comută între filele din foaia de lucru, de la stânga

 la dreapta. CTRL+PgDn Comută între filele din foaia de lucru, de la
dreapta la stânga. CTRL+SHIFT+( Afişează rândurile ascunse din
selecţie.

5
CTRL+SHIFT+& Aplică un chenar celulelor selectate. CTRL+SHIFT_
Elimină chenarul celulelor selectate. CTRL+SHIFT+~ Aplică formatul de
număr ​General​. CTRL+SHIFT+$ Aplică formatul de simbol monetar cu
două
zecimale (numerele negative în paranteze).
CTRL+SHIFT+% Aplică formatul ​Percent ​fără zecimale. CTRL+SHIFT+^
Aplică formatul de număr ​Syntific ​cu două
zecimale. CTRL+SHIFT+# Aplică formatul de dată cu
ziuă, lună, an. CTRL+SHIFT+@ Aplică formatul de oră cu oră şi minute şi
AM
sau ​PM​. CTRL+SHIFT+! Aplică formatul ​Number ​cu două zecimale,
separator de mii şi semnul minus (-) pentru valorile negative. CTRL+SHIFT+*
Selectează regiunea curentă din jurul celulelor
Active în ​PivotTable​, selectează toate rapoartele ​PivotTable​. CTRL+SHIFT+:
Introduce ora curentă. CTRL+` Alternează între afişarea valorilor celulei şi
afişarea formulelor. CTRL+SHIFT+" Copiază valoarea din celula aflată
deasupra unei
celule active în celulă sau în bara de formule. CTRL+C
Copiază celulele selectate. CTRL+D Utilizează comanda ​Autofill ​jos pentru
a
copia conţinutul şi formatul celulei din extremitatea de sus a unei zone
selectate, în celulele de mai jos. CTRL+F Afişează caseta de dialog
Find&Replace​,
având selectată fila Găsire. CTRL+SHIFT+F Deschide caseta de dialog
Format Cells ​cu
fila ​Font ​selectată. CTRL+G Afişează caseta de dialog
GoTo​. CTRL+H Afişează caseta de dialog ​Find&Replace​, având
selectată fila ​Replace ​Înlocuire. CTRL+I Aplică sau elimină
formatarea cursivă. CTRL+K Afişează caseta de dialog ​Insert Hyperlink
pentru
hyperlinkuri noi sau caseta de dialog ​Edit Hyperlink ​pentru hyperlinkuri
selectate existente. CTRL+N Creează un registru de lucru nou, necompletat.
CTRL+O Afişează caseta de dialog ​Open ​pentru a
 deschide sau a găsi un fişier. CTRL+SHIFT+O Selectează toate celulele
care conţin comentarii.

1.2.12. Copierea datelor Coperea datelor utilizând

marcajul de copiere
1. Selectaţi celula care trebuie copiată; 2. Poziţionaţi cursorul mouse-ului în colţul dreapta
jos al celulei; 3. Când cursorul mouse-ului ia forma semnulului „+” (marcaj de copiere),
apăsaţi butonul stâng al mouse-ului şi trageţi peste celulele în care se vor copia datele.
Copierea datelor utilizând combinaţia de taste ​1. Selectaţi celulele care trebuie copiate;
2. Acţionaţi tastele ​Ctrl + C; ​3. Selectaţi locul necesar;
6
4. Acţionaţi tastele ​Ctrl + V​. ​Copierea datelor
utilizând meniul contextual
1. Selectaţi celulele care trebuie copiate; 2.
Executaţi clic dreapta pe ​mouse;​ 3. Activaţi
comanda ​Copy​; 4. Selectaţi locul alipirii; 5.
Executaţi clic dreapta pe ​mouse;​ ​6. ​Activaţi
comanda ​Paste​.

1.2.13. Deplasarea datelor Deplasrea datelor utilizând

marcajul pentru deplasare
1. Selectaţi celula care trebuie mutată; 2. Poziţionaţi cursorul mouse-ului pe conturul
celulei; 3. ​Trageţi s​ elecţia în noua poziţie, ţinând apăsat butonul stâng. La
eliberarea butonului mouse-ului, selecţia îşi va schimba poziţia.
Deplasarea datelor utilizând combinaţia de taste
1. Selectaţi celulele care trebuie copiate; 2.
Acţionaţi tastele ​Ctrl + X; ​3. Selectaţi locul
necesar; 4. Acţionaţi tastele ​Ctrl + V​.

1.2.14. Copierea selectivă a conţinutului celulelor

O celulă poate avea un conţinut complex. De xemplu: formule, valori, rezultate în urma
unor operaţii, comentarii şi diferite formate.
Pentru astfel de preluări, în locul comenzii ​Paste​, alegeţi comanda ​Paste Special ​(din
meniul contextual),

Careva opţiuni din caseta ​Paste Special ​sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 Opţiunea Efectul All
Preia în întregime conţinutul şi formatele
 celulelor. Opţiunea este identică cu utilizarea comenzii Paste ​Formulas
Preia doar formulele ​Values ​Preia numai valorile, aşa cum sunt afişate
în celule ​Formats ​Preia numai formatele celulelor
Comments ​Preia numai comentariile ataşate celulei ​Validation ​Preia
reguli de validare de date pentru
celulele copiate în zona de inserare ​All expert
borders ​Preia conţinutul şi formatele aplicate
celulei, cu excepţia bordurilor ​Paste Link ​Copiază
ca legătură adresa celulelor
memorate anterior

1.2.15. Lucrul cu foile de calcul

Fişierele ​Excel s​ unt registre, care conţin în mod prestabilit câte trei foi de calcul. ​Cu foile

de calcul pot fi efectuate următoarele:

• ​Inserarea şi excluderea.​ Numărul foilor de calcul într-un registru este
nelimitat, depinde doar de memoria calculatorului;
• ​Redenumirea;​
• ​Copierea şi deplasarea;
7
• ​Gruparea ​foilor de calcul şi crearea mai multor foi identice simultan.

Inserarea foilor de calcul

a) Clic pe butonul ​Insert WorkSheet, ​b) Clic dreapta pe eticheta foii şi din meniul
contextual selectaţi ​Insert​,
selectaţi ​WorkSheet.
Excluderea foilor de calcul
Executaţi clic dreapta pe eticheta foii şi din meniul contextual selectaţi ​Delete.
Redenumirea foilor de calcul
a) Dublu clic pe eticheta foii de calcul, scrieţi numele nou; b) Clic dreapta
pe etichetă, alegeţi ​Rename​. ​Copierea sau deplasarea foilor de
calcul
1. Clic dreapta pe etichetă; 2. În caseta ​Move or Copy Sheet ​faceţi
următoarele specificări:
• ​To Book ​- selectaţi numele registrului în care va fi plasată;
• ​Before Sheet ​- indicaţi numele foii înaintea căreia va fi plasată;
 • ​Create a Copy ​- se bifează pentru ​copiere (​ nu se bifează pentru deplasare.

1.2.16. Lucrul cu registrele de calcul

Salvarea registrelor ​Fişierele ​Excel s​ e salvează astfel: 1. Din fila ​File, ​alegeţi comanda
Save ​(sau butonul ​Save ​de pe ​bara de
​ otă: p
acces rapid); N ​ entru a schimba tipul implicit de fişier ​.xlsx î​ n tipurile .​ xlsm (​ în
cazul în care registrul conţine un macro), .xltx (registru-şablon), .​ xltm ​se va alege un alt tip
din lista ​Save as type​.

1.2.17. Realizarea unei copii de rezervă la fiecare salvare

1. Din fila ​File, ​alegeţi comanda ​Save​; ​2. Bifaţi
opţiunea ​Always create backup​.

1.2.18. Salvarea pentru recuperarea automată

1. Activaţi fila ​File; ​2. Comanda ​Options/Save/​S​aveAutoRecover
information every;

1.2.19. Protejarea registrului de calcul

​ rupul ​Changes​/ P
1. Activaţi tabul ​Review​/ G ​ rotect Workbook ​2.
Opţiunea ​Protect Structure and Windows.

1.2.20. Deprotejarea registrului de calcul

​ hanges​/ P
1. Activaţi tabul ​Review​/ C ​ rotect Workbook 2.
Debifaţi opţiunea ​Protect Structure and Windows​.

1.2.21. Protecţia datelor Protecţia la

nivel de foaie de calcul
​ .
1. Activaţi tabul ​Home​; 2
​ . Butonul
Grupul ​Cells​; 3
​ . Opţiunea ​Protect
Format​; 4
Sheet.

8
Foaia de calcul poate fi protejată pentru selectare, formatare, inserare, ştergere coloane şi
linii, sortare, etc.
În lista ​Allow all users of this worksheet to: ​se pot bifa operaţiile permise utilizatorilor
atâta timp cât foaia este protejată.
Pentru a dezactiva protecţia foii de calcul ​urmaţi paşii:
​ . Selectaţi grupul
1. Activaţi tabul ​Home​; 2
Cells​; ​3. Apăsaţi butonul ​Format​; 4
​ . ​Bifaţi
opţiunea ​Unprotect Sheet.

1.2.23. Moduri de vizualizare a registrelor de calcul

Registrele deschise pot fi vizualizate:
• Simultan
• Aşezate unul lângă altul
• În cascadă.

Vizualizarea simultană a mai multor registre deschise

1. Selectaţi fila ​View; ​2. Grupul ​Window​; 3. Alegeţi ​Arrange All​; 4. În caseta de
dialog ​Arrange Windows ​alegeţi modul de vizualizare dorit.

1.2.25. Blocarea/deblocarea coloanelor şi a rândurilor

​
1. Selectaţi fila ​View​; 2. Grupul ​Window; ​3. Comanda ​Freeze Panes​; Pentru a „​îngheţa" o
coloană, se procedează similar, începând cu selecţia coloanei din dreapta.

Deblocarea liniiei sau coloanei ​1.

Activaţi fila ​View​; 2. Grupul ​Window; ​3.
Comanda ​Unfreeze Panes​.

1.2.26. Divizarea ecranului Divizarea

ecranului ​în două panouri
1. Selectaţi rândul sau coloana care va marca linia de separare; 2.
Deschideţi fila ​View; ​3. Grupul ​Window; ​4. Comanda ​Split. Divizarea
ecranului ​în patru panouri
1. Executaţi clic în celula de marcare a liniei de separare; 2. Activaţi fila
View; ​3. Grupul ​Window; ​4. Comamda ​Split. Anularea divizării
ecranului
Executţi dublu clic pe fiecare bară de divizare.

1.2.27. Ascunderea/afişarea rândurilor, coloanelor

2. Selectaţl rândul sau coloana respectivă; 3.
Tabul ​Home​; 4. Grupul ​Cells; ​5. Butonul
Format;
 9
6. Comanda ​Hide and Unhide; ​7. Opţiunea ​Hide
Rows ​sau ​Hide Columns.

Afişarea rândurilor, coloanelor ascunse

1. Selectaţi rândurile sau coloanele învecinate celei ascunse sau selectaţi
întreaga foaie de calcul; 2. Tabul ​Home​; 3. Grupul ​Cells;
4. Butonul ​Format; ​5. Comanda ​Hide and Unhide; ​6.
Opţiunea ​Unhide Rows ​sau ​Unhide Columns.

Afişarea liniilor sau coloanelor ascunse poate fi îndeplinită şi utilizând combinaţiile de

taste:
• ​Ctrl+Shift+( ​- pentru linii ascunne;
• ​Ctrl+Shift+) ​- pentru coloane ascunne.

1.2.28. Ascunderea/afişarea foii de calcul

1. Activaţi tabul ​Home; ​2. Grupul ​Cells;
3. Butonul ​Format; ​4. Comanda ​Hide
and Unhide; ​5. Opţiunea ​Hide Sheet​.
Afişarea foii de calcul
1. Activaţi tabul ​Home; ​2. Grupul
Cells; ​3. Butonul ​Format; ​4.
Comanda ​Hide and Unhide; ​5.
Opţiunea ​Unhide Sheet​.

1.3. Tipuri şi formate de date. Validarea datelor

1.3.1. Tipuri de date

• ​Text ​- se aliniază la marginea stângă a celulei;
• ​Number ​- se aliniază la marginea dreaptă;
• ​Date ​(date calendaristice şi ore);
• ​Function ​şi ​formulas ​(funcţii şi formule).

1.3.2. Introducerea datelor

Introducerea numerelor
Numerele sunt valori care conţin caracterele: 0 1 2 3 5 6 7 8 9 + - ( ) ​, ​/ $ % ​. ​E e.
Caracterele recunoscute ca numere depind de opţiunile selectate în Start/Setting/Control
​
Panel/Regional and Language Options​.
Pentru introducerea unei ​fracţii​, se scrie ​numărul întreg,​ urmat de un ​spaţiu ş​ i ​fracţia
respectivă.​ Dacă este necesar de a introduce numai ​partea fracţionară​, se scrie ​zero​,
spaţiu ​şi ​fracţia​.

Introducerea datelor calendaristice şi a orelor

Excel înregistrează ​datele ş​ i ​orele ​sub formă de numere (fiecărei date şi ore îi
corespunde un număr).
Numai formatul de afişare este de tip dată sau oră.

10
Folosind această codificare, o ​dată calendaristică r​ eprezintă perioada în zile, începând
cu data de 1.01.1900 până la data specificată;
Dacă o dată nu este introdusă corect ea este transformată în text şi informaţia din celulă
va fi aliniată la stânga celulei.

1.3.2. Utilizarea opţiunii AutoFill la crearea seriilor de date

​ ste un şir de date unde fiecare termen începând cu al doilea este egal cu
Seria de date e
termenul precedent plus unul şi acelaşi număr.
Există mai multe ​tipuri de serii de date: numerice, calendaristice, textuale.

Crearea s​eriile numerice ​şi ​calendaristice

Pentru crearea seriilor:
1. Introduceţi valoarea iniţială a listei într-o celulă; 2.
Selectaţi celula ce conţine valoarea iniţială; 3. Activaţi
grupul ​Editing​; 4. Comanda ​Fill​; 5. Specificaţi:
• În secţiunea ​Series ​indicaţi unde doriţi să afişaţi lista: în rânduri - ​Rows ​sau
coloane – ​Columns ​(figura 1.9);
• În caseta ​Step value ​indicaţi pasul cu care creaţi lista. (​Exemplu:​ seria 25, 47,..,
pasul va fi 47-25 = 22, următorul element al seriei va fi 69);
• Indicaţi valoarea finală a seriei în caseta ​Stop value​;
​ acă nu indicaţi o valoare finală, atunci în mod
• Activaţi butonul ​OK. ​Notă: D
automat seria de date se afişează în toate rândurile sau coloanele, în dependenţă de
​ eries in.​
opţiunea specificată ​în secţiunea S

Programul Excel vă oferă un instrument puternic şi flexibil de creare a etichetelor de linie

şi coloană cunoscut sub numele de ​serii (​ liste) ​personalizate​. Ele pot fi complete sau
 abreviate şi includ următoarele date: zilele săptămânii, lunile anului, trimestre fiscale, etc.
De ​exemplu,​ dacă doriţi să introduceţi ​zilele săptămânii:​ 1. Scrieţi ​Monday
într-o celulă; 2. Trageţi “marcajul de copiere” în direcţia necesară
pentru a
selecta încă 6 celule; 3. Eliberaţi butonul mouse-ului. Excel inserează zilele rămase ale
săptămânii, în ordine, în celulele selectate.

1.3.3. Crearea listelor personalizate

Există două posibilităţi de creare a listelor personalizate:
• ​Importarea s​ eriei de date care o aveţi deja pe foaia de calcul;
• ​Introducerea ​(crearea) seriei direct în caseta de dialog. ​Crearea
listei personalizate, importând seria de date
Dacă aveţi seria de date deja intodusă în foaia de calcul, trebuie să o importaţi în
caseta de dialog aplicând următorul algoritm:
1. ​Selectaţi domeniul cu date; ​2. ​Alegeţi tabul ​File; ​3.
Opţiunea ​Options​; ​4. C ​ ategoria ​Advanced​; ​5. S ​ ecţiunea
General​; ​6. A
​ ctivaţi ​Edit Custom Lists​; ​7. Î​ n caseta de
dialog afişată, alegeţi ​Import ​şi ​Ok​.
11
Lista va fi importată şi o puteţi folosi ulterior, introducând unul din elementele listei, apoi
opţiunea ​AutoFill.​

Crearea listei personalizate, introducând datele în caseta de dialog

1. Activaţi tabul ​File; ​2. Opţiunea ​Options​; 3. Categoria ​Advanced​; 4.
Secţiunea ​General​; 5. Activaţi ​Edit Custom Lists​; 6. Selectaţi ​New List​, apoi
executaţi clic pe caseta ​List Entries​; 7. Introduceţi valorile listei separându-le
prin virgulă sau în coloană; 8. Executaţi clic pe butonul ​Add​; 9. Executaţi clic
pe ​OK​.

1.3.4. Inserarea la o celulă a unui comentariu

1. Selectaţi celula căreia doriţi să-i atribuiţi un comentariu; 2. Din
meniul contextual alegeţi ​Insert Comment​; 3. Tastaţi comentariul;
4. Efectuaţi clic pe o altă celulă de pe foaia de calcul.

Notă: ​Dacă aţi inserat mai multor celule comentarii şi doriţi să le găsiţi şi afişaţi
concomitent, atunci din grupul ​Find&Select d
​ e pe panglică, alegeţi C
​ omments.​
Excluderea unui comentariu
1. Selectaţi celula care are un comentariu; 2. Din meniul
contextual alegeţi ​Delete Comment​; Afişarea/ascunderea
unui comentariu
1. Selectaţi celula care are un comentariu; 2. Din meniul
contextual alegeţi ​Show/Hide Comment.

1.3.5. Validarea datelor

Validarea de date este o caracteristică Excel care poate fi utilizată pentru a defini
restricţii referitor la datele care pot fi introduse într-o celulă. ​Datele pot fi validare după
trei tipuri:​
1. listă de valori; 2.
condiţie; 3. formulă.

Validarea după o listă de valori ​Aplicaţie: P ​ resupunem că dorim să itroducem în

celula A2 un element din lista afişază în figura 1.10.

Figura 1.10
Procedaţi astfel:

12
1. Selectaţi domeniul în care se vor introduce valorile, prin selectarea lor
din listă; 2. Alegeţi fila ​Data​; 3. Comanda ​Data Validation​; 4. Alegeţi ​Settings​; 5. În
caseta ​Allow ​alegeţi ​List​; 6. În caseta ​Source​, selectaţi celulele ce conţin valorile
sau le introduceţi
prin virgulă (sau ;), figura 1.10. În acest exemplu sunt introduse valorile ​EURO​;
LEI​; ​USD​; RON;

La selectarea celulei A2, apare în dreapta acesteia butonul . Un clic pe buton determină
afişarea unei liste din care puteţi selecta o valoare. La încercarea de a introduce altceva
decât unul din elementele din listă, va apare un mesaj de avertizare. ​Validarea după o
condiţie ​Aplicaţie:​
 Se cunosc datele personale ale unor studenţi şi se vor calcula mediile acestora,
conform tabelului următor (​ figura 1.11).

Figura 1.12. Rectricţii introduse la specializări ​„​Anul” ​- se va

restricţiona la valorile ​1,2,3 sau 4​, ​„Grupa” -​ la ​1, 2,​ sau ​3​, „​Notele” -​ vor fi
numere întregi cuprinse între ​1 ​şi ​10​. Pentru a impune ​restricţii:​
1. Selectaţi coloana asupra căreia se impun restricţiile; 2. Din
​ , ​alegeţi opţiunea ​Validatio​n; ​3. Efectuaţi
meniul ​Data
următoarele ​selecţii:​
• Pentru „​Specializare”​, în ipoteza că lista cu specializările acceptate se găseşte în
coloana ​M, ​figura 1.13;
​ e studiu, figura 1.14;
• Pentru „​Anul de studii” d
• Pentru celelalte procedaţi analog (se modifică valoarea din caseta ​Maximum​, 3
pentru grupă şi 10 pentru note).
Figura 1.11​. D​ atele personale ale unor studenţi
„Specializarea” s​ e va restricţiona la lista din figura 1.12.
 13
Figura 1.13. „Specializare” Figura 1.14. „Anul de studii” ​4. Puteţi scrie mesaje de
eroare, ca de ​exemplu ​în cazul ​anului de studiu​; 2. Creaţi o coloană pentru ​mediile notelor​.
Plasaţi cursorul în prima coloană situată la dreapta coloanei ce conţine ultima notă şi o
completaţi cu media fiecărui student. (Se calculează media primului student, iar cu
opţiunea ​AutoFill ​se completează mediile celorlalţi studenţi).

1.3.6. Editarea datelor

Dacă la introducerea datelor într-o celulă au fost comise erori le puteţi corecta în modul
următor:
a) Dublu clic pe celulă, sau b) Selectaţi celula si
utilizaţi bara de formule.

1.3.7. Formatarea datelor

Pentru ca datele dintr-o foaie de calcul să fie utilizate mai eficienteste indicat ca după
 introducerea lor să fie formatate, adică să li se schimbe aspectul (culoare, dimensiune,
etc.).

Formatarea se realizează:
1. Selectaţi elementele (celule, rânduri, coloane) pentru
​ . Opţiunea ​Format
formatare; 2. Alegeţi fila ​Home; ​3. Grupul ​Cells; ​4. Butonul ​Format​; 5
Cells​; (​altfel​: clic dreapta pe celulele selectate,
opţiunea ​Format Cells​). Caseta de dialog ​Format Cells ​conţine mai multe taburi.
Tabul ​Number ​– permite alegerea modului de reprezentare a diferitelor tipuri de date din
celule,
• ​General ​– anulează formatarea existentă pentru valori numerice.
• ​Number ​– permite:
✓ Stabilire număr de zecimale – opţiunea ​Decimal places​; ✓ Afişare numere
utilizând separator mii – opţiunea ​Use 1000
Separator​; ✓ Afişarea numere negative – opţiunea ​Negative
Numbers​.
• ​Percentage ​– permite transformarea valorii numerice existentă în celulă într-o valoare
procentuală prin înmulţirea valorii iniţiale cu 100 şi adăugarea simbolului „%”;
• ​Currency ​– afişează valorile numerice însoţite de simbolul monetar şi
permite:
✓ Alegerea simbolul monetar din lista ​Symbol​. ✓ Stabilire număr de
zecimale ​(Decimal places); ​✓ Forma de afişare a numerelor negative
(Negative
Numbers).
• ​Date ​– ​permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru data
calendaristică din lista ​Type​.
• ​Time ​– permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru momentul de
timp din lista ​Type​. O mare parte din opţiunile de formatare ale filei ​Number ​a casetei de
​ rupul ​Number.
dialog ​Format Cells ​sunt disponibile şi din tabul tabul ​Home​, g
• lista ​Number Format ​– alegerea categoriei/ tipului informaţiei;
• butonul ​Accounting Number Format ​– alegerea unui simbol monetar;

14
• butonul ​Procent Style ​– formatarea ca procentaj, fără zecimale;
• butonul ​Comma Style ​– afişarea valorilor numerice cu separator de mie şi cu două
zecimale;
 • butonul ​Increase Decimal ​– creşterea numărului de zecimale afişate;
• butonul ​Decrease Decimal ​– descreşterea numărului de zecimale afişate.

Tabul ​Alignment ​– permite alinierea conţinutului celulei.

• ​Text alignment ​- p ​ ermite alinierea textului pe orizontală (​Horizontal​) şi pe verticală
(​Vertical​) în cadrul celulei.
• ​Indent - p​ ermite modificarea indentării (retragerii faţă de marginea celulei) a
conţinutului celulei; fiecare unitate de indentare este echivalentul dimensiunii unui
caracter;
​ ermite înclinarea textului cu un unghi, sau scrierea pe verticală;
• ​Orientation ​- p
​ ermite împărţirea automată a textului din celulă pe mai multe rânduri în
• ​Wrap text ​- p
funcţie de lăţimea celulei;
• ​Shrink to fit ​- ​permite redimensionarea textului din celulă astfel încât să se încadreze
pe un singur rând în lăţimea coloanei;
• ​Merge Cells ​- p​ ermite unirea a două sau mai multe celule alăturate selectate şi
transformarea lor într-o singură celulă; celula astfel obţinută va avea adresa primei
celule din grupul selectat.

O mare parte din opţiunile de formatare ale filei ​Alignment ​a casetei de dialog ​Format
Cells ​sunt disponibile şi din tabul ​Home​, ​grupul ​Alignment, ​figura1.16:
• butoanele de tip ​Align​... ​– diverse combinaţii de alinieri pe orizontală şi verticală;
• butonul ​Orientation ​– înclinarea sau scrierea pe verticală;
• butoanele ​Increase Indent ​şi ​Decrease Indent ​– creştere sau diminuarea retragerii
conţinutului faţă de marginea celulei;
• butonul ​Wrap Text ​– împărţirea textului pe mai multe rânduri în interiorul celulei;
• butonul ​Merge and Center ​– îmbinarea celulelor alăturate selectate şi centrarea pe
orizontală a conţinutului.

Tabul ​Font ​– permite precizarea formatarea fonturilor (caracterelor) după cum urmează:
• Lista ​Font ​– permite alegerea unui corp de literă.
​ ermite alegerea stilului fontului:
• Lista ​Font Style ​- p
✓ ​Regular ​– valoare implicită; ✓ ​Italic ​–
înclinat; ✓ ​Bold ​– îngroşat; ✓ ​Bold Italic ​–
îngroşat şi înclinat.
• Lista ​Size ​– permite schimbarea dimensiunii fontului;
• Lista ​Underline ​– permite alegerea unui stil de subliniere;
 • Lista ​Color ​– permite modificarea culorii textului;
• ​Stikethrough ​– taie textul selectat cu o linie;
• ​Superscript ​– formatare ca exponent;
• ​Subscript ​– formatare ca indice.

O mare parte din opţiunile de formatare ale filei ​Font ​a casetei de dialog ​Format Cells
​ rupul ​Font
sunt disponibile şi din tabul tabul ​Home​, g

15
• Lista ​Font ​– alegerea corpului de literă
• Lista ​Font Size ​– dimensiunea caracterelor
• Butoanele ​Increase Size ​şi ​Decrease Font Size ​– creşterea, respectiv diminuarea
dimensiunii caracterelor cu câte o unitate
• Butoanele ​Bold​, ​Italic ​– alegerea stilului caracterelor
• Lista butonului ​Underline ​– alegerea unui stil de subliniere
• Lista butonului ​Font Color ​– alegerea culorii caracterelor

Tabul ​Border ​– permite alegerea stilului, culorii şi poziţiei chenarelor celulelor selectate.
• Lista ​Style ​– permite alegerea unui stil de linie;
• Lista ​Color ​– permite alegerea culorii liniei.
• Zona ​Presets ​– conţine opţiunile pentru chenar astfel:
✓ ​None – ​elimină chenarele existente; ✓ ​Outline ​– adaugă chenar
exteriorului blocului de celule
selectat; ✓ ​Inside ​– adaugă chenar interiorului blocului de celule
selectat.

Tabul ​Fill ​– permite alegerea culorii de fundal pentru celulele selectate, astfel:
• Lista ​Background Color ​– alegerea culorii de fundal;
• Lista ​Pattern Color ​– alegerea unei culori a liniilor de haşură;
• Lista ​Pattern Style ​– alegerea unui stil de haşurare.

1.3.8. Utilizarea stilurilor de celulă

Aplicaţia ​Microsoft Excel d ​ eţine o gamă variată de stiluri predefinite ce pot fi aplicate
celulelor, dar pot fi create şi stiluri noi sau pot fi modificate cele existente.
Implicit celulele sunt formatate cu stilul ​Normal​. ​Pentru operaţii cu
stiluri de celulă se utilizeazâ algoritmul:
1. Activaţi tabul ​Home​; 2.
 Ggrupul ​Styles; ​3. Butonul
Cell Styles​.
În rezultat se va afişa o listă cu stilurile disponibile (figura 1.18) în registrul curent.
Fiecare dintre acestea poartă un nume.

1.3.15. Formatarea condiţională

Prin formatarea condiţională se pot evidenţia valorile supuse condiţiei cu ajutorul
scalelor de culori, a barelor, a pictogramelor sau prin formate create de utilizator.
Pentru aplicarea formatelor condiţionale:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie; 2. Tabul
Home​; 3​ . ​G​rupul ​Styles​; ​4. ​Bu
​ tonul ​Conditional Formatting;
5. Selectaţi una din opţiunile din lista ce se afişează.

1.3.16. Formatarea celulelor folosind scale de culoare

Această metodă de evidenţiere permite compararea celulelor utilizând un gradient de
două sau trei culori.
Prima culoare a schemei este atribuită celulelor cu valoare mare, iar ultima - celor cu
valoare mică (exemplu: scala ​Blue ​– Y​ ellow –
​ R
​ ed v​ a atribui nuanţe de albastru valorilor
mari, nuanţe de galben valorilor medii şi nuanţe de roşu valorilor mici).
16
Pentru a formata celulele folosind scale de culoare:
1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie; 2. Tabul
Home​; 3​ . Grupul ​Styles​; ​4. Butonul ​Conditional Formatting​;
5. Opţiunea ​Color Scales​; 6 ​ . Alegeţi o schemă de două/ trei
culori.

1.3.17. Formatarea celulelor folosind bare de date

Această metodă de evidenţiere permite compararea valorilor celulelor utilizând bare de
date de diverse lungimi ce se afişează în celule. Lungimea unei bare sugerează valoarea
numerică din celulă.
Pentru a formata celulele folosind bare de date: 1. Selectaţi
​ .
celulele care vor fi evaluate prin condiţie; 2. Tabul ​Home​; 3
Grupul ​Styles​; ​4. Butonul ​Conditional Formatting​; 5 ​ .
Opţiunea ​Data Bars​; 6 ​ . Alegeţi o culoare a barelor.

1.3.18. Formatarea celulelor folosind seturile de pictograme

Această metodă de evidenţiere permite clasificarea informaţiilor din celulele supuse
evaluării în ​trei sau cinci ​categorii, prin atribuirea de pictograme.
 Dintr-un set de pictograme, prima va fi asociată valorilor mari, în vreme ce ultima se va
asocia valorilor mici.
Pentru aceasta: 1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin
condiţie; 2. Tabul ​Home​; ​3. Grupul ​Styles​; 4
​ . Butonul ​Conditional
Formatting​; ​5. Opţiunea ​Icon Sets​; ​6. Alegeţi un set de
pictograme, în funcţie de necesitatea de
evidenţiere.

1.3.19. Formatarea folosind operatori de comparaţie

Această metodă de aplicare a formatelor condiţionale permite evidenţierea anumitor
celule dintr-o selecţie pe baza unui criteriu comparativ (exemple: valorile egale, mai mari
sau mai mici decât un termen de comparaţie, datele calendaristice dintr-un anumit interval,
textele ce conţin anumite caractere, etc.), şi de asemenea, evidenţierea valorilor duplicate
sau a celor unice.
Pentru aceasta: 1. Selectaţi celulele care vor fi evaluate prin condiţie; 2.
Tabul ​Home​; 3 ​ . Grupul ​Styles​; 4
​ . Butonul ​Conditional Formatting​; 5​ .
Opţiunea ​Highlight Cells Rules​; 6 ​ . Alegeţi comanda dorită, cum ar fi:
Between​, ​Equal to​, etc; 7. Precizaţi valoarea/valorile de comparaţie şi
caracteristicile de
formatare de aplicat. Pentru formatarea condiţionată a ​valorilor duplicate s​ au a
celor ​unice:
1. Activaţi comanda ​Duplicate Values​; 2. Alegeţi una din opţiunile
Duplicate ​sau ​Unique ​şi formatarea
dorită.

17
1.3.20. Evidenţierea celulelor formatate condiţionat
Într-o foaie de calcul vor putea fi identificate şi evidenţiate prin selectare celulele
formatate condiţionat astfel: 1. Deschideţi tabul ​Home​; 2 ​ . Grupul ​Editing​; 3
​ . Butonul ​Find
&S​ elect​; ​4. Comanda ​Conditional Formatting​.

1.3.21. Eliminarea formatării condiţionate

1. Selectaţi celulele respective; 2. Activaţi tabul
Home​; 3​ . Grupul ​Styles​; ​4. Butonul ​Conditional
Formatting​; ​5. Comanda ​Clear Rules​; 6 ​ . Opţiunea
Clear Rules from Selected Cells.

​ e calcul:
Pentru a exclude formatările condiţionate din ​întreaga foaie d
 1. Deschideţi tabul ​Home​; 2. Grupul ​Styles​; 3.
Butonul ​Conditional Formatting​; 4. Comanda
Clear Rules​; 5. Opţiunea ​Clear Rules from Entire
Sheet.

1.4. Lucrul cu formule şi funcţii în Excel

În Microsoft Excel calculele se efectuiază în baza formulelor şi a funcţiilor.
Orice formulă ​sau funcţie este precedată de semnul ​„=". ​O formulă este alcătuită din
operanzi ş​ i ​operatori ​ce alcătuiesc expresii. ​Operanzii​ îi constituie, de regulă, adresele de
celule, de domenii de celule, constante, alte funcţii.
Constantele ​sunt construcţii sintactice elementare ce nu-şi modifică valoarea pe
parcursul prelucrării. Se întâlnesc următoarele ​tipuri de constante​:
• constante ​numerice;​
• constante ​alfanumerice s​ au ​şiruri de caractere​;
• constante ​logice.​ Constantele ​numerice s​ unt fie numere întregi cu sau fără semn, fie

numere reale. ​Constantele ​alfanumerice r​ eprezintă un text alcătuit din litere, cifre sau
caractere speciale, încadrat între ghilimele.
Operatorii ​pot fi:
• ​operatori aritmetici (​ tabelul 2.1),
• ​operatori relaţionali ​(de comparaţie) (tabelul 2.2),
• ​operatori de referinţe ​(referinţe de celule sau domenii),
• ​operatori pentru text:​ & (uneşte texte sau referinţe de celule).
• ​Operatori logici​: ​AND, OR, NOT.
Operatori aritmetici
+ - Adunare (3+7) - - Scădere (10-5) * - Înmulţire (7*8) / -
Împărţire (1/8) % - Procent (25%) ^ - Ridicarea la putere (3^2
ce înseamnă 3*3)

18
Operatori relaţionali
= ​Equal ​(egal cu) C2=C3 > ​Greather​, (mai mare decât) C2>C3
< ​Less​, (mai mic decât) C2<C3 >= ​Greather and equal ​(mai
mare sau egal) C2>=C3 <= ​Less and equal​, (mai mic sau egal
cu) C2<=C3 <> ​Not equal ​(diferit de) C2<>C3
 Operatori de referinţă
: ​(două puncte) - operator de domeniu A2:A6 ​, ​(virgulă) sau ​; - ​operator de
reuniune, combină referinţe multiple
într-o singură referinţă A1;A4:B8;C6

La crearea unor formule ce conţine mai mult de un operator există o anumită prioritate
în efectuarea calculelor după cum urmează:
%, ^, *, /, +, -, &, comparaţii. Ordinea prestabilită a operaţiilor în calculul unei formule poate fi
modificată folosind parantezele rotunde care împart formula în segmente. Excel
efectuează mai întâi toate operaţiile dintre paranteze, în sensul dinspre ​interior către
exterior,​ apoi conform ordinii operaţiilor şi, în continuare, de la ​stânga la dreapta​.
Caracterul „​&​” se foloseşte pentru întocmirea formulelor standarde ale unor documente
şi se numeste o​perator de conexare ​a informaţiilor.

Aplicaţie:
Scrieţi în celulele A3, B3, C3 date ca în imaginea din figura 1.19, în celula D2 scrieţi
expresia ce se vede în bara de formule. În rezultat în celula D2 va fi afişat textul din
imagine.

Figura 1.19

Operatori logici
Operatorii logici sunt: ​Not, And, Or. ​Constantele ​logice n​ umite ​True ​pentru valoarea
adevărat şi ​False ​pentru valoarea fals, se scriu sau pot rezulta din evaluarea unor expresii
logice.

Utilizând formulele se pot efectua următoarele ​tipuri de calcule​:

• ​Asupra celulelor din aceeaşi foaie de calcul;
• ​Din foi de calcul diferite;
• ​Din registre de calcul diferite.​ ​Formulele ​pot fi scrise prin una
din următoarele ​metode:
a) utilizând tastatura; b) cu ajutorul
mouse-ului​. a) Direct în celulă, folosind
 tastatura;
1. Selectaţi celula în care trebuie să apară rezultatul formulei; 2. Scrieţi formula
precedată de semnul „= ”; 3. Activaţi tasta <Enter​> ​sau executaţi clic în afara celulei.
Ulterior în celula în care s-a introdus formula este vizibil rezultatul calculului, iar în bara
de formule este afişată formula de calcul.
19
b) Cu ajutorul ​mouse-ului, ​caz în care este necesară scrierea de la tastatură a semnului „=
” şi a operatorilor expreseiei, i-ar operanzii se scriu cu ajutorull ​mouse-ului ​prin indicarea
adreselor de celule sau a domeniilor de celule. Dacă un domeniu care urmează a fi inclus
în formulă este selectat cu mouse- ul, operatorul de domeniu ​(:) ​va fi inserat automat. La
fel şi operatorul de reuniune ​(,)​, atunci când sunt selectate domenii sau celule neadiacente.
Cea mai sigură cale de a trece în formulă celulele referite este prin indicarea lor ​cu
mouse-ul.​ ​Aplicaţie:
Să se calculeze stocul final ce depinde de stocul iniţial, intrări şi ieşiri, f​ igura 1.20.

Figura 1.20 ​Orice modificare a datelor în celulele B2, C2, D2

va schimba momentan şi valoarea din celula F2. Corespunzător în celula E3 se înscrie
formula: =B3 + E3 – D3.

1.4.1. Copierea formulelor

Copierea formulelor este similară cu copierea altor date dintr-o foaie de calcul. ​Dacă se

copiază o formulă pe aceeaşi linie, toţi identificatorii de linie din celulele

​ formulei rămân
neschimbaţi. Identificatorii de coloană se modifică. Peste o coloană la dreapta,
identificatorii de coloană se modifică cu o literă, peste două coloane cu două litere etc.
Dacă se copiază o formulă pe aceeaşi coloană, prin copiere rămân neschimbaţi
identificatorii de coloană. În schimb se modifică identificatorii de linie. Cu o linie mai jos
identificatorii de linie cresc cu 1, peste două linii cu 2, etc.

1.4.2. Editarea unei formule

La editarea unei formule puteţi utiliza una din următoarele ​metode: a) direct
în celulă; b) editarea în bara de formule.

Aplicaţie ​Se cunosc următoarele date despre clienţii unei bănci: Numele clientului,
valoarea sumei depuse. De calculat valoarea totală acumulată peste un an, dacă se
cunoaşte că dobânda bancară e​ ste egală cu 15%, figura 1.21.

Figura 1.21. Tabel cu formulă simplă

20
În celula C2 a fost scrisă formula =B2+(B2-15%/12) de calculare a v​aloarii totale
acumulate. Se copiază formula din C2 în domeniul C3:C6.

1.4.3. Referinţe relative şi absolute ale celulelor

La copierea unei formule, Excel adaptează identificatorii de linie şi de coloană a

celulelor (referinţele celulei) în funcţie de noua poziţie din foaia de calcul. ​Pentru fiecare

celulă există o singură referinţă, dar patru tipuri de exprimare

​ a acesteia: ​relativă,
absolută ş​ i două tipuri ​mixte.
Există situaţii în care, prin copierea formulelor, unele referinţe de celule trebuie să
rămână fixe (nu trebuie să se modifice identificatorii de linie/coloană). În acest caz se
folosesc ​referinţe absolute ​în faţa identificatorilor se scrie simbolul $, sau se apasă tasta
<F4> după tastarea adresei celulei pentru a insera uatomt acest simbol.

Aplicaţie:
În baza aplicaţiei prcedente, se cere ca valoarea dobânzii de 15% să fie scrisă într-o
celulă şi să se utilizeze în formulă nu ca constantă dar ca adresă de celulă.
În celula C3 scrieţi formula =B2+(B2-$B$1/12). După copierea formulei din celula C3 în
domeniul C4:C7, adresa celulei $B$1 nu se schimbă.
Prin copiere nu s-a modificat nici identificatorul de linie, nici cel de coloană, figura 1.22.
 Figura 1.22. Exemplu de utilizare a referinţelor absolute

1.4.4. Referinţe ale foilor de calcul

Într-o formulă se pot introduce şi referinţe la date din alte foi ale registrului de calcul.
Pentru aceasta se introduce denumirea foii respective, un semn de exclamare şi referinţa
la celulă.
De ​exemplu​: ​Sheet1!A1 ​înseamnă că se face referire la celula A1 din foaia ​Sheet1​.
Dacă denumirea foii de calcul conţine spaţii libere, numele acesteia trebuie încadrat între
ghilimele. De exemplu: „Buget 2001”!A1.

1.4.5. Referinţe ale registrelor de calcul

Pentru a face referire la date dintr-un alt registru (numit registru ​sursă​), pot fi scrise
formule cu referinţe externe de registru, numite ​legături​.
Legătura creată de formulă presupune actualizarea automată a destinaţiei la
modificarea sursei, cu condiţia ca cele două registre să fie deschise. Altfel, trebuie
confirmată actualizarea la deschiderea registrului sursă.

Aplicaţie:
Să se calculeaze, într-un registru numit „vânzări total", sumele pentru fiecare stoc în
parte şi totalul general, folosind sumele parţiale din registrele „vânzări magazin 1" şi
„vânzări magazin 2"​ (Se ilustrează constituirea şi utilizarea referinţelor de registru​), ​figura
1.23.
1. Deschideţi toate cele trei registre de calcul, aranjându-le astfel încât să

21
fie vizibile pe ecran, (fila ​View, ​grupul ​Window, Arrange All, Horizontal​) 2. Plasaţi
cursorul în celula C5, registrul „​vânzări total"​ , unde va fi calculat primul total. Acesta
este registrul în care va fi plasat rezultatul calcului efectuat de formulă, fiind numit
registrul ​destinaţie;​ 3. Inseraţi semnul „ = " de pe bara de formule; 4. Efectuaţi clic în
primul registru de calcul sursă („​vânzări magazin 1"​ ) şi selectaţi celula care urmează
a fi inclusă în formulă, celula C4. Referinţa la celula respectivă va fi adăugată în
formulă, dar, deoarece se află în alt registru de calcul, referinţa conţine şi numele
registrului şi al foii de calcul (vizualizaţi bara de formule); 5. Tastaţi semnul „ + " în
 bara de formule; 6. Efectuaţi clic în cel de-al doilea registru sursă (​„vânzări magazin
2”) ​şi
apoi pe celula care aduce cel de-al doilea termen al totalului (C4); 7. Apăsaţi <​Enter​>. În
bara de formule este vizibilă formula de calcul integral: ​='[vânzări magazin
l.xls]Sheetl'!$C$4+'[vanzari magazin 2.xls]Sheetl'!$C$4. ​În celula D5 din registrul
„​vânzări total"​ se calculează suma pentru „stoc 2" utilizând formula:
='[vanzari magazin l.xls]Sheetl'!$D$4+'[vanzari zona 2.xls]Sheetl'! $D$4,
iar în E5, în registrul „​vanzari total​", suma valorilor corespunzătoare „stocul 3":
='[vanzari magazin l.xls]Sheetl'!$E$4+'[vanzari magazin 2.xls]Sheetl'!$E$4.
În celula F6 din registrul ​„vânzări total" s​ -a efectuat o verificare a totalului ​general,
deoarece suma stocurilor realizată cu formule la care au participat celulele din registre de
calcul diferite (plasată în E6) trebuie să coincidă cu suma acestora calculată în foaia de
calcul a registrului „​vanzari total"​ (F6).

Figura 1.23. Referinţe de registru ​În ​referinţa de registru​, numele

registrului de calcul este încadrat în paranteze pătrate şi este urmat de numele foii de
calcul; acesta este separat de referinţa celulei printr-un semn de exclamare, obţinându-se
următorul format general: ​[numele registrului de calcul] numele foii de calcul!referinţa
celulei

22
Notă:​ Dacă numele registrului sau al foii de calcul conţine spaţii, se folosesc ghilimele
pentru a include întreaga referinţă registru-şi-foaie, ca în exemplul anterior ('[vânzări
magazin l.xls]Sheetl'!$C$4).

Formulele creează legături între registrele de calcul. Dacă toate registrele sunt
deschise, o modificare efectuată în registrele care participă la calculele din formulă
determină recalcularea rezultatului plasat în registrul destinaţie. Dacă toate registrele sunt
închise, la deschiderea registrului care conţine formula (registru dependent în cadrul
legăturii) va fi afişată o întrebare referitoare la actualizarea informaţiilor de legătură:
• Răspunsul „​Yes” ​determină actualizarea formulei cu valorile curente din registrele
de calcul sursă, chiar dacă acele valori s-au schimbat.
• Răspunsul „​No” ​presupune faptul că formula nu va fi actualizată cu valorile curente, dar
va menţine valorile anterioare. Deschiderea unuia dintre registrele sursă determină
recalcularea automată a formulei în registrul destinaţie, cu noile valori din registrul sursă
deschis.

1.4.6. Utilizarea funcţiilor Excel

Funcţiile ​se utilizează pentru a simplifica şi scurta formulele pe o foaie de lucru, în
special acelea care execută calcule lungi sau complexe.
De ​exemplu​, formula =A1+A2+A3+A4+A5, poate fi scrisă mai simplu: ​=SUM(A1:A5)​.
Funcţiile efectuează calcule folosind valori specifice numite ​argumente ​ale funcţiei,
într-o ordine particulară, numită ​sintaxă.​
Argumentele ​unei funcţii pot fi: 1. ​valori numerice; 2 ​ . ​valori text; ​3. ​valori logice ca ​True
sau F​ als​; ​4. ​referinţe de celule sau domenii de celule; 5 ​ . ​constante; 6 ​ . ​formule sau alte
funcţii (se mai funcţii imbricate). ​Sintaxa ​unei funcţii începe cu numele funcţiei, urmat de o
paranteză deschisă, argumentele funcţiei fiind separate prin virgule sau puncte şi virgule,
şi o paranteză închisă.
Multe dintre funcţii au mai multe argumente, constituite într-o listă de argumente.
Separatorul de listă este punct şi virgulă (;) pentru setul de opţiuni regionale româneşti şi
virgulă pentru setul de opţiuni regionale engleze. ​Notă: ​Setul de opţiuni regionale din
configurările sistemului de operare, se
schimbă parcurgând calea: 1 ​ . Comanda ​Start​; 2. Opţiunea
Control Panel​; 3. Opţiunile ​Clock​, ​Language and
Region​; 4. Comanda ​Regional and Language
Options​; 5. Fila ​Formats​.

Forma generală a unei funcţii este următoarea:​

= nume_funcţie(arg1,arg2,...) ​Caseta de dialog ​Insert Function ​poate fi
accesată în diverse moduri:
• Tabul ​Formulas​; grupul ​Function Library, ​butonul ​Insert Function ​;
 • Butonul ​Insert Function ​de pe bara de formule ;
​ rupul ​Editing, ​se deschide lista butonului ​AutoSum, More
• Tabul ​Home​, g
Functions​, .
23
• Tabul ​Formulas​, grupul ​Function Library, ​se deschide lista butonului ​AutoSum​, ​More
Functions. ​Caseta de dialog ​Insert Function ​se completează astfel:
1. Selectaţi categoria funcţiei din lista ​Select a category​; 2. Selectaţi funcţia din lista
Select a Function​, apoi ​OK​. ​3. Introduceţi argumentele funcţiei în casetele
corespunzătoare, prin tastare sau prin selectarea cu mouse-ul a referinţelor celulelor
implicate în calcul. Argumentele al căror nume apare scris bold sunt obligatorii, celelalte
fiind opţionale.
Pe măsura introducerii argumentelor, rezultatul funcţiei apare în zona ​Formula Result​,
iar în bara de formule se poate vizualiza expresia introdusă, figura 1.26.
4. Confirmaţi introducerea funcţiei, tastând ​OK.

Notă:​ ​Butoanele ​Collapse Dialog ​/ ​Expand Dialog ​din dreapta casetelor de introducere a
argumentelor permit, la clic pe ele, minimizarea, respectiv refacerea dimensiunii casetei de
dialog, astfel încât să faciliteze vizualizarea şi selectarea datelor foii de calcul.

Editarea (modificarea) unei funcţii se realizează fie direct în celulă, fie în bara de formule
şi în caseta de dialog ​Insert Function​, dacă se selectează celula de modificat şi se
solicită una dintre comenzile de deschidere a acesteia.

În Excel funcţiile sunt grupate în mai multe ​categorii​:

• ​matematice;
• ​logice;
• ​financiare;
• ​de căutare;
• ​de lucru cu texte;
• ​pentru lucrul cu date calendaristice şi ore;
• ​de lucru cu baze de date;
• ​statistice, etc.​

1.4.7. Funcţiile matematice ​=​SUM(argument1;argument2;...) ​Funcţia ​SUM

returnează suma numerelor sau a conţinutului celulelor. ​Exemple:
=​SUM​(B21;B28) adună conţinutul celulelor B21 şi B28.
 =​SUM​(5;10;15) returnează 30. =​SUM​(A1:A3;A5) adună conţinutul
celuleor A1,A2,A3,A5.

=​SUMIF(domeniu;criteriu;domeniu_sumă​) Funcţia ​SUMIF ​adună numerele dintr-un

domeniu pe baza criteriului specificat, unde: ​domeniu – ​domeniul de celule pe care vrem

sa-l evaluăm;
criteriu ​– criteriu de selecţie, sub forma unui număr, expresie sau text
care defineşte ce celule să fie adunate; exemple: 15, „15”, „>15”, „Popescu”;
domeniu_sumă -​ celulele supuse operaţiei de adunare. Celule din ​domeniu_sumă s​ unt
însumate numai dacă celulele ce le corespund în argumentul ​domeniu ​îndeplinesc criteriul
de selecţie.

24
Aplicaţie
Să se calculeze suma profitului pentru firma SNC, fi​ gura 1.29.

Figura 1.29 ​Formula ​=SUMIF(A2:A8;”SNC”;B2:B8)

calculează profitul total obţinut de firma SNC şi returnează valoarea 83000.

Aplicaţie
Să se calculeze suma comisioanelor la vânzările de produse pentru valorile vândute de
peste 1.500,00 lei, pentru produsele din f​ igura 1.30.
Vom utiliza funcţia ​SUMIF(), ​pentru care ​domeniul d ​ e evaluat reprezintă celulele D2:D6,
criteriul ​este de tip text “>1500”, iar ​domeniul sumă e
​ ste comisionul E2:E6.
 Figura 1.30. Funcţia SUMIF

=SUMIFS(domeniu_sumă;domeniu_criterii1;criterii1; [domeniu_criterii2; criterii2];

...)

Funcția ​SUMIFS ​adună celulele dintr-un domeniu care respectă mai multe criterii, unde:
domeniu_sumă - r​ eprezintă o celulă sau mai multe celule de însumat, inclusiv numere sau
nume, domenii sau referințe de celule care conțin numere. Valorile text și necompletate
sunt ignorate; ​domeniu​_​criterii1 -​ ​este primul domeniu în care se evaluează criteriile
asociate; ​criterii1 -​ s​unt criterii sub formă de număr, expresie, referință de
celulă sau text care definesc care celule din argumentul
domeniu​_​criterii1 v​ or fi adunate. De exemplu, criteriile se
pot exprima ca 32, „>32", B4, „mere" sau „32"; ​domeniu_​ ​criterii2​, ​criterii2​,... ​-
opțional. Sunt zone suplimentare și
criteriile asociate. Se acceptă până la 127 de perechi de criterii/domeniu. ​De
exemplu,​ fie că d ​ oriți să însumați numerele din domeniul A1:A20 numai dacă
numerele corespondente din B1:B20 sunt mai mari decât zero (0) și numerele din
C1:C20 sunt mai mici decât 10.

25
Pentru aceasta ve-ţi utiliza formula:
=SUMIFS(A1:A20;B1:B20;">0";C1:C20;"<10")
Ordinea argumentelor este diferită pentru funcțiile ​SUMIFS ​și ​SUMIF​. Aargumentul
​ ste primul argument din ​SUMIFS​, dar este al treilea argument în ​SUMIF​.
domeniu_sumă e
Fiecare celulă din argumentul ​domeniu​_s​ umă s​ e însumează numai dacă sunt adevărate
toate criteriile specificate corespondente pentru acea celulă.
De exemplu,​ ​să presupunem că formula conține două argumente ​domeniu_criterii.​ Dacă
prima celulă din ​domeniu_criterii1 ​respectă ​criterii1 ș​ i prima celulă din ​domeniu_criterii2
respectă ​criterii2, ​prima celulă din ​domeniu_sumă ​se adună la sumă, și așa mai departe
pentru restul celulelor din domeniile specificate.
Spre deosebire de argumentele de ​domeniu ș​ i ​criterii ​din funcția ​SUMIF​, în funcția
SUMIFS ​fiecare argument ​domeniu​_​criterii ​trebuie să conțină același număr de rânduri și
coloane ca argumentul ​domeniu​_s​ umă.​

Aplicaţie
Presupunem că avem situaţia din figura 1.31, însumarea valorilor cantităţii pentru
anumite tipuri de produse vindute de un concret vinzator.

Figura 1.31

În celula A10 a fost scrisa formula:

Aplicaţie
Fie că avem situaţia din figura 1.32, însumarea valorilor din conturi bancare pe
baza dobânzii plătite.

Figura 1.32
26
În celula A8 a fost scrisa formula:
1.4.8. Funcţii logice
=IF(condiţie;val_adevăr;val_ falsă)
Funcţia logică returnează o valoare sau un rezultat, dacă condiţia este adevărată şi o
altă valoare sau alt rezultat, dacă această condiţie este falsă. ​=AND(val_logicăl,val_
Iogică2,...)
Returnează TRUE (adevărat) dacă toate argumentele din formulă sunt adevărate şi
FALSE în caz contrar.

=OR(val_logicăl,val_logică2,..)
Returnează FALSE dacă toate argumentele sunt false şi TRUE când cel puţin unul
dintre argumente este adevărat.

=NOT(val_logică)
Returnează valoarea inversă a argumentului. Dacă acesta este FALSE, returnează
TRUE, iar dacă este TRUE, returnează FALSE.

Aplicaţie
Să se calculeaze media notelor în cazul când toate cele 3 note sunt mai mari ca 5;
în caz contrar (cel puţin una dintre cele 3 note este mai mică ca 5), pentru studentul
respectiv să fie scris cuvântul ​”​respins”.

Figura 1.33. Funcţiile IF şi AND

Aplicaţie
În celula ​B9 să se scrie tipul ​balanţei comerciale (echilibrat, excedentar sau deficitar)
în dependenţă de rezultatul soldului evaluat în celula D8, utilizând funcţia logică IF.
 Figura 1.34. Calculul soldului balanţei comerciale ​După cum se observă se
admit construcţii ​IF ​în ​IF​, care se mai numesc şi ​IF-uri ​imbricate. Numărul de paranteze
deschise trebuie să fie egal cu numărul parantezelor închise.

Notă: ​Pot fi îmbricate până la 64 funcţii IF ca argumente ale testării unei condiţii.

27
1.4.9. Funcţii financiare

=​RATE(nper,pmt,va,vv,tip,deducţie) ​Funcţia ​RATE calculează ​dobânda

unei anuităţi pe o perioadă.​
nper -​ numărul total de perioade pentru o anuitate; ​pm​t -​ plata efectuată
în fiecare perioadă; este constantă şi include
rata de bază şi dobânda; ​va ​- valoarea actuală a unei serii de plăţi; ​vv ​- valoarea
viitoare la care trebuie să se ajungă la ultima plată; în cazul
unui împrumut va fi 0; ​tip -​ momentul efectuării plăţii: 0 - sfârşit de perioadă,
1 - început
de perioadă; ​deducţie ​- valoarea presupusă a ratei dobânzii; dacă se omite, Excel o
consideră 10%.

Notă:​ Banii care sunt plătiţi sunt reprezentaţi prin numere negative, iar cei
încasaţi sunt reprezentaţi prin numere pozitive.

Aplicaţie
Se realizează un împrumut de 30000 lei, iar rambursarea se face în depuneri lunare în
valoare de 800 lei, timp de 5 ani ​(figura 1.35). ​Care este rata corespunzătoare a dobânzii
aferente împrumutului?
 Figura 1.35. Rata dabânzii

=FV(dobândă,nper,plată,vp,tip) ​Funcţia ​FV ​calculează valoarea viitoare pentru o serie de

încasări/plăţi egale, făcute într-un număr de perioade cu o anumită dobândă. ​dobânda ​-
trebuie să aibă aceeaşi unitate de măsură ca şi ​nper​. De
exemplu, dobânda ​anuală t​ rebuie să se împartă la 12 dacă încasările/ plăţile
se fac ​lunar​; ​nper -​ este numărul de perioade; ​plată ​- serie de încasări/plăţi
egale; ​vp -​ reprezintă valoarea prezentă sau suma care se investeşte/
​ ste omis se consideră că este 0; ​tip -​
împrumută în momentul iniţial. Dacă ​vp e
poate lua valoarea 0 sau 1. Dacă are valoarea 0 se consideră că
plăţile se fac la sfârşitul perioadei, dacă are valoarea 1, plăţile se fac la
începutul perioadei. Dacă argumentul ​tip ​este omis se consideră că are
valoarea 0.

Aplicaţie
O persoană doreşte să investească bani pentru un proiect care va fi realizat peste 2 ani.
De aceea, depune 4000 lei într-un cont de economii cu o dobândă de 3% pe an (dobânda
lunară va fi 3%/ 12). De asemenea, să presupunem că persoana respectivă va depune
câte 200 lei la începutul fiecărei
28
luni, în următoarele 24 luni. Ce sumă va fi în cont la sfârşitul celor 2 ani, f​ igura 1.36​.

Figura 1.36. Valoare viitoare

 =PV(dobândă,nper,plată,vv,tip)
Funcţia ​PV ​calculează valoarea actuală a unei investiţii pe bază de plăţi egale la o rată
a dobânzii constantă şi într-un anumit număr de perioade.
Argumentele funcţiei au aceeaşi semnificaţie ca şi la funcţia ​FV​. ​vv -​ ​reprezintă valoarea
viitoare, obţinută după efectuarea ultimei
plăţi/încasări. Dacă ​vv ​este omis, se consideră că este 0. ​De exemplu,​ dacă vreţi
să economisiţi 50000 lei pentru un proiect de 5 de ani, atunci 50000 lei este valoarea
viitoare. Banii depuşi de deponent sunt reprezentaţi prin numere negative, cei încasaţi prin
numere pozitive.

Aplicaţie
Un client îşi poate permite să depună la banca de economii câte 200 lei pe lună în
următorii 5 ani, f​ igura 1.37​. Dobânda curentă de plată este de 6%. Care este împrumutul
pe care şi-l poate permite persoana?

Figura 1.37. Valoare actuala

=PMT(dobândă,nper,vp,vv,tip)
Funcţia ​PMT ​calculează suma care trebuie achitată periodic pentru un împrumut, dacă
se indică dobânda, numărul perioadelor de plată (​nper​). Argumentele funcţiei au aceeaşi
semnificaţie ca şi la funcţiile precedente. Pentru a determina suma totală de plătit pe
durata împrumutului se înmulţeşte valoarea returnată de funcţia PMT cu numărul de
perioade.

Aplicaţie:
Ce sumă de bani trebuie returnată lunar pentru un împrumut de 15000 lei cu o dobândă
anuală de 6%, care trebuie achitată în 9 luni? O ​ bţinem​: –1.708,61 lei, dacă plăţile se fac
la sfârşitul lunii,(figura 1.38) sau -1.700,11 lei, dacă plăţile se fac la începutul lunii (figura
1.39).
 29

Figura 1.38. Valoare periodică pentru achitare la sfârşitul lunii

S-au obţinut valori negative deoarece sunt plăţi care trebuie achitate.

Figura 1.39. Valoare periodică pentru achitare la începutul lunii

=NPV(dobândă, valoare1, valoare2, ...) ​Funcţia ​NPV ​calculează valoarea prezentă

actualizată a unui flux de venituri/cheltuieli. Valorile trebuie să fie echidistante în timp şi să
fie valori plătite/încasate la sfârşitul fiecărei perioade. ​Dobânda ​- ​reprezintă dobânda
anuală.
Funcţia ​NPV ​este asemănătoare cu ​PV​. Deosebirea constă în faptul că valorile
utilizate de ​PV ​trebuie să fie constante şi ​PV ​acceptă valori fie la începutul, fie la sfârşitul
perioadei.

Aplicaţie
Pentru o investiţie trebuie plătiţi 1000 lei timp de 1 an. În următorii trei ani se obţin
venituri anuale de 2000 lei, 3000 lei şi 4400 lei. Dobânda anuală este de 8%, ​figura 1.40​.
Calculaţi valoarea netă actualizată a investiţiei.
 Figura 1.40. Valoare prezentă actualizată

Al doilea argument este negativ pentru că reprezintă cheltuieli.

1.4.10. Funcţii statistice

=COUNT(value1;value2;...)
Funcţia ​COUNT ​numără celulele ce conţin informaţii de tip numeric. Celulele goale,
valorile logice, textele sau valorile de eroare sunt ignorate.
value1​; ​value2​;...- ​sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine diverse tipuri de informaţii,
dintre care însă vor fi numărate doar cele de tip numeric.

30
=COUNTA(value1;value2;...) ​Funcţia ​COUNTA ​numără celulele care nu sunt goale şi
valorile ditr-o listă de argumente.

=COUNTIF​(​range​;​criteria​) Funcţia ​COUNTIF ​numără, dintr-un domeniu de celule, doar pe

acelea care îndeplinesc un criteriu dat. ​range ​- e​ ste domeniul de celule în care se va face
numărarea, ​criteria ​- e
​ ste un criteriu de selectare, sub formă de număr, expresie sau text.

=MAX(argument1;argument2;...) ​Funcţia ​MAX ​returnează cea mai mare

valoare din lista de argumente.

=MIN(argument1;argument2;...) ​Funcţia ​MIN ​returnează cea mai mică valoare numerică

din celulele nevide din listă. ​=AVERAGE(argument1;argument2;...) Funcţia

​ ​Average
returnează media aritmetică a valorilor din lista de argumente.

Exemple​:
1. Numărul valorilor de tip numeric din domeniul de celule A12:B16
=COUNT(A12:B16) = 4. 2. Numărul valorilor din lista de argumente =COUNT(10;12;a) = 3.
3. Numărul elevilor cu numele Vlad =COUNTIF(A13:B16;”Vlad”) = 2. 4. Numărul elevilor
cu nota mai mică decât 5 =COUNTIF(A13:B16;”<5”) = 4 5. =MIN(2;8;9;13) returnează
 valoarea 2. 6. =MAX(2;100;29;1000) returnează valoarea 1000. 7. =AVERAGE(A1:A4)
calculează media aritmetică a valorilor numerice din
celulele nevide A1,A2,A3,A4.

1.4.11. Funcţii pentru date calendaristice şi ore

Funcţiile pentru date calendaristice şi ore permit automatizarea şi gestionarea
informaţiilor legate de timp.
Calendarul Excel începe cu 1 ianuarie 1900. Atunci când introduceţi în Excel o dată
calendaristică, ea arată ca orice dată normală din calendar. Dar din punct de vedere al
programului, ea este un număr între 1 şi 65380, adică exact numărul de zile între 1
ianuarie 1900 şi 31 decembrie 2078.
Prin urmare, diferenţa a două date este diferenţa a două numere seriale, rezultatul fiind
reconvertit într-un format de dată calendaristică.

=DAY(număr_serial)
Funcţia ​DAY ​returnează ziua corespunzătoare din lună ca un număr serial între 1 şi 31.
Exemplu: ​=​DAY​(7/3/2013) va returna 7.

=DAYS360(dată_început,dată_sfârşit)
Returnează numărul de zile dintre două darte specificate.

=MONTH(număr_serial)
Returnează numărul serial ce corespunde lunii, între 1 şi 12. ​Exemplu:
=MONTH(1/5/2013) va returna 5 (se consideră că data este introdusă în formatul
zi/lună/an.​ ​=NOW()
31
Returnează data şi ora curentă sub forma unui număr serial. Funcţia nu are argumente.
Această funcţie actualizează data şi ora la fiecare recalculare a foii de lucru respective.

=TODAY()
Returnează data curentă ca număr serial. Funcţia actualizează data la fiecare
recalculare a foii de calcul.

=YEAR(număr_serial)
Funcţia ​YEAR, ​returnează anul corespunzător ca număr serial întreg. ​Exemplu:​
=​YEAR​(7/3/2013) va returna valoarea 2013.

1.4.12. Funcţii de căutare

 Două din cele mai utilizate funcţii de căutare din Excel sunt ​Hlookup ​şi ​Vlookup​.
Funcţia ​Hlookup ​realizează căutarea ​pe orizontală ​a unei valori, dintr-un rând specificat,
ce corespunde unei valori precizate din primul rând al unui tabel:
=Hlookup(​valoare_căutată;domeniu;nr_index_rând;tip_căutare​)

Funcţia ​Vlookup ​realizează căutarea ​pe verticală​, furnizând o valoare dintr-o coloană
specificată, corespunzătoare unei valori date din prima coloană a unui tabel.
=Vlookup(​valoare_căutată,domeniu,nr_index_coloană,tip_căutare)
Semnificaţia argumentelor este următoarea:
• ​valoare_căutată ​- valoarea căutată de funcţie;
• ​domeniu​- domeniul de căutare;
• ​nr_index -​ numărul de ordine al liniei sau coloanei în care se execută
căutarea;
• ​tip_căutare -​ căutare exactă sau aproximativă (argument opţional). Valorile din prima
linie/coloană a domeniului trebuie să fie ordonate crescător sau alfabetic.
Aceste funcţii sunt utile în aplicaţii de calcul a impozitelor şi a comisioanelor.

Aplicaţie ​Angajaţii unei firme sunt remuneraţi în funcţie de valoarea vânzărilor pe ​care le
realizează. Dacă valoarea vânzărilor este mai mică de 3000 lei comisionul este de 0%,
între 3000 lei şi 15000 lei comisionul este de 5%, între 15000 lei şi 30000 lei comisionul
este de 10%, peste 30000 lei comisionul este de 20%. Să se determine comisionul pentru
remunerare, f​ igura 1.41​.

Figura 1.41. Comisionul pentru remunerare

În celula B2 se scrie formula =​Vlookup(B1,A4:B8,2). ​Dacă în celula B1 se introduce

valoarea 10000, Excel caută această valoare în prima coloană din domeniul A4:B8. În
cazul în care această valoare nu este găsită, funcţia caută

32
cea mai mare valoare, care este mai mică sau egală cu valoarea căutată, deci 10000.
Această valoare se găseşte pe a treia linie din tabel (linia 6 din ​foaea de calcul ​). Din
această linie ​Excel r​ eturnează valoarea găsită în coloana 2 (al treilea argument), adică
comisionul pentru remunerare, egal cu 5%.

Aplicaţie ​În exemplul din ​figura 1.42​, preţul unitar al fiecărui produs se preia din matricea
I$3:J$8, obligatoriu în adresare absolută. Căutarea în matricea „Nomenclatorul preţurilor”
se realizează după denumirea produsului din coloana C ​ .​

Figura 1.42​. ​Utilizarea funcţiei VLOOKUP pentru calcule într-o factură

Funcţia de căutare înscrisa în coloana ​D ​este următoarea: =​VLOOKUP(B5,I$3:J$8,2).

Denumirea ​produsului​ este căutată pe prima coloană a matricei, iar ​preţul unitar ​este
extras din coloana a doua a ei.
Notă: ​Denumirile înscrise în prima coloană a matricei trebuie sortate în
ordine strict alfabetică. ​În mod similar operează funcţia ​HLOOKUP ​care realizează
căutarea pe orizontală a unei valori într-o matrice de date.

Aplicaţie
O bancă de economii îşi păstrează informaţia despre situaţia valutară într- un registru
Excel, ce este alcătuit din două foi de calcul. Foaia de calcul – „Cursuri_valutare” - conţine
cursurile de schimb pentru mai multe valute, a doua foaie – „Casa_de_schimb” – v-a
conţine calculele echivalentului (în lei) a sumelor schimbate. F​ oaia de calcul
„​Cursuri_valutare​” are aspectul din figura 1.43.

Figura 1.43. Exemplul 4, foaia „Cursuri_valutare”

Foaia de calcul „​Casa_de_schimb​” este prezentată în figura 1.44.

 Figura 1.44. Exemplul 4, foaia „Casa_de_schimb”

33
În coloana ​Nume ​se scrie numele persoanei care realizează o tranzacţie, iar în coloana
Tranzacţie ​tipul tranzacţiei efectuate. Valorile permise în această coloană sunt „​C” – pentru
cumpărare ş​ i „​V” – pentru vânzare​.
În coloana ​Tip valută i​ ntroduceţi numele monedei schimbate (numele monedei trebuie
să fie identic cu cel din foaia de calcul „​Cursuri_valutare ”​ ).
În coloana ​Suma schimbată ​se tastează suma care se schimbă. În coloana ​Echivalent lei
se calculează echivalentul în lei al sumei schimbate (în funcţie de ​valută, suma schimbată
şi ​tipul tranzacţiei)​ .
În celula E2 este scrisă formula:

Se copiază formula pe coloană, şi pe măsură ce se introduc date în foaia de calcul,

echivalentul în lei al sumei schimbate se va calcula automat, figura 1.44.

1.4.13. Funcţii pentru baze de date

Formatul general al acestor funcţii este:
=Dfunction(database,field,criteria) ​- formatul general ​database ​- este
zona de celule ce conţine baza de date şi poate fi ​o
adresă s​ au ​un nume ​atribuit domeniului care conţine baza de date; ​field -​
arată care ​coloană e ​ ste folosită în funcţie. ​Câmpul ​poate fi precizat prin
numele său,​ încadrat între ghilimele sau ca un număr ce reprezintă poziţia
coloanei în interiorul listei (1 pentru prima coloană, 2 pentru a doua coloană
etc.); ​criteria ​- ​este ​domeniul î​ n care sunt specificate ​condiţiile de selecţie,​
conţinând ​numele câmpului ş​ i ​restricţia. ​Este referit prin ​adresa
domeniului ​sau ​un nume atribuit ​acesteia.

=DSUM(database;field;criteria) ​Funcţia ​DSUM ​adună numerele din coloana (​field)​

specificată, care îndeplinesc condiţiile (​criteria)​ pe care le stabiliţi.

=DAVERAGE(database;field;criteria) ​Funcţia ​DAVERAGE​, calculează media numerelor

 din coloana (​field)​ specifacată, care îndeplinesc condiţiile (​criteria​) pe care le stabiliţi.

=DMAX(database;field;criteria)
Funcţia ​DMAX, ​calculează valoarea maximă din coloana (​field​) specifacată, care
îndeplinesc condiţiile ​(criteria) ​pe care le stabiliţi.

=DMIN(database;field;criteria) ​Funcţia ​DMIN​, c​ alculează valoarea minimă din coloana

(​field)​ specifacată, care îndeplinesc condiţiile (​criteria)​ pe care le stabiliţi.

=DCOUNT(database;field;criteria) ​Funcţia ​DCOUNT​, numără celulele ce conţin valori

numerice dintr-un câmp al bazei de date, după un anumit criteriu.

=DCOUNTA(database;field;criteria) ​Funcţia ​DCOUNTA, ​indică numărul de celule ce

conţin numere sau text care îndeplinesc criteriul specificat.

=DGET(database;field;criteria)

34
Funcţia ​DGET ​diferă puţin de celelalte funcţii ​Database​. Ea extrage o singură înregistrare
care îndeplineşte condiţiile stabilite. În cazul în care mai multe înregistrări îndeplinesc
respectivele criterii, veţi obţine eroarea ​#NUM​!.

Aplicaţie ​Funcţia D
​ GET e
​ xtrage un număr de telefon dintr-o listă, figura 1.45.

Figura 1.45. Funcţia DGET ​Criteriile se stabilesc, plasând un

domeniu de criterii în foaia de calcul (figura 1.45). Domeniul de criterii poate include
oricare s​ au ​toate câmpurile d
​ in tabel şi conţine ​etichete identice cu cele din tabel.​
Domeniul de criterii dispune de cel puţin o linie (sau o coloană) liberă sub cea cu etichetele
de coloană din tabel.

Aplicaţie
Determinaţi „Cifra de afaceri” (suma depusă) pentru firmele emitente „ABC S.A.” şi
„S.C. INFOCOM” şi afişaţi rezultatul intr-un tabel separat, care să conţină câmpurile
„Denumire titlu” „Firma emitentă” „Domeniu de activitate”, ​figura 1.46.
Funcţiile ​Database ​sunt asemănătoare unor filtre care efectuează calcule, iar în
domeniul de criterii puteţi stabili condiţii cu ​AND ş​ i ​OR.​
Pentru a stabili condiţii ​OR,​ (figura 1.46), plasaţi-le pe linii diferite în domeniul de criterii.

Figura 1.46. Tabelul cu date reprezintă o listă

Pentru a stabili condiţii ​AND (​ de ​exemplu​, pentru a d​etermina „Cifra de afaceri” pentru
firma emitentă „ABC S.A.” ​cu denumirea de titlu „​SQL” ​plasaţi condiţiile pe aceeaşi linie în
domeniul de criterii).
La modificarea condiţiilor funcţiile ​Database ​vor fi automat recalculate.

35
Notă: ​Butonul (listă extensivă) permite shimbarea în orice moment a denumirii firmei şi
este obţinut în rezultatul aplicării la valorile din această coloană (tabelul de bază) a funcţiei
de validare a datelor.

CHESTIONAR ​1. Care este menirea informaticii economice? 2. Formulaţi noţiunea de

informatică ​şi caracterizaţi sensurile ei. 3. Ce reprezintă cunoştinţele în informatică? 4.
Ce înţelegeţi prin „dată” în informatică? 5. Ce reprezintă tabelul electronic şi care este
destinaţia lui? 6. Numiţi procesoarele de calcul tabelar, pe care le cunoaşteţi. 7. Care
sunt modalităţile de lansare în execuţie a procesorului tabelar MS Excel? 8. Care sunt
componentele ferestrei MS Excel? 9. Cum adăugaţi/excludeţi un buton nou pe Bara de
acces rapid? 10. Cum excludeţi/reafişaţi Panglica (Ribbon)? 11. Care sunt metodele de
creare a registrului de lucru în MS Excel 2010? 12. Cum se face ieşirea din MS Excel?
13. Ce reprezintă foaia de calcul MS Excel? 14. Care sunt tipurile de referinţe ale
celulelor? 15. Cum se face selectarea, inserarea, redenumirea, copierea, deplasarea,
ştergerea celulelor? 16. Cum se face inserarea/excluderea foilor de calcul dintr-un
registru? 17. Cum se realizează copierea/deplasarea foilor de calcul într-un registru?
18. Cum se face gruparea şi degruparea foilor de calcul? 19. Care sunt metodele de
creare, salvare, deschidere, închidere a unui registru de calcul? 20. Cum pot fi
activate/dezactivate barele de instrumente în MS Excel? 21. Cum se face
adăugarea/excluderea butoanelor dintr-o bară de instrumente? 22. Numiţi metodele de
comutare între registrele de calcul. 23. Cum se face blocarea coloanelor/rândurilor într-o
foaie de calcul? 24. Cum se procedează pentru a diviza fereastra foii de calcul în 2, 4
panouri? 25. Care sunt metodele ascunderii/afişării rândurilor şi a coloanelor? 26.
Explicaţi caracteristicile memoriei Clipboard. 27. Care este algoritmul pentru adăugarea
imaginilor unei foi de calcul? 28. Cum se efectuează protecţia celulelor, foilor şi a
registrelor de calcul? 29. Care sunt tipurile de date în MS Excel şi cum se realizează
introducerea lor în tabel? 30. Cum se efectuează editarea datelor în celule? 31. Explicaţi
​ 2. Cum se
algoritmul pentru validarea datelor: ​listă de valori, condiţie, formulă. 3
realizează formatarea datelor în MS Excel? 33. Cum se realizează utilizarea stilurilor de
celulă? 34. Cum se efectuează formatarea condiţională? 35. Cum se face formatarea
celulelor folosind scale de culoare? 36. Care este algoritmul pentru modificarea modului
de aliniere a datelor în celule? 37. Descrieţi algoritmul pentru modificarea fonturilor şi
adăugarea chenarelor la celule.

36