Excel

CURS PREDAT ANGAJAȚILOR SC AFMEC SRL, CONTRACT 7255/18.09.
2019
II PROCESORUL TABELAR MICROSOFT EXCEL 2010
II.1 CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI EXCEL 2010

Un loc important în sistemul programelor de informatică economică îl ocupă procesoarele de
tabele şi reprezentări grafice, dintre care Microsoft Excel 2010 face obiectul acestei lucrări.
Procesoarele de tabele (spreadsheets) sunt instrumente software de mare putere, destinate
prelucrării informaţiilor dispuse sub formă de tabel, într-o mare varietate de structuri: bugete,
balanţe de verificare, bilanţuri, facturi, analize etc. Din categoria procesoarelor de tabele fac parte
produse software precum: VisiCalc, SuperCalc, Quattro Pro, Lotus 1-2-3, Excel, Calc etc.
Excel s-a impus prin complexitate funcţională și simplitatea folosirii, fiind utilizat cu succes
în domeniul afacerilor, în previziuni, simulări economice şi analize statistice, în activităţi curente de
birou etc. Prin marea varietate de facilități pe care le pune la dispoziţia utilizatorului, Excel poate fi
înţeles ca:
o un calculator de birou foarte puternic şi uşor de folosit;
o un catalog cuprinzător şi la îndemână
o un expert financiar electronic;
o un statistician eficient;
o un artist în sistematizarea, sintetizarea şi prezentarea datelor;
o un analist de forţă, care permite analiza operativă, complexă şi eficientă a datelor.
O parte din performanțele programului Excel 2010 sunt prezentate în tabelul nr. II.1.
Tabelul nr. II-1
Caracteristici ale programului Excel 2010
Caracteristica Limita maximă permisă

Registre de lucru deschise În funcţie de spaţiul din memoria calculatorului
Foi de calcul în registrul de lucru În funcţie de spaţiul din memoria calculatorului
Numărul de linii (rânduri) 1.048.576 (220)
Numărul de coloane 16.384 (214)
Numărul de celule 17.179.869.184 (234)
Lăţimea unei coloane 255 de caractere
Înălţimea rândului 409 puncte
Caractere în cadrul celulei 32.767 din care 1024 afișabile
Previzualizarea paginilor tipărite 65.556
Antet sau subsol 256 de caractere
Câmpuri în formularul de date 32
Lungimea formulelor 8192 de caractere
Liste autoderulante pentru filtrare 10.000
Domenii selectate 2.048
Argumentele unei funcţii 256
Niveluri de imbricare a funcţiilor 64
Intervalul datelor calendaristice De la 01.01.1900 la 31.12.9999
Serii de date în cadrul unei diagrame 255
Utilizatorii care pot deschide un 256
registru de lucru partajat
Sursa: Microsoft Office Online
VALENTIN LIȚOIU 1
CURS PREDAT ANGAJAȚILOR SC AFMEC SRL, CONTRACT 7255/18.09.2019
Într-un program de calcul tabelar elementul esenţial este foaia de calcul numită worksheet
sau doar sheet. O asemenea foaie seamănă foarte mult cu un tabel întocmit pe hârtie, având însă
multiple avantaje faţă de acesta.
Un fişier Excel constă din mai multe foi de calcul incluse într-un registru de calcul sau
workbook.
Foaia de calcul este un spaţiu plan, delimitat precis şi organizat în linii sau rânduri (rows) pe
orizontală şi coloane (columns) pe verticală.
În Excel 2010 liniile sunt numerotate de la 1 la 1.048.576 (220) şi coloane simbolizate de la
A la XFD (16.384 – 214 coloane). Aceste linii şi coloane definesc 234 celule. Celula se poate defini
ca fiind o intersecţie a unei linii cu o coloană. O celulă poate conţine date, semnificând valori
numerice, şiruri de caractere, funcţii sau formule etc.
Celula curentă (celula activă) este celula în care se află cursorul şi care este afişată pe
ecran cu marginile îngroşate (vezi în figura nr. II.1 unde A1 este celula curenta). Acest mod
particular de afişare poartă numele de cursor Excel.
Introducerea datelor în foaia de calcul se face direct în celula care conţine cursorul.
Editarea datelor pentru celula curentă se poate face şi în bara de formule.
Referinţele celulei (coordonatele celulei, adresa celulei sau identificatorul celulei)
reprezintă perechea formată din litera asociată coloanei şi numărul liniei care definesc celula
respectivă (de exemplu: A3, F8, AD196 etc.). Într-o formulă, referinţele pot fi:
o relative cu sintaxa prezentată mai sus: A3, F8 etc.
o absolute cu sintaxa următoare: $A$3, $F$8, $AD$196 etc.
o mixte cu sintaxa: $A3 sau A$3, $F8 sau F$8 etc.
Coordonatele unei celule se mai numesc şi referinţe deoarece sunt utilizate în formule şi
funcţii pentru a indica poziţia celulei al cărei conţinut este preluat în formula/funcţia respectivă. Din
acest punct de vedere, modul lor de utilizare va fi prezentat ulterior.
Identificatorul celulei poate să apară şi sub forma R1C1, R5C100 etc. Pentru a schimba din
stilul de referire coloană-linie în stilul linie-coloană (de exemplu, în loc de C3 să apară R3C3),
apelăm meniul File, apoi comanda Options. Apare fereastra Excel Options. Din partea stângă a
acestei ferestre alegem opţiunea Formulas (formule), apoi secţiunea Working with formulas (lucru
cu formule) și bifăm butonul (caseta) de validare R1C1 reference style. Dacă vrem să revenim la
stilul coloană-linie, debifăm acest buton.
Atenţie: precizarea unor noi opţiuni de lucru în Excel cu ajutorul meniului File, Options,
poate avea efecte imediate, în sesiunea de lucru curentă. Este cazul exemplului anterior şi a marii
majorităţi a setărilor ce se pot face cu ajutorul acestui meniu.
Dar, în anumite cazuri este nevoie ca să închidem programul Excel şi să îl repornim. Astfel,
fontul implicit din Excel, se poate modifica din fereastra Excel Options, opţiunea General,
secţiunea When creating new workbooks (când creaţi noi registre de calcul), caseta de text Use
this font (se utilizează acest font). Ne propunem ca fontul implicit să fie Arial mărimea 12 și la
apelarea butonului OK suntem avertizați că trebuie să restartăm programul Excel pentru a avea efect
schimbarea făcută.
VALENTIN LIȚOIU 2
II.2 INTERFAŢA PROGRAMULUI EXCEL

Lansarea în execuţie a programului Microsoft Excel se face prin utilizarea butonului Start şi
apoi a meniurilor All Programs – Microsoft Office - Microsoft Excel 2010.
Programul Excel 2010 generează implicit fişiere cu extensia .xlsx. Ecranul de deschidere
prezintă un registru de calcul gol, având numele Book1 (Dacă, în aceeași sesiune de lucru, se
deschid mai multe fişiere noi, următoarele fişiere vor primi numele Book2, Book3 etc.). În cadrul
unui registru de calcul nou se găsesc standard trei foi de calcul, etichetate Sheet1, Sheet2, Sheet3,
ele reprezentând spaţiile de lucru. Etichetele (tab-urile) se află în partea de jos a ecranului şi vă
permit să treceţi dintr-o foaie de calcul în alta cu ajutorul mouse-ului. Alte variante pentru a vă
deplasa cu ajutorul tastaturii foaie de calcul în alta sunt combinaţiile de taste Ctrl+PgDn (care
deplasează selecția la foaia de calcul aflată în dreapta) şi Ctrl+PgUp (care deplasează selecția la
foaia de calcul aflată în stânga).
Pentru a stabili câte foi de calcul va conţine un nou fişier Excel utilizaţi meniul File, apoi din
fereastra Excel Options, opţiunea General, secţiunea When creating new workbooks şi
introduceţi în caseta Include this many sheet (include aici mai multe foi) numărul de foi de
calcul.
Meniul File Bara de acces rapid Panglici Bara de titlu

la instrumente
Bara de formule
Etichetele (taburile) Bara de stare

foilor de calcul
Figura nr. II.1– Interfaţa programului Microsoft Excel
Fereastra de lucru Excel 2010 conţine, în general, următoarele elemente (figura nr. II.1):
o bara de titlu, ce conține numele fişierului activ şi numele programului;
o meniul File;
o bara de acces rapid la instrumente;
o lista panglicilor vizibile şi panglica activă;
o bara cu formule, Formula bar (figura nr. II.2) se folosește pentru a introduce date sau
formule într-o celulă; pentru a afişa această bara în fereastra de lucru folosiţi fereastra
Excel Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display, unde bifați caseta de validare
Show formula bar (pentru afișarea / ascunderea barei de formule se poate folosi și caseta
de validare Formula Bar, aflată pe panglica View, zona Show); bara de formule conţine:
▪ indicatorul de selecţie - afişează celula curentă (de exemplu, în figura nr. II.1
celula curentă afișată este A1) sau numele atribuit de utilizator unui domeniu;
▪ navigatorul - atunci când într-o celulă sau în caseta unde se editează formulele
tastăm semnul = (egal) indicatorul de selecţie se transformă într-un indicator de
navigare (figura nr. II.2);
VALENTIN LIȚOIU 3
▪ butonul de inserare a funcțiilor, fx - , prin apelarea acestui buton se deschide

fereastra Insert Function, care permite folosirea funcţiilor predefinite;
▪ butonul de anulare – apelarea acestui buton, care corespunde tastei Escape,
anulează introducerea de formule iar bara de formule îşi recapătă aspectul iniţial
de bară folosită pentru editarea datelor;
▪ butonul de validare – apelarea acestui buton, care corespunde apăsării tastei
Enter, finalizează introducerea unei formule;
▪ caseta unde se editează formulele definite de utilizator sau funcţiile predefinite.
o suprafaţa de lucru a foii de calcul curente care conţine linii și coloane;
o lista etichetelor (tab-urilor) foilor de calcul; pentru a afişa această bara în fereastra de lucru
folosiţi fereastra Excel Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display options for
this workbook, unde bifați caseta de validare Show sheets tabs;
o bara de stare (Status bar): afişează informaţii despre activitatea curentă, inclusiv
informaţii ajutătoare şi modurile de lucru ale programului şi tastaturii; pentru a personaliza
informațiile pe care programul Excel 2010 le afișează în bara de stare folosiți meniul
contextual (meniul care apare prin apelarea butonului drept al mouse-ului).
Caseta unde se editează

Navigatorul formulele și funcțiile
Butonul de anulare Butonul de inserare funcții
Butonul de validare
Figura nr. II.2 - Bara de formule în Excel își schimbă aspectul când se editează formule
Deoarece foaia de calcul este foarte mare, pentru a vedea mai multe părţi ale ei în acelaşi
timp, se poate despărţi fereastra de lucru (registru curent) în secţiuni diferite folosind panglica
View, secțiunea Window, opţiunea Split (scindare) sau opțiunea Freeze Panes (îngheață
panourile). În secţiunile astfel rezultate se poate naviga şi lucra apoi separat. Pentru revenirea la o
singură fereastră se apelează din nou opțiunea Split sau se apelează opțiunea Unfreze Panes, în
funcție de modalitatea folosită pentru divizarea suprafeței de lucru.
VALENTIN LIȚOIU 4
II.3 LUCRUL CU FIŞIERE ÎN EXCEL

Comenzile pentru lucru cu fișiere în Excel 2010 se află în meniul Fille, figura nr. II.3.
Meniul Fille mai este denumit și Backstage View, vizualizarea în culise. Aici sunt pune la
dispoziţia utilizatorului următoarele comenzi:
o Save – Salvează modificările făcute în documentul curent. Dacă fișierul curent este unul
fără nume anterior atribuit, comanda Save deschide fereastra Save As unde se atribuie un
nume fișierului și apoi se salvează modificările făcute.
Figura nr. II.3 – Structura meniului File în Excel 2010
o Save As – Deschide fereastra Save As ce permite salvarea fișierului curent sub un nou
nume. Implicit un registru de calcul salvat în Excel 2010 este de tipul Excel Workbook
(extensia .xlsx), dar în fereastra Save As, caseta de text Save As type se poate opta
pentru salvarea fișierului și în alte versiuni ale programului Excel (ca de exemplu
versiunile 97-2003, cu extensia .xls) sau în alte medii de lucru (ca de exemplu în fișiere
format portabil de documente, cu extensia .pdf).
o Open – Activează fereastra cu același nume (vezi figura nr. II.4) ce permite deschiderea
unui fișier salvat anterior pe un suport de memorie. Această fereastră se poate deschide și
folosind combinația de taste Ctrl+O. În fereastra Open, implicit se caută spre a fi deschis
un fișier Excel cu extensia .xlsx, așa cum este precizat inițial în lista derulantă (ascunsă)
All Excel Files ce apare în partea de jos a ferestrei Open, în dreapta casetei de text File
name. Dacă se deschide această listă se poate opta pentru și deschiderea din alte versiuni
ale programului Excel sau din alte medii de lucru.
VALENTIN LIȚOIU 5
Figura nr. II.4 – Deschiderea unor fișiere existente în Excel 2010, fereastra Open
o Close – Închide fișierul din fereastra activă.

o Info – Deschide o fereastră, figura nr. II.5, în care sunt afișate informații despre fișierul
Excel curent deschis și se poate administra acest fișier. Sunt delimitate, printr-o linie
verticală, două panouri:
o În partea stângă, sunt delimitate, prin linii orizontale mai multe zone:
▪ Zona de titlu, unde se află: Information about <file_name> (informații
despre fișierul cu numele) și locația fișierului
▪ Zona Permissions (permisiuni), care afișează statutul fișierului cu privire la
modul în care este permis accesul la conținutul său. În partea stângă a acestei
zone se află lista ascunsă Protect Workbook ce conține opțiuni pentru
protecția fișierului.
▪ Zona Prepare to Sharing (pregătire pentru partajare) în care fișierul se poate
pregăti pentru a fi utilizat în comun de mai multe persoane. În partea stângă a
acestei zone se află lista ascunsă Check for Issues (verificare probleme) ce
conține opțiuni prin care se verifică problemele ce pot să apară în acest sens.
▪ Zona Versions (versiuni) care afișează data ultimei salvări a fișierului. În
partea stângă a acestei zone se află lista ascunsă Manage Versions (gestiune
versiuni) ce permite și recuperarea fișierelor nesalvate (Recover Unsaved
Workbook) ce conține opțiuni pentru protecția fișierului.
▪ Zona Convert apare dacă deschidem un registru de calcul creat cu o versiune
anterioară a programului Excel 2010. Opțiunea permite convertirea fișierului
în versiunea Excel 2010.
VALENTIN LIȚOIU 6
Figura nr. II.5 – Informații despre fișierul curent în Excel 2010 (Meniul File, Options, Info)
o În partea dreaptă se află:

▪ O miniatură a foii de calcul curente. Un click cu butonul stâng al mouse-ului pe
această miniatură permite părăsirea meniului File și revenirea la forma normală
a foii de calcul. Alte modalități de părăsire a meniului File: se apelează una din
panglici, Home de exemplu; se apelează meniul File.
▪ Zona Properties (proprietăți) ce afișează informații privind mărimea fișierului,
data la care a fost creat, data ultimei modificări, data ultimei listări etc. Tot aici
se află și o listă ascunsă ce conține opțiunile:
• Show Document Panel (arată panoul documentului) ce permite
afișarea unui panou cu proprietățile documentului în vederea normală a
foii de calcul, între zona panglicilor și bara de formule.
• Advanced Properties (proprietăți avansate) ce deschide o fereastră în
care sunt afișate mult mai multe proprietăți ale documentului.
▪ Zona Related Dates (cu privire la date) conține data la care a fost creat
fișierul, data la care a fost modificat și data ultimei listări.
▪ Zona Related Peoples (referitor la persoane) conține informații despre autorul
documentului (fișierului Excel) și despre persoana care a efectuat ultimele
modificări în el.
▪ Zona Related Documents (referitor la documente) permite deschiderea
directorului (locației) în care se află fișierul.
▪ Link-ul Show All Properties (arată toate proprietățile) ce permite afișarea și a
unor proprietăți suplimentare. El se transformă în Show Fewer Properties
(arată proprietăți mai puține).
o Recent – Conține o listă a ultimelor fişiere accesate în Excel (Recent Workbooks) și o
listă a locațiilor (folder-elor) recent accesate (Recent Places). Această listă este uneori
eficientă, deoarece ajută utilizatorul să deschidă rapid un fişier fără a mai preciza locaţia în
care acesta se află. Pentru a seta câte denumiri de fișiere se rețin în această listă, se
accesează fereastra Excel Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display, caseta de
VALENTIN LIȚOIU 7
incrementare/decrementare Show this number of Recent Documents (arată acest

număr de documente recente).
În partea de jos a listei se află:
▪ Caseta de validare Quickly access this number of Recent Workbooks
(acces rapid la acest număr de registre de calcul recent folosite). Prin bifarea
acestei casete în meniul File apar ca opțiuni un număr de registre de calcul
recent accesate, număr ce este precizat în caseta de incrementare/decrementare
aflată in dreapta casetei de validare.
▪ Folder-ul Recover Unsaved Workbook ce permite accesul la fișierele
nesalvate și recuperarea acestora.
o New – Deschide un registru de calcul nou. Se poate opta pentru deschiderea unui registru
gol (Blank Workbooks) sau pentru deschiderea unui fișier nou pe baza unor șabloane
existente.
o Print – Permite listarea foii de calcul curente. În partea stângă a ferestrei ce apare la
apelarea comenzii Print se poate personaliza numărul de copii în care se listează, se alege
și setează imprimanta, dar există și un link către setarea paginii foii de calcul (Page
Setup). În partea dreaptă a ferestrei se pot vizualiza înaintea imprimării paginile ce vor fi
listate (este fostul Print Preview din versiunile Microsoft Office mai vechi).
o Save & Send – Conține opțiuni pentru: salvarea și trimiterea fișierului ca atașament la un
email; salvarea și trimiterea fișierului pentru a fi accesat pe Web în comun cu alți
utilizatori; pentru schimbarea tipului fișierului; pentru salvarea fișierului și crearea pe baza
foii de calcul curente a unui fișier .PDF etc.
o Help – Deschide o fereastră în care sunt multe opțiuni pentru a obține ajutor în utilizarea
programului Excel 2010.
o Options – Permite setarea opțiunilor de lucru în programul Excel 2010.
Atenție: este foarte important, ca pentru a lucra eficient și sigur în Excel 2010, să cunoașteți
și să folosiți corect aceste opțiuni.
o Exit - Închide programul Excel 2010.
II.4 SETAREA PAGINII ÎN EXCEL

Atenție! Setarea paginii se efectuează în Excel:
o numai pentru imprimare; modificarea valorilor implicite cu care sunt setate paginile în
Excel nu modifică aspectul foilor de calcul ci doar modul în care acestea vor fi imprimate;
o numai pentru foaia de calcul curentă; pentru a seta (formata) în același timp mai multe foi
din același registru de calcul, ele trebuie anterior selectate
Panglica Page Layout (machetarea paginii) conține opțiunile Excel care permit modificarea
formatului foii de calcul ce va fi imprimată.
Executați click pentru a selecta panglica Page Layout, ca să vedeți opțiunile de setare a
paginii. Din această bandă puteți formata temele, puteți configura marginile, puteți stabili
întreruperile de pagină și secțiunile, puteți adăuga imagini de fond
Dacă unele din opțiunile pentru setarea paginii puse la dispoziție de panglica Page Layout
nu vă satisfac, pentru a afișa fereastra Page Setup, din panglica amintită, selectați butonul aflat
în colțul din dreapta jos al grupurilor de opțiuni (zonei) Page Setup.
Fereastra Page Setup are patru rubrici (tab-uri sau secţiuni:
o Page,
o Margins,
o Header / Footer,
o Sheet.
VALENTIN LIȚOIU 8
Figura nr. II.6 – Setarea paginii unei foi de calcul în Excel 2010
Funcționalitatea acestor rubrici este descrisă în continuare.

o Rubrica Page), figura nr. II.6, configurează orientarea paginii (Orientation) cu opţiunile
Portrait şi Landscape, diferite tipuri de ajustare (scalare) a foii de calcul pe pagină
(Scaling), fie procentual, şi prin precizarea numărului de foi pe pagină, dimensiunea
paginii (Paper size) şi calitatea la imprimare.
o Rubrica Margins, setează marginile stânga, dreapta, sus şi jos pentru pagina de listare a
foii de calcul, ţinând seama şi de spaţiul alocat pentru zonele de antet Header şi subsol
Footer, precum şi centrarea conţinutului (tabelului) în pagină, pe orizontală sau pe
verticală.
VALENTIN LIȚOIU 9
Figura nr. II.7 – Rubrica Header/Footer din fereastra Page Setup
Figura nr. II.8 – Personalizarea antetului paginii de imprimare a unei foi de calcul
o Rubrica Header/Footer – Aici utilizatorul personalizează modul în care se vor imprima

pe pagină antetul (Header) și subsolul (Footer) fiecărei pagini. Rubrica conține (vezi
figura nr. II.7):
o Lista ascunsă Header care conține opțiuni predefinite de personalizare a antetului sau
setările anterioare ale utilizatorului. Lista este precedată de o mică fereastră în care se
pot vizualiza modificările făcute.
VALENTIN LIȚOIU 10
o Butoanele Custom Header… și Custom Footer… deschid ferestrele Header și

Footer ce permit personalizarea antetului, respectiv subsolului cu opțiuni ale
utilizatorului. Aceste ferestre au o structură identică (în figura nr. II.8 este prezentată
fereastra Header) și anume:
▪ Trei secțiuni în care este împărțit antetul/subsolul: Left section (secțiunea din
stânga), Center section (secțiunea din centru) și Right section (secțiunea din
dreapta).
▪ O zonă de butoane de comandă ce precede cele trei secțiuni. Aceste butoane
permit:
• Format Text, formatarea textului introdus,
• Insert Page Number, inserarea numărului de pagină,
• Insert Number of Pages, inserarea numărului total de pagini,
• Insert Date, inserarea datei,
• Insert Time, inserarea orei,
• Insert File Name, inserarea numelui registrului de calcul,
• Insert Sheet Name, inserarea numelui foii de calcul,
• Insert Path Name, inserarea locației în care se află registrul de calcul,
• Insert Picture, inserarea unei imagini,
• Format Picture, formatarea imaginii inserate
o Lista ascunsă Footer care conține opțiuni predefinite de personalizare a subsolului
sau setările anterioare ale utilizatorului. Zona este urmată de o mică fereastră în care
se pot vizualiza modificările făcute.
o Caseta de validare Differit odd and even pages (diferit pe paginile pare și impare),
antetul și subsolul vor fi configurate diferit pe paginile pare și impare.
o Caseta de validare Differit first page (diferit pe prima pagină) antetul și subsolul vor
fi configurate diferit pe prima pagină.
o Caseta de validare Scale with document, scara la care este vizualizat sau imprimat
antetul/subsolul se modifică odată cu cea a documentului.
o Caseta de validare Align with page margins, aliniat cu marginile paginii.
o Rubrica Sheet oferă un set opţiuni privitoare la foaia de lucru si anume zona care va fi
listată - Print area (prin precizarea domeniului din foaia de calcul), posibilitatea repetării
unor linii din antetul tabelului sau unor coloane, care se vor repeta, pentru fiecare pagină
de document (domeniile Rows to repeat at top şi Columns to repeat at left),
opţiunile de afişare a liniilor de ghidare sau ordinea paginilor în document.
Toate cele patru rubrici au în partea de jos trei butoane:
o Print, pentru lansarea comenzii de tipărire la imprimantă;
o Print Preview, pentru previzualizarea foii de calcul înaintea imprimării;
o Options, pentru configurarea opțiunilor imprimantei.
II.5 LUCRUL CU FOILE DE CALCUL ŞI CU ELEMENTELE ACESTORA

Înainte de a intra în detaliile de inserare, eliminare, redenumire, copiere şi mutare a foilor de
calcul, trebuie să ştim cum să selectăm una sau mai multe foi de calcul:
o pentru a selecta o singură foaie de calcul, executaţi click pe eticheta foii de calcul (tab-ul
sau numele foii de calcul), din zona de jos a foii;
o pentru a selecta mai multe foi de calcul învecinate, executaţi click pe prima foaie de calcul
din grup şi apoi ţineţi apăsată tasta Shift în timp ce executaţi click pe ultima foaie de
calcul;
o pentru a selecta mai multe foi de calcul neînvecinate, ţineţi apăsată tasta Ctrl în timp ce
executaţi click pe fiecare foaie de calcul.
VALENTIN LIȚOIU 11
Pentru a selecta tot conţinutul foii de calcul (toate celulele), în foaia de calcul respectivă daţi
click cu butonul stâng al mouse-ului în celula aflată în stânga marcajului pentru coloana A şi
deasupra marcajului pentru linia 1.
Combinația de taste Ctrl+A selectează toată zona utilizată (editată) a foii de calcul. Dacă
repetăm combinația de taste se selectează tot documentul.
Pentru a selecta o coloană sau o linie daţi click pe marcajul coloanei sau liniei. Pentru a
selecta mai multe linii sau mai multe coloane folosiţi tastele Shift sau Ctrl, cu semnificaţiile
cunoscute sau trageţi cu butonul stâng al mouse-ului peste mai multe marcaje.
Selectarea datelor se poate face și cu ajutorul indicatorul de selecție de pe bara de formule.
În figura nr. II.9, în indicatorul de selecție am scris A4:A20 și am apăsat tasta Enter, iar rezultatul a
fost selectarea zonei A4:A20.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A4:A20;C5:C15 se selectează atât zona A4:A20 cât și
zona C5:C15.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A1;C4;D1 se selectează celulele A1, C4 și D1.
Dacă în indicatorul de selecție scriem 1:1 se selectează toată linia 1.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A:A se selectează toată coloana A.
Figura nr. II.9 – Selectarea datelor folosind indicatorul de selecție de pe bara de formule
Inserarea unei noi foi de calcul într-un fişier .xlsx se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii de calcul înaintea căreia doriţi să inseraţi o nouă foaie, alegeți
panglica Home, zona Cells, lista ascunsă Insert, opţiunea Insert Sheet;
sau
o executaţi click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe eticheta unei foi de calcul şi
folosiţi din meniul contextual, care apare, opţiunea Insert, General, Worksheet;
sau
o apelați butonul Insert Worksheet aflat în dreapta etichetelor foilor de calcul.
Pentru a insera mai multe foi de calcul, cu o singură comandă, se selectează câte foi de
calcul vrem să inserăm şi apoi alegem una din variantele anterior prezentate.
VALENTIN LIȚOIU 12
Ştergerea unei noi foi de calcul dintr-un fişier .xls se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii sau foilor de calcul pe care doriţi să le eliminaţi din fişier, selectaţi
panglica Home, zona Cells, lista Delete, opţiunea Delete Sheet;
sau
folosiţi din meniul contextual care apare, opţiunea Delete.
Redenumirea unei foi de calcul într-un fişier .xlsx se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii de calcul al cărei nume doriţi să-l schimbaţi (implicit etichetele se
numesc Sheet1, Sheet2 etc.), selectaţi panglica Home, zona Cells, lista Format,
secţiunea Organize Sheets, opțiunea Rename Sheet și tastaţi noul nume;
sau
folosiţi din meniul contextual care apare opţiunea Rename;
sau
o executaţi dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe eticheta foii de calcul, tastaţi
noul nume.
Pentru a muta sau copia foile de calcul în cadrul unui fişier .xlsx sau de la un fişier la altul
puteţi proceda astfel:
1 Selectaţi foaia sau foile de calcul pe care doriţi să le deplasaţi sau copiaţi;
2 Selectaţi panglica Home, zona Cells, lista Format, secţiunea Organize sheets,
opțiunea Move or Copy Sheet. Apare cutia de dialog prezentată în figura nr. II.10
(aceeași casetă de dialog apare și dacă selectați tab-ul unei foi de calcul și din meniul
contextual alegeți opțiunea Move or Copy Sheet).
a. Pentru a muta/deplasa foaia sau foile de calcul într-un alt fişier, selectaţi numele
acestuia din lista derulantă To book. Din lista casetei Before sheet, alegeţi foaia
de calcul în faţa căreia doriţi să mutaţi foile de calcul selectate.
b. Pentru a copia foaia de calcul, selectaţi Create a copy, apoi procedați ca la
punctul a.
3 Apoi selectaţi butonul OK.
Figura nr. II.10 - Caseta de dialog Move or Copy
Pentru a vă deplasa cu uşurinţă la o celulă dintr-o foaie de calcul apăsați tasta F5 sau
combinaţia de taste Ctrl+G. Se deschide caseta de dialog Go To, introduceţi la caseta Reference
adresa relativă a celulei (exemplu E5) unde vreţi să vă poziţionaţi (se poate introduce domeniul de
VALENTIN LIȚOIU 13
referinţă, exemplu E4: E8) sau alegeţi adresa căutată din lista Go To. Butonul Special vă pune la
dispoziţie o listă de elemente în funcţie de care are loc saltul (deplasarea): comentarii, conţinutul
celulelor, formule etc.
Inserarea celulelor:
o selectaţi zona unde doriţi să inseraţi informaţiile, selectaţi panglica Home, zona Cells,
lista Insert, opțiunea Insert Celss şi din caseta de dialog care apare alegeţi Shift Cells
Right sau Shift Cells Down, executaţi click pe butonul OK, iar programul Excel inserează
celula sau celulele şi deplasează datele din celelalte celule, în direcţia specificată, respectiv
la stânga sau sus.
o sau apăsaţi tasta Shift, trageţi de punctul întunecat (din colţul din partea dreaptă jos al
celulei selectate), trageţi punctul întunecat în sus, în jos, la stânga sau la dreapta, pentru a
stabili poziţia noii celule.
o sau din meniul contextual alegeți Insert şi din caseta de dialog care apare alegeţi Shift
Cells Right sau Shift Cells Down, executaţi click pe butonul OK
Inserarea liniilor sau coloanelor:
Pentru a insera o singură linie sau o singură coloană, selectaţi elementul respectiv, apoi din
meniul contextual alegeți opțiunea Insert sau selectaţi panglica Home, zona Cells, lista Insert,
opțiunea Insert Sheet Rows sau Insert Sheet Columns. Programul Excel inserează linia sau
coloana şi deplasează rândul selectat în jos sau coloana selectată la dreapta.
Pentru a insera mai multe linii sau mai multe coloane se selectează numărul de linii sau de
coloane ce vor fi inserate și apoi se apelează comenzile anterior precizate.
Ștergerea celulelor, liniilor sau coloanelor:
o selectaţi domeniul celulelor pe care doriţi să le eliminaţi, selectaţi panglica Home, zona
Cells, lista Delete, opţiunea Delete Cells.., iar din caseta de dialog Delete, alegeți
opţiunea de ştergere dorită, Delete Sheet Rows, Delete Sheet Columns sau Delete
Cells… În ultimul caz, apare caseta de dialog Delete, cu opțiunile:
▪ Shift cells left şterge celula curentă şi toate celulele aflate în dreapta se vor
deplasa în stânga cu o poziţie;
▪ Shift cells up şterge celula curentă şi toate celulele aflate în jos se vor deplasa
în sus cu o poziţie;
▪ Entire row şterge întreaga linie;
▪ Entire column şterge întreaga coloană.
o selectaţi domeniul celulelor pe care doriţi să le eliminaţi și din meniul contextual alegeți
Delete…, apare caseta de dialog Delete și apoi procedați ca la punctul anterior.
II.6 EDITAREA DATELOR

Editarea datelor (introducerea datelor în foile de calcul) se face direct în celula curentă sau în
bara de formule.
Priviți cu atenție ce este afișat în stânga barei de stare. Foaia de calcul are trei stări:
o Starea de așteptare, Ready, când este permisă introducerea comenzilor.
o Stare de editare, Enter, când se introduc date sau formule direct în celula curentă și marea
majoritate a comenzilor nu se pot utiliza.
o Stare de editare, Edit, când se introduc date sau formule în celula bara de formule și
marea majoritate a comenzilor nu se pot utiliza.
Trecerea din starea de așteptare în starea de editare se face când începem să edităm date sau
formule. Trecerea din stările de editare în starea de așteptare se face dacă dați un click cu butonul
stâng al mouse-ului în afara zonei de editare sau dacă apăsați tasta Enter.
VALENTIN LIȚOIU 14
Deoarece deplasarea de la o celulă la altă celulă învecinată se poate face cu ajutorul

tastaturii, folosind tasta Enter, puteţi alege din fereastra Excel Options, opţiunea Advanced,
secţiunea Editing Options, sensul de deplasare după apăsarea tastei Enter. Pentru aceasta bifați
caseta de validare After pressing Enter move selection, iar din lista derulantă (lista ascunsă)
Direction selectați direcția de deplasare. (Down – jos, Up – sus, Left – stânga, Rigt – dreapta).
Implicit, editarea datelor (introducerea de date și formule) se face pentru celula curentă.
Dacă doriți să editați o zonă dintr-o foaie de calcul cu o singură comandă:
o Selectați zona
o Introduceți datele sau formula
o Finalizați editarea folosind combinația de taste Ctrl + Enter.
Implicit, editarea datelor se face pentru foaia de calcul curentă. Dacă doriți să editați mai
multe foi de calcul cu o singură comandă:
o Selectați foile de calcul
o Finalizați editarea tasta Enter sau butonul stâng al mouse-ului.
Având în vedere cele precizate mai sus se pot edita în același timp zone de identice din mai
multe foi de calcul. Pentru aceasta:
o Selectați foile de calcul
o Selectați zona de celule pe care vreți să o editați
o Finalizați editarea folosind combinația de taste Ctrl + Enter.
Pentru editarea datelor se poate insera automat numărul de zecimale sau de zerouri
semnificative atașate numerelor întregi. Pentru aceasta, în fereastra Excel Options, opţiunea
Advanced, secţiunea Editing Options bifați caseta de validare Automatically insert a decimal point
(inserarea automată a punctului zecimal), iar în caseta Places (locuri) stabiliți câte zecimale se
atribuie automat.
De exemplu, dacă scriem în caseta Places 2, revenim în foaia de calcul și în celula A1
introducem 7654 și apăsăm tasta Enter, conținutul celulei A1 va fi 76,54.
Dacă scriem în caseta Places -2, revenim în foaia de calcul și în celula A1 introducem 7654
și apăsăm tasta Enter, conținutul celulei A1 va fi 765400.
Pentru a modifica conținutul unei celule anterior editate:
o Folosiți bara de formule.
o Intrați în inserare în celula respectiva:
o folosind tasta F2
o prin dublu click cu butonul stâng al mouse-ului.
Eliminarea (golirea) conținutului celulei (sau a celulelor selectate) se face apelând din
meniul contextual opțiunea Clear Contents.
O eliminare mai complexă a conținutului celulelor o putem face dacă de pe panglica Home,
zona Editing, deschidem lista Clear și alegem una din opțiunile:
o Clear All, elimină totul.
o Clear Formats, elimină doar formatările.
o Clear Contents, elimină conținutul.
o Clear Comments, elimină comentariile.
Alegeți cu atenție între ștergerea celulelor și eliminarea conținutului acestora
VALENTIN LIȚOIU 15
II.7 SERII DE DATE

Programul Excel prezintă multe caracteristici, extrem de utile, care vă ajută să copiaţi
informaţiile (anterior introduse) în una sau mai multe celule sau să generaţi serii de date.
Cea mai simplă variantă este aceea a folosirii butonului de extindere a formatării (numit
uneori şi buton de copiere sau buton de umplere). Acesta este reprezentat de micul pătrat negru aflat
în dreapta jos la celula curentă. În momentul în care plasăm mouse-ul pe pătratul respectiv, cursorul
se transformă din conturul unei cruci (gol în mijloc), într-o cruce neagră subţire. Pe această cruce
neagră subțire, apăsăm butonul stâng al mouse-ului şi ţinându-l apăsat, extindem seria sau copiem
celula curentă (sau celulele selectate) către zonele în care ne deplasăm.
De exemplu, în figura nr. II.11 am scris cifra 1 în celula G1. Apoi, folosind butonul de
extindere a formatării, am tras cu mouse-ul până în G4. Rezultatul: toată zona s-a umplut cu cifra 1.
Se poate folosi şi lista Fill din grupul Editing, aflat pe panglica Home, astfel: poziţionăm
cursorul mouse-ului în celula al cărui conţinut vrem să-l copiem (extindem) în mai multe celule (de
exemplu, ne plasăm în celula H1 și introducem cuvântul plin. Apoi selectăm domeniul H1:H100.
Deschidem lista Fill de unde putem să selectăm direcţia în care dorim să copiem informaţia, Up –
sus, Down – jos, Left – stânga, Right – dreapta. În exemplul nostru selectăm Down, iar ca rezultat,
toate celulele de la H1 la H100 (din domeniul H1:H100) – vor conţine cuvântul plin).
Figura nr. II.11 – Folosirea butonului de extindere a formatării
Spre deosebire de opţiunea Fill, care doar copiază informaţia în una sau mai multe celule,
AutoFill le copiază într-un mod inteligent. De exemplu: scrieţi într-o celulă Trim 1; trageţi de
butonul de extindere a formatării în dreapta sau în jos cu încă trei celule; va apărea: Trim 2, Trim
3, Trim 4. Observaţie: dacă extindeţi formatarea în stânga sau în sus, seria va fi tot crescătoare, dar
în serie o să apară si Trim 0.
Cu ajutorul caracteristicii AutoFill se pot genera şi serii de date, ca în exemplele de mai jos
(a se vedea şi figura nr. II.12).
VALENTIN LIȚOIU 16
Figura nr. II.12 – Generarea seriilor de date cu ajutorul caracteristicii AutoFill
Exemplul 1:
o scrieţi în celula A1 valoarea 1, iar în celula A2 valoarea 2;
o selectaţi ambele celule;
o trageţi de butonul de extindere a formatării până în celula A10;
o apare seria 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Exemplul 2:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1, iar în celula C2 valoarea 5;
o selectaţi ambele celule;
o trageţi de butonul de extindere a formatării până în celula C10;
o apare seria 1, 5, 9, 13, 17, 21, 25, 29, 33, 37.
Caracteristica AutoFill este bună pentru serii scurte de date. În situaţia în care aveţi nevoie de
mai mult control, pentru serii lungi de date, puteţi utiliza lista Fill aflată pe panglica Home, zona
Editing, figura nr. II.13.
Figura nr. II.13 – Lista Fill (umple) aflată pe panglica Home, zona Editing
Opțiunile Down (jos), Right (dreapta), Up (sus) și Left (stânga) se pot folosi pentru
umplerea unei zone anterior selectată în una din cele patru direcții cu ceva ce a fost anterior editat în
prima celula a zonei.
Figura nr. II.14 – Utilizarea opțiunii Fill, Right
VALENTIN LIȚOIU 17
În celula I3 din figura nr. II.14 a fost scris cuvântul exemplu. Apoi a fost selectat domeniul
I3:M3 și a fost apelată comanda Fill, Right. Efect: toată zona selectată a fost umplută la dreapta cu
exemplu.
Tabelul nr. II-2
Tipuri de serii recunoscute de caracteristica Fill

Tipul Seriei Elementul iniţial Seria rezultată
1, 2 3, 4, 5
Linear
100, 99 98, 97, 96
(liniară)
15 (step 2) 15, 17, 19
Growth 15 (step 10) 150, 1500, 15000
(crescătoare)
07.03.2019 (day - zi) 08.03.2019, 09.03.2019, 10.03.2019
07.03.2019 (weekday – zi 08.03.2019, 11.03.2019,12.03.2019
Date
lucrătoare)
(dată)
07.03.2019 (month - lună) 07.04.2019, 07.05.2019, 07.06.2019
07.03.2019 (year - an) 07.03.2020, 07.03.2021, 07.03.2022
AutoFill Luna 1 Luna 2, Luna 3, Luna 4
(completare
automată)
Opțiunea Series… din lista Fill este utilizată pentru generarea unor serii de date mai
complexe. Programul Excel recunoaşte patru tipuri de serii, prezentate în tabelul nr. II-2.
Pentru a crea o serie de date, procedaţi astfel: introduceţi o valoare într-o celulă. Aceasta va
fi valoarea iniţială a seriei de date.
Atenție: când generați o serie nu uitați să scrieți elementul inițial al seriei. Altfel, apelarea
opțiunii Series… din lista Fill nu va produce nici un efect.
După ce ați introdus termenul inițial al seriei, apelați opțiunea Series… din lista Fill. Apare
caseta de dialog Series, figura nr. II.15.
Figura nr. II.15 – Caseta de dialog Series
Aici parcurgeți următorii pași:

1. În zona Serie in, selectaţi Rows sau Columns pentru a indica dacă seria se completează
pe linie sau pe coloană.
2. Alegeţi tipul seriei din lista Type.
VALENTIN LIȚOIU 18
3. În caseta de text Step value stabiliţi valoarea pasului de incrementare dintre elementele
seriei.
4. În caseta de text Stop value precizați ultimul element din serie), apoi apăsaţi butonul Ok.
Atenție: dacă anterior deschiderii casetei de dialog Series, după introducerea primului
element al seriei, ați selectat (pe o linie sau pe o coloană) o zonă de text atunci nu mai trebuie să
faceți precizările de la pașii 1 și 4. Programul Excel 2010 va recunoaște dacă seria este pe linie sau
pe coloană și va știi care este ultimul termen al seriei. Trebuie doar să precizați tipul seriei și
valoarea pasului de incrementare dintre elementele seriei
Exemplul 3:
o scrieţi în celula B1 valoarea 1;
o apelați panglica Home, zona Editing, lista Fill, opțiunea Series, iar caseta de dialog
Series, selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Linear;
o tastaţi 1 în caseta de text Step;
o Tastaţi 100 în caseta de text Stop;
o apoi apăsaţi butonul Ok;
o apare seria 1, 2, 3 …. 99, 100.
Exemplul 4:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1;
Series, selectaţi Rows;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Growth;
o Tastaţi 256 în caseta de text Stop;
o apare seria 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256.
Exemplul 5:
o scrieţi în celula B1 valoarea 1;
o selectaţi toate celulele cuprinse între B1 şi B500;
Series, selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Linear;
o apare seria 1, 2, 3 …. 499, 500.
Exemplul 6:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1;
o selectaţi toate celulele cuprinse între C1 şi C10
o apelați panglica Home, zona Editing, lista Fill, opțiunea Series iar caseta de dialog Series,
selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Growth;
o apare seria 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512.
O altă facilitate oferită de programul Excel pentru editarea eficientă a datelor este
posibilitatea de a genera rapid liste personalizate. Pentru aceasta se foloseşte meniul File, Options,
opțiunea Advanced, iar printre ultimele opțiuni se află butonul Edit Custom Lists... (editează liste
VALENTIN LIȚOIU 19
personalizate), care are ca explicație eticheta: Create lists for use in sorts and fill sequences
(creează liste pentru a fi folosite în secvențe de sortare și umplere). În urma apelării butonului, apare
caseta de dialog Custom Lists (liste personalizate).
Spre exemplu, dacă vreţi să introduceţi rapid lunile anului (ianuarie, februarie, …,
decembrie), procedaţi astfel:
o caseta de dialog Custom Lists,
o din lista Custom Lists, alegeţi lista cu lunile anului: ianuarie, februarie, martie …,
o apăsaţi butonul OK,
o introduceţi într-o celulă ianuarie, apoi trageţi de punctul întunecat din colţul din partea
dreaptă jos al celulei selectate, în sus, jos, la stânga sau dreapta, pentru a selecta încă 11
celule;
o eliberaţi butonul mouse-ului, iar programul Excel va insera toate lunile anului, în ordine,
în celulele selectate.
Puteţi să folosiţi listele predefinite de program sau puteţi să generaţi propriile liste.
De exemplu, vrem să generăm o listă de persoane: Dan, George, Ion, Mihai, Gabriela,
Loredana, Cristina, Vlad, Mircea, pe care să o folosim de mai multe ori. Pentru aceasta:
o din lista Custom Lists, alegeţi opţiunea New List (listă nouă);
o în zona List entries (elementele listei), introducem numele Dan, George, Ion … Mircea;
după fiecare nume apăsăm tasta Enter;
o după ultimul nume (după ultima intrare din listă) apelăm butonul Add (observaţi că lista a
fost adăugată în zona Custom Lists şi este selectată);
o în continuare lista se poate utiliza ca şi listele predefinite de sistem (vezi exemplul anterior
cu lunile anului).
Elementele unei noi liste se pot introduce direct în zona List entries ca în exemplul de mai
sus sau se pot prelua dintr-o zonă a unei foi de calcul. Pentru aceasta ne plasăm în caseta Import
list from cells (importă lista din celulele …) unde precizăm domeniul (celulele) în care se află lista
şi apoi apelăm butonul Import.
O listă personalizată se poate şterge. Pentru aceasta selectăm, din lista Custom Lists, lista pe
care dorim să o ştergem şi apoi apelăm butonul Delete.
Atenție: nu se pot şterge decât listele personalizate definite de utilizator. La selectarea unei
liste predefinite de sistem, butonul Delete este inactiv.
II.8 FORMATAREA FOILOR DE CALCUL ÎN EXCEL

Formatarea foilor de calcul se referă la un ansamblu de acțiuni prin care se personalizează
caracteristici ale celulelor, liniilor coloanelor și foilor de calcul în ansamblu. Aceste caracteristici
vizează atât aspectul acestor elemente (mărime, culoare, chenare etc.) cât și probleme de fond care
influențează decisiv modul în care se desfășoară prelucrările în programul Excel (de exemplu,
stabilirea tipurilor de date ce se pot introduce intr-o zonă de celule anterior selectate).
Într-o sesiune de lucru în Excel 2010, se pot aplica formatări la nivel de caracter, la nivel de
celulă, la nivel de linie, la nivel de colană sau la nivelul întregii foi de calcul. De asemenea, se pot
utiliza formatarea automată, formatarea condiţională sau se pot defini stiluri de formatare.
Aplicarea diferitelor comenzi de formatare se face asupra elementului curent (celulei
curente, liniei curente etc.) sau asupra unor elemente anterior selectate. Implicit domeniul de acțiune
al comenzilor de formatare este elementul curent. De exemplu: cursorul este plasat în celula A4 și
dacă, din fereastra Format Cells, rubrica Font, modificăm mărimea fontului, efectul se va vedea
doar în celula curentă A4. Dar dacă vrem să modificăm mărimea fontului în domeniul A1:C20,
anterior aplicării comenzii de formatare trebuie să selectăm acest domeniu.
VALENTIN LIȚOIU 20
Formatarea diferitelor elemente în Excel se poate face înainte de introducerea datelor în

foaia de calcul sau după completarea datelor, evident printr-o selectare anterioară a elementelor ce
se vor formata. Vă recomand ca, pe cât este posibil, să formatați domeniile de celule înainte de
introducerea datelor în foile de calcul.
În Excel 2010, marea majoritate a comenzilor de formatare se găsesc pe panglica Home,
zonele Font, Alignment, Number, Styles și Cells sau în fereastra Format Cells.
Figura nr. II.16 – Fereastra Format Cells
II.8.1 Formatarea Celulelor
Formatarea unei celule se face în fereastra de dialog Format Cells (figura nr. II.16). Aceasta
apare dacă:
- din meniul contextual se alege opţiunea Format Cells…,
sau
- de pe panglica Home, zona Cells, lista Format se alege opțiunea Format Cells,
sau
- de pe panglica Home, se apelează butonul aflat în colțul din dreapta jos la fiecare din
zonele Font, Alignment, Number,
sau
- se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+1 etc..
Fereastra Format Cells conţine şase rubrici:
1 Number, pentru a alege categoria (tipul) de dată ce se va utiliza;
2 Alignment, pentru alinierea datelor în celulă;
3 Font, pentru stabilirea caracteristicilor fonturilor utilizate;
4 Border, pentru a preciza modul de încadrare în chenare (modul de bordare);
5 Fill, pentru a stabili modul de umplere cu culori şi haşuri;
6 Protection, pentru stabilirea unor măsuri de protecţie (pe care le vom discuta la tema
referitoare la funcții în Excel).
VALENTIN LIȚOIU 21
Figura nr. II.17 – Formatarea numerelor în Excel
1. În rubrica Number, (vezi figura nr. II.17), se selectează tipul de dată ce se va utiliza. În
partea stângă se află lista Category, iar în partea dreaptă se află zona Sample, care conține exemple
ale tipurilor de date selectate în partea stângă și, de cele mai multe ori, butoane de incrementare /
decrementare, casete de validare, liste de opțiuni etc. cu ajutorul cărora se pot face personalizări mai
detaliate ale tipurilor de date anterior selectate. Lista Category are următoarele opțiuni:
- General. Este tipul implicit de dată în Excel, respectiv fiecare celulă are la început acest
format. Este formatul datorită căruia programul Excel recunoaște orice tip de dată în
funcție de caracterele introduse. De exemplu, dacă inserăm o nouă foaie de calcul (în care,
așa cum am văzut, formatul implicit este General) și în celula A1 scriem cuvântul
Sesiune, caracterele vor fi aliniate la stânga și vor fi tratate ca și text. Dacă în celula A10
și A11 scriem 23 și respectiv 17, conținutul acestor celule va fi tratat ca și numere (în
celula A12 se poate face suma celulelor A10 și A11). Aplicarea stilului general se poate
face și cu combinația de taste Ctrl+Shift+~
- Number. Este formatul utilizat pentru numere. Dacă selectați această opțiune, în zona
Sample puteți să faceți următoarele personalizări:
o Butonul de incrementare/decrementare Decimal places vă permite să stabiliți
numărul de zecimale.
o Bifarea butonului de validare Use 1000 Separator permite separarea la mie a
numerelor mari (de exemplu, utilizând caracterul punct (.) 1000000 apare
1.000.000).
o Lista Negative numbers permite alegerea modului în care vor apărea numerele
negative (cu semnul minus în faţă, scrise cu roşu, între paranteze sau între
paranteze şi scrise cu roşu)
- Currency (valută) și Accounting (contabilitate). Sunt formate, derivate din formatul
anterior, folosite pentru afișarea valorilor monetare. Numerele afișate sunt urmate de
simbolul monetar setat în Control Panel. În plus, față de formatul Currency, formatul
Accounting realizează și alinierea semnului minus și a semnului monetar (vezi figura nr.
II.18).
VALENTIN LIȚOIU 22
Figura nr. II.18 – Exemple de formatări ale tipurilor de date într-o foaie de calcul
- Formatele Date și Time afișează data calendaristică și timpul în diferite modalități care
pot fi alese, în dreapta, din lista Type. Formatele care încep cu un asterisc răspund la
schimbările în setările regionale și de limbă specificate în sistemul de operare (respectiv în
Control Panel). Datele care sunt afișate cu formate care nu au un asterisc la început nu
sunt afectate de modificările intervenite în sistemul de operare. În exemplul din figura nr.
II.18, domeniul de celule F5:F7 este formatat ca Date.
- Percentage (procent), permite afișarea datelor sub formă de procent, care apoi poate fi
utilizat în formulele Excel. De exemplu, vezi figura nr. II.18, dacă formatăm celula I10 de
tip procent cu zero zecimale și introducem aici valoarea 12, va apărea 12%; formatăm
celulele I11 și I12 de tip număr cu zero zecimale; scriem în I11 valoarea 200, iar în I12
formula =I10*I11; rezultatul afișat în I12 va fi 24.
- Fracțion, permite afișarea datelor sub formă de fracție.
- Scientific, permite afișarea datelor în notație științifică. Formatul științific permite afișarea
numerelor mari într-o formă prescurtată. În exemplul din figura nr. II.18, numărul
7,6543E+06 afișat în celula G1 reprezintă notația științifică pentru numărul 7654300, iar
numărul 7,6543E-06 afișat în celula G2 reprezintă notația științifică pentru numărul
0,0000076543.
- Text permite formatarea celulelor ca text ce poate fi manevrat cu funcții specifice șirurilor
de caractere.
- Special, permite selectarea unor formate specifice precum coduri poștale, numere de
telefon sau coduri numerice personale.
- Custom permite selectarea unor formate ce personalizează mai detaliat modul de afișare a
datelor în celule, ca de exemplu modul în care se afișează zerourile nesemnificative.
ATENȚIE: O mică parte din opţiunile rubricii Number se găsesc şi pe panglica Home, zona
Number, figura nr. II.19, dar vă recomand ca pentru formatarea tipurilor de date să apelați
fereastra Format Cells, rubrica Number. De altfel, lista General conține câteva din tipurile
VALENTIN LIȚOIU 23
de date din lista Category prezentată mai sus. Ultima opțiune a liste General este More
Number Formats…, care deschide tot fereastra Format Cells, rubrica Number.
Figura nr. II.19 – Zona Number, panglica Home
2. În rubrica Alignment se pot formata următoarele caracteristici: alinierea textului, modul

în care poate fi controlat textul, orientarea textului față de axa orizontală și direcția textului.
- Alinierea textului se face în zona Text alignment, unde se găsesc două liste:
o Lista Horizontal, unde se personalizează alinierea pe orizontală; aici se găsesc
următoarele opțiuni:
▪ General: este aliniamentul implicit. În cadrul lui textul se aliniază la stânga,
numerele la dreapta, iar valorile logice și mesajele de eroare pe centru.
▪ Left: aliniază conținutul celulei la stânga. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celula din dreapta, iar dacă celula din
dreapta nu este goală, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Center: aliniază conținutul celulei în centru. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celulele de pe ambele părți, iar dacă
acestea nu sunt goale, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Right: aliniază conținutul celulei la dreapta. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celula din stânga, iar dacă celula din stânga
nu este goală, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Fill: repetă conținutul celulei până ce lățimea celulei este umplută. Dacă
celulele din dreapta sunt și ele formatate cu acest aliniament, atunci și ele
sunt umplute cu textul anterior introdus în prima celulă.
▪ Justify: aliniază textul la stânga și la dreapta, în așa fel încât să ocupe toată
lățimea celulei. Această opțiune nu funcționează decât atunci când textul este
scris pe mai multe rânduri într-o celulă (vezi mai jos opțiunea Wrap text din
zona Text control).
▪ Center across Selection: centrează textul pe coloanele selectate. Opțiunea
este utilă pentru a centra capul de tabel pentru mai multe coloane.
▪ Distributed: distribuie uniform textul pe lățimea celulei. Permite astfel
scrierea pe mai multe rânduri în celula respectivă, fără a marca o opțiune
Wrap text în zona Text control.
▪ Butonul de incrementare / decrementare Indent, care se folosește doar atunci
când a fost ales unul din modurile de aliniere pe orizontală Left, Right, sau
Distributed. Cu ajutorul lui se adaugă spații suplimentare între text și
marginile celulei.
o Lista Vertical, unde se personalizează alinierea pe verticală; aici se găsesc
▪ Top: aliniază conținutul celulei în partea de sus a acesteia.
▪ Center: centrează conținutul celulei pe verticală.
▪ Bottom: aliniază conținutul celulei în partea de jos a acesteia
VALENTIN LIȚOIU 24
▪ Justify: aliniază textul în sus și în jos, în așa fel încât să ocupe toată
înălțimea celulei. Această opțiune nu funcționează decât atunci când textul
este scris pe mai multe rânduri într-o celulă (vezi mai jos opțiunea Wrap
text din zona Text control).
▪ Distributed: distribuie în celulă textul uniform pe verticală. Această opțiune
pare a avea același efect ca și cea precedentă, Justify, dar permite scrierea pe
mai multe rânduri în celula respectivă, fără a marca o opțiune Wrap text în
zona Text control.
- Modul în care poate fi controlat textul pentru a se încadra în una sau mai multe celule se
face în zona Text control, unde:
o Cu ajutorul opţiunii Wrap text textul poate fi scris pe mai multe rânduri (linii)
într-o celulă, ca în celula A1 din figura nr. II.20.
o Cu ajutorul opţiunii Shirt to fit caracterele introduse într-o celulă se micşorează
până devin potrivite în aşa fel încât tot textul să se încadreze într-o celulă;
o cu ajutorul opţiunii Merge cells se unesc mai multe celule în una singură. Celulele
A4, B4 și C4 din figura nr. II.20 au fost unite cu ajutorul opțiunii Merge cells.
Debifarea casetei de validare, precedată de selecția zonei de celule anterior unite,
conduce la separarea celulelor
Figura nr. II.20 – Utilizarea formatărilor din fereastra Format Cells, rubrica
Alingment
- Orientarea textului faţă de axa orizontală se face în zona Orientation, Aici se poate
modifica unghiul sub care este scris textul (ca de exemplu celulele A1, B1 și C1 din figura
nr. II.21) în două moduri:
o trăgând cu mouse-ul butonul roşu ce apare pe cadran.
o modificând valoarea cu ajutorul butonului de incrementare / decrementare
Degrees;
Figura nr. II.21 – Modificarea unghiului de scriere a textului față de axa verticală
VALENTIN LIȚOIU 25
- Direcţia textului se precizează în zona Right-to-left, lista Text direction. Ea poate fi de

la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga sau în funcţie de context, dar este utilizată doar
în situații cu totul speciale, ca de exemplu atunci când se folosesc caractere japoneze (se
știe că nu toate limbile utilizează aceeași direcție a caracterelor)
Figura nr. II.22 – Alinierea datelor folosind comenzile aflate pe panglica Home, zona
Alingment
ATENȚIE: O bună parte din opţiunile rubricii Alingment se găsesc şi pe panglica Home,
zona Number, figura nr. II.22. Vă recomand să folosiți lista Merge & Center, care are
patru opțiuni utile:
o Merge & Center, unește mai multe celule, anterior selectate, și centrează textul.
o Merge Across, unește în același timp grupuri de celule, anterior selectate, aflate pe
rânduri diferite, iar unirea se face pe fiecare rând.
o Merge Cells, unește celulele anterior selectate.
o Unmerge Cells, elimină unirea celulelor făcută anterior cu o comandă Merge.
3. În rubrica Font puteţi alege: numele fontului (zona Font) stilul caracterelor (din Font
Style), mărimea caracterelor (Size), culoarea (Color), dacă textul este subliniat (zona Underline),
efectele adăugate textului (zona Efectes). Dacă se bifează caseta de validare Normal font,
caracteristicile fontului (nume, mărime, efecte etc.) devin cele din stilul implicit, Normal. Pentru
formatarea fonturilor puteți folosi și comenzile atașate pictogramelor aflate pe bara Home, rubrica
Font.
4. Rubrica Border. În timp ce lucraţi cu foaia de calcul curentă, fiecare celulă e identificată
printr-o reţea de linii care înconjoară acea celulă. Apariţia reţelei de linii pe ecranul de lucru e
stabilită din meniul File, Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display options for this
worksheet, caseta de validare Show Gridlines. Din lista ascunsă Gridlines color se poate selecta
culoarea în care apare reţeaua de linii.
ATENŢIE: aceasta reţea de linii apare numai la vizualizare pe ecran nu şi la tipărire pe
hârtie.
Pentru a putea fi tipărită, această reţea de linii, celula trebuie formatată în rubrica Border,
unde se aleg laturile ce vor fi bordate, stilul și culoarea liniilor de bordare. Pentru aplicarea
bordărilor se poate utiliza și lista Borders aflată pe panglica Home, zona Font (variantă
recomandată), vezi figura nr. II.23.
VALENTIN LIȚOIU 26
Figura nr. II.23 - Exemplu de marcare a liniilor ce delimitează celulele în Excel prin
utilizarea listei Borders aflată pe panglica Home, zona Font
5. În rubrica Fill, figura nr. II.24 se poate personaliza imaginea și efectele de fundal (zona
Background Color) și se pot hașura celulele (lista Pattern Color) în stilurile dorite (lista Pattern
Style).
Figura nr. II.24 – Formatarea celulelor în rubrica Fill
II.8.2 Formatarea liniilor și coloanelor.

Comenzile pentru formatarea liniilor și coloanelor în Excel 2010 se găsesc pe panglica
Home, zona Cells, lista Format (figura nr. II.25) sau în meniul contextual dacă, în prealabil, au fost
selectate linii sau coloane.
VALENTIN LIȚOIU 27
Figura nr. II.25 – Lista Format
Formatarea unei linii (rând) se referă la:

- Stabilirea înălţimii liniei, opţiunea Row Height…. Modificarea înălțimii unui rând se poate
face și dacă se agață linia de separare dintre două rânduri și se deplasează în sus sau în jos.
- Potrivirea automată a înălţimii liniei curente sau liniilor selectate la nivelul înălţimii
maxime din foaia de calcul, opţiunea AutoFit Row Height. Același efect se obține dacă se
dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe linia ce separă două rânduri într-o
foaie de calcul Excel.
- Ascunderea liniei curente sau liniilor selectate, opţiunea Hide & Unhide, comanda Hide
Rows;
- Descoperirea sau revizualizarea liniei sau liniilor ascunse anterior cu Hide se realizează cu
opţiunea Unhide; pentru aceasta se selectează liniile învecinate şi se apelează comanda
Unhide Rows; de exemplu: pentru ascundere s-au selectat liniile 2 şi 3 şi s-a apelat
comanda Hide Rows; pentru descoperire se selectează liniile 1 şi 4 care sunt vizibile şi se
apelează comanda Unhide Rows.
Formatarea unei coloane se referă la:
- Stabilirea lăţimii coloanei, opţiunea Column Width. Modificarea lățimii unei coloane se
poate face și dacă se agață linia de separare dintre două coloane și se deplasează în stânga
sau în dreapta.
- Potrivirea automată a înălţimii coloanei curente sau coloanelor selectate la nivelul lăţimii
maxime din foaia de calcul, opţiunea AutoFit Column Width. Același efect se obține dacă
se dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe linia din dreapta etichetei coloanei.
- Ascunderea şi descoperirea coloanei curente sau coloanelor selectate, comenzile Hide
Columns şi Unhide Columns, care funcţionează la fel ca în cazul liniilor.
DE REZOLVAT: se ascunde linia 1; cum procedăm pentru descoperirea ei? Aceeaşi întrebare
pentru coloana 1.
NU UITAȚI: În Excel 2010, opțiunile de formatare se pot aplica și prin folosirea

pictogramelor sau listelor aflate pe panglica Home, zonele Font, Alignment, Number,
Style și Cells sau prin folosirea meniului contextual.
VALENTIN LIȚOIU 28
III PROCESAREA DATELOR ÎN EXCEL 2010
III.1 CONSTRUIREA FORMULELOR

Cu ajutorul formulelor se pot efectua calcule asupra celulelor din aceeaşi foaie de calcul, din
foi de calcul diferite şi chiar din registre de calcul diferite (ceea ce leagă registrele şi foile de calcul
între ele).
Figura nr. III.1 – Editarea unei formule în Excel

Pentru editarea formulelor, se selectează celula sau celulele în care trebuie să apară rezultatul
calculului şi se scrie formula. De exemplu, în figura nr. III.1 s-a selectat celula C1 și s-a editat
formula =A1+B1, care adună valoarea celulelor A1 și B1.
În Excel o formulă începe cu semnul =. Editarea unei formule se poate face:
o direct în celula curentă;
o în bara de formule.
Finalizarea unei formule se face prin apăsarea tastei Enter.
Abandonarea editării unei formule se face prin apăsarea tastei Escape.
Atenţie: după introducerea semnului = aspectul barei de formule se modifică:
o indicatorul de selecţie se transformă într-un indicator de navigare în lista de funcţii;
o apare butonul de anulare – apelarea acestui buton, care corespunde tastei Escape,
anulează introducerea de formule iar bara de formule îşi recapătă aspectul iniţial de bară
folosită pentru editarea datelor;
o apare butonul de validare – apelarea acestui buton, care corespunde apăsării tastei
Enter, finalizează introducerea unei formule.
Introducerea referințelor la celule într-o formulă se poate face folosind tastatura, sau cu
mouse-ul. Cea mai sigură cale de a trece în formulă celulele referite este prin indicarea lor cu
mouse-ul. Astfel, de exemplu:
o în loc să scriem de la tastatură A1 dăm click pe butonul stâng al mouse-ului în celula A1;
o în loc să scriem de la tastatură A1:C20, mai bine selectăm domeniul cuprins între A1 şi
C20; pentru aceasta cel mai indicat este să daţi mai întâi un click în celula A1, apoi
apăsaţi tasta Shift şi daţi click în celula C20.
VALENTIN LIȚOIU 29
În exemplu din figura nr. III.1, pentru a scrie formula =A1+B1, în loc să scriem totul de la
tastatură, este mai indicat să parcurgem următoarea secvenţă:
1. mai întâi scriem semnul =
2. dăm click în celula A1
3. scriem semnul +
4. dăm click în celula B1
5. validăm formula prin apăsarea tastei Enter.
După introducerea unei formule, în celula în care s-a introdus formula este vizibil rezultatul
calculului, iar în bara de formule este afişată formula de calcul. Cu alte cuvinte, în celula respectivă
se află, de fapt, o formulă, ceea ce presupune atenţie în utilizarea conţinutului celulei (de exemplu,
într-o copiere).
O celulă poate avea un conţinut extern – reprezentat de valoarea datelor afişate în celulă şi
un conţinut ascuns intern – reprezentat de ceea ce se afişează în bara de formule. De exemplu,
celula C1 din figura nr. III.1 are conţinut vizibil: numărul 33 şi conţinut ascuns: =A1+B1.
Formulele sunt destinate executării unor operaţii şi conţin:
o semnul =
o constante (de exemplu 23, 156, “Ana”, “beta”etc.)
o operatori
o funcţii predefinite.
In formule se pot folosi operatori:
o operatori aritmetici: adunare (+), scădere (-), înmulţire (*), împărţire (/), ridicare la
putere (^), procent (%);
o operatori relaţionali de comparare: = (egal), > (mai mare), < (mai mic), >= (mai mare
sau egal), <= (mai mic sau egal), < > (diferit);
o operatori pentru text: & (uneşte texte sau referinţe de celule);
o operatori de referire, care sunt referinţele la celule sau domenii de celule într-o formulă
Excel; în exemplul din figura nr. III.1, în celula C1 scriem =A1+B1 nu =15+18.
La crearea unei formule care conţine mai mult de un operator, Excel utilizează o anumită
ordine pentru a calcula rezultatul, respectiv: %, ^, *,/,+,-, &, operatorii de comparare. Ordinea
prestabilită a operaţiilor în calculul unei formule poate fi modificată folosind paranteze care împart
formula în segmente. Excel efectuează mai întâi toate operaţiile din paranteze, în sensul dinspre
interior către exterior, apoi, conform ordinii operaţiilor, pe celelalte.
III.2 REFERINȚELE CELULELOR ÎN FORMULE

O referinţă la o celulă este reprezentată de adresa celulei în cadrul foii de calcul, dată de
litera coloanei şi numărul liniei pe care se află.
Celulele pot avea diferite tipuri de referinţe, în funcţie de modul în care vor fi utilizate în
formule:
o Referințe relative
o Referințe absolute
o Referințe mixte
III.2.1 Referințele relative.

O referinţă (adresare) relativă reflectă poziţia operandului faţă de celula în care se va depune
rezultatul formulei. Referinţele relative se actualizează la modificarea poziţiei formulei prin
copierea ei în altă locaţie, când operanzii se schimbă în funcţie de noua poziţie a formulei în foaia
de calcul. A1, S100 XF201 etc. sunt referințe relative.
VALENTIN LIȚOIU 30
Figura nr. III.2 – Adresarea relativă o unei celule în Excel

În exemplul din figura nr. III.2, celua F2 conține o adresare relativă la celula =B2, iar
rezultatul este 10. Am copiat formula în celulele adiacente, iar rezultatele sunt următoare:
o în celula F1 adresarea a devenit =B1, iar rezultatul este 15;
o în celula F3 adresarea a devenit =B3, iar rezultatul este 13;
o în celula E2 adresarea a devenit =A2, iar rezultatul este 11;
o în celula G2 adresarea a devenit =C2, iar rezultatul este 17.
Pentru a înțelege mai bine adresarea relativă, să considerăm exemplul din figura nr. III.3:
celula E1 conţine formula =A1+B1 (rezultat 11+16=27). Copiem această formulă în tot domeniul
E1:G4. Ccopierea formulei se poate face în mai multe feluri: clasic, cu ajutorul comenzilor Copy-
Paste; utilizând butonul de extindere a formatării; prin editarea formulei pe tot domeniul F2:H4
anterior selectat printr-o singură comandă folosind Ctrl+Enter (așa cum s-a făcut în exemplul
nostru).
Programul Excel schimbă automat formula astfel:
o în celula E2 formula devine A2+B2 (16+17=33);
o în celula E4 formula devine A4+B4 (17+15=32);
o în celula F1 formula devine B1+C1 (16+18=34);
o în celula G4 formula devine C4+D4 (19+11=30).
Altfel spus, formula =A1+B1 din celula C1 spune programului Excel: adună ce se găsește
pe linia curentă cu patru coloane în stînga cu ceea ce se găsește pe linia curentă cu trei coloane în
stânga, iar această poziție a operanzilor se menține la copierea formulei.
În concluzie: referinţa relativă este acea adresă de celulă dintr-o formulă, care se modifică
atunci când formula este copiată. În mod normal, programul Excel interpretează referirile la celule
şi domenii din cadrul unei formule ca adresări relative. Atunci când se copiază formula programul
Excel redefineşte automat adresările operanzilor, astfel încât să reflecte poziţia lor relativă faţă de
noua locaţie.
Adresarea relativă este foarte utilă în aplicațiile economice. De exemplu, avem un Registru
al stocurilor care are mii de linii (materiale). Pentru a calcula valoarea pentru toate materialele,
scriem formula pentru prima linie și apoi o copiem pentru restul liniilor.
Figura nr. III.3 - Adresarea relativă într-o foaie de calcul Excel
VALENTIN LIȚOIU 31
III.2.2 Referințele absolute.

Sunt cazuri în care nu este nevoie ca adresele celulelor care indică operanzii să fie
modificate când formulele sunt copiate. În această situaţie se folosesc referinţe absolute la numele
celulei (adresarea absolută). Formulele care conţin referinţe absolute se vor referi în continuare la
aceleaşi celule, chiar dacă se copiază formula în altă poziţie (aceste referinţe sunt fixate definitiv).
Deci, când este necesară folosirea în calcule a unor valori constante stocate în celulele din foaia de
calcul (de exemplu, un procent de TVA, un spor de vechime etc.), se vor folosi referinţe absolute
către aceste celule.
Pentru a construi o adresare absolută se adaugă semnul dolar ($) înaintea literei şi numărului
ce alcătuiesc adresa celulei.
În exemplul din figura nr. III.4, scriem în celula E1 formula =$A$1+$B$1 (rezultat
11+16=27). La prima vedere nu este nici o modificare faţă de exemplul precedent. Dar, acum,
oriunde am copia această formulă, operanzii şi implicit rezultatul rămân aceeaşi =$B$2+$C$2
(rezultat 11+16=27), deoarece ambii operanzi, respectiv $A$1 și $B$1sunt referiți absolut.
Figura nr. III.4 – Adresarea absolută într-o foaie de calcul
III.2.3 Referințe mixte.

Nu este obligatoriu ca referinţele de celule sau domenii să fie în întregime absolute sau
relative. Se pot construi, după necesităţi, şi referinţe mixte.
O referinţă mixtă poate fi:
o mixtă cu coloană fixă, când coloana este absolută și linia este relativă, de exemplu: $A1
sau $F3, figura nr. III.5;
o mixtă cu linie fixă, când coloana este relativă și linia este absolută, de exemplu: A$1 sau
F$3, figura nr. III.6.
Figura nr. III.5 – Adresare mixtă cu coloană fixă
Figura nr. III.6 – Adresare mixtă cu linie fixă
VALENTIN LIȚOIU 32
În concluzie: într-o formulă, pentru fiecare celulă există patru posibilități de referire:
o relativă,
o absolută,
o mixtă cu linie fixă,
o mixtă cu coloană fixă.
De exemplu, pentru celula A1 se pot identifica următoarele patru exprimări ale adresei sale:
o A1 - referinţă relativă;
o $A$1 - referinţă absolută;
o A$1- referinţă mixtă în care linia rămâne aceeaşi (este fixă);
o $A1 - referinţă mixtă în care coloana rămâne aceeaşi (este fixă).
Pentru a schimba tipul referinţei unei celule într-o formulă, există o metodă mai rapidă decât
tastarea explicită a semnului dolar, prin folosirea tastei F4.
De exemplu, dacă o celulă conține referința =A1, pentru a schimba tipul referinței pe bara de
formule plasăm cursorul între A și 1 sau selectăm A1. Apăsăm tasta F4, iar referința devine $A$1.
Apăsarea repetată a tastei F4 comută între cele patru posibilități: A1, $A$, A$1, $A1.
Atenţie: caracterul relativ, absolut sau mixt al referinței într-o formulă Excel funcționează
doar atunci când se copiază celula care conține formula.
III.2.4 Referințe externe

O referință externă (denumită și legătură sau referință 3D) este o referință la o celulă
sau la o zonă de celule dintr-o altă foaie de lucru din registrul de calcul curent sau dintr-un alt
registru de calcul.
o =Martie!A1 este o referință la celula A1 din foaia de calcul Martie din registrul curent.
De remarcat că numele foii de calcul este urmat de caracterul ! (semnul exclamării).
o =[BVC.xlsx]Mai!$A$2 este o referință absolută la celula A2 din foaia de calcul Mai ce se
află într-un alt registru de calcul numit BVC.xlsx. În acest caz, registru de calcul
BVC.xlsx este deschis și numele registrului de calcul este scris între paranteze drepte [].
Dacă registru de calcul BVC.xlsx este închis, referința devine
='D:\Lucru\Bugete\[BVC.xlsx]Mai!$A$2, respectiv este dată între două caractere
apostrof, care indică calea către registrul de calcul în care se află celula referită extern.
III.3 EDITAREA FUNCŢIILOR EXCEL

În Excel, o funcţiie este o formulă predefinită care are unul sau mai multe argumente şi
returnează (oferă) un rezultat.
Un argument este un element la care face referire funcţia: un număr, un şir de caractere, o
valoare logică, o referinţă la o celulă, o referinţă la mai multe celule etc.
Argumentele unei funcţii sunt plasate între paranteze rotunde după numele funcţiei și sunt
delimitate de separatorul de listă (care poate fi unul din caracterele , sau ; în funcție de setările din
Control Panel). În exemplul =SUM(A1;20) funcția are două argumente referința la celula A1 și
constanta 20, care sunt delimitate de separatorul de listă punct și virgulă.
Fiecare funcție din Excel are un număr predefinit de argumente, iar utilizarea corectă a unei
funcţii este condiţionată de respectarea acestui număr de argumente.
Din punct de vedere al numărului de argumente, în Excel avem următoarele tipuri de funcții:
o funcții cu un număr fix de argumente: MOD, ROUND, MID etc.;
o funcții cu un număr variabil de argumente: SUM, AVERAGE, SUMIFS etc.; în cazul
acestor funcții, unele argumente sunt obligatorii, iar altele sunt opționale; sunt și funcții
care nu au nici un argument obligatoriu, ca de exemplu ROW, COLUMN etc.;
o funcții care nu au argumente: NOW, TODAY etc.
VALENTIN LIȚOIU 33
Exemple de funcţii în Excel:

o =SUM(număr1;[număr2];…]) - însumează toate numerele dintr-un domeniu de celule
precizate;
o =MIN(număr1;[număr2];…) - returnează valoarea cea mai mică dintr-un set de valori;
o =MAX(număr1;[număr2];…) - returnează valoarea cea mai mare dintr-un set de valori;
o =AVERAGE(număr1;[număr2];…) - returnează media aritmetică dintr-un set de valori;
o ROUND – rotunjește o valore numerică reală la un număr de zecimale precizat;
o RANDBETWEEN: generează numere întregi aleatoare;
o =IF(test_logic;valoare_test_adevărat;valoare_test_fals) – testează condiția definită
în primul argument test_logic; dacă condiția este adevărată atunci returnează rezultatul
precizat în al doilea argument valoare_test_adevărat; altfel dacă condiția nu este
adevărată returnează rezultatul precizat în al treilea argument valoare_test_fals;
În total, Excel conţine peste 450 de funcţii predefinite. În plus, se pot construi, cu ajutorul
limbajului de programare VBA din Excel, funcţii personalizate, specifice unei anumite activităţi.
Scrierea unei funcţii în Excel este foarte uşoară se poate face:
1. cu ajutorul ferestrelor Insert Function și Fuction argument, caz în care utilizatorul nu
trebuie să memoreze argumentele funcției, ci doar selectează funcția și precizează
argumentele funcţiei, iar sistemul se ocupă de respectarea regulilor de sintaxă -
varianta recomandată pentru siguranță și eficiență.
2. prin tastarea de către utilizator în bara de formule a funcţiei – varianta
nerecomandată.
III.3.1 Utilizarea facilităților Excel în editarea funcțiilor
Figura nr. III.7 – Fereastra Insert Function

Paşii parcurşi pentru scrierea unei funcţii sunt cei descrişi mai jos.
1. Se selectează celula sau domeniul de celule în care urmează să apară rezultatul funcției.
2. Se deschide fereastra Insert Function, figura nr. III.7, prin una din următoarele căi:
a. Se apasă butonul fx (Insert Function) de pe bara de formule,
b. Se apasă butonul fx (Insert Function) de pe panglica Formulas,
c. Se tastează, în celula curentă, semnul =. Pe bara de formule, caseta Name
Box (în care este precizată celula curentă sau numele domeniului selectat) îşi
schimbă aspectul într-o casetă care afişează ultima funcţie folosită, iar în
dreapta casetei se află o listă ascunsă. Deschiderea acestei liste, afişează
VALENTIN LIȚOIU 34
funcţii utilizate cele mai recent, iar la sfârşitul listei apare opţiunea More
Functions…Apelarea acestei opţiuni conduce la apariţia ferestrei Insert
Function.
d. De pe panglica Formulas, zona Function Library, unde apar categoriile de
funcții; la fiecare categorie prin deschiderea listei atașate și selectarea ultimei
opțiuni Insert Function se ajunge tot la fereastra Insert Function;
Dacă algem însă alegem o anumită funcție, se trece direct la pasul 5.
3. În caseta Search for a function se poate introduce, pe scurt, ceea ce se doreşte, şi apoi
se apasă butonul Go. În lista ascunsă Or select a category, apare o nouă categorie
Recommended (recomandat) în care este o listă cu funcţiile oferite de sistem pentru
cerinţa formulată de utilizator
sau
Din lista ascunsă Or select a category, se selectează o categorie de funcţii din
următoarele
a. Most Recently Used – funcţiile utilizate cele mai recent;
b. All – toate funcţiile;
c. Finnancial – funcţii financiare;
d. Date & Time – funcţii calendaristice;
e. Match & Trig – funcţii matematice;
f. Statistical – funcţii statistice;
g. Lookup & Reference – funcţii de căutare şi referire;
h. Database – funcţii pentru baze de date;
i. Text – funcţii pentru şiruri de caractere;
j. Logical – funcţii logice;
k. Information – funcţii de informare;
l. Engineering – funcţii inginereşti.
4. Din lista Select a function (selectează o funcţie) se selectează funcţia dorită şi apoi se
apasă butonul OK sau se dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe funcţia
dorită. De exemplu funcţia SUM.
Figura nr. III.8 – Fereastra Function Arguments pentru funcţia SUM

5. Apare fereastra Fuction argument care conţine (vezi figura nr. III.8, ca exemplu pentru
funcţia SUM):
a. Numele funcţiei: SUM
b. Argumentele ce vor fi completate de utilizator: Number1, Number2 ...
c. Rezultatul parţial ( 2113 în exemplul nostru) sau mesajul de eroare
d. Efectul folosirii funcției
e. Sintaxa funcţiei: Number1: number1;number2;... are 1 to ...
f. Rezultatul final, 2113 în exemplul nostru
g. Legătura către fereastra de ajutor; recomand folosirea acestui link pentru a
înțelege mai bine modul în care se poate folosi fiecare funcție în Excel
VALENTIN LIȚOIU 35
h. Butoanele OK și Cancel.
6. Se definesc toate argumentele obligatorii ale funcției (în fereastra Fuction argument
toate argumentele obligatorii sunt boldate).
7. Se selectează butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz.
III.3.2 Reguli sintactice de bază pentru scrierea funcţiilor

o Numele funcţiei trebuie să fie precedat de semnul = .
o Indiferent de tipul literelor folosite la tastarea numelui funcţiei, mici sau mari, sistemul le
va afişa cu majuscule.
o Nu se lasă spaţii între numele funcţiei şi argumente şi nici între argumente.
o Argumentele funcţiilor sunt incluse între paranteze rotunde.
o O funcţie poate avea ca argument altă funcţie.
o Când o funcţie devine argument al altei funcţii, fiecare dintre ele trebuie să aibă
argumentele cuprinse între paranteze.
o Dacă sunt mai multe argumente, acestea se separă prin virgulă sau punct şi virgulă,
corespunzător delimitatorului stabilit de sistem.
o Sistemul atribuie valoarea zero tuturor celulelor libere ale căror referinţe sunt folosite ca
argumente ale funcţiilor.
III.4 OPERATORI PENTRU ADRESAREA MAI MULTOR CELULE ÎN FUNCȚII

Când, într-o funcție, un operand se referă la mai multe celule se folosesc următorii operatori:
1. Operatorul de domeniu
2. Operatorul de reuniune
3. Operatorul de intersecţie.
1. Operatorul de domeniu (range operator) este caracterul : (două puncte) și este folosit
pentru a defini un domeniu continu de celule. De exemplu, A1 şi D4 fiind referinţe de celule, A1:D4
este domeniul care include toate celulele de la A1 la D4 (A1, A2, A3, A4, B1, B2, B3, B4, C1, C2,
C3, C4, D1, D2, D3, D4). Rezultatul formulei din figura nr. III.9 va fi 96.
Figura nr. III.9 – Utilizarea operatorului de domeniu

Se pot include într-un domeniu toate celulele dintr-o linie sau dintr-o coloană sau din mai
multe linii sau din mai multe coloane. De exemplu, scriind E:E sunt specificate toate celulele din
coloana E, iar 3:3 indică toate celulele din linia 3. E:G se referă la toate celulele din coloanele E, F
şi G.
Dacă un domeniu care urmează a fi inclus în funcție este selectat cu mouse-ul, operatorul de
domeniu (:) va fi inserat automat de către Excel. În exemplul din figura nr. III.9, este mult mai
eficient și mult mai sigur ca atunci când scrieți argumentul funcției =SUM să selectați cu mouse-ul
domeniul A1:D4 și el este astfel precizat ca argument, decât să scrieți cu tastatura domeniul
respectiv.
VALENTIN LIȚOIU 36
2. Operatorul de reuniune (union operator), este caracterul ; (punct şi virgulă), care

reuneşte două celule sau două domenii. De exemplu, A1;D4 înseamnă celulele A1 şi D4, iar
rezultatul formulei din figura nr. III.10 va fi 5.
Figura nr. III.10 – Utilizarea operatorului de reuniune

Operatorul de reuniune poate fi folosit împreună cu operatorul de domeniu. De exemplu,
A1:D4;F1:H4 înseamnă domeniul A1:D4 reunit cu domeniul F1:H4.
Atenţie: În funcţie de setările sistemului de operare, operatorul de reuniune poate fi
caracterul ; (punct şi virgulă) sau caracterul , (virgulă). A se vedea Configurările regionale şi de
limbă din Control Panel.
Ca și operatorul de domeniu, operatorul de reuniune (, sau ;) va fi inserat automat de către
Excel atunci când sunt selectate domenii sau celule neadiacente.
3. Operatorul de intersecţie (intersection operator) este caracterul spaţiu plasat între
două domenii sau între un domeniu și referința unei celule. El pune în evidență elementele comune
ale celor două entități. De exemplu, intersecția A1:C10 C9:D10 pune în evidență celulele C9 și
C10, care sunt comune celor două domenii.
În exemplul din figura nr. III.11 rezultatul va fi mesajul de eroare #NULL!, deoarece prin
funcția =SUM(A1:B4 C1:D4) se încearcă însumarea intersecției domeniilor A1:B4 și C1:D4, iar
cele două domenii nu au nici un element comun.
În figura nr. III.12, rezultatul afişat în celula B6, suma intersecţiei dintre domeniile A1:C4 şi
B3:D5, este 36 deoarece cele două domenii au în comun celulele B3, B4, C3 şi C4.
Figura nr. III.11 – Utilizarea grșită a operatorului de intersecţie
Figura nr. III.12 – Utilizarea corectă a operatorului de intersecţie
VALENTIN LIȚOIU 37
III.5 ELEMENTE AVANSATE PRIVIND UTILIZAREA FORMULELOR ÎN EXCEL

III.5.1 Conversia formulă-valoare
Sunt cazuri în care, după scrierea unor formule, avem nevoie să păstrăm numai valorile
rezultate, nu și formulele utilizate.
Figura nr. III.13 – Utilizarea funcției ROUND
Figura nr. III.14 – Mesajul de eroare la ștergerea coloanei A din figura nr. III 13, ce conține
operandul pentru funcția ROUND
Figura nr. III.15 – Copierea greșită a Stocului final al lunii ianuarie în stocul inițial al lunii februarie
VALENTIN LIȚOIU 38
În figura nr. III.13 este utilizată o funcție pentru rotunjirea unor numere reale. Ștergerea
coloanei A ce conține numerele reale referite conduce la apariția, vezi figura nr. III.14, a mesajului
de eroare #REF, mesaj ce semnifică faptul că o referința dintr-o formulă este invalidă.
Același mesaj apare și în figura nr. III.15, pe domeniul B9:B12 unde au fost copiate celulele
din domeniul E2:E5, în încercarea de a prelua stocul final din luna precedentă ca stoc inițial în luna
curentă.
Pentru a preveni apariția unor evenimente nedorite, ca cele descrise mai sus, se pot însă
converti rezultatele formulelor la valori.
Conversia formulă - valoare se realizează astfel:
o se selectează celula sau domeniul de celule care conține formula;
o se apelează comanda Copy (opţiune în meniul contextual sau de pe panglica Home, zona
Clipboard sau se tastează Ctrl+C);
o se apelează comanda Paste Special (opţiune în meniul contextual sau de pe panglica
Home, zona Clipboard, lista Paste sau se tastează Ctrl+Alt+V);
apare fereastra Paste Special
o din secţiunea Paste se alege opţiunea Values;
o se apasă butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz.
Această procedură se aplică în figura nr. III.15, la copierea pe domeniul B9:B12 a datelor
din celulele domeniului E2:E5.
Dacă în exemplul din figura nr. III.13 dorim să păstrăm numai numerele rotunjite, înainte de
ștergerea numerelor reale din domeniul A1:A4, aplicăm conversia formulă – valoare.
Figura nr. III.16 – Generarea unor numere întregi aleatoare cu funcția RANDBETWEEN
În figura nr. III.16 este un exemplu de generare, pe un domeniu anterior selectat, a unor
numere întregi aleatoare cu funcția RANDBETWEEN. Procedura este utilă în generarea unor date
pentru testarea diveritelor caracteristici ale programului Excel.
Dar, funcția RANDBETWEEN este una volatilă, respectiv numerele rezultate se schimbă la
fiecare recalculare a formulelor, de exemplu la apăsarea tastei F9.
Pentru a genera pe un domeniu niște numere întregi aleatoare nevolatile (pe domeniul
respectiv să rămână valorile nu funcția) procedăm astfel:
o se selectează domeniul în care dorim să generăm numere întregi aleatoare;
o edităm funcția RANDBETWEEN (de exemplu cu argumentele: Bottom 50, Top 100) pe tot
domeniul selectat și finalizăm cu Ctrl+Enter;
o fără a pierde selecția, se apelează comanda Copy (opţiune în meniul contextual sau de pe
panglica Home, zona Clipboard sau se tastează Ctrl+C);
o se apelează comanda Paste Special (opţiune în meniul contextual sau de pe panglica
Home, zona Clipboard, lista Paste sau se tastează Ctrl+Alt+V) și apare fereastra Paste
Special
o din secţiunea Paste se alege opţiunea Values;
o se apasă butonul Ctrl+Enter.
VALENTIN LIȚOIU 39
III.5.2 Afișarea și ascunderea formulelor. Protejarea la editare a foii de calcul

Implicit, formula este afişată în bara de formule iar în celula care conţine formula se afişează
rezultatul calculat. Dacă apelaţi meniul File, Options, Advanced, iar în Display options for this
worksheet (afișează opțiunile pentru această foaie de calcul) bifaţi caseta de validare Show
formulas in cells instead their calculated results (afișează în celule formulele în loc de
rezultatele lor calculate), celula care conţine formula nu va mai afişa rezultatul calculului, ci
formula (caz în care conţinutul extern este egal cu cel intern).
Sunt şi cazuri când nu doriţi ca alte persoane care lucrează cu foaia de calcul proiectată de
dumneavoastră (persoanele care introduc date sau folosesc rezultatele) să cunoască formulele pe
care le-aţi utilizat, ci doar rezultatele acestor formule. Aceasta deoarece nu vreţi ca formulele să fie
modificate de alte persoane sau formulele conţin informaţii confidenţiale pe care nu doriţi să le
faceţi publice. Pentru a ascunde afișarea formulelor în bara de formule și/sau modificarea for,
parcurgeţi paşii următori:
1. Selectaţi celula care conţine formula pe care doriţi să o ascundeţi (dacă doriţi să
ascundeţi mai multe formule din foaia de calcul curentă, selectaţi toate celulele care
conţin formulele respective).
2. Deschideți fereastră Format Cells … prin una din modalitățile cunoscute.
3. Aici, alegeţi rubrica Protection şi bifaţi caseta de validare Hidden (ascuns). Nu uitaţi să
lăsaţi bifată şi caseta de validare Locked (zăvorâre). Dacă deselectaţi această casetă şi
bifaţi doar caseta Hidden formula se ascunde, dar oricine deschide foaia de calcul o
poate înlocui cu o altă formulă sau cu o constantă. Invers, dacă bifați doar caseta de
validare Locked și lăsați debifată caseta de validare Hidden, formula este vizibilă, dar
nu poate fi modificată.
4. Puteți să selectaţi şi alte celule care conţin formule, din foaia de calcul curentă şi să
stabiliţi dacă ascundeţi formula și/sau interziceţi editarea.
5. De pe panglica Home, zona Cells, lista Format, alegeți opțiunea Protect Sheet. Apare
fereastra Protect Sheet, unde validaţi caseta Protect worksheet and contents of
locked cells (protejează foaia de calcul şi conţinutul celulelor zăvorâte).
6. În caseta de text Password to unprotect sheet (parolă pentru deprotejarea foii de
calcul) introduceţi o parolă. Pentru confirmarea parolei, apare fereastra Confirm
password ce conţine caseta de text Reenter password to proced, în care reintroducem
parola. Atenţie: parola este de tipul case-sensitvie, adică face diferenţa între literele
mari şi literele mici.
7. Apelaţi butonul OK pentru a închide fereastra (caseta de dialog) Protect Sheet. Cei care
vor utiliza foaia dumneavoastră de calcul nu vor mai vedea formulele şi /sau nu le vor
putea edita.
Pentru a arăta din nou formulele, de pe panglica Home, zona Cells, deschideți lista Format
și apelați opțiunea Unprotect Sheet (evident, dacă aţi pus parolă, trebuie să daţi corect parola).
Procedura descrisă anterior se poate utiliza și pentru interzicerea editării pe anumite zone
dintr-o foaie de calcul sau pe toată foai de calcul.
Atenţie: Implicit toate celulele dintr-o foaie de calcul au caseta de validare Locked bifată. În
acest caz validarea casetei Protect worksheet and contents of locked cells interzice editarea în
toată foaia de calcul. Dacă, anterior validării acestei casete, selectați anumite celule și debifați
caseta de validare Locked, aceste celule vor putea fi editate după aplicarea protecției.
În exemplul din figura nr. III.17, ne propunem să permitem editarea doar pentru domeniul
C2:D5 și să ascundem formulele din domeniul E2:E5. Pentru aceasta parcurgem următorii pași:
1. Selectăm întreaga foaie de calcul și ne asigurăm că în fereastrăaă Format Cells,
rubrica Protection, caseta de validare Locked este bifată;
2. Selectăm domeniul C2:D5 și debifăm caseta de validare Locked;
VALENTIN LIȚOIU 40
3. Selectăm domeniul E2:E5și bifăm caseta de validare Hidden;

4. De pe panglica Home, zona Cells, lista Format, alegem opțiunea Protect Sheet, iar
din fereastra Protect Sheet validăm caseta Protect worksheet and contents of
locked cells.
5. Opțional, în caseta de text Password to unprotect sheet introducem o parolă (pe
care ar fi bine să nu o uităm!).
Figura nr. III.17 – Protejarea la editare a unei foi de calcul
III.5.3 Recalcularea automată a formulelor

Programul Excel 2010 recalculează automat toate formulele de fiecare dată când deschideţi
sau salvaţi registru de lucru (fişierul de tip .XLSX). Atunci când modificaţi valoarea dintr-o celulă,
programul Excel recalculează toate formulele care se referă la celula respectivă şi care se află în
oricare dintre foile de calcul ale registrului de lucru curent. Calculul are loc în fundal, procesul fiind
instantaneu.
Dacă doriţi să eliminaţi recalcularea automată, deşi sunt foarte puţine motivele care v-ar
conduce la această decizie, parcurgeţi următorii paşi:
1. Apelaţi meniul File, Options, Formulas.
2. În zona Calculation, selectaţi butonul Manual. Dacă doriţi ca recalcularea să se facă
întotdeauna atunci când salvaţi fişierul, bifaţi (mai bine zis lăsaţi bifată) caseta de validare
Recalculate workbook before save;
3. Recalcularea se va putea face astfel:
a. pentru tot registrul de calcul, prin apăsarea tastei F9;
b. doar pentru foaia de calcul curentă, prin apăsarea combinaţiei de taste Shift+F9;
III.5.4 Caracteristica Formula AutoCorect - ajutorul oferit de Excel în editarea

formulelor
Cu cât o formulă este mai complexă cu atât mai mult există posibilitatea de a introduce erori
în formulă. În principiu, programul Excel dispune de o multitudine de caracteristici pe care le puteţi
utiliza pentru a depana erorile din formule.
În majoritatea cazurilor, programul Excel nu vă lasă să introduceţi o formulă folosind o
sintaxă incorectă. Dacă faceţi una sau mai multe erori uzuale în sintaxa sau punctuaţia unei formule,
programul Excel se oferă să o corecteze în locul dumneavoastră. De cele mai multe ori, chiar
reuşeşte acest lucru. Această caracteristică, numită Formula AutoCorrect, poate detecta şi remedia
oricare din următoarele erori:
o parantezele, acoladele, apostrofurile şi ghilimelele fără corespondent;
o referirile inverse la celule (de exemplu, 23D în loc de D23) sau operatorii de comparare
scrişi invers (de exemplu, => în loc de >=);
o operatori suplimentari (de exemplu, un semn egal sau un semn plus de la începutul sau de la
sfârşitul unei formule;
VALENTIN LIȚOIU 41
o spaţiile suplimentare din adresele celulelor (de exemplu, V 23 în loc de V23), dintre
operatori sau dintre numele unei funcţii şi argumentele sale;
o punctele suplimentare sau operatorii suplimentari: în principiu, programul Excel utilizează
punctul zecimal sau operatorul aflat cel mai la stânga şi îi elimină pe toţi ceilalţi (de
exemplu: 123.45.67 devine 123.4567; 23/*5 devine 23/5).
o operatorii de domenii şi operatorii de reuniune incorecţi, cum ar fi semnele două puncte (:)
sau punct şi virgulă (;) suplimentari între identificatorii de rând şi de coloană;
o înmulţirea implicită, dacă omiteţi semnul de înmulţire sau îl introduceţi greşit; de exemplu,
dacă introduceţi (C5+V23)27 sau introduceţi semnul x, atunci programul Excel adaugă
semnul corect *.
III.5.5 Editarea funcțiilor imbricate în Excel

În Excel o funcție poate avea ca argument o altă funcție, care, la rândul ei, poate avea ca
argument o altă funcție etc. Această tehnică e cunoscută sub numele de imbricarea funcțiilor. Excel
2010 admite 64 de niveluri de imbricare a funcțiilor.
Figura nr. III.18 - Funcția imbricată =ROUND(AVERAGE(A1:C1);2)

În exemplul din figura nr. III.18, pe domeniul D1:D4 este calculată media
=AVERAGE(A1:C1), iar pe domeniul E1:E4 este rotunjită media anterior calculată cu funcția
=ROUND(D1;2). Se poate lucra și așa dar este ineficient.
Varianta cea mai eficientă este imbricarea celor două funcții, respectiv funcția ROUND
primește ca argument funcția AVERAGE și devine =ROUND(AVERAGE(A1:C1);2).
Vom edita funcția imbricată, prin folosirea ferestrelor Insert Function și Functions
Arguments în următorii pași:
1. Se selectează celula D1 sau domeniul de celule D1:D4 unde vom edita formula.
2. Deschidem fereastra Insert Function și apelăm funcția =ROUND. Apare fereastra
Functions Arguments pentru această funcție.
3. Pentru inserarea funcției AVERAGE în caseta de text Number (care este primul argument
al funcției ROUND), folosim lista ascunsă ce a apărut în stânga barei de formule
(navigatorul), vezi figura nr. III.19. De aici alegem funcția dorită, dacă apare printe cele
recent folosite sau alegem More Function, care deschide o nouă fereastră Insert
Function unde o selectăm.
4. În fereastra Functions Arguments pentru funcția AVERAGE, completăm argumentele
acestei funcții.
5. Pentru întoarcerea la fereastra Functions Arguments a funcției ROUND, în vederea
completării argumentului Num_Digits, dăm click pe numele funcției (ROUND) în bara
de formule, figura nr. III.20.
6. Când toate argumentele obligatorii ale funcțiilor imbricate sunt completate, se apasă
butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz, figura nr. V.21.
Pentru inserarea unor funcții pe nivelele 2, 3 etc. de imbricare, se repetă pași 3, 4 și 5.
VALENTIN LIȚOIU 42
Figura nr. III.19 - Inserarea unei noi funcții într-o funcție imbricată
Figura nr. III.20 - Apelarea ferestrei Functions Arguments precedente se face prin click cu
butonul stâng al mouse-ului pe numele funcției din bara de formule
Figura nr. III.21 - Finalizarea editării funcției imbricate
VALENTIN LIȚOIU 43
IV. FUNCȚII ÎN EXCEL 2010
IV.1. FUNCŢII MATEMATICE ȘI TRIGONOMETRICE - MATH & TRIG

În categoria de funcții matematice și trigonometrice sunt incluse peste 60 de funcții. Vom
prezenta în continuare funcțiile:
- SUM: efectuează suma unor domenii de celule;
- SUMIF: însumează celulele dintr-un domeniu după o condiție;
- SUMIFS: însumează celulele dintr-un domeniu după mai multe condiții;
- ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP: rotunjesc valori numerice reale la un număr de
zecimale precizat;
- RAND, RANDBETWEEN: generează numere aleatoare;
- MOD, returnează restul împărțirii unui număr la un divizor.
IV.1.1. Funcţia SUM

Efect: însumează toate numerele dintr-un domeniile de celule precizate (figura nr. IV.1).
Sintaxa: =SUM(număr1;[număr2];…])
Figura nr. IV.1 – Exemple de utilizare a funcţiei SUM

Funcţia poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu. În stilul
în care este prezentată sintaxa funcțiilor (ca de altfel și în sistemul de ajutor al programului Excel),
încadrarea unui argument între două paranteze drepte [ ] semnifică faptul că acel argument este
opțional, iar trei puncte … indică posibilitatea repetării argumentului anterior.
Un argument poate fi referinţa unei celule, referința unui domeniu de celule, o constantă, o
formulă sau o altă funcție. Dacă un argument este o referință, numai numerele sunt luate în calcul,
iar toate celulele care sunt goale, conţin valori logice sau texte sunt ignorate în calcul. Constantele
de tip text care pot fi convertite în numere sunt luate în calcul. De exemplu, =SUM(2;"5")
returnează valoarea 7. Constantele de tip logic sunt luate în calcul cu valoarea 1 pentru TRUE și 0
(zero) pentru FALSE. De exemplu, =SUM(TRUE;2) returnează valoarea 3, iar =SUM(FALSE;2)
returnează valoarea 2.
Funcţia SUM este una din funcţiile care pot opera asupra unui domeniu 3D (domeniu în care
se folosesc referinţe din mai multe foi de calcul sau din mai multe registre de lucru). În celula B9
din figura nr. IV.1 este folosită o asemenea referinţă 3D, respectiv sunt însumate celulele: A1 din
foaia curentă Foaie1, A1 din Foaie2 şi A1 din Foaie3. Remarcați că referirea foii de calcul se face
prin numele foii de calcul urmat de semnul exclamării !.
Referinţele în funcţia SUM, ca în toate funcţiile din Excel, pot fi relative, absolute sau mixte,
aspect de care, obligatoriu, trebuie să ţineţi seama atunci când copiaţi o funcţie în altă locaţie. De
exemplu, în figura nr. IV.2, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM(A1:B3), care apoi a fost
VALENTIN LIȚOIU 44
copiată, folosind butonul de extindere a formatării, în domeniul D2:D5. După cum se observă,
adresarea fiind relativă, funcţia a devenit:
o =SUM(A2:B4) - în celula D2,
iar rezultatul pe care îl returnează funcţia s-a modificat şi el corespunzător.
Figura nr. IV.2 – Exemplu de adresare relativă într-o funcţie

În figura nr. IV.3, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM($A$1:$B$3), care apoi a fost
referinţele fiind absolute, funcţia nu s-a modificat.
Figura nr. IV.3 – Exemplu de adresare absolută într-o funcţie

În figura nr. IV.4, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM(($A$1:$B$3 B2:C5), care
calculează suma domeniului rezultat din intersecţia domeniului $A$1:$B$3 cu domeniul B2:C5,
primul domeniu fiind referit absolut, iar al doilea domeniu fiind referit relativ. Formula a fost
primul domeniu fiind referit absolut nu s-a schimbat, iar al doilea fiind referit relativ s-a schimbat şi
a devenit B3:C6 în celula D2, B4:C7 în celula D3, B5:C8 în celula D4 şi B6:C9 în celula D5.
Evident rezultatul întors (returnat) de funcţie în celula C2 s-a schimbat, iar în celulele C3, C4 şi C5
programul Excel afişează mesajul de eroare care ne spune că în funcţie este referită intersecţia a
două domenii care, în realitate, nu se intersectează.
VALENTIN LIȚOIU 45
Figura nr. IV.4– Exemplu de adresare mixtă într-o funcţie
IV.1.2. Funcţia SUMIF

Efect: adună celulele dintr-un domeniu după o condiție specificată (criteriu specificat).
Sintaxa: =SUMIF(domeniu_de_evaluat;criteriu;[domeniu_de_însumat])
- domeniu_de_evaluat (obligatoriu): reprezintă domeniul de celule care va fi
evaluat prin criteriu; celulele din domeniu pot fi constante numerice sau de tip
text sau referințe la celule;
- criteriu (obligatoriu): reprezintă o condiție exprimată sub formă de număr,
expresie, referință la o celulă, un text sau o funcție, care defineşte ce celule se for
însuma; de exemplu, criteriu se poate exprima: 5, “5”, “>5”, “Craiova” etc.
- domeniu_de_însumat (opțional): defineşte de unde se vor selecta, conform
criteriului precizat, celulele care se vor însuma.
Figura nr. IV.5 – Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF, când sunt completate toate
argumentele funcției
În exemplu din figura nr. IV.5, domeniu_de_evaluat este reprezentat de celulele A2:A7,
criteriu este “Legume”, iar domeniu_de_însumat este reprezentat de celulele C2:C7. Din
domeniu_de_însumat intră în însumare numai celulele corespondente cu cele din
domeniu_de_evaluat care satisfac criteriu (altfel zis: doar celulele care se află pe aceeași linie cu
celulele din domeniu_de_evaluat care satisfac criteriu). În exemplul nostru, sunt adunate numai
celulele care conțin vânzările valorice pentru “Legume”, respectiv celulele C2, C5 și C6.
VALENTIN LIȚOIU 46
Figura nr. IV.6 - Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF, când din argumentele funcției
lipsește cel care se referă la domeniu de însumare
Dacă domeniu_de_insumat este omis, sunt însumate celulele din domeniu_de_evaluat.
Astfel, în exemplul din figura nr. IV.6, sunt adunate vânzările cantitative mai mari de 100.
IV.1.3. Funcţia SUMIFS

Efect: adună celulele dintr-un domeniu după mai multe condiții (criterii) specificate.
Figura nr. IV.7 – Funcția SUMIFS
Sintaxa: =SUMIFS(domeniul_de_însumat;domeniu_de_evaluat1, criteriu1,

[domeniu_de_evaluat2, criteriu2], ... [domeniu_de_evaluat127,
criteriu127])
- domeniu_de_însumat (obligatoriu): defineşte de unde se vor selecta, conform
criteriului precizat, celulele care se vor însuma.
- domeniu_de_evaluat1 (obligatoriu): reprezintă domeniul de celule care va fi
evaluat prin criteriu1; celulele din domeniu pot fi constante numerice sau de tip
text sau referințe la celule;
VALENTIN LIȚOIU 47
- criteriu1 (obligatoriu): reprezintă o condiție exprimată sub formă de număr,

expresie sau text care defineşte ce celule se for însuma;
- [domeniu_de_evaluat2 ... [domeniu_de_evaluat127]: reprezintă domenii de
criterii opționale;
- [criteriu2 ... criteriu127]: reprezintă condiții de evaluare opționale.
Funcția permite efectuarea unei sume condiționate de 127 de criterii, aplicate pe 127 de
domenii de evaluare.
Analizați cele trei exemple de utilizare a funcției SUMIFS din figura nr. IV.7:
1. În celula I2 se însumează cantitățile din domeniul G2:G18 (domeniu_de_însumat),
(domeniu_de_evaluat1 este A2:A18, iar criteriu1 este ”Agent 10”). Rezultatul
însumării condiționale este 1312 și este obținut prin însumarea cantităților din liniile 2,
13, 15 și 16.
2. În celula I5 se mai adaugă condiția ca produsul vândut să Produs2
(domeniu_de_evaluat2 este D2:D18, iar criteriu2 este ” Produs2”). Rezultatul
însumării condiționale este 1013 și este obținut prin însumarea cantităților din liniile
13, 15 și 16.
3. În celula I8 se mai adaugă condiția ca orașul unde se face vânzarea să fie Oraș3
(domeniu_de_evaluat3 este E2:E18, iar criteriu3 este ” Oraș3”). Rezultatul
însumării condiționale este 1312 și este obținut prin însumarea cantităților din liniile
13și 16.
ATENȚIE: în figura de mai sus, criteriile în funcție de care se face suma au fost exprimate
ca șiruri de caractere, de exemplu ”Agent 10”; un criteriu poate fi precizat și prin
referința la o celulă care îl conține, în cazul nostru putem în loc de ”Agent 10” putem să
trecem o celulă care conține această valoare, A8 de exemplu.
IV.1.4. Funcţia ROUND

Efect: rotunjeşte o valoare numerică reală la un număr de zecimale precizat.
Sintaxa: =ROUND(număr_real;număr_de_zecimale)
Figura nr. IV.8 – Exemple pentru funcţiile ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP
- număr_real (obligatoriu): reprezintă numărul zecimal care se rotunjește;

- număr_de_zecimale (obligatoriu): reprezintă numărul de cifre zecimale după
care se face rotunjirea.
Rotunjirea se face la ordinul imediat superior dacă cifra după care se face rotunjirea este mai
mare sau egală cu 5 sau la ordinul imediat inferior dacă cifra după care se face rotunjirea este mai
mică decât 5.
Funcțiile ROUNDDOWN, ROUNDUP au aceeași sintaxă ca și funcția ROUND, dar funcția
ROUNDDOWN face întotdeauna rotunjirea la ordinul imediat inferior, iar dar funcția ROUNDUP
face întotdeauna rotunjirea la ordinul imediat superior.
În exemplul din figura nr. IV.8:
- pe domeniul A1:A3 sunt valori reale cu trei zecimale care se rotunjesc la două
zecimale;
- pe domeniul B1:B3 a fost folosită funcția ROUND;
VALENTIN LIȚOIU 48
- pe domeniul C1:C3 a fost folosită funcția ROUNDDOWN;

- pe domeniul D1:D3 a fost folosită funcția ROUNDUP.
IV.1.5. Funcţia RAND

Efect: returnează un număr real aleatoriu mai mare sau egal decât zero şi mai mic sau egal
decât 1.
Sintaxa: =RAND()
Funcţia nu are argumente. Valoarea afişată de funcţie se modifică la fiecare recalculare
(spunem că funcţia este volatilă).
Cu un mic artificiu, funcţia se poate folosi şi pentru generarea unor numere reale aleatoare
cuprinse între două valori prestabilite (altele decât cele implicite: unu şi zero). De exemplu, pentru a
genera un număr cuprins între A şi B, folosim formula:
=RAND()*(B-A)+A.
Figura nr. IV.9 – Exemple de utilizare a funcţiei RAND

În exemplul din figura nr. IV.9, pe domeniul A1:A5 a fost aplicată funcţia =RAND(), iar pe
domeniul C1:C5 a fost aplicată funcţia =RAND()*($B$2-$B$1)+$B$1.
IV.1.6. Funcţia RANDBETWEEN

Efect: returnează aleatoriu un număr întreg cuprins între o limită inferioară şi o limită
superioară. Este o funcţie volatilă.
Sintaxa: = RANDBETWEEN (limită_inferioară;limită_superioară)
Funcția este volatilă, respectiv valoarea pe care o returnează se modifică ori de câte ori
programul Excel face recalcularea. Pentru a modifica volatilitatea numerelor generate cu funcția
Randbetween folosiți secvența Copy – Paste Special – Values (în fapt se folosește conversia
funcție-valoare prin care rămân doar valorile din aplicarea funcției nu și funcția).
Figura nr. IV.10 – Generarea unor numere aleatoare cu ajutorul funcției RANDBETWEEN
IV.2. FUNCŢII LOGICE - LOGICAL

Funcțiile logice testează celule sau domenii de celule și returnează un rezultat logic
sub formă de text sau de număr. Funcțiile logice în Excel 2010 sunt:
- IF: testează o condiție și precizează acțiunile ce se execută dacă este sau nu
îndeplinită condiția;
- FALSE: returnează valoarea logică de fals;
VALENTIN LIȚOIU 49
- TRUE: returnează valoarea logică de adevărat;

- NOT: returnează opusul valorii logice pe care o testează;
- AND: returnează valoarea logică de adevărat dacă toate argumentele sunt adevărate și
valoarea logică de fals dacă cel puțin unul din argumente nu este adevărat
- OR: returnează valoarea logică de adevărat dacă cel puțin unul din argumente este adevărat
și valoarea logică de fals dacă toate argumentele sunt false
- IFERROR: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare, altfel,
returnează rezultatul formulei.
IV.2.1. Funcţia IF
Efect: testează condiția definită în primul argument test_logic; dacă condiția este adevărată
atunci returnează rezultatul precizat în al doilea argument valoare_test_adevărat; altfel dacă
condiția nu este adevărată returnează rezultatul precizat în al treilea argument valoare_test_fals.
Sintaxa: =IF(test_logic;valoare_test_adevărat;valoare_test_fals)
Rezultatul returnat de funcţia IF poate să fie: o constantă, conţinutul unor celule, o valoare
calculată de o altă formulă, valoarea TRUE sau valoarea FALSE, după cum se observă în exemplele
din figura nr. IV.11.
Figura nr. IV.11 – Exemple de utilizare a funcţiei IF

De remarcat că doar două argumente ale funcției sunt obligatorii:
- test_logic este întotdeauna obligatoriu;
- unul din argumentele valoare_test_adevărat sau valoare_test_fals, vezi formula din
celula D2, figura de mai sus.
Figura nr. IV.12 – Utilizarea funcției IF pentru calcul soldurilor finale a unor conturi cu
funcții contabile diferite
În figura nr. IV.12, pe domeniul H2:H7, funcția IF testează dacă funcția contului este de
pasiv (P), caz în care calculează soldul final adunând la soldul inițial rulajul creditor și scăzând
VALENTIN LIȚOIU 50
rulajul debitor. În cazul în care condiția nu este adevărată (contul nu are funcție de pasiv, ci de
activ) se calculează soldul final adunând la soldul inițial rulajul debitor și scăzând rulajul creditor.
IV.2.2. Funcția FALSE

Efect: returnează valoarea logică de fals (FALS).
Sintaxa: = FALSE()
Funcția nu are argumente.
IV.2.3. Funcția TRUE

Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE).
Sintaxa: = TRUE()
Funcția nu are argumente.
IV.2.4. Funcția NOT

Efect: returnează opusul valorii logice pe care o testează. Se folosește atunci când dorim să
fim siguri că obținem o anumită valoare dacă nu îndeplinește o condiție.
Sintaxa: =NOT(test_logic)
- test_logic (obligatoriu) reprezintă o condiție sau o expresie logică ce este
evaluată
Exemple:
1. =NOT(1+2=3) returnează FALSE.
2. =NOT(TRUE()) returnează FALSE.
3. =NOT(FALSE ()) returnează TRUE
IV.2.5. Funcția AND

Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE ) dacă toate argumentele sunt adevărate
și valoarea logică de fals (FALS) dacă cel puțin unul din argumente nu este adevărat.
Sintaxa: =AND(test_logic1, [test_logic2], ...)
- test_logic1 (obligatoriu) reprezintă o condiție sau o expresie logică ce este
evaluată;
- test_logic2 … test_logic255 (opțional) reprezintă o condiții sau o expresii logică
ce sunt evaluate.
Exemple:
=AND(2+8=10;1+9=10) returnează TRUE
=AND(2+7=10;1+9=10) returnează FALSE
Funcția poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu.
Figura nr. IV.13 – Exemple de folosire a funcției AND
VALENTIN LIȚOIU 51
În celula D1 din figura nr. IV.13 se testează, cu ajutorul funcției AND dacă ceea ce se află în
celula B1 (valoarea 5) se încadrează în intervalul închis descris de valorile aflate în A1 și B1
(respectiv se testează A1<=B1<=A2 sau, altfel zis 1<=5<=10. Rezultatul returnat de funcție este
valoarea de adevărat TRUE.
În celulele D3 și D4 sunt este un exemplu mai complex de folosire a funcției AND. Ea este
folosită în cadrul unei funcții IF pentru a construi o expresie logică (o condiție complexă) legată cu
operatorul AND. Ca și în exemplu din D1 se testează apartenența la intervalul menționat, dar, cu
ajutorul funcției IF se returnează mesajul "este in interval" sau "este in afara intervalului".
IV.2.6. Funcția OR
Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE ) dacă cel puțin unul din argumente este
adevărat și valoarea logică de fals (FALS) dacă toate argumentele sunt false.
Sintaxa: =OR(test_logic1, [test_logic2], ...)
- test_logic1 (obligatoriu) reprezintă o condiție sau o expresie logică ce este
evaluată;
- test_logic2 … test_logic255 (opțional) reprezintă o condiție sau o expresie
logică ce este evaluată.
Exemple:
=OR(2+7=10;1+9=10) returnează TRUE
=OR(2+7=10;3+9=10) returnează FALSE
Funcția poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu.
Figura nr. IV.14 – Exemplu de folosire a funcției OR

În figura nr. IV.14, pe domeniul D5:D7, pentru a testa dacă nota este 6 sau 7 s-a folosit
funcția OR.
IV.2.7. Funcția IFERROR

Efect: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare, altfel, returnează
rezultatul formulei. Funcția IFERROR se utilizează pentru a detecta și a manipula erorile ce apar în
urma folosirii formulelor în Excel.
Sintaxa: = IFERROR(valoare_cercetată, valoare_in_caz_de_eroare)
VALENTIN LIȚOIU 52
- valoare_cercetată (obligatoriu) reprezintă argumentul care este cercetat pentru

eroare;
- valoare_in_caz_de_eroare (obligatoriu) reprezintă valoarea pe care o returnează
funcția în caz de eroare.
Figura nr. IV.15 – Funcția IFERROR

În celula C1, din figura nr. IV.15 este afișat mesajul de împărțire eronată prin zero. În
celulele A6 și D1 funcția IFERROR previne apariția mesajului în același caz în care
numitorul este zero.
IV.3. FUNCŢII STATISTICE – STATISTICAL

Cele peste 90 de funcții statistice din Excel 2010 permit calcularea unei mari diversități de
indicatori statistici. Mai jos sunt prezentate funcțiile statistice mai uzuale:
- COUNT, COUNTA, COUNTBLANK: folosite pentru numărarea unor celule;
- COUNTIF și COUNTIFS: folosite pentru numărarea unor celule pe baza îndeplinirii unuia
sau mai multor criterii;
- MAX, MIN și AVERAGE: returnează maximul, minimul și media dintr-un domeniu de
celule ce conține numere;
- MAXA, MINA și AVERAGEA: returnează maximul, minimul și media dintr-un domeniu de
celule ce poate să conțină numere, texte stocate ca numere sau valori logice.
IV.3.1. Funcţia COUNT

Efect: contorizează (numără) celulele care conţin numere dintr-o listă de domenii de celule.
Sintaxa: =COUNT(valoare1;[valoare2];…)
- valoare1 (obligatoriu) reprezintă domeniul pe care se face numărătoarea.
Funcția poate să aibă 255 de argumente din care numai primul este obligatoriu.
IV.3.2. Funcţia COUNTA

Efect: numără celulele care nu sunt goale şi valorile dintr-o listă de domenii de celule.
Sintaxa: =COUNTA(valoare1;[valoare2];…)
- valoare1 (obligatoriu) reprezintă domeniul pe care se face numărătoarea.
IV.3.3. Funcţia COUNTBLANK

Efect: numără celulele goale din domeniul precizat.
Sintaxa: =COUNTBLANK(domeniu_de_celule).
VALENTIN LIȚOIU 53
Figura nr. IV.16 – Exemple de utilizare a funcțiilor COUNT, COUNTA și COUNTBLANK
IV.3.4. Funcţia COUNTIF

Efect: numără celulele dintr-un domeniu după un criteriu precizat.
Sintaxa: =COUNTIF(domeniu;criteriu)
- domeniu (obligatoriu) reprezintă domeniul de celule unde se face numărarea;
- criteriu(obligatoriu) reprezintă o condiție, o expresie, un număr, un text, care
stabilește care sunt celulele ce se vor număra.
Figura nr. IV.17 – Exemple de utilizare a funcţiei COUNTIF
IV.3.5. Funcţia COUNTIFS

Efect: numără celulele care îndeplinesc mai multe condiții definite pe mai multe domenii.
Sintaxa: = COUNTIFS(domeniu_criteriu1, criteriu1, [domeniu_criteriu2, criteriu2]…)
- domeniu_criteriu (obligatoriu) reprezintă domeniul de celule unde se face
numărarea;
- criteriu(obligatoriu) reprezintă o condiție, o expresie, un număr, un text, care
stabilește care sunt celulele ce se vor număra.
Funcția poate să aibă maxim 127 de argumente.
VALENTIN LIȚOIU 54
Figura nr. IV.18 – Exemplu de utilizare a funcției COUNTIFS
IV.3.6. Funcţia MAX

Efect: returnează valoarea cea mai mare dintr-un set de valori.
Sintaxa: =MAX(număr1;[număr2];…)
Funcţia are maxim 255 de argumente
IV.3.7. Funcţia MIN

Efect: returnează valoarea cea mai mică dintr-un set de valori.
Sintaxa: =MIN(număr1;[număr2];…)
IV.3.8. Funcţia AVERAGE

Efect: returnează media aritmetică dintr-un set de valori.
Sintaxa: =AVERAGE(număr1;[număr2];…)
VALENTIN LIȚOIU 55
Figura nr. IV.19 – Exemple de utilizare a fincțiilor MIN, MAX, AVERAGE

În figura nr. IV.19 au fost folosite funcțiile:
- =MIN(C5:C15), în celula C16 ;
- =MAX(C5:C15), în celula C17;
- =AVERAGE(C5:C15), în celula C18.
IV.4. FUNCŢII CALENDARISTICE – DATE & TIME

În Excel o dată calendaristică este un număr serial care reprezintă numărul de zile
care au trecut de la o dată fictivă 0.01.1900. Numărul 1 reprezintă data calendaristică
01.01.1900, numărul 2 reprezintă data calendaristică 02.01.1900 ..., numărul 43536
reprezintă data calendaristică 12.03.2019.
Pentru a testa afirmația de mai sus, într-un fișier Excel temporar, formatați domeniul
A1:A4 ca numeric întreg. Scrieți în A1 valoarea 1, în A2, valoarea 2, în A3 valoarea
2958465, iar în A4 valoarea 60. Apoi formatați domeniul A1:A3 ca dată calendaristică de
tipul zzllaaaa. Celulele domeniului vor avea acum următoarele valori: A1- 01.01.1900; A2 -
02.01.1900; A3 - 31.12.9999; A4 - 29.02.1900. Valoarea 2958465, respectiv 31.12.9999
este data calendaristică maximă pe care o acceptă programul Excel.
Programul Excel are unele probleme când lucrează cu date calendaristice. Aceste
probleme sunt generate de o greșeală în proiectul inițial Excel, care a preluat de la Multiplan
și Lotus 1-2-3 (procesoare tabelare de la care s-a pornit în proiectul Excel) o mare eroare:
anul 1900 a fost considerat an bisect ceea ce nu este adevărat (vezi exemplul de mai sus,
unde Excel lucrează cu o dată calendaristică, 29.02.1900, care nu a existat).
Programul Excel oferă o multitudine de funcții pentru lucru cu date calendaristice,
care, dacă le utilizați corect, sunt utile în rezolvarea problemelor din sistemele economice în
VALENTIN LIȚOIU 56
care marea majoritate a indicatorilor economici se raportează la caracteristica dată

calendaristică.
Excel suportă două tipuri de date sistem:
- Data sistem 1900, este cea anterior prezentată, când numărul 1 reprezintă data de
01.01.1900;
- Data sistem 1904, este folosită pentru compatibilitatea cu fișierele Macintosh,
unde numărul 1 reprezintă data de 02.01.1904.
Implicit data sistemului pentru Excel 2010 este 1900. Pentru a utiliza data sistem
1904 apelați comanda File Options, opţiunea Advanced, secţiunea When calculating this
workbook, unde bifați caseta de validare Use 1904 system.
Așa cum am văzut, o dată calendaristică în Excel este un număr serial. Diferența a
două date calendaristice este diferența a două numere seriale, rezultatul fiind reconvertit
într-un format de dată calendaristică. De exemplu: 42085-34841=7244. Dacă formatăm
celulele ce conțin 42085 și 34841ca date calendaristice, 7244 reprezintă numărul de zile ce
s-au scurs între 22.05.1995 și 22.03.2015.
IV.4.1. Funcţia NOW

Efect: returnează data şi ora curentă în format dată şi timp.
Sintaxa: =NOW()
De exemplu: 12.03.2019 12:12.
IV.4.2. Funcţia TODAY

Efect: returnează data curentă în format dată.
Sintaxa: =TODAY()
De exemplu: 12.03.2019.
Funcţiile NOW şi TODAY nu au parametrii şi sunt volatile. Dacă celula în care se află este
anterior formatată ca un număr întreg, cele două funcţii returnează, pentru data calendaristică
curentă, un număr serial secvenţial.
IV.4.3. Funcţia DATE

Efect: returnează data curentă în format dată.
Sintaxa: = DATE(an,luna,zi)
- an (obligatoriu) reprezintă un număr format din patru cifre;
- luna (obligatoriu) reprezintă un număr corespunzător lunilor anului, cuprins între
1 și 12;
- zi (obligatoriu) reprezintă un număr corespunzător zilelor dintr-o lună, cuprins
între 1 și 12.
Dacă celula în care este plasată funcția este formatată ca număr, funcția DATE() returnează
un număr serial, altfel dacă este format General sau Date, funcția DATE() returnează o dată
calendaristică.
VALENTIN LIȚOIU 57
Figura nr. IV.20 – Funcția DATE

În exemplu din figura nr. IV.20 funcția DATE() returnează 41374 în celula A4 care este
formatată ca număr și 10.04.2013 în celula C4 care este formatată ca dată calendaristică, deși în
ambele celule funcția are aceleași argumente.
IV.4.4. Funcţia DAY

Sintaxa: =DAY(data)
Efect: returnează un număr serial, de la 1 la 31, ce reprezintă numărul zilei dintr-o dată
calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată calendaristică.
De exemplu: =DAY(31.0.2015) returnează 10.
IV.4.5. Funcţia MONTH

Sintaxa: =MONTH(data)
Efect: returnează un număr serial, de la 1 (ianuarie) la 12 (decembrie), ce reprezintă numărul
lunii dintr-o dată calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată
calendaristică.
De exemplu: =MONTH(10.04.2015) returnează 4.
IV.4.6. Funcţia YEAR

Sintaxa: =YEAR(data)
Efect: returnează un număr serial, de la 1990 la 9999, ce reprezintă numărul anului dintr-o
dată calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată calendaristică. De
exemplu: =YEAR(10.04.2013) returnează 2013.
IV.5. FUNCŢII PENTRU ŞIRURI DE CARACTERE (DE TIP TEXT) – TEXT

IV.5.1. Funcţia EXACT
Sintaxa: =EXACT(text1;text2)
Efect: compară două şiruri de caractere (precizate prin text1, obligatoriu şi text2,
obligatoriu) şi returnează valoarea TRUE dacă cele două şiruri de caractere sunt identice sau FALSE
dacă nu sunt identice.
Funcţia este de tipul case-sensitive, adică face diferenţa între literele mici şi literele mari.
De exemplu:
o =EXACT(mihaela;mihaela) returnează TRUE
o =EXACT(mihaela;Mihaela) returnează FALSE.
IV.5.2. Funcţia FIND

Sintaxa: =FIIND(text1;text2;caracter_start)
VALENTIN LIȚOIU 58
Efect: caută şirul de caractere text1 în şirul de caractere text2 şi returnează un număr ce
reprezintă poziţia de început a lui text1 în text2; caracter_start specifică caracterul de unde se
începe căutarea în text2, iar în mod implicit el este 1. Primele două argumente sunt obligatorii, iar
al treilea este opțional.
Funcţia este de tipul case-sensitive. De exemplu:
o =FIIND(maria;anamaria) returnează valoarea 4
o =FIIND(Maria;anamaria) returnează #VALUE!, mesaj de eroare ce ne arată că funcţia
foloseşte un argument greşit.
O funcţie similară lui FIND este funcţia SEARCH. Diferenţa: funcţia SEARCH nu este de
tipul case-sensitive, iar =SEARCH(Maria;anamaria) returnează valoarea 4.
IV.5.3. Funcţia REPT

Sintaxa: =REPT(text;număr_de_ori)
Efect: repetă un text de un număr de ori.
Exemplu: =REPT("L";5) returnează LLLLL
IV.5.4. Funcţia REPLACE

Sintaxa: =REPLACE(text_vechi;număr_start;număr_caractere;text_nou)
Efect: Înlocuieşte o parte dintr-un şir de caractere cu un alt şir de caractere
o text_vechi este şirul de caractere în care se face înlocuirea;
o număr_start este poziţia din textul vechi de unde se începe înlocuirea cu noul text;
o număr_caractere este numărul de caractere din textul vechi care vor fi înlocuite;
o text_nou este textul care va înlocui caracterele precizate.
Toate argumentele sunt obligatorii.
De exemplu: REPLACE("anabela";4;4;"maria") returnează anamaria
IV.5.5. Funcţia SUBSTITUTE

Sintaxa: =SUBSTITUTE(text;text_vechi;text_nou;număr_instanță)
Efect: Înlocuieşte o parte dintr-un şir de caractere cu un alt şir de caractere
o text (obligatoriu) este şirul de caractere în care se face înlocuirea
o text_vechi (obligatoriu) este textul care se înlocuiește cu textul nou;
o text_nou (obligatoriu) este textul care înlocuiește cu textul vechi;
o număr_instanță (opțional) reprezintă a câta apariție a textului vechi în textul în care se
face înlocuirea se va înlocui cu textul nou; implicit (dacă acest argument este absent), se
înlocuiesc toate aparițiile textului vechi cu textul nou.
Figura nr. IV.21 – Exemple de utilizare a funcției SUBSTITUTE

În exemplele din figura nr. IV.21:
- în celula C1 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A1;"Azi este";B1);
- în celula C2 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A2;2010;2013);
- în celula C3 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A3;2010;2013;3);
- în celula C4 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A4;2010;B3;1).
VALENTIN LIȚOIU 59
IV.5.6. Funcţia LEFT

Sintaxa: =LEFT(text; număr_caractere)
Efect: extrage din stânga unui text un număr de caractere precizat.
o text (obligatoriu) este şirul de caractere din care se face extragerea;
o număr_caractere (opțional) este numărul de caractere ce se extrag; implicit
argumentul are valoarea 1.
Exemple: =LEFT("craiova";3) returnează cra; =LEFT("craiova") returnează c.
IV.5.7. Funcţia RIGHT

Sintaxa: =RIGHT(text; număr_caractere)
Efect: extrage din dreapta unui text un număr de caractere precizat.
o text (obligatoriu) este şirul de caractere din care se face extragerea;
o număr_caractere (opțional) este numărul de caractere ce se extrag; implicit
argumentul are valoarea 1.
Exemple: =RIGHT("craiova";3) returnează ova; =RIGHT("craiova") returnează a.
IV.5.8. Funcţia MID

Sintaxa: =MID(text;poziţie_start;număr_caractere)
Efect: extrage dintr-un text (precizat prin text) un număr de caractere (precizat prin
număr_caractere), începând cu o poziţie din text (precizată prin poziţie_start). Toate
argumentele sunt obligatorii.
De exemplu:
o =MID("anamaria";4;5) returnează maria
o =MID("1861222163216";4;2) returnează 12
IV.5.9. Funcţia UPPER

Sintaxa: =UPPER(text)
Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, în majuscule.
Exemplu: =UPPER("ana") returnează ANA
IV.5.10. Funcţia LOWER

Sintaxa: =LOWER(text)
Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, în minuscule
Exemplu: =UPPER("MARIA") returnează maria
IV.5.11. Funcţia PROPER

Sintaxa: =PROPER(text)
Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, într-un text în care
fiecare cuvânt începe cu majusculă, restul caracterelor din cuvânt fiind minuscule.
Exemplu: =PROPER("este un exemplu") returnează Este Un Exemplu.
IV.5.12. Funcţia CONCATENATE

Sintaxa: =CONCATENATE(text1;[text2]… )
Efect: unește mai multe zone de tip text
Funcția are 255 de argumente, doar primul fiind obligatoriu
De exemplu:
VALENTIN LIȚOIU 60
o =concatenate("ana";"bela") returnează anabela

o =concatenate("buna";" ";"ziua") returnează buna ziua.
IV.5.13. Funcţia VALUE

Sintaxa: =VALUE(text)
Efect: convertește un șir de caractere (text) în care este stocat un număr într-o valoare
numerică
Funcția are un singur argument, text, care este obligatoriu și se referă la zona de text ce va fi
convertită într-o valoare.
De exemplu:
o =VALUE(“11”) returnează valoarea numerică 11
o Dacă celula A1 este formatată ca text și conține valoarea (“20”), =VALUE(A1)
returnează valoarea numerică 20.
IV.5.14. Funcţia LEN

Sintaxa: =LEN(text)
Efect: returnează numărul de caractere dintr-un șir de caractere precizat prin argumentul
text.
Exemplu: =LEN("exemplu functie LEN") returnează valoarea 19. Este Un Exemplu.
IV.5.15. Funcţia TRIM

Sintaxa: =TRIM(text)
Efect: șterge toate spațiile dintr-un şir de caractere, precizat prin argumentul text, mai puțin
câte un spațiu dintre cuvinte.
Figura nr. IV.22 – Exemplu de utilizare a funcției TRIM

În exemplul din figura de mai sus, în celula A2 a fost aplicată funcția =TRIM(A1), iar
în celula B1 a fost aplicată funcția =LEN(A1), care a fost apoi copiată în celula B2. Textul
are iniţial 44 de caractere, iar prin aplicarea funcţiei TRIM, au fost eliminate spaţiile
suplimentare dintre caractere, iar numărul de caractere a devenit 36.
IV.5.16. Funcţia TEXT

Sintaxa: =TEXT(valoare;format_text)
Efect: converteşte o valoare într-un text, cu un format specificat.
o valoare, este un număr, o formulă care este evaluată ca un număr sau o referinţă la o
celulă ce conţin un număr;
o format_text, este formatul în care se va afişa textul obţinut.
VALENTIN LIȚOIU 61
Figura nr. IV.23 – Utilizarea funcției TEXT

În exemplul din figura nr. IV.23, în celula A1 este aplicată funcția TODAY(), iar pe
domeniul B1:B3 a fost aplicată funcția TEXT, astfel:
o în celula B1: =TEXT(A1;"ddmmyy");
o în celula B2: =TEXT(A1;"ddmmyyyy");
o în celula B3: =TEXT(A1;"mmdd").
Se observă cum formatul precizat prin al doilea argument al funcției TEXT conduce la
obținerea unor rezultate diferite.
VALENTIN LIȚOIU 62
V FORMATAREA CONDIȚIONALĂ
Posibilitatea realizării unor formatări condiţionale complexe și utile este una din facilităţile
deosebite pe care le oferă programul Excel 2010. Prin formatare condițională se modifică aspectul
sau formatul unor celule când valoarea lor se încadrează sau nu în anumite limite sau este rezultatul
aplicării anumitor formule. Altfel spus: aspectul celulelor asupra cărora a fost aplicată formatarea
condiţională este în funcție de îndeplinirea unor condiții.
Modificarea aspectului sau formatului unei celule prin formatarea condiţională se referă la:
- Tipul datelor;
- culoarea sau stilul fontului (atenție: nu se poate schimba fontul și nu se poate modifica
mărimea fontului);
- stilul și culoarea liniilor de bordare (încadrarea în chenare);
- culoarea de fundal;
- tapetul aplicat;
- folosirea unor pictograme.
Figura nr. V.1– Exemplu de formatare condiţională

În Figura nr. V.1 este prezentată o porțiune dintr-o foaie de calcul Excel ce conține un
Registru al stocurilor de produse. Pe coloana Stoc s-a aplicat formatarea condiţională folosind
seturi de pictograme cu următoarele semnificații:
- săgeata verde (în sus) reprezintă stocuri mai mari decât media stocurilor;
- săgeata galbenă (în dreapta) reprezintă stocuri medii;
- săgeata roșie (în jos) reprezintă stocuri mai mici decât media stocurilor;
Imaginile vizuale sunt întotdeauna mai semnificative decât simpla prezentare a unor date
numerice seci. În listele de date din Excel 2010 formatarea condiţională poate să ofere mai eficient
semnificații datelor. Astfel, în analiza datelor se poate răspunde mult mai ușor la întrebări precum:
- Care sunt produsele ce au o rată de profit mai mare de 8% dintr-o listă ce conține date
privind profitul realizat pe produse?
- Care sunt persoanele din echipa de vânzări ce și-au depășit obiectivele dintr-o listă ce
conține vânzările cantitative și valorice pe agenți de vânzări și pe produse?
- Care este distribuția pe grupe de vârstă a angajaților dintr-o listă ce conține un nomenclator
de personal al unei firme?
- Care sunt cei mai buni și cei mai slabi studenți dintr-o listă ce conține notele obținute la un
examen?
VALENTIN LIȚOIU 63
Formatarea condiţională se aplică asupra celulei curente sau asupra unor domenii de celule
anterior selectate în aceeași foaie de calcul. În anumite cazuri, domeniile de celule pot să fie din mai
multe foi de calcul, dar niciodată din registre de calcul diferite.
Pentru a aplica formatarea condiţională, după selectarea domeniului de celule, din panglica
Home, zona Styles, se deschide lista Conditional Formatting, Figura nr. V.2, care are următoarele
opțiuni:
1. Highlight Cells Rules, pentru stabilirea unor reguli de evidențiere a celulelor în funcție
de valoarea acestora comparativ cu anumite valori de referință (mai mare, mai mică
etc.);
2. Top/Bottom Rules, pentru definirea de reguli pentru primele / ultimele valori;
3. Data Bars, pentru formatarea prin bare de date;
4. Colour Scales, pentru alegerea unor scale de două sau trei culori pentru formatarea
condiţională;
5. Icon Sets, pentru utilizarea unor seturi de pictograme în formatarea condiţională;
6. New Rule…, pentru definirea unor noi reguli de formatare condiţională;
7. Clear Rules, pentru ștergerea regulilor de formatare condiţională;
8. Manage Rules…, pentru administrarea regulilor de formatare condiţională.
Figura nr. V.2 – Lista Conditional Formatting
V.1 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ PE BAZA UNOR REGULI DE EVIDENȚIERE

A CELULELOR.
Prin selectarea acestei opțiuni, vezi Figura nr. V.3, se pot evidenția celulele care:
- conțin valori numerice ce sunt mai mari decât o valoare (Greater Than..);
- conțin valori numerice ce sunt mai mici decât o valoare (Less Than);
- conțin valori numerice ce sunt cuprinse între o valoare mare şi o valoare mică (Between..);
- conțin valori numerice ce sunt egale cu o valoare (Equal To…);
- sunt de tip text și conțin un anumit șir de caractere (Text that Contains);
- conțin date calendaristice ce apar într-un anumit interval (A Date Occurring…);
- conțin valori unice sau duplicate (Duplicate Values).
VALENTIN LIȚOIU 64
Comanda More Rules… (mai multe reguli) deschide fereastra New Formatting Rule (noi
reguli de formatare care va fi descrisă în subcapitolul V.6).
Figura nr. V.3 – Opțiuni în formatarea condițională pe baza unor reguli de evidențiere a celulelor
Figura nr. V.4 – Formatarea condiţională a celulelor ce conțin date cuprinse între două valori
În exemplu din Figura nr. V.4 toate stocurile cuprinse între 33 și 76 sunt scrise pe fundal
roșu. Pentru a aplica această formatare condiţională, mai întâi am selectat domeniul C2:C21 ce
conține stocurile de produse. În continuare, de pe panglica Home, zona Styles, am deschis lista
Conditional Formatting și am ales opțiunile Highlight Cells Rules, Between. În fereastra
Between, am scris valoarea cea mai mică (33) și valoarea cea mai mare (76), iar din lista with am
ales modul în care să fie formatate celulele care îndeplinesc această condiție: Light Red Fill, cu
fundal roșu deschis.
Remarcați în figura anterior menționată că în dreapta valorilor 33 și 76 se află butoane de
collaps ce semnifică faptul că în casetele de text respective se pot plasa și adrese de celule. Deci în
loc de valorile 33 și 76 puteam scrie și adresele unor celule în care se află valoarea cea mai mare,
respectiv cea mai mică.
VALENTIN LIȚOIU 65
Lista with conține:

- șase opțiuni de formatare predefinite
o Light Red Fill with Dark Red Text – fundal roșu deschis cu text roșu închis;
o Yellow Fill with Dark Yellow Text – fundal galben cu text galben închis;
o Green Fill with Dark Green Text – fundal verde cu text verde închis;
o Light Red Fill - fundal roșu deschis;
o Red Text – text colorat în roșu;
o Red Border – bordat cu o linie de culoare roșie;
- opțiunea Custom Format a cărei alegere deschide fereastra Format Cells (prezentată în
tema nr. 2). Dar, de data aceasta, în fereastra Format Cells nu sunt prezente decât patru
rubrici (Number, Font, Border și Fill), iar anumite liste din aceste rubrici nu sunt
accesibile (de exemplu în rubrica Font nu sunt accesibile listele Font, Size și Effects)
Modul de lucru în cazul în care selectăm opțiunile Greater Than, Less Than sau Equal
este identic cu cel prezentat la opțiunea Between, cu diferența că o singură casetă de text pentru a
introduce valoarea mai mare sau valoarea mai mică sau valoarea egală (sau referința unei celule) în
funcție de care se face formatarea condiţională.
Figura nr. V.5 – Formatarea condiţională a unor celule ce conțin text în funcție un șir de carctere
Înaintea alegerii opțiunii Text that Contains se selectează celule care conțin text și apare
fereastra Text That Contains (textul care conține), Figura nr. V.5. În caseta de text Format cells
that contains the text (formatul celulelor care conțin textul) am trecut adresa absolută $I$1 unde
se află textul Ana. În consecință în toate celulele în care apare șirul de caractere ana (nu contează
dacă sunt litere mari sau mici) fundalul a devenit roșu deschis, iar scrisul este roșu închis (așa cum
se precizează în lista with).
Opțiunea A Date Occurring… se aplică unor celule ce au fost formatate anterior ca date
calendaristice și pune în evidență datele care apar într-un anumit interval de timp. Apare freastra A
Date Occurring, Figura nr. V.6, unde se precizează intervalul de timp care va fi pus în evidență în
lista atașată casetei de text with. Acest interval poate fi: yesterday - ieri; today – azi; tomorow –
mâine; in the last 7 days – în ultimele 7 zile; last week – ultima săptămână; this week –
săptămâna curentă; next week – săptămâna viitoare; last month – ultima lună; this month – luna
curentă; next month – luna viitoare.
Opțiunea Duplicate Values se aplică tuturor celulelor indiferent de tipul de dată pr care îl
conțin (numeric, dată calendaristică, text). În fereastra Duplicate values, Figura nr. V.7, se alege
una din opțiunile Duplicate, caz în care sunt evidențiate valorile duplicate sau Unique, caz în care
sunt puse în evidență valorile unice. De remarcat că în Figura nr. V.7 domeniul A2:C71 a fost
formatat condițional cu o singură comandă, iar programul Excel 2010 a recunoscut valorile unice pe
fiecare coloană în parte.
VALENTIN LIȚOIU 66
Figura nr. V.6 – Folosirea formatării condiţionale pentru a pune în evidență celulele anterior
formatate ca date calendaristice în care datele ce apar într-un anumit interval de timp
Figura nr. V.7 – Formatarea condiţională a valorilor unice sau duplicat
V.2 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ PRIN DEFINIREA DE REGULI PENTRU

PRIMELE/ULTIMELE VALORI
Se poate face dacă din lista Conditional Formatting aflată pe panglica Home, zona Styles,
se alege opțiunea Top/Bottom Rules, Figura nr. V.8.
Se deschide o listă cu următoarele opțiuni:
- Top 10 items…, primele 10 valori*;
- Top 10%..., primele 10% valori*;
- Bottom 10 items…, ultimele valori*;
- Bottom 10%..., ultimele 10 valori*;
- Above Average…, valorile aflate peste medie;
- Below Average …, valorile aflate sub medie.
Modul de lucru este asemănător celui prezentat în subcapitolul precedent, neexistând opțiuni
mai delicate. Totuși se impun două precizări:
- cifra 10 se poate modifica în ferestrele ce apar la apelarea opțiunilor respective;
- și în acest caz, prin opțiunea More Rules... putem defini noi reguli.
VALENTIN LIȚOIU 67
Figura nr. V.8 – Opțiuni în Formatarea condiţională prin definirea de reguli pentru primele/ultimele
valori
V.3 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ PRIN BARE DE DATE

Barele de date, scalele de culori şi seturile de pictograme oferă o modalitate de reprezentare
grafică pe baza de culori a modului în care datele din fiecare celulă se compară cu datele din
celelalte celule anterior selectate din foaia de calcul.
Pentru a aplica formatarea condiţională prin bare de date, după selecția domeniului de
celule, se deschide lista Conditional Formatting, aflată pe panglica Home, zona Styles, iar din
această listă se alege opțiunea Data Bars.
Figura nr. V.9 – Formatarea condiţională prin bare de date

Rezultatul va fi cel din Figura nr. V.9: în fiecare celulă anterior selectată apare o bară
colorată a cărei lungime este în funcție de valoarea pe care o are celula respectivă, o bară de
dimensiune mai mare reprezentând o valoare mai mare.
Așa cum se vede în Figura nr. V.9, formatarea condiţională prin bare de date se poate face
în două variante:
- Gradient fill (umplere graduală) – se afișează culoarea de fundal aleasă pentru celulele
care conțin date, culoarea având variații în ceea ce privește nuanța (mai închisă / mai
VALENTIN LIȚOIU 68
deschisă), gradul de umplere cu culoare al celulelor fiind determinat de valoarea înscrisă în
celulă.
- Solid fill (umplere uniformă) – se afișează culoarea de fundal aleasă pentru celulele care
conțin date, într-o nuanță uniformă, gradul de umplere cu culoare al celulelor fiind
determinat de valoarea înscrisă în celulă.
Și această modalitate de formatare condiţională oferă posibilitatea de a genera noi reguli de
formatare condițională prin opțiunea More Rules….
V.4 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ PRIN SCALE DE CULORI

Pentru a aplica formatarea condiţională prin scale de culori, după selecția domeniului de
celule, se deschide lista Conditional Formatting, aflată pe panglica Home, zona Styles, iar din
această listă se alege opțiunea Color Scales, Figura nr. V.10.
Scalele în culori sunt ghizi vizuali care ajută la înțelegerea distribuției și variației datelor.
Programul Excel 2010 oferă, din acest punct de vedere, două variante: scală cu două culori și scală
cu trei culori. O scală de două culori permite compararea unei zone de celule utilizând o gradație de
două culori. Umbra culorii reprezintă valori mai mari sau mai mici. De exemplu, într-o scală care
conține culorile verde și roșu, aveți posibilitatea să specificați că celulele cu valori mai mari au o
culoare mai verde iar cele cu valori mai mici au o culoare mai roșie.
Atenție: dacă se ține cursorul peste pictogramele scalelor de culori se poate vedea care
pictogramă este o scală de două culori și care este una cu trei culori. Culoarea de sus reprezintă
valorile mai mari, iar culoarea de jos reprezintă valorile mai mici. Dacă există și a treia culoare, ea
reprezintă valorile medii.
Figura nr. V.10 – Formatarea condiţională prin scale de culori

Și această modalitate de formatare condiţională oferă posibilitatea de a genera noi reguli de
formatare, așa cum se vede în Figura nr. V.10, fiind prezentă opțiunea More Rules….
VALENTIN LIȚOIU 69
V.5 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ PRIN SETURI DE PICTOGRAME

Acest mod de formatare condiţională utilizează un set de pictograme pentru a adnota și
clasifica datele în trei până la cinci categorii separate de o valoare prag. Fiecare pictogramă
reprezintă o zonă de valori. De exemplu, vezi Figura nr. V.11, în setul de pictograme varianta trei
săgeți, săgeata verde în sus reprezintă valori mai mari, săgeata laterală galbenă reprezintă valorii
medii iar săgeata roșie în jos reprezintă valorile mai mici.
Pentru a aplica formatarea condiţională prin seturi de pictograme, după selecția domeniului
de celule, se deschide lista Conditional Formatting, aflată pe panglica Home, zona Styles, iar din
această listă se alege opțiunea Icon Sets. Așa cum se observă din Figura nr. V.11 apare o casetă de
dialog împărțită în cinci zone:
- Directional, se folosesc săgeți direcționale;
- Shapes, se folosesc forme predefinite (cercuri, triunghiuri etc.);
- Indicators, se folosesc indicatoare (steaguri, semnul de aprobat - bifa, semnul de interzis
etc.);
- Ratings, se folosesc pictograme (stele, cercuri, pătrate etc.) al căror grad de umplere este
în funcție de valoarea afișată în celulă.
- More Rules…, pentru definirea de noi reguli.
Figura nr. V.11 - Formatarea condiţională prin seturi de pictograme
V.6 ADĂUGAREA UNOR NOI REGULI DE FORMATARE CONDIŢIONALĂ

Pentru a adăuga noi reguli de formatare condiţională, din meniul care apare la deschiderea
listei Conditional Formatting se selectează opțiunea New Rule…. Se deschide fereastra New
Formatting Rule (Figura nr. V.12) care are două secțiuni principale:
1. Select a Rule Type, unde se alege tipul noii reguli, din următoarele opțiuni:
VALENTIN LIȚOIU 70
1.1. Format all cells based on their values, pentru formatarea condiţională a tuturor
celulelor pe baza valorii lor;
1.2. Format only cells that contains, pentru formatarea condiţională numai a celulelor
ce conțin anumite valori;
1.3. Format only top or bottom ranked values, pentru formatarea condiţională
numai a celulelor ce conțin valori superioare sau inferioare;
1.4. Format only values that are above or below average, pentru formatarea
condiţională numai a celulelor ale căror valori sunt deasupra sau sub medie;
1.5. Format only unique or duplicate values, pentru formatarea condiţională numai a
celulelor ale căror valori sunt fie unice fie duplicate;
1.6. Use a formula to determine which cells to format, pentru formatarea
condiţională prin utilizarea unor formule.
2. Edit the Rule Description, unde se editează efectiv regulile pentru formatarea
condiţională conform opțiunii selectate la punctul anterior. Secțiunea are un aspect diferit
în funcție de tipul de regulă selectat la pasul anterior.
Deschiderea ferestrei New Formatting Rule se poate face, așa cum am văzut, la fiecare
grup mai mare de tip de regulă de formatare condiţională, dacă, de fiecare dată, se alege opțiunea
More Rules…(vezi subcapitolele de la V.1 la V.5).
Figura nr. V.12 – Definirea unor noi reguli de formatare condiţională
Figura nr. V.13 – Definirea unei noi reguli de formatare condiţională pe baza unor seturi de
pictograme
VALENTIN LIȚOIU 71
Definirea unor noi reguli de formatare condiţională oferă uneori opțiuni suplimentare,
regulile rezultate fiind uneori mult mai complexe decât cele implicite, grupate pe cele cinci
categorii prezentate în subcapitolele de la V.1 la V.5.
În cazul formatării condiţionale a unor celule utilizând seturi de pictograme există
posibilitatea de a alege afișarea de pictograme numai pentru celule care respectă o condiție. De
exemplu, afișarea unei pictograme de avertisment pentru acele celule care se află sub o valoare
critică și nici o pictogramă pentru cele care o depășesc. Pentru a face aceasta, ascundeți
pictogramele selectând No cell Icon (nici o pictogramă în celulă) din lista verticală de pictograme
de lângă pictograma pentru care setați condiții (vezi Figura nr. V.13 ). De asemenea, aveți
posibilitatea să creați propria combinație de seturi de pictograme; de exemplu, o bifă de culoare
verde, un semafor de culoare galbenă și un steag de culoare roșie.
V.7 GĂSIREA CELULELOR CARE AU FOST FORMATATE CONDIȚIONAL

Dacă foaia de calcul are una sau mai multe celule cu formatare condiţională, există
posibilitatea de a fi găsite rapid pentru a le copia, a le modifica sau a șterge aceste formatări. Se
poate utiliza lista Fiind & Select (găsește și selectează), aflată pe panglica Home, zona Editing,
care oferă posibilitatea de a găsi toate celulele cu formatări condiționale sau numai celulele cu o
formatare condițională specifică:
1 Pentru găsirea tuturor celulelor care au o formatare condiţională, se selectează orice
celulă fără formatare condiţională și apoi din lista Fiind & Select se alege opțiunea
Conditional Formatting.
2 Pentru găsirea numai a celulelor cu aceeași formatare condițională, se selectează o
celulă cu formatarea condițională ce se va căuta și din lista Fiind & Select se alege
opțiunea Go to Secial…. Apare fereastra cu același nume în care se selectează butonul
Condițional formats și butonul Some (la fel) aflat sub butonul Data Validation. Dacă
nu se validează butonul și rămâne validat butonul implicit All se vor selecta toate
celule care au o formatare condiţională (ca și în primul caz).
V.8 ȘTERGEREA REGULILOR DE FORMATARE CONDIȚIONALĂ

Pentru ștergerea formatării condiționale de pe panglica Home, zona Styles, se deschide
lista Conditional Formatting și se alege opțiunea Clear Rules (șterge sau golește reguli). Apar
- Clear Rules from Selected Cells, șterge regulile de formatare condițională pentru celulele
selectate (evident pentru alegerea acestei opțiuni anterior trebuie selectate domeniile de
celule pe care dorim să executăm comanda);
- Clear Rules from Entire Sheet, șterge regulile de formatare condițională pentru întreaga
foaie de calcul;
- Clear Rules from This Table, șterge regulile de formatare condițională pentru tabelul
curent;
- Clear Rules from This Pivot Table șterge regulile de formatare condițională pentru
tabelul pivot curent.
Notă: tabelele de date și tabelele pivot vor fi abordate în temele viitoare.
V.9 ADMINISTRAREA REGULILOR DE FORMATARE CONDIȚIONALĂ

Regulile de formatare condițională definite într-o foaie de calcul Excel 2010 se pot ulterior
modifica conform cerințelor utilizatorului. Pentru aceasta, de pe panglica Home, zona Styles, se
VALENTIN LIȚOIU 72
deschide lista Conditional Formatting și se alege opțiunea Manage Rules…(administrare reguli).

Apare fereastra Conditional Formatting Rules Manager (administrare reguli de formatare
condițională), Figura nr. V.16..
Figura nr. V.14 – Administrarea regulilor de formatare condițională

Din lista atașată casetei de text Show formatting rules for (arată regulile de formatare
pentru) se alege una din opțiunile: Curent Selection, pentru zona de celule anterior selectată; This
Worksheet, pentru întregul registru de calcul; Sheet, pentru o anumită foaie de calcul din registrul
activ, alta decât cea curentă (această opțiune se repetă în funcție de numărul foilor de calcul din
registru curent).
Apelarea butonului de comandă New Rule deschide fereastră pentru definirea unei noi
reguli de formatare condițională (care a fost prezentată anterior).
Butonul de comandă Edit Rule permite editarea (modificarea) regulilor de formatare
existente, iar cu ajutorul butonului de comandă Delete Rule se șterge regula curentă din listă.
Cu ajutorul butoanelor direcționale aflate în dreapta butonului Delete Rule se modifică
ordinea regulilor de formatare.
V.10 FORMATAREA CONDIŢIONALĂ FOLOSIND FORMULE

Realizarea de formatări condiționale mai complexe se poate face prin utilizarea de formule
pentru a specifica criteriile de formatare, respectiv care vor fi formulele ce vor fi formatate.
Pentru aceasta mai întâi se selectează domeniul / domeniile de celule asupra unde se va
aplica o nouă regulă de formatare condiţională folosind formule. Apoi se deschide fereastra New
Formatting Rule (vezi subcapitolul V.6 și Figura nr. V.13 ) se alege opțiunea Use a formula to
determine which cells to format.
Apare fereastra Edit Formating Rule (editare regulă de formatare). În caseta de text
Format values when this formula is true (formatul valorilor din celulele anterior selectate dacă
ceea ce se precizează prin formulă este adevărat).
În exemplul din Figura nr. V.14 a acționat regula nouă definită care prevede că dacă media
domeniului D3:D5 este mai mică decât conținutul celulei D1, atunci toate celulele domeniului
C2:C21sunt scrise pe fundal galben.
VALENTIN LIȚOIU 73
Figura nr. V.15 – Formatarea condiţională pe baza unei reguli ce utilizează o formulă Average
În exemplul din Figura nr. V.15 liniile tabelului au fost formatate cu un fundal colorat intr-o
nuanță de gri din două în două. Pentru aceasta, mai întâi au fost selectate liniile tabelului ce conțin
date (A2:C21). Apoi a fost definită o nouă regulă de formatare folosind funcțiile ROW și MOD.
Funcția ROW() returnează numărul de linie, iar funcția MOD returnează restul împărțirii
unui număr la un divizor. De exemplu, în celula K10 este scrisă valoarea 25. Scriem în celula K11
funcția =ROW(K10), iar rezultatul va fi 10. Dacă, în celula K12 scriem funcția =MOD(K10;2),
rezultatul afișat va fi 1. Funcția ROW() fără niciun parametru returnează numărul liniei curente.
Figura nr. V.16 - Formatarea condiţională a liniilor pare dintr-un tabel pe baza unei reguli ce
utilizează formule
ATENȚIE! Când utilizați formule în formatarea condițională trebuie să țineți seama de
modul în care referiți celulele: relativ, absolut sau mixt în funcție de obiectivul urmărit.
VALENTIN LIȚOIU 74
Alte exemple de formatare condițională folosind formule
1. Se pun în evidență valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită relativ
Domeniu pe care se aplică formatarea condițională: A1:A20
=A1>C1
2. Se pun în evidență valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită absolut
=A1>$C$1
3. Identificarea zilelor de weekend dintr-un șir de date calendaristice
=OR(WEEKDAY(A1)=7;WEEKDAY(A1)=1)
4. Afișare linii alternative cu umbrire
Domeniu pe care se aplică formatarea condițională: A1:F20
=MOD(ROW();2)=0 sau =MOD(ROW();2)=1
5. Umbrire Tablă de șah
Domeniu pe care se aplică formatarea condițională: A1:H8
=MOD(ROW();2)=MOD(COLUMN();2)
6. Unbrirea unui grup de linii (un grup de patru linii în cazul nostru)
Domeniu pe care se aplică formatarea condițională: A1:H20
=MOD(INT((ROW()-1)/4)+1;2)
7. Afișarea unui total numai când toate valorile sunt introduse
Figura nr. V.17 - Afișarea unui total numai când toate valorile sunt introduse
Celulele A6 și B6 sunt formatate condițional cu font de culoare albă pe fond alb utilizând formula:
=COUNT($B$1:$B$5)<>5
VALENTIN LIȚOIU 75
VI DIAGRAME (GRAFICE) ÎN EXCEL
VI.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND DIAGRAMELE ÎN EXCEL
Imaginile vizuale sunt întotdeauna mai semnificative decât simpla prezentare a unor date
numerice seci. Mai mult decât formatarea condițională, diagramele oferă o imagine de ansamblu
asupra datelor din foaia de calcul. O diagramă bine proiectată atrage atenţia cititorului asupra
datelor importante, ilustrând tendinţe şi evidenţiind relaţiile semnificative dintre seriile de date.
În Excel, o diagramă (chart), denumită şi grafic, este un obiect ce conține o reprezentare
vizuală a unor date omogene și semnificative dintr-o foaie de calcul. De obicei, datele pe baza
cărora se realizează o diagramă se află într-o singură foaie de calcul, dar aceasta nu este o condiție
obligatorie. O diagramă poate utiliza date aflate în altă foaie de calcul sau în alt registru (fișier)
Excel.
Titlul diagramei
Punct de date
Legenda
Serie de date
Zona de trasare
Titlul axei X
Titlul axei Y
Cadrul diagramei
Figura nr. VI.1 – Elementele componente ale unei diagrame în Excel
În Excel 2010 se pot insera 11 tipuri de diagrame, începând de la diagramele cele mai
simple sub formă de bare, care se pot folosi pentru aproape orice situație din domeniul afacerilor,
până la diagrame mai complexe cum sunt cele prin puncte. Dar, indiferent de tipul diagramelor,
majoritatea au în structura lor un set de elemente comune, iar opțiunile de configurare sunt, în cele
mai multe cazuri, comune. Figura nr. VI.1 prezintă elementele specifice unei diagrame.
Fiecare coloană sau linie dintr-un tabel plasat într-o foaie de calcul care urmează a fi
reprezentat grafic desemnează o serie de date (series). În exemplu din Figura nr. VI.1 tabelul
conține toate celulele aflate în domeniul A1:D5. Seriile de date sunt domeniile B2:B5, C2:C5 și
D2:D5. În diagrama trasată, seriile de date sunt cele trei linii colorate cu roșu, albastru și verde.
Fiecare valoare din cadrul seriei (fiecare celulă din domeniul B2:D5) reprezintă un punct
de date (data point). Fiecare punct dintr-o serie de date devine în diagramă un marcaj de date
(în exemplul din Figura nr. VI.1, marcajele de date din seria Produs 2 colorată în roșu sunt
pătrățelele mici de culoare roșie).
VALENTIN LIȚOIU 76
Întreaga suprafaţă a diagramei, ce cuprinde toate elementele acesteia, reprezintă cadrul sau
fundalul diagramei (chart area), iar spaţiul dintre axe, respectiv zona în care sunt afişate datele,
reprezintă zona de trasare sau zona de reprezentare (plot area).
Axele sunt liniile de-a lungul fiecărei zone de reprezentare grafică, care furnizează scala
pentru măsurarea sau compararea datelor reprezentate. Majoritatea diagramelor aranjează datele în
planul determinat de două axe: axa verticală sau axa Y (Y axis) și axa orizontală sau axa X (X
axis).
Axa y este axa valorilor, fiecare dintre liniuţele din lungul axei, numite marcaje de
diviziuni (tick mark), reprezintă o valoare.
Axa X este axa categoriilor și permite reprezentarea datelor după categorie (după timp,
după departamente, după angajați) și conţine, de asemenea, marcaje de diviziuni. În exemplul din
Figura nr. VI.1, categoria este Trimestrul.
Textele descriptive care identifică cele două axe sau diagrama în ansamblu definesc titlurile.
Celor două axe li se pot asocia titluri (axis title), respectiv se pot denumi categoriile şi valorile
reprezentate. În diagrama din Figura nr. VI.1, aceste titluri sunt Trimestre pentru axa categoriilor şi
Vânzări pe produse pentru axa valorilor.
Întreaga diagramă poate primi un titlu (chart title), în cazul nostru acesta este Vânzări pe
trimestre și produse.
Legenda (legend) este o codificare prin culori a seriilor de date și este destinată
identificării lor. Dacă sunt definite marcaje de date, atunci legenda cuprinde și caracterele de
marcaj.
Etichetele de date (labels) identifică diviziunile de pe axa categoriilor și definesc scala
axei de valori. Se pot atribui etichete unui singur marcaj de date, unei serii de date sau tuturor
marcajelor de date din cadrul unei diagrame. Datorită faptului că pot să aglomereze nejustificat
diagrama, este bine ca etichetele de date să fie utilizate cu prudență.
Pe lângă aceste elemente, specifice tuturor diagramelor în Excel, anumite tipuri de diagrame
pot avea elemente particulare.
VI.2 TIPURI DE DIAGRAME ÎN EXCEL 2010

Diagramele Excel pot fi create într-un format bidimensional (2D) sau tridimensional (3D).
Multe diagrame 3D sunt, în realitate, diagrame 2D cărora li s-a adăugat perspectivă pentru a obţine
un efect 3D. O diagramă 3D adevărată are trei axe.
Alegerea tipului de diagramă depinde de datele care vor fi reprezentate şi de modul în care
utilizatorul doreşte să le reprezinte. Există 11 tipuri standard de diagrame, Figura nr. VI.2, fiecare
dintre ele având câteva variante (subtipuri).
1 Diagramele de coloane (column) conţin bare verticale şi afişează puncte separate în
timp (non-contigue). Diagramele cu coloane sunt potrivite pentru reprezentarea valorilor şi a
cantităţilor în funcţie de timp.
2 Diagramele cu linii (line) permit ilustrarea evoluţiei în timp a uneia sau a mai multor
mărimi. Ele formează o combinaţie bună cu diagramele de tip coloană sau se recomandă în cazul
afişării mai multor linii. Liniile pot conţine şi marcaje de reprezentare a valorilor urmărite. O linie a
diagramei corespunde unei singure coloane sau unei singure linii din foaia de calcul Excel.
3 Diagramele circulare (pie) arată relaţia de structură dintre părţile unui întreg. Acest tip
de diagramă poate ilustra o singură serie de date.
4 Diagramele cu bare (bar) sunt asemănătoare cu diagramele cu coloane prin faptul că
afişează barele ca puncte de date separate; diferenţa constă în faptul că cele două axe sunt inversate,
VALENTIN LIȚOIU 77
deci barele sunt redate pe orizontală. Barele pot fi amplasate una lângă alta, în grup, în stivă sau 3D.
Ele sunt potrivite pentru a ilustra creşterea în timp a unor mărimi.
5 Diagramele arie (area) sunt asemănătoare celor cu linii, fiind utilizate în situaţii de
acelaşi gen, pentru a ilustra variaţii în timp. Singura diferenţă (faţă de diagramele linie) constă în
faptul că zonele dintre linii sunt pline, de unde şi numele diagramei. Diagramele arie au ceva în
comun şi cu diagramele circulare, în sensul că pot prezenta elementele comparativ.
6 Diagramele prin puncte sau de împrăștiere (scatter) sunt utilizate pentru afişarea
datelor pe intervale de timp inegale. Acest stil de diagramă se întâlneşte cel mai des în domeniile
ştiinţific şi ingineresc.
7 Diagramele bursiere (stock) sunt anume destinate pieţei de acţiuni şi oferă patru
variante (maxim – minim – închidere, deschidere – maxim – minim - închidere, volum – maxim –
minim - închidere şi volum – deschidere – maxim – minim – închidere). Diagramele bursiere sunt
utile şi la trasarea variaţiilor de temperatură pentru studiile ştiinţifice sau medicale, reprezentarea
producţiei agricole, analiza produselor etc.
8 Diagramele suprafaţă (surface) măsoară două variabile sub forma unei hărţi
topografice, oferind o reprezentare 3D a valorilor maxime şi minime.
Figura nr. VI.2 – Fereastra Insert Chart prezintă, în partea stângă, tipurile de diagrame din Excel
2010
9 Diagramele inelare (doughnut). Deşi constituie o categorie distinctă, seamănă foarte

bine cu diagramele circulare, arătând cât reprezintă fiecare parte dintr-un întreg. Există totuşi o
diferenţă esenţială: diagramele inelare pot reprezenta mai multe serii de date, în inele concentrice,
câte un inel pentru fiecare serie.
10 Digramele prin baloane sau bule (bubble), sunt similare diagramelor prin puncte cu
excepția faptului că ele conțin trei serii de date în loc de două. Ele sunt utilizate pentru prezentarea
informației legate de cercetările financiare sau de piață.
11 Diagramele radar (radar) prezintă relaţii între seturi separate de date. Relaţia este
prezentată în raport cu o întreagă serie, similar modului în care o diagramă inelară afişează o serie
de date comparativ cu un întreg. Diagramele radar reprezintă astfel instrumente în analiza
comparativă.
VI.3 INSERAREA UNEI DIAGRAME ÎN EXCEL 2010

Cea mai simplă modalitate de a crea o diagramă în Excel este atunci când toate datele
pe baza cărora realizăm diagrama se află într-un singur tabel Excel. În acest caz, selectăm tot
VALENTIN LIȚOIU 78
tabelul și de pe panglica Insert, zona Charts alegem tipul de diagramă prin deschiderea uneia din
listele Column, Line … Other Charts, iar apoi, în fiecare listă alegem subtipul de diagramă dorit.
O altă variantă este să alegem din lista Other Charts opțiunea All Charts Types… sau să
apelăm butonul aflat în colțul din dreapta jos al zonei Charts. În ambele cazuri, apare fereastra
Insert Charts, Figura nr. VI.3. Aici, din lista aflată în partea stângă, alegem tipul de diagramă, iar
apoi, din lista aflată în partea dreaptă alegem subtipul diagramei anterior alese.
Figura nr. VI.3 – Inserarea unei noi diagrame din fereastra Insert Chart
Figura nr. VI.4 Diagramă inserată prin selectarea prealabilă a întregului domeniu ce conține date
În tabelul din Figura nr. VI.3, pe baza căruia a fost generată diagrama din Figura nr. VI.4,
atât coloanele cât și liniile au la început etichete (Produs 1, Produs 2 și Produs 3 pentru coloane;
Trim 1, Trim 2, Trim 3 și Trim 4 pentru linii). Etichetele coloanelor identifică seriile din legendă,
iar etichetele liniilor au devenit etichete pentru categorii pe axa X.
Dacă toate datele pe baza cărora realizăm diagrama se află într-un singur tabel Excel, putem
să inserăm cel mai rapid diagrama cu o selecție și o apăsare de tastă sau de combinație de taste.
Pentru aceasta selectăm domeniu de celule în care se află datele pe baza cărora se va crea diagrama
și tastăm:
- Alt+F1, pentru a insera diagrama în foaia de calcul în care se află datele;
VALENTIN LIȚOIU 79
sau
- F11 pentru a însera diagrama într-o nouă foaie de calcul numită Chartn.
Tipul de diagramă inserat, în ambele cazuri, va fi tipul implicit, respectiv diagramă de
coloane. Dar, tipul implicit de diagramă se poate modifica. Pentru aceasta, de pe panglica Chart
Tools, Design, zona Type se alege Change Chart Type. Apare fereastra cu același nume. Aici se
selectează tipul și subtipul de diagramă care va deveni implicit și se apasă butonul Set as Default
Chart.
De multe ori, datele necesare inserării unei diagrame se află în mai multe surse de date
(mai multe tabele aflate în aceeași foaie de calcul sau în foi de calcul diferite) sau datele dintr-
un tabel se folosesc doar parțial pentru reprezentare grafică. În aceste cazuri trebuie să
construim diagrama prin inserarea separată a seriilor de date și precizarea etichetelor categoriilor.
Figura nr. VI.5 – Fereastra Select Data Source
Figura nr. VI.6 – Adăugarea seriilor de date din fereastra Edit Series
VALENTIN LIȚOIU 80
Figura nr. VI.7 – Adăugarea etichetelor pentru categorii din fereastra Axis Labels
Pentru aceasta, se parcurg pașii de mai jos.

1. Plasăm cursorul în zona unde dorim să inserăm diagrama și de pe panglica Insert, zona
Charts selectăm tipul de diagramă pe care dorim să îl inserăm. Apare fundalul diagramei. Plasăm
cursorul în interiorul lui și devine activă panglica Chart Tools (instrumente pentru diagramă), care
are trei panglici subordonate: Design (proiectare), Layout (amplasare) și Format (formatare).
2. De panglica Design (implicit selectată), zona Data alegem opțiunea Select Data. Apare
fereastra Select Data Source, Figura nr. VI.5. Dacă plasăm cursorul în caseta de text Chart data
range și selectăm tot tabelul se inserează o diagramă după procedura descrisă la începutul acestui
subcapitol.
3. Pentru adăugarea individuală a seriilor de date se apelează butonul Add aflat în lista
Legend Entries (Series). Apare fereastra Edit Series, Figura nr. VI.6. În această fereastră se
introduc în caseta de text Series name adresa celulei unde se află numele seriei (în cazul nostru
pentru seria Produs 1 dăm click cu butonul stâng al mouse-ului în celula B1) și în caseta de text
Series values adresa celulelor unde se află valorile seriei (în cazul nostru pentru seria Produs 1
selectăm domeniul de celule B2:B5), iar apoi se apasă butonul de comandă OK.
Pasul trei se repetă pentru fiecare serie de date pe care vrem să o definim în diagramă. De
remarcat că în fereastra Select Data Source, Figura nr. VI.5, devin active butoanele pentru
manevrarea seriilor anterior introduse: Edit (pentru modificare), Remove (pentru ștergere) și
butoane direcționale, respectiv săgeți orientate în sus și în jos (pentru schimbarea ordinii seriilor în
cadrul diagramei). Butonul Hidden and Empty Cells deschide fereastra Hidden and Empty Cells
Setting, unde se pot face precizări cu privire la modul în care vor fi tratate celulele ascunse și
celulele goale.
Figura nr. VI.8 – Diagramă inserată prin definirea individuală a seriilor
4. După introducerea tuturor seriilor de date dorite, trebuie precizate etichetele categoriilor
de date după care se face reprezentarea datelor și care vor apărea ca etichete pe axa X. Pentru
aceasta, în fereastra Select Data Source, Figura nr. VI.5, in zona Horizontal (Category) Axis
Label se alege butonul Edit. Apare fereastra Axis Label, Figura nr. VI.7. În caseta Axis label range
precizăm domeniul unde se află titlurile categoriilor (domeniul A2:A5 în cazul nostru) și selectăm
butonul OK.
5. În fereastra Select Data Source finalizăm inserarea graficului apelând butonul OK.
VALENTIN LIȚOIU 81
VI.4 PERSONALIZAREA DIAGRAMELOR ÎN EXCEL 2010

În Excel 2010 o diagramă poate să apară în două variante:
- Ca obiect plasat într-o foaie de calcul în care se mai află și alte elemente (de exemplu
datele pe baza cărora a fost construită diagrama). Aceasta este o diagramă înglobată,
embedded chart. Ea este utilizată în marea majoritate a cazurilor deoarece este plasată
lângă datele pe care le reprezintă.
- Afișată singură într-o foaie de calcul separată, chart sheet. Acest tip de diagramă se
alege atunci când se intenționează listarea diagramei obținute singură pe o pagină.
Pentru a comuta între cele două tipuri de diagramă se procedează în felul următor:
- Se plasează cursorul pe suprafața diagramei. De pe panglica Chart Tools, Design, zona
Location se alege comanda Move Chart. Apare fereastra cu același nume, vezi Figura
nr. VI.9.
Figura nr. VI.9 – Mutarea unei diagrame în Excel 2010
- Se alege unul dintre cele două butoane de opțiuni

o New sheet (foaie de calcul nouă) și în acest caz diagrama se mută singură
într-o nouă foaie de calcul al cărui nume îl precizăm în această casetă de text.
o Obiect in (obiect în) și în acest caz diagrama se mută ca un obiect înglobat în
foaia de calcul pe care o selectăm din lista de opțiuni ce apare în dreapta.
Procedura anterior descrisă se poate folosi nu numai pentru comutarea între cele două tipuri
de diagrame, ci și ori de câte ori dorim să mutăm o diagramă dintr-o foaie de calcul în alta.
Implicit, orice diagramă pe care o inserăm în Excel este una înglobată. O singură excepție
(prezentată și în subcapitolul anterior): atunci când selectăm un domeniu de date și apoi apăsăm
tasta F11 este inserată o diagramă într-o nouă foaie de calcul.
Diagramele înglobate sunt obiecte și asupra lor se pot executa toate comenzile ce se pot
aplica obiectelor în programele de tip office: redimensionarea, copierea, mutarea sau ștergerea.
Așa cum am văzut, după inserarea unei diagrame, dacă plasăm cursorul în interiorul ei,
devine activă panglica Chart Tools (instrumente pentru diagramă), care are trei panglici
subordonate: Design (proiectare), Layout (amplasare) și Format (formatare).
Panglica Design.
În subcapitolul anterior am văzut cum se utilizează comanda Select Data din zona Data.
Tot în zona Data se află și comanda Switch Row/Column. Prin apelarea acestei comenzi se
inversează liniile cu coloanele și astfel categoriile devin serii iar seriile devin categorii. Astfel
diagrama din Figura nr. VI.1 devine cea din Figura nr. VI.10.
Alte zone de comenzi pe panglica Design:
- Zona Type de unde se poate schimba tipul de diagramă sau se poate salva diagrama
curentă ca un șablon.
- Zona Chart Layouts oferă o galerie cu modalități diferite de amplasare a diagramelor.
VALENTIN LIȚOIU 82
- Zona Chart Styles oferă o galerie cu stiluri predefinite de formatare a diagramelor.

- Zona Location are o singură comandă Move Chart, anterior prezentată.
Figura nr. VI.10 – Modificarea diagramei din Figura nr. VI.1 prin folosirea comenzii Switch
Row/Column
Panglica Layout conține zonele:

- Zona Current Selection, pentru selectarea elementelor diagramei.
- Zona Insert, de unde se pot insera imagini, forme sau casete de text.
- Zona Labels, unde se pot personaliza: titlul diagramei, titlurile axelor, legenda,
etichetele pentru date, modul de apariție a datelor sursă în fundalul diagramei etc.
- Zona Axis, unde se pot personaliza cele două axe ale diagramei și liniile de grid.
- Zona Background pentru personalizarea fundalului diagramei.
- Zona Analysis pentru personalizări mai complexe care să permită analiza ușoară a
datelor diagramei.
Panglica Format conține mai multe zone unde se află comenzi ce permit selectarea
diferitelor elemente ale diagramei și modificarea formei în care apar acestea sau diagrama în
ansamblul ei.
VI.5 MINI DIAGRAMELE DE TIP SPARKLINE

Una din caracteristicile noi aduse de Excel 2010 este cea referitoare la diagramele de tip
sparkline (spark – scânteie; line - linie). Sparkline este o mini diagramă afișată într-o singură
celulă. Această caracteristică este separată de lucrul cu diagrame pe care l-am văzut în paragrafele
anterioare.
Figura nr. VI.11 – Inserarea unei mini diagrame de tip sparkline
Pentru a insera o diagramă de tip sparkline, activăm panglica Insert, iar din zona Sparkline
alegem tipul de mini diagramă pe care vrem să îl inserăm. Apare fereastra Create Sparklines,
Figura nr. VI.11.
VALENTIN LIȚOIU 83
În caseta de text Data Range precizăm domeniul de date ce va fi reprezentat prin mini
diagramă. În caseta de text Location Range precizăm celula unde va fi amplasată mini diagrama. În
exemplul din Figura nr. VI.11 pentru a insera o mini diagramă în celula E2, în caseta de text Data
Range am precizat, prin selectare, domeniul B2:D2 care s-a reprezentat grafic, iar în caseta de text
Location Range am precizat celula E2 unde a fost amplasată mini diagrama. Apoi, pentru a insera
mini diagrame în celulele din domeniul E3:E5 a fost folosit butonul de extindere a formatării.
Excel 2010 permite inserarea a trei tipuri de diagrame de tip sparkline:
- Line (linie). Este similară cu diagrama de tip linie, vezi domeniul E2:E5 din Figura nr.
VI.12.
- Column (coloană). Este similară cu diagrama de tip coloană, vezi domeniul E8:E10 din
Figura nr. VI.12.
- Win/Loss (victorie / pierdere), vezi domeniul E13:E15 din figura VI.12. Este un tip
binar de diagramă în care fiecare punct de date este reprezentat
o printr-un bloc (dreptunghi) care se află în partea de sus a liniei mediane
orizontale dacă este o valoare pozitivă sau o creștere (victorie) față de
punctul de date anterior;
o printr-un bloc (dreptunghi) care se află în partea de jos a liniei mediane
orizontale dacă este o valoare negativă sau o scădere (pierdere) față de
punctul de date anterior;
Figura nr. VI.12 – Tipuri de mini diagrame de tip Sparkline în Excel 2010
Figura nr. VI.13 – Panglica Sparkline Tools Design folosită pentru personalizarea mini diagramelor
După inserare, o mini diagramă de tip sparkline se poate personaliza. Ea este plasată într-o
singură celulă, iar redimensionarea ei presupune redimensionarea celulei în care se află, folosind
comenzile cunoscute. Am văzut în exemplele anterioare că o mini diagramă se poate copia folosind
butonul de extindere a formatării.
VALENTIN LIȚOIU 84
Dacă se plasează cursorul în celula în care este inserată o mini diagramă de tip sparkline
devine activă panglica Sparkline Tools Design, vezi Figura nr. VI.13, care conține mai multe
comenzi pentru personalizare, comenzi care sunt grupate în mai multe zone:
- Sparkline, unde se află lista Edit Data, care permite modificarea domeniului care a stat
la baza construirii mini diagramei, personalizarea modului în care sunt tratate celulele
goale etc.
- Type, unde se poate modifica tipul mini diagramei.
- Show, conține șase casete de validare care permit evidențierea punctelor de date
semnificative, astfel:
o High Point, punctul de date cu valoarea cea mai mare
o Low Point, punctul de date cu valoarea cea mai mică
o Negative Points, punctele negative
o First Point, primul punct
o Last Point, ultimul punct
o Markers, toate punctele de date din mini diagrame.
- Style, unde se poate personaliza stilul de trasare a mini diagramei, respectiv culoarea de
trasare a mini diagramei și culoarea de evidențiere a punctelor de date mai sus puse în
evidență; se poate alege dintr-o galerie de stiluri sau se poate modifica culoarea de
trasare (lista Sparkline Color) sau se poate modifica culoarea de evidențiere a punctelor
de date (lista Marker Color).
- Zona Grup, care conține:
o Lista Axis ce permite personalizarea axelor de date verticale și orizontale
o Comanda Grup cu ajutorul căreia se grupează mini diagrame anterior
selectate; avantajul grupării mai multor mini diagrame este dat de faptul se
pot personaliza unitar toate cu o singură comandă (de exemplu, modificăm
cu o singură comandă culoarea de trasare a tuturor diagramelor ce aparțin
unui grup); de remarcat că mini diagramele ce au fost obținute prin folosirea
butonului de extindere a formatării sunt implicit grupate.
o Comanda Ungrup care permite eliminarea grupării mai multor mini
diagrame; în urma aplicării acestei comenzi, mini diagramele se
personalizează individual.
o Lista Clear care permite ștergerea mini diagramelor sau grupurilor de mini
diagrame anterior selectate.
VALENTIN LIȚOIU 85
VII. BAZE DE DATE (LISTE) ÎN EXCEL
VII.1. CREAREA LISTELOR ÎN EXCEL
În activitatea practică din cadrul entităților economice, cele mai multe situații (rapoarte) sunt
proiectate pentru a conține liste (tabele).
O listă este un domeniu de date dreptunghiular structurat din punct de vedere funcțional.
Altfel zis, o listă reprezintă un grup de celule consecutive completate cu date semnificative pe mai
multe linii și coloane.
De exemplu, o listă poate să conțină:
o date despre angajații unei firme,
o date despre produsele firmei,
o date despre clienții firmei,
o date despre vânzările efectuate (ca în exemplul din figura nr. VII.1) etc.
Structurarea pe rânduri şi coloane a unei foi de calcul, face ca programul Excel să constituie
un instrument ideal pentru organizarea datelor în cadrul unor liste.
Figura nr. VII-1 – Exemplu de listă în Excel

În exemplul de mai sus, fiecare linie conține informații despre o vânzare efectuată de firmă:
agentul care a efectuat vânzarea, anul și luna în care a fost făcută vânzarea, produsul vândut, orașul
în care s-a efectuat vânzarea etc.
Fiecare coloană se referă la o caracteristică a entității vânzări: agentul de vânzare, anul, luna,
produsul etc.
Conceptual, o listă Excel poate fi asemănată cu o tabelă din VisualFox, Access sau oricare
alt sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) relaţionale. Argumente:
o fiecare coloană din cadrul unei liste este un câmp (field),
o titlurile din primul rând reprezintă numele câmpurilor,
o fiecare linie este o înregistrare sau un articol (record).
De aceea, de multe ori, listele din Excel sunt referite ca şi baze de date.
O bază de date este o colecţie de date relaţionate, gestionate ca o singură unitate. Această
definiţie este intenţionat foarte largă, deoarece există mari diferenţe între concepţiile diferiţilor
producători care pun la dispoziţie sisteme de gestiune a bazelor de date. De exemplu:
VALENTIN LITOIU 86
o Oracle defineşte o bază de date ca fiind o colecţie de fişiere fizice gestionate de o singură
instanţă (realizare, copie) a produsului software pentru baza de date.
o Microsoft defineşte o bază de date ca fiind o colecţie interrelaţionată de date şi obiecte.
Un obiect al bazei de date este o anumită structură de date stocată în baza de date, cum ar
fi o tabelă, o vizualizare, un index etc.
Există elemente conceptuale uşor identificabile care apropie listele de date din Excel de
bazele de date din SGBD-uri. Mai mult, programul Excel colaborează foarte bine cu sisteme de
gestiune ale bazelor de date, exportând date către acestea sau importând cu uşurinţă date livrate de
SGBD-uri.
Dar, nu se poate pune semnul egalităţii între o baza de date, realizată şi gestionată cu ajutorul
unui SGBD şi listele din Excel, oricât de bine ar fi realizate acestea din urmă. În documentaţia
Microsoft (ca de altfel şi în publicaţiile unor autori), aceste liste mai sunt numite şi baze de date şi,
la nivelul utilizatorului domestic, se poate accepta şi această denumire.
Atunci când creaţi o listă în Excel, urmaţi indicaţiile de mai jos:
1. Creaţi o singură listă pentru o foaie de calcul. Multe din caracteristicile programului
Excel, depind de posibilitatea de a identifica o listă (bază de date) pe o singură foaie de
calcul. Dacă este necesar să creaţi mai multe liste în cadrul unui registru de calcul,
plasaţi-le în foi de calcul diferite.
2. Lăsați cel puţin un rând şi o coloană libere faţă de alte zone din foaia de calcul, întrucât
programul Excel va detecta automat lista în operaţii precum sortarea sau interogarea
(filtrarea).
3. Între rândurile sau coloanele din listă nu lăsați spaţii libere, deoarece, în urma unor
operaţii de sortare sau interogare, se pot obţine rezultate eronate.
4. Pentru delimitarea liniilor și coloanelor folosiți obligatoriu linii de chenar (borders).
5. Prima linie a listei conţine, pe coloane, numele câmpurilor, fiecare câmp fiind scris într-o
singură celulă (nu pe două linii şi nici în două coloane).
6. Se atribuie nume distincte întregii liste şi fiecărui câmp, pentru a realiza uşor sortări,
interogări, exporturi către SGBD-uri etc.
7. Într-o listă pot fi introduse orice tipuri de date Excel: caracter, numeric, dată
calendaristică etc.
8. Pentru fiecare înregistrare (linie) trebuie să existe cel puţin un câmp încărcat cu date. Se
recomandă evitarea combinării mai multor date în aceeaşi celulă. De exemplu, se separă
în coloane diferite numele şi prenumele unei persoane, codul și denumirea unui produs,
simbolul și denumirea unui cont etc. Descompunerea datelor până la cele mai mici
niveluri permite manevrarea sau împărţirea lor în diverse moduri. Se realizează astfel
configurarea de liste dirijate prin date. În acest fel, pe lângă faptul că prezentarea devine
sugestivă, se efectuează mai uşor operaţii de grupare, totalizare, filtrare sau pivotare.
9. Deşi puteţi începe o listă în orice celulă, este bine să evitaţi lăsarea unor coloane
necompletate în stânga listei. Se pot lăsa câteva rânduri goale (cinci-zece) deasupra
rândului de antet din listă, pentru a adăuga un titlu sau pentru a crea un domeniu de
criterii în cazul filtrărilor avansate.
Atenţie: pentru a identifica numele câmpurilor, programul Excel utilizează etichetele de
coloane în primul rând din listă, numit şi rând de antet (cap de tabel). În exemplul din figura de
mai sus, AgentVinzare, Anul, Luna Produs, Oras., Preţ, Cantitate, Valoare sunt etichete de
coloane (nume de câmpuri). Cu toate că puteţi crea o listă fără un rând de antet, se recomandă
includerea de etichete de coloane pentru fiecare listă creată sau importată.
Pentru a accelera introducerea datelor într-o listă, se poate uzita de caracteristica
AutoComplete a programului Excel. Astfel, pe măsură ce scrieţi text într-o listă, programul
compară caracterele introduse cu textul editat în celulele aflate deasupra celulei active. În cazul în
care caracterele scrise la început se potrivesc cu cele aflate în oricare din celulele anterioare, Excel
VALENTIN LITOIU 87
presupune că doriţi să repetaţi valoarea respectivă şi completează restul etichetei, ca în figura nr.
VII.2.
Figura nr. VII-2 – Modul de funcţionare a caracteristicii AutoComplete

Dacă doriţi să inseraţi valoarea sugerată de caracteristica AutoComplete în celula activă,
apăsaţi tasta Enter sau tasta Tab sau o tastă cu săgeată. Dacă însă nu doriţi să acceptaţi intrarea
sugerată, continuaţi să scrieţi valoarea dorită.
Atenţie: Caracteristica AutoComplete funcţionează numai pentru celulele care conţin text
şi ignoră numerele şi datele calendaristice.
Unii utilizatori consideră caracteristica AutoComplete enervantă, deconcertantă sau pur si
simplu periculoasă: dacă nu sunteţi atent, riscaţi să introduceţi accidental texte greşite. Dar, se poate
dezactiva foarte uşor această caracteristică: selectaţi meniul File, Options, Advanced, secţiunea
Editing Options şi debifaţi caseta de validare Enable AutoComplete for cell values (activarea
caracteristicii AutoComplete pentru valorile celulei).
În loc de a aştepta sugestia programului Excel pentru a completa valori de tip text, puteţi
alege, atunci când doriţi, dintr-o listă de valori anterior introduse. Pentru a afişa această listă apăsaţi
tastele Alt + săgeată jos sau efectuaţi click pe butonul drept al mouse-ului, iar din meniul
contextual alegeţi opţiunea Pick from List (alege din listă).
Atenţie: Panglica Insert conține în zona Tables comanda Table. Apelarea acestei comenzi
deschide caseta de dialog Create Table. Aici se poate preciza domeniul pe care va fi creată o lista
cu formatări predefinite (un tabel). După creare, selectarea unui celule din listă determină activarea
panglicii Table Tools Design (instrumente pentru proiectarea tabelului) pe care sunt grupate o serie
de comenzi ce pot fi folosite în lucru cu liste (tabele). Deși prezintă unele avantaje, lucru cu aceste
liste cu formatări predefinite prezintă o serie de inconveniente, care pot crea confuzie pentru un
utilizator mai puțin experimentat al programului Excel. Vă recomand să nu folosiți această
caracteristică a Excel-ului decât după un exercițiu mai îndelungat în Excel și după ce stăpâniți bine
elementele de bază privind formatarea celulelor, lucru cu formule și lucru cu liste.
VII.2. VALIDAREA DATELOR LA INTRODUCEREA ÎN LISTE

În aplicaţiile economice, datele ce intră în prelucrare trebuie să respecte anumite reguli. De
exemplu nu pot să intre în gestiune cantităţi negative, nu pot exista stocuri negative, soldul unui
cont trebuie să fie debitor sau creditor, o listă de caracteristici (unitatea de măsură pentru un produs
sau sexul unei persoane, de exemplu) trebuie să aibă numai anumite valori, un angajat nu poate să
aibă mai multe zile lucrate într-o lună decât numărul de zile lucrătoare din luna respectivă etc.
Cercetarea modului în care datele de intrare respectă regulile, specifice domeniului, solicitate de
utilizator se face prin validarea datelor.
Validarea datelor în Excel reprezintă ansamblul operaţiilor prin care se definesc condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească valoarea ce se introduce într-o celulă, se stabileşte mesajul afişat la
selecţia respectivei celule şi se precizează mesajul care trebuie să apară la încercarea de a introduce
în celulă o valoare care nu îndeplineşte condiţiile cerute.
VALENTIN LITOIU 88
Pentru a defini criterii de validare a datelor ce vor fi introduse într-o foaie de calcul Excel, se
selectează celula sau domeniul de celule în care se vor introduce datele şi se apelează banda Data,
grupul Data Tools (unelte pentru date), lista Data Validation, opțiunea cu același nume.… Apare
caseta de dialog Data Validation, figura nr. VII.3, care conţine trei rubrici şi trei butoane de
comandă:
Figura nr. VII-3 - Caseta de dialog Data Validation

1. Rubrica Settings
2. Rubrica Input Message
3. Rubrica Error Alert
4. Butoanele de comandă: Clear All (şterge conţinutul celor trei rubrici), OK (acceptă
modificările efectuate în fereastră) şi Cancel (abandonează modificările efectuate în
fereastră).
1. În rubrica Settings, figura nr. VII.3, se definesc criteriile de validare (Validation
criteria), respectiv din lista ascunsă Allow (permite), se alege tipul de date pentru care vor fi
definite criterii de validare, iar în zona Data se aleg concret criteriile de validare.
Din lista ascunsă Allow, se poate alege din următoarele tipuri de validări:
o Any Value – este permisă orice valoare.
o Whole number – sunt permise numai numerele întregi.
o Decimal – sunt permise valori numerice reale.
o List – sunt permise numai valorile (elementele) specificate într-o listă.
o Date sau Time – sunt stabilite criterii pentru datele calendaristice.
o Text length – se alege drept criteriu de validare lungimea textului.
o Custom – se pot personaliza criterii de validare pe baza unor formule.
Tot în rubrica Settings, se află două casete de validare:

o Ignore blank – care, prin bifare, permite ca celulele goale să fie exonerate de aplicarea
criteriilor de validare stabilite;
o Apply these changes to all other cells with the some settings – care, prin bifare,
permite ca modificările efectuate în criteriile de validare să fie aplicate tuturor celulelor
cu aceleaşi setări anterioare.
VALENTIN LITOIU 89
După alegerea tipului de validare, din zona Data se poate selecta, de la caz la caz, una din
următoarele opţiuni (de remarcat că zona evoluează diferit, în funcție de tipul de validare anterior
ales):
a. between – datele introduse vor fi cuprinse între valorile precizate prin casetele de
text Minimum şi Maximum;
b. not between – datele introduse vor fi în afara intervalului cuprins între valorile
precizate prin casetele de text Minimum şi Maximum
c. equal to – datele introduse vor fi egale cu valoarea precizată prin caseta de text
Value.
d. not equal to – datele introduse nu vor fi egale cu valoarea precizată prin caseta de
text Value.
e. greater then – datele introduse vor fi mai mari ca valoarea precizată prin caseta de
text Minimum.
f. less then – datele introduse vor fi mai mici ca valoarea precizată prin caseta de text
Maximum.
g. greater then or equal to – datele introduse vor fi mai mari sau egale decât valoarea
precizată prin caseta de text Minimum.
h. less then or equal to – datele introduse vor fi mai mici sau egale decât valoarea
precizată prin caseta de text Maximum.
De asemenea, în a doua jumătate a rubrici Settings, poate să apară unul sau două din
următoarele obiecte:
o Caseta de text Minimum – unde se va introduce valoarea minimă acceptată.
o Caseta de text Maximum – unde se va introduce valoarea maximă acceptată.
o Caseta de text Value – unde se va introduce valoarea acceptată.
o Caseta de text Source – unde se va preciza domeniul de unde se iau elementele care vor
fi acceptate într-o listă sau se editează direct elementele din listă separate de operatorul
implicit de listă din sistemul de operare.
o Caseta de text Start date – unde se va preciza data minimă ce va fi acceptată.
o Caseta de text End date – unde se va preciza data maximă ce va fi acceptată.
o Caseta de text Start time – unde se va preciza ora minimă ce va fi acceptată.
o Caseta de text End time – unde se va preciza ora maximă ce va fi acceptată.
o Caseta de text Formula – unde se va preciza formula ce va fi acceptată în domeniul
supus validării.
2. Rubrica Input Message, figura nr. VII.4, conţine:
o Caseta de validare Show input message when cell is selected. Prin bifarea acestei
casete, ori de câte ori este selectată o celulă ce conţine criteriile de validare precizate,
apare mesajul cu privire la datele ce se pot introduce, mesaj precizat în casetele Title şi
Input message.
o Caseta de text Title, unde se precizează titlul mesajului.
o Caseta de text Input message, unde se introduce textul mesajului.
În exemplul din figura nr. VII.4, ori de câte ori este selectată o celulă din domeniul pe care a
fost definit un criteriu de validare apare: titlul mesajului Note și textul mesajului Se introduc
notele la disciplina Informatică Economică.
3. Rubrica Error Alert, figura nr. VII.5, conţine:
o Caseta de validare Show error alert after invalid data is enterned. Prin bifarea
acestei casete, ori de câte ori este introdusă în celulă o valoare care nu respectă criteriile
de validare, apare un semn de avertizare precizat în lista ascunsă Style şi mesajul cu
privire la eroare, mesaj precizat în casetele Title şi Error message.
o Caseta de text Style care are următoarele opţiuni:
VALENTIN LITOIU 90
a. Opţiunea Stop, însoţită de imaginea din figura nr. VII.6 a. În acest caz, este interzisă
introducerea de date invalide, utilizatorul având la dispoziţie butoanele de comandă
Retry (permite reintroducerea datelor în celulă) şi Cancel (permite abandonarea
introducerii datelor).
b. Opţiunea Warring (avertizare), însoţită de imaginea din figura nr. VII.6 b. În acest
caz, utilizatorul este avertizat că datele nu respectă criteriile de validare, este întrebat
dacă continuă introducerea datei respective şi are la dispoziţie butoanele de comandă
Yes, No şi Cancel.
c. Opţiunea Information (informare), însoţită de imaginea din figura nr. VII.6 c. În
acest caz, utilizatorul este doar informat că datele nu respectă criteriile de validare,
este întrebat dacă continuă introducerea datei respective şi are la dispoziţie butoanele
de comandă OK şi Cancel.
o Caseta de text Title, unde se precizează titlul mesajului de eroare (GRESIT în exemplul
din figura . nr. VII.5).
o Caseta de text Error message, unde se introduce textul mesajului de eroare (O nota
poate sa ia valori numai de la 1 la 10 în exemplul din figura . nr. VII.5)
Figura nr. VII-4 – Rubrica Input Message
Figura nr. VII-5 – Rubrica Error Alert
VALENTIN LITOIU 91
a b c
Figura nr. VII-6 – Stiluri pentru mesajele de eroare întâlnite în validarea datelor
Exemple privind definirea criteriilor de validare în Excel:

Exemplul numărul 1
Fie foaia de calcul Validare. În coloana A se introduc notele la un examen. Scriem în celula A1
titlul câmpului (coloanei): Note. Ne propunem ca în domeniul A2:A30, unde vom introduce notele,
să definim un criteriu de validare prin care, în domeniul precizat, să fie acceptate doar date
numerice întregi cuprinse între 1 şi 10. Pentru aceasta parcurgem următorii paşi:
1. Selectăm domeniul A2:A30.
2. Apelăm meniul Data, Validation….
3. În fereastra Data Validation, rubrica Settings:
a. din lista ascunsă Allow, selectăm opţiunea Whole number,
b. în caseta de text Minimum introducem cifra 1,
c. în caseta de text Maximum introducem cifra 10.
4. Completăm rubrica Input Message.
5. Completăm rubrica Error Alert.
6. Apelăm butonul OK.
Exemplul numărul 2
În aceeaşi foaie de calcul de la exemplul numărul 1, în celula B1 scriem Ocupaţia. Ne propunem ca
în domeniul B2:B30, unde vom introduce ocupaţia unor persoane, să definim un criteriu de validare
prin care, în domeniul precizat, să fie acceptate doar valorile din lista următoare: elev, student,
profesor, economist, inginer, arhitect, altă profesie. Pentru aceasta parcurgem următorii paşi:
1. În coloana H, începând cu celula H1, continuând cu H2, H3, … H7, scriem în câte o
celulă elementele din listă: elev, student, profesor, economist, inginer, arhitect, altă
profesie.
2. Selectăm domeniul B2:B30.
3. Apelăm meniul Data, Validation….
4. În fereastra Data Validation, rubrica Settings:
a. din lista ascunsă Allow, selectăm opţiunea List,
b. în caseta de text Source precizăm domeniul $H$1:$H$7 unde se află lista;
elementele listei se pot introduce şi direct în caseta Source separate de virgulă (sau
punct şi virgulă, în funcţie de setările regionale ale sistemului de operare), caz în care
nu mai este nevoie de pasul 1.
5. Completăm corespunzător rubrica Input Message.
6. Completăm rubrica Error Alert.
7. Apelăm butonul OK.
VALENTIN LITOIU 92
Validări folosind formule

Defirea altor criterii de validare decât cele oferite implicit de Excel se poate face folosind
formule. Pentru aceasta din caseta de dialog Data Validation, figura nr. VII.3, se alege opțiunea
Custom. Apare caseta de text Formula. Aici introducem formula pe care dorim să o folosim în
validare.
În continuare sunt prezentate câteva exemple de formule ce se pot utiliza în validarea datelor
în Excel.
1. Se pot introduce numai valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită relativ
Domeniu validat: A1:A20
=A1>C1
2. Se pot introduce numai valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită absolut
=A1>$C$1
3. Se poate introduce numai text
=ISTEXT(A1)
4. Acceptă o valoare mai mare decât celula precedentă
Scriem în A1 o valoare
=A2>A1
5. Se pot introduce numai valori unice (text sau valori numerice)
=COUNTIF($A$1:$A$20;A1)=1
6. Un text începe cu o anumită literă
=LEFT(A1)="a"
7. Un text începe cu o anumită literă și are un număr fix de caractere (în cazul nostru 5
caractere)
=COUNTIF(A1;"A????")=1
8. Într-o dată calendaristică, acceptă doar o anumită zi (luni în cazul nostru)
=WEEKDAY(A1)=2
9. Acceptă pe un domeniu numai valori a căror sumă nu depășește un total (pentru un buget,
de exemplu)
Domeniu validat: B1:B4

=SUM($B$1:$B$4)<=$E$1
ATENȚIE! Când utilizați formule în definirea unor criterii de validare trebuie să țineți
seama de modul în care referiți celulele: relativ, absolut sau mixt în funcție de obiectivul urmărit.
VALENTIN LITOIU 93
VII.3. SORTAREA DATELOR

Prin operaţia de sortare, datele unei liste sunt aranjate într-o ordine specificată de utilizator.
Sortarea unei liste constituite în Excel presupune aranjarea înregistrărilor după anumite criterii,
definite de utilizator, într-o anumită ordine, crescătoare sau descrescătoare. Câmpul după care se
efectuează sortarea este numit cheie de sortare.
Realizarea unei sortări se face astfel:
1. Se plasează cursorul în interiorul listei (nu uitaţi acest pas!);
2. Se activează banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Sort, după care, automat,
programul Excel selectează toată lista în care este plasat cursorul şi apare fereastra cu
acelaşi nume, figura nr. VII.7;
3. Dacă lista conţine rând de antet se bifează caseta de validare My data has Headers
pentru a nu include în sortare şi această linie. Altfel, dacă nu se bifează această casetă de
validare, rândul de antet intră în sortare ca orice rând. Fiți foarte atenți la această
casetă de validare!
4. Din lista derulantă Sort By se alege câmpul după care se face sortarea.
5. Din lista derulantă Sort On se alege din lista câmpurilor (etichetelor de coloane)
criteriul după care se face sortarea, având în vedere câmpul anterior selectat, respectiv:
valoarea celulei, culoarea celulei, culoarea fontului sau pictograma celulei.
6. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare:
a. de la mare la mic sau de la mic la mare pentru numere
b. de la A la Z sau de la Z la A pentru text
c. după o listă personalizată definită cu Custom Lists (vezi paragraful 1.7 Serii de
date din Cursul nr. 2)
Figura nr. VII-7 – Sortarea listelor: fereastra Sort

Cu ajutorul butonului Add Level, se adaugă noi criterii de sortare. În acest caz, lista Sort
By este înlocuită de lista Then by, care prezintă și ea lista câmpurilor (etichetelor de coloane) din
care se alege criteriul de sortare, dar sugerează relația de includere ce apare între criteriile de sortare
la o singură apelare a comenzii Sort. În acest caz, pașii 4, 5, și 6 se repetă pentru fiecare criteriu de
sortare. Astfel, dacă sunt mai multe criterii, ordonarea se face după după primul criteriu, apoi, în
cadrul acestuia după al doilea criteriu etc. De exemplu avem o listă de persoane ce conține
câmpurile CNP, Nume, Inițiala și Prenume, Salariul. Dorim să sortăm lista crescător după
câmpurile Nume, Inițiala și Prenumele (în această ordine). Lista va fi ordonată alfabetic crescător
(de la A la Z) după numele persoanelor. Acolo unde numele sunt identice, persoanele vor fi
VALENTIN LITOIU 94
ordonate crescător după inițială, iar acolo unde și numele și inițiala corespund, vor fi ordonate
crescător după prenume.
Cu ajutorul butonului Delete Level se șterg criterii de sortare. Cu ajutorul comenzii Copy
Level se poate copia un criteriu de sortare de mai multe ori.
Alte opţiuni suplimentare de sortare se mai găsi folosind butonul Options…. Prin apelarea
lui, apare fereastra Sort Options, figura nr. VII.8, unde:
o Bifarea casetei de validare Case sensitive face ca sortarea să ţină cont de diferenţa dintre
literele mari şi mici (implicit nu se face această diferenţă). În sortarea ascendentă, sunt
sortate mai întâi literele mici.
o Cele două opţiuni din lista Orientation permit sortarea de la începutul la sfârşitul listei
sau de la stânga la dreapta. Mai precis, Sort top to bottom realizează sortarea pe linii,
iar Sort left to right – pe coloane. A doua opţiune este mai rar folosită.
Figura nr. VII-8 – Opțiuni de sortare

Atunci când alegeţi ordinea ascendentă, întotdeauna programul Excel sortează mai întâi
numerele, apoi majoritatea caracterelor de punctuaţie şi apoi literele, de la A la Z, indiferent dacă
literele sunt mari sau mici.
O sortare mai rapidă, dar după un singur criteriu, o puteţi realiza prin apelarea butoanelor
Sort Ascending sau Sort Descending, aflate în stânga pictogramei Sort de pe banda Data. În acest
caz sortarea se face implicit după coloana curentă.
Reţineţi: dacă ordinea în care introduceţi datele în listă este importantă şi aveţi nevoie de ea
ulterior, dar aveţi nevoie să folosiţi lista şi în altă ordine decât cea iniţială (şi deci trebuie să realizaţi
operaţii de sortare care modifică ordinea iniţială), vă recomandăm ca, atunci când construiţi lista, să
creaţi un câmp numeric care să conţină ordinea în care sunt introduse liniile listei (de la 1 la n).
Acest câmp (de exemplu Nr. Crt sau Cod) poate fi folosit în operaţii de sortare, pentru a reface
ordinea iniţială a listei.
Foarte important: aşa cum aţi văzut, la paşii unu şi doi, înaintea unei operaţiuni de sortare a
întregii liste nu trebuie selectată lista, ci doar trebuie selectată o singură celulă (respectiv trebuie
plasat cursorul în interiorul listei), iar după apelarea comenzii Sort, programul Excel selectează el
toată lista. Dacă doriţi să sortaţi numai o anumită porţiune din listă (de cele mai multe ori anumite
linii nu anumite coloane), puteţi să selectaţi zona respectivă şi atunci comanda Sort va acţiona
numai pentru zona anterior selectată. Dar această facilitate, folosită incorect, poate să vă distrugă
lista. În concluzie, folosiţi-o cu foarte mare prudenţă.
Fie foaia de calcul Note, ce conține notele obținute la o disciplină de către studenții a două
serii de studiu, fiecare serie având câte patru grupe. Ne propunem să sortăm această listă astfel:
o în ordinea crescătoare a seriilor, după câmpul (coloana) Seria;
o apoi, în cadrul fiecărei serii, în ordinea crescătoare a grupelor după câmpul (coloana)
Grupa;
o apoi în cadrul fiecărei grupe, în ordinea descrescătoare a notelor finale, după câmpul
(coloana) NotaF.
Pentru aceasta parcurgem pașii de mai jos.
VALENTIN LITOIU 95
1. Se plasează cursorul în interiorul listei.

2. Se activează banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Sort, după care, automat,
programul Excel selectează toată lista în care este plasat cursorul şi apare fereastra Sort.
3. Lista are un antet (Nr., Nume, Grupa ... NotaF) care nu trebuie să intre în sortare. Când
caseta de validare My data has Headers este bifată remarcați că antetul nu este selectat.
Dacă debifați caseta, zona selectată include și antetul, care va intra în sortare ca orice
linie a tabelului și rezultatul va fi greșit. Deci, atunci când lista pe care o sortați are
antet, aveți grijă ca această casetă de validare să fie bifată.
4. Din lista derulantă Sort By se alege câmpul Seria.
5. Din lista derulantă Sort On se alege Values.
6. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Smallest to Largest
(crescător).
7. Se apelează butonul de comandă Add Level.
8. Din lista derulantă Then By se alege câmpul Grupa.
10. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Smallest to Largest.
11. Se apelează butonul de comandă Add Level.
12. Din lista derulantă Then By se alege câmpul NotaF.
14. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Largest to Smallest.
15. Acum fereastra Sort arată ca în figura nr. VII.9.
16. Se finalizează sortarea prin apelarea butonului de comandă OK. Lista va fi ordonată după
criteriile precizate.
Figura nr. VII-9 – Sortarea listei din foaia de calcul Note
VALENTIN LITOIU 96
VII.4. FILTRAREA DATELOR ÎN EXCEL

Filtrarea sau interogarea unei liste presupune vizualizarea sau extragerea unor date din listă,
în funcţie de anumite condiţii impuse. Pentru realizarea unei filtrări corecte, lista trebuie să aibă un
rând de antet.
În Excel o listă poate fi filtrată în două moduri:
1. Prin utilizarea caracteristicii Filter, care permite afişarea liniilor ce respectă criterii
fixate şi ascunderea celor care nu le îndeplinesc.
2. Prin utilizarea caracteristicii de filtrare avansată, când se pot folosi foarte multe
criterii de sortare sau extrag şi se plasează într-o zonă distinctă liniile care îndeplinesc
aceste criterii
VII.4.1. Utilizarea caracteristicii Filter pentru interogarea listelor

În Excel, cea mai simplă modalitate de construire a unui filtru este cu ajutorul caracteristicii
Filter. Atunci când activaţi această opţiune pentru o listă, puteţi definii criterii prin alegerea de
valori din liste derulante (ascunse). După cum sugerează şi numele, opţiunea Filter permite
aplicarea automată de selecții într-o listă, dând posibilitatea alegerii criteriilor de selectare, simple
sau combinate. Atunci când veţi reuşi să înţelegeţi cum funcţionează caracteristica Filter (lucru
extrem de uşor!), o veţi puteţi utiliza pentru a restrânge chiar şi liste de dimensiuni foarte mari.
Pentru a crea un filtru prin utilizarea caracteristicii Filter, procedaţi în felul următor:
1. Plasaţi cursorul oriunde în listă.
2. Selectați banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Filter. În dreapta fiecărui titlu de
coloană din lista de date va apărea o listă derulantă, aşa cum se observă în figura nr.
VII.10, unde a fost aplicată caracteristica Filter pentru lista din foaia de calcul Note.
3. Efectuaţi click pe săgeata din dreapta etichetei coloanei pe care doriţi să o utilizaţi ca
primă condiţie în cadrul filtrului. Alegeţi o opţiune din lista derulantă pentru a restrânge
afişarea. Programul Excel aplică imediat criteriile dumneavoastră, afişând numai liniile
care îndeplinesc criteriul respectiv.
Figura nr. VII-10 – Interogarea unei liste folosind caracteristica Filter

În figura de mai sus a fost aplicată caracteristica Filter. Apoi a fost efectuat un click pe
săgeata din dreapta etichetei NotaF. Implicit sunt selectați toate notele care apar în această coloană.
Dacă dorim să interogăm lista numai pentru anumite note, debifăm caseta Select All și bifăm apoi
VALENTIN LITOIU 97
casetele pentru notele dorite, de exemplu anii 9 și 10. După apelarea butonului OK lista va arăta
numai înregistrările pentru aceste note.
Pe lângă selectarea / deselectarea valorilor ce se regăsesc într-o coloană, caracteristica Filter
oferă și posibilitatea vizualizării datelor dintr-o coloană prin utilizarea a maxim două criterii de
interogare legate prin unul din operatorii logici AND, OR. În exemplul din figura nr. VII-10, dacă se
deschide lista Number Filter, apar opțiuni suplimentare de filtrare de tipul egal cu, mai mic decât,
mai mare decât etc. Opțiunile care apar diferă în funcție de tipul datelor din coloana filtrată,
respectiv: numeric, text, dată calendaristică etc.
Criteriile Filter sunt cumulative. Prin combinarea criteriilor din coloane diferite, puteţi filtra
succesiv o listă, astfel încât să afişeze un grup de înregistrări din ce în ce mai selectiv. Deşi puteţi
alege criteriile de filtrare în orice ordine, este mai bine să începeţi cu coloanele care cuprind cele
mai puţine opţiuni, deoarece lista de opţiuni pentru coloanele următoare va fi mai îngustă şi mai
uşor de defilat. În exemplul considerat, este indicat să filtrăm mai întâi lista după coloana Seria,
apoi după coloana Grupa etc. Evident, utilizatorul îşi va alege ordinea criteriilor de filtrare în
funcţie de ce informaţii vrea să extragă din listă.
Atunci când aplicaţi un filtru într-o listă, programul Excel schimbă automat în albastru
culoarea săgeţii de derulare corespunzătoare câmpului filtrat. Aceasta este singurul indiciu după
care vă daţi seama că este filtrată o anumită coloană.
În privinţa liniilor listei, atunci când utilizaţi caracteristica Filter şi filtraţi lista după unul sau
mai multe criterii, programul Excel păstrează numerele liniilor din lista de bază (pe care le
colorează tot în albastru) ascunzând numerele liniilor care nu satisfac cerinţele pe care le-aţi
specificat. Ca urmare nu se pot utiliza o serie din caracteristicile programului Excel, de exemplu
generarea unei serii de date pentru a numerota liniile filtrate.
Pentru a schimba criteriile Filter, efectuaţi click pe săgeata de culoare albastră şi selectaţi
altă opţiune.
Pentru a şterge criteriile Filter aplicate pe o singură coloană, selectaţi opţiunea Select All din
lista derulantă Filter corespunzătoare coloanei respective.
Pentru a şterge din listă toate criteriile Filter, urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort &
Filter, pictograma Clear.
Pentru a readuce lista la starea iniţială, nefiltrată, urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort
& Filter, pictograma Filter şi săgeţile de derulare vor dispărea, implicit şi criteriile de filtrare
anterior precizate. Programul Excel stochează criteriile de filtrare numai în memorie. Atunci când
dezactivaţi opţiunea Filter, se anulează toate criteriile personalizate pe care le-aţi creat. Pentru a
aplica din nou aceleaşi criterii Filter, este necesar să le reintroduceţi.
VII.4.2. Interogarea listelor cu ajutorul criteriilor avansate de filtrare

Utilizarea caracteristicii Filter este extrem de uşoară: un simplu click de mouse permite
filtrarea întregii liste. Comparativ cu aceasta, filtrele avansate sunt de-a dreptul greoaie. Totuşi, ele
constituie singura modalitate de a realiza unele sarcini de interogare cum ar fi definirea de mai mult
de trei criterii pentru o singură coloană sau găsirea unor valori unice în cadrul unei liste ce conţine,
pe aceeaşi coloană, intrări duplicat etc.
VALENTIN LITOIU 98
Figura nr. VII-11 – Fereastra Advanced Filter

Pentru a realiza filtrarea avansată, se plasează cursorul în interiorul listei şi se apelează
pictograma Advanced de pe banda Data, grupul Sort & Filter. Apare caseta de dialog Avanced
Filter, figura nr. VII.11.
În funcţie de modul în care se optează în zona Action, sunt două posibilităţi de realizare a
filtrării avansate:
A. Filter the list, in-place, caz în care filtrarea se face pe domeniul unde se află lista
(ca şi în cazul filtrării automate rezultatele filtrării vor fi afişate pe domeniul iniţial al
listei).
B. Copy to another location, caz în care rezultatele interogării se vor afişa în altă
locaţie decât domeniul iniţial al listei.
În ambele modalități de filtrare, identificăm două zone distincte:
1. Zona listei ce va fi filtrată (List range).
2. Zona de criterii (Criteria range) - formată din numele câmpurilor care intră în filtrare şi
criteriile impuse asupra acestora.
Legătura dintre cele două zone se realizează prin numele câmpurilor.
Zona de criterii este alcătuită din:
1. Câmpurile (etichetele) din antetul listei. În exemplul din figura nr. VII.12, câmpurile
sunt: Nr, Nume, Grupa, Seria, NotaL, NotaG, NotaF. Se recomandă copierea acestor
nume din prima linie a listei în domeniul de criterii, mai degrabă decât tastarea lor,
pentru a evita erorile de scriere.
2. Condițiile (criteriile) după care se dorește filtrarea fiecărui câmp. În exemplul din figura
nr. VII.12, criteriile sunt cifrele 1 și 2.
În zona de criterii pot să apară toate câmpurile din antet sau numai câmpurile asupra cărora
vor fi puse condiții de filtrare.
Se recomandă ca lista să fie precedată de minim 5-6 rânduri goale în care să fie definită zona
de criterii. Aceasta nu este o condiție obligatorie pentru realizarea unei filtrări avansate. Zona de
criterii poate fi definită în orice parte a foii de calcul în care se află lista, dar pentru a lucra eficient
trebuie să țineți seama de recomandarea anterioară.
Reguli pentru definirea criteriilor de filtrare avansată:
o criteriile de filtrare se precizează sub eticheta fiecărui câmp;
o dacă se doreşte filtrarea unui câmp (coloană) după mai multe criterii, în zona de criterii
numele câmpului va apărea de mai multe ori.
o dacă pe acelaşi rând sunt mai multe criterii, operatorul logic este AND (şi).
o dacă sunt amplasate criterii pe rânduri diferite, operatorul logic este OR (sau).
VALENTIN LITOIU 99
A. Filtrarea avansată pe domeniul iniţial al listei.

Pentru realizarea primului exemplu de filtrare avansată pe domeniul inițial al listei, figura nr.
VII-12, am folosit foaia de calcul Note.
În prima linie este copiat rândul de antet. Apoi în rândurile următoare, pentru câmpul Grupa,
sunt precizate criteriile de filtrare 1 și 2. Vor fi afişaţi toţi studenţii care sunt în grupa1 sau în
grupa 2. De remarcat că valorile 1 și 2 au fost scrise pe rânduri diferite, iar operatorul logic
rezultat este sau.
În concluzie, pentru realizarea filtrării avansate de acest tip se parcurg următorii pași:
o se plasează cursorul în interiorul listei;
o se apelează pictograma Advanced de pe banda Data, grupul Sort & Filter;
o apare caseta de dialog Avanced Filter, unde:
o în zona Action se bifează Filter the list, in-place.
o în caseta de text List range se precizează domeniul pe care se află lista ce va fi
filtrată; dacă, anterior apelării comenzii de filtrare avansată, cursorul a fost plasat în
interiorul listei, atunci programul Excel completează automat List range; se
recomandă și în acest caz verificarea domeniului plasat de sistem pentru că, uneori,
mai ales dacă anterior am efectuat operații de copiere, valoarea precizată automat
pentru domeniul listei poate fi eronată.
o în caseta de text Criteria range se precizează domeniul ocupat de zona de criterii; în
exemplul prezentat a fost precizat domeniul $A$1:$G$3; la fel de bine era și
precizarea domeniului $C$1:$C$3.
o pentru finalizare, se apelează butonul OK.
Figura nr. VII-12 – Filtrarea avansată pe domeniul inițial al listei folosind operatorul logic
OR
În exemplu din figura nr. VII.13 sunt afişaţi toţi studenţii care îndeplinesc cumulativ
condiţiile: sunt în grupa 1, seria 3 şi au obţinut la laborator o notă mai mare decât 8.
Condițiile (1, 3 și >8) au fost scrise pe același rând, iar operatorul logic rezultat este și.
VALENTIN LITOIU 100

Figura nr. VII-13 – Filtrarea avansată pe domeniul inițial al listei folosind operatorul logic
AND
Dacă în fereastra Avanced Filter, se bifează caseta de validare Unique records only (numai
înregistrări unice), fiecare linie care îndeplineşte criteriile enunţate va apărea o singură dată.
Pentru a şterge din listă toate criteriile de filtrare avansată pe domeniul inițial al listei ,
urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Clear.
Ca și în cazul caracteristicii Filter şi în cazul filtrării avansate pe domeniul inițial al listei
programul Excel păstrează numerele liniilor din lista de bază (pe care le colorează tot în albastru)
ascunzând numerele liniilor care nu satisfac cerinţele pe care le-aţi specificat.
B. Filtrarea avansată a listelor cu depunerea rezultatelor interogării într-
un domeniu distinct de domeniul iniţial al listei. În acest caz, în fereastra Avanced
Filter:
o în zona Action, se alege opţiunea Copy to another location;
o în caseta Copy to se precizează linia care va conţine numele câmpurilor unde vor fi
plasate rezultatele filtrării (este suficientă precizarea celulei aflată în colţul din stânga sus
al domeniului de afişare);
o restul zonelor se completează ca şi în primul caz.
Va rezulta o listă nouă asupra căreia se pot aplica toate comenzile specifice lucrului cu liste.
Figura nr. VII-14 – Filtrarea avansată a listei cu depunerea rezultatelor filtrării într-un
domeniu distinct
În exemplul din figura nr. VII.14 au fost aplicate aceleași criterii de filtrare avansată ca și
cele din în figura nr. VII.13, dar lista rezultată este una nouă, independentă de lista inițială.
VALENTIN LITOIU 101

VII.5. REZUMAREA INFORMAŢIILOR CU AJUTORUL SUBTOTALURILOR
Subtotalurile sau, altfel spus, totalurile parţiale iau în considerare o parte a listei, aplicând
asupra unui câmp selectat o funcţie şi afişând apoi rezultatul. Ele permit controlul detaliilor la
afişarea sau tipărirea liniilor listei, totalurilor parţiale şi totalului general.
Foaia de calcul Subtotal1 conține o listă cu vânzările efectuate de mai mulți agenți de
vânzare, figura nr. VII.15. Ne propunem, pentru câmpul Valoare să calculăm automat subtotaluri
pe fiecare agent de vânzare şi totalul general.
Pentru aceasta se parcurg următorii paşi:
1. Lista se sortează după criteriul după care se doreşte realizarea subtotalului. În
lista din figura nr. VII.15, vânzările efectuate sunt inițial în ordine aleatoare. Pentru
realizarea subtotalului, obligatoriu, lista trebuie sortată după coloana AgentVinzare.
2. Se apelează banda Data, grupul Outline (schiță), pictograma Subtotal Apare fereastra
Subtotal, vezi figura nr. VII.15.
3. Din lista derulantă At each change in (la fiecare schimbare in) se selectează câmpul în
funcţie de care se va aplica criteriul de subtotal (câmp după care, la pasul 1, s-a făcut
sortarea). Se definesc astfel grupuri de înregistrări în funcţie de câmpul selectat. În
exemplu nostru selectăm câmpul AgentVinzare.
4. Din lista derulantă Use function, se alege funcţia care se va aplica. Funcţia implicită
este Sum, dar se pot utiliza mai multe funcţii: Count, Average, Max, Min, Product etc.
În exemplu nostru alegem funcţia implicită.
5. În zona Add subtotal to (adaugă subtotal la) se bifează câmpurile (coloanele) pe care se
va aplica funcţia anterior selectată la terminarea unui grup definit la pasul 3. În exemplul
nostru bifăm câmpul Valoare.
6. Bifăm (sau nu, în funcţie de opţiunile anterior stabilite) casetele de validare ce apar în
partea de jos a ferestrei:
o Replace curent subtotals, se vor înlocui eventualele subtotaluri anterioare;
o Page break grups, fiecare grup va începe pe o pagină nouă (în cazul nostru fiecare
agent de vânzare va începe pe pagină nouă);
o Summary below data, subtotalurile şi totalul general vor fi afişate după terminarea
fiecărui grup,.
7. Apelăm unul din butoanele de comandă: Remove All (şterge toate subtotalurile anterior
definite), OK (sunt validate modificările efectuate în fereastra Subtotal) sau Cancel
(sunt abandonate modificările efectuate în fereastra Subtotal).
Figura nr. VII-15 – Utilizarea caracteristicii Subtotals
VALENTIN LITOIU 102

Figura nr. VII-16 – Rezultatul aplicării caracteristicii Subtotals

Rezultatul apelării caracteristicii Subtotals, în exemplul nostru, este prezentat în partea
stângă a figurii nr. VII.16. Apelarea butoanelor simbolizate cu caracterul minus (-), aflate în partea
stângă a listei, va conduce la ascunderea detaliilor pentru nivelul anterior la care se referă. După
apelare simbolul devine caracterul plus (+), iar apelarea lui va conduce la afişarea detaliilor pentru
nivelul anterior la care se referă. Lista rezultată se poate formata în mod obişnuit (Grand Total
poate fi înlocuit cu Total General etc.).
Caracteristica Subtotals este utilă atunci când se dorește o centralizare rapidă a datelor, dar
prezintă două dezavantaje majore:
1. Modifică ordinea inițială a liniilor din listă, sortarea după criteriul utilizat în
obținerea subtotalurilor fiind obligatorie.
2. Centralizările (subtotalurile) nu se pot face decât după un singur criteriu.
Aceste dezavantaje pot fi eliminate, așa cum vom vedea la următoarea temă, prin folosirea
caracteristicii Pivot Table, una din cele mai performante facilități ale programului Excel
VALENTIN LITOIU 103

VIII TABELELE PIVOT ŞI DIAGRAMELOR PIVOT
VIII.1 CE SUNT TABELELE PIVOT ŞI DIAGRAMELE PIVOT ?

Tabelele pivot (PivotTable) şi diagramele pivot (PivotChart) reprezintă facilităţi puternice
oferite de programul Excel pentru sistematizarea şi sintetizarea datelor. Ele permit realizarea rapidă
a unor situații centralizatoare și se constituie în instrumente puternice de analiză a datelor în
procesul managerial.
Prin pivotare se creează noi vizualizări ale datelor din foile de calcul. În câteva secunde, se
pot centraliza, după diferite criterii, sute sau mii de rânduri, punând în evidență semnificațiile din
spatele datelor. Noile caracteristici aduse de versiunea 2010 a programului Excel au adus o creștere
a capacității de analiză, dar și o mai mare apropiere de utilizatorii programului Excel fără cunoștințe
avansate în informatică (în acest sens, caracteristica Slicer este exemplul cel mai elocvent).
Să presupunem că avem o foaie de lucru Excel cu lista vânzărilor dintr-o firmă, care conţine
mii de rânduri de date cu detalii privind vânzările pe agenţi, produse, perioade de timp, locuri de
desfacere etc. Un manager îşi pune întrebări legate de semnificaţia acestor date. Cum se obţin
răspunsurile? Rapoartele PivotTable organizează şi sintetizează datele, oferă comparaţii, pun în
evidenţă modele, relaţii şi analizează tendinţe. În această lucrare vom afla cât de uşor pot aceste
rapoarte să realizeze diverse vizualizări ale datelor, comparând, punând în evidenţă şi analizând
aceste date, transformându-le în informaţii pline de semnificaţii.
Pentru a compara datele şi a le afla semnificaţia, începeţi prin a pune întrebări. Este necesar
să cunoaşteţi care sunt vânzările totale în funcţie de ţară, agent de vânzări, an sau lună? N-ar merge
mai bine afacerea dacă cei mai buni oameni ar vinde numai produsele de top? Sau ar trebui
eliminate produsele care nu aduc venituri? Odată întrebările formulate, cu Excel obțineți foarte ușor
răspunsurile.
Spre deosebire de facilitatea de realizare a subtotalurilor, care modifică structura listei prin
centralizarea datelor după un criteriu, tabelele pivot creează în registru de lucru curent situații
centralizatoare definite ca elemente noi, independente, ce nu modifică structura iniţială a datelor.
Rapoartele PivotTable se pot folosi atunci când toate datele se află într-o listă Excel sau într-
o bază de date externă pe care o puteţi interoga cu programul Excel. Ele nu se pot folosi pentru foile
de calcul structurate care cuprind subtotaluri şi rânduri de total. De exemplu, un raport PivotTable
nu poate fi folosit în cadrul unei foi de lucru ce conţine un buget anual sau un bilanţ contabil etc.,
deoarece în aceste cazuri există deja rânduri şi coloane în care sunt realizate subtotaluri. Dar, dacă
se introduc în foaia de calcul (sau se importă dintr-o bază de date externă) datele primare pentru
calculul bugetului anual sau pentru bilanţul contabil, atunci se pot crea uşor asemenea rapoarte, sub
formă de PivotTable, având astfel la dispoziţie mai multe opţiuni analitice.
VIII.2 CREAREA UNUI RAPORT PIVOT TABLE

Pentru a crea un raport PivotTable dintr-o listă existentă se deschide registrul de calcul ce
conţine lista pe care doriţi să se bazeze acesta. Folosim ca exemplu registrul de calcul numit Lista,
foaia de calcul Vanzari, care are foarte multe înregistrări, cu structura din tabelul nr. VIII.1.
Atenţie: realizarea unei tabele pivot, înainte de a fi o problemă tehnică (de cunoaştere a ceea
ce poate oferi programul Excel), este una funcţională. Utilizatorul, bun cunoscător al domeniului în
care se încadrează problema, trebuie să definească bine cerinţele. Altfel zis: trebuie să stabilească
exact ce informaţii vor apărea în raport şi cum vor fi ele grupate.
Să presupunem că în lista de mai jos sunt aproximativ 10000 de înregistrări. Cum trebuie
grupate și centralizate datele pentru a servi procesului decizional? Pentru a afla cum, începem prin a
VALENTIN LIȚOIU 104

pune întrebări despre ce este necesar să aflăm: cât a vândut fiecare agent de vânzări? care este
volumul vânzărilor pentru fiecare produs? în care din lunile anului produsele se vând mai bine?
Tabelul nr. VIII.1

Lista vânzărilor pe agenţi de vânzare şi ţări
AgentVinzare Anul Luna Produs Oras Pret Cantitate Valoare
Agent 4 2008 ian Produs1 Oras3 112 281 31472
Agent 9 2009 feb Produs1 Oras1 112 234 26208
Agent 6 2007 mar Produs1 Oras5 112 326 36512
Agent 5 2009 apr Produs1 Oras2 112 363 40656
Agent 3 2007 mai Produs1 Oras5 112 354 39648
Agent 6 2008 iun Produs1 Oras5 112 387 43344
Agent 10 2007 iul Produs1 Oras1 112 299 33488
Agent 5 2007 aug Produs1 Oras1 112 270 30240
Agent 3 2006 sep Produs1 Oras2 112 253 28336
Agent 3 2006 oct Produs2 Oras2 123 207 25461
Agent 4 2005 nov Produs2 Oras3 123 262 32226
………………... ……. ……. ………. ……. …… ………….. …………
Figura nr. VIII.1– Fereastra Create PivotTable

Stabilim, de exemplu, ca tabelul pivot să centralizeze cantitățile vândute, având pe linie
agenţii de vânzări, iar pe coloană produsele vândute. După ce am rezolvat problema din punct de
vedere funcţional (respectiv am proiectat structura tabelului centralizator pe care vrem să îl
obţinem), folosim programul Excel pentru a realiza efectiv tabelul pivot. În acest scop parcurgem
etapele prezentate în continuare.
1. Se efectuează un click de mouse oriunde în listă. Așa cum am văzut, programul Excel
consideră ca fiind o listă toate datele aflate într-o zonă continuă. Plasarea cursorului în interiorul
listei şi trecerea la pasul următor (ca de altfel şi utilizarea altor comenzi precum Sort, Filter,
Subtotals ...) determină implicit utilizarea (selectarea) tuturor datelor din listă pentru comanda care
va fi dată în continuare.
2. De pe panglica Insert, zona Tables se deschide lista PivotTable. Aceasta are două
opțiuni: PivotTable (tabel pivot) și PivotChart (diagramă pivot). Alegem opțiunea Pivot Table iar
pe ecran apare fereastra Create PivotTable, figura nr. VIII.1, care ne ajută să construim tabela
pivot. Aici sunt delimitate două zone:
a. Choose the data that you want to analyze (alegeți datele pe care doriți să le
analizați). În această zonă se află două butoane de opțiuni:
i. Select a table or range (selectați un tabel sau un domeniu). Aici se precizează
lista sau domeniul din listă pe baza căruia se va construi tabelul pivot. În exemplu
nostru, deoarece anterior apelării comenzii de creare a tabelei pivot am poziționat
cursorul în interiorul listei aflate în foaia de calcul Vanzari, domeniul implicit
selectat este Vanzari!$A$10:$I$10005.
ii. Use an external data source (utilizați o sursă de date externă).
b. Choose where you want the PivotTable report to be placed (alegeți unde doriți
să plasați tabelul pivot). Aici se precizează unde va fi plasat tabelul pivot ce va
rezulta. Se alege una din opțiunile:
i. New Worksheet, a cărei alegere determină plasarea tabelului pivot într-o nouă
foaie de calcul din registrul curent.
ii. Existing Worksheet, a cărei alegere determină plasarea tabelului pivot în foaia de
calcul curentă, în care se află și lista pe baza căruia acesta se generează.
Este recomandată alegerea opţiunii implicite New Worksheet, deoarece puteți
redenumii foaia de calcul cu un nume sugestiv privind tabelul centralizator
obținut. În condițiile în care pe baza listei realizați mai multe tabele pivot (ceea ce
se întâmplă frecvent în activitatea practică), puteți gestiona mai bine tabelele pivot
realizate. Altfel, dacă în aceeași foaie de calcul se află lista și mai multe tabele
pivot, eficiența utilizării lor este scăzută
Dacă totuși alegeți opţiunea Existing Worksheet, în caseta de text Location
(locație), va trebui să precizați adresa unde va fi poziţionat tabelul pivot. De fapt,
trebuie să precizați celula de unde va începe tabelul pivot (altfel zis: precizați
celula aflată în colțul din stânga-sus al tabelului). Acest lucru îl puteți face și dând
un click cu butonul stâng al de mouse-ului în celula respectivă.
În fereastra Create PivotTable din figura nr. VIII.1 selectăm deci valorile implicite Select a
table or range şi New Worksheet. Se deschide o nouă foaie de calcul Sheetn (n este atribuit în
funcţie de numărul foilor de calcul anterior inserate în registrul de calcul curent). Redenumim foaia
de calcul Sheetn în AnalizaAgProd.
Figura nr. VIII.2 – Ecranul de proiectare a unui tabel pivot

3. În fereastra ce apare, vezi figura nr. VIII.2, sunt bine delimitate două secțiuni:
a. În partea stângă, secțiunea denumită inițial Pivot Table1. Aici va apărea efectiv
tabelul pivot construit prin alegerea câmpurilor din lista câmpurilor aflate în partea
dreaptă. Tabelul are patru zone distincte, care sunt prezentate mai jos.
b. În partea dreaptă, secțiunea în care este plasată lista Pivot Table Field List. Aici se
află lista de câmpuri pentru proiectarea tabelei pivot. Câmpurile sunt de fapt
etichetele coloanelor din lista pe baza căreia construim tabelul pivot. De aici, pentru a
construi tabela pivot, vom plasa câmpurile în patru zone:
o Zona de linie, Row Labels. Câmpul plasat aici va fi o etichetă a liniilor tabelei
pivot, iar pentru fiecare valoare a câmpului se va genera o linie în tabelul pivot.
o Zona de coloană, Column Labels. Câmpul plasat aici va o etichetă a
coloanelor tabelei pivot, iar pentru fiecare valoare a câmpului se va genera o
coloană în tabelul pivot.
o Zona de centralizare, ∑ Values. Câmpul plasat aici va servi pentru
centralizarea datelor din listă. Asupra lui se vor aplica diverse funcţii sub formă
de sumă, minim, maxim etc. Funcţia implicită este SUM.
o Zona de filtrare a întregului tabel pivot, Report Filter. Câmpul plasat aici
creează un meniu derulant care va permite filtrarea înregistrărilor din tot tabelul
pivot.
Modul în care apare fereastra Pivot Table Field List este în funcție de opțiunea aleasă din lista
derulantă aflată în colțul din dreapta sus al zonei. Implicit zona este structurată astfel: În partea de
sus se află lista câmpurilor ce vor fi utilizate pentru proiectarea tabelei pivot. Această listă conține
de fapt etichetele coloanelor din lista pe baza căreia se va proiecta tabela pivot. În partea de jos se
află cele patru zone ale tabelei pivot în care vor fi plasate câmpurile din listă.
Atenţie: dacă secţiunea Pivot Table Field List dispare (și asta se poate întâmpla dacă
selectați o celulă în afara celor două secțiuni Pivot Table1 și Pivot Table Field List), selectați o
celulă din secțiunea Pivot Table1 și lista de câmpuri reapare. Dacă lista câmpurilor nu apare, tot în
secțiunea Pivot Table1, din meniul contextual apelați opțiunea Show Field List sau de pe panglica
Pivot Table Tools, Options secțiunea Show activați butonul Field List.
Pentru plasarea câmpurilor în spaţiul de proiectare se pot folosi următoarele metode:
a. Metoda Drag & Drop; în secțiunea Pivot Table Field List plasaţi cursorul pe câmpul
dorit, țineți apăsat butonul stâng al mouse-ului și trageți câmpul în una din cele patru
zone aflate sub lista de câmpuri.
b. În secțiunea Pivot Table Field List selectaţi câmpul pe care doriţi să îl plasaţi în tabel.
Dați click pe butonul drept al mouse-ului și alegeți zona în care vreţi să plasaţi câmpul.
c. Bifați caseta de validare aflată în stânga câmpului. Câmpul va fi plasat aleatoriu în una
din zone. Prin metoda Drag & Drop mutați câmpul în zona dorită.
d. În zona în care este plasat câmpul, selectați din lista atașată câmpului opțiunea Move to
…. zona în care doriți mutarea.
În figura nr. VIII.3 pe baza listei aflată în foaia de calcul Vanzari (care are structura
prezentată în tabelul nr. V.1) este prezentată o tabelă pivot care are următoarea structură:
Zona de linie, Row Labels, conține câmpul AgentVanzare (în lista din foaia de calcul
Vanzari apar 10 agenți de vânzare – Agent 1, Agent 2 …, Agent 10 - , iar în tabelul pivot
au fost generate 10 rânduri, câte unul pentru fiecare agent de vânzare).
Zona de coloană, Column Labels, conține câmpul Produs (în lista din foaia de calcul
Vanzari apar 5 produse – Produs1, Produs2 …, Produs5 -, iar în tabelul pivot au fost
generate 5 coloane, câte una pentru fiecare produs).
Zona de centralizare, ∑ Values, conține câmpul Cantitate.

Zona de filtrare a întregului tabel pivot, Report Filter, conține câmpul Anul (în lista
din foaia de calcul Vanzari apar 5 ani – 2005, 2006 …, 2009 -, iar în tabelul pivot filtrat
pentru fiecare din acești 5 ani).
Figura nr. VIII.3 – Tabel pivot pentru analiza vânzărilor pe agenți de vânzare și produse
În fiecare din cele patru zone se pot plasa mai multe câmpuri. În zona de linie, în zona de
coloană și în zona de filtrare a întregului tabel pivot, dacă sunt introduse două sau mai multe
câmpuri, între ele va exista o relaţie ierarhică: al doilea câmp este inclus în primul câmp, al treilea
câmp este inclus în al doilea câmp etc. În aceste zone, dacă se plasează mai multe câmpuri, este
importantă ordinea în care aceste câmpuri apar în zona respectivă. De exemplu, dacă în zona de
linie plasăm câmpul AgentVanzare, iar apoi câmpul Oras, centralizarea cantităților se va face pe
fiecare agent de vânzare, iar în pentru fiecare agent se vor pune în evidență totalul vânzărilor
cantitative pe fiecare oraș. Dacă ordinea ar fi Oras și apoi AgentVanzare centralizarea cantităților
se va face pentru fiecare oraș, iar pentru fiecare oraș se vor pune în evidență totalul vânzărilor
cantitative pe fiecare agent de vânzare.
În zona de centralizare, ∑ Values, dacă sunt introduse două sau mai multe câmpuri, între ele
nu va funcționa relația de ierarhizare prezentată mai sus, ci pentru fiecare câmp se va face o
centralizare distinctă. Astfel dacă, în exemplul din figura nr. VIII.3, în zona de centralizare pe lângă
câmpul Cantitate vom introduce și câmpul Valoare, centralizarea vânzărilor efectuate de fiecare
agent de vânzare pe fiecare produs se va face separat, atât cantitativ cât și valoric. Deci, în zona de
centralizare, dacă se introduc două sau mai multe câmpuri, nu contează ordinea în care câmpurile
apar. Este recomandat ca în zona de centralizare să nu apară decât un singur câmp.
În partea de jos a secțiunii ce conține lista Pivot Table Field List se află:
Caseta de validare Defer Layout Update (amână actualizarea structurii).
Butonul de comandă Update (actualizează).
Implicit, caseta de validare Defer Layout Update (amână actualizarea structurii) este
nebifată. În aceste condiții, orice modificare intervenită în cele patru zone care se află în secțiunea
cu lista câmpurilor (adăugarea unui câmp, ștergerea unui câmp, modificarea ierarhiei câmpurilor
etc.) se reflectă imediat în secțiunea din partea stângă unde se construiește efectiv tabelul pivot.
Dacă această casetă de validare este bifată modificările efectuate în cele patru zone se reflectă în
tabelul pivot doar după apelarea butonului de comandă Update.

Nu fiţi surprinşi dacă raportul PivotTable nu este afişat corespunzător dorințelor

dumneavoastră de prima dată. În particular, câmpurile de centralizare din zona de date sunt
prestabilite pentru o funcţie (SUM, dacă centralizarea se face după un câmp numeric; COUNT,
dacă centralizarea se face după un câmp de tip șir de caractere; etc.). Dacă doriţi să utilizaţi o altă
funcţie sau să modificaţi structura şi formatul tabelei pivot, parcurgeţi paragrafele următoare.
VIII.3 PANGLICA PIVOTTABLE TOOLS

După ce creaţi un raport PivotTable, este uşor să rearanjaţi câmpurile şi înregistrările de
date. Astfel, puteți să trageţi câmpurile dintr-o zonă în alta pentru a schimba afişarea datelor, de
exemplu dintr-un câmp de linii într-un câmp de coloane sau puteți să vizualizaţi raportul sub altă
formă sau puteți să schimbați ușor ierarhia câmpurilor etc.
Dacă plasați cursorul în interiorul tabelei pivot se activează panglica Pivot Table Tools
(instrumente pentru tabela pivot) care conține două panglici:
a. Options (opțiuni),
b. Design (proiectare).
Figura nr. VIII.4 – Panglica Pivot Table Tools, Options

Panglica, Options, figura nr. VIII.4, conține comenzi pentru configurarea avansată a
tabelelor pivot. Comenzile sunt grupate în nouă secțiuni, car sunt prezentate, pe scurt, în continuare.
1. Secțiunea PivotTable. Conține caseta de text PivotTable Name (numele tabelei pivot) și
lista Options.
Așa cum am văzut, la generare, tabelul pivot primește numele PivotTable1. Pentru
schimbarea numelui, în caseta de text PivotTable Name, selectăm numele implicit
PivotTable1 și introducem noul nume. De exemplu, tabelului pivot construit în figura nr.
VIII.3 îi atribuim numele VanzCantAgProd.
Lista Options afișează trei opțiuni. Apelarea primei opțiuni, Options deschide caseta de
dialog PivotTable Options. Aceasta, vezi figura nr. VIII.5, conține șase rubrici unde se
pot face diverse configurări ale modului în care este realizat tabelul pivot. O parte din
aceste configurări vor fi prezentate pe parcursul acestei lucrări.
Figura nr. VIII.5 – Caseta de dialog PivotTable Options

2. Secțiunea Active Field. Conține caseta de text cu același nume și comanda Field
Settings.
În caseta de text Active Field este afișat numele implicit atribuit de program câmpului pe
care se află cursorul, care este și numele câmpului din lista de câmpuri, de exemplu
AgentVinzare. Dacă acel câmp din listă după care se face centralizarea, numele atribuit
este compus din numele funcției de centralizare aplicate și numele câmpului din lista de
câmpuri, Sum of Cantitate, de exemplu. Numele atribuit de program în această casetă de
text se poate schimba cu un nume atribuit de utilizator.
Apelarea comenzii Field Settings, deschide caseta de dialog Value Field Settings. Aici,
vezi figura nr. VIII.6, se afișează sursa numelui din lista de câmpuri și numele atribuit de
utilizator câmpului (care se poate personaliza și aici în caseta de text Custom Name).
Apoi aspectul casetei de dialog este unul pentru câmpurile simple (după care nu se
centralizează date) și altul diferit pentru câmpurile după care se face centralizarea datelor.
Pentru câmpurile simple, vezi partea stângă a figurii nr V.6, se poate personaliza:
a. modul în care se aplică subtotalurile și filtrele (rubrica Subtotals & Filters);
b. modul în care sunt amplasate și listate câmpurile (rubrica Layout & Print).
Pentru câmpurile după care se face centralizarea, vezi partea dreaptă a figurii nr V.6, se
poate personaliza
a. funcția de centralizare a datelor (rubrica Summarize value field by); de
exemplu, în cazul nostru se poate schimba funcția care însumează vânzările
cantitative efectuate de către un agent de vânzare cu funcția care afișează media
vânzărilor cantitative efectuate de un agent de vânzare;
b. modul în care sunt afișate valorile (rubrica Show Values As); de exemplu, ca
procent din totalul vânzărilor pe toate produsele sau ca procent din totalul
vânzărilor pe un produs.
Pentru câmpurile după care se face centralizarea apare și butonul Number Format, a
cărui apelare afișează rubrica Number din fereastra Format Cells pe care o cunoașteți.
Figura nr. VIII.6 – Caseta de text Value Field Settings

3. Secțiunea Group. Aici se găsesc comenzi pentru crearea și eliminarea grupurilor de linii,
coloane și câmpuri din tabelul pivot.
4. Secțiunea Sort & Filter. Conține comenzi pentru sotarea câmpurilor simple și calculate și
pentru filtrarea tabelelor pivot cu ajutorul caracteristicii Slicer, o facilitate extrem de
puternică apărută odată cu versiunea 2010 a programului Excel. Caracteristica Slicer este
prezentată în paragraful V.5.

5. Secțiunea Data. Conține comenzile Refresh și Change Data Source care permit
actualizarea valorilor din tabelul pivot atunci când au loc modificări în lista pe baza
căreia a fost realizat. Aceste comenzi sunt prezentate în paragraful V.4.2.
6. Secțiunea Actions. Conține:
a. Lista Clear, ce conține opțiuni pentru ștergerea întregului tabel pivot (Clear All) su
pentru ștergerea filtrelor (Clear Filters).
b. Lista Select, ce conține comenzi pentru selectarea întregului tabel pivot (Entire
PivotTable) sau numai a etichetelor (Labels) sau numai a valorilor acestuia (Values)
sau numai a etichetelor și valorilor (Labels and Values).
7. Secțiunea Calculations. Conține:
a. Lista Summarize Values By, unde se poate alege funcția de centralizare (Sum,
Count…).
b. Lista Show Values As, unde se poate personaliza modul în care sunt afișate valorile.
c. Lista Field, Items & Sets, unde se pot crea și personaliza câmpuri calculate noi
(altele decât câmpurile existente inițial în lista de câmpuri).
8. Secțiunea Tools. Conține:
a. Comanda PivotCharts, a cărei apelare permite realizarea facilă a unei diagrame pe
baza tabelului pivot.
b. Lista OLAP Tools, ce permite utilizarea instrumentelor de tip OLAP (OnLine
Analitical Processing – procesare analitică online), dacă tabelul pivot a fost
construit având ca sursă externă de date o bază de date organizată după tehnologia
OLAP (OLAP este o tehnologie utilizată pentru organizarea bazelor de date foarte
mari ale firmelor, în vederea facilitării interogărilor pentru informatica decizională).
c. Lista What If Analysis, care conține comenzi pentru efectuarea analizelor de tipul
ce ar fi dacă (scenarii, tabele de decizii etc.).
9. Secțiunea Show. Conține trei butoane ce funcționează pe principiul on / off (arată /
ascunde). Aceste butoane sunt:
a. Field List, arată / ascunde lista de câmpuri.
b. +/- Buttons, arată ascunde semnele extindere (+) sau restrângere (-), atunci când în
zona de linie sau în zona de coloană, apar câmpuri ierarhizate.
c. Field Headers, arată ascunde etichetele Column Labels și Row Labels.
Figura nr. VIII.7 - Panglica Pivot Table Tools, Design

Panglica Design conține comenzi pentru modificarea aspectului tabelelor pivot. Comenzile
sunt grupate în trei secțiuni, car sunt prezentate, pe scurt, în continuare.
1. Secțiunea Layout. Conține patru liste prezentate mai jos.
a. Lista Subtotals, care permite personalizarea modului în care apar subtotalurile la
nivelul liniilor și coloanelor atunci când acestea conțin două sau mai multe câmpuri,
respectiv: fără subtotal; subtotal la sfârșitul grupului; subtotal la începutul grupului.
b. Lista Grand Totals, care permite personalizarea modului în care apar totalurile
generale, respectiv: nu apar nici pentru linii, nici pentru coloane; apar și pentru linii,
și pentru coloane; apar numai pentru linii; apar numai pentru coloane.
c. Lista Report Layout, permite personalizarea formatului în care este afișat întregul
tabel pivot atunci când la nivelul liniilor și / sau coloanelor sunt plasate două sau mai
multe câmpuri.

d. Lista Blank Rows, permite inserarea / ștergerea unor linii albe între grupuri, când, la
nivelul liniilor, sunt plasate două sau mai multe câmpuri.
2. Secțiunea PivotTable Style Options. Conține patru casete de validare care permit
personalizarea modului în care apar etichetele de linie (Row Headers) sau etichetele de
coloană (Column Headers) sau aplicarea unor benzi diferit formatate liniilor pare și
impare (Banded Rows) sau coloanelor pare și impare (Banded Columns).
3. Secțiunea PivotTable Styles. Permite lucru cu stiluri de tabele pivot. Deschiderea listei
atașate în dreapta conduce la apariția mai multor stiluri de formatare predefinite grupate
în trei categorii: luminoase (Light), medii (Medium) și întunecoase (Dark). Tot aici se
află și comenzile New PivotTable Style (care deschide o fereastră unde utilizatorul își
poate definii propriul stil pentru tabelul pivot) și Clear ce permite ștergerea stilurilor
anterior aplicate.
Panglica Pivot Table Tools conține toate comenzile necesare pentru personalizarea unui
tabel pivot. Dar, o bună parte din aceste comenzi se pot apela și cu butonul contextual obținut cu
ajutorul butonului drept al mous-ului.
VIII.4 PERSONALIZAREA TABELELOR PIVOT.

VIII.4.1 Modificarea structurii tabelelor pivot
Se referă la:
1. adăugarea de noi câmpuri în tabel,
2. ștergerea unor câmpuri anterior plasate în tabel,
3. schimbarea ordinii câmpurilor, atunci când într-o zonă sunt plasate două sau mai multe
câmpuri,
4. schimbarea funcției de centralizare.
1. Pentru a adăuga la machetă un nou câmp alegeţi una din metodele prezentate în
subcapitolul privind crearea tabelelor pivot. Dacă vreți să înlocuiţi un câmp existent, este bine ca
mai întâi să îl ştergeţi pe cel vechi, pentru a nu efectua calcule inutile.
Atunci când plasaţi un nou câmp în zona de rânduri sau de coloane, programul Excel îl
adaugă ca parte a ierarhiei de câmpuri care se află deja acolo şi grupează automat articolele în
ordinea în care apar. De exemplu, dacă aveţi o listă de categorii de produse, în care fiecare
categoriile conţine mai multe produse, plasaţi câmpul de categorii la stânga câmpului cu numele
produsului, în caz contrar rezultatele raportului nu vor avea sens. Sau dacă aveţi o listă de conturi
analitice, în care fiecare cont analitic se dezvoltă în mai multe conturi sintetice, plasaţi câmpul de
conturi sintetice la stânga câmpului cu numele conturilor analitice. Dacă lista conţine două câmpuri
care se află într-o corespondenţă de unu la unu, cum ar fi numele persoanei si CNP-ul, atunci puteţi
să le adăugaţi în zona de rânduri în orice ordine, lista fiind corectă în ambele cazuri.
2. Pentru a şterge un câmp din orice parte a machetei PivotTable, alegeți una din
variantele:
în lista Pivot Table Field List trageţi cu butonul stâng al mouse-ului câmpul din zona în
care se află în afara listei, iar atunci când pictograma indicatorului se modifică, astfel încât
să devine semnul clasic de ștergere (aproximativ un X de culoare neagră), eliberaţi butonul
mouse-ului;
debifați caseta de validare atașată câmpului în lista Pivot Table Field List;
în suprafața tabelului pivot selectați eticheta câmpului sau una din realizările acestuia (de
exemplu selectați eticheta AgentVanzare sau Agent 5) și din meniul contextual alegeți
opțiunea Remove “<nume_câmp>” (în exemplul nostru apare Remove
“AgentVanzare”).

3. Pentru a schimba ordinea câmpurilor, în fereastra Pivot Table Field List, în zona în care
se află câmpul, trageţi Drag & Drop butonul de câmp şi plasaţi-l în ordinea dorită. Sau, în aceeași
fereastră deschideți lista aflată în dreapta numelui câmpului și alegeți una din opțiunile Move Up,
Move Down, Move Beginning, Move End.
Schimbarea ordinii câmpurilor se poate face și din tabela pivot. Pentru aceasta. Ne plasăm în
tabela pivot pe eticheta câmpului a cărui ordine vrem să o schimbăm și din meniul contextual
alegem opțiunea Move, apoi una din opțiunile ce apar cu privire la poziționarea câmpului. Dacă în
plasăm cursorul mouse-ului nu pe eticheta câmpului ci pe una din realizările sale (deci dacă plasăm
mouse-ul pe Agent 1 nu pe AgentVanzare, atunci apelarea comenzii Move ne pune la dispoziție
opțiuni atât pentru mutarea câmpului AgentVanzare în ierarhia de câmpuri, dar și pentru mutarea
lui Agent 1 în lista agenților de vânzare la nivelul la care am făcut selecția).
4. Pentru a schimba funcţia de centralizare utilizată în zona de date (SUM în cazul
nostru) folosiți fereastra Value Field Settings, pe care o puteți deschide prin una din următoarele
căi:
de pe panglica Options, zona Active Field, apelați comanda Field Settings;
de pe panglica Options, zona Calculations, deschideți lista Summarize Values By și
apelați comanda More Options… (de remarcat că în lista Summarize Values By găsiți și
cele mai uzuale funcții de centralizare și dacă funcția dorită se află printre ele nu mai este
nevoie să apelați comanda More Options…);
selectați o celulă din zona de centralizare aflată în tabelul pivot și din meniul contextual
alegeți opțiunea Value Field Settings....
În fereastra Value Field Settings alegeți apoi noua funcție de centralizare (COUNT sau
AVERAGE, de exemplu).
VIII.4.2 Actualizarea datelor într-un raport PivotTable când se modifică lista pe

baza căruia a fost proiectat
Atunci când se schimbă macheta unui raport PivotTable, Excel-ul actualizează automat
datele din tabel. De exemplu, dacă aţi generat iniţial un tabel pe agenţi de vânzări (zona Row
Labels) şi produse (zona Column Labels), iar apoi, în zona de coloană se înlocuieşte câmpul
Produs cu câmpul Oras, el recalculează automat afişarea datelor.
Sunt însă și cazuri în care se modifică structura listei inițiale pe baza căreia a fost generat un
tabel pivot (respectiv în listă au apărut linii și coloane noi) sau și se modifică valoarea unor celule
din lista inițială. Se pune întrebarea: cum se reflectă aceste modificări în tabelul pivot?
Modificările nu apar automat în tabelul pivot. Este necesară actualizarea manuală a
valorilor din tabel. Sunt două cazuri distincte:
1. Au fost modificate valori ale celulelor din lista inițială sau în lista inițială au fot
adăugate coloane noi înainte de ultima coloană sau în lista inițială au fost adăugate linii
noi înainte de ultima linie.
2. Au fost adăugate coloane noi după ultima coloană inițială sau au fost adăugate linii noi
după ultima linie inițială.
În primul caz trebuie apelata comanda Refresh. Această comandă se află:
în meniul contextual, dacă plasăm mouse-ul în suprafața tabelei pivot;
pe panglica Pivot Table Tools, Options zona Data;
pe panglica Data, zona, Connections, lista Refresh All, comanda Refresh.
În al doilea caz, apelarea comenzii Refresh nu produce nici un efect. Acum procedura de
actualizare este următoarea: se plasează cursorul în interiorul tabelei pivot şi de pe panglica Pivot
Table Tools, Options zona Data se deschide lista Change Data Source, se alege opțiunea cu
același nume și se precizează noul domeniu pe care se află lista pe baza căreia a fost generat tabelul
pivot.
VIII.5 CARACTERISTICA SLICER

Caracteristica Slicer este una extrem de puternică, ce permite filtrarea interactivă a datelor
dintr-un tabel pivot. Acest tip de filtrare poate fi realizat și prin utilizarea filtrelor aplicate pe
etichetelor câmpurilor din tabelul pivot. Dar caracteristica Slicer este mult mai folositoare
utilizatorilor domestici (fără prea multe cunoștințe de specialitate) care nu își propun să înțeleagă ce
înseamnă filtrarea datelor. Această caracteristică poate fi utilizată cu succes de managerii de top
pentru generarea și analiza rapoartelor de genul tabloului de bord.
În figura nr. VIII.8, am plecat de la tabelul pivot anterior prezentat în această temă (vezi
figura nr. VIII.3), Centralizarea făcută în tabelul pivot din figură (respectiv care au fost cantitățile
totale vândute de fiecare agent de vânzare pentru fiecare produs) se referă la toți anii, toate lunile și
toate orașele.
Cu ajutorul caracteristicii Slicer, au fost aplicate două filtre (partiții), respectiv Luna și
Oras. Acum utilizatorul poate să facă analize mai complexe: în ce an sa vândut mai bine? care au
fost lunile cu vânzările cele mai mici? cât sa vândut în luna X, anul Y? etc.
Figura nr. VIII.8 – Utilizarea caracteristicii Slicer
Figura nr. VIII.9 – Inserarea unor filtre cu ajutorul caracteristicii Slicer

Pentru a insera un filtru cu ajutorul caracteristicii Slicer, se selectează o celulă a tabelului

pivot pentru activarea panglicii Pivot Table Tools Options. Se deschide lista Insert Slicer din
zona Sort & Filter și apare fereastra din figura nr. VIII.9. Se bifează casetele de validare pentru
câmpurile pe care dorim să le folosim ca filtre aplicate întregului tabel pivot, în cazul nostru am
bifat câmpurile Luna și Oraș. Se finalizează cu butonul OK și apar filtrele din figura nr.VIII.8.
Observați că, pentru fiecare câmp filtrat sunt active (selectate) toate realizările sale, respectiv
toate lunile și toate orașele. Dăm un click cu butonul stâng al mouse-ului pe luna mai, de exemplu.
sunt deselectate restul lunilor, iar centralizarea se face numai pentru luna mai. Putem să folosim
mouse-ul, tastele Shift și Ctrl pentru a selecta zone continue sau discontinue în interiorul câmpurilor
afișate ca filtre de caracteristica Slicers. Pentru a selecta toate înregistrările dintr-un câmp se poate
folosi butonul aflat în colțul din dreapta – sus al câmpului.
Caseta de dialog aferentă câmpului se poate manevra (muta și redimensiona) ca orice obiect
de acest fel. Pentru a închide caseta aferentă unui câmp selectați din meniul contextual opțiunea
Remove “<nume_câmp>”, de exemplu Remove “Luna”.
Atenție: închiderea casetei de dialog aferentă unui câmp inserată cu ajutorul caracteristicii
Slicer, readuce tabelul pivot la starea anterioară aplicării filtrului. Așa că nu închideți caseta
aferentă filtrului pe un câmp decât atunci când nu mai aveți nevoie să feliaţi câmpul respectiv.
VIII.6 CREAREA DE DIAGRAME (GRAFICE) PIVOTCHART

Un PivotChart este o diagramă bazată pe datele din PivotTable. Fiecare diagramă
PivotChart necesită deci un tabel PivotTable, pe care îl utilizează ca sursă de date.
Sunt două variante pentru crearea unei diagrame PivotChart:
1. Există un raport PivotTable creat anterior. În acest caz, se plasează cursorul în interiorul
tabelei pivot şi se deschide fereastra Insert Chart (fie de pe panglica Insert, zona
Charts fie de pe panglica Pivot Table Tools Options, zona Tools butonul PivotChart).
Apoi se alege tipul de diagramă, iar aceasta (diagrama) va fi generată instantaneu.
Diagrama rezultată se poate personaliza în mod obişnuit, așa cum am văzut la tema cu
inserarea diagramelor.
2. Nu există un raport PivotTable anterior creat. De pe panglica Insert, zona Tables se
deschide lista PivotTable. Alegem opțiunea PivotChart iar pe ecran apare fereastra
Create PivotTable with PivotChart. Aici opțiunile puse la dispoziție sunt identice cu
cele descrise în subcapitolul privind crearea unei tabele pivot (vezi figura nr. VIII.1).
După apelarea butonului de comandă OK, apare fereastra de proiectare a diagramei pivot
și a tabelului pivot aferent, figura nr. VIII.10. Două sunt modificările față de suprafața de
proiectare anterior descrisă la inserarea unei tabele pivot:
i. Zona de linie, Row Labels, este înlocuită de zona Axis Fields (Categories);
ii. Zona de coloană, Column Labels, este înlocuită de zona Legend Fields (Series).

Figura nr. VIII.10 – Ecranul de proiectare a unei diagrame PivotChart

Plasarea şi actualizarea câmpurilor şi a datelor câmpurilor în spaţiul de proiectare nu diferă,
în cazul diagramelor PivotChart faţă de PivotTable.
Pe de altă parte, pentru diagramele PivotChart se pot utiliza aceleaşi opţiuni de formatare şi
editare ca şi în cazul diagramelor (graficelor) convenţionale. Se pot apela meniurile contextuale
pentru a alege alt tip de grafic, a formata seriile de date etc. Dar, diagrama PivotChart este una mai
performantă decât una obținută în mod clasic. Ea conține câmpuri filtrate (vezi figura nr. VIII.11 ce
conține o diagramă pivot proiectată pe baza tabelului pivot din figura nr. VIII.3) ceea ce conduce la
creșterea semnificativă a posibilităților de analiză pe baza unor astfel de diagrame.
Figura nr. VIII.11 – Exemplu de diagramă pivot

ÎN LOC DE CONCLUZIE:
Caracteristica Pivot Table este probabil componenta cea mai sofisticată tehnologic din
Excel. Cu câteva click-uri de mouse puteți împărți și amesteca datele (dintr-o listă) pentru a
construi aproape orice tip de rezumat (centralizare) pe care îl considerați necesar1.
NOTA AUTORULUI:
Fără a cunoaște toate detaliile programului Excel 2010, sunt în totalitate de acord cu opinia
reputatului specialist John Walkembach. Dar, mai trebuie adăugat ceva: caracteristica Pivot Table
este ușor de folosit și indispensabilă specialiștilor din toate domeniile de activitate, indiferent de
nivelul pe care se află în ierarhia entităților economice sau sociale.
1
Walkembach J., Microsoft Excel 2010. Bible, Wiley Publishing Inc, Indianopolis, USA, 2010, Pg 695
Shortcut_Keys_Excel_2010
TASTA SAU TASTELE EFECTUL

NAVIGAREA ÎN FOAIA DE CALCUL
Tastele (săgețile) de navigare
Mută cursorul în celula aflată în stânga sau în dreapta sau sus sau jos
(stânga, dreapta, sus, jos)
Home Mută cursorul la începutul liniei
Ctrl+PgUp Mută cursorul la foaia de calcul precedentă
Ctrl+PgDn Mută cursorul la foaia de calcul următoare
Ctrl+Home Mută cursorul în prima celulă din foaia de calcul (A1)
Ctrl+End Mută cursorul la ultima celulă nevidă din foaia de calcul
Deschide caseta de dialog GoTo unde se poate introduce referința unei celule
F5 sau Ctrl+G
căutate sau se poate deschide caseta GoTo Special
Ctrl+F Deschide fereastra Find and Replace
SELECTAREA CELULELOR ÎN FOAIA DE CALCUL
Extinde selecția în direcția indicată, în funcție de modul în care a fost făcută
Shift+Tastele de navigare
selecția
Shift+Spațiu Selectează linia (liniile) din selecția curentă
Ctrl+Spațiu Selectează coloana (coloanele) din selecția curentă
Selectează toată foaia de calcul. Dacă foaia de calcul conține o listă, prima
Ctrl+A sau Ctrl+Shift+Spațiu apelare a combinației Ctrl+A selectează toată lista, iar a doua apelare Ctrl+A
selectează întreaga foaie de calcul
Shift+Backspace Abandonează selecția unui domeniu și selectează doar celula curentă
NAVIGAREA ÎNTR-O ZONĂ SELECTATĂ
Mută cursorul într-o direcție dependentă de setarea din Excel Options,
Enter
Advanced, Editing Options, After pressing Enter move selection
Shift+Enter Mută cursorul în celula precedentă din selecție
Tab Mută cursorul în celula din selecție aflată în dreapta
Shift+Tab Mută cursorul în celula din selecție aflată în stânga
Ctrl+Punct Mută cursorul în următorul colt al domeniului de celule selectat
TASTE DE EDITARE N BARA DE FORMULE
F2 Începe editarea în celula curentă
Tastele (săgețile) de navigare Mută cursorul un caracter în direcția săgeții
Home Mută cursorul la începutul liniei de editare
End Mută cursorul la sfârșitul liniei de editare
Ctrl+ Mută cursorul un cuvânt la dreapta
Ctrl+ Mută cursorul un cuvânt la stânga
Delete Șterge caracterul din dreapta cursorului
Ctrl+Delete Șterge toate caracterele de la cursor până la sfârșitul liniei
Backspace Șterge caracterul din stânga cursorului
Esc Abandonează editarea
TASTE DE FORMATARE
Ctrl+B Setează sau elimină stilul boldat
Ctrl+I Setează sau elimină stilul italic
Ctrl+U Setează sau elimină sublinierea
Ctrl+1 Deschide fereastra Format Cells
Ctrl+~ Aplică formatul General
118
TASTA SAU TASTELE EFECTUL
Ctrl+Shift+! Aplică formatul de număr cu două zecimale
Ctrl+Shift+% Aplică formatul de procent fără zecimale
Ctrl+Shift+_ Șterge toate bordările
ALTE COMBINAȚII DE TASTE
Ctrl+F1 Ascunde sau arată panglicile (Home, Insert etc.)
Ctrl+Z sau Alt+Backspace Anulează ultima acțiune, echivalent cu Undo
Alt+Enter Trece la o nouă linie în celula curentă, echivalent cu Wrap
Ctrl+0 (zero) Ascunde coloana (coloanele) din selecție
Ctrl+Shift+) Arată coloana (coloanele) din selecție anterior ascunsă(e)
Ctrl+9 Ascunde linia (liniile) din selecție
Ctrl+Shift+( Arată linia (liniile) din selecție anterior ascunsă(e)
Ctrl+C Copiază zona selectată în Cliboard
Ctrl+X Mută zona selectată în Cliboard
Inserează zona din Cliboard (anterior copiată sau mutată aici) în locația
Ctrl+V
curentă
Ctrl+Alt+V Deschide fereastra Paste Special
Ctrl+D Echivalent cu Home, Editing, Fill, Down
Ctrl+R Echivalent cu Home, Editing, Fill, Right
Ctrl+N Crează un nou registru de calcul
Ctrl+O Deschide un fișier
Ctrl+S Salvează fișierul, echivalent cu File, Save
Alt+F2 Deschide fereastra Save As, echivalent cu File, Save As
Ctrl+P Deschide fereastra Print
Repetă ultima acțiune, echivalent cu Redo. Dacă tasta este apelată în editarea
F4 unei formule, atunci comută între cele patru posibilități de adresare: relatvă,
absolută, mixtă cu linie fixă și mixtă cu coloană fixă
Alt+F4 Închide fereastra curentă, echvalent cu File, Exit
F9 Recalculează formulele din toate fișierele deschise
Shift+F9 Recalculează formulele din foaia de calcul curentă
Deschide meniul contextual, echivalent cu apăsarea butonului drept al mouse-
Shift+F10
ului
Alt+F1 Inserează o diagramă în foaia de calcul în care se află datele anterior selectate
F11 Inserează o diagramă într-o foaie de calcul de tip diagramă numită Chartn.
Ctrl+Enter Editeză cu o singură comandă o zonă de celule anterior selectate
119

Excel

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excel

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS PREDAT ANGAJAȚILOR SC AFMEC SRL, CONTRACT 7255/18.09.

II PROCESORUL TABELAR MICROSOFT EXCEL 2010

II.1 CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI EXCEL 2010

Caracteristici ale programului Excel 2010

Caracteristica Limita maximă permisă

II.2 INTERFAŢA PROGRAMULUI EXCEL

Meniul File Bara de acces rapid Panglici Bara de titlu

Etichetele (taburile) Bara de stare

Figura nr. II.1– Interfaţa programului Microsoft Excel

▪ butonul de inserare a funcțiilor, fx - , prin apelarea acestui buton se deschide

Caseta unde se editează

Butonul de anulare Butonul de inserare funcții

II.3 LUCRUL CU FIŞIERE ÎN EXCEL

Figura nr. II.3 – Structura meniului File în Excel 2010

o Close – Închide fișierul din fereastra activă.

o În partea dreaptă se află:

incrementare/decrementare Show this number of Recent Documents (arată acest

II.4 SETAREA PAGINII ÎN EXCEL

Funcționalitatea acestor rubrici este descrisă în continuare.

Figura nr. II.7 – Rubrica Header/Footer din fereastra Page Setup

o Rubrica Header/Footer – Aici utilizatorul personalizează modul în care se vor imprima

o Butoanele Custom Header… și Custom Footer… deschid ferestrele Header și

II.5 LUCRUL CU FOILE DE CALCUL ŞI CU ELEMENTELE ACESTORA

Figura nr. II.10 - Caseta de dialog Move or Copy

II.6 EDITAREA DATELOR

Deoarece deplasarea de la o celulă la altă celulă învecinată se poate face cu ajutorul

II.7 SERII DE DATE

Figura nr. II.11 – Folosirea butonului de extindere a formatării

Figura nr. II.12 – Generarea seriilor de date cu ajutorul caracteristicii AutoFill

Figura nr. II.14 – Utilizarea opțiunii Fill, Right

Tabelul nr. II-2

Tipuri de serii recunoscute de caracteristica Fill

Figura nr. II.15 – Caseta de dialog Series

Aici parcurgeți următorii pași:

II.8 FORMATAREA FOILOR DE CALCUL ÎN EXCEL

Formatarea diferitelor elemente în Excel se poate face înainte de introducerea datelor în

Figura nr. II.16 – Fereastra Format Cells

II.8.1 Formatarea Celulelor

Figura nr. II.17 – Formatarea numerelor în Excel

Figura nr. II.19 – Zona Number, panglica Home

2. În rubrica Alignment se pot formata următoarele caracteristici: alinierea textului, modul

- Direcţia textului se precizează în zona Right-to-left, lista Text direction. Ea poate fi de

Figura nr. II.24 – Formatarea celulelor în rubrica Fill

II.8.2 Formatarea liniilor și coloanelor.

Figura nr. II.25 – Lista Format

Formatarea unei linii (rând) se referă la:

NU UITAȚI: În Excel 2010, opțiunile de formatare se pot aplica și prin folosirea

III PROCESAREA DATELOR ÎN EXCEL 2010

III.1 CONSTRUIREA FORMULELOR

Figura nr. III.1 – Editarea unei formule în Excel

III.2 REFERINȚELE CELULELOR ÎN FORMULE

III.2.1 Referințele relative.

Figura nr. III.2 – Adresarea relativă o unei celule în Excel

Figura nr. III.3 - Adresarea relativă într-o foaie de calcul Excel

III.2.2 Referințele absolute.

Figura nr. III.4 – Adresarea absolută într-o foaie de calcul

III.2.3 Referințe mixte.

Figura nr. III.5 – Adresare mixtă cu coloană fixă

Figura nr. III.6 – Adresare mixtă cu linie fixă

III.2.4 Referințe externe

III.3 EDITAREA FUNCŢIILOR EXCEL

Exemple de funcţii în Excel:

III.3.1 Utilizarea facilităților Excel în editarea funcțiilor

Figura nr. III.7 – Fereastra Insert Function