Informatica Economica Proiect Roze 20

2019/2020, ANUL I, DISCIPLINA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ - SUPORT DE CURS MINIM PENTRU PROMOVARE
PROIECT ROSE, Împreună în Educație-Împreună spre Succes
I PROCESORUL TABELAR MICROSOFT EXCEL 2019
I.1 CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI EXCEL 2019

Un loc important în sistemul programelor de informatică economică îl ocupă procesoarele
tabelare. Procesoarele de tabele (spreadsheets) sunt instrumente software de mare putere,
destinate prelucrării informaţiilor dispuse sub formă de tabel, într-o mare varietate de structuri:
bugete, balanţe de verificare, bilanţuri, facturi, analize etc. Din categoria procesoarelor de tabele fac
parte produse software precum: VisiCalc, SuperCalc, Quattro Pro, Lotus 1-2-3, Excel, Calc etc.
Microsoft Excel 2019 face obiectul acestei lucrări.
Excel s-a impus prin complexitate funcţională și simplitatea folosirii, fiind utilizat cu succes
în domeniul afacerilor, în previziuni, simulări economice şi analize statistice, în activităţi curente de
birou etc. Prin marea varietate de facilități pe care le pune la dispoziţia utilizatorului, Excel poate fi
înţeles ca:
o un calculator de birou foarte puternic şi uşor de folosit;
o un catalog cuprinzător şi la îndemână
o un expert financiar electronic;
o un statistician eficient;
o un artist în sistematizarea, sintetizarea şi prezentarea datelor;
o un analist de forţă, care permite analiza operativă, complexă şi eficientă a datelor.
Într-un program de calcul tabelar elementul esenţial este foaia de calcul numită worksheet
sau doar sheet. O asemenea foaie seamănă foarte mult cu un tabel întocmit pe hârtie, având însă
multiple avantaje faţă de acesta.
Un fişier Excel constă din mai multe foi de calcul incluse într-un registru de calcul sau
workbook.
Foaia de calcul este un spaţiu plan, delimitat precis şi organizat în linii sau rânduri (rows) pe
orizontală şi coloane (columns) pe verticală.
În Excel 2019 liniile sunt numerotate de la 1 la 1.048.576 (220) şi coloane simbolizate de la
A la XFD (16.384 – 214 coloane). Aceste linii şi coloane definesc 234 celule.
Celula se poate defini ca fiind o intersecţie a unei linii cu o coloană. O celulă poate conţine
date, semnificând valori numerice, şiruri de caractere, funcţii sau formule etc.
Celula curentă (celula activă) este celula în care se află cursorul şi care este afişată pe
ecran cu marginile îngroşate (vezi în figura nr. I.1 unde C20 este celula curenta). Acest mod
particular de afişare poartă numele de cursor Excel.
Introducerea datelor în foaia de calcul se face direct în celula care conţine cursorul. Editarea
datelor pentru celula curentă se poate face şi în bara de formule.
Referinţele celulei (coordonatele celulei, adresa celulei sau identificatorul celulei)
reprezintă perechea formată din litera asociată coloanei şi numărul liniei care definesc celula
respectivă (de exemplu: A3, F8, AD196 etc.).
Coordonatele unei celule se mai numesc şi referinţe deoarece sunt utilizate în formule şi
funcţii pentru a indica poziţia celulei al cărei conţinut este preluat în formula/funcţia respectivă. Din
acest punct de vedere, modul lor de utilizare va fi prezentat ulterior.
Identificatorul celulei poate să apară şi sub forma R1C1, R5C100 etc. Pentru a schimba din
stilul de referire coloană-linie în stilul linie-coloană (de exemplu, în loc de C3 să apară R3C3),
apelăm meniul File, apoi comanda Options. Apare fereastra Excel Options. Din partea stângă a
acestei ferestre alegem opţiunea Formulas (formule), apoi secţiunea Working with formulas (lucru
cu formule) și bifăm butonul (caseta) de validare R1C1 reference style. Dacă vrem să revenim la
stilul coloană-linie, debifăm acest buton.
AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 1

Atenţie: precizarea unor noi opţiuni de lucru în Excel cu ajutorul meniului File, Options,
poate avea efecte imediate, în sesiunea de lucru curentă. Este cazul exemplului anterior şi a marii
majorităţi a setărilor ce se pot face cu ajutorul acestui meniu.
Dar, în anumite cazuri este nevoie ca să închidem programul Excel şi să îl repornim. Astfel,
fontul implicit din Excel, se poate modifica din fereastra Excel Options, opţiunea General,
secţiunea When creating new workbooks (când creaţi noi registre de calcul), caseta de text Use
this at the default font (se utilizează acest font ca implicit). Ne propunem ca fontul implicit să fie
Arial mărimea 12 și la apelarea butonului OK suntem avertizați că trebuie să restartăm programul
Excel pentru a avea efect schimbarea făcută.
I.2 INTERFAŢA PROGRAMULUI EXCEL 2019

Lansarea în execuţie a programului Microsoft Excel se poate face prin una din modalitățile
cunoscute de lansare a programelor în sistemul de operare Windows, de exemplu prin utilizarea
butonului Start şi apoi a meniurilor All Programs – Excel. Se alege apoi opțiunea Blank
workbook.
Programul Excel 2019 generează implicit fişiere cu extensia .xlsx. Ecranul de deschidere
prezintă un registru de calcul gol, având numele Book1 (Dacă, în aceeași sesiune de lucru, se
deschid mai multe fişiere noi, următoarele fişiere vor primi numele Book2, Book3 etc.).
În cadrul unui registru de calcul nou se găsesc standard un anumit număr de foi de calcul,
etichetate Sheet1, Sheet2 ... Pentru a stabili câte foi de calcul va conţine un nou fişier Excel
utilizaţi meniul File, apoi din fereastra Excel Options, opţiunea General, secţiunea When
creating new workbooks şi introduceţi în caseta Include this many sheet (include aici mai
multe foi) numărul de foi de calcul.
Etichetele (tab-urile) se află în partea de jos a ecranului şi vă permit să treceţi dintr-o foaie
de calcul în alta cu ajutorul mouse-ului. Alte variante pentru a vă deplasa cu ajutorul tastaturii foaie
de calcul în alta sunt combinaţiile de taste Ctrl+PgDn (care deplasează selecția la foaia de calcul
aflată în dreapta) şi Ctrl+PgUp (care deplasează selecția la foaia de calcul aflată în stânga).
Tab-ul și taburile
acesteie
Meniul File Bara de titlu
Bara de formule
Bara de acces rapid

la instrumente
Etichetele (taburile)
foilor de calcul Bara de stare
Figura nr. I.1– Interfaţa programului Microsoft Excel 2019

Fereastra de lucru Excel 2019 conţine, în general, următoarele elemente (figura nr. I.1):
o bara de titlu, ce conține numele fişierului activ şi numele programului;
o bara de acces rapid la instrumente;
o meniul File;
o panglica cu taburile vizibile (Home, Insert, Page Layout, Formulas, Data, Review,
View, Help) şi tabul activ detaliat (în figura nr. I.1 tab-ul activ este Home);
o bara cu formule, Formula bar se folosește pentru a introduce date sau formule într-o
celulă; pentru a afişa această bara în fereastra de lucru folosiţi fereastra Excel Options,
opţiunea Advanced, secţiunea Display, unde bifați caseta de validare Show formula bar
(pentru afișarea / ascunderea barei de formule se poate folosi și caseta de validare
Formula Bar, aflată pe tab-ul View, zona Show); bara de formule conţine:
▪ indicatorul de selecţie - afişează celula curentă (de exemplu, în figura nr. I.1
celula curentă afișată este C20) sau numele atribuit de utilizator unui domeniu;
▪ navigatorul - atunci când într-o celulă sau în caseta unde se editează formulele
tastăm semnul = (egal) indicatorul de selecţie se transformă într-un indicator de
navigare pentru selectarea funcției dorite (figura nr. I.2);
▪ butonul de inserare a funcțiilor, fx - , prin apelarea acestui buton se deschide
fereastra Insert Function, care permite folosirea funcţiilor predefinite;
▪ butonul de anulare – apelarea acestui buton, care corespunde tastei Escape,
anulează introducerea de formule iar bara de formule îşi recapătă aspectul iniţial
de bară folosită pentru editarea datelor;
▪ butonul de validare – apelarea acestui buton, care corespunde apăsării tastei
Enter, finalizează introducerea unei formule;
▪ caseta unde se editează formulele definite de utilizator sau funcţiile predefinite.
o suprafaţa de lucru a foii de calcul curente care conţine linii și coloane;
o lista etichetelor (tab-urilor) foilor de calcul; pentru a afişa această bara în fereastra de lucru
folosiţi fereastra Excel Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display options for this
workbook, unde bifați caseta de validare Show sheets tabs;
o bara de stare (Status bar): afişează informaţii despre activitatea curentă, inclusiv
informaţii ajutătoare şi modurile de lucru ale programului şi tastaturii; pentru a personaliza
informațiile pe care programul Excel 2019 le afișează în bara de stare folosiți meniul
contextual (meniul care apare prin apelarea butonului drept al mouse-ului).
Navigatorul Butonul de validare Caseta unde se editează

formulele și funcțiile
Butonul de anulare
Figura nr. I.2 - Bara de formule în Excel își schimbă aspectul când se editează formule

Deoarece foaia de calcul este foarte mare, pentru a vedea mai multe părţi ale ei în acelaşi
timp, se poate despărţi fereastra de lucru (registru curent) în secţiuni diferite folosind tab-ul View,
secțiunea Window, opţiunea Split (scindare). În secţiunile astfel rezultate se poate naviga şi lucra
apoi separat. Pentru revenirea la o singură fereastră se apelează din nou opțiunea Split.
Tot pe tab-ul View, secțiunea Window se găsește și lista Freeze Panes (îngheață panourile)
ale cărei opțiuni se pot utiliza pentru a menține permanent vizibile pe ecran (a îngheța) anumite linii
sau coloane atunci când se derulează foaia de calcul pe orizontalî sau pe verticală, astfel:
o Freeze Panes, menține vizibile pe ecran rândul (rândurile) aflate deasupra celulei curente
și coloanele aflate în stânga celulei curente. De exemplu, dacă vrem sa mentinem
permanent vizibile pe ecran coloanele A și B și liniile 1, 2 și 3, selectăm celula C4 și
apelăm Freeze Panes.
o Freeze Top Row - îngheață prima linie din foaia de calcul.
o Freeze First Column - îngheață prima coloană din foaia de calcul.
Când se îngheață anumite zone în lista Freeze Panes apare opțiunea Unfreeze Panes ce se
utilizează pentru anularea înghețării liniilor și|sau coloanelor.
I.3 LUCRUL CU FIŞIERE ÎN EXCEL
Figura nr. I.3 – Structura meniului File în Excel 2019
Comenzile pentru lucru cu fișiere în Excel 2019 se află în meniul Fille, care mai este
denumit și Backstage View (vizualizarea în culise), figura nr. I.3. Principalele opțiuni pune la
dispoziţia utilizatorului sunt:
o New – Deschide un registru de calcul nou. Se poate opta pentru deschiderea unui registru
gol (Blank Workbooks) sau pentru deschiderea unui fișier nou pe baza unor șabloane
existente.
o Open – Activează fereastra cu același nume ce permite deschiderea unui fișier salvat
anterior pe un suport de memorie. Această fereastră se poate deschide și folosind
combinația de taste Ctrl+O. În fereastra Open, implicit se caută spre a fi deschis un fișier
Excel cu extensia .xlsx, așa cum este precizat inițial în lista derulantă (ascunsă) All Excel

Files ce apare în partea de jos a ferestrei Open, în dreapta casetei de text File name.
Dacă se deschide această listă se poate opta pentru și deschiderea din alte versiuni ale
programului Excel sau din alte medii de lucru.
o Info – Deschide o fereastră în care sunt afișate informații despre fișierul Excel curent
deschis și se poate administra acest fișier.
o Save – Salvează modificările făcute în documentul curent. Dacă fișierul curent este unul
fără nume anterior atribuit, comanda Save deschide fereastra Save As unde se atribuie un
nume fișierului și apoi se salvează modificările făcute.
o Save As – Permite salvarea fișierului curent sub un nou nume. La apelarea opțiunii se
deschide fereastra Save As în care se alege folder-ul unde vom face salvarea, iar apoi
apare caseta de dialog Save As. Implicit un registru de calcul salvat în Excel 2019 este de
tipul Excel Workbook (extensia .xlsx), dar caseta de text Save As type se poate opta
pentru salvarea fișierului și în alte versiuni ale programului Excel (ca de exemplu
versiunile 97-2003, cu extensia .xls) sau în alte medii de lucru (ca de exemplu în fișiere
format portabil de documente, cu extensia .pdf).
o Print – Permite listarea foii de calcul curente. În partea stângă a ferestrei ce apare la
apelarea comenzii Print se poate personaliza numărul de copii în care se listează, se alege
și setează imprimanta, dar există și un link către setarea paginii foii de calcul (Page
Setup). În partea dreaptă a ferestrei se pot vizualiza înaintea imprimării paginile ce vor fi
listate.
o Close – Închide fișierul din fereastra activă.
I.4 SETAREA PAGINII ÎN EXCEL

Atenție! Setarea paginii se efectuează în Excel:
o numai pentru imprimare; modificarea valorilor implicite cu care sunt setate paginile în
Excel nu modifică aspectul foilor de calcul ci doar modul în care acestea vor fi imprimate;
o numai pentru foaia de calcul curentă; pentru a seta (formata) în același timp mai multe foi
din același registru de calcul, ele trebuie anterior selectate
Tab-ul Page Layout (machetarea paginii) conține opțiunile Excel care permit modificarea
formatului foii de calcul ce va fi imprimată.
Executați click pentru a selecta tab-ul Page Layout, ca să vedeți opțiunile de setare a
paginii. Din această bandă puteți formata temele, puteți configura marginile, puteți stabili
întreruperile de pagină și secțiunile, puteți adăuga imagini de fond
Dacă unele din opțiunile pentru setarea paginii puse la dispoziție de tab-ul Page Layout nu
vă satisfac, pentru a afișa fereastra Page Setup, din tab-ul amintit, selectați butonul aflat în
colțul din dreapta jos al grupurilor de opțiuni (zonei) Page Setup.
Fereastra Page Setup are patru rubrici (tab-uri sau secţiuni:
o Page,
o Margins,
o Header / Footer,
o Sheet.

Figura nr. I.4 – Setarea paginii unei foi de calcul în Excel 2019
Funcționalitatea acestor rubrici este descrisă în continuare.

o Rubrica Page), figura nr. I.4, configurează orientarea paginii (Orientation) cu opţiunile
Portrait şi Landscape, dimensiunea paginii (Paper size) şi calitatea la imprimare (Print
quality).
Butoanele de opțiuni din zona Scaling se utilizează când apar probleme în încadrarea foii
de calcul în pagina de imprimantă. Aici avem două opțiuni:
o În caseta de text Adjust to ... % normal size (ajustează la un procent ... din
mărimea normală) precizăm procentul dorit;
o Folosim cele două casete de text atașate opțiunii Fit to ... page(s) wide by ...
tall (potrivește la ... pagini pe lățime și la ... pagini pe înălțime); de exemplu dacă
precizăm 1 în caseta wide și 3 în caseta tall, atunci listarea se va face pe trei
pagini de imprimantă; dacă precizăm 2 în caseta wide și 3 în caseta tall, atunci
listarea se va face pe 6 pagini de imprimantă.
Încadrarea foii de calcul în pagina de imprimantă se poate face și de pe tab-ul Page
Layout, zona Scale to Fit (redimensionează pentru potrivire) unde se găsesc casetele de
text Width (lățime), Height (înălțime) și Scale ... % (redimensionează la un procent).
o Rubrica Margins, setează marginile stânga, dreapta, sus şi jos pentru pagina de listare a
foii de calcul, ţinând seama şi de spaţiul alocat pentru zonele de antet Header şi subsol
Footer, precum şi centrarea conţinutului (tabelului) în pagină, pe orizontală sau pe
verticală.

Figura nr. I.5 – Rubrica Header/Footer din fereastra Page Setup
Figura nr. I.6 – Personalizarea antetului paginii de imprimare a unei foi de calcul
o Rubrica Header/Footer – Aici utilizatorul personalizează modul în care se vor imprima

pe pagină antetul (Header) și subsolul (Footer) fiecărei pagini. Rubrica conține (vezi
figura nr. I.5):
o Lista ascunsă Header care conține opțiuni predefinite de personalizare a antetului sau
setările anterioare ale utilizatorului. Lista este precedată de o mică fereastră în care se
pot vizualiza modificările făcute.

o Butoanele Custom Header… și Custom Footer… deschid ferestrele Header și
Footer ce permit personalizarea antetului, respectiv subsolului cu opțiuni ale
utilizatorului. Aceste ferestre au o structură identică (în figura nr. I.6 este prezentată
fereastra Header) și anume:
▪ Trei secțiuni în care este împărțit antetul/subsolul: Left section (secțiunea din
stânga), Center section (secțiunea din centru) și Right section (secțiunea din
dreapta).
▪ O zonă de butoane de comandă ce precede cele trei secțiuni. Aceste butoane
permit:
• Format Text, formatarea textului introdus,
• Insert Page Number, inserarea numărului de pagină,
• Insert Number of Pages, inserarea numărului total de pagini,
• Insert Date, inserarea datei,
• Insert Time, inserarea orei,
• Insert File Name, inserarea numelui registrului de calcul,
• Insert Sheet Name, inserarea numelui foii de calcul,
• Insert Path Name, inserarea locației în care se află registrul de calcul,
• Insert Picture, inserarea unei imagini,
• Format Picture, formatarea imaginii inserate
o Lista ascunsă Footer care conține opțiuni predefinite de personalizare a subsolului
sau setările anterioare ale utilizatorului. Zona este urmată de o mică fereastră în care
se pot vizualiza modificările făcute.
o Caseta de validare Differit odd and even pages (diferit pe paginile pare și impare),
antetul și subsolul vor fi configurate diferit pe paginile pare și impare.
o Caseta de validare Differit first page (diferit pe prima pagină) antetul și subsolul vor
fi configurate diferit pe prima pagină.
o Caseta de validare Scale with document, scara la care este vizualizat sau imprimat
antetul/subsolul se modifică odată cu cea a documentului.
o Caseta de validare Align with page margins, aliniat cu marginile paginii.
o Rubrica Sheet oferă un set opţiuni privitoare la foaia de calcul ce se va imprima:
o Print area – aici se poate preciza prin selectare domeniul din foaia de calcul ce
va fi imprimat (implicit se listează întreaga foaie de calcul).
o Rows to repeat at top - liniile care se repetă la începutul fiecărei pagini de
imprimantă.
o Columns to repeat at left – coloanele care se repetă în stânga fiecărei pagini de
imprimantă.
Toate cele patru rubrici au în partea de jos trei butoane:
o Print, pentru lansarea comenzii de tipărire la imprimantă;
o Print Preview, pentru previzualizarea foii de calcul înaintea imprimării;
o Options, pentru configurarea opțiunilor imprimantei.
I.5 LUCRUL CU FOILE DE CALCUL ŞI CU ELEMENTELE ACESTORA

Înainte de a intra în detaliile de inserare, eliminare, redenumire, copiere şi mutare a foilor de
calcul, trebuie să ştim cum să selectăm una sau mai multe foi de calcul:
o pentru a selecta o singură foaie de calcul, executaţi click pe eticheta foii de calcul (tab-ul
sau numele foii de calcul), din zona de jos a foii;
o pentru a selecta mai multe foi de calcul învecinate, executaţi click pe prima foaie de calcul
din grup şi apoi ţineţi apăsată tasta Shift în timp ce executaţi click pe ultima foaie de
calcul;

o pentru a selecta mai multe foi de calcul neînvecinate, ţineţi apăsată tasta Ctrl în timp ce
executaţi click pe fiecare foaie de calcul.
Pentru a selecta tot conţinutul foii de calcul (toate celulele), în foaia de calcul respectivă daţi
click cu butonul stâng al mouse-ului în celula aflată în stânga marcajului pentru coloana A şi
deasupra marcajului pentru linia 1.
Combinația de taste Ctrl+A selectează toată zona utilizată (editată) a foii de calcul. Dacă
repetăm combinația de taste se selectează tot documentul.
Pentru a selecta o coloană sau o linie daţi click pe marcajul coloanei sau liniei. Pentru a
selecta mai multe linii sau mai multe coloane folosiţi tastele Shift sau Ctrl, cu semnificaţiile
cunoscute sau trageţi cu butonul stâng al mouse-ului peste mai multe marcaje.
Selectarea datelor se poate face și cu ajutorul indicatorul de selecție de pe bara de formule.
În figura nr. I.7, în indicatorul de selecție am scris A4:A20 și am apăsat tasta Enter, iar rezultatul a
fost selectarea zonei A4:A20.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A4:A20;C5:C15 se selectează atât zona A4:A20 cât și
zona C5:C15.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A1;C4;D1 se selectează celulele A1, C4 și D1.
Dacă în indicatorul de selecție scriem 1:1 se selectează toată linia 1.
Dacă în indicatorul de selecție scriem A:A se selectează toată coloana A.
Figura nr. I.7 – Selectarea datelor folosind indicatorul de selecție de pe bara de formule
Inserarea unei noi foi de calcul într-un fişier .xlsx se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii de calcul înaintea căreia doriţi să inseraţi o nouă foaie, alegeți tab-ul
Home, zona Cells, lista ascunsă Insert, opţiunea Insert Sheet;
sau
o executaţi click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe eticheta unei foi de calcul şi
folosiţi din meniul contextual, care apare, opţiunea Insert, General, Worksheet;
sau
o apelați butonul New Sheet (un + încadrat într-un cerc) aflat în dreapta etichetelor foilor
de calcul.

Pentru a insera mai multe foi de calcul, cu o singură comandă, se selectează câte foi de
calcul vrem să inserăm şi apoi alegem una din primele două variantele anterior prezentate.
Ştergerea unei noi foi de calcul dintr-un fişier .xls se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii sau foilor de calcul pe care doriţi să le eliminaţi din fişier, selectaţi
tab-ul Home, zona Cells, lista Delete, opţiunea Delete Sheet;
sau
folosiţi din meniul contextual care apare, opţiunea Delete.
Redenumirea unei foi de calcul într-un fişier .xlsx se poate realiza astfel:
o selectaţi eticheta foii de calcul al cărei nume doriţi să-l schimbaţi (implicit etichetele se
numesc Sheet1, Sheet2 etc.), selectaţi tab-ul Home, zona Cells, lista Format, secţiunea
Organize Sheets, opțiunea Rename Sheet și tastaţi noul nume;
sau
folosiţi din meniul contextual care apare opţiunea Rename;
sau
o executaţi dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe eticheta foii de calcul, tastaţi
noul nume.
Pentru a muta sau copia foile de calcul în cadrul unui fişier .xlsx sau de la un fişier la altul
puteţi proceda astfel:
1 Selectaţi foaia sau foile de calcul pe care doriţi să le deplasaţi sau copiaţi;
2 Selectaţi tab-ul Home, zona Cells, lista Format, secţiunea Organize sheets, opțiunea
Move or Copy Sheet. Apare cutia de dialog prezentată în figura nr. I.8 (aceeași casetă
de dialog apare și dacă selectați tab-ul unei foi de calcul și din meniul contextual alegeți
opțiunea Move or Copy Sheet).
a. Pentru a muta/deplasa foaia sau foile de calcul într-un alt fişier, selectaţi numele
acestuia din lista derulantă To book. Din lista casetei Before sheet, alegeţi foaia
de calcul în faţa căreia doriţi să mutaţi foile de calcul selectate.
b. Pentru a copia foaia de calcul, selectaţi Create a copy, apoi procedați ca la
punctul a.
3 Apoi selectaţi butonul OK.
Figura nr. I.8 - Caseta de dialog Move or Copy

Pentru a vă deplasa cu uşurinţă la o celulă dintr-o foaie de calcul apăsați tasta F5 sau
combinaţia de taste Ctrl+G. Se deschide caseta de dialog Go To, introduceţi la caseta Reference
adresa relativă a celulei (exemplu E5) unde vreţi să vă poziţionaţi (se poate introduce domeniul de
referinţă, exemplu E4: E8) sau alegeţi adresa căutată din lista Go To. Butonul Special vă pune la
dispoziţie o listă de elemente în funcţie de care are loc saltul (deplasarea): comentarii, conţinutul
celulelor, formule etc.
Inserarea celulelor:
o selectaţi zona unde doriţi să inseraţi informaţiile, selectaţi tab-ul Home, zona Cells, lista
Insert, opțiunea Insert Celss şi din caseta de dialog care apare alegeţi Shift Cells Right
sau Shift Cells Down, executaţi click pe butonul OK, iar programul Excel inserează celula
sau celulele şi deplasează datele din celelalte celule, în direcţia specificată, respectiv la
stânga sau sus.
o sau apăsaţi tasta Shift, trageţi de punctul întunecat (din colţul din partea dreaptă jos al
celulei selectate), trageţi punctul întunecat în sus, în jos, la stânga sau la dreapta, pentru a
stabili poziţia noii celule.
o sau din meniul contextual alegeți Insert şi din caseta de dialog care apare alegeţi Shift
Cells Right sau Shift Cells Down, executaţi click pe butonul OK
Inserarea liniilor sau coloanelor:
Pentru a insera o singură linie sau o singură coloană, selectaţi elementul respectiv, apoi din
meniul contextual alegeți opțiunea Insert sau selectaţi tab-ul Home, zona Cells, lista Insert,
opțiunea Insert Sheet Rows sau Insert Sheet Columns. Programul Excel inserează linia sau
coloana şi deplasează rândul selectat în jos sau coloana selectată la dreapta.
Pentru a insera mai multe linii sau mai multe coloane se selectează numărul de linii sau de
coloane ce vor fi inserate și apoi se apelează comenzile anterior precizate.
Ștergerea celulelor, liniilor sau coloanelor:
o selectaţi domeniul celulelor pe care doriţi să le eliminaţi, selectaţi tab-ul Home, zona
Cells, lista Delete, opţiunea Delete Cells.., iar din caseta de dialog Delete, alegeți
opţiunea de ştergere dorită, Delete Sheet Rows, Delete Sheet Columns sau Delete
Cells… În ultimul caz, apare caseta de dialog Delete, cu opțiunile:
▪ Shift cells left şterge celula curentă şi toate celulele aflate în dreapta se vor
deplasa în stânga cu o poziţie;
▪ Shift cells up şterge celula curentă şi toate celulele aflate în jos se vor deplasa
în sus cu o poziţie;
▪ Entire row şterge întreaga linie;
▪ Entire column şterge întreaga coloană.
o selectaţi domeniul celulelor pe care doriţi să le eliminaţi și din meniul contextual alegeți
Delete…, apare caseta de dialog Delete și apoi procedați ca la punctul anterior.
I.6 EDITAREA DATELOR

Editarea datelor (introducerea datelor în foile de calcul) se face direct în celula curentă sau în
bara de formule.
Priviți cu atenție ce este afișat în stânga barei de stare. Foaia de calcul are trei stări:
o Starea de așteptare, Ready, când este permisă introducerea comenzilor.
o Stare de editare, Enter, când se introduc date sau formule direct în celula curentă și marea
majoritate a comenzilor nu se pot utiliza.
o Stare de editare, Edit, când se introduc date sau formule în celula bara de formule și
marea majoritate a comenzilor nu se pot utiliza.

Trecerea din starea de așteptare în starea de editare se face când începem să edităm date sau
formule. Trecerea din stările de editare în starea de așteptare se face dacă dați un click cu butonul
stâng al mouse-ului în afara zonei de editare sau dacă apăsați tasta Enter.
Deoarece deplasarea de la o celulă la altă celulă învecinată se poate face cu ajutorul
tastaturii, folosind tasta Enter, puteţi alege din fereastra Excel Options, opţiunea Advanced,
secţiunea Editing Options, sensul de deplasare după apăsarea tastei Enter. Pentru aceasta bifați
caseta de validare After pressing Enter move selection, iar din lista derulantă (lista ascunsă)
Direction selectați direcția de deplasare. (Down – jos, Up – sus, Left – stânga, Rigt – dreapta).
Implicit, editarea datelor (introducerea de date și formule) se face pentru celula curentă.
Dacă doriți să editați o zonă dintr-o foaie de calcul cu o singură comandă:
o Selectați zona
o Introduceți datele sau formula
o Finalizați editarea folosind combinația de taste Ctrl + Enter.
Implicit, editarea datelor se face pentru foaia de calcul curentă. Dacă doriți să editați mai
multe foi de calcul cu o singură comandă:
o Selectați foile de calcul
o Finalizați editarea tasta Enter sau butonul stâng al mouse-ului.
Având în vedere cele precizate mai sus se pot edita în același timp zone de identice din mai
multe foi de calcul. Pentru aceasta:
o Selectați foile de calcul
o Selectați zona de celule pe care vreți să o editați
o Finalizați editarea folosind combinația de taste Ctrl + Enter.
Pentru editarea datelor se poate insera automat numărul de zecimale sau de zerouri
semnificative atașate numerelor întregi. Pentru aceasta, în fereastra Excel Options, opţiunea
Advanced, secţiunea Editing Options bifați caseta de validare Automatically insert a decimal point
(inserarea automată a punctului zecimal), iar în caseta Places (locuri) stabiliți câte zecimale se
atribuie automat.
De exemplu, dacă scriem în caseta Places 2, revenim în foaia de calcul și în celula A1
introducem 7654 și apăsăm tasta Enter, conținutul celulei A1 va fi 76,54.
Dacă scriem în caseta Places -2, revenim în foaia de calcul și în celula A1 introducem 7654
și apăsăm tasta Enter, conținutul celulei A1 va fi 765400.
Pentru a modifica conținutul unei celule anterior editate:
o Folosiți bara de formule.
o Intrați în inserare în celula respectiva:
o folosind tasta F2
o prin dublu click cu butonul stâng al mouse-ului.
Eliminarea (golirea) conținutului celulei (sau a celulelor selectate) se face apelând din
meniul contextual opțiunea Clear Contents.
O eliminare mai complexă a conținutului celulelor o putem face dacă de pe tab-ul Home,
zona Editing, deschidem lista Clear și alegem una din opțiunile:
o Clear All, elimină totul.
o Clear Formats, elimină doar formatările.
o Clear Contents, elimină conținutul.
o Clear Comments, elimină comentariile.
Alegeți cu atenție între ștergerea celulelor și eliminarea conținutului acestora

I.7 SERII DE DATE
Programul Excel prezintă multe caracteristici, extrem de utile, care vă ajută să copiaţi
informaţiile (anterior introduse) în una sau mai multe celule sau să generaţi serii de date.
Cea mai simplă variantă este aceea a folosirii butonului de extindere a formatării (numit
uneori şi buton de copiere sau buton de umplere). Acesta este reprezentat de micul pătrat negru aflat
în dreapta jos la celula curentă. În momentul în care plasăm mouse-ul pe pătratul respectiv, cursorul
se transformă din conturul unei cruci (gol în mijloc), într-o cruce neagră subţire. Pe această cruce
neagră subțire, apăsăm butonul stâng al mouse-ului şi ţinându-l apăsat, extindem seria sau copiem
celula curentă (sau celulele selectate) către zonele în care ne deplasăm.
De exemplu, în figura nr. I.9 am scris cifra 1 în celula G1. Apoi, folosind butonul de
extindere a formatării, am tras cu mouse-ul până în G4. Rezultatul: toată zona s-a umplut cu cifra 1.
Se poate folosi şi lista Fill din grupul Editing, aflat pe tab-ul Home, astfel: poziţionăm
cursorul mouse-ului în celula al cărui conţinut vrem să-l copiem (extindem) în mai multe celule (de
exemplu, ne plasăm în celula H1 și introducem cuvântul plin. Apoi selectăm domeniul H1:H100.
Deschidem lista Fill de unde putem să selectăm direcţia în care dorim să copiem informaţia, Up –
sus, Down – jos, Left – stânga, Right – dreapta. În exemplul nostru selectăm Down, iar ca rezultat,
toate celulele de la H1 la H100 (din domeniul H1:H100) – vor conţine cuvântul plin).
Figura nr. I.9 – Folosirea butonului de extindere a formatării
Spre deosebire de opţiunea Fill, care doar copiază informaţia în una sau mai multe celule,
AutoFill le copiază într-un mod inteligent. De exemplu: scrieţi într-o celulă Trim 1; trageţi de
butonul de extindere a formatării în dreapta sau în jos cu încă trei celule; va apărea: Trim 2, Trim
3, Trim 4. Observaţie: dacă extindeţi formatarea în stânga sau în sus, seria va fi tot crescătoare, dar
în serie o să apară si Trim 0.
Cu ajutorul caracteristicii AutoFill se pot genera şi serii de date, ca în exemplele de mai jos
(a se vedea şi figura nr. I.10).
Figura nr. I.10 – Generarea seriilor de date cu ajutorul caracteristicii AutoFill

Exemplul 1:
o scrieţi în celula A1 valoarea 1, iar în celula A2 valoarea 2;
o selectaţi ambele celule;
o trageţi de butonul de extindere a formatării până în celula A10;
o apare seria 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Exemplul 2:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1, iar în celula C2 valoarea 5;
o selectaţi ambele celule;
o trageţi de butonul de extindere a formatării până în celula C10;
o apare seria 1, 5, 9, 13, 17, 21, 25, 29, 33, 37.
Caracteristica AutoFill este bună pentru serii scurte de date. În situaţia în care aveţi nevoie de
mai mult control, pentru serii lungi de date, puteţi utiliza lista Fill aflată pe tab-ul Home, zona
Editing, figura nr. I.11.
Figura nr. I.11 – Lista Fill (umple) aflată pe tab-ul Home, zona Editing
Opțiunile Down (jos), Right (dreapta), Up (sus) și Left (stânga) se pot folosi pentru
umplerea unei zone anterior selectată în una din cele patru direcții cu ceva ce a fost anterior editat în
prima celula a zonei.
Figura nr. I.12 – Utilizarea opțiunii Fill, Right
Tabelul nr. I-1
Tipuri de serii recunoscute de caracteristica Fill

Tipul Seriei Elementul iniţial Seria rezultată
1, 2 3, 4, 5
Linear
100, 99 98, 97, 96
(liniară)
15 (step 2) 15, 17, 19
Growth 15 (step 10) 150, 1500, 15000
(crescătoare)
07.03.2019 (day - zi) 08.03.2019, 09.03.2019, 10.03.2019
07.03.2019 (weekday – zi 08.03.2019, 11.03.2019,12.03.2019
Date
lucrătoare)
(dată)
07.03.2019 (month - lună) 07.04.2019, 07.05.2019, 07.06.2019
07.03.2019 (year - an) 07.03.2020, 07.03.2021, 07.03.2022
AutoFill Luna 1 Luna 2, Luna 3, Luna 4
(completare
automată)

În celula I3 din figura nr. I.12 a fost scris cuvântul exemplu. Apoi a fost selectat domeniul
I3:M3 și a fost apelată comanda Fill, Right. Efect: toată zona selectată a fost umplută la dreapta cu
exemplu.
Opțiunea Series… din lista Fill este utilizată pentru generarea unor serii de date mai
complexe. Programul Excel recunoaşte patru tipuri de serii, prezentate în tabelul nr. II-1.
Pentru a crea o serie de date, procedaţi astfel: introduceţi o valoare într-o celulă. Aceasta va
fi valoarea iniţială a seriei de date.
Atenție: când generați o serie nu uitați să scrieți elementul inițial al seriei. Altfel, apelarea
opțiunii Series… din lista Fill nu va produce nici un efect.
După ce ați introdus termenul inițial al seriei, apelați opțiunea Series… din lista Fill. Apare
caseta de dialog Series, figura nr. I.13.
Figura nr. I.13 – Caseta de dialog Series
Aici parcurgeți următorii pași:

1. În zona Serie in, selectaţi Rows sau Columns pentru a indica dacă seria se completează
pe linie sau pe coloană.
2. Alegeţi tipul seriei din lista Type.
3. În caseta de text Step value stabiliţi valoarea pasului de incrementare dintre elementele
seriei.
4. În caseta de text Stop value precizați ultimul element din serie), apoi apăsaţi butonul Ok.
Atenție: dacă anterior deschiderii casetei de dialog Series, după introducerea primului
element al seriei, ați selectat (pe o linie sau pe o coloană) o zonă de text atunci nu mai trebuie să
faceți precizările de la pașii 1 și 4. Programul Excel 2019 va recunoaște dacă seria este pe linie sau
pe coloană și va știi care este ultimul termen al seriei. Trebuie doar să precizați tipul seriei și
valoarea pasului de incrementare dintre elementele seriei
Exemplul 3:
o scrieţi în celula B1 valoarea 1;
o apelați tab-ul Home, zona Editing, lista Fill, opțiunea Series, iar caseta de dialog Series,
selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Linear;
o tastaţi 1 în caseta de text Step;
o Tastaţi 100 în caseta de text Stop;
o apoi apăsaţi butonul Ok;
o apare seria 1, 2, 3 …. 99, 100.

Exemplul 4:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1;
selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Growth;
o Tastaţi 256 în caseta de text Stop;
o apare seria 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256.
Exemplul 5:
o scrieţi în celula B1 valoarea 1;
o selectaţi toate celulele cuprinse între B1 şi B500;
selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Linear;
o apare seria 1, 2, 3 …. 499, 500.
Exemplul 6:
o scrieţi în celula C1 valoarea 1;
o selectaţi toate celulele cuprinse între C1 şi C10
o apelați tab-ul Home, zona Editing, lista Fill, opțiunea Series iar caseta de dialog Series,
selectaţi Columns;
o alegeţi, din lista Type, tipul seriei Growth;
o apare seria 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512.
Excel 2019 oferă și facilitatea numită Flash Fill (umplere rapidă) care se apelează tot din
lista Fill aflată pe tab-ul Home, zona Editing. Aceasta detectează, pe baza unui singur exemplu, un
șablon în datele anterior introduse și completează seria de date.
Figura nr. I.14 – Exemplu de utilizare Flash Fill

Figura nr. I.15 – Rezultatul utilizării facilității Flash Fill
În exemplul din figura nr. I.14, am scris în celula B2 Tiberiu, am selectat celula B3 și apoi
am apelat Flash Fill. Rezultatul este cel din figura nr. I.15.
O altă facilitate oferită de programul Excel pentru editarea eficientă a datelor este
posibilitatea de a genera rapid liste personalizate. Pentru aceasta se foloseşte meniul File, Options,
opțiunea Advanced, iar printre ultimele opțiuni se află butonul Edit Custom Lists... (editează liste
personalizate), care are ca explicație eticheta: Create lists for use in sorts and fill sequences
(creează liste pentru a fi folosite în secvențe de sortare și umplere). În urma apelării butonului, apare
caseta de dialog Custom Lists (liste personalizate).
Spre exemplu, dacă vreţi să introduceţi rapid lunile anului (ianuarie, februarie, …,
decembrie), procedaţi astfel:
o caseta de dialog Custom Lists,
o din lista Custom Lists, alegeţi lista cu lunile anului: ianuarie, februarie, martie …,
o apăsaţi butonul OK,
o introduceţi într-o celulă ianuarie, apoi trageţi de punctul întunecat din colţul din partea
dreaptă jos al celulei selectate, în sus, jos, la stânga sau dreapta, pentru a selecta încă 11
celule;
o eliberaţi butonul mouse-ului, iar programul Excel va insera toate lunile anului, în ordine,
în celulele selectate.
Puteţi să folosiţi listele predefinite de program sau puteţi să generaţi propriile liste.
De exemplu, vrem să generăm o listă de persoane: Dan, George, Ion, Mihai, Gabriela,
Loredana, Cristina, Vlad, Mircea, pe care să o folosim de mai multe ori. Pentru aceasta:
o din lista Custom Lists, alegeţi opţiunea New List (listă nouă);
o în zona List entries (elementele listei), introducem numele Dan, George, Ion … Mircea;
după fiecare nume apăsăm tasta Enter;
o după ultimul nume (după ultima intrare din listă) apelăm butonul Add (observaţi că lista a
fost adăugată în zona Custom Lists şi este selectată);
o în continuare lista se poate utiliza ca şi listele predefinite de sistem (vezi exemplul anterior
cu lunile anului).
Elementele unei noi liste se pot introduce direct în zona List entries ca în exemplul de mai
sus sau se pot prelua dintr-o zonă a unei foi de calcul. Pentru aceasta ne plasăm în caseta Import
list from cells (importă lista din celulele …) unde precizăm domeniul (celulele) în care se află lista
şi apoi apelăm butonul Import.
O listă personalizată se poate şterge. Pentru aceasta selectăm, din lista Custom Lists, lista pe
care dorim să o ştergem şi apoi apelăm butonul Delete.
Atenție: nu se pot şterge decât listele personalizate definite de utilizator. La selectarea unei
liste predefinite de sistem, butonul Delete este inactiv.

I.8 FORMATAREA FOILOR DE CALCUL ÎN EXCEL
Formatarea foilor de calcul se referă la un ansamblu de acțiuni prin care se personalizează
caracteristici ale celulelor, liniilor coloanelor și foilor de calcul în ansamblu. Aceste caracteristici
vizează atât aspectul acestor elemente (mărime, culoare, chenare etc.) cât și probleme de fond care
influențează decisiv modul în care se desfășoară prelucrările în programul Excel (de exemplu,
stabilirea tipurilor de date ce se pot introduce intr-o zonă de celule anterior selectate).
Într-o sesiune de lucru în Excel 2019, se pot aplica formatări la nivel de caracter, la nivel de
celulă, la nivel de linie, la nivel de colană sau la nivelul întregii foi de calcul. De asemenea, se pot
utiliza formatarea automată, formatarea condiţională sau se pot defini stiluri de formatare.
Aplicarea diferitelor comenzi de formatare se face asupra elementului curent (celulei
curente, liniei curente etc.) sau asupra unor elemente anterior selectate. Implicit domeniul de acțiune
al comenzilor de formatare este elementul curent. De exemplu: cursorul este plasat în celula A4 și
dacă, din fereastra Format Cells, rubrica Font, modificăm mărimea fontului, efectul se va vedea
doar în celula curentă A4. Dar dacă vrem să modificăm mărimea fontului în domeniul A1:C20,
anterior aplicării comenzii de formatare trebuie să selectăm acest domeniu.
Formatarea diferitelor elemente în Excel se poate face înainte de introducerea datelor în
foaia de calcul sau după completarea datelor, evident printr-o selectare anterioară a elementelor ce
se vor formata. Vă recomand ca, pe cât este posibil, să formatați domeniile de celule înainte de
introducerea datelor în foile de calcul.
Figura nr. I.16 – Fereastra Format Cells
În Excel 2019, marea majoritate a comenzilor de formatare se găsesc pe tab-ul Home, zonele
Font, Alignment, Number, Styles și Cells sau în fereastra Format Cells .
I.8.1 Formatarea Celulelor
Formatarea unei celule se face în fereastra de dialog Format Cells (figura nr. I.16). Aceasta
apare dacă:
- din meniul contextual se alege opţiunea Format Cells…,
sau
- de pe tab-ul Home, zona Cells, lista Format se alege opțiunea Format Cells,
sau
- de pe tab-ul Home, se apelează butonul aflat în colțul din dreapta jos la fiecare din zonele
Font, Alignment, Number,
sau
- se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+1 etc..

Fereastra Format Cells conţine şase rubrici:
1 Number, pentru a alege categoria (tipul) de dată ce se va utiliza;
2 Alignment, pentru alinierea datelor în celulă;
3 Font, pentru stabilirea caracteristicilor fonturilor utilizate;
4 Border, pentru a preciza modul de încadrare în chenare (modul de bordare);
5 Fill, pentru a stabili modul de umplere cu culori şi haşuri;
6 Protection, pentru stabilirea unor măsuri de protecţie (pe care le vom discuta la tema
referitoare la funcții în Excel).
Figura nr. I.17 – Formatarea numerelor în Excel
1. În rubrica Number, (vezi figura nr. I.17), se selectează tipul de dată ce se va utiliza. În
partea stângă se află lista Category, iar în partea dreaptă se află zona Sample, care conține exemple
ale tipurilor de date selectate în partea stângă și, de cele mai multe ori, butoane de incrementare /
decrementare, casete de validare, liste de opțiuni etc. cu ajutorul cărora se pot face personalizări mai
detaliate ale tipurilor de date anterior selectate. Lista Category are următoarele opțiuni:
- General. Este tipul implicit de dată în Excel, respectiv fiecare celulă are la început acest
format. Este formatul datorită căruia programul Excel recunoaște orice tip de dată în
funcție de caracterele introduse. De exemplu, dacă inserăm o nouă foaie de calcul (în care,
așa cum am văzut, formatul implicit este General) și în celula A1 scriem cuvântul
Sesiune, caracterele vor fi aliniate la stânga și vor fi tratate ca și text. Dacă în celula A10
și A11 scriem 23 și respectiv 17, conținutul acestor celule va fi tratat ca și numere (în
celula A12 se poate face suma celulelor A10 și A11). Aplicarea stilului general se poate
face și cu combinația de taste Ctrl+Shift+~
- Number. Este formatul utilizat pentru numere. Dacă selectați această opțiune, în zona
Sample puteți să faceți următoarele personalizări:
o Butonul de incrementare/decrementare Decimal places vă permite să stabiliți
numărul de zecimale.
o Bifarea butonului de validare Use 1000 Separator permite separarea la mie a
numerelor mari (de exemplu, utilizând caracterul punct (.) 1000000 apare
1.000.000).
o Lista Negative numbers permite alegerea modului în care vor apărea numerele
negative (cu semnul minus în faţă, scrise cu roşu, între paranteze sau între
paranteze şi scrise cu roşu)

- Currency (valută) și Accounting (contabilitate). Sunt formate, derivate din formatul
anterior, folosite pentru afișarea valorilor monetare. Numerele afișate sunt urmate de
simbolul monetar setat în Control Panel. În plus, față de formatul Currency, formatul
Accounting realizează și alinierea semnului minus și a semnului monetar (vezi figura nr.
I.18).
Figura nr. I.18 – Exemple de formatări ale tipurilor de date într-o foaie de calcul
- Formatele Date și Time afișează data calendaristică și timpul în diferite modalități care
pot fi alese, în dreapta, din lista Type. Formatele care încep cu un asterisc răspund la
schimbările în setările regionale și de limbă specificate în sistemul de operare (respectiv în
Control Panel). Datele care sunt afișate cu formate care nu au un asterisc la început nu
sunt afectate de modificările intervenite în sistemul de operare. În exemplul din figura nr.
I.18, domeniul de celule F5:F7 este formatat ca Date.
- Percentage (procent), permite afișarea datelor sub formă de procent, care apoi poate fi
utilizat în formulele Excel. De exemplu, vezi figura nr. I.18, dacă formatăm celula I10 de
tip procent cu zero zecimale și introducem aici valoarea 12, va apărea 12%; formatăm
celulele I11 și I12 de tip număr cu zero zecimale; scriem în I11 valoarea 200, iar în I12
formula =I10*I11; rezultatul afișat în I12 va fi 24.
- Fracțion, permite afișarea datelor sub formă de fracție.
- Scientific, permite afișarea datelor în notație științifică. Formatul științific permite afișarea
numerelor mari într-o formă prescurtată. În exemplul din figura nr. I.18, numărul
7,6543E+06 afișat în celula G1 reprezintă notația științifică pentru numărul 7654300, iar
numărul 7,6543E-06 afișat în celula G2 reprezintă notația științifică pentru numărul
0,0000076543.
- Text permite formatarea celulelor ca text ce poate fi manevrat cu funcții specifice șirurilor
de caractere.
- Special, permite selectarea unor formate specifice precum coduri poștale, numere de
telefon sau coduri numerice personale.
- Custom permite selectarea unor formate ce personalizează mai detaliat modul de afișare a
datelor în celule, ca de exemplu modul în care se afișează zerourile nesemnificative.
ATENȚIE: O mică parte din opţiunile rubricii Number se găsesc şi pe tab-ul Home, zona
Number, figura nr. I.19, dar vă recomand ca pentru formatarea tipurilor de date să apelați
fereastra Format Cells, rubrica Number. De altfel, lista General conține câteva din tipurile
de date din lista Category prezentată mai sus. Ultima opțiune a liste General este More
Number Formats…, care deschide tot fereastra Format Cells, rubrica Number.

Figura nr. I.19 – Zona Number, tab-ul Home
2. În rubrica Alignment se pot formata următoarele caracteristici: alinierea textului, modul

în care poate fi controlat textul, orientarea textului față de axa orizontală și direcția textului.
- Alinierea textului se face în zona Text alignment, unde se găsesc două liste:
o Lista Horizontal, unde se personalizează alinierea pe orizontală; aici se găsesc
următoarele opțiuni:
▪ General: este aliniamentul implicit. În cadrul lui textul se aliniază la stânga,
numerele la dreapta, iar valorile logice și mesajele de eroare pe centru.
▪ Left: aliniază conținutul celulei la stânga. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celula din dreapta, iar dacă celula din
dreapta nu este goală, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Center: aliniază conținutul celulei în centru. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celulele de pe ambele părți, iar dacă
acestea nu sunt goale, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Right: aliniază conținutul celulei la dreapta. Dacă textul este mai mare decât
lățimea celulei, el se revarsă spre celula din stânga, iar dacă celula din stânga
nu este goală, textul este trunchiat și nu este complet vizibil.
▪ Fill: repetă conținutul celulei până ce lățimea celulei este umplută. Dacă
celulele din dreapta sunt și ele formatate cu acest aliniament, atunci și ele
sunt umplute cu textul anterior introdus în prima celulă.
▪ Justify: aliniază textul la stânga și la dreapta, în așa fel încât să ocupe toată
lățimea celulei. Această opțiune nu funcționează decât atunci când textul este
scris pe mai multe rânduri într-o celulă (vezi mai jos opțiunea Wrap text din
zona Text control).
▪ Center across Selection: centrează textul pe coloanele selectate. Opțiunea
este utilă pentru a centra capul de tabel pentru mai multe coloane.
▪ Distributed: distribuie uniform textul pe lățimea celulei. Permite astfel
scrierea pe mai multe rânduri în celula respectivă, fără a marca o opțiune
Wrap text în zona Text control.
▪ Butonul de incrementare / decrementare Indent, care se folosește doar atunci
când a fost ales unul din modurile de aliniere pe orizontală Left, Right, sau
Distributed. Cu ajutorul lui se adaugă spații suplimentare între text și
marginile celulei.
o Lista Vertical, unde se personalizează alinierea pe verticală; aici se găsesc
următoarele opțiuni:
▪ Top: aliniază conținutul celulei în partea de sus a acesteia.
▪ Center: centrează conținutul celulei pe verticală.
▪ Bottom: aliniază conținutul celulei în partea de jos a acesteia
▪ Justify: aliniază textul în sus și în jos, în așa fel încât să ocupe toată
înălțimea celulei. Această opțiune nu funcționează decât atunci când textul

este scris pe mai multe rânduri într-o celulă (vezi mai jos opțiunea Wrap
text din zona Text control).
▪ Distributed: distribuie în celulă textul uniform pe verticală. Această opțiune
pare a avea același efect ca și cea precedentă, Justify, dar permite scrierea pe
mai multe rânduri în celula respectivă, fără a marca o opțiune Wrap text în
zona Text control.
- Modul în care poate fi controlat textul pentru a se încadra în una sau mai multe celule se
face în zona Text control, unde:
o Cu ajutorul opţiunii Wrap text textul poate fi scris pe mai multe rânduri (linii)
într-o celulă, ca în celula A1 din figura nr. I.20.
o Cu ajutorul opţiunii Shirt to fit caracterele introduse într-o celulă se micşorează
până devin potrivite în aşa fel încât tot textul să se încadreze într-o celulă;
o cu ajutorul opţiunii Merge cells se unesc mai multe celule în una singură. Celulele
A4, B4 și C4 din figura nr. I.20 au fost unite cu ajutorul opțiunii Merge cells.
Debifarea casetei de validare, precedată de selecția zonei de celule anterior unite,
conduce la separarea celulelor
Figura nr. I.20 – Utilizarea formatărilor din fereastra Format Cells, rubrica
Alingment
- Orientarea textului faţă de axa orizontală se face în zona Orientation, Aici se poate
modifica unghiul sub care este scris textul (ca de exemplu celulele A1, B1 și C1 din figura
nr. I.21) în două moduri:
o trăgând cu mouse-ul butonul roşu ce apare pe cadran.
o modificând valoarea cu ajutorul butonului de incrementare / decrementare
Degrees;
Figura nr. I.21 – Modificarea unghiului de scriere a textului față de axa verticală
- Direcţia textului se precizează în zona Right-to-left, lista Text direction. Ea poate fi de

la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga sau în funcţie de context, dar este utilizată doar
în situații cu totul speciale, ca de exemplu atunci când se folosesc caractere japoneze (se
știe că nu toate limbile utilizează aceeași direcție a caracterelor).

Figura nr. I.22 – Alinierea datelor folosind comenzile aflate pe tab-ul Home, zona Alingment
ATENȚIE: O bună parte din opţiunile rubricii Alingment se găsesc şi pe tab-ul Home, zona
Number, figura nr. I.22. Vă recomand să folosiți lista Merge & Center, care are patru
opțiuni utile:
o Merge & Center, unește mai multe celule, anterior selectate, și centrează textul.
o Merge Across, unește în același timp grupuri de celule, anterior selectate, aflate pe
rânduri diferite, iar unirea se face pe fiecare rând.
o Merge Cells, unește celulele anterior selectate.
o Unmerge Cells, elimină unirea celulelor făcută anterior cu o comandă Merge.
3. În rubrica Font puteţi alege: numele fontului (zona Font) stilul caracterelor (din Font
Style), mărimea caracterelor (Size), culoarea (Color), dacă textul este subliniat (zona Underline),
efectele adăugate textului (zona Efectes). Dacă se bifează caseta de validare Normal font,
caracteristicile fontului (nume, mărime, efecte etc.) devin cele din stilul implicit, Normal. Pentru
formatarea fonturilor puteți folosi și comenzile atașate pictogramelor aflate pe bara Home, rubrica
Font.
4. Rubrica Border. În timp ce lucraţi cu foaia de calcul curentă, fiecare celulă e identificată
printr-o reţea de linii care înconjoară acea celulă. Apariţia reţelei de linii pe ecranul de lucru e
stabilită din meniul File, Options, opţiunea Advanced, secţiunea Display options for this
worksheet, caseta de validare Show Gridlines. Din lista ascunsă Gridlines color se poate selecta
culoarea în care apare reţeaua de linii.
ATENŢIE: aceasta reţea de linii apare numai la vizualizare pe ecran nu şi la tipărire pe
hârtie.
Figura nr. I.23 - Exemplu de marcare a liniilor ce delimitează celulele în Excel prin
utilizarea listei Borders aflată pe tab-ul Home, zona Font

Pentru a putea fi tipărită, această reţea de linii, celula trebuie formatată în rubrica Border,
unde se aleg laturile ce vor fi bordate, stilul și culoarea liniilor de bordare. Pentru aplicarea
bordărilor se poate utiliza și lista Borders aflată pe tab-ul Home, zona Font (variantă
recomandată), vezi figura nr. I.23.
5. În rubrica Fill, figura nr. I.24 se poate personaliza imaginea și efectele de fundal (zona
Background Color) și se pot hașura celulele (lista Pattern Color) în stilurile dorite (lista Pattern
Style).
Figura nr. I.24 – Formatarea celulelor în rubrica Fill
I.8.2 Formatarea liniilor și coloanelor.
Comenzile pentru formatarea liniilor și coloanelor în Excel 2019 se găsesc pe tab-ul Home,
zona Cells, lista Format (figura nr. I.25) sau în meniul contextual dacă, în prealabil, au fost
selectate linii sau coloane.
Figura nr. I.25 – Lista Format

Formatarea unei linii (rând) se referă la:
- Stabilirea înălţimii liniei, opţiunea Row Height…. Modificarea înălțimii unui rând se poate
face și dacă se agață linia de separare dintre două rânduri și se deplasează în sus sau în jos.
- Potrivirea automată a înălţimii liniei curente sau liniilor selectate la nivelul înălţimii
maxime din foaia de calcul, opţiunea AutoFit Row Height. Același efect se obține dacă se
dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe linia ce separă două rânduri într-o
foaie de calcul Excel.
- Ascunderea liniei curente sau liniilor selectate, opţiunea Hide & Unhide, comanda Hide
Rows;
- Descoperirea sau revizualizarea liniei sau liniilor ascunse anterior cu Hide se realizează cu
opţiunea Unhide; pentru aceasta se selectează liniile învecinate şi se apelează comanda
Unhide Rows; de exemplu: pentru ascundere s-au selectat liniile 2 şi 3 şi s-a apelat
comanda Hide Rows; pentru descoperire se selectează liniile 1 şi 4 care sunt vizibile şi se
apelează comanda Unhide Rows.
Formatarea unei coloane se referă la:
- Stabilirea lăţimii coloanei, opţiunea Column Width. Modificarea lățimii unei coloane se
poate face și dacă se agață linia de separare dintre două coloane și se deplasează în stânga
sau în dreapta.
- Potrivirea automată a înălţimii coloanei curente sau coloanelor selectate la nivelul lăţimii
maxime din foaia de calcul, opţiunea AutoFit Column Width. Același efect se obține dacă
se dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe linia din dreapta etichetei coloanei.
- Ascunderea şi descoperirea coloanei curente sau coloanelor selectate, comenzile Hide
Columns şi Unhide Columns, care funcţionează la fel ca în cazul liniilor.
DE REZOLVAT: se ascunde linia 1; cum procedăm pentru descoperirea ei? Aceeaşi întrebare
pentru coloana 1.
NU UITAȚI: În Excel 2019, opțiunile de formatare se pot aplica și prin folosirea

pictogramelor sau listelor aflate pe tab-ul Home, zonele Font, Alignment, Number, Style
și Cells sau prin folosirea meniului contextual.

II PROCESAREA DATELOR ÎN EXCEL 2019
II.1 CONSTRUIREA FORMULELOR

Cu ajutorul formulelor se pot efectua calcule asupra celulelor din aceeaşi foaie de calcul, din
foi de calcul diferite sau chiar din registre de calcul diferite (ceea ce leagă registrele şi foile de
calcul între ele).
Figura nr. II.1 – Editarea unei formule în Excel

Pentru editarea formulelor, se selectează celula sau celulele în care trebuie să apară rezultatul
calculului şi se scrie formula. De exemplu, în figura nr. II.1 s-a selectat celula C1 și s-a editat
formula =A1+B1, care adună valoarea celulelor A1 și B1.
În Excel o formulă începe cu semnul =. Editarea unei formule se poate face:
o direct în celula curentă;
o în bara de formule.
Finalizarea unei formule se face prin apăsarea tastei Enter.
Abandonarea editării unei formule se face prin apăsarea tastei Escape.
Atenţie: după introducerea semnului = aspectul barei de formule se modifică:
o indicatorul de selecţie se transformă într-un indicator de navigare în lista de funcţii;
o apare butonul de anulare – apelarea acestui buton, care corespunde tastei Escape,
anulează introducerea de formule iar bara de formule îşi recapătă aspectul iniţial de bară
folosită pentru editarea datelor;
o apare butonul de validare – apelarea acestui buton, care corespunde apăsării tastei
Enter, finalizează introducerea unei formule.
Introducerea referințelor la celule într-o formulă se poate face folosind tastatura, sau cu
mouse-ul. Cea mai sigură cale de a trece în formulă celulele referite este prin indicarea lor cu
mouse-ul. Astfel, de exemplu:
o în loc să scriem de la tastatură A1 dăm click pe butonul stâng al mouse-ului în celula A1;
o în loc să scriem de la tastatură A1:C20, mai bine selectăm domeniul cuprins între A1 şi
C20; pentru aceasta cel mai indicat este să daţi mai întâi un click în celula A1, apoi
apăsaţi tasta Shift şi daţi click în celula C20.

În exemplu din figura nr. II.1, pentru a scrie formula =A1+B1, în loc să scriem totul de la
tastatură, este mai indicat să parcurgem următoarea secvenţă:
1. mai întâi scriem semnul =
2. dăm click în celula A1
3. scriem semnul +
4. dăm click în celula B1
5. validăm formula prin apăsarea tastei Enter.
După introducerea unei formule, în celula în care s-a introdus formula este vizibil rezultatul
calculului, iar în bara de formule este afişată formula de calcul. Cu alte cuvinte, în celula respectivă
se află, de fapt, o formulă, ceea ce presupune atenţie în utilizarea conţinutului celulei (de exemplu,
într-o copiere).
O celulă poate avea un conţinut extern (vizibil) – reprezentat de valoarea datelor afişate în
celulă şi un conţinut ascuns intern (ascuns) – reprezentat de ceea ce se afişează în bara de formule.
De exemplu, celula C1 din figura nr. II.1 are conţinut vizibil: numărul 33 şi conţinut ascuns:
=A1+B1.
Formulele sunt destinate executării unor operaţii şi conţin:
o semnul =
o constante (de exemplu 23, 156, “Ana”, “beta”etc.)
o operatori
o funcţii predefinite.
In formule se pot folosi operatori:
o operatori aritmetici: adunare (+), scădere (-), înmulţire (*), împărţire (/), ridicare la
putere (^), procent (%);
o operatori relaţionali de comparare: = (egal), > (mai mare), < (mai mic), >= (mai mare
sau egal), <= (mai mic sau egal), < > (diferit);
o operatori pentru text: & (uneşte texte sau referinţe de celule);
o operatori de referire, care sunt referinţele la celule sau domenii de celule într-o formulă
Excel; în exemplul din figura nr. II.1, în celula C1 scriem =A1+B1 nu =15+18.
La crearea unei formule care conţine mai mult de un operator, Excel utilizează o anumită
ordine pentru a calcula rezultatul, respectiv: %, ^, *,/,+,-, &, operatorii de comparare. Ordinea
prestabilită a operaţiilor în calculul unei formule poate fi modificată folosind paranteze care împart
formula în segmente. Excel efectuează mai întâi toate operaţiile din paranteze, în sensul dinspre
interior către exterior, apoi, conform ordinii operaţiilor, pe celelalte.
II.2 REFERINȚELE CELULELOR ÎN FORMULE

O referinţă la o celulă este reprezentată de adresa celulei în cadrul foii de calcul, dată de
litera coloanei şi numărul liniei pe care se află.
Celulele pot avea diferite tipuri de referinţe, în funcţie de modul în care vor fi utilizate în
formule:
o Referințe relative
o Referințe absolute
o Referințe mixte
II.2.1 Referințele relative.

O referinţă (adresare) relativă reflectă poziţia operandului faţă de celula în care se va depune
rezultatul formulei. Referinţele relative se actualizează la modificarea poziţiei formulei prin
copierea ei în altă locaţie, când operanzii se schimbă în funcţie de noua poziţie a formulei în foaia
de calcul. A1, S100 XF201 etc. sunt referințe relative.

Figura nr. II.2 – Adresarea relativă o unei celule în Excel

În exemplul din figura nr. II.2, celua F2 conține o adresare relativă la celula =B2, iar
rezultatul este 10. Am copiat formula în celulele adiacente, iar rezultatele sunt următoare:
o în celula F1 adresarea a devenit =B1, iar rezultatul este 15;
o în celula F3 adresarea a devenit =B3, iar rezultatul este 13;
o în celula E2 adresarea a devenit =A2, iar rezultatul este 11;
o în celula G2 adresarea a devenit =C2, iar rezultatul este 17.
Pentru a înțelege mai bine adresarea relativă, să considerăm exemplul din figura nr. II.3:
celula E1 conţine formula =A1+B1 (rezultat 11+16=27). Copiem această formulă în tot domeniul
E1:G4. Ccopierea formulei se poate face în mai multe feluri: clasic, cu ajutorul comenzilor Copy-
Paste; utilizând butonul de extindere a formatării; prin editarea formulei pe tot domeniul F2:H4
anterior selectat printr-o singură comandă folosind Ctrl+Enter (așa cum s-a făcut în exemplul
nostru).
Programul Excel schimbă automat formula astfel:
o în celula E2 formula devine A2+B2 (16+17=33);
o în celula E4 formula devine A4+B4 (17+15=32);
o în celula F1 formula devine B1+C1 (16+18=34);
o în celula G4 formula devine C4+D4 (19+11=30).
Altfel spus, formula =A1+B1 din celula C1 spune programului Excel: adună ce se găsește
pe linia curentă cu patru coloane în stînga cu ceea ce se găsește pe linia curentă cu trei coloane în
stânga, iar această poziție a operanzilor se menține la copierea formulei.
În concluzie: referinţa relativă este acea adresă de celulă dintr-o formulă, care se modifică
atunci când formula este copiată. În mod normal, programul Excel interpretează referirile la celule
şi domenii din cadrul unei formule ca adresări relative. Atunci când se copiază formula programul
Excel redefineşte automat adresările operanzilor, astfel încât să reflecte poziţia lor relativă faţă de
noua locaţie.
Adresarea relativă este foarte utilă în aplicațiile economice. De exemplu, avem un Registru
al stocurilor care are mii de linii (materiale). Pentru a calcula valoarea pentru toate materialele,
scriem formula pentru prima linie și apoi o copiem pentru restul liniilor.
Figura nr. II.3 - Adresarea relativă într-o foaie de calcul Excel

II.2.2 Referințele absolute.
Sunt cazuri în care nu este nevoie ca adresele celulelor care indică operanzii să fie
modificate când formulele sunt copiate. În această situaţie se folosesc referinţe absolute la numele
celulei (adresarea absolută). Formulele care conţin referinţe absolute se vor referi în continuare la
aceleaşi celule, chiar dacă se copiază formula în altă poziţie (aceste referinţe sunt fixate definitiv).
Deci, când este necesară folosirea în calcule a unor valori constante stocate în celulele din foaia de
calcul (de exemplu, un procent de TVA, un spor de vechime etc.), se vor folosi referinţe absolute
către aceste celule.
Pentru a construi o adresare absolută se adaugă semnul dolar ($) înaintea literei şi numărului
ce alcătuiesc adresa celulei.
În exemplul din figura nr. II.4, scriem în celula E1 formula =$A$1+$B$1 (rezultat
11+16=27). La prima vedere nu este nici o modificare faţă de exemplul precedent. Dar, acum,
oriunde am copia această formulă, operanzii şi implicit rezultatul rămân aceeaşi =$B$2+$C$2
(rezultat 11+16=27), deoarece ambii operanzi, respectiv $A$1 și $B$1sunt referiți absolut.
Figura nr. II.4 – Adresarea absolută într-o foaie de calcul
II.2.3 Referințe mixte.

Nu este obligatoriu ca referinţele de celule sau domenii să fie în întregime absolute sau
relative. Se pot construi, după necesităţi, şi referinţe mixte.
O referinţă mixtă poate fi:
o mixtă cu coloană fixă, când coloana este absolută și linia este relativă, de exemplu: $A1
sau $F3, figura nr. II.5;
o mixtă cu linie fixă, când coloana este relativă și linia este absolută, de exemplu: A$1 sau
F$3, figura nr. II.6.
Figura nr. II.5 – Adresare mixtă cu coloană fixă
Figura nr. II.6 – Adresare mixtă cu linie fixă

În concluzie: într-o formulă, pentru fiecare celulă există patru posibilități de referire a unei
celule:
o Relativă, de exemplu A1. Când se copiază formula ce conține această referință, se
modifică atât linia cât și coloana.
o Absolută, de exemplu $A$1 Când se copiază formula ce conține această referință, atât
linia cât și coloana rămân neschimbate.
o Mixtă cu linie fixă, de exemplu A$1. Când se copiază formula ce conține această
referință, se modifică coloana, iar linia rămâne neschimbată.
o Mixtă cu coloană fixă, de exemplu $A1 Când se copiază formula ce conține această
referință, coloana rămâne neschimbată, iar linia se modifică.
Pentru a schimba tipul referinţei unei celule într-o formulă, există o metodă mai rapidă decât
tastarea explicită a semnului dolar, respectiv prin folosirea tastei F4.
De exemplu, dacă o celulă conține referința =A1, pentru a schimba tipul referinței pe bara de
formule plasăm cursorul între A și 1 sau selectăm A1. Apăsăm apoi tasta F4, iar referința devine
$A$1. Apăsarea repetată a tastei F4 comută între cele patru posibilități: A1, $A$, A$1, $A1.
Atenţie: caracterul relativ, absolut sau mixt al referinței într-o formulă Excel funcționează
doar atunci când se copiază celula care conține formula.
II.2.4 Referințe externe

O referință externă (denumită și legătură sau referință 3D) este o referință la o celulă
sau la o zonă de celule dintr-o altă foaie de lucru din registrul de calcul curent sau dintr-un alt
registru de calcul.
o =Martie!A1 este o referință la celula A1 din foaia de calcul Martie din registrul curent.
De remarcat că numele foii de calcul este urmat de caracterul ! (semnul exclamării).
o =[BVC.xlsx]Mai!$A$2 este o referință absolută la celula A2 din foaia de calcul Mai ce se
află într-un alt registru de calcul numit BVC.xlsx. În acest caz, registru de calcul
BVC.xlsx este deschis și numele registrului de calcul este scris între paranteze drepte [].
Dacă registru de calcul BVC.xlsx este închis, referința devine
='D:\Lucru\Bugete\[BVC.xlsx]Mai!$A$2, respectiv este dată între două caractere
apostrof, care indică calea către registrul de calcul în care se află celula referită extern.
II.3 EDITAREA FUNCŢIILOR EXCEL

În Excel, o funcţiie este o formulă predefinită care are unul sau mai multe argumente şi
returnează (oferă) un rezultat.
Un argument este un element la care face referire funcţia: un număr, un şir de caractere, o
valoare logică, o referinţă la o celulă, o referinţă la mai multe celule etc.
Argumentele unei funcţii sunt plasate între paranteze rotunde după numele funcţiei și sunt
delimitate de separatorul de listă (care poate fi unul din caracterele , sau ; în funcție de setările din
sistemul de operare). În exemplul =SUM(A1;20) funcția are două argumente referința la celula A1
și constanta 20, care sunt delimitate de separatorul de listă punct și virgulă.
Fiecare funcție din Excel are un număr predefinit de argumente, iar utilizarea corectă a unei
funcţii este condiţionată de respectarea acestui număr de argumente.
Din punct de vedere al numărului de argumente, în Excel avem următoarele tipuri de funcții:
o funcții cu un număr fix de argumente: MOD, ROUND, MID etc.;
o funcții cu un număr variabil de argumente: SUM, AVERAGE, SUMIFS etc.; în cazul
acestor funcții, unele argumente sunt obligatorii, iar altele sunt opționale; sunt și funcții
care nu au nici un argument obligatoriu, ca de exemplu ROW, COLUMN etc.;
o funcții care nu au argumente: NOW, TODAY etc.

Exemple de funcţii în Excel:
o =SUM(număr1;[număr2];…]) - însumează toate numerele dintr-un domeniu de celule
precizate;
o =MIN(număr1;[număr2];…) - returnează valoarea cea mai mică dintr-un set de valori;
o =MAX(număr1;[număr2];…) - returnează valoarea cea mai mare dintr-un set de valori;
o =AVERAGE(număr1;[număr2];…) - returnează media aritmetică dintr-un set de valori;
o ROUND – rotunjește o valore numerică reală la un număr de zecimale precizat;
o RANDBETWEEN: generează numere întregi aleatoare;
o =IF(test_logic;valoare_test_adevărat;valoare_test_fals) – testează condiția definită
în primul argument test_logic; dacă condiția este adevărată atunci returnează rezultatul
precizat în al doilea argument valoare_test_adevărat; altfel dacă condiția nu este
adevărată returnează rezultatul precizat în al treilea argument valoare_test_fals;
În total, Excel conţine peste 450 de funcţii predefinite. În plus, se pot construi, cu ajutorul
limbajului de programare VBA din Excel, funcţii personalizate, specifice unei anumite activităţi.
Scrierea unei funcţii în Excel este foarte uşoară se poate face:
1. cu ajutorul ferestrelor Insert Function și Fuction argument, caz în care utilizatorul nu
trebuie să memoreze argumentele funcției, ci doar selectează funcția și precizează
argumentele funcţiei, iar sistemul se ocupă de respectarea regulilor de sintaxă -
varianta recomandată pentru siguranță și eficiență.
2. prin tastarea de către utilizator în bara de formule a funcţiei – varianta
nerecomandată.
II.3.1 Utilizarea facilităților Excel în editarea funcțiilor
Figura nr. II.7 – Fereastra Insert Function

Paşii parcurşi pentru scrierea unei funcţii sunt cei descrişi mai jos.
1. Se selectează celula sau domeniul de celule în care urmează să apară rezultatul funcției.
2. Se deschide fereastra Insert Function, figura nr. II.7, prin una din următoarele căi:
a. Se apasă butonul fx (Insert Function) de pe bara de formule,
b. Se apasă butonul fx (Insert Function) de pe tabul Formulas,
c. Se tastează, în celula curentă, semnul =. Pe bara de formule, caseta Name
Box (în care este precizată celula curentă sau numele domeniului selectat) îşi
schimbă aspectul într-o casetă care afişează ultima funcţie folosită, iar în

dreapta casetei se află o listă ascunsă. Deschiderea acestei liste, afişează
funcţii utilizate cele mai recent, iar la sfârşitul listei apare opţiunea More
Functions…Apelarea acestei opţiuni conduce la apariţia ferestrei Insert
Function.
d. De pe tabul Formulas, zona Function Library, unde apar categoriile de
funcții; la fiecare categorie prin deschiderea listei atașate și selectarea ultimei
opțiuni Insert Function se ajunge tot la fereastra Insert Function;
Dacă algem însă alegem o anumită funcție, se trece direct la pasul 5.
3. În caseta Search for a function se poate introduce, pe scurt, ceea ce se doreşte, şi apoi
se apasă butonul Go. În lista ascunsă Or select a category, apare o nouă categorie
Recommended (recomandat) în care este o listă cu funcţiile oferite de sistem pentru
cerinţa formulată de utilizator
sau
Din lista ascunsă Or select a category, se selectează o categorie de funcţii din
următoarele
a. Most Recently Used – funcţiile utilizate cele mai recent;
b. All – toate funcţiile;
c. Finnancial – funcţii financiare;
d. Date & Time – funcţii calendaristice;
e. Match & Trig – funcţii matematice;
f. Statistical – funcţii statistice;
g. Lookup & Reference – funcţii de căutare şi referire;
h. Database – funcţii pentru baze de date;
i. Text – funcţii pentru şiruri de caractere;
j. Logical – funcţii logice;
k. Information – funcţii de informare;
l. Engineering – funcţii inginereşti;
m. Alte categorii: Cube, Compatibility, Web etc.
4. Din lista Select a function (selectează o funcţie) se selectează funcţia dorită şi apoi se
apasă butonul OK sau se dă un dublu click cu butonul stâng al mouse-ului pe funcţia
dorită. De exemplu funcţia SUM.
Figura nr. II.8 – Fereastra Function Arguments pentru funcţia SUM

5. Apare fereastra Fuction argument care conţine (vezi figura nr. II.8, ca exemplu pentru
funcţia SUM):
a. Numele funcţiei: SUM
b. Argumentele ce vor fi completate de utilizator: Number1, Number2 ...
c. Rezultatul parţial ( 2113 în exemplul nostru) sau mesajul de eroare
d. Efectul folosirii funcției
e. Sintaxa funcţiei: Number1: number1;number2;... are 1 to ...
f. Rezultatul final, 2113 în exemplul nostru

g. Legătura către fereastra de ajutor; recomand folosirea acestui link pentru a
înțelege mai bine modul în care se poate folosi fiecare funcție în Excel
h. Butoanele OK și Cancel.
6. Se definesc toate argumentele obligatorii ale funcției (în fereastra Fuction argument
toate argumentele obligatorii sunt boldate).
7. Se selectează butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz.
II.3.2 Reguli sintactice de bază pentru scrierea funcţiilor

o Numele funcţiei trebuie să fie precedat de semnul = .
o Indiferent de tipul literelor folosite la tastarea numelui funcţiei, mici sau mari, sistemul le
va afişa cu majuscule.
o Nu se lasă spaţii între numele funcţiei şi argumente şi nici între argumente.
o Argumentele funcţiilor sunt incluse între paranteze rotunde.
o O funcţie poate avea ca argument altă funcţie.
o Când o funcţie devine argument al altei funcţii, fiecare dintre ele trebuie să aibă
argumentele cuprinse între paranteze.
o Dacă sunt mai multe argumente, acestea se separă prin virgulă sau punct şi virgulă,
corespunzător delimitatorului stabilit de sistem.
o Sistemul atribuie valoarea zero tuturor celulelor libere ale căror referinţe sunt folosite ca
argumente ale funcţiilor.
II.4 OPERATORI PENTRU ADRESAREA MAI MULTOR CELULE ÎN FUNCȚII

Când, într-o funcție, un operand se referă la mai multe celule se folosesc următorii operatori:
1. Operatorul de domeniu
2. Operatorul de reuniune
3. Operatorul de intersecţie.
1. Operatorul de domeniu (range operator) este caracterul : (două puncte) și este folosit
pentru a defini un domeniu continu de celule. De exemplu, A1 şi D4 fiind referinţe de celule, A1:D4
este domeniul care include toate celulele de la A1 la D4 (A1, A2, A3, A4, B1, B2, B3, B4, C1, C2,
C3, C4, D1, D2, D3, D4). Rezultatul formulei din figura nr. II.9 va fi 96.
Figura nr. II.9 – Utilizarea operatorului de domeniu

Se pot include într-un domeniu toate celulele dintr-o linie sau dintr-o coloană sau din mai
multe linii sau din mai multe coloane. De exemplu, scriind E:E sunt specificate toate celulele din
coloana E, iar 3:3 indică toate celulele din linia 3. E:G se referă la toate celulele din coloanele E, F
şi G.
Dacă un domeniu care urmează a fi inclus în funcție este selectat cu mouse-ul, operatorul de
domeniu (:) va fi inserat automat de către Excel. În exemplul din figura nr. II.9, este mult mai
eficient și mult mai sigur ca atunci când scrieți argumentul funcției =SUM să selectați cu mouse-ul
domeniul A1:D4 și el este astfel precizat ca argument, decât să scrieți cu tastatura domeniul
respectiv.

2. Operatorul de reuniune (union operator), este caracterul ; (punct şi virgulă), care
reuneşte două celule sau două domenii. De exemplu, A1;D4 înseamnă celulele A1 şi D4, iar
rezultatul formulei din figura nr. II.10 va fi 5.
Figura nr. II.10 – Utilizarea operatorului de reuniune

Operatorul de reuniune poate fi folosit împreună cu operatorul de domeniu. De exemplu,
A1:D4;F1:H4 înseamnă domeniul A1:D4 reunit cu domeniul F1:H4.
Atenţie: În funcţie de setările sistemului de operare, operatorul de reuniune poate fi
caracterul ; (punct şi virgulă) sau caracterul , (virgulă). A se vedea Configurările regionale şi de
limbă din Control Panel.
Ca și operatorul de domeniu, operatorul de reuniune (, sau ;) va fi inserat automat de către
Excel atunci când sunt selectate domenii sau celule neadiacente.
3. Operatorul de intersecţie (intersection operator) este caracterul spaţiu plasat între
două domenii sau între un domeniu și referința unei celule. El pune în evidență elementele comune
ale celor două entități. De exemplu, intersecția A1:C10 C9:D10 pune în evidență celulele C9 și
C10, care sunt comune celor două domenii.
În exemplul din figura nr. II.11 rezultatul va fi mesajul de eroare #NULL!, deoarece prin
funcția =SUM(A1:B4 C1:D4) se încearcă însumarea intersecției domeniilor A1:B4 și C1:D4, iar
cele două domenii nu au nici un element comun.
În figura nr. II.12, rezultatul afişat în celula B6, suma intersecţiei dintre domeniile A1:C4 şi
B3:D5, este 36 deoarece cele două domenii au în comun celulele B3, B4, C3 şi C4.
Figura nr. II.11 – Utilizarea grșită a operatorului de intersecţie
Figura nr. II.12 – Utilizarea corectă a operatorului de intersecţie

II.5 ELEMENTE AVANSATE PRIVIND UTILIZAREA FORMULELOR ÎN EXCEL
II.5.1 Conversia formulă-valoare
Sunt cazuri în care, după scrierea unor formule, avem nevoie să păstrăm numai valorile
rezultate, nu și formulele utilizate.
Figura nr. II.13 – Utilizarea funcției ROUND
Figura nr. II.14 – Mesajul de eroare la ștergerea coloanei A din figura nr. III 13, ce conține
operandul pentru funcția ROUND
Figura nr. II.15 – Copierea greșită a Stocului final al lunii ianuarie în stocul inițial al lunii februarie

În figura nr. II.13 este utilizată o funcție pentru rotunjirea unor numere reale. Ștergerea
coloanei A ce conține numerele reale referite conduce la apariția, vezi figura nr. II.14, a mesajului
de eroare #REF, mesaj ce semnifică faptul că o referința dintr-o formulă este invalidă.
Același mesaj apare și în figura nr. II.15, pe domeniul B9:B12 unde au fost copiate celulele
din domeniul E2:E5, în încercarea de a prelua stocul final din luna precedentă ca stoc inițial în luna
curentă.
Pentru a preveni apariția unor evenimente nedorite, ca cele descrise mai sus, se pot însă
converti rezultatele formulelor la valori.
Conversia formulă - valoare se realizează astfel:
o se selectează celula sau domeniul de celule care conține formula;
o se apelează comanda Copy (opţiune în meniul contextual sau de pe tabul Home, zona
Clipboard sau se tastează Ctrl+C);
o se apelează comanda Paste Special (opţiune în meniul contextual sau de pe tabul Home,
zona Clipboard, lista Paste sau se tastează Ctrl+Alt+V);
apare fereastra Paste Special
o din secţiunea Paste se alege opţiunea Values;
o se apasă butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz.
Această procedură se aplică în figura nr. II.15, la copierea pe domeniul B9:B12 a datelor din
celulele domeniului E2:E5.
Dacă în exemplul din figura nr. II.13 dorim să păstrăm numai numerele rotunjite, înainte de
ștergerea numerelor reale din domeniul A1:A4, aplicăm conversia formulă – valoare.
Figura nr. II.16 – Generarea unor numere întregi aleatoare cu funcția RANDBETWEEN
În figura nr. II.16 este un exemplu de generare, pe un domeniu anterior selectat, a unor
numere întregi aleatoare cu funcția RANDBETWEEN. Procedura este utilă în generarea unor date
pentru testarea diveritelor caracteristici ale programului Excel.
Dar, funcția RANDBETWEEN este una volatilă, respectiv numerele rezultate se schimbă la
fiecare recalculare a formulelor, de exemplu la apăsarea tastei F9.
Pentru a genera pe un domeniu niște numere întregi aleatoare nevolatile (pe domeniul
respectiv să rămână valorile nu funcția) procedăm astfel:
o se selectează domeniul în care dorim să generăm numere întregi aleatoare;
o edităm funcția RANDBETWEEN (de exemplu cu argumentele: Bottom 50, Top 100) pe tot
domeniul selectat și finalizăm cu Ctrl+Enter;
o fără a pierde selecția, se apelează comanda Copy (opţiune în meniul contextual sau de pe
tabul Home, zona Clipboard sau se tastează Ctrl+C);
o se apelează comanda Paste Special (opţiune în meniul contextual sau de pe tabul Home,
zona Clipboard, lista Paste sau se tastează Ctrl+Alt+V) și apare fereastra Paste Special
o din secţiunea Paste se alege opţiunea Values;
o se apasă butonul Ctrl+Enter;
o se apasă tasta Esc pentru a elimina selecția.

II.5.2 Afișarea și ascunderea formulelor. Protejarea la editare a foii de calcul
Implicit, formula este afişată în bara de formule iar în celula care conţine formula se afişează
rezultatul calculat. Dacă apelaţi meniul File, Options, Advanced, iar în Display options for this
worksheet (afișează opțiunile pentru această foaie de calcul) bifaţi caseta de validare Show
formulas in cells instead their calculated results (afișează în celule formulele în loc de
rezultatele lor calculate), celula care conţine formula nu va mai afişa rezultatul calculului, ci
formula (caz în care conţinutul extern este egal cu cel intern).
Sunt şi cazuri când nu doriţi ca alte persoane care lucrează cu foaia de calcul proiectată de
dumneavoastră (persoanele care introduc date sau folosesc rezultatele) să cunoască formulele pe
care le-aţi utilizat, ci doar rezultatele acestor formule. Aceasta deoarece nu vreţi ca formulele să fie
modificate de alte persoane sau formulele conţin informaţii confidenţiale pe care nu doriţi să le
faceţi publice. Pentru a ascunde afișarea formulelor în bara de formule și/sau modificarea for,
parcurgeţi paşii următori:
1. Selectaţi celula care conţine formula pe care doriţi să o ascundeţi (dacă doriţi să
ascundeţi mai multe formule din foaia de calcul curentă, selectaţi toate celulele care
conţin formulele respective).
2. Deschideți fereastră Format Cells … prin una din modalitățile cunoscute.
3. Aici, alegeţi rubrica Protection şi bifaţi caseta de validare Hidden (ascuns). Nu uitaţi să
lăsaţi bifată şi caseta de validare Locked (zăvorâre). Dacă deselectaţi această casetă şi
bifaţi doar caseta Hidden formula se ascunde, dar oricine deschide foaia de calcul o
poate înlocui cu o altă formulă sau cu o constantă. Invers, dacă bifați doar caseta de
validare Locked și lăsați debifată caseta de validare Hidden, formula este vizibilă, dar
nu poate fi modificată.
4. Puteți să selectaţi şi alte celule care conţin formule, din foaia de calcul curentă şi să
stabiliţi dacă ascundeţi formula și/sau interziceţi editarea.
5. De pe tabul Home, zona Cells, lista Format, alegeți opțiunea Protect Sheet. Apare
fereastra Protect Sheet, unde validaţi caseta Protect worksheet and contents of
locked cells (protejează foaia de calcul şi conţinutul celulelor zăvorâte).
6. În caseta de text Password to unprotect sheet (parolă pentru deprotejarea foii de
calcul) introduceţi o parolă. Pentru confirmarea parolei, apare fereastra Confirm
password ce conţine caseta de text Reenter password to proced, în care reintroducem
parola. Atenţie: parola este de tipul case-sensitvie, adică face diferenţa între literele
mari şi literele mici.
7. Apelaţi butonul OK pentru a închide fereastra (caseta de dialog) Protect Sheet. Cei care
vor utiliza foaia dumneavoastră de calcul nu vor mai vedea formulele şi /sau nu le vor
putea edita.
Pentru a arăta din nou formulele, de pe tabul Home, zona Cells, deschideți lista Format și
apelați opțiunea Unprotect Sheet (evident, dacă aţi pus parolă, trebuie să daţi corect parola).
Procedura descrisă anterior se poate utiliza și pentru interzicerea editării pe anumite zone
dintr-o foaie de calcul sau pe toată foai de calcul.
Atenţie: Implicit toate celulele dintr-o foaie de calcul au caseta de validare Locked bifată. În
acest caz validarea casetei Protect worksheet and contents of locked cells interzice editarea în
toată foaia de calcul. Dacă, anterior validării acestei casete, selectați anumite celule și debifați
caseta de validare Locked, aceste celule vor putea fi editate după aplicarea protecției.
În exemplul din figura nr. II.17, ne propunem să permitem editarea doar pentru domeniul
C2:D5 și să ascundem formulele din domeniul E2:E5. Pentru aceasta parcurgem următorii pași:
1. Selectăm întreaga foaie de calcul și ne asigurăm că în fereastrăaă Format Cells,
rubrica Protection, caseta de validare Locked este bifată;
2. Selectăm domeniul C2:D5 și debifăm caseta de validare Locked;

3. Selectăm domeniul E2:E5și bifăm caseta de validare Hidden;
4. De pe tabul Home, zona Cells, lista Format, alegem opțiunea Protect Sheet, iar din
fereastra Protect Sheet validăm caseta Protect worksheet and contents of locked
cells.
5. Opțional, în caseta de text Password to unprotect sheet introducem o parolă (pe
care ar fi bine să nu o uităm!).
Figura nr. II.17 – Protejarea la editare a unei foi de calcul
II.5.3 Recalcularea automată a formulelor

Programul Excel recalculează automat toate formulele de fiecare dată când deschideţi sau
salvaţi registru de lucru (fişierul de tip .XLSX). Atunci când modificaţi valoarea dintr-o celulă,
programul Excel recalculează toate formulele care se referă la celula respectivă şi care se află în
oricare dintre foile de calcul ale registrului de lucru curent. Calculul are loc în fundal, procesul fiind
instantaneu.
Dacă doriţi să eliminaţi recalcularea automată, deşi sunt foarte puţine motivele care v-ar
conduce la această decizie, parcurgeţi următorii paşi:
1. Apelaţi meniul File, Options, Formulas.
2. În zona Calculation, selectaţi butonul Manual. Dacă doriţi ca recalcularea să se facă
întotdeauna atunci când salvaţi fişierul, bifaţi (mai bine zis lăsaţi bifată) caseta de validare
Recalculate workbook before save;
3. Recalcularea se va putea face astfel:
a. pentru tot registrul de calcul, prin apăsarea tastei F9;
b. doar pentru foaia de calcul curentă, prin apăsarea combinaţiei de taste Shift+F9;
II.5.4 Caracteristica Formula AutoCorect - ajutorul oferit de Excel în editarea formulelor

Cu cât o formulă este mai complexă cu atât mai mult există posibilitatea de a introduce erori
în formulă. În principiu, programul Excel dispune de o multitudine de caracteristici pe care le puteţi
utiliza pentru a depana erorile din formule.
În majoritatea cazurilor, programul Excel nu vă lasă să introduceţi o formulă folosind o
sintaxă incorectă. Dacă faceţi una sau mai multe erori uzuale în sintaxa sau punctuaţia unei formule,
programul Excel se oferă să o corecteze în locul dumneavoastră. De cele mai multe ori, chiar
reuşeşte acest lucru. Această caracteristică, numită Formula AutoCorrect, poate detecta şi remedia
oricare din următoarele erori:
o parantezele, acoladele, apostrofurile şi ghilimelele fără corespondent;
o referirile inverse la celule (de exemplu, 23D în loc de D23) sau operatorii de comparare
scrişi invers (de exemplu, => în loc de >=);
o operatori suplimentari (de exemplu, un semn egal sau un semn plus de la începutul sau de la
sfârşitul unei formule;

o spaţiile suplimentare din adresele celulelor (de exemplu, V 23 în loc de V23), dintre
operatori sau dintre numele unei funcţii şi argumentele sale;
o punctele suplimentare sau operatorii suplimentari: în principiu, programul Excel utilizează
punctul zecimal sau operatorul aflat cel mai la stânga şi îi elimină pe toţi ceilalţi (de
exemplu: 123.45.67 devine 123.4567; 23/*5 devine 23/5).
o operatorii de domenii şi operatorii de reuniune incorecţi, cum ar fi semnele două puncte (:)
sau punct şi virgulă (;) suplimentari între identificatorii de rând şi de coloană;
o înmulţirea implicită, dacă omiteţi semnul de înmulţire sau îl introduceţi greşit; de exemplu,
dacă introduceţi (C5+V23)27 sau introduceţi semnul x, atunci programul Excel adaugă
semnul corect *.
II.5.5 Editarea funcțiilor imbricate în Excel

În Excel o funcție poate avea ca argument o altă funcție, care, la rândul ei, poate avea ca
argument o altă funcție etc. Această tehnică e cunoscută sub numele de imbricarea funcțiilor. Excel
admite 64 de niveluri de imbricare a funcțiilor.
Figura nr. II.18 - Funcția imbricată =ROUND(AVERAGE(A1:C1);2)

În exemplul din figura nr. II.18, pe domeniul D1:D4 este calculată media
=AVERAGE(A1:C1), iar pe domeniul E1:E4 este rotunjită media anterior calculată cu funcția
=ROUND(D1;2). Se poate lucra și așa dar este ineficient.
Varianta cea mai eficientă este imbricarea celor două funcții, respectiv funcția ROUND
primește ca argument funcția AVERAGE și devine =ROUND(AVERAGE(A1:C1);2).
Vom edita funcția imbricată, prin folosirea ferestrelor Insert Function și Functions
Arguments în următorii pași:
1. Se selectează celula D1 sau domeniul de celule D1:D4 unde vom edita formula.
2. Deschidem fereastra Insert Function și apelăm funcția =ROUND. Apare fereastra
Functions Arguments pentru această funcție.
3. Pentru inserarea funcției AVERAGE în caseta de text Number (care este primul argument
al funcției ROUND), folosim lista ascunsă ce a apărut în stânga barei de formule
(navigatorul), vezi figura nr. II.19. De aici alegem funcția dorită, dacă apare printe cele
recent folosite sau alegem More Function, care deschide o nouă fereastră Insert
Function unde o selectăm.
4. În fereastra Functions Arguments pentru funcția AVERAGE, completăm argumentele
acestei funcții.
5. Pentru întoarcerea la fereastra Functions Arguments a funcției ROUND, în vederea
completării argumentului Num_Digits, dăm click pe numele funcției (ROUND) în bara
de formule, figura nr. II.20.
6. Când toate argumentele obligatorii ale funcțiilor imbricate sunt completate, se apasă
butonul OK sau tasta Enter sau Ctrl+Enter, după caz, figura nr. V.21.
Pentru inserarea unor funcții pe nivelele 2, 3 etc. de imbricare, se repetă pași 3, 4 și 5.
Figura nr. II.19 - Inserarea unei noi funcții într-o funcție imbricată
Figura nr. II.20 - Apelarea ferestrei Functions Arguments precedente se face prin click cu
butonul stâng al mouse-ului pe numele funcției din bara de formule
Figura nr. II.21 - Finalizarea editării funcției imbricate

III. FUNCȚII ÎN EXCEL 2019
III.1. FUNCŢII MATEMATICE ȘI TRIGONOMETRICE - MATH & TRIG

În categoria de funcții matematice și trigonometrice sunt incluse peste 60 de funcții. Vom
prezenta în continuare funcțiile:
- SUM: efectuează suma unor domenii de celule;
- SUMIF: însumează celulele dintr-un domeniu după o condiție;
- SUMIFS: însumează celulele dintr-un domeniu după mai multe condiții;
- ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP: rotunjesc valori numerice reale la un număr de
zecimale precizat;
- RAND, RANDBETWEEN: generează numere aleatoare;
- MOD, returnează restul împărțirii unui număr (deîmpărțit) la alt număr (împărțitor)..
III.1.1. Funcţia SUM

Efect: însumează toate numerele dintr-un domeniile de celule precizate (figura nr. III.1).
Sintaxa: =SUM(număr1;[număr2];…])
Figura nr. III.1 – Exemple de utilizare a funcţiei SUM

Funcţia poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu. În stilul în
care este prezentată sintaxa funcțiilor (ca de altfel și în sistemul de ajutor al programului Excel),
încadrarea unui argument între două paranteze drepte [ ] semnifică faptul că acel argument este
opțional, iar trei puncte … indică posibilitatea repetării argumentului anterior.
Un argument poate fi referinţa unei celule, referința unui domeniu de celule, o constantă, o
formulă sau o altă funcție. Dacă un argument este o referință, numai numerele sunt luate în calcul, iar
toate celulele care sunt goale, conţin valori logice sau texte sunt ignorate în calcul. Constantele de tip
text care pot fi convertite în numere sunt luate în calcul. De exemplu, =SUM(2;"5") returnează
valoarea 7. Constantele de tip logic sunt luate în calcul cu valoarea 1 pentru TRUE și 0 (zero) pentru
FALSE. De exemplu, =SUM(TRUE;2) returnează valoarea 3, iar =SUM(FALSE;2) returnează
valoarea 2.
Funcţia SUM este una din funcţiile care pot opera asupra unui domeniu 3D (domeniu în care
se folosesc referinţe din mai multe foi de calcul sau din mai multe registre de lucru). În celula B9 din
figura nr. III.1 este folosită o asemenea referinţă 3D, respectiv sunt însumate celulele: A1 din foaia
curentă Foaie1, A1 din Foaie2 şi A1 din Foaie3. Remarcați că referirea foii de calcul se face prin
numele foii de calcul urmat de semnul exclamării !.
Referinţele în funcţia SUM, ca în toate funcţiile din Excel, pot fi relative, absolute sau mixte,
aspect de care, obligatoriu, trebuie să ţineţi seama atunci când copiaţi o funcţie în altă locaţie. De
exemplu, în figura nr. III.2, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM(A1:B3), care apoi a fost copiată,

folosind butonul de copiere pe domeniul D2:D5. După cum se observă, adresarea fiind relativă,
funcţia a devenit:
o =SUM(A2:B4) - în celula D2,
iar rezultatul pe care îl returnează funcţia s-a modificat şi el corespunzător.
Figura nr. III.2 – Exemplu de adresare relativă într-o funcţie

În figura nr. III.3, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM($A$1:$B$3), care apoi a fost
copiată, folosind butonul de extindere a formatării, în domeniul D2:D5. După cum se observă,
referinţele fiind absolute, funcţia nu s-a modificat.
Figura nr. III.3 – Exemplu de adresare absolută într-o funcţie

În figura nr. III.4, în celula D1 a fost scrisă funcţia =SUM(($A$1:$B$3 B2:C5), care
calculează suma domeniului rezultat din intersecţia domeniului $A$1:$B$3 cu domeniul B2:C5,
primul domeniu fiind referit absolut, iar al doilea domeniu fiind referit relativ. Formula a fost copiată,
folosind butonul de extindere a formatării, în domeniul D2:D5. După cum se observă, primul
domeniu fiind referit absolut nu s-a schimbat, iar al doilea fiind referit relativ s-a schimbat şi a devenit
B3:C6 în celula D2, B4:C7 în celula D3, B5:C8 în celula D4 şi B6:C9 în celula D5. Evident rezultatul
întors (returnat) de funcţie în celula C2 s-a schimbat, iar în celulele C3, C4 şi C5 programul Excel
afişează mesajul de eroare care ne spune că în funcţie este referită intersecţia a două domenii care, în
realitate, nu se intersectează.

Figura nr. III.4– Exemplu de adresare mixtă într-o funcţie
III.1.2. Funcţia SUMIF

Efect: adună celulele dintr-un domeniu după o condiție specificată (criteriu specificat).
Sintaxa: =SUMIF(domeniu_de_evaluat;criteriu;[domeniu_de_însumat])
- domeniu_de_evaluat (obligatoriu): reprezintă domeniul de celule care va fi
evaluat prin criteriu; celulele din domeniu pot fi constante numerice sau de tip
text sau referințe la celule;
- criteriu (obligatoriu): reprezintă o condiție exprimată sub formă de număr,
expresie, referință la o celulă, un text sau o funcție, care defineşte ce celule se for
însuma; de exemplu, criteriu se poate exprima: 5, “5”, “>5”, “Craiova” etc.
- domeniu_de_însumat (opțional): defineşte de unde se vor selecta, conform
criteriului precizat, celulele care se vor însuma.
Figura nr. III.5 – Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF, când sunt completate toate
argumentele funcției
În exemplu din figura nr. III.5, domeniu_de_evaluat este reprezentat de celulele A2:A7,
criteriu este “Legume”, iar domeniu_de_însumat este reprezentat de celulele C2:C7. Din
domeniu_de_însumat intră în însumare numai celulele corespondente cu cele din
domeniu_de_evaluat care satisfac criteriu (altfel zis: doar celulele care se află pe aceeași linie cu

celulele din domeniu_de_evaluat care satisfac criteriu). În exemplul nostru, sunt adunate numai
celulele care conțin vânzările valorice pentru “Legume”, respectiv celulele C2, C5 și C6.
Figura nr. III.6 - Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF, când din argumentele funcției
lipsește cel care se referă la domeniu de însumare
Dacă domeniu_de_insumat este omis, sunt însumate celulele din domeniu_de_evaluat.
Astfel, în exemplul din figura nr. III.6, sunt adunate vânzările cantitative mai mari de 100.
III.1.3. Funcţia SUMIFS

Efect: adună celulele dintr-un domeniu după mai multe condiții (criterii) specificate.
Figura nr. III.7 – Funcția SUMIFS
Sintaxa: =SUMIFS(domeniul_de_însumat;domeniu_de_evaluat1; criteriu1;

[domeniu_de_evaluat2; criteriu2]; ... [domeniu_de_evaluat127;
criteriu127])
- domeniu_de_însumat (obligatoriu): defineşte de unde se vor selecta, conform
criteriului precizat, celulele care se vor însuma.

- domeniu_de_evaluat1 (obligatoriu): reprezintă domeniul de celule care va fi
evaluat prin criteriu1; celulele din domeniu pot fi constante numerice sau de tip
text sau referințe la celule;
- criteriu1 (obligatoriu): reprezintă o condiție exprimată sub formă de număr,
expresie sau text care defineşte ce celule se for însuma;
- [domeniu_de_evaluat2; ... [domeniu_de_evaluat127]: reprezintă domenii de
criterii opționale;
- [criteriu2; ... criteriu127]: reprezintă condiții de evaluare opționale.
Funcția permite efectuarea unei sume condiționate de 127 de criterii, aplicate pe 127 de
domenii de evaluare.
În exemplul din figura nr. III.7, lista de vânzări se află pe domeniul A1:I9998. În celula K1 a
fost calculată suma vânzărilor valorice efectuate de Agent 4, în anul 2015, în Oras2. Pentru aceasta
a fost editată funcția: =SUMIFS(I2:I9998;B2:B9998;B5;C2:C9998;C4;F2:F9998;F2), unde:
- I2:I9998 este domeniul de însumat, respectiv domeniul pe care se află vânzările valorice;
- B2:B9998 este domeniul în care se află agenții de vânzare, iar B5 este celula care are valoarea
”Agent 4”;
- C2:C9998 este domeniul în care se află anii în care au fost făcute vânzările, iar C4 este celula
care are valoarea 2015;
- F2:F9998 este domeniul în care se află orașele, iar F2 este celula care are valoarea ” Oras2”.
ATENȚIE: în exemplul de mai sus, valoarea criteriilor în funcție de care se face suma au
fost exprimate prin referințe la celulele care conțin valorile respective și nu prin editare
de la tastatură.
Nu am tastat ”Agent 4”, ci am folosit referința B5 care conține această valoare.
Nu am tastat 2015, ci am folosit referința C4 care conține această valoare.
Nu am tastat ” Oras2”, ci am folosit referința F2 care conține această valoare.
Este o practică mai sigură și de aceea v-o recomand.
În argumentele funcțiilor, valorile care se referă la șiruri de caractere (text) se trec între
ghilimele. Se editează ”Agent 4” nu Agent 4. Se editează ” Oras2” nu Oras2.
III.1.4. Funcţia ROUND

Efect: rotunjeşte o valoare numerică reală la un număr de zecimale precizat.
Sintaxa: =ROUND(număr_real;număr_de_zecimale)
Figura nr. III.8 – Exemple pentru funcţiile ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP
- număr_real (obligatoriu): reprezintă numărul zecimal care se rotunjește;

- număr_de_zecimale (obligatoriu): reprezintă numărul de cifre zecimale după
care se face rotunjirea.
Rotunjirea se face la ordinul imediat superior dacă cifra după care se face rotunjirea este mai
mare sau egală cu 5 sau la ordinul imediat inferior dacă cifra după care se face rotunjirea este mai
mică decât 5.

Funcțiile ROUNDDOWN, ROUNDUP au aceeași sintaxă ca și funcția ROUND, dar funcția
ROUNDDOWN face întotdeauna rotunjirea la ordinul imediat inferior, iar dar funcția ROUNDUP face
întotdeauna rotunjirea la ordinul imediat superior.
În exemplul din figura nr. III.8:
- pe domeniul A1:A3 sunt valori reale cu trei zecimale care se rotunjesc la două
zecimale;
- pe domeniul B1:B3 a fost folosită funcția ROUND;
- pe domeniul C1:C3 a fost folosită funcția ROUNDDOWN;
- pe domeniul D1:D3 a fost folosită funcția ROUNDUP.
III.1.5. Funcţia RAND

Efect: returnează un număr real aleatoriu mai mare sau egal decât zero şi mai mic sau egal
decât 1.
Sintaxa: =RAND()
Funcţia nu are argumente. Valoarea afişată de funcţie se modifică la fiecare recalculare
(spunem că funcţia este volatilă).
Cu un mic artificiu, funcţia se poate folosi şi pentru generarea unor numere reale aleatoare
cuprinse între două valori prestabilite (altele decât cele implicite: unu şi zero). De exemplu, pentru a
genera un număr cuprins între A şi B, folosim formula:
=RAND()*(B-A)+A.
Figura nr. III.9 – Exemple de utilizare a funcţiei RAND

În exemplul din figura nr. III.9, pe domeniul A1:A5 a fost aplicată funcţia =RAND(), iar pe
domeniul C1:C5 a fost aplicată funcţia =RAND()*($B$2-$B$1)+$B$1.
III.1.6. Funcţia RANDBETWEEN

Efect: returnează aleatoriu un număr întreg cuprins între o limită inferioară şi o limită
superioară. Este o funcţie volatilă.
Sintaxa: = RANDBETWEEN (limită_inferioară;limită_superioară)
Funcția este volatilă, respectiv valoarea pe care o returnează se modifică ori de câte ori
programul Excel face recalcularea. Pentru a modifica volatilitatea numerelor generate cu funcția
Randbetween folosiți secvența Copy – Paste Special – Values (în fapt se folosește conversia
funcție-valoare prin care rămân doar valorile din aplicarea funcției nu și funcția).
Figura nr. III.10 – Generarea unor numere aleatoare cu ajutorul funcției RANDBETWEEN

III.1.7. Funcţia MOD
Efect: returnează restul împărțirii unui număr (deîmpărțit) la alt număr (împărțitor).
Sintaxa: = MOD (deîmpărțit;împărțitor)
Exemplu: =MOD(7;2) returnează valoarea 1
III.2. FUNCŢII LOGICE - LOGICAL

Funcțiile logice testează celule sau domenii de celule și returnează un rezultat logic sub formă
de text sau de număr. Funcțiile logice în Excel 2019 sunt:
- IF: testează o condiție și precizează acțiunile ce se execută dacă este sau nu îndeplinită
condiția;
- FALSE: returnează valoarea logică de fals;
- TRUE: returnează valoarea logică de adevărat;
- NOT: returnează opusul valorii logice pe care o testează;
- AND: returnează valoarea logică de adevărat dacă toate argumentele sunt adevărate și
valoarea logică de fals dacă cel puțin unul din argumente nu este adevărat
- OR: returnează valoarea logică de adevărat dacă cel puțin unul din argumente este adevărat
și valoarea logică de fals dacă toate argumentele sunt false (este operatorul logic OR
inclusiv);
- IFERROR: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare, altfel, returnează
rezultatul formulei;
- IFS: verifică dacă una sau mai multe condiții sunt îndeplinite și retunează o valoare ce
corespunde primei condiții pe care o găsește adevărată;
- IFNA: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare #N/A, altfel,
returnează rezultatul formulei;
- XOR: returnează valoarea logică de adevărat când numai unul din argumente este adevărat
și valarea logică de fals în restul cazurilor (este operatorul logic OR exclusiv);
- SWITCH: este funcția de selecție multiplă, care evaluează o expresie pe baza unei liste de
valori pe care aceasta poate să le ia și returnează un rezultat corespunzător primei valori pe
care o găsește.
III.2.1. Funcţia IF
Efect: testează condiția definită în primul argument test_logic; dacă condiția este adevărată
atunci returnează rezultatul precizat în al doilea argument valoare_test_adevărat; altfel dacă
condiția nu este adevărată returnează rezultatul precizat în al treilea argument valoare_test_fals.
Sintaxa: =IF(test_logic;valoare_test_adevărat;valoare_test_fals)
Rezultatul returnat de funcţia IF poate să fie: o constantă, conţinutul unor celule, o valoare
calculată de o altă formulă, valoarea TRUE sau valoarea FALSE, după cum se observă în exemplele
din figura nr. III.11.

Figura nr. III.11 – Exemple de utilizare a funcţiei IF

De remarcat că doar două argumente ale funcției sunt obligatorii:
- test_logic este întotdeauna obligatoriu;
- unul din argumentele valoare_test_adevărat sau valoare_test_fals, vezi formula din
celula D2, figura de mai sus.
Figura nr. III.12 – Utilizarea funcției IF pentru calcul soldurilor finale a unor conturi cu
funcții contabile diferite
În figura nr. III.12, pe domeniul H2:H7, funcția IF testează dacă funcția contului este de pasiv
(P), caz în care calculează soldul final adunând la soldul inițial rulajul creditor și scăzând rulajul
debitor. În cazul în care condiția nu este adevărată (contul nu are funcție de pasiv, ci de activ) se
calculează soldul final adunând la soldul inițial rulajul debitor și scăzând rulajul creditor.
III.2.2. Funcția FALSE

Efect: returnează valoarea logică de fals (FALS).
Sintaxa: = FALSE()
Funcția nu are argumente.
III.2.3. Funcția TRUE

Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE).
Sintaxa: = TRUE()
Funcția nu are argumente.
III.2.4. Funcția NOT

Efect: returnează opusul valorii logice pe care o testează. Se folosește atunci când dorim să
fim siguri că obținem o anumită valoare dacă nu îndeplinește o condiție.
Sintaxa: =NOT(test_logic)

- test_logic (obligatoriu) reprezintă o condiție sau o expresie logică ce este
evaluată
Exemple:
1. =NOT(1+2=3) returnează FALSE.
2. =NOT(TRUE()) returnează FALSE.
3. =NOT(FALSE ()) returnează TRUE
III.2.5. Funcția AND

Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE ) dacă toate argumentele sunt adevărate
și valoarea logică de fals (FALS) dacă cel puțin unul din argumente nu este adevărat.
Sintaxa: =AND(test_logic1;[test_logic2]; ... [test_logic255])
- test_logic1 (obligatoriu) reprezintă o condiție sau o expresie logică ce este
evaluată;
- test_logic2; … test_logic255 (opțional) reprezintă o condiții sau o expresii
logică ce sunt evaluate.
Exemple:
=AND(2+8=10;1+9=10) returnează TRUE
=AND(2+7=10;1+9=10) returnează FALSE
Funcția poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu.
Figura nr. III.13 – Exemple de folosire a funcției AND

În celula D1 din figura nr. III.13 se testează, cu ajutorul funcției AND dacă ceea ce se află în
celula B1 (valoarea 5) se încadrează în intervalul închis descris de valorile aflate în A1 și B1 (respectiv
se testează A1<=B1<=A2 sau, altfel zis 1<=5<=10. Rezultatul returnat de funcție este valoarea de
adevărat TRUE.
În celulele D3 și D4 sunt este un exemplu mai complex de folosire a funcției AND. Ea este
folosită în cadrul unei funcții IF pentru a construi o expresie logică (o condiție complexă) legată cu
operatorul AND. Ca și în exemplu din D1 se testează apartenența la intervalul menționat, dar, cu
ajutorul funcției IF se returnează mesajul "este in interval" sau "este in afara intervalului".
III.2.6. Funcția OR
Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE ) dacă cel puțin unul din argumente este
adevărat și valoarea logică de fals (FALS) dacă toate argumentele sunt false.
Sintaxa: =OR(test_logic1;[test_logic2]; ...) [test_logic255])
evaluată;
- test_logic2; … test_logic255 (opțional) reprezintă o condiție sau o expresie
logică ce este evaluată.
Exemple:
=OR(2+7=10;1+9=10) returnează TRUE

=OR(2+7=10;3+9=10) returnează FALSE
Funcția poate să aibă maxim 255 de argumente, dar numai primul este obligatoriu.
Figura nr. III.14 – Exemplu de folosire a funcției OR

În figura nr. III.14, pe domeniul D5:D7, pentru a testa dacă nota este 6 sau 7 s-a folosit funcția
OR.
III.2.7. Funcția IFERROR

Efect: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare, altfel, returnează
rezultatul formulei. Funcția IFERROR se utilizează pentru a detecta și a manipula erorile ce apar în
urma folosirii formulelor în Excel.
Sintaxa: = IFERROR(valoare_cercetată;valoare_in_caz_de_eroare)
- valoare_cercetată (obligatoriu) reprezintă argumentul care este cercetat pentru
eroare;
- valoare_in_caz_de_eroare (obligatoriu) reprezintă valoarea pe care o returnează
funcția în caz de eroare.
Figura nr. III.15 – Funcția IFERROR

În celula C1, din figura nr. III.15 este afișat mesajul de împărțire eronată prin zero. În
celulele A6 și D1 funcția IFERROR previne apariția mesajului în același caz în care numitorul
este zero.
III.2.8. Funcția IFS

Efect: verifică dacă una sau mai multe condiții sunt îndeplinite și retunează o valoare ce
corespunde primei condiții pe care o găsește adevărată. Această funcție poate înlocui mai multe
funcții IF imbricate (funcții IF incluse).

Sintaxa: = IFS(cond1;valoare_cond1_adevarata;[cond2;valoare_cond2_adevarata];
... [cond127;valoare_cond127_adevarata])
- cond1, argument obligatoriu, este o condiție, reprezentată printr-o valoare sau o
expresie, care poate fi adevărată (TRUE) sau falsă (FALSE);
- valoare_cond1_adevarata, argument obligatoriu, reprezintă valoarea returnată,
dacă cond1 este adevărată;
- [cond2]; ... [cond127], sunt condiții opționale reprezentate fiecare printr-o
valoare sau o expresie, care poate fi adevărată (TRUE) sau falsă (FALSE);
- [valoare_cond2_adevarata]; ... [valoare_cond127_adevarata], sunt
argumente opționale și reprezintă valoarea returnată, dacă condiția corespondentă
[cond2]; ... [cond127] este adevărată.
În figura nr. III.16 este un exemplu de utilizare a funcției IFS. Sunt implementate următoarele
condiții incluse (imbricate):
Dacă nota>8
Atunci calificativul este Foarte Bine
Altfel, Dacă nota>6
Atunci calificativul este Bine
Atunci calificativul este Satisfacator
Atunci calificativul este Restantier
Altfel, Dacă nota=0
Atunci calificativul este Absent
Funcția =IFS(C2>8;"Foarte Bine";C2>6;"Bine";C2>4;"Satisfacator";C2>0;"Restantier";C2=0;"Absent") a
fost scrisă în celula D2 și a fot apoi copiată pe domeniul D3:D14.
În celulele C13 și C14 funcția nu recunoaște valorile (notele) -1 și -7 și returnează eroarea
Excel de tipul #N/A.
Figura nr. III.16 – Exemplu de utilizare a funcției IFS

Figura nr. III.17 – Folosirea valorii logice TRUE pentru ultima condiție a unei funcții IFS
Pentru a preveni apariția unei asemenea erori în funcția IFS se poate adăuga o ultimă
condiție reprezentată de valoarea logică TRUE, iar valoarea returnată va fi cea precizată prin
operatotul valoare condiție pereche. Deci ultima condiție devine TRUE când niciuna din
condițiile anterioare nu este adevărată, iar valoarea pereche precizează ce va returna funcția.
În exemplul din figura nr. III.17 a fost scrisă formula:
=IFS(C2>8;"Foarte Bine";C2>6;"Bine";C2>4;"Satisfacator";C2>0;"Restantier";C2=0;"Absent";TRUE;"Nota Gresita")
Aici condiția 6 a primit valoarea TRUE, iar valoarea returnată este “Nota Gresita”. Această valoare
va fi afișată de funcția noastră ori de câte ori nu este îndeplinită niciuna din condițiile anterioare,
respectiv nota nu este una de la 0 la 10.
Eroarea de tipul #N/A se poate prevenii și prin utilizarea funcției IFNA, care este prezentată
în paragraful următor.
Funcția IFS a apărut cu versiunea Excel 2019. În versiunile anterioare, condițiile incluse de
mai sus se implementau cu funcția IF și prin folosirea funcțiilor AND și OR, vezi exemplul din figura
nr, IV.18.
Figura nr. III.18 – Exemplu de utilizare a unor fumcții IF imbricate

A fost utilizată formula: =IF(OR(C2=10;C2=9);"Foarte
Bine";IF(OR(C2=8;C2=7);"Bine";IF(OR(C2=6;C2=5);"Satisfacator";IF(AND(C2<5;C2>0);"Resta
ntier";IF(C2=0;"Absent";"Nota Gresita")))))
Se poate rezolva problema și așa, dar este mult mai complicat. Funcția IFS simplifică mult
modul de implementare a condițiilor imbricate.
III.2.9. Funcția IFNA

Efect: returnează o valoare precizată dacă o formulă întoarce o eroare, altfel, returnează
rezultatul formulei. Funcția IFERROR se utilizează pentru a detecta și a manipula erorile ce apar în
urma folosirii formulelor în Excel.
Sintaxa: = IFNA(valoare_cercetată;valoare_in_caz_de_eroare N/A)
- valoare_cercetată (obligatoriu) reprezintă argumentul care este cercetat pentru
eroare;
- valoare_in_caz_de_eroare (obligatoriu) reprezintă valoarea pe care o returnează
funcția în caz de eroare de tip N/A.
O eroare de tip N/A apare in mod frecvent atunci cand folosim funcțiile de localizare, iar ceea
ce cautam nu este prezent in baza de date.
III.2.10. Funcția XOR

Efect: returnează valoarea logică de adevărat (TRUE ) dacă unul și numai unul din argumente
este adevărat și valoarea logică de fals (FALS) în caz contrar (dacă cel puțin două argumente sunt
adevărate sau toate sunt false).
Sintaxa: =XOR(test_logic1;[test_logic2]; ... [test_logic255])
evaluată;
- test_logic2 … test_logic255 (opțional) reprezintă o condiție sau o expresie
logică ce este evaluată.
Exemple:
1. Funcția =XOR(20>15;10>3) returnează FALSE pentru că ambele condiții sunt adevărate.
2. Funcția =XOR(20>15;10<3) returnează TRUE pentru că doar o singură condiție este
adevărată.
III.2.11. Funcția SWITCH

Efect: evaluează o expresie pe baza unei liste de valori pe care aceasta poate să le ia și
returnează un rezultat corespunzător primei valori pe care o găsește.
Sintaxa:
=SWITCH(DeEvaluat;ValEv1;ValRet1;[ValEv2;ValRet2];...[ValEv126;ValR
et126];ValRest)
- DeEvaluat, reprezintă valoarea (un număr, o dată sau un text) care va fi
comparată cu ValEv1 ... ValEv126;
- ValEv1 (obligatoriu) reprezintă valoarea evaluată;
- ValRet1 (obligatoriu) reprezintă valoarea returnată dacă este găsită ValEv1;
- ValEv2 ... ValEv126 (opțional) reprezintă valoari evaluate;
- ValRet2; ... ValRet126 (opțional) reprezintă valoarile corespondente la ValEv2
... ValEv126 pe care le returnează funcția;
- ValRest (obligatoriu) reprezintă valoarea returnată dacă dacă nu este găsită
niciuna din valorile evaluate în listă.

Figura nr. III.19 – Folosirea funcției SWITCH pentru afișarea zilelor săptămânii
În exemplul din figura nr. III.19, pe domeniul B2:B9 a fost editată funcția:
=SWITCH(A2;1;"Duminica";2;"Luni";3;"Marti";4;"Miercuri";5;"Joi";6;"Vineri ";7;"Sambata";"Zi gresita")
III.3. FUNCŢII STATISTICE – STATISTICAL

Cele peste 90 de funcții statistice din Excel 2019 permit calcularea unei mari diversități de
indicatori statistici. Mai jos sunt prezentate funcțiile statistice mai uzuale:
- COUNT, COUNTA, COUNTBLANK: folosite pentru numărarea unor celule;
- COUNTIF și COUNTIFS: folosite pentru numărarea unor celule pe baza îndeplinirii unuia
sau mai multor criterii;
- MAX, MIN și AVERAGE: returnează maximul, minimul și media dintr-un domeniu de celule
ce conține numere;
- MAXA, MINA și AVERAGEA: returnează maximul, minimul și media dintr-un domeniu de
celule ce poate să conțină numere, texte stocate ca numere sau valori logice;
- AVERAGEIF, AVERAGEIFS: returnează media dintr-un domeniu de celule pe baza
îndeplinirii uneia sau mai multor condiții;
- MAXIFS, MINIFS: returnează maximul, respectiv minimul dintr-un domeniu de celule pe
baza îndeplinirii unor condiții.
III.3.1. Funcţia COUNT

Efect: contorizează (numără) celulele care conţin numere dintr-o listă de domenii de celule.
Sintaxa: =COUNT(valoare1;[valoare2];…)
- valoare1 (obligatoriu) reprezintă domeniul pe care se face numărătoarea.
Funcția poate să aibă 255 de argumente din care numai primul este obligatoriu.
III.3.2. Funcţia COUNTA

Efect: numără celulele care nu sunt goale şi valorile dintr-o listă de domenii de celule.
Sintaxa: =COUNTA(valoare1;[valoare2];…)
- valoare1 (obligatoriu) reprezintă domeniul pe care se face numărătoarea.
III.3.3. Funcţia COUNTBLANK

Efect: numără celulele goale din domeniul precizat.
Sintaxa: =COUNTBLANK(domeniu_de_celule).
Figura nr. III.20 – Exemple de utilizare a funcțiilor COUNT, COUNTA și COUNTBLANK

În exemplul din figura nr. III.20 au fost aplicate cele trei funcții anterior prezentate pe
același domeniu A11:D20, rezultatele returnate fiind diferite: COUNT 20, COUNTA 30, iar
COUNTBLANK 10.
III.3.4. Funcţia COUNTIF

Efect: numără celulele dintr-un domeniu după un criteriu precizat.
Sintaxa: =COUNTIF(domeniu;criteriu)
- domeniu (obligatoriu) reprezintă domeniul de celule unde se face numărarea;
- criteriu(obligatoriu) reprezintă o condiție, o expresie, un număr, un text, care
stabilește care sunt celulele ce se vor număra.
Figura nr. III.21 – Exemple de utilizare a funcţiei COUNTIF

În exemplul din figura nr. III.21 funcția COUNTIF:
- în celula A6 numără pe domeniul A1:A4 celulele care conțin numere mai mari decât 2 și
returnează 2;
- în celula C6 numără pe domeniul C1:C4 celulele care conțin textul Craiova și returnează 2.
III.3.5. Funcţia COUNTIFS

Efect: numără celulele care îndeplinesc mai multe condiții (criterii) definite pe mai multe
domenii.
Sintaxa: = COUNTIFS(domeniu_criteriu1;criteriu1;[domeniu_criteriu2; criteriu2]…)
- domeniu_criteriu (obligatoriu) reprezintă domeniul de celule unde se face
numărarea;
- criteriu(obligatoriu) reprezintă o condiție, o expresie, un număr, un text, care
stabilește care sunt celulele ce se vor număra.
Funcția poate să aibă maxim 127 de argumente.
Figura nr. III.22 – Exemplu de utilizare a funcției COUNTIFS

În exemplul din figura IV.22. lista de vânzări se află pe domeniul A1:I9998. Funcția
COUNTIFS numără câte vânzări au fost efectuate de Agent 5, în anul 2017, din Produs1.
III.3.6. Funcţia MAX

Efect: returnează valoarea cea mai mare dintr-un set de valori.
Sintaxa: =MAX(număr1;[număr2];…)
Funcţia are maxim 255 de argumente
III.3.7. Funcţia MIN

Efect: returnează valoarea cea mai mică dintr-un set de valori.
Sintaxa: =MIN(număr1;[număr2];…)
III.3.8. Funcţia AVERAGE

Efect: returnează media aritmetică dintr-un set de valori.
Sintaxa: =AVERAGE(număr1;[număr2];…)
Figura nr. III.23 – Exemple de utilizare a fincțiilor MIN, MAX, AVERAGE

În figura nr. III.23 au fost folosite funcțiile:
- =MIN(C5:C15), în celula C16 ;
- =MAX(C5:C15), în celula C17;
- =AVERAGE(C5:C15), în celula C18.
III.3.9. Alte funcții statistice

AVERAGEIF, returnează media dintr-un domeniu de celule pe baza îndeplinirii unei condiții. Se
folosește la fel ca SUMIF.

AVERAGEIFS, returnează media dintr-un domeniu de celule pe baza îndeplinirii mai multor
condiții. Se folosește la fel ca SUMIFS.
MAXIFS, returnează maximul dintr-un domeniu de celule pe baza îndeplinirii mai multor condiții.
Se folosește la fel ca SUMIFS
MINIFS, returnează minimul dintr-un domeniu de celule pe baza îndeplinirii mai multor condiții. Se
folosește la fel ca SUMIFS
III.4. FUNCŢII CALENDARISTICE – DATE & TIME

În Excel o dată calendaristică este un număr serial care reprezintă numărul de zile care
au trecut de la data convențională 0.01.1900. Numărul 1 reprezintă data calendaristică
01.01.1900, numărul 2 reprezintă data calendaristică 02.01.1900 ..., numărul 43910
reprezintă data calendaristică 20.03.2020.
Pentru a testa afirmația de mai sus, într-un fișier Excel temporar, formatați domeniul
A1:A4 ca numeric întreg. Scrieți în A1 valoarea 1, în A2, valoarea 2, în A3 valoarea 2958465,
iar în A4 valoarea 60. Apoi formatați domeniul A1:A3 ca dată calendaristică de tipul zzllaaaa.
Celulele domeniului vor avea acum următoarele valori: A1- 01.01.1900; A2 - 02.01.1900; A3
- 31.12.9999; A4 - 29.02.1900. Valoarea 2958465, respectiv 31.12.9999 este data
calendaristică maximă pe care o acceptă programul Excel.
Programul Excel are unele probleme când lucrează cu date calendaristice. Aceste
probleme sunt generate de o greșeală în proiectul inițial Excel, care a preluat de la Multiplan
și Lotus 1-2-3 (procesoare tabelare de la care s-a pornit în proiectul Excel) o mare eroare:
anul 1900 a fost considerat an bisect ceea ce nu este adevărat (vezi exemplul de mai sus, unde
Excel lucrează cu o dată calendaristică, 29.02.1900, care nu a existat).
Programul Excel oferă o multitudine de funcții pentru lucru cu date calendaristice, care,
dacă le utilizați corect, sunt utile în rezolvarea problemelor din sistemele economice în care
marea majoritate a indicatorilor economici se raportează la caracteristica dată calendaristică.
Excel suportă două tipuri de date sistem:
- Data sistem 1900, este cea anterior prezentată, când numărul 1 reprezintă data de
01.01.1900;
- Data sistem 1904, este folosită pentru compatibilitatea cu fișierele Macintosh, unde
numărul 1 reprezintă data de 02.01.1904.
Implicit data sistemului pentru Excel 2019 este 1900. Pentru a utiliza data sistem 1904
apelați comanda File Options, opţiunea Advanced, secţiunea When calculating this workbook,
unde bifați caseta de validare Use 1904 system.
Așa cum am văzut, o dată calendaristică în Excel este un număr serial. Diferența a două
date calendaristice este diferența a două numere seriale, rezultatul fiind reconvertit într-un
format de dată calendaristică. De exemplu: 42085-34841=7244. Dacă formatăm celulele ce
conțin 42085 și 34841ca date calendaristice, 7244 reprezintă numărul de zile ce s-au scurs
între 22.05.1995 și 22.03.2015.
III.4.1. Funcţia NOW

Efect: returnează data şi ora curentă în format dată şi timp.
Sintaxa: =NOW()
De exemplu: 20.03.2020 10:10.

III.4.2. Funcţia TODAY
Efect: returnează data curentă în format dată.
Sintaxa: =TODAY()
De exemplu: 20.03.2020.
Funcţiile NOW şi TODAY nu au parametrii şi sunt volatile. Dacă celula în care se află este
anterior formatată ca un număr întreg, cele două funcţii returnează, pentru data calendaristică curentă,
un număr serial secvenţial.
III.4.3. Funcţia DATE

Efect: returnează data curentă în format dată.
Sintaxa: = DATE(an;luna;zi)
- an (obligatoriu) reprezintă un număr format din patru cifre;
- luna (obligatoriu) reprezintă un număr corespunzător lunilor anului, cuprins între
1 și 12;
- zi (obligatoriu) reprezintă un număr corespunzător zilelor dintr-o lună, cuprins
între 1 și 12.
Dacă celula în care este plasată funcția este formatată ca număr, funcția DATE() returnează un
număr serial, altfel dacă este format General sau Date, funcția DATE() returnează o dată
calendaristică.
Figura nr. III.24 – Funcția DATE

În exemplu din figura nr. III.24 funcția DATE() returnează 41374 în celula A4 care este
formatată ca număr și 10.04.2013 în celula C4 care este formatată ca dată calendaristică, deși în
ambele celule funcția are aceleași argumente.
III.4.4. Funcţia DAY

Efect: returnează un număr serial, de la 1 la 31, ce reprezintă numărul zilei dintr-o dată
calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată calendaristică.
Sintaxa: =DAY(data)
De exemplu: =DAY(20.03.2020) returnează 20; =DAY(08.03.2020) returnează 8.
III.4.5. Funcţia MONTH

Efect: returnează un număr serial, de la 1 (ianuarie) la 12 (decembrie), ce reprezintă numărul
lunii dintr-o dată calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată calendaristică.
Sintaxa: =MONTH(data)
De exemplu: =MONTH(20.03.2020) returnează 3.

III.4.6. Funcţia YEAR
Efect: returnează un număr serial, de la 1990 la 9999, ce reprezintă numărul anului dintr-o
dată calendaristică sau dintr-un număr serial care este transformat în dată calendaristică.
Sintaxa: =YEAR(data)
De exemplu: =YEAR(20.03.2020) returnează 2020.
III.4.7. Funcţia DAYS

Efect: returnează numărul de zile dintre două date calendaristice.
Sintaxa: =DAYS(data_sfarsit;data_start)
- data_sfarsit, data din care se scade (20.03.2020, în exemplul de mai jos)
- data_start, data care se scade (24.05.1988, în exemplul de mai jos)
De exemplu: celula A1 conține data 20.03.2020, iar celula A2 conține data 24.05.1988. În
celula A3 edităm funcția: =DAYS(A1;A2), care returnează valoarea 11623.
De remarcat: dacă în celula A4 scriem formula =A1-A2, vom obține același rezultat 11.623.
III.4.8. Funcţia WEEKDAY

Efect: returnează un număr de la 1 la 7 care identifică ziua în cadrul săptămânii dintr-o dată
calendaristică.
Sintaxa: = WEEKDAY (data;[tip_raspuns])
- data este data calendaristică din care vrem să extragem numărul de ordine al zilei
în cadrul săptămânii.
- tip_raspuns, modul în care programul Excel alocă o zi a sătămânii ca având
valoarea 1. Implicit acest argument are valoarea 1, iar duminica este 1, iar
sâmbătă este 7. Dacă dăm acestui argument valoarea 2, atunci luni este 1, iar
duminică este 7.
De exemplu:
În celula A1 este data data 20.03.2020. În celula C1 edităm funcția =WEEKDAY(A1), care
returnează 6. În celula C2 edităm funcția =WEEKDAY(A1;2), care returnează 5.
ATENȚIE: Dacă vrem să extragem numărul zilei dintr-o dată calendaristică exprimată
printr-o constantă, vom pune constanta între ghilimele, =WEEKDAY("23.08.2020").
III.4.9. Funcţia WORKDAY

Efect: returnează un număr serial care reprezintă data calendaristică obținută prin adăugarea
la o data de start a uni număr de zile lucrătoare.
Sintaxa: = WORKDAY (data_start;nr_zile_lucratoare;[vacante])
- data_start, data de la care se pleacă
- nr_zile_lucratoare, reprezintă numărul de zile lucrătoare luate în calcul pornind
de la data_start; dacă acest număr este pozitiv, se va lua în calcul o dată viitoare
față de data_start, iar dacă acest număr este negativ se va lua în calcul o dată
anterioară față de data_start
- vacante, reprezintă o listă cu una sau mai multe date calendaristice care vor fi
excluse din calendarul zilelor lucrătoare, în afara zilelor libere din calendarul de
lucru; lista poate fi un domeniu de celule ce conține date calendaristice sau
numerele seriale asociate acestor date.

Figura nr. III.25 – Funcția WORKDAY

În celula D1, din figura nr. III.25 a fost calculată data viitoare obținută plecând de la
20.03.2020 și adăugând 50 de zile lucrătoare, fără a ține seama de vacanța din aprilie.
În celula D4, din figura nr. III.25 a fost calculată data viitoare obținută plecând de la
20.03.2020 și adăugând 50 de zile lucrătoare, dar luând în considerare vacanța din aprilie.
În celula D7, din figura nr. III.25 a fost calculată o data anterioară obținută plecând de la
20.03.2020 și scăzând 50 de zile lucrătoare, fără a ține seama de alte zile libere decât cele implicite.
Funcția WORKDAY este des utilizată în practica din entitățile economice și sociale, de
exemplu: la calculul perioadei pentru concediu de odihnă, la calculul datei până la care trebuie plătită
o factură etc.
III.5. FUNCŢII PENTRU ŞIRURI DE CARACTERE (DE TIP TEXT) – TEXT
III.5.1. Funcţia EXACT

Efect: compară două şiruri de caractere (precizate prin text1, obligatoriu şi text2, obligatoriu)
şi returnează valoarea TRUE dacă cele două şiruri de caractere sunt identice sau FALSE dacă nu sunt
identice.
Sintaxa: =EXACT(text1;text2)
Funcţia este de tipul case-sensitive, adică face diferenţa între literele mici şi literele mari. De
exemplu:
o =EXACT(mihaela;mihaela) returnează TRUE
o =EXACT(mihaela;Mihaela) returnează FALSE.
III.5.2. Funcţia FIND

Efect: caută şirul de caractere text1 în şirul de caractere text2 şi returnează un număr ce
reprezintă poziţia de început a lui text1 în text2; caracter_start specifică caracterul de unde se
începe căutarea în text2, iar în mod implicit el este 1. Primele două argumente sunt obligatorii, iar al
treilea este opțional.
Sintaxa: =FIND(text1;text2;caracter_start)
Funcţia este de tipul case-sensitive. De exemplu:
o =FIND(maria;anamaria) returnează valoarea 4
o =FIND(Maria;anamaria) returnează #VALUE!, mesaj de eroare ce ne arată că funcţia
foloseşte un argument greşit.
O funcţie similară lui FIND este funcţia SEARCH. Diferenţa: funcţia SEARCH nu este de tipul
case-sensitive, iar =SEARCH(Maria;anamaria) returnează valoarea 4.

III.5.3. Funcţia REPT
Efect: repetă un text de un număr de ori.
Sintaxa: =REPT(text;număr_de_ori)
Exemplu: =REPT("L";5) returnează LLLLL
III.5.4. Funcţia REPLACE

Efect: Înlocuieşte o parte dintr-un şir de caractere cu un alt şir de caractere
Sintaxa: =REPLACE(text_vechi;număr_start;număr_caractere;text_nou)
o text_vechi este şirul de caractere în care se face înlocuirea;
o număr_start este poziţia din textul vechi de unde se începe înlocuirea cu noul text;
o număr_caractere este numărul de caractere din textul vechi care vor fi înlocuite;
o text_nou este textul care va înlocui caracterele precizate.
Toate argumentele sunt obligatorii.
De exemplu: REPLACE("anabela";4;4;"maria") returnează anamaria
III.5.5. Funcţia SUBSTITUTE

Efect: Înlocuieşte o parte dintr-un şir de caractere cu un alt şir de caractere
Sintaxa: =SUBSTITUTE(text;text_vechi;text_nou;număr_instanță)
o text (obligatoriu) este şirul de caractere în care se face înlocuirea
o text_vechi (obligatoriu) este textul care se înlocuiește cu textul nou;
o text_nou (obligatoriu) este textul care înlocuiește cu textul vechi;
o număr_instanță (opțional) reprezintă a câta apariție a textului vechi în textul în care se
face înlocuirea se va înlocui cu textul nou; implicit (dacă acest argument este absent), se
înlocuiesc toate aparițiile textului vechi cu textul nou.
Figura nr. III.26 – Exemple de utilizare a funcției SUBSTITUTE

În exemplele din figura nr. III.26:
- în celula C1 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A1;"Azi este";B1);
- în celula C2 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A2;2010;2013);
- în celula C3 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A3;2010;2013;3);
- în celula C4 a fost aplicată funcția: =SUBSTITUTE(A4;2010;B3;1).
III.5.6. Funcţia LEFT

Efect: extrage din stânga unui text un număr de caractere precizat.
Sintaxa: =LEFT(text; număr_caractere)
o text (obligatoriu) este şirul de caractere din care se face extragerea;
o număr_caractere (opțional) este numărul de caractere ce se extrag; implicit
argumentul are valoarea 1.
Exemple: =LEFT("craiova";3) returnează cra; =LEFT("craiova") returnează c.
III.5.7. Funcţia RIGHT

Efect: extrage din dreapta unui text un număr de caractere precizat.
Sintaxa: =RIGHT(text; număr_caractere)
o text (obligatoriu) este şirul de caractere din care se face extragerea;
o număr_caractere (opțional) este numărul de caractere ce se extrag; implicit
argumentul are valoarea 1.
Exemple: =RIGHT("craiova";3) returnează ova; =RIGHT("craiova") returnează a.
III.5.8. Funcţia MID

Efect: extrage dintr-un text (precizat prin text) un număr de caractere (precizat prin
număr_caractere), începând cu o poziţie din text (precizată prin poziţie_start). Toate argumentele
sunt obligatorii.
Sintaxa: =MID(text;poziţie_start;număr_caractere)
De exemplu:
o =MID("anamaria";4;5) returnează maria
o =MID("1861222163216";4;2) returnează 12
În exemplul din figura nr. III.27, pe domeniul B2:B11 a fost editată funcția =MID(A2;8;2),
care permite extragerea codurilor județelor din codu numeric personal (CNP). Apoi, pe domeniul
C2:C11, pentru a afișa denumirile județelor a fost folosită funcția
=SWITCH(B2;"16";"Dolj";"18";"Gorj";"25";"Mehedinți";"28";"Olt";"38";"Vâlcea").
Pe domeniul D2:D11 cele două funcții au fost editate o singură dată, variantă evident mai
elegantă și mai eficientă. A rezultat formula:
=SWITCH(MID(A2;8;2);"16";"Dolj";"18";"Gorj";"25";"Mehedinți";"28";"Olt";"38";"Vâlcea")
Înainte de testarea acestui exemplu, vă sugerez să revedeți paragraful III.5.5, Editarea
funcțiilor imbricate în Excel.
Figura nr. III.27 – Exemple de utilizare a funcțiilor MID și SWITCH pentru extragerea
denumirilor județelor din codul numeric personal

III.5.9. Funcţia UPPER
Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, în majuscule.
Sintaxa: =UPPER(text)
Exemplu: =UPPER("ana") returnează ANA
III.5.10. Funcţia LOWER

Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, în minuscule
Sintaxa: =LOWER(text)
Exemplu: =UPPER("MARIA") returnează maria
III.5.11. Funcţia PROPER

Efect: converteşte un şir de caractere, precizat prin argumentul text, într-un text în care
fiecare cuvânt începe cu majusculă, restul caracterelor din cuvânt fiind minuscule.
Sintaxa: =PROPER(text)
Exemplu: =PROPER("este un exemplu") returnează Este Un Exemplu.
III.5.12. Funcţia CONCAT

Efect: unește mai multe zone de tip text
Sintaxa: =CONCAT(text1;[text2]… )
Funcția are 254 de argumente, doar primul fiind obligatoriu
De exemplu:
o =concat("ana";"bela") returnează anabela
o =concat("buna";" ";"ziua") returnează buna ziua.
Figura nr. III.28 – Exemple de utilizare a funcțiilor CONCAT și TEXTJOIN

În exemplul din figura nr. III.28, în celula C1 s-a folosit funcția CONCAT care are drept
operatori referințe le celulele A1, A2, A3, A4. Se observă că textul rezultat nu conține spații între
cuvinte. Dacă vrem să plasăm spații între textele unite cu funcția CONCAT, trebuie să introducem
aceste spații ca operatori distincți în funcție, așa cum se vede în celula C3.
III.5.13. Funcţia TEXTJOIN

Efect: unește o listă de constante de tip text sau un domeniu de celule care conțin text prin
utilizarea unui delimitator.
Sintaxa: =TEXTJOIN(delimitator;ignora_goale; text1;[text2;...text252])
o delimitator, reprezintă unul sau mai multe caractere de tip text închise între ghilimele
sau o referință la un șir de text valid;

o ignora_goale, este operatorul care precizează cum vor fi tratate celulele goale; implicit
el are valoarea TRUE și celulele goale vor fi ignorate; dacă dorim ca celulele goale să
facă parte din textul concatenat, va trebui să atribuim acestui operator valoarea logică
FALSE;
o text1,[text2,...text252], se referă la textul ce va fi unit, reprezentat de constante de tip
text sau un domeniu de celule.
Utilizarea funcției TEXTJOIN în unirea mai multor texte înlătură dezavantajul utilizării
funcției CONCAT legat de precizarea explicită a delimitatorului (a se vedea exemplul din figura nr.
III.28, celula C6).
III.5.14. Funcţia VALUE

Efect: convertește un șir de caractere (text) în care este stocat un număr într-o valoare
numerică.
Sintaxa: =VALUE(text)
Funcția are un singur argument, text, care este obligatoriu și se referă la zona de text ce va fi
convertită într-o valoare.
De exemplu:
o =VALUE(“11”) returnează valoarea numerică 11
o Dacă celula A1 este formatată ca text și conține valoarea (“20”), =VALUE(A1)
returnează valoarea numerică 20.
III.5.15. Funcţia LEN

Efect: returnează numărul de caractere dintr-un șir de caractere precizat prin argumentul
text.
Sintaxa: =LEN(text)
Exemplu: =LEN("exemplu functie LEN") returnează valoarea 19. Este Un Exemplu.
III.5.16. Funcţia TRIM

Efect: șterge toate spațiile dintr-un şir de caractere, precizat prin argumentul text, mai puțin
câte un spațiu dintre cuvinte.
Sintaxa: =TRIM(text)
Figura nr. III.29 – Exemplu de utilizare a funcției TRIM

În exemplul din figura de mai sus, în celula A2 a fost aplicată funcția =TRIM(A1), iar
în celula B1 a fost aplicată funcția =LEN(A1), care a fost apoi copiată în celula B2. Textul
are iniţial 44 de caractere, iar prin aplicarea funcţiei TRIM, au fost eliminate spaţiile
suplimentare dintre caractere, iar numărul de caractere a devenit 36.
III.5.17. Funcţia TEXT

Efect: converteşte o valoare într-un text, cu un format specificat.
Sintaxa: =TEXT(valoare;format_text)
o valoare, este un număr, o formulă care este evaluată ca un număr sau o referinţă la o
celulă ce conţin un număr;
o format_text, este formatul în care se va afişa textul obţinut.
Figura nr. III.30 – Utilizarea funcției TEXT

În exemplul din figura nr. III.30, în celula A1 este aplicată funcția TODAY(), iar pe
domeniul B1:B3 a fost aplicată funcția TEXT, astfel:
o în celula B1: =TEXT(A1;"ddmmyy");
o în celula B2: =TEXT(A1;"ddmmyyyy");
o în celula B3: =TEXT(A1;"mmdd").
Se observă cum formatul precizat prin al doilea argument al funcției TEXT conduce la
obținerea unor rezultate diferite.

IV. BAZE DE DATE (LISTE) ÎN EXCEL
IV.1. CREAREA LISTELOR ÎN EXCEL
În activitatea practică din cadrul entităților economice, cele mai multe situații (rapoarte) sunt
proiectate pentru a conține liste (tabele).
O listă este un domeniu de date dreptunghiular structurat din punct de vedere funcțional.
Altfel zis, o listă reprezintă un grup de celule consecutive completate cu date semnificative pe mai
multe linii și coloane.
De exemplu, o listă poate să conțină:
o date despre angajații unei firme,
o date despre produsele firmei,
o date despre clienții firmei,
o date despre vânzările efectuate (ca în exemplul din figura nr. IV.1) etc.
Structurarea pe rânduri şi coloane a unei foi de calcul, face ca programul Excel să constituie
un instrument ideal pentru organizarea datelor în cadrul unor liste.
Figura nr. IV-1 – Exemplu de listă în Excel

În exemplul de mai sus, fiecare linie conține informații despre o vânzare efectuată de firmă:
agentul care a efectuat vânzarea, anul și luna în care a fost făcută vânzarea, produsul vândut, orașul
în care s-a efectuat vânzarea etc.
Fiecare coloană se referă la o caracteristică a entității vânzări: agentul de vânzare, anul, luna,
produsul etc.
Conceptual, o listă Excel poate fi asemănată cu o tabelă din VisualFox, Access sau oricare
alt sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) relaţionale. Argumente:
o fiecare coloană din cadrul unei liste este un câmp (field),
o titlurile din primul rând reprezintă numele câmpurilor,
o fiecare linie este o înregistrare sau un articol (record).
De aceea, de multe ori, listele din Excel sunt referite ca şi baze de date.
O bază de date este o colecţie de date relaţionate, gestionate ca o singură unitate. Această
definiţie este intenţionat foarte largă, deoarece există mari diferenţe între concepţiile diferiţilor
producători care pun la dispoziţie sisteme de gestiune a bazelor de date. De exemplu:
AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LITOIU 66

o Oracle defineşte o bază de date ca fiind o colecţie de fişiere fizice gestionate de o singură
instanţă (realizare, copie) a produsului software pentru baza de date.
o Microsoft defineşte o bază de date ca fiind o colecţie interrelaţionată de date şi obiecte.
Un obiect al bazei de date este o anumită structură de date stocată în baza de date, cum ar
fi o tabelă, o vizualizare, un index etc.
Există elemente conceptuale uşor identificabile care apropie listele de date din Excel de
bazele de date din SGBD-uri. Mai mult, programul Excel colaborează foarte bine cu sisteme de
gestiune ale bazelor de date, exportând date către acestea sau importând cu uşurinţă date livrate de
SGBD-uri.
Dar, nu se poate pune semnul egalităţii între o baza de date, realizată şi gestionată cu ajutorul
unui SGBD şi listele din Excel, oricât de bine ar fi realizate acestea din urmă. În documentaţia
Microsoft (ca de altfel şi în publicaţiile unor autori), aceste liste mai sunt numite şi baze de date şi,
la nivelul utilizatorului domestic, se poate accepta şi această denumire.
Atunci când creaţi o listă în Excel, urmaţi indicaţiile de mai jos:
1. Creaţi o singură listă pentru o foaie de calcul. Multe din caracteristicile programului
Excel, depind de posibilitatea de a identifica o listă (bază de date) pe o singură foaie de
calcul. Dacă este necesar să creaţi mai multe liste în cadrul unui registru de calcul,
plasaţi-le în foi de calcul diferite.
2. Lăsați cel puţin un rând şi o coloană libere faţă de alte zone din foaia de calcul, întrucât
programul Excel va detecta automat lista în operaţii precum sortarea sau interogarea
(filtrarea).
3. Între rândurile sau coloanele din listă nu lăsați spaţii libere, deoarece, în urma unor
operaţii de sortare sau interogare, se pot obţine rezultate eronate.
4. Pentru delimitarea liniilor și coloanelor folosiți obligatoriu linii de chenar (borders).
5. Prima linie a listei conţine, pe coloane, numele câmpurilor, fiecare câmp fiind scris într-o
singură celulă (nu pe două linii şi nici în două coloane).
6. Se atribuie nume distincte întregii liste şi fiecărui câmp, pentru a realiza uşor sortări,
interogări, exporturi către SGBD-uri etc.
7. Într-o listă pot fi introduse orice tipuri de date Excel: caracter, numeric, dată
calendaristică etc.
8. Pentru fiecare înregistrare (linie) trebuie să existe cel puţin un câmp încărcat cu date. Se
recomandă evitarea combinării mai multor date în aceeaşi celulă. De exemplu, se separă
în coloane diferite numele şi prenumele unei persoane, codul și denumirea unui produs,
simbolul și denumirea unui cont etc. Descompunerea datelor până la cele mai mici
niveluri permite manevrarea sau împărţirea lor în diverse moduri. Se realizează astfel
configurarea de liste dirijate prin date. În acest fel, pe lângă faptul că prezentarea devine
sugestivă, se efectuează mai uşor operaţii de grupare, totalizare, filtrare sau pivotare.
9. Deşi puteţi începe o listă în orice celulă, este bine să evitaţi lăsarea unor coloane
necompletate în stânga listei. Se pot lăsa câteva rânduri goale (cinci-zece) deasupra
rândului de antet din listă, pentru a adăuga un titlu sau pentru a crea un domeniu de
criterii în cazul filtrărilor avansate.
Atenţie: pentru a identifica numele câmpurilor, programul Excel utilizează etichetele de
coloane în primul rând din listă, numit şi rând de antet (cap de tabel). În exemplul din figura de
mai sus, AgentVinzare, Anul, Luna Produs, Oras., Preţ, Cantitate, Valoare sunt etichete de
coloane (nume de câmpuri). Cu toate că puteţi crea o listă fără un rând de antet, se recomandă
includerea de etichete de coloane pentru fiecare listă creată sau importată.
Pentru a accelera introducerea datelor într-o listă, se poate uzita de caracteristica
AutoComplete a programului Excel. Astfel, pe măsură ce scrieţi text într-o listă, programul
compară caracterele introduse cu textul editat în celulele aflate deasupra celulei active. În cazul în
care caracterele scrise la început se potrivesc cu cele aflate în oricare din celulele anterioare, Excel

presupune că doriţi să repetaţi valoarea respectivă şi completează restul etichetei, ca în figura nr.
IV.2.
Figura nr. IV-2 – Modul de funcţionare a caracteristicii AutoComplete

Dacă doriţi să inseraţi valoarea sugerată de caracteristica AutoComplete în celula activă,
apăsaţi tasta Enter sau tasta Tab sau o tastă cu săgeată. Dacă însă nu doriţi să acceptaţi intrarea
sugerată, continuaţi să scrieţi valoarea dorită.
Atenţie: Caracteristica AutoComplete funcţionează numai pentru celulele care conţin text
şi ignoră numerele şi datele calendaristice.
Unii utilizatori consideră caracteristica AutoComplete enervantă, deconcertantă sau pur si
simplu periculoasă: dacă nu sunteţi atent, riscaţi să introduceţi accidental texte greşite. Dar, se poate
dezactiva foarte uşor această caracteristică: selectaţi meniul File, Options, Advanced, secţiunea
Editing Options şi debifaţi caseta de validare Enable AutoComplete for cell values (activarea
caracteristicii AutoComplete pentru valorile celulei).
În loc de a aştepta sugestia programului Excel pentru a completa valori de tip text, puteţi
alege, atunci când doriţi, dintr-o listă de valori anterior introduse. Pentru a afişa această listă apăsaţi
tastele Alt + săgeată jos sau efectuaţi click pe butonul drept al mouse-ului, iar din meniul
contextual alegeţi opţiunea Pick from List (alege din listă).
Atenţie: Panglica Insert conține în zona Tables comanda Table. Apelarea acestei comenzi
deschide caseta de dialog Create Table. Aici se poate preciza domeniul pe care va fi creată o lista
cu formatări predefinite (un tabel). După creare, selectarea unui celule din listă determină activarea
panglicii Table Tools Design (instrumente pentru proiectarea tabelului) pe care sunt grupate o serie
de comenzi ce pot fi folosite în lucru cu liste (tabele). Deși prezintă unele avantaje, lucru cu aceste
liste cu formatări predefinite prezintă o serie de inconveniente, care pot crea confuzie pentru un
utilizator mai puțin experimentat al programului Excel. Vă recomand să nu folosiți această
caracteristică a Excel-ului decât după un exercițiu mai îndelungat în Excel și după ce stăpâniți bine
elementele de bază privind formatarea celulelor, lucru cu formule și lucru cu liste.
IV.2. VALIDAREA DATELOR LA INTRODUCEREA ÎN LISTE

În aplicaţiile economice, datele ce intră în prelucrare trebuie să respecte anumite reguli. De
exemplu nu pot să intre în gestiune cantităţi negative, nu pot exista stocuri negative, soldul unui
cont trebuie să fie debitor sau creditor, o listă de caracteristici (unitatea de măsură pentru un produs
sau sexul unei persoane, de exemplu) trebuie să aibă numai anumite valori, un angajat nu poate să
aibă mai multe zile lucrate într-o lună decât numărul de zile lucrătoare din luna respectivă etc.
Cercetarea modului în care datele de intrare respectă regulile, specifice domeniului, solicitate de
utilizator se face prin validarea datelor.
Validarea datelor în Excel reprezintă ansamblul operaţiilor prin care se definesc condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească valoarea ce se introduce într-o celulă, se stabileşte mesajul afişat la
selecţia respectivei celule şi se precizează mesajul care trebuie să apară la încercarea de a introduce
în celulă o valoare care nu îndeplineşte condiţiile cerute.

Pentru a defini criterii de validare a datelor ce vor fi introduse într-o foaie de calcul Excel, se
selectează celula sau domeniul de celule în care se vor introduce datele şi se apelează banda Data,
grupul Data Tools (unelte pentru date), lista Data Validation, opțiunea cu același nume.… Apare
caseta de dialog Data Validation, figura nr. IV.3, care conţine trei rubrici şi trei butoane de
comandă:
Figura nr. IV-3 - Caseta de dialog Data Validation

1. Rubrica Settings
2. Rubrica Input Message
3. Rubrica Error Alert
4. Butoanele de comandă: Clear All (şterge conţinutul celor trei rubrici), OK (acceptă
modificările efectuate în fereastră) şi Cancel (abandonează modificările efectuate în
fereastră).
1. În rubrica Settings, figura nr. IV.3, se definesc criteriile de validare (Validation criteria),
respectiv din lista ascunsă Allow (permite), se alege tipul de date pentru care vor fi definite criterii
de validare, iar în zona Data se aleg concret criteriile de validare.
Din lista ascunsă Allow, se poate alege din următoarele tipuri de validări:
o Any Value – este permisă orice valoare.
o Whole number – sunt permise numai numerele întregi.
o Decimal – sunt permise valori numerice reale.
o List – sunt permise numai valorile (elementele) specificate într-o listă.
o Date sau Time – sunt stabilite criterii pentru datele calendaristice.
o Text length – se alege drept criteriu de validare lungimea textului.
o Custom – se pot personaliza criterii de validare pe baza unor formule.
Tot în rubrica Settings, se află două casete de validare:

o Ignore blank – care, prin bifare, permite ca celulele goale să fie exonerate de aplicarea
criteriilor de validare stabilite;
o Apply these changes to all other cells with the some settings – care, prin bifare,
permite ca modificările efectuate în criteriile de validare să fie aplicate tuturor celulelor
cu aceleaşi setări anterioare.

După alegerea tipului de validare, din zona Data se poate selecta, de la caz la caz, una din
următoarele opţiuni (de remarcat că zona evoluează diferit, în funcție de tipul de validare anterior
ales):
a. between – datele introduse vor fi cuprinse între valorile precizate prin casetele de
text Minimum şi Maximum;
b. not between – datele introduse vor fi în afara intervalului cuprins între valorile
precizate prin casetele de text Minimum şi Maximum
c. equal to – datele introduse vor fi egale cu valoarea precizată prin caseta de text
Value.
d. not equal to – datele introduse nu vor fi egale cu valoarea precizată prin caseta de
text Value.
e. greater then – datele introduse vor fi mai mari ca valoarea precizată prin caseta de
text Minimum.
f. less then – datele introduse vor fi mai mici ca valoarea precizată prin caseta de text
Maximum.
g. greater then or equal to – datele introduse vor fi mai mari sau egale decât valoarea
precizată prin caseta de text Minimum.
h. less then or equal to – datele introduse vor fi mai mici sau egale decât valoarea
precizată prin caseta de text Maximum.
De asemenea, în a doua jumătate a rubrici Settings, poate să apară unul sau două din
următoarele obiecte:
o Caseta de text Minimum – unde se va introduce valoarea minimă acceptată.
o Caseta de text Maximum – unde se va introduce valoarea maximă acceptată.
o Caseta de text Value – unde se va introduce valoarea acceptată.
o Caseta de text Source – unde se va preciza domeniul de unde se iau elementele care vor
fi acceptate într-o listă sau se editează direct elementele din listă separate de operatorul
implicit de listă din sistemul de operare.
o Caseta de text Start date – unde se va preciza data minimă ce va fi acceptată.
o Caseta de text End date – unde se va preciza data maximă ce va fi acceptată.
o Caseta de text Start time – unde se va preciza ora minimă ce va fi acceptată.
o Caseta de text End time – unde se va preciza ora maximă ce va fi acceptată.
o Caseta de text Formula – unde se va preciza formula ce va fi acceptată în domeniul
supus validării.
2. Rubrica Input Message, figura nr. IV.4, conţine:
o Caseta de validare Show input message when cell is selected. Prin bifarea acestei
casete, ori de câte ori este selectată o celulă ce conţine criteriile de validare precizate,
apare mesajul cu privire la datele ce se pot introduce, mesaj precizat în casetele Title şi
Input message.
o Caseta de text Title, unde se precizează titlul mesajului.
o Caseta de text Input message, unde se introduce textul mesajului.
În exemplul din figura nr. IV.4, ori de câte ori este selectată o celulă din domeniul pe care a
fost definit un criteriu de validare apare: titlul mesajului Note și textul mesajului Se introduc
notele la disciplina Informatică Economică.
3. Rubrica Error Alert, figura nr. IV.5, conţine:
o Caseta de validare Show error alert after invalid data is enterned. Prin bifarea
acestei casete, ori de câte ori este introdusă în celulă o valoare care nu respectă criteriile
de validare, apare un semn de avertizare precizat în lista ascunsă Style şi mesajul cu
privire la eroare, mesaj precizat în casetele Title şi Error message.

o Caseta de text Style care are următoarele opţiuni:
a. Opţiunea Stop, însoţită de imaginea din figura nr. IV.6 a. În acest caz, este interzisă
introducerea de date invalide, utilizatorul având la dispoziţie butoanele de comandă
Retry (permite reintroducerea datelor în celulă) şi Cancel (permite abandonarea
introducerii datelor).
b. Opţiunea Warring (avertizare), însoţită de imaginea din figura nr. IV.6 b. În acest
caz, utilizatorul este avertizat că datele nu respectă criteriile de validare, este întrebat
dacă continuă introducerea datei respective şi are la dispoziţie butoanele de comandă
Yes, No şi Cancel.
c. Opţiunea Information (informare), însoţită de imaginea din figura nr. IV.6 c. În
acest caz, utilizatorul este doar informat că datele nu respectă criteriile de validare,
este întrebat dacă continuă introducerea datei respective şi are la dispoziţie butoanele
de comandă OK şi Cancel.
o Caseta de text Title, unde se precizează titlul mesajului de eroare (GRESIT în exemplul
din figura. nr. IV.5).
o Caseta de text Error message, unde se introduce textul mesajului de eroare (O nota
poate sa ia valori numai de la 1 la 10 în exemplul din figura. nr. IV.5)
Figura nr. IV-4 – Rubrica Input Message
Figura nr. IV-5 – Rubrica Error Alert

a b c
Figura nr. IV-6 – Stiluri pentru mesajele de eroare întâlnite în validarea datelor
Exemple privind definirea criteriilor de validare în Excel:

Exemplul numărul 1
Fie foaia de calcul Validare. În coloana A se introduc notele la un examen. Scriem în celula A1
titlul câmpului (coloanei): Note. Ne propunem ca în domeniul A2:A30, unde vom introduce notele,
să definim un criteriu de validare prin care, în domeniul precizat, să fie acceptate doar date
numerice întregi cuprinse între 1 şi 10. Pentru aceasta parcurgem următorii paşi:
1. Selectăm domeniul A2:A30.
2. Apelăm meniul Data, Validation….
3. În fereastra Data Validation, rubrica Settings:
a. din lista ascunsă Allow, selectăm opţiunea Whole number,
b. în caseta de text Minimum introducem cifra 1,
c. în caseta de text Maximum introducem cifra 10.
4. Completăm rubrica Input Message.
5. Completăm rubrica Error Alert.
6. Apelăm butonul OK.
Exemplul numărul 2
În aceeaşi foaie de calcul de la exemplul numărul 1, în celula B1 scriem Ocupaţia. Ne propunem ca
în domeniul B2:B30, unde vom introduce ocupaţia unor persoane, să definim un criteriu de validare
prin care, în domeniul precizat, să fie acceptate doar valorile din lista următoare: elev, student,
profesor, economist, inginer, arhitect, altă profesie. Pentru aceasta parcurgem următorii paşi:
1. În coloana H, începând cu celula H1, continuând cu H2, H3, … H7, scriem în câte o
celulă elementele din listă: elev, student, profesor, economist, inginer, arhitect, altă
profesie.
2. Selectăm domeniul B2:B30.
3. Apelăm meniul Data, Validation….
4. În fereastra Data Validation, rubrica Settings:
a. din lista ascunsă Allow, selectăm opţiunea List,
b. în caseta de text Source precizăm domeniul $H$1:$H$7 unde se află lista;
elementele listei se pot introduce şi direct în caseta Source separate de virgulă (sau
punct şi virgulă, în funcţie de setările regionale ale sistemului de operare), caz în care
nu mai este nevoie de pasul 1.
5. Completăm corespunzător rubrica Input Message.
6. Completăm rubrica Error Alert.
7. Apelăm butonul OK.

Validări folosind formule

Defirea altor criterii de validare decât cele oferite implicit de Excel se poate face folosind
formule. Pentru aceasta din caseta de dialog Data Validation, figura nr. IV.3, se alege opțiunea
Custom. Apare caseta de text Formula. Aici introducem formula pe care dorim să o folosim în
validare.
În continuare sunt prezentate câteva exemple de formule ce se pot utiliza în validarea datelor
în Excel.
1. Se pot introduce numai valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită relativ
Domeniu validat: A1:A20
=A1>C1
2. Se pot introduce numai valori mai mari decât cea dintr-o celulă referită absolut
=A1>$C$1
3. Se poate introduce numai text
=ISTEXT(A1)
4. Acceptă o valoare mai mare decât celula precedentă
Scriem în A1 o valoare
=A2>A1
5. Se pot introduce numai valori unice (text sau valori numerice)
=COUNTIF($A$1:$A$20;A1)=1
6. Un text începe cu o anumită literă
=LEFT(A1)="a"
7. Un text începe cu o anumită literă și are un număr fix de caractere (în cazul nostru 5
caractere)
=COUNTIF(A1;"A????")=1
8. Într-o dată calendaristică, acceptă doar o anumită zi (luni în cazul nostru)
=WEEKDAY(A1)=2
9. Acceptă pe un domeniu numai valori a căror sumă nu depășește un total (pentru un buget,
de exemplu)
Domeniu validat: B1:B4

=SUM($B$1:$B$4)<=$E$1
ATENȚIE! Când utilizați formule în definirea unor criterii de validare trebuie să țineți
seama de modul în care referiți celulele: relativ, absolut sau mixt în funcție de obiectivul urmărit.

IV.3. SORTAREA DATELOR

Prin operaţia de sortare, datele unei liste sunt aranjate într-o ordine specificată de utilizator.
Sortarea unei liste constituite în Excel presupune aranjarea înregistrărilor după anumite criterii,
definite de utilizator, într-o anumită ordine, crescătoare sau descrescătoare. Câmpul după care se
efectuează sortarea este numit cheie de sortare.
Realizarea unei sortări se face astfel:
1. Se plasează cursorul în interiorul listei (nu uitaţi acest pas!);
2. Se activează banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Sort, după care, automat,
programul Excel selectează toată lista în care este plasat cursorul şi apare fereastra cu
acelaşi nume, figura nr. IV.7;
3. Dacă lista conţine rând de antet se bifează caseta de validare My data has Headers
pentru a nu include în sortare şi această linie. Altfel, dacă nu se bifează această casetă de
validare, rândul de antet intră în sortare ca orice rând. Fiți foarte atenți la această
casetă de validare!
4. Din lista derulantă Sort By se alege câmpul după care se face sortarea.
5. Din lista derulantă Sort On se alege din lista câmpurilor (etichetelor de coloane)
criteriul după care se face sortarea, având în vedere câmpul anterior selectat, respectiv:
valoarea celulei, culoarea celulei, culoarea fontului sau pictograma celulei.
6. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare:
a. de la mare la mic sau de la mic la mare pentru numere
b. de la A la Z sau de la Z la A pentru text
c. după o listă personalizată definită cu Custom Lists (vezi paragraful 1.7 Serii de
date din Cursul nr. 2)
Figura nr. IV-7 – Sortarea listelor: fereastra Sort

Cu ajutorul butonului Add Level, se adaugă noi criterii de sortare. În acest caz, lista Sort
By este înlocuită de lista Then by, care prezintă și ea lista câmpurilor (etichetelor de coloane) din
care se alege criteriul de sortare, dar sugerează relația de includere ce apare între criteriile de sortare
la o singură apelare a comenzii Sort. În acest caz, pașii 4, 5, și 6 se repetă pentru fiecare criteriu de
sortare. Astfel, dacă sunt mai multe criterii, ordonarea se face după după primul criteriu, apoi, în
cadrul acestuia după al doilea criteriu etc. De exemplu avem o listă de persoane ce conține
câmpurile CNP, Nume, Inițiala și Prenume, Salariul. Dorim să sortăm lista crescător după
câmpurile Nume, Inițiala și Prenumele (în această ordine). Lista va fi ordonată alfabetic crescător
(de la A la Z) după numele persoanelor. Acolo unde numele sunt identice, persoanele vor fi

ordonate crescător după inițială, iar acolo unde și numele și inițiala corespund, vor fi ordonate
crescător după prenume.
Cu ajutorul butonului Delete Level se șterg criterii de sortare. Cu ajutorul comenzii Copy
Level se poate copia un criteriu de sortare de mai multe ori.
Alte opţiuni suplimentare de sortare se mai găsi folosind butonul Options…. Prin apelarea
lui, apare fereastra Sort Options, figura nr. IV.8, unde:
o Bifarea casetei de validare Case sensitive face ca sortarea să ţină cont de diferenţa dintre
literele mari şi mici (implicit nu se face această diferenţă). În sortarea ascendentă, sunt
sortate mai întâi literele mici.
o Cele două opţiuni din lista Orientation permit sortarea de la începutul la sfârşitul listei
sau de la stânga la dreapta. Mai precis, Sort top to bottom realizează sortarea pe linii,
iar Sort left to right – pe coloane. A doua opţiune este mai rar folosită.
Figura nr. IV-8 – Opțiuni de sortare

Atunci când alegeţi ordinea ascendentă, întotdeauna programul Excel sortează mai întâi
numerele, apoi majoritatea caracterelor de punctuaţie şi apoi literele, de la A la Z, indiferent dacă
literele sunt mari sau mici.
O sortare mai rapidă, dar după un singur criteriu, o puteţi realiza prin apelarea butoanelor
Sort Ascending sau Sort Descending, aflate în stânga pictogramei Sort de pe banda Data. În acest
caz sortarea se face implicit după coloana curentă.
Reţineţi: dacă ordinea în care introduceţi datele în listă este importantă şi aveţi nevoie de ea
ulterior, dar aveţi nevoie să folosiţi lista şi în altă ordine decât cea iniţială (şi deci trebuie să realizaţi
operaţii de sortare care modifică ordinea iniţială), vă recomandăm ca, atunci când construiţi lista, să
creaţi un câmp numeric care să conţină ordinea în care sunt introduse liniile listei (de la 1 la n).
Acest câmp (de exemplu Nr. Crt sau Cod) poate fi folosit în operaţii de sortare, pentru a reface
ordinea iniţială a listei.
Foarte important: aşa cum aţi văzut, la paşii unu şi doi, înaintea unei operaţiuni de sortare a
întregii liste nu trebuie selectată lista, ci doar trebuie selectată o singură celulă (respectiv trebuie
plasat cursorul în interiorul listei), iar după apelarea comenzii Sort, programul Excel selectează el
toată lista. Dacă doriţi să sortaţi numai o anumită porţiune din listă (de cele mai multe ori anumite
linii nu anumite coloane), puteţi să selectaţi zona respectivă şi atunci comanda Sort va acţiona
numai pentru zona anterior selectată. Dar această facilitate, folosită incorect, poate să vă distrugă
lista. În concluzie, folosiţi-o cu foarte mare prudenţă.
Fie foaia de calcul Note, ce conține notele obținute la o disciplină de către studenții a două
serii de studiu, fiecare serie având câte patru grupe. Ne propunem să sortăm această listă astfel:
o în ordinea crescătoare a seriilor, după câmpul (coloana) Seria;
o apoi, în cadrul fiecărei serii, în ordinea crescătoare a grupelor după câmpul (coloana)
Grupa;
o apoi în cadrul fiecărei grupe, în ordinea descrescătoare a notelor finale, după câmpul
(coloana) NotaF.

Pentru aceasta parcurgem pașii de mai jos.
1. Se plasează cursorul în interiorul listei.
2. Se activează banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Sort, după care, automat,
programul Excel selectează toată lista în care este plasat cursorul şi apare fereastra Sort.
3. Lista are un antet (Nr., Nume, Grupa ... NotaF) care nu trebuie să intre în sortare. Când
caseta de validare My data has Headers este bifată remarcați că antetul nu este selectat.
Dacă debifați caseta, zona selectată include și antetul, care va intra în sortare ca orice
linie a tabelului și rezultatul va fi greșit. Deci, atunci când lista pe care o sortați are
antet, aveți grijă ca această casetă de validare să fie bifată.
4. Din lista derulantă Sort By se alege câmpul Seria.
5. Din lista derulantă Sort On se alege Values.
6. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Smallest to Largest
(crescător).
7. Se apelează butonul de comandă Add Level.
8. Din lista derulantă Then By se alege câmpul Grupa.
10. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Smallest to Largest.
11. Se apelează butonul de comandă Add Level.
12. Din lista derulantă Then By se alege câmpul NotaF.
14. Din lista derulantă Order se alege ordinea de sortare, respectiv Largest to Smallest.
15. Acum fereastra Sort arată ca în figura nr. IV.9.
16. Se finalizează sortarea prin apelarea butonului de comandă OK. Lista va fi ordonată după
criteriile precizate.
Figura nr. IV-9 – Sortarea listei din foaia de calcul Note

IV.4. FILTRAREA DATELOR ÎN EXCEL

Filtrarea sau interogarea unei liste presupune vizualizarea sau extragerea unor date din listă,
în funcţie de anumite condiţii impuse. Pentru realizarea unei filtrări corecte, lista trebuie să aibă un
rând de antet.
În Excel o listă poate fi filtrată în două moduri:
1. Prin utilizarea caracteristicii Filter, care permite afişarea liniilor ce respectă criterii
fixate şi ascunderea celor care nu le îndeplinesc.
2. Prin utilizarea caracteristicii de filtrare avansată, când se pot folosi foarte multe
criterii de sortare sau extrag şi se plasează într-o zonă distinctă liniile care îndeplinesc
aceste criterii
IV.4.1. Utilizarea caracteristicii Filter pentru interogarea listelor

În Excel, cea mai simplă modalitate de construire a unui filtru este cu ajutorul caracteristicii
Filter. Atunci când activaţi această opţiune pentru o listă, puteţi definii criterii prin alegerea de
valori din liste derulante (ascunse). După cum sugerează şi numele, opţiunea Filter permite
aplicarea automată de selecții într-o listă, dând posibilitatea alegerii criteriilor de selectare, simple
sau combinate. Atunci când veţi reuşi să înţelegeţi cum funcţionează caracteristica Filter (lucru
extrem de uşor!), o veţi puteţi utiliza pentru a restrânge chiar şi liste de dimensiuni foarte mari.
Pentru a crea un filtru prin utilizarea caracteristicii Filter, procedaţi în felul următor:
1. Plasaţi cursorul oriunde în listă.
2. Selectați banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Filter. În dreapta fiecărui titlu de
coloană din lista de date va apărea o listă derulantă, aşa cum se observă în figura nr.
IV.10, unde a fost aplicată caracteristica Filter pentru lista din foaia de calcul Note.
3. Efectuaţi click pe săgeata din dreapta etichetei coloanei pe care doriţi să o utilizaţi ca
primă condiţie în cadrul filtrului. Alegeţi o opţiune din lista derulantă pentru a restrânge
afişarea. Programul Excel aplică imediat criteriile dumneavoastră, afişând numai liniile
care îndeplinesc criteriul respectiv.
Figura nr. IV-10 – Interogarea unei liste folosind caracteristica Filter

În figura de mai sus a fost aplicată caracteristica Filter. Apoi a fost efectuat un click pe
săgeata din dreapta etichetei NotaF. Implicit sunt selectați toate notele care apar în această coloană.
Dacă dorim să interogăm lista numai pentru anumite note, debifăm caseta Select All și bifăm apoi

casetele pentru notele dorite, de exemplu anii 9 și 10. După apelarea butonului OK lista va arăta
numai înregistrările pentru aceste note.
Pe lângă selectarea / deselectarea valorilor ce se regăsesc într-o coloană, caracteristica Filter
oferă și posibilitatea vizualizării datelor dintr-o coloană prin utilizarea a maxim două criterii de
interogare legate prin unul din operatorii logici AND, OR. În exemplul din figura nr. IV.10, dacă se
deschide lista Number Filter, apar opțiuni suplimentare de filtrare de tipul egal cu, mai mic decât,
mai mare decât etc. Opțiunile care apar diferă în funcție de tipul datelor din coloana filtrată,
respectiv: numeric, text, dată calendaristică etc.
Criteriile Filter sunt cumulative. Prin combinarea criteriilor din coloane diferite, puteţi filtra
succesiv o listă, astfel încât să afişeze un grup de înregistrări din ce în ce mai selectiv. Deşi puteţi
alege criteriile de filtrare în orice ordine, este mai bine să începeţi cu coloanele care cuprind cele
mai puţine opţiuni, deoarece lista de opţiuni pentru coloanele următoare va fi mai îngustă şi mai
uşor de defilat. În exemplul considerat, este indicat să filtrăm mai întâi lista după coloana Seria,
apoi după coloana Grupa etc. Evident, utilizatorul îşi va alege ordinea criteriilor de filtrare în
funcţie de ce informaţii vrea să extragă din listă.
Atunci când aplicaţi un filtru într-o listă, programul Excel schimbă automat în albastru
culoarea săgeţii de derulare corespunzătoare câmpului filtrat. Aceasta este singurul indiciu după
care vă daţi seama că este filtrată o anumită coloană.
În privinţa liniilor listei, atunci când utilizaţi caracteristica Filter şi filtraţi lista după unul sau
mai multe criterii, programul Excel păstrează numerele liniilor din lista de bază (pe care le
colorează tot în albastru) ascunzând numerele liniilor care nu satisfac cerinţele pe care le-aţi
specificat. Ca urmare nu se pot utiliza o serie din caracteristicile programului Excel, de exemplu
generarea unei serii de date pentru a numerota liniile filtrate.
Pentru a schimba criteriile Filter, efectuaţi click pe săgeata de culoare albastră şi selectaţi
altă opţiune.
Pentru a şterge criteriile Filter aplicate pe o singură coloană, selectaţi opţiunea Select All din
lista derulantă Filter corespunzătoare coloanei respective.
Pentru a şterge din listă toate criteriile Filter, urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort &
Filter, pictograma Clear.
Pentru a readuce lista la starea iniţială, nefiltrată, urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort
& Filter, pictograma Filter şi săgeţile de derulare vor dispărea, implicit şi criteriile de filtrare
anterior precizate. Programul Excel stochează criteriile de filtrare numai în memorie. Atunci când
dezactivaţi opţiunea Filter, se anulează toate criteriile personalizate pe care le-aţi creat. Pentru a
aplica din nou aceleaşi criterii Filter, este necesar să le reintroduceţi.
IV.4.2. Interogarea listelor cu ajutorul criteriilor avansate de filtrare

Utilizarea caracteristicii Filter este extrem de uşoară: un simplu click de mouse permite
filtrarea întregii liste. Comparativ cu aceasta, filtrele avansate sunt de-a dreptul greoaie. Totuşi, ele
constituie singura modalitate de a realiza unele sarcini de interogare cum ar fi definirea de mai mult
de trei criterii pentru o singură coloană sau găsirea unor valori unice în cadrul unei liste ce conţine,
pe aceeaşi coloană, intrări duplicat etc.

Figura nr. IV-11 – Fereastra Advanced Filter

Pentru a realiza filtrarea avansată, se plasează cursorul în interiorul listei şi se apelează
pictograma Advanced de pe banda Data, grupul Sort & Filter. Apare caseta de dialog Avanced
Filter, figura nr. IV.11.
În funcţie de modul în care se optează în zona Action, sunt două posibilităţi de realizare a
filtrării avansate:
A. Filter the list, in-place, caz în care filtrarea se face pe domeniul unde se află lista
(ca şi în cazul filtrării automate rezultatele filtrării vor fi afişate pe domeniul iniţial al
listei).
B. Copy to another location, caz în care rezultatele interogării se vor afişa în altă
locaţie decât domeniul iniţial al listei.
În ambele modalități de filtrare, identificăm două zone distincte:
1. Zona listei ce va fi filtrată (List range).
2. Zona de criterii (Criteria range) - formată din numele câmpurilor care intră în filtrare şi
criteriile impuse asupra acestora.
Legătura dintre cele două zone se realizează prin numele câmpurilor.
Zona de criterii este alcătuită din:
1. Câmpurile (etichetele) din antetul listei. În exemplul din figura nr. IV.12, câmpurile sunt:
Nr, Nume, Grupa, Seria, NotaL, NotaG, NotaF. Se recomandă copierea acestor nume
din prima linie a listei în domeniul de criterii, mai degrabă decât tastarea lor, pentru a
evita erorile de scriere.
2. Condițiile (criteriile) după care se dorește filtrarea fiecărui câmp. În exemplul din figura
nr. IV.12, criteriile sunt cifrele 1 și 2.
În zona de criterii pot să apară toate câmpurile din antet sau numai câmpurile asupra cărora
vor fi puse condiții de filtrare.
Se recomandă ca lista să fie precedată de minim 5-6 rânduri goale în care să fie definită zona
de criterii. Aceasta nu este o condiție obligatorie pentru realizarea unei filtrări avansate. Zona de
criterii poate fi definită în orice parte a foii de calcul în care se află lista, dar pentru a lucra eficient
trebuie să țineți seama de recomandarea anterioară.
Reguli pentru definirea criteriilor de filtrare avansată:
o criteriile de filtrare se precizează sub eticheta fiecărui câmp;
o dacă se doreşte filtrarea unui câmp (coloană) după mai multe criterii, în zona de criterii
numele câmpului va apărea de mai multe ori.
o dacă pe acelaşi rând sunt mai multe criterii, operatorul logic este AND (şi).
o dacă sunt amplasate criterii pe rânduri diferite, operatorul logic este OR (sau).

A. Filtrarea avansată pe domeniul iniţial al listei.

Pentru realizarea primului exemplu de filtrare avansată pe domeniul inițial al listei, figura nr.
IV.12, am folosit foaia de calcul Note.
În prima linie este copiat rândul de antet. Apoi în rândurile următoare, pentru câmpul Grupa,
sunt precizate criteriile de filtrare 1 și 2. Vor fi afişaţi toţi studenţii care sunt în grupa1 sau în
grupa 2. De remarcat că valorile 1 și 2 au fost scrise pe rânduri diferite, iar operatorul logic
rezultat este sau.
În concluzie, pentru realizarea filtrării avansate de acest tip se parcurg următorii pași:
o se plasează cursorul în interiorul listei;
o se apelează pictograma Advanced de pe banda Data, grupul Sort & Filter;
o apare caseta de dialog Avanced Filter, unde:
o în zona Action se bifează Filter the list, in-place.
o în caseta de text List range se precizează domeniul pe care se află lista ce va fi
filtrată; dacă, anterior apelării comenzii de filtrare avansată, cursorul a fost plasat în
interiorul listei, atunci programul Excel completează automat List range; se
recomandă și în acest caz verificarea domeniului plasat de sistem pentru că, uneori,
mai ales dacă anterior am efectuat operații de copiere, valoarea precizată automat
pentru domeniul listei poate fi eronată.
o în caseta de text Criteria range se precizează domeniul ocupat de zona de criterii; în
exemplul prezentat a fost precizat domeniul $A$1:$G$3; la fel de bine era și
precizarea domeniului $C$1:$C$3.
o pentru finalizare, se apelează butonul OK.
Figura nr. IV-12 – Filtrarea avansată pe domeniul inițial al listei folosind operatorul logic
OR
În exemplu din figura nr. IV.13 sunt afişaţi toţi studenţii care îndeplinesc cumulativ
condiţiile: sunt în grupa 1, seria 3 şi au obţinut la laborator o notă mai mare decât 8.
Condițiile (1, 3 și >8) au fost scrise pe același rând, iar operatorul logic rezultat este și.

Figura nr. IV-13 – Filtrarea avansată pe domeniul inițial al listei folosind operatorul logic
AND
Dacă în fereastra Avanced Filter, se bifează caseta de validare Unique records only (numai
înregistrări unice), fiecare linie care îndeplineşte criteriile enunţate va apărea o singură dată.
Pentru a şterge din listă toate criteriile de filtrare avansată pe domeniul inițial al listei ,
urmați secvenţa: banda Data, grupul Sort & Filter, pictograma Clear.
Ca și în cazul caracteristicii Filter şi în cazul filtrării avansate pe domeniul inițial al listei
programul Excel păstrează numerele liniilor din lista de bază (pe care le colorează tot în albastru)
ascunzând numerele liniilor care nu satisfac cerinţele pe care le-aţi specificat.
B. Filtrarea avansată a listelor cu depunerea rezultatelor interogării într-
un domeniu distinct de domeniul iniţial al listei. În acest caz, în fereastra Avanced
Filter:
o în zona Action, se alege opţiunea Copy to another location;
o în caseta Copy to se precizează linia care va conţine numele câmpurilor unde vor fi
plasate rezultatele filtrării (este suficientă precizarea celulei aflată în colţul din stânga sus
al domeniului de afişare);
o restul zonelor se completează ca şi în primul caz.
Va rezulta o listă nouă asupra căreia se pot aplica toate comenzile specifice lucrului cu liste.
Figura nr. IV-14 – Filtrarea avansată a listei cu depunerea rezultatelor filtrării într-un
domeniu distinct

În exemplul din figura nr. IV.14 au fost aplicate aceleași criterii de filtrare avansată ca și cele
din în figura nr. IV.13, dar lista rezultată este una nouă, independentă de lista inițială.
IV.5. REZUMAREA INFORMAŢIILOR CU AJUTORUL SUBTOTALURILOR
Subtotalurile sau, altfel spus, totalurile parţiale iau în considerare o parte a listei, aplicând
asupra unui câmp selectat o funcţie şi afişând apoi rezultatul. Ele permit controlul detaliilor la
afişarea sau tipărirea liniilor listei, totalurilor parţiale şi totalului general.
Foaia de calcul Subtotal1 conține o listă cu vânzările efectuate de mai mulți agenți de
vânzare, figura nr. IV.15. Ne propunem, pentru câmpul Valoare să calculăm automat subtotaluri pe
fiecare agent de vânzare şi totalul general.
Pentru aceasta se parcurg următorii paşi:
1. Lista se sortează după criteriul după care se doreşte realizarea subtotalului. În
lista din figura nr. IV.15, vânzările efectuate sunt inițial în ordine aleatoare. Pentru
realizarea subtotalului, obligatoriu, lista trebuie sortată după coloana AgentVinzare.
2. Se apelează banda Data, grupul Outline (schiță), pictograma Subtotal Apare fereastra
Subtotal, vezi figura nr. IV.15.
3. Din lista derulantă At each change in (la fiecare schimbare in) se selectează câmpul în
funcţie de care se va aplica criteriul de subtotal (câmp după care, la pasul 1, s-a făcut
sortarea). Se definesc astfel grupuri de înregistrări în funcţie de câmpul selectat. În
exemplu nostru selectăm câmpul AgentVinzare.
4. Din lista derulantă Use function, se alege funcţia care se va aplica. Funcţia implicită
este Sum, dar se pot utiliza mai multe funcţii: Count, Average, Max, Min, Product etc.
În exemplu nostru alegem funcţia implicită.
5. În zona Add subtotal to (adaugă subtotal la) se bifează câmpurile (coloanele) pe care se
va aplica funcţia anterior selectată la terminarea unui grup definit la pasul 3. În exemplul
nostru bifăm câmpul Valoare.
6. Bifăm (sau nu, în funcţie de opţiunile anterior stabilite) casetele de validare ce apar în
partea de jos a ferestrei:
o Replace curent subtotals, se vor înlocui eventualele subtotaluri anterioare;
o Page break grups, fiecare grup va începe pe o pagină nouă (în cazul nostru fiecare
agent de vânzare va începe pe pagină nouă);
o Summary below data, subtotalurile şi totalul general vor fi afişate după terminarea
fiecărui grup,.
7. Apelăm unul din butoanele de comandă: Remove All (şterge toate subtotalurile anterior
definite), OK (sunt validate modificările efectuate în fereastra Subtotal) sau Cancel
(sunt abandonate modificările efectuate în fereastra Subtotal).

Figura nr. IV-15 – Utilizarea caracteristicii Subtotals
Figura nr. IV-16 – Rezultatul aplicării caracteristicii Subtotals

Rezultatul apelării caracteristicii Subtotals, în exemplul nostru, este prezentat în partea
stângă a figurii nr. VII.16. Apelarea butoanelor simbolizate cu caracterul minus (-), aflate în partea
stângă a listei, va conduce la ascunderea detaliilor pentru nivelul anterior la care se referă. După
apelare simbolul devine caracterul plus (+), iar apelarea lui va conduce la afişarea detaliilor pentru
nivelul anterior la care se referă. Lista rezultată se poate formata în mod obişnuit (Grand Total
poate fi înlocuit cu Total General etc.).
Caracteristica Subtotals este utilă atunci când se dorește o centralizare rapidă a datelor, dar
prezintă două dezavantaje majore:
1. Modifică ordinea inițială a liniilor din listă, sortarea după criteriul utilizat în
obținerea subtotalurilor fiind obligatorie.
2. Centralizările (subtotalurile) nu se pot face decât după un singur criteriu.
Aceste dezavantaje pot fi eliminate, așa cum vom vedea la următoarea temă, prin folosirea
caracteristicii Pivot Table, una din cele mai performante facilități ale programului Excel.

2019/2020, ANUL I, DISCIPLINA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ - EXERCIȚII
1. Creaţi un fişier Excel pe care îl salvaţi în directorul dumneavoastră de lucru cu numele
<Nume_Prenume>_T.xlsx. De exemplu, studentul Popescu Dan va salva fişierul cu numele
Popescu_Dan_T.xlsx
2. Fişierul are o singură foaie de calcul pe care o redenumiți Formule. Dacă registru de calcul are
inițial mai multe foi de calcul, ștergeți foile de calcul de prisos. Coloraţi numele (tabul) foii de calcul
Formule în albastru. Pentru a colora tab-ul (numele) foii de calcul, selectaţi eticheta foii de calcul şi
din meniul contextual folosiţi opţiunea Tab Color.
3. Setați programul Excel în așa fel încât la deschiderea unui nou fișier acesta să conțină o singură
foaie de calcul.
4. Ascundeți și apoi faceți vizibilă bara de formule.
5. În foaia de calcul Formule folosiți funcția RANDBETWEEN și inserați pe domeniul A1:D4 numere
întregi aleatoare cuprinse între 50 și 150. Pe domeniul A1:D4 faceți conversia formulă – valoare.
6. Pe domeniul de celule K1:M4 editați cu o singură comandă formula =A1+B1. Cercetați cum apare
formula în toate celulele domeniului.
7. Pe domeniul de celule K11:M14 editați cu o singură comandă formula =$A$1+$B$1. Cercetați
cum apare formula în toate celulele domeniului.
8. Pe domeniul F1:H4 editați cu o singură comandă formula prin care:
- în coloana F se adună coloanele A şi D (F1=A1+D1, F2=A2+D2, F3=A3+D3, F4=A4+D4)
- în coloana G se adună coloanele B şi D (G1=B1+D1, G2=B2+D2, G3=B3+D3), G4=B4+D4)
- în coloana H se adună coloanele C şi D (H1=C1+D1, H2=C2+D2, H3=C3+D3, H4=C4+D4)
Cercetați cum apare formula în toate celulele domeniului.
9. Pe domeniul A10:D12 editați cu o singură comandă formula prin care:
- în linia 10 se adună liniile 1 şi 4 (A10=A1+A4, B10=B1+B4, C10=C1+C4, D10=D1+D4)
Cercetați cum apare formula în toate celulele domeniului.
10. Pe domeniul A21:F32 realizați tabelul de mai jos. Nu folosiți comanda Table de pe tabul Insert,
ci comenzile cunoscute pentru formatare.
Toate celulele domeniului B22:F32 vor fi formatate ca numere întregi cu separator pentru mii.
84
Pe domeniul B22:F22 se vor genera numere aleatoare nevolatile (se va folosi funcția
RANDBETWEEN și se va face conversia formulă - valoare) cuprinse între 100 și 200.
Pe domeniul B23:F27 se vor genera numere aleatoare nevolatile cuprinse între 30 și 60.
Calculați, cu o singură editare, valorile din domeniul B28:F32 (se vor înmulții cantitățile solicitate
cu ofertele de preț pe fiecare produs).
Formatați celulele tabelului în așa fel încât editarea să fie permisă numai pentru celulele B22:F22.
Atenție: pentru celulele din foaia de calcul ce nu fac parte din tabel editarea va fi permisă.
11. Inseraţi o nouă foaie de calcul, numită Materiale, cu tabul colorat în galben.
În celula H1 scrieți TVA. În celula H2 scrieţi 19%. Începând cu celula A5, realizaţi un tabel după
modelul de mai jos:
Nr. Preţ unitar Preţ unitar Valoare Valoare cu
Cod Produs Cantitate
Crt fără TVA cu TVA fără TVA TVA
1 Material 0001 100 15
2 Material 0002 300 17
Introduceţi date pentru 10000 de produse.
Completați primele patru coloane. Pentru aceasta folosiţi facilităţile programului Excel de lucru cu
serii de date și funcția RANDBETWEEN (după folosirea acestei funcții faceți conversia formulă -
valoare). În coloana Cantitate valorile vor fi cuprinse între 80 și 250, iar în coloana Preț unitar fără
TVA valorile vor fi cuprinse între 40 și 130.
Toate valorile din domeniul E6:E10005 vor fi formatate ca numere cu două zecimale.
Toate datele din tabel vor fi aliniate centrat pe verticală.
Scrieţi formulele şi calculaţi rezultatele pentru coloanele:
Preţ unitar cu TVA = Preţ unitar fără TVA + Preţ unitar fără TVA*H2 (atenție la modul în care
veți referi celula H2).
Valoare fără TVA = Cantitate*Preţ unitar fără TVA
Valoare cu TVA= Cantitate*Preţ unitar cu TVA
12. Cele două foi de calcul (Formule și Materiale) vor avea pagina de imprimantă setată astfel:
- A4, Portrait
- margini: sus 2 cm; jos 2 cm; stânga 3 cm; dreapta 2 cm
- header 1 cm; footer 1 cm
- textul va fi centrat orizontal în pagină
- pe fiecare pagină va fi scris:
o în antet:
▪ în stânga FEAA, S3
▪ în centru: prenumele şi numele dumneavoastră
▪ în dreapta: Grupa n, unde n este grupa din care faceţi parte: FB1 sau FB2 sau
FB3 sau IE1 sau IE2 sau SPE
o în subsol:
▪ în stânga: data / numele foii de calcul
▪ în centru: numele fișierului
▪ în dreapta: numărul paginii curente / numărul total de pagini din foaia de
calcul
În foaia de calcul Materiale:
- linia 5 se va repeta la începutul fiecărei pagini de imprimantă
- coloana B se va repeta în stânga fiecărei pagini de imprimantă
13. Salvați și închideți fișierul <Nume_Prenume>_T.xlsx.
85
1. Deschideți fişierul <Nume_Prenume>_T.xlsx. Selectați foaia de calcul Materiale.

2. Formatați numerele de pe domeniul ce conține valoarea cu TVA la două zecimale.
3. Inserați între coloanele Cod Produs și Cantitate o nouă coloană Cod Depozit. Folosiți funcția
corespunzătoare și inserați pe domeniul C6:C10005 numere întregi aleatoare între 1 și 5. Faceți
conversia formulă – valoare.
4. Formatați domeniul B10008:H10015 după modelul de mai sus. În celulele marcate cu * se vor
insera funcțiile corespunzătoare.
5. Toate mediile se vor calcula cu rotunjire la două cifre zecimale.
Indicații: se va folosi formula: =ROUND(AVERAGE(domeniu);2). Pentru scrierea celor două
funcții imbricate, veți folosi modalitatea de lucru descrisă în paragraful III.5.5
6. Inserați la sfârșitul fișierului <Nume_Prenume>_L.xlsx foaia de calcul Note cu tab-ul colorat în
roșu.
6.1. Bordați domeniul A1:H181. Realizați tabelul cu antetul de mai jos:
6.2 Editați datele din coloana Nr. Crt. (1, 2, ... 180) cu una din metodele cunoscute. În coloana
Numele și prenumele studentului completați Student 001, Student 002 ... Student 180
86
6.3 În coloana Domeniul de studii completați aleator IS sau FB.
Indicații Folosiți funcțiile CHOOSE și RANDBETWEEN.
CHOOSE este o funcție de localizare și referire care returnează, pe baza unui index numeric definit
în primul argument, o valoare sau o acțiune de executat dintr-o listă definită de urmăroarele 254 de
argumente, dintre care doar unul este obligatoriu.
Sintaxa: = CHOOSE (index_numeric;valoare1;[valoare2; valoare254])
În exemplul din figura de mai sus indexul numeric este 2, iar funcția returnează Chișinău, respectiv
valoarea precizată în argumentul valoare2. Dacă indexul numeric ar fi 3, funcția ar returna valoarea
Craiova etc.
În tema noastră pentru a genera aleator valorile "IS";"FB", folosim formula:
=CHOOSE(RANDBETWEEN(1;2);"IS";"FB")
Nu scrieți manual cele două funcții imbricate ci folosiți facilitățile programului Excel. Nu uitați să
faceți apoi conversia formulă – valoare.
6.4 În coloana Grupa:
- Dacă Domeniul de studii este IS
o Atunci completați aleator IE1, IE2, SPE
o Atfel Dacă Domeniul de studii este FB
• Atunci completați aleator FB1, FB2, FB3
• Atfel completați IMPOSIBIL
Indicații La fel ca în exemplul precedent, folosiți funcțiile CHOOSE și RANDBETWEEN pentru a
genera aleator sirurile de caractere IE1, IE2, SPE, FB1, FB2, FB3. Dar, pentru a testa când trebuie
inderată o valoare sau alta va trebui sa folosiți una din funcțiile logice IF, IFS, SWITCH.
Rezolvarea prin utilizarea funcției IF este:
=IF(C2="IS";CHOOSE(RANDBETWEEN(1;3);"IE1";"IE2";"SPE");IF(C2="FB";CHOOSE(RAN
DBETWEEN(1;3);"FB1";"FB2";"FB3");"IMPOSIBIL"))
Pentru o bună înțelegere a funcțiilor logice, vă rog să încercați și utilizarea funcțiilor IFS sau
SWITCH în locul funcției IF
6.5 În coloana Puncte Grilă introduceți aleator numere între 0 și 30. Faceți conversia formulă –
valoare.
87
6.6 În celula B190 (pe care o formatați să fie permisă editarea textului pe mai multe linii) scrieți
Valoarea în puncte a testului grilă este: În celula C190 scrieți 30. Bordați domeniul
B190:C190.
Calculați Nota Grilă astfel:
- Dacă Puncte Grilă=0
o Atunci Nota Grilă=zero
o Altfel Nota Grilă=1+Puncte Grilă*9/C190;
Nota Grilă se va calcula prin rotunjire în jos la zero zecimale. Atenție la referirea
celulei C190!
6.7 În coloana Calificativ afișați:
- Dacă Nota Grilă este zero
o Atunci se va afișa absent;
o Altfel, Dacă Nota Grilă este mai mare decât zero și mai mică decât 5,
▪ Atunci se va afișa restanțier;
▪ Altfel Dacă Nota Grilă este 5 sau 6
• Atunci se va afișa slab;
• Altfel Dacă Nota Grilă este 7 sau 8
o Atunci se va afișa bine;
o Altfel Dacă Nota Grilă este 9 sau 10
▪ Atunci se va afișa foarte bine;
▪ Altfel se va afisa NOTĂ GREȘITĂ
Indicații Puteți folosiți una din variantele:
- o structură imbricată de funcții (IF, IF, AND, OR …)
- funcția IFS
- Funcția SWITCH
6.8 În coloana Bests afișați trei caractere * în dreptul numelor care au cele mai mari note.
Indicații Inserați o funcție IF prin care testați dacă Nota Grilă obținută de fiecare student este nota
maximă. Respectiv în funcția IF veți insera funcția MAX (atenție la modul în care referiți domeniul
pentru funcția MAX). Nu scrieți manual cele două funcții imbricate ci folosiți facilitățile programului
Excel.
Când ramura FALSE a funcției IF este vidă, tastați un spațiu, altfel funcția va afișa FALSE.
7. Salvați și închideți fișierul <Nume_Prenume>_T.xlsx.
88
2019/2020, ANUL I, DISCIPLINA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ - EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI GRILĂ
1. (3p) Deschidem un registru de calcul nou care are trei foi de calcul: Sheet1, Sheet2, Sheet3. Selectăm foaia Sheet1, ţinem
apăsată tasta Shift şi dăm click cu butonul stâng al mouse-ului pe tabul foii de calcul Sheet3. Apoi selectăm domeniul de celule
A1:F20, iar în bara de formule scriem =9+1 şi apăsăm combinaţia de taste Ctrl + Enter. Care va fi rezultatul?
a) în toate celulele domeniului A1:F20 din foile de calcul Sheet1, Sheet2, Sheet3 conţinutul extern va fi 10;
b) în toate celulele domeniului A1:F20 din foile de calcul Sheet1 şi Sheet3 conţinutul extern va fi 10;
c) în celula A1 din foile de calcul Sheet1 şi Sheet3 conţinutul extern va fi 10;
d) în celula A1 din foile de calcul Sheet1, Sheet2, Sheet3 conţinutul extern va fi 10.
2. (3p) Fie următoarea foaie de calcul:
În celula A1 cuvintele sunt separate de un singur spațiu. Selectăm domeniul C1:D6 și inserăm funcția =MID($A$1,$B1,4). Apoi
apăsăm CTRL + Enter. Care este conţinutul extern al celulei D2?
a) zece;
b) este;
c) nota;
d) mare.
În caseta Name de pe bara de formule (unde se afișează celula curentă), scriem E1:G6 şi apăsăm tasta Enter. Apoi scriem
formula =A$1+$B1 și apăsăm CTRL + Enter. Care este conţinutul extern al celulei G5?
a) 66;
b) 67;
c) 69;
d) 70.
În celula E1 inserăm funcția =IF(AND(A1>B1,C1>28),A1,B1). Se copiază formula în domeniul E2:E6 Rezultatul afişat în celula
E4 va fi:
a) 36;
b) 37;
c) 39;
d) 40.
89
2019/2020, ANUL I, DISCIPLINA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ - EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI GRILĂ
5. (1p) Pentru sortarea unei liste, în fereastra de dialog Sort caseta My data has headers nu este validată. Aceasta înseamnă
că:
a) în ordonare va fi inclus şi antetul;
b) se inserează o linie de antet la lista ce va fi sortată;
c) se sortează datele din antet (header);
d) în ordonare nu va fi inclus şi antetul.
6 (1p) Lista derulantă At each change in din fereastra Subtotals, precizează:
a) modificările ce se vor efectua în listă;
b) funcţia utilizată pentru efectuarea subtotalului;
c) câmpul în care se efectuează subtotalul;
d) criteriul după care se efectuează subtotalurile în listă.
7. (1p) În cadrul unei formule, care din referințele de mai jos este relativă:
a) $A$1;
b) $A1;
c) A$1;
d) A1.
8. (1p) Într-o formulă Excel, operatorul de reuniune este caracterul:
a) două puncte;
b) virgulă;
c) spaţiu;
d) egal.
În celula E1 scriem formula =A1+C1. Cu ajutorul butonului de extindere a formatării copiem formula în domeniul E2:E6. Care va
fi conţinutul extern al celulei E2?
a) 50;
b) 55;
c) 56;
d) 59.
10. (1p) Care este efectul bifării casetei de validare Wrap text din fereastra Format Cells,rubrica Alignment,
zona Text control?
a) caracterele introduse în celulă se micşorează până când textul introdus se încadrează în celulă;
b) textul poate fi scris pe mai multe rânduri într-o celulă;
c) dintr-o singură celulă se obţin mai multe;
d) se unesc două sau mai multe celule într-una singură.
11. (1p) Selectăm trei foi de calcul şi din meniul contextual apelăm Insert, General, Worksheet. Care va fi
rezultatul?
a) se inserează trei noi foi de calcul;
b) se inserează trei coloane în foaia de calcul curentă;
c) se şterg trei foi de calcul;
d) se inserează trei linii în foaia de calcul curentă.
12. (1p) În cadrul unei formule, referința A$7 este una :
a) relativă;
b) absolută;
c) mixtă cu linie fixată;
d) mixtă cu coloană fixată.
90

Informatica Economica Proiect Roze 20

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Informatica Economica Proiect Roze 20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2019/2020, ANUL I, DISCIPLINA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ - SUPORT DE CURS MINIM PENTRU PROMOVARE

PROIECT ROSE, Împreună în Educație-Împreună spre Succes

I PROCESORUL TABELAR MICROSOFT EXCEL 2019

I.1 CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI EXCEL 2019

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 1

I.2 INTERFAŢA PROGRAMULUI EXCEL 2019

Bara de acces rapid

Figura nr. I.1– Interfaţa programului Microsoft Excel 2019

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 2

Navigatorul Butonul de validare Caseta unde se editează

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 3

I.3 LUCRUL CU FIŞIERE ÎN EXCEL

Figura nr. I.3 – Structura meniului File în Excel 2019

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 4

I.4 SETAREA PAGINII ÎN EXCEL

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 5

Funcționalitatea acestor rubrici este descrisă în continuare.

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 6

Figura nr. I.5 – Rubrica Header/Footer din fereastra Page Setup

o Rubrica Header/Footer – Aici utilizatorul personalizează modul în care se vor imprima

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 7

I.5 LUCRUL CU FOILE DE CALCUL ŞI CU ELEMENTELE ACESTORA

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 8

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 9

Figura nr. I.8 - Caseta de dialog Move or Copy

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 10

I.6 EDITAREA DATELOR

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 11

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 12

Figura nr. I.9 – Folosirea butonului de extindere a formatării

Figura nr. I.10 – Generarea seriilor de date cu ajutorul caracteristicii AutoFill

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 13

Figura nr. I.12 – Utilizarea opțiunii Fill, Right

Tabelul nr. I-1

Tipuri de serii recunoscute de caracteristica Fill

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 14

Figura nr. I.13 – Caseta de dialog Series

Aici parcurgeți următorii pași:

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 15

Figura nr. I.14 – Exemplu de utilizare Flash Fill

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 16

Figura nr. I.15 – Rezultatul utilizării facilității Flash Fill

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 17

Figura nr. I.16 – Fereastra Format Cells

I.8.1 Formatarea Celulelor

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 18

Figura nr. I.17 – Formatarea numerelor în Excel

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 19

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 20

Figura nr. I.19 – Zona Number, tab-ul Home

2. În rubrica Alignment se pot formata următoarele caracteristici: alinierea textului, modul

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 21

- Direcţia textului se precizează în zona Right-to-left, lista Text direction. Ea poate fi de

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 22

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 23

Figura nr. I.24 – Formatarea celulelor în rubrica Fill

I.8.2 Formatarea liniilor și coloanelor.

Figura nr. I.25 – Lista Format

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 24

NU UITAȚI: În Excel 2019, opțiunile de formatare se pot aplica și prin folosirea

AMELIA BĂDICĂ, VALENTIN LIȚOIU 25

II PROCESAREA DATELOR ÎN EXCEL 2019

II.1 CONSTRUIREA FORMULELOR