TEMA 4: NOŢIUNEA, CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE. REGIMUL JURIDIC ŞI COMPONENŢA PATRIMONIUL

SOCIETĂŢILOR COMECIALE
1. Noţiunea societăţilor comerciale
2. Clasificarea și formele societăților comerciale
3. Condiţii generale de constituire a societăţilor comerciale
3.1.Fondatorii societății comerciale
3.2. Actele de constituire ale societăților comerciale
3.3.Formarea capitalului social
4. Înregistrare societăţilor comerciale
5. Funcționarea societăților comerciale
5.1. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor
5.2. Organele de conducere a societății comerciale
5.3. Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţilor comerciale
6. Modificarea și suspendarea societăților comerciale

1. Noţiunea societăţilor comerciale

Definiţia legală a societăţii comerciale o găsim la art.245 Cod Civil potrivit căruia
societatea comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din
participaţiuni ale fondatorilor.
Reieşind din prevederile legale, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de
persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică,
în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de
comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.
Din definiția dată mai sus reiese următoarele elemente definitorii ale societăţii
comerciale sunt:
 faptul că se constituie prin manifestarea de voinţă a una sau mai multe persoane;
 faptul că această manifestare de voinţă este în sensul afectării unor bunuri din
patrimoniul propriu pentru a face parte din patrimoniul social al noii societăţi
comerciale;
 faptul că afectarea acestor bunuri are drept scop îndeplinirea în comun activități de
întreprinzător, în vederea obţinerii de profit;
 faptul că această afectare de bunuri reprezintă un mod de organizare juridică a
întreprinderii;
1
  faptul că se constituie o nouă persoană juridică de drept privat.
2. Clasificarea și formele societăților comerciale
Societățile comerciale se clasifică după următoarele criterii:
A. După natura lor societăţile comerciale se împart în două categorii:
 societăţi de persoane;
 societăţi de capitaluri.
Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza
cunoaşterii şi încrederii reciproce, a calităţii personale ale asociaţilor. Fac parte din această
categorie – societatea în nume colectiv şi societatea în comandită.
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile
capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul
esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat. În această categorie intră de exemplu,
societăţile pe acţiuni.
B. Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care
asociaţii au o răspundere limitată.
În societatea în nume colectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile
societăţii, pe când în societatea pe acţiuni şi în societatea cu răspundere limitată, asociaţii
răspund până la concurenţa aportului lor. În privinţa societăţii în comandită răspunderea
asociaţilor este diferită în funcţie de categoria acestora, astfel, asociaţii comanditaţi răspund
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, iar asociaţii comanditari numai în limita
aportului lor.
C. După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile
comerciale se clasifică în două categorii:
 societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (de ex. SRL);
 societăţi în care capitalul se împarte în acţiuni (de ex. SA).
D. Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea
titluri.
În prima categorie intră societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată, în
categoria a doua intră societăţile în nume colectiv şi în comandite.
E. În raport de provenienţa capitalului societăţile pot fi:
 societăţi cu capital autohton;
 societăţi cu participare străină.
F. După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile
comerciale se clasifică în două categorii:
2
  societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (de ex. SRL);
 societăţi în care capitalul se împarte în acţiuni (de ex. SA).
Formele societăților comerciale. Cadrul normativ al Republicii Moldova recunoaşte
următoarele forme ale societăţilor comerciale:
a. Societate comercială în nume colectiv (S.N.C.) este societatea comercială a cărei
membri practică, în conformitate cu actul de constituire, activitatea de întreprinzător în
numele societăţii şi răspund nelimitat pentru obligaţiile acestuia.
Aceasta reprezintă din punct de vedere istoric, prima formă de societate comercială care
a apărut încă anterior secolului al XIX-lea, şi pentru aceasta este considerată forma
tradiţională de societate comercială. Caracteristic societăţii în nume colectiv este răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor pentru obligaţiile sociale.
b. Societatea în comandită (S.C.) este societatea comercială în care, de rând cu
membrii care practică în numele societăţii activitatea de întreprinzător şi poartă răspundere
solidară nelimitată pentru obligaţiile acestuia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi
membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a
societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
societăţii.
c. Societate comercială pe acţiuni (S.A.) este societatea comercială al cărei capital
social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
Caracteristic societăţii pe acţiuni este împărţirea capitalului în acţiuni, care au o
circulaţie liberă, precum şi faptul că acţionarii răspund numai în limita capitalului social
subscris.
d. Societate comercială cu răspundere limitată (S.R.L.) este societatea comercială al
cărei capital social este divizat în părţi sociale, conform actului de constituire, şi ale cărei
obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
Aceasta este cea mai recentă formă de societate, apărută la începutul secolului al
XIXlea. Specific societăţii cu răspundere limitată este, astfel cum rezultă din chiar denumirea
ei, limitarea răspunderii asociaţilor la capitalul subscris. Precizăm că la societatea cu
răspundere limitată este vorba despre limitarea răspunderii asociaţilor, şi nu a însăşi societăţii
comerciale, care, bineînţeles, răspunde cu întreg patrimoniul său.

3. Condiţii generale de constituire a societăţilor comerciale

3.1.Fondatorii societății comerciale

3
 Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi
juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi
fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa.
Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei
afaceri.
Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care,
având iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar
constituirii şi potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege
în acest scop.
La constituirea unei societăţi comerciale pot participa persoane fizice şi juridice care nu
sunt interzise prin lege sau hotărâre judecătorească.
În conformitate cu legislaţia în vigoare, fondatori pot fi cetăţeni ai R.Moldova, cetăţenii
străini şi apatrizii, persoane juridice naţionale şi străine, statul şi unităţile administrativ-
teritoriale. Pentru ca persoana fizică să fondeze o societate comercială, ea trebuie să aibă
capacitatea deplină de exerciţiu.
Potrivit art. 26 a Codului Civil, capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la
atingerea majoratului, adică la 18 ani. După împlinirea acestei vârste, persoana poate
participa la fondarea unei societăţi comerciale şi semna actul ei de constituire.
Prin asociat se înţelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate
comercială. Dobândirea calităţii de asociat este condiţionată de semnarea actului constitutiv şi
de depunerea în patrimoniul societăţii a aportului la care s-a angajat. Aceste două condiţii
trebuie să fie întrunite cumulativ.
Calitatea de asociat decurge din următoarele elemente:
 participă la actele constitutive ale viitoarei entităţi, ca fondator;
 îşi rezervă dreptul la dividende, care reprezintă o cotă determinată din beneficiul
societăţii;
 îşi asumă riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite în activitatea comună;
 răspunde în limitele statutare sau legale pentru datoriile faţă de creditorii sociali.
Persoana fizică ca fondator a societăților comerciale. Legislaţia operează cu noţiunea
generică de persoană fizică, prezumând că de dreptul de a fi fondator se bucură în egală
măsură şi cetăţenii Republicii Moldova, şi cetăţenii străini, şi apatrizii.
Persoana juridică fondator al societăţii comerciale Persoana juridică poate fi
fondatorul unei societăţi comerciale dacă prin lege, hotărâre judecătorească sau acte
constitutive nu se interzice sau constituirea nu este condiţionată de o autorizaţie.
4
3.2. Actele de constituire ale societăților comerciale
Constituirea persoanelor juridice poate fi divizate condiţional în două etape:
1. etapa contractuală(consensuală);
2. etapa de înregistrare.
Etapa contractuală (consensuală). Etapa contractuală este etapa iniţială şi ea poate fi
divizată în următoarele perioade:
¤ elaborarea actelor constitutive;
¤ aprobarea actelor;
¤ autentificarea (semnarea) lor.
Actele de constituire a societăţilor comerciale. La baza constituirii oricărei societăţi
comerciale, stă voinţa asociaţilor, manifestată în condiţiile legii. Asociaţii se înţeleg să pună
în comun anumite bunuri, să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă profitul.
Deci, fundamentul societăţii comerciale îl reprezintă actul constitutiv sau, în anumite
cazuri, actele constitutive. Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică prin
îndeplinirea unor formalităţi cerute de lege. Aceste formalităţi se întemeiază pe actul
constitutiv sau, după caz, pe actele constitutive. De remarcat că actul (actele) constitutiv
generează unele raporturi juridice între asociaţi. După îndeplinirea formalităţilor privind
dobândirea personalităţii juridice, actul constitutiv creează şi raporturi juridice între asociaţi
şi societate, ca subiect de drept distinct.
În cele ce urmează, vom analiza regimul juridic al actelor constitutive ale societăţii,
după care vom examina formalităţile cerute pentru dobândirea personalităţii juridice. Vom
încheia cu cercetarea personalităţii juridice a societăţii comerciale şi efectele ei.
Contractul de constituire – poate fi definit ca fiind acordul de voinţă prin care două sau
mai multe persoane consimt să constituie, prin aporturi individuale, un fond comun, destinat
unei activităţi lucrative, desfăşurate împreună, prin realizarea activităţii de întreprinzător, în
scopul de a împărţi foloasele realizate.
Statutul societăţii trebuie să cuprindă aceleaşi elemente ca şi contractul de societate.
Statutul societăţii comerciale este un act juridic care completează contractul de
societate. El este actul juridic, în cuprinsul căruia se reiau clauzele esenţiale ale contractului
(la un nivel mai dezvoltat), iar pe de altă parte, este un document complex în contextul căruia
5
intră normele de conduită obligatorie pe care asociaţii le stabilesc atât pentru relaţiile dintre
ei, cât şi pentru cei care acceptând statutul societăţii, intră în raporturi juridice cu aceasta.
Contractul este actul care consfinţeşte acordul de voinţă, pe baza căruia se naşte
societatea, prin el stabilindu-se raporturile juridice între asociaţi pe perioada cuprinsă între
momentul înfiinţării societăţii şi până la desăvârşirea constituirii acesteia.
Caracterele juridice ale actului constitutiv. La o analiză a actului de constituire, se
disting următoarele caractere juridice:
 actul este solemn (potrivit căruia acesta se autentifică notarial);
 plurilateral (denotă existenţa mai multor fondatori care vin interese comune, ca
excepţie, apar societăţile cu răspundere limitată şi societățile pe acțiuni care pot fi
constituite şi de o singură persoană, iar actul lor de constituire va fi unilateral);
 cu titlul oneros (decurge din faptul că fiecare asociat înţelege să devină membru al
viitoarei entităţi colective în scopul - vădit patrimonial - de a obţine o cotă
predeterminată din câştigul prezumabil);
 comutativ (întinderea obligaţiilor pe care şi le asumă fiecare fondator nu depinde de un
eveniment viitor, ci este cunoscută de părţi, adică este certă şi determinantă la
momentul semnării contractului).
 comercial (acest caracter este determinat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi
care desemnează activitatea de întreprinzător preconizată de societate şi care trebuie să
fie indicat în actul de constituire.
 translativ de proprietate (potrivit căruia bunurile date ca aport în capitalul social al
societății comerciale se consideră transmise cu titlu de proprietate dacă actul de
constituire nu prevede altfel).
Condiţiile de valabilitate ale actului de constituire. Prin condiţii de valabilitate se
înţeleg cerinţele impuse de lege pentru ca un astfel de act să producă efecte faţă de persoanele
care 1-au semnat sau care au aderat la el ulterior.
Condiţiile de fond necesare pentru valabilitatea oricărui contract sunt:
 capacitatea juridică a fondatorilor (toţi semnatarii actului de constituire trebuie să aibă
capacitatea de a semna acte juridice, cu alte cuvinte, capacitate deplină de exerciţiu);
 consimțământul liber exprimat la încheierea contractului (care semnifică acordul de
voinţă a părţilor unui act juridic, care trebuie să fie exteriorizat, să fie făcut cu intenţia de a
produce efecte juridice şi să nu fie afectat de vicii; pentru a fi valabil, consimţământul dat la
încheierea contractului de societate trebuie să nu fie alterat de eroare, dol sau violenţă);

6
  obiectul contractului (constă în prestaţiile la care s-au obligat părţile contractante).

Condiţiile specifice de valabilitate:

a) obligaţia asociaţilor de a face aporturi pentru constituirea capitalului social;
b) societatea urmăreşte realizarea de beneficii ce vor fi împărţite între asociaţi;
c) exercitarea în comun (affectio societatis) a unor activităţi comerciale.
a) Aportul asociaților. Sub aspect juridic, aportul este obligaţia pe care şi-o asumă
fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. Prin aport se
înţelege în mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social.
Asociaţii transmiţând aportul în proprietatea sau folosinţa societăţii comerciale dobândesc ca
contra-echivalent al prestaţiei făcute un drept de creanţă, drept care incorporează în sine
dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor, dreptul de a obţine dividende, şi
dreptul la o parte din active în cazul lichidării societăţii. Aportul poate fi în numerar şi în
natură.
Aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o
transmită societăţii şi care este obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate. Aportul
în bani poate fi făcut cât în monedă naţională, atât şi în monedă străină care circulă în
Republica Moldova. Aportul făcut în monedă străină trebuie să fie exprimat în moneda
naţională, adică în lei moldoveneşti. Aportul în bani poate fi depus la contul provizoriu
bancar deschis special în scopul constituirii societăţii în numerar sau prin virament. Suma
totală a aporturilor nu poate fi mai mică decât cuantumul capitalului social.
Aportul în natură are ca obiect orice bunuri care se află în circuitul civil. Se consideră
în circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu este interzis. Aportul în natură se consideră
acel făcut în bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele incorporale. Ca exemplu, obiectul
aportului în natură pot fi bunurile corporale sub formă de terenuri, construcţii, mijloace de
transport, tehnică de calcul, diverse utilaje şi mijloace de producţie. Prin bunurile incorporale
care pot fi transmise în capitalul social sunt mărcile de producţie şi comerţ, desenele şi
modele industriale, secrete de producţie, valori mobiliare, drepturi de folosinţă a lucrurilor
corporale (uzufruct), tehnologii precum şi alte drepturi patrimoniale. Aport în natură este
considerat şi aportul în muncă şi în servicii care-l pot să-l aducă asociaţii societăţii în nume
colectiv şi societăţii în comandită, însă acest tip de aport nu majorează partea asociatului din
capitalul social.

7
 b) Participarea la beneficiile şi pierderile societăţii. Un alt element definitoriu al
societăţii comerciale, ca o consecinţă logică a obligaţiei asociaţilor de a contribui la capitalul
social al societăţii, îl reprezintă dreptul asociaţilor de a participa la beneficiile şi pierderile
societăţii. Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăţii proporţional
părţii din capitalul social deţinute.
Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci când el cu adevărat există, adică
activele societăţii depăşesc valoarea capitalului social indicat în actul de constituire şi al
capitalului de rezervă preconizat.
c) exercitarea în comun (affectio societatis) a unor activităţi comerciale - reprezintă cel
de-al treilea element constitutiv al unei societăţi comerciale, element de ordin mai puţin faptic
cât volitiv. Acest element a fost confundat deseori cu interesul comun al asociaţilor, dar totuşi
este diferit de acesta şi reprezintă acţiunea de ordin volitiv şi/sau intenţional a asociaţilor de a
începe şi de a continua o asociere sub forma unei societăţi comerciale.
Affectio societatis poate fi definit, ca intenţia de a avea o colaborare activă şi egalitară a
asociaţilor în cadrul societăţii respective. Colaborarea activă şi efectivă, ca parte a affectio
societatis, presupune participarea activă şi efectivă la viaţa societăţii, iar absenţa acesteia
poate conduce la stabilirea caracterului fictiv al unei societăţi comerciale. Existenţa acestei
colaborări active face de fapt şi deosebirea dintre contractul de societate şi un alt tip de
contract, cum ar fi acela de împrumut sau de subscriere de obligaţiuni cu clauza de participare
la beneficii.
Elaborarea şi aprobarea actelor constitutive. Punctul de plecare în constituirea unei
întreprinderi este întocmirea actelor constitutive ale unei societăţi. Prin utilizarea termenului
de act de constituire legiutorul desemnează atât actele unipersonale (declaraţiile de
constituire), cât și cele pluripersonale (contractele).
Conţinutul actului de constituire. Actul de constituire prezintă, în mare parte, acelaşi
conţinut legal la oricare din formele de societate reglementate de lege.
Clauzele obligatorii ale actului de constituire sunt:
 Clauzele privind identificarea fondatorilor. Potrivit prevederilor Codului Civil al RM,
identificarea părţilor în actul constitutiv se face:
 pentru persoana fizică, prin indicarea numelui, prenumelui, domiciliului, numărului
actului de identitate, cetăţeniei, precum şi altor date stabilite de legea naţională a
acesteia;

8
  pentru persoana juridică se indică denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul şi data
înregistrării de stat, precum şi datele de identitate ale persoanei fizice care reprezintă
interesele persoanei juridice fondatoare, actul în baza căruia aceasta reprezintă, după caz.
 Clauzele privind individualizarea viitoarei societăţi comerciale. Prin aceste clauze se
stabilesc denumirea, forma juridică şi sediul societăţii şi, dacă este cazul, emblema societăţii.
Actul de constituire trebuie să conţină denumirea societăţii, completă şi prescurtată, cu care
aceasta va fi înmatriculată în Registrul de stat, aceasta fiind atributul care face ca societatea
comercială să se deosebească de alţi participanţi la raporturile juridice. Sediul societăţii
comerciale este locul care situează în spaţiu societatea comercială, ca subiect de drept. El este
stabilit de fondatori, având în vedere locul unde societatea îşi va desfăşura activitatea sa sau
unde vor funcţiona organele sale.
 Clauzele privind caracteristicile societăţii comerciale privesc obiectul de activitate al
societăţii, durata activităţii, capitalul social. Prin obiect de activitate al societăţii se înţeleg
genurile de activitate ce urmează a fi practicate de societatea comercială. Aceasta are dreptul,
să desfăşoare orice activitate neinterzisă, chiar dacă nu este prevăzută de actul de constituire.
În actul constitutiv asociaţii urmează să hotărască asupra duratei societăţii. Persoana juridică
este perpetuă, dacă legea sau actele de constituire nu prevăd altfel.
 Clauzele privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii comerciale. Actul
constitutiv trebuie să cuprindă drepturile ce urmează a fi dobândite de asociaţi şi obligaţiile ce
şi le asumă fondatorii.
 Clauzele privind structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a
organelor societăţii. Fiecare societate comercială are structură organizatorică proprie,
compusă din cel puţin două organe: suprem şi executiv.
 Clauzele privind modul de reprezentare. O societate trebuie să fie administrată de
unul sau mai mulţi administratori.
 Clauzele privind reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii. Actul de
constituire trebuie să prevadă temeiurile de încetare a activităţii societăţii prin reorganizare şi
lichidare, altele decât cele indicate de lege.
 Clauzele privind filialele şi reprezentanţele societăţilor comerciale. Societatea
comercială are dreptul să constituie filiale (scursale) şi reprezentanţe.
Clauzele facultative. În actul de constituire se pot include şi clauze care nu contravin
legislaţiei în vigoare. Astfel, fondatorii pot conveni asupra modului de procurare a
participaţiunilor, de retragere şi excludere a asociaţilor, de admitere a noilor asociaţi, de
participare personală a asociaţilor la activitatea societăţii, de trecere a părţilor sociale în alte
9
mâini prin donaţie şi moştenire, asupra regulilor de divizare a părţilor sociale etc. Clauzele
actului de constituire sunt utile atunci când contribuie la soluţionarea litigiilor ce apar între
asociaţi, iar legea nu dă soluţii. Important este ca aceste clauze să nu contravină normelor
imperative.
3.3.Formarea capitalului social
O etapă indespensabilă în constituirea societăţii comerciale este formarea capitalului ei
social. Conform Codului civil al Republicii Moldova, fiecare fondator al societăţii comerciale
trebuie să contribuie, în mărimea şi în termenele stabilite de actul de constituire, la formarea
capitalului social.
Aporturile fondatorilor trebuie să fie exprimate în lei.
Capitalul social poate fi definit, aşadar, ca suma totală, exprimată în bani, a valorii
aporturilor asociaţilor cu care aceştia participă la constituirea patrimoniului social al
societăţii.
Capitalul social poate avea două expresii valorice:
a) capitalul subscris, reprezentând valoarea totală a aporturilor subscrise de către
asociaţi;
b) capitalul vărsat, reprezentând valoarea totală a aporturilor vărsate de către asociaţi.
Caracterele capitalului social sunt:
- capitalul social este fix, în sensul că nu poate fi modificat, fie majorat, fie micşorat,
decât prin modificarea actelor constitutive cu respectarea tuturor formalităţilor legale şi cu
dreptul de opoziţie al creditorilor;
- capitalul social este intangibil, în sensul că nu poate fi folosit pentru plata de
dividende asociaţilor;
-capitalul social trebuie să fie real, în sensul că asociaţii trebuie să realizeze
vărsămintele la care s-au obligat, iar în momentul constituirii societăţii, în patrimoniul social,
trebuie să se găsească bunuri a căror valoare să fie cel puţin egală cu cea a capitalului social.
Capitalul social este divizat în mai multe fracţiuni, denumite:
 părţi de interes, în cazul societăţii în nume colectiv;
 părţi sociale, în cazul societăţii cu răspundere limitată;
 acţiuni, în cazul societăţii pe acţiuni.
Ca deţinător al părţilor de interes, părţilor sociale sau acţiunilor, asociatul dobândeşte
un drept de proprietate asupra unei cote-părţi din capitalul social al societăţii, fără ca, prin
aceasta, să devină coproprietar asupra bunurilor care fac parte din patrimoniul societăţii. În

10
temeiul părţilor de interes, părţilor sociale, acţiunilor, asociatul are drepturile prevăzute de
lege (participarea la luarea deciziilor în societate, dreptul la dividende etc.).
4. Înregistrare societăţilor comerciale
Conform legii nr. 220-XVI 19.10.2007 cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor
juridice şi a întreprinzătorilor individuali, prin înregistrarea de stat se înţelege certificarea
din partea organului înregistrării de stat, a creării, reorganizării ori lichidării întreprinderii sau
organizaţiei, precum şi a modificărilor şi completărilor din documentele de constituire a
acestora.
Dacă facem abstracţie doar de momentul constituirii societăţii comerciale, atunci putem
spune că înregistrarea de stat reprezintă certificarea (recunoaşterea) din partea statului, prin
intermediul organelor abilitate, a legalităţii elaborării actelor de constituire şi aprobare a
acestora.
Organul de înregistrare şi registratorul. Unica instituţie publică care prin intermediul
oficiilor sale teritoriale efectuează, în numele statului, înregistrarea întreprinderilor şi
organizaţiilor, este ASP.
Procedura înregistrării. Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice se prezintă:
 buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentanţilor acestora, împuterniciţi
prin procură autentificată în modul stabilit de lege, precum şi al administratorului persoanei
juridice;
 dovada achitării taxei de înregistrare;
 cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 hotărârea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de
forma juridică de organizare, în două exemplare;
 avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru societăţile de asigurare,
fondurile nestatale de pensii şi asociaţiile de economii şi împrumut.
După efectuarea înregistrărilor în Registrul de stat a unităților de drept a
ăntreprinderilor administratorului ori împuternicitului său i se eliberează, după caz,
următoarele documente:
 decizia de înregistrare a persoanei juridice nou create, certificatul de înregistrare,
extras din Registrul de stat, actele de constituire, după caz, contract, statut, decizie de
fondare;
 decizia de înregistrare a filialei(sucursalei) sau reprezentanţei, însoţită de certificatul
de înregistrare şi regulamentul filialei sau reprezentanţei.

11
 În următoarele cazuri autoritatea competentă poate lua decizia de a refuza
înregistrarea societății comerciale:
 nedepunerii tuturor documentelor necesare pentru înregistrare;
 necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru
înregistrare cerinţelor prevăzute de lege;
 încălcării procedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare, suspendare sau
reluare a activităţii persoanei juridice, de modificare a actelor de constituire ale
persoanei juridice;
 încălcării, din motive neîntemeiate, a termenului de depunere a documentelor
pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în datele
înscrise în Registrul de stat;
 stabilirii interdicţiei de înregistrare, emisă de instanţa judecătorească sau de
executorul judecătoresc.
Prin modificarea societăţilor comerciale, se înţeleg toate schimbările privind
elementele prevăzute în actul constitutiv.
Astfel, societatea comercială continuă să existe, subzistă ca persoană juridică, chiar
dacă se modifică unele dintre elementele pe care le-a avut la constituire.
Principalele modificări ale societăţii comerciale pot opera în următoarele situaţii:
• schimbarea denumirii;
• schimbarea administratorului;
• schimbarea sediului;
• modificarea capitalului social;
• schimbarea asociaţilor;
• schimbarea (completarea) genurilor de activitate.
Înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în
Registrul de stat se efectuează în condiţiile prevăzute în art.16 al Legii nr.220/2007 privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Persoana juridică este obligată să depună documentele pentru înregistrarea
modificărilor la organul înregistrării de stat în termen de 30 de zile de la data adoptării
hotărârii de modificare a actelor de constituire sau a datelor înscrise în Registrul de stat. În
cazul reorganizării persoanei juridice, termenul de depunere a documentelor pentru
înregistrarea modificărilor este de 30 de zile după expirarea termenului de o lună de la
publicarea avizului privind reorganizarea.

12
 Modificările operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat au
putere juridică de la data înregistrării lor la organul înregistrării de stat. Înregistrarea
modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat se
efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute pentru înregistrarea persoanei juridice.
Înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire nu atrage schimbarea
numărului de identificare de stat al întreprinderii sau organizaţiei.
Pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise
în Registrul de stat, persoana juridică depune la organul înregistrării de stat următoarele
documente:
a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul
înregistrării de stat;
b) hotărârea organului competent al persoanei juridice privind modificarea actelor de
constituire şi a datelor înscrise în Registrul de stat;
c) actul adiţional cu privire la modificarea actelor de constituire;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru asociaţiile de economii şi
împrumut;
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.
5. Funcționarea societăților comerciale
Prin funcţionare, se înţelege multitudinea de raporturi juridice care apar în interiorul
societăţii comerciale.
Aceste raporturi se referă, în special, la:
a) drepturile şi obligaţiile asociaţilor (acţionarilor) faţă de societate;
b) modul de funcţionare a organelor societăţii, inclusiv formarea, organizarea,
activitatea fiecărui organ, corelaţia dintre ele (organul suprem, administratorul, organul de
control etc.);
c) regimul juridic al patrimoniul societăţii.
5.1. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor
Participarea la constituirea societăţii comerciale este impulsionată de interesul pe care
doresc să-1 realizeze fondatorii. Prin participare, aceştia dobândesc anumite drepturi şi îşi
asumă anumite obligaţii faţă de societatea comercială. Aceleaşi drepturi şi obligaţii le au
persoanele care, ulterior constituirii, dobândesc calitatea de asociat.
Asociaţii societăţii comerciale nu dobândesc drepturi şi nu-şi asumă obligaţii unul faţă
de altul, ci numai faţă de societate.

13
 În cazul în care unul dintre asociaţi nu şi-a onorat obligaţia faţă de societatea
comercială, dreptul de a cere onorarea o are societatea, iar dacă, din anumite motive, organul
ei executiv nu cere îndeplinirea obligaţiei, acest drept, în numele societăţii, îl poate exercita
asociatul.
Drepturile asociaţilor pot fi drepturi fundamentale, caracteristice calităţii de asociat şi
drepturi specifice asociaţilor ce fac parte din anumite forme de societate sau îndeplinesc
anumite funcţii.
Dreptul la egalitatea tratamentului, constituie premisa tuturor celorlalte drepturi şi
obligaţii ale asociaţilor. Orice clauză, care ar afecta egalitatea de tratament a asociaţilor, este
lovită de nulitate.
Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii, constă în:
a) dreptul acestuia de a participa la şedinţa adunării asociaţilor ;
b) dreptul de vot la această adunare.
Asociaţii societăţii în nume colectiv şi comanditaţii din societatea în comandită au
dreptul să participe personal la activitatea societăţii. Dacă pentru asociatul societăţii în nume
colectiv acest drept apare numai în cazul în care actul de constituire nu prevede altfel, apoi
comanditatul, prin esenţă, are nu numai dreptul, dar şi obligaţia de participa personal la
activitatea societăţii în comandită. Oricare asociat, indiferent de mărimea părţii care-i
aparţine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările
adunării asociaţilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută. De regulă toţi
asociaţii au dreptul de vot în cadrul adunării asociaţilor.
Dreptul la informare. Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinţă cu
informaţia despre activitatea societăţii. În legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele
ţinute de societate. În special, asociatul este în drept să facă cunoştinţă cu actele constitutive
şi modificările făcute la el, procesele verbale ale adunării generale, ale consiliului şi comisiei
de cenzori, dacă asemenea organe există. Asociatul are dreptul să facă cunoştinţă cu actele
contabile ale societăţii şi să facă copii de pe ele. În societăţile pe capitaluri, potrivit actului de
constituire, există un organ de control (comisie de cenzori sau auditor), asociatul poate cere
organului de control să efectueze controlul respectiv. De asemenea el are dreptul să ia
cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării asociaţilor cu un anumit termen
înainte de desfăşurarea şedinţei pentru a avea timp să se pregătească.
Dreptul la beneficiu este dreptul asociatului de a obţine o cotă-parte din beneficiul
realizat de societate, prin efectuarea actelor comerciale. Fiecare asociat având o parte
nominală din capitalul social, dreptul lui se extinde în aceeaşi proporţie şi asupra activelor
14
societăţii care depăşesc, după valoare, capitalul social. Repartizarea beneficiului se face, de
regulă, la adunările ordinare anuale ale asociaţilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui
an financiar. Însă actul de constituire, poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă.
Dreptul de transmitere, cedare şi donare a părţilor sociale poate fi exercitat în
condiţiile legii, fără a atinge drepturile celorlaltor asociaţi. Participaţiunea comanditarului
poate fi înstrăinată unor terţi, poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor, dacă actul de
constituire nu prevede altfel. Comanditarii au dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării
participaţiunii de către alt comanditar, regulile date fiind aplicate şi la înstrăinarea
participaţiunii în societatea cu răspundere limitată.
Obligaţiile asociaţilor sunt îndatoririle ce le revin acestora în societatea comercială în
legătură cu desfășurare activității întreprinderii
Principalele îndatoriri ale asociaţilor sunt:
a. Să depună şi să completeze aportul la care s-au angajat. Principala obligaţie a
asociatului societăţii comerciale este transmiterea aportului (participaţiunii), la care se obligă
prin actul de constituire. Asociatul unic trebuie să verse aportul său indiferent de natura
acestuia, până la data înregistrării societăţii comerciale. Acţionarii au obligaţia să verse
întregul aport în numerar datorat pentru acţiunile subscrise, de asemenea, până la
înregistrarea societăţii, iar aportul în natură pentru acţiunile subscrise se transmite în termen
de o lună de la data înregistrării de stat. Asociatul, care nu a depus aportul social, este
răspunzător de daunele pricinuite, putând fi exclus din societate.
b. Să nu divulge informaţia confidenţială despre activitatea societăţii. În conformitate
cu legislaţia în vigoare, societatea comercială este în drept să determine care informaţie
constituie secret comercial, obligându-i pe asociaţi să nu divulge informaţia confidenţială
despre activitatea societăţii. Încălcarea obligaţiei de confidenţialitate duce la dreptul societăţii
de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată.
c. Să nu facă concurenţă societăţii. Această obligaţie se întemeiază pe voinţa
asociaţilor de a colabora, de regulă, ceea ce trebuie să guverneze relaţiile dintre asociaţi şi
societate. Asociatul, prin comportarea sa, trebuie să elimine orice suspiciune de activitate
neloială. Asociatul, care încalcă această obligaţie, poate fi exclus din societate sau, la alegere,
să fie obligat să predea beneficiul rezultat şi să plătească despăgubiri.
d. Să participe la suportarea pierderilor şi să răspundă pentru obligaţiile asumate de
societate. Această obligaţie se corelează cu dreptul la beneficiu. Asociaţii trebuie să răspundă
pentru obligaţiile sociale, în mod diferit, după forma societăţii. În societatea în nume colectiv
şi în societatea în comandită, asociatul (comanditatul) răspunde pentru obligaţiile sociale,
15
nelimitat şi solidar, adică cu întregul patrimoniu. În societatea pe acţiuni şi societatea cu
răspundere limitată, asociaţii răspund în limita aportului lor social (părţi, cote-părţi, acţiuni).
5.2. Organele de conducere a societății comerciale
Centrul motor vital al funcţionării societăţii comerciale este alcătuit din organele
societăţii comerciale. Societatea comercială, ca orice persoană juridică, are o voinţă de sine
stătătoare care nu se confundă cu voinţa asociaţilor.
Societatea îşi manifestă voinţa prin organele sale: adunarea generală a asociaţilor,
administratorii şi cenzorii.
Adunarea generală este organul în care asociaţii, respectiv acţionarii, îşi exprimă
voinţele lor individuale ca o voinţă colectivă, alta decât totalitatea voinţelor persoanelor fizice
care o compun.
Această voinţă de o nouă calitate este voinţa societăţii ca persoană juridică numită
voinţa socială. Societatea comercială îşi manifestă voinţa sa în raporturile juridice prin
reprezentanţii săi asociaţi sau prin persoane străine de societate. Acest drept se conferă
respectivelor persoane prin actele constitutive sau, ulterior, prin voinţa asociaţilor exprimată
la adunarea generală.
Adunarea generală a asociaţilor este forma de organizare a societăţii constituită din
totalitatea asociaţilor care participă la elaborarea şi exprimarea deciziei şi hotărârii voinţei
sociale în proporţii cu valoarea aportului la capitalul social.
Adunarea generală este organul suprem de conducere şi de decizie a societăţii
comerciale şi este compusă din membrii acesteia, fie asociaţi, fie acţionari. În funcţie de
faptul cine o constituie, asociaţii sau acţionarii, ea poartă denumire diferită, adică adunarea
generală a acţionarilor sau adunarea generală a asociaţilor.
În Republica Moldova adunarea generală, ca organ al societăţii, îndeosebi este
reglementată pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.
Administrarea societăţii comerciale. Administrarea este o formă de executare a
atribuţiilor de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra patrimoniului, precum şi asupra săvârşirii
actelor de administrare şi gestiune în vederea atingerii obiectului şi scopului social. Ea este
realizată de un organ distinct de gestiune permanentă, numit administratori sau organ
executiv.
Spre deosebire de adunarea generală, care apare în raporturile cu terţii ca o entitate
oricare abstractă, apare un pandant reprezentant prin „administratori", care poartă toată
răspunderea conducerii concrete a societăţii.

16
 Prin administrarea societăţii comerciale trebuie înţeleasă conducerea activităţii acesteia
potrivit normelor legale, contractului şi statutului propriu pentru obţinerea rezuln ţaţelor
urmărite. La administrare contribuie asociaţii care adoptă hotărârile cele mai importante în
adunările generale, încredinţând realizarea acestora şi soluţionarea problemelor curente unui
sau mai multor administratori.
Legislaţia RM numeşte în mod diferit administratorul, de exemplu, director, director
general, manager, în cazul organului executiv unipersonal, sau comitetul de conducere,
consiliul de administraţie în cazul organului executiv pluripersonal.
Administratorii sunt desemnaţi, de regulă, prin actul de constituire a societăţii sau
printr-un act suplimentar (proces-verbal al adunării general decizie). În cadrul unei societăţi
comerciale pot fi desemnaţi unul sau mai mulţi admnistratori, aceştia din urmă formând un
consiliu de administraţie sau comitet de conducere.
Calitatea de administrator o pot avea atât persoanele fizice (cetăţenii RM, cetatea
străini, apatrizi), cât şi persoanele juridice.
Persoana fizică, pentru a dobândi calitatea de administrator, trebuie să dispună de
capacitatea de exerciţiu deplină. Legea nu obligă ca administratorul societăţii să fie neapărat
asociat, permiţând şi persoanelor terţe să obţină acest statut. Excepţie de la regula data este
cazul societăţilor în comandită, în care calitatea de administrator o au numai asocia
comanditaţi.
Funcţia de administrator nu poate fi dobândită de o persoană care nu poate fi fondator:
funcţionarii publici, procurorii, judecătorii, lucrătorii organelor Ministerului de interne,
deputaţii, miniştrii etc.
Cenzorii societăţii comerciale. În societăţile de persoane care au un număr mic de
asociaţi şi care se bazează pe încredere reciprocă, controlul se exercită de aceştia, cu excepţia
celor care au calitatea de administratori.
În societăţi de capitaluri controlul gestiunii societăţii se exercită de către cenzori.
Cenzorii sunt persoanele investite de către adunarea generală sau prin actul constitutiv cu
controlul gestiunii societăţii.
Cenzorii pot fi desemnaţi din rândurile asociaţilor, precum şi din rândul terţelor
persoane, obligatoriu fiind faptul ca ei să dispună de calificarea necesară, adică să fie
specialişti în contabilitate, finanţe sau economie. Ei sunt numiţi în funcţie pe un termen de la
2 până la 5 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.

17
 Nu pot fi desemnaţi în calitate de cenzori membrii consiliului, administratorii şi
contabilii societăţii. Cenzorii exercită controlul obligatoriu al activităţii economico-financiare
a societăţii.
Controalele date pot fi efectuate din iniţiativa proprie a cenzorilor, la cererea
acţionarilor care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, la hotărârea
adunării generale. Cenzorii au dreptul să fie informaţi despre activitatea societăţii. În acest
scop, participă la adunările administratorilor fără drept de vot şi au dreptul să obţină
informaţie despre mersul afacerilor comerciale, să supravegheze gestiunea societăţii, să
verifice dacă registrele sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut corect, să
controleze dacă bilanţul şi contul de pierderi sunt legal întocmite, să convoace adunarea
asociaţilor, să participe cu drept de vot consultativ la şedinţele organului executiv al societăţii
şi la adunarea generală. În urma efectuării controlului, ei întocmesc un raport pe care îl
prezintă adunării generale a societăţii. Atribuţiile cenzorilor le poate exercita o companie de
audit.
5.3. Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţilor comerciale
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi
evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele,
aparţinând unor persoane fizice şi juridice determinate.
Capitalul social, modul de formare şi modificare a acestuia. O condiţie a existenţei şi
bunei funcţionări a persoanei juridice este înzestrarea acesteia cu capital social, care
constituie o expresie valorică a sumelor de bani şi a bunurilor depuse, constituind o expresie
bănească a celor transmise. Chiar şi bunurile transmise în capitalul social sunt evaluate în
mijloace băneşti la momentul transmiterii.
Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le deţină
societatea comercială. Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile
fondatorilor, exprimate în lei. Capitalul social se vărsă integral în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societăţii comerciale.
Asociatul unic varsă integral aportul până la data înregistrării societăţii comerciale.
Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi în bani dacă actul de
constituire nu prevede altfel. Prestaţiile în muncă şi serviciile depuse la înfiinţarea societăţii
comerciale şi pe parcursul existenţei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea
capitalului social.
La data înregistrării societăţii comerciale, fiecare asociat este obligat să verse aportul
sub formă de mijloace băneşti în mărime de cel puţin 40 procente din aportul subscris dacă
18
legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare. În cazul în care asociatul nu a vărsat în
termen aportul, oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta, stabilindu-i un termen
suplimentar de cel puţin o lună şi avertizându-l că e posibilă excluderea lui din societate.
Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale şi
asupra fracţiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat.
În acelaşi timp, asociaţii au dreptul, să verse aport şi în natură cu condiţia respectării
condiţiilor stabilite pentru aportul minim în bani. Aportul în natură la capitalul social al
societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil.
Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu
prevede altfel. Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al
societăţii de capital creanţele şi drepturile nepatrimoniale. Asociaţii în societatea în nume
colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă şi la servicii cu titlu de
aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social.
În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului de
constituire, la împărţirea beneficiilor şi a activului societăţii, rămânând totodată obligaţi să
participe la pierderi.
În cazul majorării capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea
generală, dar nu mai târziu de 60 de zile de la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului
social. Valoarea aportului în natură la capitalul social al societăţii comerciale se aprobă de
adunarea generală. Aportul în creanţe se consideră vărsat numai după ce societatea
comercială a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei.
Modificarea capitalului social poate avea loc prin majorarea sau micşorarea acestuia.
Majorarea capitalului social poate avea loc doar după vărsarea integrală a aportului subscris
iniţial. Majorarea capitalului social de decide de organul competent al societăţii comerciale,
de regulă Adunarea Generală a Asociaţilor, iar în cazul Societăţilor pe Acţiuni şi de către
Consiliul Societăţii. Micşorarea capitalului social poate fi decisă doar de către Adunarea
Generală a Asociaţilor, cu condiţia că ca urmare a cestei proceduri mărimea capitalului social
al societăţii un va scădea sub minimul stabilit de lege. Majorarea sau reducerea capitalului
social trebuie să fie înregistrată la ASP, iar în cazul reducerii capitalului social hotărârea va fi
comunicată prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
6. Modificarea și suspendarea activității societăților comerciale
Persoana juridică, la decizia fondatorului, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe
o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public
naţional, precum şi faţă de alţi creditori.
19
 Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
 prezentării de către fondator a certificatelor de la instituţiile financiare privind
închiderea convenţională a conturilor;
 predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al ASP;
 expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
Pentru înregistrarea suspendării (reluării) activităţii la oficiul teritorial al ASP se
prezintă următoarele acte:
a) cererea de înregistrare a suspendării sau a reluării activităţii, conform modelului
aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărârea organului competent al persoanei juridice privind suspendarea sau reluarea
activităţii;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru participanţii profesionişti la
piaţa financiară nebancară;
d) declaraţia pe propria răspundere că persoana juridică nu are creditori. Odată cu
înscrierea, în Registrul de stat, a menţiunii privind suspendarea/reluarea activităţii de
întreprinzător, pe documentele de constituire şi certificatul de înregistrare ale întreprinderii se
menţionează că activitatea este suspendată.
Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de
prezentarea dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu
excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi
pentru care se prezintă dare de seamă.
În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după expirarea
termenului de suspendare.
Fondatorul/adunarea generală poate oricând anula decizia de suspendare a activităţii,
solicitând organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat menţiunea privind
reluarea activităţii întreprinderii.
Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii, este interzisă desfăşurarea oricăror
activităţi de întreprinzător. Reluarea activităţii înainte de termen se înregistrează dacă
persoana juridică a publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova avizul de reluare a
activităţii.
După expirarea termenului de suspendare înregistrat pe o perioadă mai mică de 3 ani,
persoana juridică se consideră că şi-a reluat activitatea. După expirarea termenului de
suspendare înregistrat pe o perioadă de 3 ani, persoana juridică se consideră că și-a încetat

20
activitatea dacă, în cel puțin 7 zile lucrătoare pînă la data expirării termenului de suspendare a
activităţii, nu a depus cerere de reluare a activității.

Bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, în vigoare de la 27 august
1994// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.l, 1994;
2. Codul civil al Republica Moldova 11.06.2002 nr.1107/2002// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002;
3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845-XII din
03.01.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2/33 din 28.02.1994;
4. Legea Republicii Moldova cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.184-187/711 din 30.11.2007;
5. Legea Republicii Moldova privind societăţile cu răspundere limitată nr.135-XVI din
14.06.2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 127-130/548 din 17.08.2007;
6. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.1997
// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 38-39/332 din 12.06.1997;
7. Legea Republicii Moldova privind bursele de mărfuri, nr. 1117-XIII din 26.02.1997 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70/464 din 25.07.1998
8. Baieş S., Roşca N., Dreptul afacerilor, Tipografia Centrală, Chişinău, 2004;
9. Cărpenaru St. D., Reglementarea societăţilor comerciale în dreptul roman, între
tradiţie şi exigenţele armonizării cu reglementările Uniunii Europene, în volumul Ad
honorem Stanciu D. Cărpenaru, Editura C.H. Beck. Bucureşti, 2006;
10. Lazăr T., Societatea comercială-persoană juridică în economia de piaţă, Editura
Tipografia centrală, Chişinău, 2000;
11. Leaua C., Societăţi comerciale. Proceduri speciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2008;

21