MINISTERUL EDUCAŢIEI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA

Facultatea Științe economice

Departamentul Finanțe și bănci

REFERAT

„Clasificarea persoanelor juridice cu scop lucrativ”

A studentei anului I
Rotaru Daniela
Grupa FB 162
A verificat: Hîncu Victoria,
Magistru în drept , lector universitar.
Departamentul Drept Privat
Facultatea de Drept USM

Chişinău 2016

0
 Cuprins

Noțiunea de Persoană Juridică cu scop lucrativ

………………………………………………………….

-Definitie ……………………………………………………………………………………………………
-Elementele caracteristice ………………...………………………………………………………………...

Clasificarea Persoanelor Juridice cu scop lucrativ

…................................................................................
-Spcietăți comerciale: ………………………………………………………………………………………
*SA
*SRL
*SC
*SNC
-Societăți cooperative:
………………………………………………………………………………………
*de producție
*de întreprinzător
-Întreprinderi: .................................................................................................................................................
*de stat
*municipale.

Concluzie ……..
…………………………………………………………………………………………….

1
 1 . Noțiune de persoana juridică cu scop lucrativ
Conform definitiei date de Codul Civil a RM Capitolul II Articolul 55 :

Persoană juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale
cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale
nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.

Persoanele juridice se impart în doau categorii:

*Persoane juridice cu scop lucrativ;
*Persoane juridice cu scop nelucrativ (organizații necomerciale);
În continuare vom vorbi despre Persoanele juridice cu scop lucrativ:
C o n f o r m   l e g i s l a ţ i e i   R e p u b l i c i i   M o l d o v a , persoanele juridice cu scop lucrativ sunt:
societăţile comerciale, întreprinderile de stat, întreprinderile municipale, cooperativele de producţie şi
cooperativele de întreprinzător. Ele sunt create cu scopul de a aduce cît mai multe venituri fondatorilor lor.
Cele mai multe venituri aduc societăţile comerciale, în care fondatorii investesc sume mari, după care
cîştigurile le impart între ei cu titlu de dividende. acelaşi scop, în principiu, îl urmăresc şi membrii
cooperativelor.
Prin intermediul persoanelor juridice cu scop lucrativ se desfăşoară majorita
t e a a c t i v i t ă ț i l o r   d e întreprinzător. Ele produc mărfuri, execută lucrări, prestează servicii, contribuie la
bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltarea economică a ţării.
Persoanele juridice cu scop lucrativ i-au naştere din momentul înregistrării în
Registrul de stat al  persoanelor juridice, care se află la Camera înregistrării de stat. Ca dovadă a
înregistrării persoanei juridice,organul de stat eliberează un certificat de înregistrare.
Adeseori, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt numite şi persoane juridice cu
scop comercial,sau mai simplu - întreprinderi, deoarece obiectivul lor principal se bazează pe cîştigurile
băneşti. Dimpotrivă, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, cum sunt instituţiile, fundaţiile,
asociaţiile, partidele politice,organizaţiile religioase etc., nu se urmăreşte obţinerea veniturilor,
ci promovarea unor valori culturale,educative, religioase, organizarea de concerte, acte de binefacere
ş.a.

Elementele caracteristice:
-Patrimoniu propriu – totalitatea de drepturi și obligații cu character econmic , pe care le are în
mod distinct și dependent. Este constituit din participațiunle fondatorilor și include atît bunuri material cît
și nemateriale/mobiliare și imobiliare;
-Scopul – exprimă interesul fiecărui fondator , acest interes poate fi material sau spiritual;
-Răspunderea – ea decizii in nume prpriu și sub raspunderea proprie;
-Structura organizatorică – formarea și manifestarea unei voințe unitare (organism viu)
a)presupune o structură internă (organul de conducere executive de control); b) este de sine stătătoare, ea
decizii în numele sau și sub raspunderea sa; c)Se reflect în elementele de identificare unice (denumirea,
emblem , telefonul, adresa , fax, cod fiscal) ;

2
 2 Clasificarea Persoanelor Juridice
I. După obiectul asocierii:
a) Asociații de persoane;
b) Asociații de capital;
II. După divizarea patrimoniului:
a) Întreprinderi la carea patrimonial se divide în cote părți (SRL) sau acțiuni (SA);
b) Întreprinderi la care patrimonial nu se divide;
III. După răspunderea asociațiilor;
a) La care fondatorii răspund solidar și nelimitat (SNC, SC, cooperative);
b) Se răspunde în limita aportului depus (SRL , SA);
IV. După naționalitate:
a) Străine – sunt înregistrate cu sediul în alte state;
b) Naționale – înregistrate cu sediul in RM;
V. După proveniența capitalului:
a) Integral de stat;
b) Integral privat;
c) Mixt – de stat și privat;
d) Străin;
e) Autocton;
f) Mixt – strain și autocton.
VI. După forma de organizare juridică:
a) SNC
b) SC
c) SRL
d) SA
e) Cooperativa de producție
f) Cooperativa de întreprinzător
g) Cooperativa de arendă
h) Întreprinderea de stat și municipal.

Persoane juridice cu scop

lucrativ!

Societăți
Întreprinderi
comerciale Societăți
cooperative

SA de stat
SRL de producție municipale
SC de întreprinzător
SNC

3
 Societatea comercială este organizația socială cu capital social constituit din participațiunile
formatorilor. Patrimoniul creat și cel dobîndit de societate în procesul de activitate aparține acesteea cu
drept de proprietate private. Societățile comerciale sunt de 2 tipuri :
1. Societăți de persoane
2. Societăți de capital
În societățile de persoane se bazează totul pe străduinţa, încrederea şi conlucrarea
asociaţilor în vederea obţinerii de profit pe cînd în cele decapital doar pe venit. Din societățile pe capital
fac parte SRL și SA , iar din cele pe persoane SC și SNC.

Societatea pe acțiuni.

Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este în întregime divizat în
acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. 
Durata societăţii este nelimitată, dacă statutul nu prevede altfel. Societatea îşi desfăşoară activitatea
sub o anumită denumire. Denumirea întreagă a societăţii va cuprinde:
a)cuvintele ”Societate pe Acţiuni” sau iniţialele ”SA”; 
b) numele concret al societăţii, care permite a o deosebi de celelalte organizaţii.
Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica
M o l d o v a   î n conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate - şi în
conformitate cu legislaţia statului străin, dacă acordul internaţional la care Republica Moldova
este parte nu prevede altfel. Acţiunea este un document, care atestă dreptul proprietarului
lui (acţionarului) de a participa la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din
bunurile societăţii î n c a z u l l i c h i d ă r i i a c e s t e i a . A c ţ i o n a r e s t e p e r s o a n a c a r e a d e v e n i t
p r o p r i e t a r a l u n e i s a u a l mai multor acţiuni ale societăţii în modul stabilit de prezenta
lege şi de alte acte legislative. Societatea se consideră înfiinţată (obţine drepturi de persoană juridică)
la data înregistrării ei de stat. Capitalul social al societăţii nu poate fi mai mic de 20000 lei. Societatea
poate fi dizolvată numai prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti.

Societatea cu răspundere limitată:

Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială cu personalitate juridică

al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii
sînt  garantate cu patrimoniul societăţii.
De n u m i r e a   d e p l i n ă   a   s o c i e t ă ţ i i   v a   i n c l u d e ,   î n   m o d obligatoriu, cuvintele ;
”societate cu răspundere limitată” scrise în limba de stat, iar denumirea
prescurtată va conţine abrevierea ”SRL”. Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi
lucrative neinterzisese de lege. Unele genuri de activitate stabilite de lege se desfăşoară numai pe bază
de licenţă. Societatea se constituie pentru o durată nelimitată, dacă actul de constituire nu
prevede altfel. Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica
Moldova în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate ş i î n
conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care
Republica Moldova este parte nu prevede altfel. Societatea se consider constituită
ş i   d o b î n d e ş t e  personalitate juridică de la data înregistrării de stat. Societatea poate fi constituită de unul
sau de m a i m u l ţ i f o n d a t o r i p e r s o a n e f i z i c e ş i / s a u j u r i d i c e c ă r o r a l e g e a n u l e
i n t e r z i c e a c e s t l u c r u . N umărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Societatea cu un număr mai
mare de 50 de aociaţi este obligată, în termen de 6 luni, să se reorganizeze, să se lichideze sau
să reducă numărul asociaţilor. În cazul neîndeplinirii condiţiilor menţionate, societatea va fi
lichidată în baza hotărîrii instanţei de judecată, la cererea persoanelor interesate. Capitalul social al
4
societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în
lei, pe care trebuie să le deţină societatea. Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris î n c e l
mult 6 luni de la data înregistrării societăţii. Calitatea de asociat se dobîndeşte
p r i n  participarea la constituirea societăţii sau prin dobîndirea, ulterior constituirii, a unei părţi sociale.
Societatea se dizolvă şi se lichidează în temeiurile stabilite de prezenta lege, de Codul civil şi dealte legi.

Societatea în comandită:
Societatea în comandită este una comercială, în care, de rând cu membrii care practică, în
numele ei, activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia
(comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de
întreprinzător a societăţii, dar suportă, în limita aportului depus, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
acestuia.
Caracteristicile acestei societăţi sunt că societatea în comandită are două categorii de
asociaţi: comanditaţii, care răspund pentru obligaţiile sociale nelimitat şi solidar, şi comanditarii, care
răspund numai în limita aportului depus în societate.
Societatea în comandită se înfiinţează prin act de constituire încheiat în formă autentică.
Deoarece societatea în comandită se constituie din cel puţin două persoane, actul de constituire se încheie
sub formă de contract. Contractul de societate va cuprinde clauzele contractului de constituire al societăţii
în nume colectiv şi, suplimentar, numele sau denumirea asociaţilor comanditari, valoarea cotelor de
participare ale comanditarilor şi capitalul social total.
Actul de constituire al societăţii în comandită trebuie să cuprindă clauzele prevăzute în C.
civ. la art.108 şi 137, inclusiv: denumirea şi sediul societăţii în comandită ce se constituie; obiectul ei de
activitate; numele, locul şi data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actele de identitate ale asociaţilor
comanditaţi şi comanditari persoane fizice; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al
asociaţilor comanditaţi sau comanditari persoane juridice; cuantumul capitalului social al societăţii;
mărimea, componenţa, modul şi termenul de depunere a aporturilor asociaţilor comanditari, mărimea
participaţiunilor acestora si altele.
Numărul de asociaţi ai societăţii în comandită nu poate fi mai mic de doi şi nu poate
depăşi cifra de douăzeci. Totodată, este obligator să fie cel puţin o persoană cu statut de comanditat şi una
cu statut de comanditar. O persoană poate fi asociat comanditat numai într-o singură societate în
comandită. Asociatul societăţii în nume colectiv nu poate fi asociat comanditat.
Statutul juridic al comanditatului este asemănător celui al asociatului societăţii în
nume colectiv, care răspunde pentru obligaţiile societăţii nelimitat, iar dacă sunt mai mulţi comanditaţi,
răspund solidar. Comanditaţii administrează şi reprezintă societatea în comandită.
Statutul juridic al comanditarului este asemănător celui al asociatului societăţii cu
răspundere limitată. Comanditarul nu răspunde pentru obligaţiile societăţii, ci suportă riscul activităţii ei în
limita valorii participaţiunii deţinute în capitalul social. Comanditarii nu au dreptul să administreze şi să
reprezinte societatea.
Pentru societatea în comandită nu există un minim stabilit al capitalului social, dar el
este obligator şi va fi egal cu valoarea totală a participaţiunilor comanditaţilor. Normele legale stabilesc
obligaţia comanditarilor de a vărsa până la înregistrarea societăţii cel puţin 60% din valoarea aportului la
care s-au obligat, iar restul, în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai târziu de 6 luni de la data
înregistrării.
Societatea în comandită se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat conform Legii
nr.1265 din 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. Prin înregistrare,
societatea dobândeşte personalitate juridică cu toate consecinţele ce rezultă din această calitate.
Structura organizatorică a societăţii în comandită. Societatea în comandită nu dispune de
un organ suprem cum ar fi adunarea asociaţilor. Cu toate acestea, dispoziţiile Codului civil prevăd că
anumite hotărâri se adoptă în comun cu asociaţii comanditari, în astfel de probleme ca: modificarea actului
de constituire, excluderea sau acceptarea de asociaţi, practicarea unor noi genuri de activitate 32

5
economică şi aprobarea unor acte ce depăşesc limitele activităţii obişnuite a societăţii etc. La adoptarea
hotărîrilor în comun, fiecare asociat dispune de un vot.
Societatea în comandită încetează prin reorganizare sau prin lichidare

Societatea în nume colectiv:

Societatea în nume colectiv reprezintă o societate constituită prin asociere, pe baza deplinei
încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o activitate
comercială în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile
societăţii.
Caracteristicile de bază a acestei societăți sunt:
a) asocierea se bazează pe deplina încredere a membrilor societăţii; la aşa formă de
societate recurg numai rudele şi prietenii apropiaţi care îşi cunosc calităţile profesionale şi personale;
legislatorul limitează numărul total al membrilor societăţii în nume colectiv la 20 de persoane;
b) capitalul social este divizat în participaţiuni (cote-părţi), care nu sunt reprezentate prin
titluri de valoare; participaţiunea la capitalul social dă dreptul la un singur vot dacă actul de constituire nu
prevede altfel;
c) obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul , precum şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor ;
d) societatea este administrată de asociaţi, care practică activitate de întreprinzător în
numele societăţii; ca excepţie, în calitate de administrator poate fi numit un terţ.

Societatea în nume colectiv se înfiinţează prin act de constituire, încheiat în formă

autentică. Deoarece societatea în nume colectiv se constituie din cel puţin două persoane, actul de
constituire are forma de contract. Actul de constituire trebuie să cuprindă clauzele prevăzute în C.civ., la
art.108 şi 122, inclusiv: denumirea şi sediul societăţii; obiectul ei de activitate; numele, locul şi data
naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea,
sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică; cuantumul şi conţinutul
capitalului social al societăţii; participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de vărsare; valoarea
bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul lor de evaluare dacă au fost făcute asemenea
aporturi; sediul; structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii;
Pentru societatea în nume colectiv, legislaţia nu stabileşte o limită minimă de capital
social. În actul de constituire se indică mărimea capitalului social şi cota de participare (participaţiunea) a
fiecărui asociat.
Societatea în nume colectiv se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat conform Legii
nr.1265 din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. Prin
înregistrare, societatea 8 dobândeşte personalitate juridică cu toate consecinţele ce rezultă din această
calitate.
Asociatul societăţii în nume colectiv poartă răspundere subsidiară şi solidară cu tot
patrimoniul său (nelimitată – n.n.) pentru obligaţiile societăţii, indiferent de faptul dacă a participat la
fondarea ei ori a dobândit calitatea de asociat ulterior fondării. Mai mult decât atât, chiar dacă a dobândit
calitatea de asociat ulterior constituirii societăţii, poartă răspundere în egală măsură cu alţi membri pentru
obligaţiile apărute până la încadrarea lui în societate. Luând în considerare caracterul intuito personae al
societăţii în nume colectiv, se prezumă că noul asociat, la primirea sa în societate, avea cunoştinţă despre
datoriile societăţii faţă de terţi şi, dobândind calitatea de asociat, le acceptă, angajându-se să răspundă
pentru ele cu întregul său patrimoniu. Asociatul ar putea dovedi prin 12 probe contrarii că a fost indus în
eroare şi că, fiind cu bună-credinţă, nu putea cunoaşte existenţa datoriei. Fostul asociat poartă răspundere,
pentru obligaţiile societăţii apărute până la ieşirea lui din societate, în egală măsură cu asociaţii rămaşi, în
termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din
societate. Succesorul asociatului decedat sau reorganizat, acceptat în societate , poartă răspundere, în
limitele patrimoniului care a trecut la el, de obligaţiile pentru care ... purta răspundere membrul decedat sau
reorganizat . Legislaţia nu prevede pentru societatea în nume colectiv o anumită ierarhie a organelor sale,
6
nici nu reglementează vreo procedură de convocare a şedinţelor acestora ca în cazul societăţii cu
răspundere limitată sau al societăţii pe acţiuni. Prin dispoziţiile legale, pot fi evidenţiate totuşi unele norme
referitoare la atribuţiile specifice ale organului suprem (adunarea asociaţilor), precum şi ale organului 13
executiv. Controlul asupra activităţii societăţii şi, în special, asupra administratorului ei este exercitat de
fiecare asociat dacă, prin actul de constituire, nu a fost creat un organ special.
Societatea în nume colectiv încetează prin reorganizare sau lichidare.
Societatea în nume colectiv se poate reorganiza ori participa la un proces de reorganizare
în una din formele stabilite de C. civ. şi supuse analizei în volumul I. Luând în considerare răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii în nume colectiv, legiuitorul stabileşte că, în cazul reorganizării
ei în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în
termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute până la reorganizare. Asociatul
nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, până la expirarea termenului de 3 ani, înstrăinează
participaţiunea.

Întreprinderea de stat

Întreprinderea de stat este un agent economic independent cu personalitate juridică care, pe baza
proprietăţii de stat date lui în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător şi care poartă răspundere cu
patrimoniul său pentru obligaţiile asumate.

Întreprinderea de stat are următoarele caractere:

- este persoană juridică constituită de Guvern sau de autorităţile publice care i-au delegat această
împuternicire prin acte unilaterale;
- patrimoniul ei se formează din bunuri proprietate de stat, inclusiv proprietate publică; capitalul ei
social este unitar şi aparţine integral statului;
- are un drept de gestiune operativă asupra bunurilor calificate ca fonduri fixe primite de la fondator,
adică le posedă şi le foloseşte la destinaţie, fără dreptul de a dispune de ele; numai cu autorizaţia expresă a
fondatorului, poate să dea în arendă, să le gajeze, să le transmită ca aport la capitalul social al altor
persoane juridice, să facă investiţii în alte state;
- se constituie pentru a desfăşura, de regulă, activităţi de întreprinzător considerate monopol de stat;
poate însă desfăşura şi alte activităţi neinterzise de lege.
Conform dispoziţiilor legale, întreprinderea de stat este persoană juridică constituită pentru a
desfăşura activitate de întreprinzător. În unele cazuri însă, statul creează întreprinderi de stat în domenii de
activitate care ţin de îndeplinirea atribuţiilor autorităţilor publice ca, de exemplu, activitatea de înregistrare
a proprietăţii intelectuale83 sau oficiile cadastrale. Considerăm că unele activităţi din competenţa
autorităţilor publice care nu cer cheltuieli bugetare ar putea fi desfăşurate de instituţii publice, constituite în
modul stabilit în C. civ. la art.184, după exemplul Camerei Înregistrării de Stat a Întreprinderilor.
Potrivit art.1 din Legea nr.451 din 1994, întreprinderea de stat este o persoană juridică al cărei capital
social aparţine în întregime statului. Statul apare ca proprietar al bunurilor transmise întreprinderii de stat
şi, desigur, deţine calitatea de fondator al acesteia.
În statutul întreprinderii de stat se va indica în mod obligatoriu:
- denumirea ei de firmă, inclusiv forma juridică de organizare şi o denumire, o îmbinare de cuvinte
sau de litere care să o individualizeze în circuitul economic, de exemplu: Întreprinderea de Stat
"EnergoCom";
- sediul ei;
- organul de stat care a aprobat actele de constituire, sediul lui şi numărul curent al deciziei de
constituire;
- genurile de activitate pentru care a fost fondată (Prin acte juridice guvernamentale, statul a rezervat
numai întreprinderilor de stat posibilitatea de a desfăşura anumite activităţi de întreprinzător. Prin Legea

7
nr.845/1992 art. 10 şi Hotărîrea Guvernului nr. 582 din 17 august 1995, au fost determinate activităţile pe
care le desfăşoară exclusiv întreprinderile de stat.);
- durata activităţii;
- mărimea capitalului social şi bunurile date în gestiune;
- planul şi dimensiunile terenului transmis;
- responsabilitatea pentru obligaţiile sale;
- organele sale de gestiune şi control, competenţa lor;
- modul de repartizare şi utilizare a beneficiului şi, după caz, de acoperire a pierderilor;
- modul său de reorganizare şi lichidare
Conform legii, structura internă a întreprinderii de stat se constituie de fondator, manager şi, dacă
statutul prevede, din consiliu de administraţie. Prin dispoziţii exprese se stabilesc atribuţiile minime ale
fondatorului, ale consiliului de administraţie şi ale managerului.
Statul îşi exercită dreptul prin autoritatea publică centrală competentă, care aprobă statutul,
modificările şi completările lui, stabileşte indicatorii economici, desemnează membrii consiliului de
administraţie şi managerul, revocă din funcţie, transmite bunurile întreprinderii în gestiune, iar
managerului, dreptul de administrare a acestora, supraveghează activitatea şi controlează modul de
folosinţă a bunurilor. Legea însă stabileşte că fondatorul nu are dreptul să se implice în activitatea curentă a
întreprinderii de stat şi permite managerului să administreze cu maximă eficienţă întreprinderea
încredinţată. Intervenţia statului este admisă în limitele stabilite de contract şi de lege.
Consiliul de administraţie este un organ colegial de administrare al întreprinderii de stat, care
reprezintă interesele fondatorului. Consiliul nu este un organ obligatoriu, constituindu-se numai în cazul
prevăzut de statutul întreprinderii. El are în componenţă de la 3 la 9 membri, desemnaţi pe o durată de 3-5
ani. Managerul întreprinderii de stat este din oficiu membru al consiliului de administraţie. Legea prevede
că membrii 240 consiliului trebuie să fie în mod obligatoriu reprezentanţi ai colectivului de muncă al
întreprinderii şi reprezentanţi ai fondatorului. În calitate de reprezentanţi ai fondatorului pot fi numiţi
lucrători ai ministerelor, departamentelor, altor organizaţii, specialişti în domeniul de activitate al
întreprinderii, în economie şi drept.

Întreprinderea municipală

Întreprinderea municipală este o formă juridică de organizare a persoanelor juridice cu

scop lucrativ fondate de unităţile administrativ-teritoriale. La 1 decembrie 2005, în Registrul de stat al
întreprinderilor erau înscrise 394 întreprinderi de stat, care aveau un capital social cumulativ de 1 491 934
496 lei. Modul de constituire şi funcţionare a întreprinderii municipale este reglementat de dispoziţiile
C.civ., ale legilor: cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi; privind administraţia publică locală, precum
şi de dispoziţiile Regulamentului model al întreprinderii 244 municipale, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 387 din 6 iunie 1994.

Întreprinderea municipală are următoarele caractere:

- este persoană juridică constituită de unitatea administrativteritorială;
- are patrimoniu care se formează din bunuri proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, inclusiv din
proprietatea ei publică (capitalul social al întreprinderii municipale este unitar şi aparţine integral unităţii
administrativ-teritoriale);
- are drept de gestiune economică asupra bunurilor calificate ca fonduri fixe, primite de la fondator, adică
le posedă şi le foloseşte la destinaţie, fără dreptul de a dispune de ele; poate să dea în arendă, să gajeze sau
să dispună în alt mod de bunurile sale numai în temeiul hotărârii fondatorului;
- se constituie pentru a desfăşura, de regulă, activităţi de întreprinzător de interes public pentru unitatea
administrativteritorială, ca persoană juridică însă, poate desfăşura şi alte activităţi neinterzise de lege;
- poartă răspundere cu întreg patrimoniul său pentru obligaţiile asumate; unitatea administrativ-teritorială,
ca fondator al întreprinderii municipale, nu poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia; excepţie face
8
situaţia în care întreprinderea municipală a devenit insolvabilă din culpa fondatorului său şi, în acest caz,
unitatea administrativ-teritorială poartă răspundere subsidiară faţă de creditorii săi în măsura în care
bunurile debitorului sunt insuficiente pentru executarea creanţelor.
Actele constitutive ale întreprinderii municipale sînt: hotărârea autorităţii publice locale
competente şi statutul întreprinderii municipale. Potrivit art.179 din C.civ., întreprinderea municipală se
fondează şi se dotează de către autoritatea administraţiei publice locale. Potrivit dispoziţiilor Legii nr.123
din 2003 privind administraţia publică locală, dreptul de a constitui întreprinderi municipale îl au atât
unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întâi – sate (comune) şi oraşe (municipii) – cât şi cele de
nivelul doi – raioane.
Întreprinderea municipală are aceeaşi structură organizatorică ca şi întreprinderea de stat,
adică are fondator şi conducător. Dacă este necesar, fondatorul poate numi şi un consiliu director, care este
un organ de conducere colegial.

9
 Concluzie

Persoanele juridice cu scop lucrativ sau mai simplu intreprinderile si societațile comerciale sunt
cele care ne simplifica viața de zi cu zi. Datorită ingeniozitații persoanelor care activează in aceste domenii
avem astazi o piață atit de vasta în ceea ce priveste marfuri , materiale , servicii și materie prima.
O persoana juridica parcurge un drum lung, uneori cu multe obstacole dar totuși ajunge la scopul
final al sau: de a obține venit. Deseori sunt nevoiti sa își schimbe tehnologiile obișnuite pentru a
corespunde standardelor pieței, suporta careva pierderi, ponegriri, poate suferi imaginea lor pe piață, însa la
un final ramin cele mai puternice ,adica cele care pot fi flexibile la maxim pentru a satisfice cerintele
consumatorilor.
La perioada actuala aproximativ 10 persoane din 200 sunt intreprinzatori ceea ce ne dovedește că
oricine are posibilitatea de a inființa o întreprindere..
Indiferent de genul de activitate sau de statutul juridic toti de conduc după principiul egalității în
fața legii.

10
 Bibliografie
Acte normative
1. Codul civil a Republicii Moldova
2. Codul civil a RM (COD Nr. 1107 din  06.06.2002)
3. Legea Nr 1134 din 02.04.1997 privind societatile pe acțiuni
4. LEGE Nr. 845 din  03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
5. Legia nr.1265 din 05.10.2000
6. Legia nr.123 din 2003 privind administraţia publică locală

Carți
1. Manual Dreptul Afacerilor Volumul II autori Roșca Nicolaie și Baieș Sergiu

11