Roma Antică se numără, pe lângă Grecia Antică, printre popoarele de la care europenii

au împrumutat, și dezvoltat, anumite valori. Dacă în privința Greciei Antice vorbeam despre
preluarea ideii de politică, democrație, educație, libertate, egalitate; în cazul Romei Antice
discutăm deja de preluarea formelor de existență și organizare a acestora.
Una dintre formele de organizare împrumutate a fost cea a organizării școlare. În Roma
Antică, educația se derula în trei etape: curs primar, curs secundar, curs superior. Astfel, atât
fetele, cât și baieții începeau școala de la vârsta de 7 ani și petreceau 6 ore pe zi învățând la
început lucruri de bază, precum citirea și scrierea, mai apoi, în cursul secundar, discipline mai
dificile – limbi străine, geografie, istorie, ca în cursul superior, băieții din familiile nobile,
care își permiteau să plătească școlarizarea, să se perfecționeze în retorică, politică sau chiar
drept.
O altă formă de organizare împrumutată este organizarea politică. În Roma Antică, în
perioada republicii (509-27 în.Hr), prerogativele aparțineau unor Adunări Populare, 3 la
număr, și Senatului, acesta din urmă având puterea supremă de facto, controlând activitatea
adunărilor și putând anula orice decizie a Adunărilor Populare în cazul în care considera că
aceasta este în contradicție cu interesele Romei. Totodată a fost preluată și procedura de
plebiscit, care are și în ziua de azi același înțeles sub numele de referendum.
Politicile economice își au și ele originea tot în Roma Antică. Faimoasele drumuri
romane aveau ca întrebuințare, printre altele, și comerțul. Astfel, diferite regiuni erau
specializate în realizarea diferitelor produse, obiecte – vin, ulei, cereale, carne, olărit, etc. – și
mai apoi realizau schimburi economice prin importuri și exporturi. De asemenea existau și
foarte multe taxe: pe lângă taxele pentru pod, pentru porțile orașelor și chiar pentru vamă
(„portoria”), se numărau și taxele de import și de export.
Nu în ultimul rând, trebuie menționată și justiția, care a fost împrumutată de la cod de
legi până la sistem justițiar. Codul de legi al romanilor era ceea ce se numea „Legile celor 12
table”, în care erau redate procedurile ce trebuiau urmate pentru toate crimele. Aceasta era o
lege transparentă care, în teorie, se aplica tuturor, desemnând astfel o egalitate între patricieni
și plebei. Totodată, romanii aveau justiție penală și justiție civilă, alături de instanțele
necesare intermedierii conflictelor. Astfel, regăsim: tribunal, acuzator și acuzat care erau
audiați, juriconsulții și avocați care pledau, dovezi care trebuiau prezentate, martori care erau
și ei audiați, juriu care dezbătea problema, și un judecator care dădea sentința. Pedepsele erau
diferite, în funcție de gravitatea crimei, fiind cuprinse în lege. Acestea constau în inchisoare,
muncă forțată, expulzare sau chiar decapitare – ceea ce azi se practică sub formă de pedeapsă
capitală în unele state.