Constituția SUA (ratificată la 1791) cuprinde mai multe valori pe care le putem regăsi

și în Franța Revoluționară. Desigur, aceste împrumuturi din Declarația drepturilor omului și

cetățeanului (1789) nu ar fi fost posibile fără părinții fondatori ai acestui stat precum Thomas
Jefferson sau Benjamin Franklin. Ambii au avut un rol major atât în Declarația de
Independență a Statelor Unite (1776) dar și în redactarea și ratificarea constituției: Jefferson
a fost unul dintre autorii primari ai Declarației de Independență, în timp ce Franklin nu numai
că avut un aport important în redactarea și scrierea ambelor acte dar a fost și o veriga
importantă în relația cu Franța - în semnarea tratatului de la Paris prin care aceasta se aliază
cu coloniile împotriva Angliei, dar și mai târziu ca reprezentant al Statelor Unite ale Americii
pe continent.
În aceste condiții, Franța nu a fost numai un ajutor binevenit în Revoluția Americană,
dar a fost și un exemplu pentru actul constitutiv care a oficializat crearea unui singur stat din
13 state, inițial. Astfel, cele 10 amendamente care au fost ratificate și care au constituit în
1791 Bill of Rights au cuprins limitări ale puterilor guvernului în sistemul judiciar, garanții
ale drepturilor și libertăților oamenilor dar și puteri care nu aparțin Congresului ci cetățenilor.
Influența franceză poate fi văzută chiar din primul amendament care interzice adoptarea
oricărei legi prin care sunt îngrădite drepturile la libera exprimarea, la exercitarea liberă a
religiei, libertatea presei, etc. Amendamentele 4,5,6,7 și 8 stabilesc drepturile cetățenilor în
cadrul juridic dar exprimă și un garant al dreptății și corectitudinii justiției față de cetățeni:
orice cetățean are dreptul la un proces echitabil, nu poate fi acuzat decât în cazurile stabilite
de lege, etc., o parte din ele fiind inspirate din articolele 5,6,7,8,9 ale Declarației drepturilor
omului și cetățeanului care reglementează relația dintre cetățean (francez) și lege (justiție).
Bill of Rights cuprinde câteva amendamente care nu sunt nici explicite, nici exhaustive,
fapt care a lăsat, în acele vremuri, mai multe drepturi sau interziceri la liberă interpretare și
care a atras cu sine o multitudine de cazuri judiciare în probleme precum pedeapsa capitala
(care se opunea amendamentului 8 în privința pedepselor crude) sau limitarea dreptului de
port de armă, garantat prin al doilea amendament.