Revoluția burgheză din Franța a fost o serie de revolte politice și sociale în perioada

1789-1799 care a dus la transformări profunde în cadrul societății franceze și marcând istoria
modernă a țării. Rezultatele acestei revoluții au fost abolirea monarhiei franceze, dispariția
privilegiilor feudale, aristocrate și religioase dar și a principiilor vechi despre ierarhie și
tradiție; toate acestea fiind înlocuite de democrație și naționalism. Totodată, revoluția a avut
un impact important și la nivel global, fiind elementul accelerator pentru instaurarea
regimurilor democrate, ascensiunea republicilor, răspândirea naționalismului, liberalismului,
și dezvoltarea ideologiilor moderne.
Desigur, toate acestea au fost obținute în urma unor războaie revoluționare luptate sub
deviza „Liberté, égalité, fraternité” (libertate, egalitate, fraternitate), care devine mai târziu
mottoul național al Franței. Unii dintre termenii întâlniți în slogan au inspirat și totodată pot fi
regăsiți și în ceea ce este considerată a fi prima lege fundamentală a Europei, Declarația
drepturilor omului și ale cetățeanului, carta prin care în 1789 au fost puse bazele democrației
moderne. Declarația cuprindea un preambul și 17 articole privin drepturile a trei categorii de
persoane: oameni (francezi, străini sau inamici), cetățeni (francezi), societate (națiunea
franceză) – componentele constituționale. Printre aceste drepturi se numără și drepturi
regăsite astăzi în Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948 în cadrul
ONU), precum: oamenii se nasc liberi și egali în drepturi; apărarea drepturilor naturale
inalienabile ale omului: dreptul la libertate, la proprietate si siguranță; libera exprimare a
ideilor și opiniilor; etc.
Acest document a lărgit sfera drepturilor omului, incluzând atât femeile, cât și sclavii;
devenind o sursă de inspirație în secolul al XIX-lea pentru liberalii din Europa care au pornit
mișcările politice de aboliționism și au luptat pentru introducerea votului universal.