Codul etic al sportivilor

Intr-o lume in care se vorbeste constant despre etica si morala, in special atunci cand
vine vorba de personalitati aflate in lumina reflectoarelor, studiate de presa, fani, hateri, etc.,
existenta unui cod de etica si deontologie al respectivei ocupatii/meserii nu ar trebui sa fie o
problema si nici un lips.
Sportivii, indiferent ca vorbim de un sportiv de performanta, amator, profesionist, sau
doar din punctul de vedere al unui hobby, trebuie sa se ridice in ochii populatiei la un nivel
destul de ridicat al principiilor de etica si morala implementate in viata personala. Totusi,
prezenta acestor asteptari si credinte generale nu aduce cu sine si prezenta unui document
oficial care sa ateste obligatiile morale ale unui sportiv, cu tot cu sanctiunile aplicabile in
cazul incalcari unui astfel de regulament.
In urma unui research realizat pe paginile oficiale ale Guvernului Romaniei,
Ministerului de Tineret si Sport, federatii nationale ale sporturilor olimpice si neolimpice,
cluburi sportive, etc., nu am reusit sa regasesc niciun regulament privind etica si deontologia
unui sportiv. Desigur, se pot regasi regulamente privind aceasta tematica vis-a-vis de
organizatiile sportive si membrii acestora, precum presedinti, comitete, antrenori, dar nu
sportivi.
Printre singurele rezultate, poate chiar singurul rezultat, gasit in aceasta directie de
cercetare a fost Codul de Etica al Sportivului, regasit pe site-ul oficial al Guvernului
Republicii Moldova.
Codul este impartit in sase mari capitole care cuprind: Preambul, Principii generale,
Standarde etice generale si aplicarea principiilor generale, Prevenirea si combaterea violentei
si dopajului in sport, Comisia de Etica Sportiva si Sanctiuni.
In primul capitol, respectiv Preambul, regasim ce reprezinta un cod etic si ce contine
mai exact acesta, baza legala a respectivului regulament, scopul existentei unui astfel de
regulament si valorile pe care un sportiv trebuie sa le respecte.
Al doilea capitol, Principii generale, cuprinde valorile si principiile generale enumerate
in preambul, explicate complex si ce reguli ar trebui sportivul sa respecte pentru a adera la
respectivul principiu. Aici sunt incluse atat valori morale pe care orice sportiv trebuie sa le
indeplineasca, precum fairplay, nediscriminare, etc., dar si conduita pe care el trebuie sa o
respecte in sala de antrenament dar si inafara acesteia fata de propria persoana, colegi,
antrenori, oficiali, comisii, federatii, cat si clienti.
 Un abstract din acest capitol, care din punctul meu de vedere, in anumite conditii, poate
fi considerat anti-sportiv este alineatul 6 al Articolului 10 (Responsabilitate profesionala si
sociala) care stipuleaza urmatoarele:

Din punctul meu de vedere, atunci cand vorbim de denigrarea publica a unui program
sportiv sau a unor membrii ai comunitatii sportive, intervin mai multe probleme ce tin de
context si situatie. Desigur, pentru persoanele aflate in bataia reprosurilor si cuvintelor grele
adresate lor, mai mult ca sigur vor considera acest fapt denigrare si se va dori sanctionarea
respectivelor persoane (mai mult ca sigur sportivi), dar daca trecem de partea sportivilor, si
analizam situatia din punctul lor de vedere, am putea ajunge la concluzia ca actiunea lor poate
fi o actiune etica. Un caz concret pe care il pot da ca exemplu ca sa imi validez teoria este
chiar scandalul din cadrul USA Gymnastics. Gimnaste, atat din cadrul lotului olimpic, cat si
din alte medii sportive, au fost abuzate de nenumarate ori de antrenori, dar si de medicul
sportiv al lotului. In ciuda plangerilor acestor fete, au fost obligate sa semneze contracte de
confidentialitate, si pentru unele dintre ele cariera sportiva s-a incheiat inainte de a face saltul
cel mare la un sportiv premiat olimpic. In tot acest scandal, directorul de la USA Gymnastics
a incercat sa ascunda sub pres tot scandalul si comportamentul antrenorilor si al medicului
sportiv, dand vina pe sportive si excluzandu-le chiar din lotul olimpic, poate chiar si din viata
sportiva pentru a le face sa taca cu privire la acest scandal. Intr-un asemenea context, in care
sportivul doreste sa aduca la suprafata un adevar, o realitate care nu este etica sau morala a
celor ce se intampla in clubul sau federatia respectiva, cat de mult poate fi vorba de o
denigrare publica ce necesita o sanctiune, si cat de mult poate fi vorba de un apel de ajutor
public, un simt civic si moral de aduce totul pe o cale dreapta si morala atat pentru el cat si
pentru colegi.
Un alt paragraf care imi ridica cateva semne de intrebare il regasim la subalineatul a), la
punctul 1.1.1.Norme generale, in articolul 11. Principii si norme de conduita, norme de
tehnica a securitatii activitatii sportive in sala de sport si pe platourile amenajate in aer liber,
paragraf care stipuleaza urmatoarele:
 Dintr-o perspectiva cat mai corecta, etica si morala, intr-adevar un sportiv constituie un
exemplu, sau cel putin ar trebui sa fie un exemplu, din punct de vedere al stilului de viata si al
buna cresterii in cadrul societatii. Se presupune ca programul strict si regulile stricte cu care
esti obisnuit de mic copil, mediul in care tu te dezvolti, trebuie sa te formeze intr-un om
corect, politicos, sanatos, inteligent, etc. In acelasi timp, din punctul meu de vedere, viata
privata a unui om ar trebui sa ramana privata. Atata timp cat deciziile si actiunile unui sportiv
din viata lui privata nu afecteaza performanta lui in competitii si abilitatile pe care le are,
acele decizii nu ar trebui sa conteze atunci cand privim si discutam despre performanta sa
sportiva. Un exemplu din viata reala care sa se muleze pe opinia mea este scandalul din 2009
al lui Tiger Woods, in care se poate observa clar cum deciziile, mai putin etice, din viata lui
persoanal i-au afectat viata ca sportiv, in special contractele cu diversi sponsori. Pe de-o parte
au fost sponsori care s-au retras si au incheiat contractul in urma scandalului (Gilette,
Gatorade, Acenture), dar in acelasi timp au fost si sponsori care au luat decizia sa il sustina in
continuare pentru meritele lui sportive si pentru cine este el din punct de vedere al unei vedete
sportive (Nike, Swiss watch), ceea ce ar trebui sa conteze cel mai mult atunci cand vorbim de
sport. Din punctul meu de vedere este anormal sa fii nevoit sa iti inchei cariera sportiva pentru
ceva ce se intampla in relatia ta strict personala cu persoana iubita, mai exact in cazul de fata
sotia. Faptul ca nu este etic sa inseli nu are nicio legatura cu ceea ce inseamna etica in sport.
Incidentul in sine nu ii schimba cu nimic nici abilitatile, nici performanta, in schimb scandalul
care a urmat, si tot ceea ce a adus cu sine, de la divort, pana la sponsorizari pierdute si o
imagine publica afectata pot fi considerate una dintre cauzele pentru care acesta nu si-a mai
revenit ca sportiv.
Desigur, sunt multe aspecte care ar putea fi discutate mai ales cand vorbim de un cod
etic. Nu numai ca poate interveni subiectivitatea, dar anumite reguli si norme pot lasa un loc
destul de mare de interpretare si de cele mai multe ori, din cate am putut observa si in scurta
analiza realizata mai sus, nu este niciodata in beneficiul sportivului.
In viziunea mea, un cod etic al unui sportiv ar trebui sa cuprinda valorile pe care orice
sportiv, indiferent de sport, cultura, religie, etnie, etc. ar trebui sa si le insuseasca de la o
varsta cat mai frageda posibil. Totodata ar trebui sa contina anumite reguli si norme, care
desigur sa vina la pachet si cu anumite sanctiuni, insa acestea sa faca strict referire la viata
sportiva, nicidecum la viata personala, precum reguli in sala de antrenament, reguli pentru
perioada competitionala, pentru perioada de pregatire si cantonament, etc. Desigur, se va pune
problema ca exista sportivi care joaca in ligi profesioniste si pentru care sportul inseamna
jobul lor, la fel cum pentru altii a fi profesor sau mecanic auto inseamna jobul lor. Si totusi, in
aceasta situatie revin la un aspect destul de simplist al bunului simt si al unui obicei pe care
sunt sigura ca majoritatea populatiei il are: nu iti expui probleme personale si viata privata la
locul de munca. In acest sens, nu cred ca ar mai avea loc o discutie in care sa tragem la
raspundere sportivii, fie ei si profesionisti, la raspundere pentru viata lor privata, ci ar trebui
sa ne axam pe job-ul lor si pe cat de buni sunt in ceea ce fac sau nu.

Herta : examen final:

10 pages + bibliography