Pe-nserate acasă ...

Toamnă frumoasă cum numai pe la noi poţi să vezi. Miresme multe întortocheate în clini de poamă şi
piersici, în păpuşoi fiert şi nuci verzi.

Seara se lasă. Care târzii, încârcate-n belşug, se-ntorc acasă.

Oamenii tac în priviri obosite şi suflete împlinite.

Licăr de stele zarea cuprinde ce pare splendoare zidită în urme de soare, un vis e chindia de toamnă.

Un câine se-aude departe. O poartă se lasă deschisă şi roţi apasă pe iarba arsă în sunet spre seară. Copiii
sar iute şi gureşi se-nalţă spre mama cea dragă şi vrednicul tată. Femeia-i mângâie lin şi omul aleargă să
lase o mână de fân. Aburi se-nalţă din trupuri de cai obosite.

Copiii aşază bostanii uşor în grămadă. Curând, încep a-şi ciopli felinare. Ochii rotunzi, gura mare răsar
din a lor răbdare şi-ndemânare. Iute aduc lumânare din ceară curată şi bostanii prind viaţă. E un hohot
şi-o mare de zarvă sănătoasă în noapte de toamnă.

Umbrele nopţii apar împletite-n arome curate a foc şi a lapte fierbinte, a mămăligă gustoasă răsucită cu
brânză. Stelele licăr, mai latră un câine, dar poarta-i închisă.

Şi-acum chindia-i poveste şi noaptea-i un cânt, sunet de doină răsună acasă, la noi la români.