INTRODUCERE

Încă din vremuri străvechi, locuitorii acestui pământ românesc de azi, au simțit ca necesar jocul teatral
prin modul în care au practicat obiceiuri și ritualuri, în diferite forme de manifestare colectivă, în care
observăm elemente cu caracter de spectacol.

Aceste manifestări denumite de Mircea Eliade „tradiție folclorică”, care există și astăzi în viața țăranului
român, erau puse în scenă pentru a contribui ca prin magie la îmbelșugarea traiului sau la fertilitatea
pământului, exemple fiind „paparudele”, „drăgaica” sau „caloianul”.

Unele așa zise scenete se puteau desfășura în mijlocul naturii, în casele oamenilor sau pe ulițele satului,
în anumite momente calendaristice, implicau mai tot timpul măști, exemple fiind „brezaia”, „capra”,
„călușarii”, „unchieșii”, iar publicul era sufletește interesat de aceste producții. Interpreții primeau
scenariul prin tradiție orală și puteau fi atât bărbați, cât și femei și copii.

Acestor practici li se suprapuneau în antichitate manifestări cu caracter de spectacol ale populației geto -
dacă de la țărmul Mării Negre, prin intermediul vestitelor colonii grecești, precum și obiceiuri aduse de
coloniștii romani. Mai târziu, ritualurile au primit trăsături specifice spiritualității românesti abia născute,
fiind îmbogățite și cu adaosuri laice sau religioase medievale, pentru a fi tot mai conturate și sintetizate
în producții folclorice cu înalt caracter teatral, ce aveau să devină elemente hotărâtoare formative ale
teatrului cult în secolele al XVIII- lea și al XIX-lea.

Cea mai veche scriere dramaturgică originală pe care o cunoaștem este descoperită în inima Ardealului
în biblioteca Episcopiei Române de la Oradea și este vorba de o scriere anonimă din anii 1778 - 1780.
Această descoperire îi aparține lui Nicolae Densusianu și se intitulează Occisio Gregorii in Moldavia
Vodae tragedice expressa, adică Uciderea în Moldova a lui Grigore Vodă, exprimată în forma tragediei.
S-a presupus la vremea respectivă că i-ar putea aparține lui Samuil Vulcan, dar acest lucru nu a fost
dovedit. Manuscrisul se prezintă cu scene separate, neordonate cronologic, unele scrise în limba
română, altele în latină, maghiară sau în limba țigănească.

Alte prime încercări dramatice din România de la începutul secolului al XIX lea sunt cele descoperite de
Vasile Alecsandri.

Părintele dramaturgiei originale a găsit în activitatea sa de folclorist, fragmente dintr-o piesă de teatru în
versuri, Serdarul din Orhei, care datează din anul 1811