Alexandru Macedonski – teoreticianul simbolismului

Alexandru Macedonski s-a născut la București, în 1854, fiind contemporan cu Mihai Eminescu și întreaga
generație a scriitorilor clasici, de care, însă, s-a deosebit, prin structura sa umana și prin concepția literară,
în mod radical.

In 1870, cand Mihai Eminescu își formulează principiile poetice (în « Epigonii »), Al.
Macedonski debutează (în « Telegraful român » de la Sibiu) cu « Dorința poetului ». Considerat drept un
scriitor de tranziție, îmbinând elementele romantice (preponderente) cu cele simboliste, poet, prozator și
dramaturg, Al. Macedonski s-a impus îndeosebi prin versurile sale, dovedindu-și talentul creator din
adolescență, ca și Eminescu.

Al. Macedonski scrie rondeluri (poezii cu forma fixă alcatuită din treisprezece versuri
grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice cu versurile 7 și 9, iar
versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se la două rime.), dar și psalmi, de
inspirație biblică, dupa modelul creștin al poeziei religioase scrise de mitropolitul Dosoftei al Moldovei.
În această privință, poetul nu numai că l-a ajutat pe Tudor Arghezi să debuteze, dar l-a și anticipat în lirica
sa de esență religioasă.

Poemul « Noaptea de decemvrie », care domină prin complexitate tematică și prin

realizare artistică celelalte “Nopți” este menționat prima oara în 1902, in revista autorului intitulată
« Forța morală » și reprodus ulterior în volumul « Flori sacre », recenzat, la apariție, de E. Lovinescu în
« Convorbiri literare », criticul remarcând în mod deosebit această creație artistică.

Al. Macedonski este teoreticianul curentului simbolist (un al doilea fiind apoi Ovid
Densusianu de la revista « Vieata nouă »), dar deține sș meritul de a fi racordat poezia românească la
noua mișcare europeană. In 1880, al a scos revista « Literatorul », în care a publicat articolele sale
teoretice despre arta simbolistă și înnoirea versificației.

“Literatorul” a fost una dintre revistele prestigioase ale epocii dinainte și după întâia
conflagrație mondială. A apărut cu regularitate, în doua momente distincte, primul între anii 1880-1905 și
al doilea între 1918-1919.

Cea dintâi perioadă de apariție, care a durat un sfert de veac, a fost considerată drept
aceea care a inaugurat simbolismul autohton, încurajând tinerele talente literare afiliate noului curent
cultural. In 1892 îi va apărea în paginile acesteia, articolul “Poezia viitorului”, adevarat manifest
simbolist. Alexandru Macedonski și-a subintitulat revista “Organ al grupării intelectuale”, indicând, prin
aceasta, dorința de a se adresa, cu precădere, intelectualității din epocă. Dincolo de firea lui narcisiacă, de
temperamentul eruptiv și inegal, de umorile lui variabile, Alexandru Macedonski rămâne unul dintre
făuritorii conștiinței estetice a literaturii române moderne.

 Al. Macedonski scrie o literatură originală, iar prin articole teoretice, conferințe și
polemici literare joacă rolul de catalizator, de ferment activ al epocii lui, a cărei conștiință o impinge spre
innoire.