Lucian BLAGA 

Mesterul Manole
Legenda, mit, text dramatic

Daca realitatea istorica a mesterului Manole este incerta, tema transfigurata de poet este o legenda
raspandita de vechime geologica" (L. BlagA), sublimata in creatii culte diverse. Povestea se tese si la
alte popoare, la greci, sarbi, maghiari, albanezi; jertfa zidirii" este consemnata in Asia si Africa, in
Israel si Fenicia, in Cartagina si vechea Roma.

Daca variantele sud-dunarene ale legendei se refera fie la un pod (cele grecesti, bulgaresti, macedo-
romanE), fie la o cetate (versiunile sarbesti, albaneze, maghiarE), varianta romaneasca a ales
manastirea, biserica si a deplasat accentul de la victima spre creator. in prim-plan se afla
framantarea, vina si caderea tragica a mesterului. Nu mistica mortii si nici dainuirea superstitiei, nota
D. Caracostea, ci sentimentul creativitatii, cu tot tragicul lui, este axa in jurul careia s-a cristalizat
functional expresia romaneasca." Pentru ca dincolo de opera se aflau efortul mesterului de implinire a
unui ideal, generozitatea, demnitatea si vocatia constructiva ridicata la nivelul sacrificiului eroic. in
nelinistea cautarilor sale, Manole a investit timp si truda. Dar nu era suficient, pentru opera sa el
trebuia sa se sacrifice pe sine. Si legenda a descoperit sensul stravechi al obiceiului de a jertfi fiinta
cea mai draga, cea mai apropiata", care este un alt fel de a formula jertfirea de sine" (M. EliadE).
Cantecul de caramida si var nu este un cantec de bucurie, ci cantecul pasiunii ingemanate cu durerea.

Piesa lui Blaga este o ipostaza a intruparii mitului, a asimilarii lui creatoare in substanta unui univers
artistic de mare complexitate. Aparuta in 1927, reprezentata scenic in 1929, Mesterul Manole este o
drama de idei despre conditia tragica a artistului cuprins de patima zamislirii.