MESTERUL MANOLE - analiza literara de Lucian BLAGA

Lucian BLAGA Mesterul Manole

Cea mai complexa misterioasa" in anume chip intre toate lucrarile dramatice ale lui Lucian Blaga, de
fapt o sinteza a lor, in directa atingere cu sistemul sau filozofic, este Mesterul Manole. Se intelege,
poetul pleaca de la mitul necesitatii jertfei supreme, din partea artistului care trebuie sa creeze un
monument nepieritor pentru colectivitatea care 1-a ivit, prefigurat, cum bine se stie, in balada culeasa
de Vasile Alecsandri si comentata de atatia dintre urmasii lui. Este insa cazul sa spunem ca Blaga isi
creeaza, asa-zicand, propriul sau mit, de cele mai multe ori prin abateri grave de la punctul de origine,
prin rasuciri dintre cele mai neasteptate, frizand, nu o data, irationalismul expresionistic. Pentru
comparatie, vom aminti aici ca Octavian Goga, sedus si el de subiect, daduse abia o piesa de teatru
onorabila, cu caracter mai mult de salon, ca sa zicem asa, si cu intelesurile la indemana oricui:
Sculptorul Andrei Galea se indragosteste de Ana Braneanu, tanara sotie a unui mosier ministeriabil,
care, la randu-i, il iubeste cu aceeasi arzatoare patima. Desfacerea casatoriei nu este cu putinta si
intre cei doi se inalta un zid de neinlaturat. Atunci artistul se elibereaza de patima sa eternizand-o pe
Ana (sa se observe pastrarea numelui feminin, lucru ce nu se va intampla in cazul lui BlagA) intr-o
opera sculpturala de o frumusete uluitoare, la vederea careia femeia striga ca intr-o halucinatie: Zidul
rau ma strange!". Motivul va fi reluat, mai tarziu, in zilele noastre, si de Horia Lovinescu, in Moartea
unui artist, dupa multi altii de altfel. Nici G. Calinescu, in romanul Bietul Ioanide, nu e strain deloc de
mitul constructorului de geniu care ingroapa in opera sa tot ce omeneste are mai de pret.