CONCIU ALINA-NICOLETA

GRUPA 7200 IPMA

TEMA DE CASA NR 2

1. Care se consideră limita superioară teoretică şi limita reală a atmosferei ?

Răspuns:Limita superioara teoretica - Aerologia („fizica atmosferei libere”) studiază
procesele şi fenomenele care au loc în atmosfera înaltă (până la aproximativ 100 de km
înălţime), în straturile superioare, unde nu se simte influenţa suprafeţei subiacente atmosferei.
Obervațiile se fac cu baloanele meteo.
Limita reala a atmosferei- Agrometeorologia („meteorologia agricolă”) şi
agroclimatologia studiază acţiunea, influenţa şi efectele condiţiilor de vreme şi, respectiv,
de climă, precum şi a variaţiei şi schimbărilor acestora, asupra plantelor şi animalelor.
Determinările (privind temperatura, umiditatea, presiunea) se fac în acelaşi moment pe glob
(o dată sau de două ori pe zi) cu ajutorul baloanelor meteorologice.

2. Ce se înţelege prin atmosferă omogenă ?

Răspuns: Se consideră o atmosferă imaginară, în care să fie cuprinsă (comprimată)
întreaga atmosferă, numită atmosferă omogenă.

3. Cum se poate determina masa atmosferei ?

Răspuns: Masa atmosferei se poate determina mai uşor, prin calcul, făcând apel la
noţiunea de atmosferă omogenă.
Dacă se presupune că temperatura în cuprinsul atmosferei omogene este constantă,
atunci ecuația de variație a presiunii cu inălțimea z devine:

p=po*ez/H
4. Cum este distribuită masa atmosferi în altitudine ?
Răspuns: Distribuţia masei in altitudine este, totuşi, neuniformă. Astfel, la circa 50 %
din masa totală atmosferică este cuprinsă în primii circa 5 km, la aproximativ 75 % se găseşte
în primii circa 10 km, la circa 90 % se găseşte în primii aproximativ 20 km, la circa 99,92 %
este conţinută până la aproximativ 50 km, iar la 99,999 % este conţinută până la circa 80 km.
Atmosfera se prezintă ca un mediu eterogen, deoarece în cuprinsul ei un număr mare
de proprietăţi fizice variază cu înălţimea. De aceea, clasificarea şi delimitarea straturilor
atmosferei se poate face după diferite criterii: compoziţia chimică, radiaţia solară, variaţia
temperaturii, presiunea atmosferică, etc.

5. Care este compoziţia procentuală a principalelor gaze ale

aerului ? Răspuns:
- 78% Azot
- 21% Oxigen
- 0.93% Argon
- 0.03% Dioxid de
carbon - 0,04% Alte gaze
 6. Care este compoziţia procentuală a principalelor gaze din sol ?
Răspuns:În aerul din sol oxigenul (O2) se găseşte în cantitate mai mică (16 – 19 %)
decât în atmosfera liberă, chiar şi în primii decimetri ai solului. Dioxidul de carbon (CO2) se
găseşte în cantitate mai mare decât în atmosfera liberă (de circa 10 ori) datorită activităţii
rădăcinilor, microorganismelor, faunei subterane, proceselor de fermentaţie şi a celor de
descompunere a substanţelor organice. Creşteri ale dioxidului de carbon din sol se observă în
cazul unor soluri tasate, care prezintă crustă, soluri cu strat de zăpadă sau de gheaţă, exces de
umiditate, de substanţe organice (gunoi proaspăt de grajd), soluri mlăştinoase, turbe etc.
Totodată, aerul din sol este mai umed, fiind mai bogat în vapori de apă, decât cel din
atmosfera liberă, adesea fiind chiar saturat. În plus, aerul din sol este şi mai ionizat într-o
proporţie mai mare decât aerul atmosferic, din cauza elementelor radioactive din sol.
Aerul din sol mai conţine cantităţi mai mari de NH3, CH4, H2S etc., mai ales în cazul
solurile mlăştinoase şi turbe. În general, aeraţia este procesul de reînnoire a aerului dintr-un
spaţiu închis.

7. Care sunt principalele caracteristici fizice ale troposferei ?

Răspuns: Troposfera este primul strat atmosferic, situat în vecinătatea suprafeţei
terestre şi a cărui grosime variază cu latitudinea şi cu anotimpul
Troposfera inferioară, numită şi strat limită planetar sau strat de turbulenţă, are o
grosime variabilă cuprinsă, în general, între 0 şi 2 km altitudine. Acest substrat, fiind sub
influenţa directă a suprafeţei subiacente a atmosferei, se caracterizează prin fenomenul de
turbulenţă.
Troposfera mijlocie (sau stratul de convecţie) este cuprinsă între 2 şi 6– 7 km. În
cuprinsul acestui substrat se observă existenţa curenţilor de convecţie, care generează
diferitelor tipuri de nori mijlocii și conferă acestui substrat o importanţă climatică aparte.
Troposfera superioară este cuprinsă între 6 - 7 km şi limita superioară a troposferei.
În acest strat se pot întâlni norii de tip Cirrus (notaţi prescurtat Ci) formaţi numai din cristale
de gheaţă sau vârfurile norilor cu dezvoltare pe verticală.

8. Care sunt principalele caracteristici fizice ale stratosferei ?

Răspuns: În cuprinsul stratosferei inferioare temperatura aerului se menţine relativ
constantă (strat de izotermie) cu o valoare medie de -56,5 0C sau creşte uşor, după care, în
stratosfera superioară, temperatura începe să crească accentuat. Această distribuţie termică
constantă din prima jumătate a stratosferei se datorează echilibrului termic realizat între
cantităţile de căldură primite radiativ din stratul inferior şi cele pierdute pe aceeaşi cale în
straturile de deasupra.
După unii cercetători, încălzirea observată la partea superioară a stratosferei se
datorează unei suite de reacţii, prin absorbţia radiaţiei U.V. de către stratul de ozon (O3) –
numit și ozonosferă, prezent în cantitate relativ mare în atmosferă la aceste altitudini. După
alţi cercetători, încălzirea (până la 50 – 70 0C) s-ar datora frecării cinetice a gazelor rarefiate.
În anumite cazuri excepţionale vaporii de apă pot pătrunde în stratosferă dând naştere
la nori sidefii (situaţi la înălţimi cuprinse între 17 km şi 27 – 35 km), formaţi numai din
cristale de gheaţă. Denumirea provine de la aspectul lor frumos colorat (perlat) atunci când
sunt priviţi în timpul sau după apusul Soarelui şi, uneori în zori înainte de răsăritul Soarelui.
 9. Care sunt principalele caracteristici fizice ale mezosferei ?
Răspuns: În cuprinsul ei temperatura aerului suferă variaţii însemnate.
Astfel, de la partea inferioară, unde atinge valori negative, temperatura creşte până la
valori de 50
– 70˚C în jurul înălţimii de 50 – 55 km, după care, în mezofera superioară,
temperatura scade până la -80 ÷ -110˚C, către altitudinea de 80 km. Mezosfera inferioară
(mezosfera caldă) se prezintă sub forma unui strat de inversiune termică ca urmare a
absorbţiei radiaţie U.V. (cu lungimea de undă mai mică de 290 nm) de către moleculele de
ozon.
Moleculele de oxigen din mezosfera inferioară se disociază prin absorborbţia
radiaţiilor U.V. cu lungimea de undă mai mică de 185 nm. Atomii liberi de oxigen se combină
apoi cu moleculele nedisociate de oxigen dând naştere la ozon. La rândul său, ozonul
absoarbe radiaţiile U.V. cu lungimi de undă cuprinse între 185 nm şi 290 nm, transformându-
se în oxigen printr-o reacţie reversibilă. În prezent, colective importante de cercetători sunt
preocupate de modificările apărute în structura stratului de ozon (subţierea şi apariţia unor
găuri în alcătuirea sa), datorită unui număr mare de factori naturali şi antropici, precum şi de
consecinţele biologice şi fizice (ozonul absoarbe radiaţii cu lungime de undă mare emise de
Pământ) ce pot rezulta din aceste schimbări.
În mezosfera superioară (mezosfera rece), la latitudini mai mari îşi fac apariţia, uneori,
o serie de nori cu dezvoltare verticală redusă şi aspect ondulat, numiţi nori luminoşi nocturni
sau argintii.

10. Care sunt principalele caracteristici fizice ale termosferei ?

Răspuns: Termosfera este cuprinsă între 80 km şi 1000 km şi este stratul cu
temperaturile cele mairidicate (de unde şi numele stratului), ajungând până la valori cuprinse
între 400 şi 2.000 – 3.000 ˚C la înălţimea de 500 km. Dincolo de 500 km, până la circa 1.000
km, temperatura prezintă o anumită scădere.
La altitudinile termosferei temperatura nu a fost măsurată cu un termometru obişnuit,
din cauza aerului foarte rarefiat (p ~ 10-8 mb la 500 km), ci a fost calculată ţinând cont de
energia cinetică medie a moleculelor de aer (de care depinde temperatura oricărui corp).După
altitudinea de 170 km sunetul nu se mai percepe. Deşi fenomenul de ionizare are loc în întreg
cuprinsul atmosferei, el este specific termosferei, straturile bune conducătoare de electricitate
în care se manifestă numindu-se ionosferă. În esenţă, procesul de ionizare constă în generarea
de ioni pozitivi (prin pierdere de electroni de către atomi) şi de ioni negativi (prin captarea
electronilor liberi de către alte categorii de atomi).

11. Care sunt principalele caracteristici fizice ale exosferei ?

Răspuns: Exosfera este stratul cel mai gros al atmosferei, cuprins 1.000 km şi 3.000
km, şi care are o densitate extrem de mică. Se consideră că spre partea superioară a exosferei
temperatura poate să atingă 2.000 – 3.000 ˚C, după care scade spre temperatura vidului
cosmic.
În exosfera inferioară gazele se prezintă sub formă de atomi, iar în exosfera superioară
sub formă de ioni şi electroni (plasmă). Începând cu altitudinea de 1.500 km de la suprafaţa
Pământului au fost puse în evidenţă, cu ajutorul sateliţilor artificiali, trei zone de dimensiuni
diferite, de forma unor inele concentrice, care conţin particule electrizate şi neutre (protoni,
neutroni, electroni etc.) cu energii mari, numite zone (centuri) de radiaţii.
 12. Să se definească masele de aer.
Răspuns: Masele de aer sunt porţiuni întinse din troposferă care se caracterizează
prin aceleaşi proprietăţi fizice pe orizontală, deci, cu o omogenitate accentuată. Dimensiunile
unei mase de aer sunt, uneori, asemenea celor ale continentelor (sau oceanelor) sau a unor
părţi ale acestora, având o extindere orizontală de la câteva sute de kilometri (500 km) până la
mii de kilometri (4.000 - 5.000 km), dar cu o grosime ce poate varia de la doar 1 - 2 kilometri
până la limita superioară a troposferei

13. Daţi exemple de clasificări ale maselor de aer.

Răspuns: Varietatea proprietăţilor maselor de aer permite clasificarea acestora din
mai multe puncte de vedere: geografic, natura suprafeţei subiacente, termic şi termodinamic.

14. Care sunt principalele caracteristici ale unui front cald ?

Răspuns: Frontul cald este cel care ia naştere atunci când o masă de aer cald, mai
activă, cu viteză mai mare, ajunge din urmă o masă de aer rece, ce se deplasează cu viteză mai
mică.

15. Care sunt principalele caracteristici ale unui front rece ?

Răspuns: Frontul rece este acela care ia naştere atunci când o masă de aer rece, cu
viteză mai mare, ajunge din urmă o masă de aer cald, ce se deplasează cu viteză mai mică şi
pe care o înlocuieşte.

16. Sunt fronturile staţionare şi ocluse ?

Răspuns: Există şi fronturi staţionare şi ocluse.
Fronturile staţionare - acest lucru se poate întâmpla atunci când vânturile sufla peste masele
de aer , mai degrabă decat spre una sau alta. Deoarece fronturi staționare se misca foarte incet,
sau deloc, orice precipitare care are loc cu ei pot bloca peste o regiune de zile în șir și poate
cauza un risc semnificativ de inundații de-a lungul frontierei față staționare.
De îndată ce unul dintre masele de aer împinge înainte și avansează pe cealaltă masă de aer,
frontul staționar va începe să se miște. În acest moment, va deveni fie un front cald sau un
front rece, în funcție de masa de aer (cald sau rece) este agresorul.
Fronturi ocluse – se întampla atunci când aerul rece împinge sub aerul cald apoi se ridică
aerul cald în sus de la sol, ceea ce-l face ascuns, sau „ocluzat.“