Vitaminele

Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt micronutrienti organici care
intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru desfasurarea functiilor organismului. Acesti
micronutrienti nu sunt sintetizati de organism sau sunt sintetizati in cantitati insuficiente.

Vitamina C este un nutrient esențial vieții, solubil în apă, implicat în producția de glucocorticosteroizi
și de anumiți neurotransmițători (substanțe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul
glucozei, al colagenului, al acidului folic și al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi și a
nitrozaminelor, în reacții imunologice, care facilitează absorbția fierului la nivelul tubului digestiv.

Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietăți antioxidante. Apare sub forma unei pudre sau unor
cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut
sub numele comun de vitamina C. În 1937, Premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat lui Walter
Haworth pentru munca sa în determinarea structurii acidului ascorbic (împărțit cu Paul Karrer, care a
primit premiul său pentru munca depusă în domeniul vitaminelor), iar premiul pentru Fiziologie și
Medicină, din același an, a fost acordat lui Albert Szent-Györgyi pentru studiile sale în privința funcțiilor
biologice ale L-acidului ascorbic.

Cobalamina sau vitamina B12 este o vitamină hidrosolubilă implicată în metabolismul

fiecărei celule din corpul uman: este un cofactor în sinteza ADN, dar și în metabolismul acizilor
grași și al aminoacizilor. Are implicații importante în funcționarea normală a sistemului nervos
prin sinteza de mielină, și în dezvoltarea globulelor roșii în măduvă osoasă.

Vitamina B12 are cea mai mare moleculă și cea mai complexă din punct de vedere structural,
dintre toate vitaminele. Aceasta este reprezentată de patru forme aproape identice din punct de
vedere chimic, denumite vitamere: cianocobalamină, hidroxocobalamină, adenozilcobalamină și
metilcobalamină. Ciancobalamina și hidroxicobalamina sunt utilizate pentru a preveni sau trata
deficitul vitaminic; odată absorbite, ele sunt convertite la adenozil- și metilcobalamină, care sunt
formele active biologic. Indiferent de formă, toate vitaminele B12 conțin elementul cobalt
(simbolul Co) poziționat în centrul nucleului denumit corină. Singurele organisme care pot
sintetiza vitamina B12 sunt anumite bacterii și arhee, iar ca parte a florei intestinale pot produce
B12 la nivel intern.

Rol:

 participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor și glucidelor;

 contribuie la funcționarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasă;
 are rol benefic asupra sistemului nervos și a traiectului gastrointestinal;
  acționează în mod esențial în formarea globulelor roșii la nivelul oaselor, în sinteza
proteinelor care participă la edificarea diferitelor țesuturi, precum și în sinteza
proteinelor.

Cele trei forme principale ale vitaminei B6 sunt piridoxină, piridoxal și piridoxamină, care,
în ficat, sunt convertite în piridoxal 5'-fosfat (PLP) - un cofactor în multe reacții ale
metabolismului aminoacizilor. PLP este de asemenea necesar pentru reacția enzimatică ce are ca
efect eliberarea glucozei din glicogen.

Piroluria este o posibilă cauză pentru deficiența de vitamina B6. O supradoză de piridoxină poate
cauza o blocare temporară a anumitor nervi, precum nervii proprioceptori; aceasta cauzează, la
rândul ei, sentimentul de lipsă a anumitor organe, efect normal pentru pierderea propriocepției.

Cel puțin un studiu preliminar a presupus că această vitamină crește veridicitatea viselor sau
abilitatea de amintire a lor. Se crede că acest efect datorită rolului pe care îl joacă această
vitamină în conversia triptofanului în serotonină.

Un meta-studiu a trei baze de date (MEDLINE, EMBASE și Cochrane Library), incluzând doar
double-blind, randomized controlled trials, a găsit că vitamina B6 are un efect important în
comparație cu placebouri în tratarea grețurilor de dimineață, similare cu cele ale ghimbirului.