“In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu a aparut in volumul “Parga” din 1921 si are ca punct de

plecare Evanghelia dupa Luca, in care descrie scena rugaciunii lui Iisus dupa Cina cea de Taina si inainte
de a fi arestat de soldatii rommani.

Primul argument ce statuteaza apartenenta la lirica traditionalista a poeziei este reprezentat de

tematica religioasa,poezia respirand aerul picturilor renascentiste unde omul este vazut ca proportie
divina, imaginea fiind focalizata asupra lui Iisus.Titlul poeziei “In Gradina Ghetsemani” nu fixeaza doar
cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru, propice meditatiei, retragerii in sine, rugaciunii,
“Ghetsemani” in limba ebraica insemnand “locul in care se strivesc maslinele”.Readucand un ecou al
sensului, opera se orienteaza spre lirismul obiectiv ce subliniaza idea de baza a poemului intr-o maniera
autentica. Structura operei se contureaza in jurul naturii duale a lui Iisus: cea umana, pamanteana, de
Fiu al Omului sortit sa se supuna legilor suferintei si a mortii, si cea divina ,cereasca, de Fiu al lui
Dumnezeu. ” O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,/Se coborăa-mbiindu-l şi i-o ducea la gură...”

Un alt argument pentru apartenenta la traditionalism este reprezentat de imaginarul poetic si

caracteristicile limbajului pooetic prezentein opera. Prima strofa compune imaginea iconica a lui Iisus
,prezentand drama interioara izvorata din tragica dualitate a finite sale: spirit divin inchis in limitatul trup
uman, temeri omenesti sagetand constiinta misinunii sale sacre pe pamant constientizarea ei facand
parte din conditia tragica a finite umane in univeers. Zbuciumul sufletesc, spaima in fata paharului
symbolic al mortii exprima acest tragism existential. Gestul inghenuncherii “cazu pe branci, in iarba, se-
mpotrivea intruna” este celal rugaciunii, impletind invocarea divinitatii si asceza spiritual, contrastul
cromatic rosu-alb intareste conditia dualului: “sudori de sange” marcheaza suferinta umana, ideea de
jertfa, spaima, comparatia “chipul-I alb ca varul” sugerand originea divina a lui Iisus.

Limbajul poezie este formata din arhaisme (”slavi”, “infama”, “sterlici”) facand incadrarea operei in
traditionalism si mai potrivita;epitetele hiperbolizatoare, metaforele, inversiunile si personificarea (“se
framantau maslinii”) ajuta in intelegerea si evidentierea temei poeziei.

Alta tema a operei este cea a destinulu,prezentata de-a lungul poeziei. Destinul pe care Iisus
Mantuitorul il are de indeplinit devine povara lui Iisus omul care doreste sa traiasca. Omul care se
impotriveste din frica dar neputincios pierde in fata naturii sale. “Dar fălcile-ncleștându-şi, cu ultima
putere/Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!”, “Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă.../Dar nu voia s-
atingă infama băutură.”

Titlul, “in Gradina Ghetsemani” este un element paratextual cu rolul de anticipare a temei si ideilor
poetice centrale. In primul rand, el fixeaza celebrul cadru al rugaciunii, denumin totodata locul sacru al
purificarii, al implinirii predictiilor scripturii. Astfel, gradina devine un topos spiritual ce se leaga de
momentul deparirii ispitei prin asumarea rolului de Mantuitor si preluarea pacatelor umanitatii.

“In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o opera traditionalista cu un puternic impact religios
aparuta in perioada interbeica.