“Luceafarul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu ,fiind publicata in aprile 1883 în

Almanahul societății studențești Romania Juna. Poemul romantic avant ca inspiratie mitul
,acesta imbinand liricul cu epicul.

Ca prima trasatura a incadrarii poemului in romantism ar fi antiteza dintre Catalin si Luceafar , acestia
facand legatura intre planul cosmin si cel terestru.Aceste personaje care reprezinta antiteza operei sunt
ambele romantic dar in moduri diferite:Catalin este sentimentalul care o curteaza pe fata de imparat
intre timp ce Luceafarul este razvratitul care vrea sa incalce regulile normalitatii salesi de a fi aproape de
persoana iubita.Cei doi se lupta pentru iubirea fetei de imparat ca si cant cele doua poluri ale lumii
incearca sa ajunga la Ecuator.

A doua trasatura este reprezentata de inspiratia poetica a lui Eminescu,aceasta venind din mitul
si mitul Zburatorului.Cel din urma fiind inspiratia din primul tablou(?)al poemului,unde Luceafarul se
arata in visele ficei de imparat,acesta avand abilitatea de metamorfozare,de transformare intr-o faptura
umana.Alta ipoteza fiind infatisarile luate de Luceafar de-a lungul poemului ;una angelica”Cu parul de
aur moale/…/Iar umbra fetei stravezii/E alba ca de ceara/Un mort frumoscu ochii vii”,iar cealalta fiind
demonica la venirea lui Hyperion pe pamant informa omeneasca”Pe negre vitele-I de par/Coroana-I
arde parca,/Venea plutind in adevar/Scaldat in foc de soare”

Opera cuprinde aproximativtoate marile teme ale universului eminescian:conditia omului de

geniu,dragostea,natura,demonul,titanul,cadrul nocturn.Tema dragostei fiind una dintre principalele
teme(?)prezentate in poem,aceasta este prezenta de la inceput”El iar,privind de saptamani,/Ii cade
draga fata”;aceasta fiind si cauza de conflict dintre Luceafar si restul personajelor.

Conditia omului de geniu fortat sa traiasca in singuratate si agonie poate fi de asemenea poem,fiind
exemplificata prin masca personajului principal,Luceafarul,condamnat la o vesnicie fara iubire unde
aceasta ii este luata odata cu transformarea in Hyperion ,fiind respins de Catalina,odata devenit fiinta
umana.

Tema nocturna este prezentata mereu cu venirea Luceafarului in visele fetei de imparat ,iar tema
demonului este prezenta deplin la itruparea Luceafarului,o fiinta nemuritoare,in Hyperion.

Titlul poemului este unul eponic,”Luceafarul”,acesta fiind un indiciu despre intamplarile din
opera,povestea unei stele.De asemenea acesta indica si pozitia personajului principal ,acesta(?) iesind in
evidenta cum iese Luceafarul pe cerul plin de stele,el fiind mai diferit fata de restul decorului(?);acesta
imbinandu se perfect cu autenticitatea si nonconformarea conditiei omului de geniu.

Unul dintre primele motive ale operei este motivul visului,acesta fiind present la inceput”El tremura-n
oglinda,/Caci o urma adanc in vis/De suflet sa se prinda”, aceasta reprezinta dorinta arzatoare a
Luceafarului de a fi aproape de fata de imparat.

Poemul “Luceafarul”este un representant puternic al curentului ilustrand

iubirea,geniul,dezamagirea,singuratatea si vesnicia rece si cruda a cosmosului si a omului singur in
univers.