“Numai una” de George Cosbuc a aparut in volumul “Balade si idile”, surprinzand o iubire intersiza in

cadrul satului romanesc ,aceasta intrand in prelungirea romantismului- clasicismului.

Amestecul genurilor in opera arata apartenenta la romantism, aceasta fiind facuta prin povestirea in
versuri a actiunii, poezia avand un curs narativ. Actiunea operei fiind despre iubirea interzisa a
personajullui principal si dezacordul celor din jur fata de situatia romantica a acestuia “As vrea s-o stiu
nevasta mea,/ Dar oameni rai din lumea rea/ Imi tot inchid cararea./. Din cauza ca povestirea este facuta
in versuri intalnim si elemente de versificatie cum ar fii: rima imperecheata(“… cat e zarea./… e
saracaea,”), masura mijlocie (8-9 silabe in prima strofa), sase octete, ritm iambic.

Ca trasatura a incadrarii in classicism avem in prim plan reflectarea aristocratiei in societate ca si clasa
sociala de varf. Ne sunt prezentate greutatile prin care trece Ion din cauza diferentei la nivel social,
facand iubirea adevarata mai greu de implinit “Asa cum e saraca ea,/ As vrea s-o stiu nevasta mea,”;
personajul nostru principal fiind respins de familie din cauza alegerii lui de a avea o iubire pura in locul
unei averi mari (“tata-I suparat mereu”, (“Iar mama…/ Ma blesteama”).

Sentimentele puternice ale protagonistului creaza temaoperei, iubirea. Ion fiind orbit de aceasta se
supune intregului sat si fimaliei sale, refuzand mostenirea averii. Paralelismul din prima strofa indica
sentimentele puternice “Si cand o vad, ingalbenesc;/ Si cand n-o vad, ma-mbolnavesc.”; portretul fetei
facut din elemente naturale reflecta puritatea iubirii acestuia (“pletele-I curg rau/ Mladie, ca un spic de
grau,”); renuntarea la avere este alt gest de iubire facut de catre Ion (“Si ce folos de boi si vaci?/ Nevasta
daca nu ti-o placi,”)

“Numai una” ,titlul, ne face introducera in opera ilustrandu-ne nivelul iubirii lui Ion catre aleasa sa, care
este “ Numai una”. Acesta ne duce cu gandul la mitul androginului, facand-o pe fata unicul si singurul
suflet pereche al personajului principal; aratand puternica atractie dintre cei doi si importanta aestei
iubiri care trebuie protejata.

Poezia este axată pe cîteva motive: motivul iubitei, motivul oamenilor răi, motivul sărăciei, motivul
nevestei.In această poezie tinărul înamorat de o fată săracă, dar frumoasă, iși varsă too amarul sufetului
pe frații săi și chiar pe mama sa, care nu-i acceptă dragostea și inoțirea cu aleasa inimii: ”Pe umeri
pletele-i curg rîu – / Mlădie, ca un spic de griu,/ Cu șorțul negru prins in brîu,/ O pierd din ochi de dragă”,
se destăinuie tinărul. El nu se sfiește să divulge starea fizică ori psihologico-fizică pe care i-o prilejuiește
iubita: ”Și cînd o văd, îngălbinesc;/ Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc,/ Iar cînd merg alții de-o pețesc,/ Vin
popi de mă dezleagă”. Eroul insă, e hotărit să nu asculte decît de glasul inimii: ”Așa cum e săracă ea,/ Aș
vrea s-o știu nevasta mea”.

George Cosbuc ne arata prin aceasta opera importenta iubirii, circumstantele ne fiind importante si
importanta sentimentelor reciproce.