a //M 4 4 6

LIGA CULTURALA
Secţia Piatra-N.

CUM STAU

Fraţii Doştri din M

sub raportul cultural, naţional şi etnic
m
Conferinţă ţinută la „Liga Culturală“ Piatra-N.

de D -na

C E C IL IA V. G R 1N Ţ E SC U
Institutoare Piatra-N.

PREŢUL 1 LEU

Se va vinde în folosu l .In ter­

natului român» din Câmpulung — Bucovina.

P IA T R A -N .
IMPRIMERIA.- JUDEŢULUI NEAMŢ
1913
LIGA CULTURALA
Secţia Piatra-N.

CUM STAU

tejii mşlri lin Bucovina

sub raportul cultural, naţional şi etnic
Conferinţă ţinută la „Liga Culturală“ Piatra-N.

de D-na

C E C IL IA V. G R 1N Ţ E SC U
Institutoare Piatra-N.

PREŢUL 1 LEU

Se va vinde în folosu l •>Flotei naţionale» şi a «Inter­

natului român » din Câmpulung — Bucovina.

P I A T R A -N .
IMPRIMERIA JUDEŢULUI NEAMŢ
1 ©1 3
 a\că\u\\ă iu'oă ^ a\e ş\ vc\^Aca^\\iTu ^.\tv

^W\s\eTUt\g ier ^uVo'Owa ^on ewem ^P)uVo^'u\a-

exvuT uâueu, <^ \ j \ e w ^ a T e a c o v x u s\ i e u t\ r o ra k n ^ou-

ccr?vcveaţ\, re^\s\a ,,^ \ g a ra m a u ă ", d\T\ ^ n u a r e ,

formulate ş\ Aa\e\e *s\a\\sV\ce şcolate te { \i\um u\ au

4\xv ^ )\ic o 9 ’\tva ş\ i\xv cc& \s\a\ân ţersoîiaV c.

 Iubiţilor fraţi şi surori din
Bucovina, din regat şi de pre­
tutindeni cari prin munca lor
sinceră şi desinteresată vor con­
tribui la ridicarea neamului
dedică această lucrare.
Aut ohrea
mMWi
wmmm
SftSSgL?- v
E s k &sh »•
w& I
P P 4 g

p^^-.v ' ' '-.:,'.v -.-VV ^"nO^'v-t" ' ttVv"^ ;

~*'■-’ -M'ivy ^VÂaYw.^A* -V^.^ vV^Wr*^- . .'.-.■-:
■ B » g ; • ,'• • . -|&g s p :•.
'.’' * 4
*' - ■ J<- ’i i 'c
fâ j: ,. _
-• '.:’ , •'. ~'.£'.U» VrV»J- ^4V> »** •^J>^Vt,'-:V:îi'i Jv- 7
•>
?&'>
-.'■ ' • •<î-riit«)<Vf.: 7, ^ '- \ ':' - y } j l >'■-'- •'?

Bk

BEsărapid '\

K f J

a l!,; iâl9 l

,w
■JGjQb^l

f c v - : -
©*&I !'••/;?|3fT%
';.•-. vSk»*1Src&sdy&t
wfe^>ic%vttg-Sivv l
uSm §&p $
l
' -***■
5«™I8eSi^»
P S ă lfS iâ S îl *& §8
Pigg
£ilf
m m ■■■î' n n
 CyoaTOueW ş\ ^omtuVor,

Vă rog să-mi permiteţi, ca înainte de a intra

in subiectul conferinţii mele, să fac o consta­
tare, pe c are—m ăcar in parte— o socotesc ade­
vărată.
In ziua de astăzi, in era aceasta, de materi­
alism şi pozitivism, suntem deprinşi a nu as­
culta decăt voci'a intereselor noastre. Arareori
se întâmplă să ieşim din sfera obişnuitelor griji
zilnice, din sfera distracţiilor ori a deprinderilor
noastre şi să ne Îndreptăm atenţiunea asupra
vreunor fapte, ori mişcări co ies din nota comună.
Şi dacă linia fac acest lucru, apoi felul cum
privesc şi cum judecă —parte din ei — acea miş-
carc ori acţiune, nu e totdeauna acel just, acel
care corespunde realităţii ; fie din cauză că acel
ce judecă ori apreciază nu e chemat să facă
aceasta, fie oft-i lipseş'.e inlănţuiiva faptelor, a
împrejurărilor in care s’a născut acea mişcare
ori acţiune şi atunci nu poale face nici o le­
gătură intre cauză, mişcare şi ţinta ei, nu-i poale
pricepe rostul şi deci nn-l poale interesă: lie
din pricină că acei cari au provocat, activează
şi conduc mişcarea nu şi-au •dai îndeajuns os­
teneala ca ş ’o facă cunoscută şi pricepută de
 toţi acei capabili de a o înţelege şi pricepe ; fie
că alte interese, vederi, sentimente ori concepţii
îi fac să le judece şi să le vadă în tr’o lumină
falşă.
Din acesle cauze, mişcările ori curentele ce
se formează uneori, oricăt de frumoase, de înalte
şi nobile ţinte ar urmări, nu copiind întreaga
parte a societăţei pe care ar putea-o coprinde
şi vedem de multe ori răm ânând răzleţe ele­
mente care ar însem na m ult in cadrul mişcăi ii
dacă s ’ar asocia la ea.
Aceasta înseam nă că treime să mai evoluăm
încă până să no intereseze pe toţi lucruri de
ordin ceva mai înalt, că trebue să ieşim din
som nolenţa şi nepăsarea îri care trăim, cu quie-
tudinea omului inconştient de rolul şi menirea
lui in lume, foarte mulţumiţi şi bucuroşi că ni­
mic nu ne constrânge să ieşim din sfera de­
prinderilor indolente şi com ode— devenite a doua
natură. La dreptul vorbind, avem groază de
mişcare, groază de muncă.
— «Dacă se poate fonrle bine să nu fac ni­
mic, sau aproape nimic : — demuUe ori mai rău
decât nimic — totuşi să trăesc bine, să Jiu mai
m ult sau mai puţin onorat, o ri. bine privit în
lume, penlru ce ini-aş trudi mintea, pentru ce
aş m unci, m ’a'ş «buciumă ? Ce ? o să îndrept
eu lumea ? O să-mi scot eu fraţii dela robie ?
Eu o să sa tu r sărăcii ? Eli o să întreţin bol­
navii ? Şi apoi,... slujba,.... alte ocupaţii, vizitele,
interesele, nici nu-mi dau răgaz să mă mai o-
cup şi d ’astea.»
 — 9 —

— Şi cu toate acestea.... ai inim ă bună şi

largă tu, acel ce faci asttel de reflexii. Eşti in­
teligent, priceput şi isteţ. De multe ori ai fost
„punctul de mir“ la întruniri, conferinţe, ban­
chete ori în cercuri familiare. Şi nu-i nevoe de
cât să te osteneşti să cureţi stratul de rugină, pe
care nepăsarea şi egoismul l’au aşternut peste
sufletul tău bun, pentru ca el să se deschidă şi
să primească până in adâncurile lui suflarea proas­
pătă şi curată de regenerare, pentru ca din nou
ochii să-ţi scânteieze de vioiciune : inima să-ii
bată puternic pentru binele altora, să îmbrăţi­
şezi cu toată căldura şi convingerea o ideio
bună şi sănătoasă şi să le pui cu toată ardoa­
rea in serviciul unei cauze nobile şi înalte.
Şi sunt mult numeroase cauzele, pentru cari
tace, să se cheltuiască o energie, ce se risipeşte
cu atâta generozitate, fie în frământări politice
nefolositoare, fie iu imaginarea feluritelor figuri
la jocuri de cărţi, prin cluburi, cafenele ori la
«jour fixe», fie in diferite alte feluri deloc pro­
fitabile ba chiar dăunătoare.
Ce frumos şi meri tos lucru e a da o pildă
bună altora ! Cu mult mai frumos şi mai me-
ritos este a te desbrăca de egoismul” şi de in­
dolenţa ta şi a urma ori a imita pilda dată, în
loc de a stărui înainte in nepăsare şi neactivi-
late— ori ce e mai rău, a ironizâ si zeflemisi
pe alţii cari muncesc. Şi înloc de a. judeca, de
a critică şi căuta cusururi altora, cu cât mai
meritos şi mai folositor este de a ne cerceta şi
judeca pe noi înşine. Din compararea cu alţii.
 10 —

nu ne satisfacem decât vanitatea— şi aceasta nu

totd e a u n a.—
Din com pararea eului nostru trecut, cu cel
prezent,— presupunând câ rezultatul com para­
ţiilor e pozitiv şi progresiv— , reiese câ tindem
spre perfecţiune.
— Nu a ş a ? că n’ai indrăsni niciodată să
adresezi scumpei d-tale persoane,— oricât de sin­
cer şi imparţial ai fi-*—epitete de acele, ce cu
atâta grab ă şi uşurinţă adresezi unui străin
bunăoară, — chiar şi unni prieten când nu te
a u d e — ? Şi poate câ-1 meriţi şi D-ta, dar vezi,
câ nu-ţi convine, să te r e c u n o ş ti; cu atât mai
puţin să te recunoască altul. Şi cu toate aces­
tea la baza principiilor noastre morale, avem
m axim a : «Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face».
Cu cevâ mai m ultă sinceritate şi logică, am
reuşi să ne vedem şi să ne judecăm mai bine
pe noi, decât pe alţii şi să ne scăpâin de fla­
gelul, care discreditează şi ţine demiilteori in
loc în desvoltarea lor, chiar unele din cele mai
lăudabile şi mai frumoase iniţiative.
.0 vorbă rea, aruncată intenţionat, din rău­
tate Ori inconştient poate de unul : amplificată
şi întărită de a l t u l ; răspândită fără control şi
numai de plăcerea de a arătâ că ştii tot ce se
petrece, se acreditează, şi demultcori direcţio-
nează falş opinia publică, în dauna unei per­
soane ori a unei instituţiuni. Iată-ne cauzatorii
involuntari şi inconştienţi a unui râu, pe care
— dându-ne bine s e a m a — niciodată nu ne-am fi
gândit, nici n ’ftin fi fost în stare să-l facem.
 - 11 —

Nu sunt oare lucruri, fapte şi întâmplări, mai

de seamă, de un interes mai înalt, mai general,
cari merită toată atenţiunea n o a s t r ă ; cari ar
câştiga nespus de mult făcând u-se cunoscute
unui cât mai mare n u m ăr de oameni luminaţi
şi conştienţi; lărgindu-le la rândul lor orizontul
vederilor, a c u n o ştinţelor; inobilându-le inima
şi ridicându-i în ochii lor proprii şi in ochii
lumii, prin prilejul ce le dă, de a săvârşi acţi­
uni mari şi frumoase !
E la voia şi la îndemâna fiecăruia, de a-şi
trăi vieaţa într’un chip frumos, inteligent şi
n o b il; ştiind c ă : nicio satisfacţie sufletească nu
egalează pe aceea isvorâtă din săvârşirea unei
fapte hune.

II

Pentru a preciza mai bine lucrurile, trebue

să vă spun că ţin să aruncăm împreună o pri­
vire prin vecini, să ne îndreptăm un moment
atenţiunea asupra unui fragment al neamului
nostru— sânge din sângele n o stru — , asupra unor
fraţi ale căror bucurii ne bucură şi pe n o i ; a
căror dureri ne d o r ; la a căror isbânzi ne tre­
saltă sufletul de bucurie ; la a căror înfrângeri
ni se strânge inima de durere*; pentru cari tre­
murăm dar de cari nu ne îndoim. Căci precum
spune cronicarul despre Marele Ştefan, că: «deşi
învins se ridică deasupra biruitorilor», tot ast­
fel va fi şi cu ei, căci «din vultur, vultur naşte
şi din stejar, stejar răsare»,
 — 12 —

E vorba despre fraţii noştri din dulcea Buco­

vina. din m ândra ţărişoară, ruptă din corpul

R om âni Bucovineni
Moldovei şi făcută dar Măriei Terezii, m a n a
îm părăteasă a Austriei, pentru o tabachere de aur
 — îâ —

şi câteva pungi eu bani, în împrejurări pe cari

le cunoaştem cu toţii.
Această parte, cea mai frumoasă şi mai bo­
gată din Moldova, purta în vechime numele de
„Arboroasa“ sau „Plm ina“, din cauza aspectu­
lui ce da solului, întinsele'- şi frumoasele ei
păduri.
Numele de „Bucovina", care e un num e slav,
i Pau dat după răpirea ei Galiţienii, elementul
care a exercitat influenţa cea mai nefastă asu­
pra poporului român din Bucoviha. Ei având—
după spusa lor— adeseori afaceri prin această
ţară şi neputându-i pronunţa uşor numele de
«Arboroasa» i-au dat numele leşesc de «Buco­
vina», care in limba lor înseamnă ţara făgetu­
lui, ori a fagilor.
Atiexându şi Bucovina, Austria se îndatorează,
p iiu tr’un edict dat cătră ţară, in limba română,
de a-i respecta legea, limba şi credinţa şi d e a
lua sub înalta sa protecţii1 pe întreg poporul
român din ea.
In ziua de 12 Octombrie 1777, reprezentanţii
poporului în frunte cu boerul llie Corescuşi cu
Mitropolitul Dosofteiu Herescu, depun jurăm ântul
de credinţă către tron şi dinastie. Jurământ de
bună voie zic Austriecii şi au redat într'un ta­
blou momentul acesta crud, dureros şi ruşinos
din trecutul neamului nostru.
Am avut prilejul să văd acest tablou în pa­
latul de reşedinţă a Mitropolitului din Cernăuţi.
«Jurământul de bună voie al Bucovinenilor către
Austria» scrie în nemţeşte cu litere de aur, în
 — u

josul tabloului ; n ’am înţeles însă rostul unui

şir de soldaţi a rm a ţi— gata p a r ’că de a da foc
— care reiese toarte clar pe fondul tabloului.
Desigur, că va li figurat la acea solemnitate
şi puterea a rm a tă ; totuşi, pare de tot nepotri­
vită apariţia aceasta, a soldaţilor înarmaţi în
tablou. Iar pe chipurile acelor nenorociţi, sor­
tiţi de a-şi închina ţara, poţi citi multe..... nu­
mai liniştea omului, ce săvârşeşte un act de bună
voia lui, nu e scris pe ele.
Cu prilejul acestei festivităţi, pentru ca toată
rom âni m ea, chiar şi poporul de jos, să poată
pricepe bunele intenţii ale Austriei, s ’au sim bo­
lizat în tr ’un grup alegoric sentimentele ei de
dreptate şi bunătate. Ele sunt reprezentate prin
două femei, cari arată asupra tabloului lui Iosif
al II-lea ce se află in mijlocul lor. Bunătatea
închipuie pe o m am ă, ce strânge la sânul ei o
copilă despletită, care ar reprezenta pe Buco­
vina. Acest grup alegoric, grosolan şi prost lu­
crat, se află aşezat în tr’un parc din faţa bise-
ricei catedrale din Cernăuţi, ascuns intre nişte
boschete, crescute cu vremea, înadins p a r ’că în
ju ru l lui şi acoperind cu profuziunea vegetaţiei
lor protectoare, em blema celui mai nefericit m o­
m ent din vieaţa fraţilor noştri bucovineni. Astăzi,
acelui copil nenorocit i-au eşit şi ochii, sugru­
m at fiind de atâta bunătate A u s tria c ă ; zice un
bucovinean, în tr’o lucrare a sa : «Românii din
Bucovina».
Scopul nem ărturisit al Austriei încă dela a-
nexare era de a desbrăca ţara de caracterul ei
 — 15 —

etnic originar şi de a o preface într’o provincie

slavă, pentru a o lega mai trainic de imperiul
Austriac. Şi pentru a ne lua şi nouă gândul de
a o mai recăpăta vreodată, ei nu se sfiesc a
spune : «Vom creâ în Bucovina aşa stări de
lucruri, încât nici diavolului să nu-i mai vie
poftă a întinde m âna după dânsa».!) Şi s ’a ţi­
nut şi se tine de vorbă Austria. E deVjuns să
menţionez prin ce faze a trecut politiceşte Bu­
covina, ca să vedem, că a fost aruncată când
încoace, când încolo, ca un copil al nimănui :
şi că din neamul acel viguros, din urmaşii plă-
eşilor lui Ştefan, stăpâni în ţara lor, cu legi,
credinţe, datine şi obiceiuri curat româneşti, au
ajuns străini, decăzuţi şi sclavi în propria lor
ţară.
In diploma împărătească, dată la 9 Decem­
brie 1862, de către Frantz Ioseph împăratul
Austriei, către ţară, între altele, se rezumă şi
fazele situaţiei ei politice. Aşa Frantz Iosepîi
zice : «După împreunarea ţării cu sceptrul nos-
«tru, mai întăiu ea fu pusă sub administrarea
«militară. (Ca să-i bage românului bine frica în
«oase). Apoi la 4786 fu împreunată cu Galiţia ;
«(ca să-i împestriţeze Neamul cu litfele slave)
«iar la 1790 fu hotărâtă provincie de sine stă-
«tătoare. (Elementul străin încorporat, putea
«pătrunde in voie între români ca să-şi exercite
«influenţa sa otrăvitoare).
«La 1817 Bucovina deveni din nou un ţinut
1) Vezi .R u t. Bucovinei şi cauzele desnationaliz&rei popo*
ru lu i român» de un bucovinean.
 — 16 —

«al Galiţiei. (Mai era probabil nevoe încă de

«element străin pentru desăvârşirea operii de
«desnaţionalizare). In această situaţie stă Buco-
«vina până la 1848, când observându-se de
«către Austria ( abia după 71 ani) m a r e a deose-
«bire de datine şi obiceiuri intre aceste două
«ţărişoare şi imposibilitatea de a se contopi în
«una singură; Ne-am indurat şi am ridicat Bu-
«covina la rangul de ducat şi i-am dăruit au-
«tonomia adm inistrativă ; care după ce nu reuşi
«încercarea făcută la 1860 de a o elibera de
«îm preunarea cu Galiţia, (Bucovina devenise
«doar pentru Galiţieni, păm ântul făgăduinţei,
«ţara unde curgea lapte şi miere nu se puteau
«ei despărţi aşa uşor de ea), fu reinoilă în mod
«statornic prin legea fondamenlalâ de stat din
«26 Februarie 1861, când Noi am cbezâşuit a-
«ceasta reînoire a neatârnării administrative, a
«credinciosului nostru ducat Bucovina, prin care
«ajunse să aibă reprezentanţi ai ţârii chemaţi
«a lua parte la dicta imperială ; dăruind tot la
«1861 şi o m arcă proprie a ţării».— Un cap de
b o u r însoţit de trei steluţe aurii, pe un fond
ju m ă ta te roşu şi ju m ă ta te albastru. In fond, tri­
colorul, em blema românism ului.

III

Politica blândă u rm a tă de Maria Tereza şi

apoi de Iosif Il-lea s ’a a rătat faţă de români
num ai în speranţa, că mai curând sau mai târ­
ziu Austria va putea pune m âna şi pe Moldova,
 — 17 —

ba chiar şi pe Muntenia. Dovadă, repeţitele ei

tentative în această privinţă şi faptul, că nu lăsa
să-i scape nici un prilej, să nu se amestece în
afacerile principatelor. La 1775 când cu răpirea
Bucovinei, ar fi vroit ei să răşluiască cât mai
mult din Moldova ; chiar trupele lor în num ăr
de 100,000 înaintaseră până la Iaşi. Şi când
Grigore Ghica li adresează rugămintea/să-şi re­
tragă trupele, căci nici el, nici Turcia nu au
războiţi cu Austria, ei răspund c ă : «Dacă nu-i
place, să poftească să arunce el trupele Austri-
ace peste graniţă». Apoi la 1812, când -cu ră­
pirea Basarabiei, se uita cu jind Austria după ea.
căci diplomaţia ei şi-o anexase în gând încă de
mult. La 1854 când trupele austriace ocupă
Muntenia, Austria se şi crede stăpână peste prin­
cipate. Apoi când cu convenţia vamală pe 10
ani (1872— 1882) între România şi A ustria;
apoi când cu preşidenţia ei în comisiunea Du­
năreană şi cu aspiraţiile şi pretenţiile ei mai mult
decât îndrăzneţe la 1882 I
A fost numai un concurs fericit de împreju-
Jări, o stea bună care ne-a protejat şi ne-a sca-
pat ca prin minune de fericirea, de a fi strânsi
şi noi în braţele pline de iubire ale Austriei si
de a nu ajunge ca şi fraţii noştri, cărora nu
numai că le-au eşit ochii din cap, ci si măduva
din oase şi sângele din vine. din strângerea ei
in b r a ţ e ; după cum povestesc ei.
Primul pas pentru desnaţionalizarea rom â­
nilor, 1 a făcut Austria, tolerând aşezarea în
masă a rutenilor din Galiţia în Bucovina. Rute­
 — 18 —

nii, veniţi întăiu doar ca servitori ori ca m un­

citori, aşa după cum vin şi la noi italienii, u n ­
gurii, ori bulgarii, au început a veni apoi în
n u m ăr m ai m are şi a se aşeza cu învoirea slâ-
pânirei, în satele româneşti. Şi pe unde li se
părea austriecilor că nu sunt în destul de mare
num ăr, mai aşezau ei colonii. Aşa, tot hotarul
de răsărit şi sud dintre Bucovina şi Moldova
e să m ă n a t cu sa te — colonii rutene^ Aşa că, de
unde la anexarea Bucovinei în Î T ’/ 7, după sta­
tistica făcută de generalul Spleny din 75000
locuitori, câţi erau in Bucovina împărţiţi în .
16.624 familii şi locuitori în trei o raşe : Suceava,
Cernăuţi si Şiret si 275 sate, se aflau 179 capi
de familie boeri, 179 mazili, 415 preoţi, 86 das­
căli, 466 călugări, 88 călugăriţe, 285 dregători
(funcţionari) români, 45 negustori români, 14992
ţărani rom âni, 58 armeni, 526 evrei şi ~94
ţigani ; iar de ruteni n u se pomeneşte de loc
că ar fi existat; ajung la 1854 după statistica
ru tea nul ui Czoernig in n u m ăr de 142,000 faţă
de 1 8 0 .0 0 0 români.
Statisticile făcute de stră in i: ruteni o u aus-
triaci s u n t întocmite pe baza limbei de conver­
saţie : şi cum mulţi dintre români, în traiul în­
delungat laolaltă cu rutenii, au, învăţat şi limba
lor, su n t trecuţi şi ei în foile statistice tot ca
ruteni. Aşa se explică num ărul considerabil, su r­
prinzător de m are de ruteni, în tr’un in te i\a l
a tâ t de scurt. • .
Mai târziu, procentul sporirei rutenilor întrece
pe acel al rom ânilor şi statisticile făcute tot
 — 19 —

după aceiaş norm ă la 1870 ne arată 2 0 9.000

români (40.8°|o procent de creştere) faţă de
189.000 ruteni adică 36.3°|0 s p o r ; iar la 1880,
numai 190.000 români, in discreştere deci cu
19.000, faţă de 2 3 9 .0 0 0 ruteni, în creştere cu
aproape 5 0 .000 în interval de 10 ani. La 1890,
20 8 .0 0 0 români faţă de 2 6 8 .000 ruteni. Proce­
sul de desnaţionalizare e urm at deci cu desă­
vârşit succes de ruteni.
încă un motiv al descreşterii num ărului ro­
mânilor e şi începutul emigrărilor lor în America
unde formează colonii măricele prin Canada, la
N-V regiunii Marilor Lacuri în preajma râului
Sescatcbewan.
In 1900 tot dună criteriul limbei de conver­
saţie s a u aflat 2 2 9 0 1 8 români si 2 9 7 7 9 8 'ruteni
? e d , m n mai ÎD cre§tere ru tenii* d e c â t românii!
La 1910 rezultatele recensăm ântului încep a fi
îm bucurătoare pentru rom âni şi fac pe ruteni
şi mai înverşunaţi îm potriva lor. Aşa s ’a con­
statat că num ărul rom ânilor a crescut la 273 254
deci cu mai bine de 50.000, iar al rutenilor
s a urcat dela 2 9 7 .7 9 8 câţi erau în 1905 - abia
la 3 0 5 .1 0 1 ; abia cu 8000. Şi fraţii bucovineni
au Încă convingerea, că cifra de 305,101 e exa-
g eiată de autorităţile austriace cari su n t favo­
rabile politicei rutene.
Deci, rom ânii au deschis ochii, au văzut pră­
pastia spre care îi împingea dezinteresarea şi
inconştienţa lor pedeoparte, politica austriacă şi
fanatism ul rutean pe de alta, şi au început o
piopagandă m ântuitoare. De altfel rutenii nici
 — 20 —

nu se mai sfiau a-şi spune pe faţă intenţiile l o i ,

Asa i n tr ’o foae a lor «Bukowena» prin 1897

scriu : «Noi n ’avcni-nici o teamă despre satele

«noastre, pentrucă e fapt notorie că poporul
 — 21 —

«nostru (rutean) care stă pe o treaptă culturală

«mai^ înaltă (cred ei) îi asimilează pe români
«intr atâta, incât aceştia, dejă în generaţia a
«treia, nu-şi mai cunosc limba. Dovadă încă, câ
«satele rutene s ’au conservat intacte în districte
«curat româneşti; şi din contra ei slavizează
«pe români».
Procesul de slavizare e următorul : Se ştie,
talentul şi predilecţia ce au românii pentru lim­
bile străine şi uşurinţa cu care ei şi le asimi­
lează. Trăind in raporturi strânse cu rutenii, ei
îşi însuşesc cu mare înlesnire dialectul slav,
care e foarte primitiv şi gramatical foarte sim ­
plu ; pe când ruteanul, din cauză câ e foarte
inferior ca aptitudini intelectuale şi afară de a-
ceasta şi foarte îndărătnic,— caracteristica po­
poarelor înapoiate— ; şi fiind ajutată şi intreli-
nută cu ardoare la ei conştiinţa naţională, nu
învaţă nici o limbă străină. Dacă se întâmplă
bunăoară că intr’o societate de români se află
şi un rutean, nu se aude o vorbă românească;
toţi vorbind ruteneşte ca să-i poată pricepe îu-
teanul Apoi de te-ai întâmpla vreodată în zile
de bâlciu. nu numai prin sate deplin rutenizale
ea : Vijniţ, Stăneşti, Coţman ele., dar chiar in
oraşe curat ro m â n e ş ti: Câmpu-Lung, Rădăuţi,
buceava, nu vei auzi vorbindu-se de loc rom â­
neşte. Diferitele târguri făcându-se intre români
si ruteni şi aceştia neştiind boabă româneşte
românii sunt siliţi a vorbi limba lor. AştlelVu-
teanul, care vine la Câmpulung între români,
deşi se află uumai intre străini, îşi vorbeşte nt}-
 — 22 —

m ai lim ba lui şi sileşte şi pe alţii, cari vin în

atingere cu el să vorbească cum pot, cum nu
pot, tot lim ba lui.— E în tr’adevăr m are obrăz­
nicia rusească ; dar şi delicateţea, curtoazia cum
o num esc ei — lipsa de judecată— mai bine zis,
a rom ânilor, încă e m a r e !
Ca efect imediat a acestor stări de lucruri
avem la poporul de jos slavizarea şi la cei din
c'asele mai înalte lipsa de sentim ent naţional,
cosmopolitism ul şvavo-jidovesc. Pedealtă parte,
lim ba ruteană întrebuinţâudu-se nu numai de
slujbaşii ruteni, d a r chiar şi de cei germani,
mai degrabă decât limba rom ână, care e de tot
urgisită si socotită ca limbă vorbită numai de cei
proşti, şi fiind ocrotită şi introdusă de sus lim­
b a ruteană, a tât în comunicaţiile oficiale, la di­
ferite autorităţi cât şi în cele neoficiale : pe la
tribunale, advocaţi, notariat, în piaţă etc. şi ţă ­
ranul rom ân, văzând că e m ii băgată în seamă,
mai c i n s t i t ă ; şi în judecata lui socotind-o, şi
mai nobilă, se deprinde a o vorbi mai curând
pe aceasta decât lim ba lui proprie. Apoi chiai
şi rom ânii culţi, când se întâlnesc, în loc de
„bună ziua* nu se salută decât cu : „Servus",
„Ich hab’ die E hre* şi vorbesc mai curând nem ­
ţeşte decât româneşte. Nu pot susţine o con­
vorbire în lim ba lor m aternă, fără a amesteca
în ea şi vorbe nemţeşti. Am avut prilejul să
văd acest lucru, v a ra trecută, cu ocazia vizitei
unui grup de bucovineni aci la noi. E rau foarte
greoi în exprim are, când vorbeau r o m â n e ş te ,
şi de erau doi o p trei în grup, num aidecât o
 — 23 —

schim bau în nemţeşte. Până când Linia dintre

ei li atrăgeau atenţia, că nu mai sunt in ţara

P u tn a
Mănăstirea

nemţească aici.
In drum ul spre M-rea P u tu a am întâlnit, tot
 — 24

v a ra trecută, un preot foarte instruit— ca toţi

preoţii din Bucovina— directorul unui gimnaziu,
care m ergea tot la M-rea Putna. cu familia,
com pusă din : bunică, soţie, şi două dom ni­
şoare : una care term inase liceul şi dăduse exa­
m enul de m aturitate (capacitate) şi alta în cla­
sele prim are. Bunica, rom âncă neaoşă, vorbea
perfect lim ba m aternă şi nici nu cunoştea o alia
limbă. Preotul vorbea cam stâlcit româneşte ;
soţia lui vorbea şi mai rău ; iar fetele nu vor-
biau deloc româneşte. Căutând să am explicarea
acestui fenomen curios, mi s ’a spus, că D-ra
care dăduse examenul de m aturitate îşi făcuse
studiile num ai în n e m ţe ş te ; fetiţa din clasele
p rim are avea de învăţătoare o evreică şi n ’auzea
o vorbă rom ânească la şcoală. «Dar a c asă?» —
am întrebai eu— «cine vă obligă să vorbiţi nem ­
ţ e ş t e ? » — «E chestia de deprindere din şcoală
sl apoi. mai nicăiri nu se aude vorbindu-se româ­
neşte la noi". Şi m am a tetelor se deprinsese a
vorbi cu ele tot nemţeşte. T atăl desigur în ra­
porturile zilnice cu colegii şi fiind obligat a
preda studii în nemţeşfe vorbea mai degrabă şi
m ai uşor lim ba germ ană. Acesta e un exemplu
din miile ce se găsesc între românii din Buco­
vina. Ţ ă ran u l rom ân dacă calcă pragul vreunei
autorităţi şi îndrâsneşte să vorbească româneşte,
riscă în cazul cel mai bun de a nu i se răs­
punde ori de a nu fi s e r v i t ; altfel e tratat în
m odul cel mai rău, cu palme, bătăi, ori e tri­
mis în Rom ânia la regele Carol. El nu poate
găsi dreptate acolo căci amploiaţii străini au
ţotdeauna dreptate la ei.
 — 25 —

Prefectul Roteraburg (fost pe vremuri in S u ­

ceava), a apostrofat trimiţând pe mai mulţi ro­
m âni : amploiaţi, profesori, preoţi, peste fronti­
eră la regele Ca rol din România, pentrucă au
indrăsnit intr’o societate mai aleasă, să vor­
bească româneşte ! L a fiecare pas, acelui ce în-
drăsneşte să vorbească cu cineva româneşte
intr’o societate, i se atrage atenţia— şi nu tot­
deauna in mod cuviincios-^-câ : «Hier ist Oes-
terreich nnd nicht Rumaenien». Aşa că clasa
cultă fiind desconsiderată dacă vorbeşte rom â­
neşte ; iar cea de jos, apostrofată, umilită şi de
multe ori— tratată cu argumente şi mai convin­
gătoare— văzând că se socoteşte ca o ru­
şine de a fi român, devin amărâţi şi— lucru
curios—în loc de. revoltaţi, devin nepăsători, şi
insfârşit, se dau după păr, se iau şi ei după
străini : clasa de sus după nemţi, cea de jos
după ruteni, cari văd că au trecere şi conside­
rare. Iată deci încă o cauză a desnaţionalizării
poporului român.

IV

Iar cand e vorba de şcoală— mijlocul pentru

luminarea poporului,— apoi soarta ei a fost cu
totul de plâns după trecerea Bucovinei la Aus­
tria. înainte de încorporare, Bucovina avea
câteva şcoli domneşti şi mănăstireşti si cât a
ţinut încă administraţia militară până la 1786,
avea vre-o 32 şcoli. După ce a fost împreunată
cu Galiţia, direcţia instrucţiei a luat-o autori ta-
 — 26 —

tea şcolară superioară din Lion, care prefăcu

mai toate şcoalele din Bucovina în scoale ca­
tolice şi la 1816 pentru o mai întinsă şi mai
lesnicioasă propagandă a catolicismului, direcţia
instrucţiei trecu pe seam a consistoriului romano-
catolic din Liov. Dela această dată, o tiranie
nemai pom enită se exercită asupra şcoalei ro­
m âne şi în deosebi asupra învăţătorilor români,
cari nu aveau voie să predea in şcoli, dacă nu
treceau la catolicism.
Cum dascălii români nu vroiau cu nici u:i
chip, să renunţe la credinţa lor străm oşească,
fură înlocuiţi cu dascăli Galiţieni. cari-şi bâtemi
jo c de şcoală şi de copiii românului în modul
cel mai neomenos. Dacă vre-un copil ar fi în­
drăznit, să vorbească româneşte, il făcea de o-
cară înaintea şcolii întregi, zicându-i că limba
rom ânească, e mai rea ca cea ţigănească ; ii
a tâ rn a la g â t tăbliţe cu chip de m ăgar şi punea
pe toţi elevii şcolii, să treacă prin faţa lui şi
să-l scuipe. Aşa, că bieţii copii de român fugeau
de şcoală de-şi scoteau ochii, lipsindu-se de o
în văţătură predată in astfel de condiîiuni.
Astfel la 1848, când curcutul prem enitor por­
nit din Apus, aduse cele mai vajnice schimbări
aproape în îutreaga E uropă şi le fu ingâduit şi
rom ânilor din Bucovina să-şi trimită reprezen­
tanţi în parlamentul din Viena, deputaţii români
aleşi nu ştiau nici să citească, nici să scrie. Putem
judeca de aci, cât de ascultat era să le fie cu­
vântul şi dacă puteau Înrâuri cu eeva pentru
schim barea stărilor cje lucruri de pe atunci,
 — 27 —

dacă puteau contribui la îm bunătăţirea soartei

poporului, ce-i trimisese, să-i susţie şi să-i apere
drepturile.— Timp de 64 ani cât a ţinut această
deplorabilă stare de lucruri, limba românească
s ’a păstrat numai prin tradiţie din tată in fiu.
Abia la 1850 şcoalele poporale trecură cu mare
greutate sub supravegherea consistoriului orto­
dox, ale cărui organe de control erau protoereii.
Aceştia se străduiră, cât le sta prin putinţă să
dea o îndrum are temeinică şcoalei româneşti cu
toată opoziţia înverşunată a guvernului, care la
1868 le şi scoase de sub supravegherea consis­
toriului ortodox şi le supuse inspecţiunii auto­
rităţilor civile ; nelăsând consislorului decât drep­
tul de a inspecta învăţământul religiunii. Con-
sistoriul ortodox primise dela cel catolic la 1850,
50 scoale poporale. Adică într’un răstâmp de 73
ani s’au, înfiinţat abia 18 şcoale poporale pe lângă
cele 32 aflătoare. După 19 ani când cousistoriul
ortodox le-a trecut consiliului şcolar al ţârii,
numărul lor se ridicase la 108 şcoli cari func­
ţionau plus 104 din nou înfiinţate, caii atunci
se clădeau, în total 212 şcoli.
Consiliul şcolar al ţării a ridicat in interval
de 25 de ani numărul şcolilor la 319 dintre
cari: 102 curat române, 122 curat rutene, 22
româno-germ. 12 româno-rutene, 8 ruteno-ger-
mane, 9 rom.-rut.-germ., 4 germ.-rut.-polone,
8 germ .-rom .-rut.-polone, 24 curat germane şi
6 de alte naţionalităţi. Trebue să se ştie.că In
şcolile cu mai multe limbi de predare pe lângă
pea română, limba română figurează numai pe
 — 28 -

hârtie ; în realitate corpul didactic tot e com ­

pus din străini : germ ani, ruteni ori evrei, caii
nu ştiu nici o vorbă rom ânească şi deci nu
pot preda în limba rom ână ; ori dacă vreun
învăţător ovreiu predă şi în limba română* ne
putem închipui ce fel de rom ânească schilodită
şi ciuntită poate să predee. Aşa că cu şcolile
şi cu lim ba vorbită e o Babilonie întreagă în
m ân d ra Bucovină unde altădală nu auzeai de
cât dulcele şi arm oniosul graiu românesc.
E de observat, că deşi autoritatea suprem ă
a şcolilor este Ministerul de Instrucţie din Viena,
lotuşi şcoala în Bucovina a târnă mai mult de
aparatul administrativ. Aşa în cele trei consilii
şcolare : 1) al ţării, 2) districtual şi 3) c o m u ­
nal intră totdeauna o persoană, două din a d ­
m inistraţie, pentru ca îm preună cu reprezentan­
ţii elementelor străine să aibă majoritatea fală
de rom âni şi pentruca nimic să nu se strecoare
in şcoli, fără a fi trecut Intâiu pe sub ochiul
vigilent al autorităţilor administrative ale ţării.
B u n ă o a ră consiliul şcolar al ţârii e compus
din : guvernatorul ţârii, doi membri din comi­
tetul ţării, doi preoţi de religie ortodoxă (unul
rutean şi unul român) un preot catolic, unul
protestant, rabinul evreiesc, doi profesori şi un
consilier comunal al oraşului Cernăuţi.
Consiliul şcolar districtual se compune din :
căpitanul (prefectul) districtului, câte un preot
de religie ortodoxă, catolică, evangelică şi un
evreu dacă fiecare din aceste confesiuni are in
district m ai mult de 2000 suflete ; din direcţo-
rul unei şcoli secundare (dacă se află in dis­
trict o asemenea şcoală), un învăţător a le s.d e

M-rea Suceviţa

adunarea învăţătorilor din district şi din doi

membri aleşi de district ori de comitetul ţării.
 — 30 —

Consiliul şcolar comunal se compune .din : un

m em bru al bisericii unul al şcolii şi unul al
comunii.
întreţinerea şcolilor prim are şi plata per­
sonalului didactic e în sarcina comunelor, ai
c ă ro r locuitori ptătesc un adaos la b i r d e l 0 ° / o
şi cele inai de multe ori întreţin şcoli şi plătesc
dascăli străini, cari le desnaţionalizează odras­
lele instruindu-i în limbi străine. P ân ă acum
vre-o 10 ori 12 ani în urmă, statul cheltuia
a n u a l cu întreţinerea şcolilor o sum ă ridicolă :
între 1 0,000 şi 15,000 lei.
N o rm a, du p ă care se fac, înscrierile in şcoala
prim ară, nu e origina naţională a părinţilor, ci
lim ba de conversaţie, aşa că dacă un copil din
Întâm plare rupe şi câte o vorbă două ruteneşte,
este trecut în recensăm ânt cu : «Ruthenische
M u tte rsp ra ch e » deci la rubrica ruşilor, e obli­
gat să urmeze în secţia ruteană la un loc cu
copiii rutenilor şi astfel se rusifică complect.
Acest fel de procedare e legiferat de înaltele a u ­
torităţi şcolare ale ţării si graţie lui, num ărul
o i i * O 5

copiilor de rom ân scade uim itor pentru a îndesi

rândurile rutenilor. Lucrarea aceasta e activată
îu deosebi de inspectorii şcolari străini, cari
desigur prim eau dela centru instrucţiuni de felul
cum trebuiau să procedeze.
Aşa b u n ă o a ră depe vremea a doi vigilenţi in­
spectori şcolari nemţi F austm an şi W otta, cari
au avut sub controlul lor şcoalele Bucovinei
între anii 1 8 9 6 — 1899, sunt rapoarte* ale căror
cifre arată lăm urii, cum d in tr’un an în tr’altul
 — 3Î —

num ărul copiilor de român înscrişi în şcoli scă­

deau cu sulele, pentru a spori în aceeaşi pro­
porţie num ărul copiilor ruteni.
Luând ca exemplu numai oraşul Cernăuţi în
acest interval de timp, după datele statistice a-
flate în rapoarlele sus numiţilor inspectori’, a-
flăm în anul 1896, W 5 5 copii de român şi
1445 copii de ruieni; deci cu 210 mai puţini
ruleni de cât români.
In 1897 aflăm numai 1405 şcolari români,
deci în scădere cu .250 faţă cu anul trecut, iar
ruteni găsim 1656 sporiţi tocmai cu 2 5 0 cât au
perdut ramânii. In 1898 găsim numai 1350 şco­
lari români; iar ruteni 1634. Deci în interval
numai de doi ani românii pierd 305 şcolari, '
trecuţi de acei inspectori făcători de minuni la
numărul şcolarilor ruteni. Şi sporirea aceasta
fabuloasă a rulenilor merge în aceiaşi propor­
ţie mereu înainte şi num ărul şcolarilor români
scade, scade mei eu, farâ ca nicio epidemie să
bântue oraşul: scade cam cu 150 copii pe an.
Rutenii explică această ciudalâ creştere a No.
elevilor ruleni susţinând câ la facerea recensă-
mânlului, numărul copiilor de român a fost
trecut, falş, mai mare de cât era în realitate.
Şi fot ast-fel vor susţine, până rîu va mai fi
niciun copil trecut ca român in şcoală şi atunci
vor spune că români n ’au existat deloc, decât
doar pe hărtie I Şi e revoltător lucru, cum sta ­
tul nu numai că protejează, dar chiar patro­
nează şi încurajează acţiunea de rutenizare a
rom ânilor; politica lui urmărind nimicirea ace-
 — 32

lor popoare din împărăţie, cari nu au la spatele

lor o Rusie, o Germ anie ori o Italie, care să-i
ţină în respect.
Ca să ne încredinţăm de îndrăsneala, cu
care-şi realizează planurile lor Austriecii şi Ru­
tenii cu privire la desnaţionalizarea românilor
prin şcoli, e destul să cercetăm datele ra p o a r­
telor oficiale asupra şcoalelor poporale, asupra
limbilor în cari se predă învăţământul şi a cor­
pului didactic chemat a înşirui în şcoli. De
prisos să mai spun că copiii rom ânilor nu sunt
înscrişi ca români, decât doar dacă nu ştiu nici
o vorbă rutenească, alt-fel sunt comuni întregi
unde num ărul rom ânilor e egal, ba uneori chiar
mai m are ca al rutenilor, iar copii români nu
se găsesc deloc înscrişi în şcoale, ci numai copii
rutenii. Copiii rom ânilor suni răpiţi deci, trecuţi
între ruteni şi instruiţi în limba ruteană.
T oate numele de comune ce voiu cită mai
jo s sunt luîite din date statistice oficiale, cari
însă fiind făcute de nemţi şi ruteni, sunt falşe
şi tendenţioase căci n u arată nici pe jum ătate
n u m ăru l adevărat al românilor. Aşa bună oară
în com una Cotu Bainschi locuit, rom: 45, copii
rom âni 0; in com. Rarâncea locuit, rom: 85,
copii rom âni 0; com una Sadagura locuit, rom:
50, copii rom: 0; com una Poeni-Gura Hermora
locuit rom ; 1420, copii români 0 ! com una Hli-
boca locuit, rom: 257, copii rom âni 0; comuna
H u ţa veche locuit, rom : 219, copii români 0.
Apoi in :
Com. Augusten dorf loc. rom. 38 cop. rom. 0
« rhteni 19 « ruteni 9
 — 33 —

Com. Huţa nouă locuit, ioni. 234 c op.m m . Q

« ruteni 40 « iuti ui 17
« Cosleşti ii y «rom. 1293 « rom. 0(1)
* ruteni 295 « ruleni 193
: i!« Jucica « rom. 196 « rom. 0
« ruteni 30 « ruteni 15
' Dacă e posibil, ca alâtea familii de români
să nu aibă nici un copil de şcoală, iar rutenii,
deşi pretutindeni iu num ăr inferior, faţă de ro­
mâni, să aibă peste lot în n um ăr foarte mare.
- O proporţie foarte eloquentâ putem vedea
intr’unul din cele mai mari şi mai frumoase
sate d'm Bucovina : «Cucii]r Mare unde trăesc
multe familii istorice româneşti aşezate aci de
pe vremea lui Ştefan, cel .M are. Proporţia în-
scrierttar aci era la. ruteni 10°/o. iar la îom âni
2 Q/0.: La «Ludi Horecea», proporţia înscrierilor
e ia români 4°/0 iar da ruteni 2 5 % . Apoi la
Ilcanii, vechi unde majoritatea populaţiei şi a
copiilor .de şcoală, e covârşitor română, nu sunt
. itavăţătpri decât pentru limbjţ germană şi ru-
■teană, pentru limba română nu. Şi dacă acest
lucru s e .p trece prin părţile Sucevei unde se
crede că este. o regiune curat românească a
Bucovinei, ce trebue să fie în părţile unde nu­
mărul rutenilor ori al altor naţii prhnează pe
al românilor. * »
Cât priveşte şcolile poporale dela oraşe, aci
se poate vedea şi mai bine spiritul de părtinire
a guvernului, care acordă; loale înlesnirile stră­
inilor- şi îndeosebi rutenilor în detrimentul ro­
mânilor. Aşa românii n’au nici-o şcoală poporală
 — 34 —

la oraşe în care să se predea învăţământul în limba

maternă, m ăcar că In nenum ărate rânduri au
stă ru it, să li se perm ită a înfiinţa şcoli ro m â ­
neşti num ai pe cheltuiala lor ; pe când rutenii
posedă : 1) in Coţman o şcoală poporală de
băeţi cu 6 clase, cu limba de predare numai
r u t e a n ă ; 2) asemeni una de fete cu 5 clase.
3) In Vijniţ, de asemeni şcoală curat ruteană.
In genere, în şcolile^ poporale dela oraşe lim­
b a de p ied a re e cea germ ană, afară de c l a s a i
şi II-a unde se predă '/, oră în nemţeşte şi %
în româneşte, aceiaşi lecţie. Şi in Câmpulung
b u n ă o a ră , în Rădăuţi şi în Suceava, num ărul
şcolarilor rom âni întrece cu m ult pe al celor de
a lte naţii, totuşi şcoli c u ra t româneşti nu în­
găduie stăpânirea, ci îi obligă a se instrui în
lim ba germ ană ori ruteană.
F oarte natural s’ar putea s p u n e ; de vreme
ce Bucovina e sub stăpânirea Austriei, ea e In
drept să-i im p u ie in şcoală limba oficială a ţăin,
limba germ ană. Dar de ce acest lucru c natu­
ra), num ai când e vorba de români şi când e
vorba de ruteni nu. De ce românii nu se ger­
m anizează, ci se rutenizează şi dece să nu se
germ anizeze şi românii şi rutenii.? Este acesta
spirit de d re p ta te ? Este m ăcar un interes.de
‘ stat al Austriei ? .
D ar cui să te plângi de nedreptate ? Celui ce
te impilâ ?
E vădită peste tot tendinţa, ca şcolile din co­
m unele mixte să fie curat rutene; iar în com u­
nele unde românii s u n t in m ajoritate, se numesc
 — 35

Învăţători ruteni, cari primesc insfrucţii a n u ­

mite, pentru a înscrie un câl mai mare n u m ăr
(Te ruteni în şcoli. Prin ce m ijloace? Sunt ei
destul de meşteri ca să le afle. Si acestea nu-s
numai simple constatări ale românilor, cari sunt
interesaţi In cauza. Există acte autentice. Aşa
este o scrisoare deschisă autentică, sem nată de
consiliul şcolar din com. Mihalcea, publicată
nim 1895 în „Gazeta Bucovinei" şi care spune:
«-Şcoala din Mihalcea a fost conform uricului
fondator No. 597 din IU Iulie 1892, curat ro-
m âhă şi' posedâ încă până azi un legat de 150
cor:-anual pentru învăţătorul român (in afiiră
de salai-).’» La' noua sistemizare a şcolii, s ’a or-
donatî'din partea oficiului şcolar în drept; ca
liniba de- predare să fie şi cea ruteană şi cea
română. Probabil că pe atunci, nu erau mai
de loc copii ruteni înscrişi ; şi pentru a-i avea,
s’a ordonat în scris conducătorului şcolii, să
influenţeze asupra părinţilor, ca aceştia să în­
scrie pe toţi copiii ta limba rutearră. Şi ordinul
a ' fost urmai, iar r e z u lta tu l: peste jum ătate din­
tre copii au fost in&crişi cu limba m aternă «îti-
leană» şi îitvăţămârilul se predă in ruteneşte ;
la 1900 se introduce şi limba germ ană ca limba
obligatorie, iar rom âna, răm âne facultativă ; sâ
înveţe cine vrea ; învăţător, pentru limba 10-
mână special nu-i, ci numai de limba germană
şi ruteană ? Şi salul acesta e întreg românesc !
Se poate o mai mare şi mai îndrăzneaţă pân-
gârire şi sugrumare a liiribei şi a elementului
ro m â n e sc .?.
 — 36 —

Ia r dacă îi împinge păcatul, să opuie rezis­

tenţă energică acţiunii de rutenizare, apoi e vai
şi a m a r de capul lor. Dovadă cazul eu şcoala
din Ipoteşli, sat situat chiar la frontiera Mol-
dovii lângă Suceava.
Aci locuitorii clădind pe a lor cheltuială o
şcoală, au cerut dela autoritatea şcolară supe­
rioară, care decide asupra lirnhei de predare
din şcoli, să se introducă în şcoala lor limba
ro m â n ă — satul întreg fiind compus numai din
r o m â n i.—
Consiliul şcolar al ţârii Irebue, sâ ia in sama
avizul consiliului şcolar districtual, precum şi
pe al inspectorului din acel district. Iulamplân-
du-se ca a tât Preşedintele consiliului şcolar dis­
trictual cât şi Inspectorul din acel district să
fie ruleni, ei şi-au dat av iz u l: ca limba de pre­
dare sâ fie cea ruteanâ şi învăţătorul de asemeni
sâ fie rutean ; iar com una a cerut limba ro­
m ână şi învăţător rom ân. Se vede insă, că a
tras mai greu în cum pănă avizul Preşedintelui
consiliului şcolar şi al Inspectorului, decât do-
, rinţa legitimă şi drea p tă a comunei, căci con­
siliul şcolar al ţării a decis, ca limh'i de pre­
dare şi învăţătorul şă fie rutean. Românii s a u
împotrivit energic,, d a r in zadar.
Nici repeţitele si dreptele lor cereri adresate
G uvernatorului ţârii, nici glasul presei, care a
publicat articole peste articole, din inimă şi cu
durere scrise : nici interpelările din Parlamentul
din Viena, nici cele din Dieta ţării n’au avut
uici un efect. L i s’a introdus cu sila în şcoalft
 — 37 -

limba ruteană şi li s’a numit şi învăţător rutean.

încercările Ipoteştenilor. de a uu-şi trimete co­
piii la şcoală, au fosl pedepsite cu amenzi
g r e le ; ba au fost ameninţaţi cu forţa a r m a ­
tei. Inspectorul Koczynski şi Comisarul Zi-
erhofer, penirn a decide pe români să-şi dea
copiii la şcoală, clieman pe fiecare părinte in
parte şi nzan şi abuzau de luate mijloacele per­
mise şi nepermise peni rit a-i constrânge la â-
ceasta. Cmn o femeie : Domnica a lui Leonti
Ieremiciuc nu vroia cu niciim preţ. să înscrie
ca rntean pe singurul eonii ce ave;i, Comisarul
Zierliofer o mallrală bătând-o atât de crunt, în­
cât sărm ana femeie a zăcut câteva săptămâni
din această pricină. Plângândtt-se h judecătoria
din Suceava şi dând in judecată pi' neomeiîo-
sul comisar, justiţia austriacă achită pe culpa­
bil şi osm di la 0 săptăm âni de Închisoare in
temniţă şi mari despăgubiri băneşti pe nenoro­
cita femeie. Asupra -acestor barbarisme nu mai
e nevoie de făcut comentarii ; faptele vorbesc
de la sine.

Aşa dar, la sate rutenizarea, la oraşe germaui-

zarea, iată care e fondul adevărat al culturii,
iu învăţământul primar din Bucovina. La drep­
tul vorbind, niciunul din aceste pro.'esenu iese
la capăt bnn. Capitalul de cunoştinţe al unui
absolvent al şcoalei poporale e un fel de învăl-
jnăseală, un amestec de noţiuni tnoMcite, cari
 —
88

M-rea V oroneţ
 — 39 —

nu se pot fixa bl minte; copilul având să lupte

inthiu pentru a deprinde limba străină şi apoi
să-şi însuşească instrucţia in acea limbă ; gre­
utăţi cu mult mai presus de puterea inteligenţii
unui copil la vârsta de 7 - 8 ani. Această pro­
cedare nu reuşeşte de cât să-l ameţească, uneori
Să-l şi lâmpeasră şi In loaln cazurile să-l dijs-
gusie de şcoală. Ţinând samă, câ această stare
de lucruri se continuă si in cursul secundar şi
mai departe in cel superior, e lesne de văzut
ce va deveni un individ IreciiI prin astfel de
sisteme de învăţământ Cel nmll dacă va poseda
limbile ruleană şi germană şi b oarecare spo­
ială de cullurâ. Liml>a lui maternă? Seva fi des-
văţat de midi de a o rosti. Dovadă exemplul cu
D-ra care trecuse examenul dtf maturitate şi mi
rupea boabă româneşte.
Sau, de va li avui norocul— cevă cam rai' în
Bucovina— să trăiască inlr'im mediu favorabil
culturii naţionale, va vorbi o românească stâl-
cilă, aşa cum o vorbesc, loti românii din Bu­
covina : o limbă împestriţată cu expresului, Cu
constrijcţiuni de fraze nemţeşti, bunăoară : «Voiu
călători peste Arad— Bistriţa— Braşov» iu loc de :
«Voiu călători prin Arad — Bistriţa— Braşov» sau:
Aşa ui) fel de oameni încă n a n i văzut»,— «Nu
voiu veni mai mult la line» şi altele. Nu mai
vorbesc de gri-şelile de ortografiei
Cât despre dragoslea de neam ! Trebuie să fie
firi, excepţional de bine dotate, pe care să le
intereseze şi care sâ studieze singuri istoria nea­
mului lor, pentru a-1 cunoaşte si a-1 i u b i ; căci
 — 40 —

ştiut este, oft până nu cunoşti destul dc bine pe

cineva, nu l poţi aprecia, nici nu-l poţi iubi. Şi (le
unde să cunoască bieţii absolvenţi ;ii şcolelor din
Bucovina istoria ne;imului 1.0*1*; când in şcoli nu.
sunt îndopaţi decât cu Istoria Imperiului Auslro-
Uiiigar, a dinastiei Habsbttrgilor şi altele. Iar
cine. au fost strămoşii lor, ce vicaţă glorioasă au
trăit ei, ale cui sunt oasele sfinte ce odihnesc în
jurul Monastirilor ce întâlneşti mai la fiecare pas-
în Bucovina , astea nu li se spun lor în şcaală,
din pricina că : „nu există un manual potriv\t
pentru Istoria Bucomnei" zic autorităţile s u p e ri­
oare şcolare ale ţârii. Şi încă, vom adăoga noi,
pentru că nu le convine austriecilor şi mai ales
rutenilor, ca românii să-şi cunoasc i istoria tre­
cutului neamului l o r ; dovada că barbarii.,rutejii
au ajuns a tât de departe cu ura şi .fanatismul
contra .elementului românesc, că au scos până
şi pietrele cu inscripţii vechi româneşti de prin mor­
minte (cum au fftc.ut la Ivâncăuţi In Goţmau) şi
le-au distrus, pentrucă acele inscnpţiuni erau do­
vezi istorice netăgăduite despre trecutul întregii B u­
covine, cari lor nu le conv.euiau.
Deci, cu ltu ră solidă in şcoli nu pot căpăta
românii din Bucovina, din pricină că instrucţia
li se face în limbi străine. Dragostea de neam
nu poate fi sădită in inimile lor, căci mai ales
în această privinţă statul Austriac a avut o grijă
deosebită
Norocul e că nu m ultor îom âni li e îngă­
duită fericirea de a pătrunde in şcolile superi­
oare : căci nu sunt obstacole, pe cari să nu li*
 — 41 —

ridice autoritatea şcolară austriacă, in faţa aspi-

raţiunii şi dorinţii românilor de a se cultivă
Numai astfel se explică lipsa de funcţionari r0‘
mâni la toate autorităţile din B u c o v in a ; cu de­
osebire la tribunale, judecătorii,: oficii poştale,
căi ferate etc. Li se pun toate piedicile rom â­
nilor, pentru a nu ajunge intr'o situaţie, in care
ar putea fi folositori câtuşi de puţin neamului lor.
Locurile cele mai de seamă din Admministra-
ţie, Justiţie şi alte autorităţi sunt încredinţate
tuturor veneticilor s tr ă in i;. în primul rând gali-
ţienilor, apoi nemţilor, evreilor şi rutenilor. A-
cestora nu li se pune condiţia de a cunoaşte
limba ţării, ci s ’a găsit mai cu cale, a scoate
limba românească de prin toate oficiile şi a u ­
torităţile şi a o înlocui cu cea germană şi ru-
teană. Un prilej mai mult de a jefui, şi a trage
pe sfoară pe acei ţărani români, cari nu cu­
nosc -limba oficială ş.i cari având diferite pri­
cini de judecată, sunt obligaţi a-şi lua ca apă­
rători advocaţi străini, scump plătiţi,, cari nici
nu-i apără cum trebue, căci nu se pot înţelege
bine în vorbă cu ei. Aşa că în majoritatea ca­
zurilor ei cheltuesc mulţime de b a n i— cine ştie
cu câtă trudă adunaţi— şi la u rm ă se'pom enesc
şi cu procesele perdute.
Până acum vre-o 10. 12 ani în urm ă num ă­
rul funcţionarilor români era ridicol de mic fa­
ţă de al celor străini. O statistică de pe atunci
ne dă următorul raport numeric:
In Ad-ţia ţărei : 106 funcţ. din care 17 rom.
In oficiile judiciare: 191 « « v- 49 «
 42 —

L a Finanţe: 222 funcţ. din care 19 rom.

Medicii din toată ţara: 98 « « « 3 «
Advocaţi: 84 •« « « 6 «
Rinei şi instituie de credit: 36 « « « 4 «
Profesori la f i n i m din Cernăuţi 38 * « « 8 «
* ‘ Şcoalele secundare .138 « « « 43 *
învăţătorii (sate si oraşe) 738 » « <> 261 «
Clericii din Bucovina 3 6 5 « « « 278 «
Slujbaşi in tolal in Bucovina 2797 « « « 783 «
deci abea un sfert din num ărul slujbaşilor din
întreaga ţara s u n t români şi dintre aceşlia mai
num eroşi s u n t d o a r preoţii şi Învăţătorii; în ce­
lelalte ram uri num ărul străinilor e cam de 7 ori
m ai m are ca al rom ânilor Deci cariere mai des
ocupate de rom âni sunt acea de preot şi de în­
văţător ori profesor. Nu se poale spune, cu c â ­
te greutăţi le ocupă si pe acestea şi ce m arti­
rizare im pune exercitarea lor, cu deosebire -a-
celor suflete, în care dragostea de neam e a-
dânc sădită şi care trebue să-şi înăbuşe revol­
ta zadarnică contra unei slări de lucruri a*ât
de vitrege pentru neamul lor.
P a r'c ă u ’aş avea curajul, să privesc şi să
văd, ce se petrece cu deosebire în sufletele das­
călilor iubitori de neam, când se văd ei sin­
guri unealta de desnaţionalizare a neamului lor,
fiind obligaţi să înăduşe şi să otrăvească sufle­
tele tinerii generaţii cu cultură străină; in loc
să le lumineze mintea în graiul neasăm ănat de
dulce şi melodios al neamului românesc. Şi
dacă m axim a dăscalească: „Pe cine l a urât
D-zeu, l ’a făcut pedagog* (învăţător) nu se aplică
 — 43 —

potrivit dascălilor cari-şi iubesc misiunea; apoi

aici Îşi găseşte desigur locul ei. «Pe cine l a
urât D-zeu, l’a ursit să-şi lumineze neamul in-
Ir’o limbă străină.
Starea actuală a învăţământului în Bucovina,
după ui ti mi le date statistice din Decembrie 1910
e iirinâtoarea : învăţăm ântul prim ar se preda in
o Io 'şcoli poporale : 22 de băeţi, 24 ele fete şi
469 mixte Şcolile au dela 1 până la 6 clase
şi sunt împărţite in 12 circumscripţii şcolare.
— Dintre aeeste 12 circumscripţii, numai în 8
se^găsesc şcoli in care ' limba de predare e şi
rOihâna ; în 4 circumscripţii şcolare nu există nici
o şcoală românească.. ’
I ii cele 8 circumscripţii suni 173 şcoli popo-
pţle, in cari se predă învăţământul în limba
română, dar nu totdeauna numai de învăţători
români, ci se găsesc de multe ori nemţi, evrei
ori ruteni învăţători la şcolile româneşti.
In 6 circumscripţii se găsesc şcoli gerinano-
româue in num ăr de 20,; in acestea însă numai
i:i clasa I şi II-a se învaţă juţn, oră de. clas iu
româneşte şi jum . oră in nemţeşte. In 2 cir­
cumscripţii şcolare sunt şcoli româno-rutene in
num ăr de 2 In alte 2 circumscripţii sunt 4
şcoli, româno-germ-rutene. In acestea însă limba
română figurează numai pe hâitie ca lim bă de
predare.', In realitate, învăţătorii cari sunt tot­
deauna nemţi, evrei ori ruteni predau numai in
limbile lor, germană ori ruteană. Sunt în total
deci 173 şcoli cu limba de predare şi româna,
 — 44 —

si 27 şcoli cu 2 oii cu 3 limbi de predare in

cari limba rom ână nu se socoteşte de loc.
In datele privitoare la organizarea şcolilor
publice cu mai multe limbi, numai la 12 şcoli
se găseşte rom âna ca limbă de predare obliga­
torie. La 40 şcoli e facultativă.
De notat, este că în Cernăuţi, capitala ţării nu
c nici o şctală în care să se predea obligator în
limba română; în toate (17) şcolile limba română
e facultativă.
Limba gefm anâ e obligatoare iu 408 şcoli
din întreaga Iară ; nicăiri nu e facultativă. L im ­
ba ruteană e obligatori») in 15 şcoli, facultativă
în 25 ; de fapt insă se predă in toate şcolile
unde învăţătorul e rnlean.
Statistica copiilor in vrâslă de şcoală ne dă
un n u m ă r de 00,832 băeţi 5 8,198 fete in total
1 1 9 ,0 3 0 rom âni şi străini in inlreaga ţară. Din­
tre aceştia sunt Înscrişi 54949 băe|i 53743 fete,
total 1 08.692 şi aijrinve : 30.095 in şcoli cu
limba de predare rom âna, I3.9.5*-* in şcoli g<T-
m ane şi 3 8 ,8 2 3 in şcoli rutenc. Câţi elevi ro­
mâni vor mai li printre cei 7399 din şcolile
germ .-rom âne, printre cei 1320 «lela şcolile ru-
teno-rom âne şi cei 2287 dela şcolile gcrm-ro.n-
rutene, desigur că la absolvirea cursului primar,
la trecerea în cel s e m u d a r nu se vor mai în­
scrie cu «rum ăniscbe M ullersprâclic».....
Statistica amenzilor din 1910, ne dă un nu­
m ă r de 5 1 7 8 pedepsiţi cu amendă iu bani şi
3 1 6 9 5 pedepsiţi cu ca rest Procentul cel mai
m are il dau circumscripţiile şcolare Şiret, Sto-
 - 45 —

rijinel şi Succava, unde lupta între români şi

ruteni pc terenul şcolar e mai aprigă.
Locuitorii rom âni din şalele unde suni Învă­
ţători ruteni îşi trimit copiii la depărtări mari
de w*ci de km., unde găsesc vrc-o şcoală cu
învăţător român. Şi măcar că învăţătorii români
tac cunoscut, că elevii urmează regulat iu şco­
lile lor, părinţii sunt totuşi urmăriţi, amendaM
ori puşi la Închisoare.
Cursul secundar reprezentat In Bucovin;; prin
10 gimnazii, două şcoli reale şi 4 licee do fete,
nu are decid la 4 gimnazii şi un liceu de felts
cursuri paralele în cari studiile se predau la
dm obiecte şi în româneşte şi anume :
1) La gimnaziul 111-lea de stat din Cernăuţi
sunt două secţiuni: una de 8 clase germană,
frequenlutâ de 440 elevi dintre cari şi 51 ro­
mâni şi alta tot de 8 clase cu limba de pre­
dare germană şi rom ână, frequentată de 352
elevi dintre cari 348 români. La această secjjo,
jum ătate din obiecte se predau in limba ger­
m ană şi jum ătate in limba română.
2) La Gimnaziul din Rădăuţi se află o sec­
ţie curat germană, cu 8 clase frequentată de
433 elevi între cari simt şi 44 români, şi o
secţie cu limba de predare germană şi română,
însă numai cu 3 clase, frequentată de 175 e-
levi români
3) Gimnaiiid din Suceava, are o secţie ger­
m ană de 8 clase frequentată de de 472 elevi,
între cari şi 30 români şi alta paralelă tot cu
8 clase, cu limba de predare germană şi romă-
 — 46 —

Chilia 'lui- Datiiil Sihastru

 — 47 —

nă frequentată de 515 elevi din cari 501 ro ­

mâni.
In uricul de fondare a acestei şcoli este pre­
văzut, că ea se înfiinţează numai pentru români
şi că ioate obiectele de învăţământ să se predea în
limba română. Nu s’au respectat de loe însă con-
ditiunile prevăzute în Urrcul de fondare; ba în­
că pe la 1895, pe vremea inspectorului şcolar
Turmfirsz, s’au dat afară din şcoală 14 elevi ro­
mâni pe motiv că printr’o ordonanţă ministeria­
lă s ’a interzis de a fi înscrişi în tr ’un clas mai
mult de 80 elevi, şi s’au eliminat elevii români,
măcar că uricid de fondare /prevedea că numai în
caz de necompleclarea locurilor cu elevi români, să
poată fi înscrişi şi străinii.
4) La gimnaziul din Câmpulung sunt de ase­
menea două limbi de predare: germană şi ro­
mână, deocamdată la 5 clase frequentate de
274 elevi dintre cari 195 români
5) Liceul greco-oriental de fete cu trei limbi
de predare: germana, rom âna şi ruteana, e fre-
quentat de 577 eleve dintre care numai HI ro­
mânce.
6) Gimnaziul I de stat din Cernăuţi cu. limba
de predare germană, e.frequontat de 1041 elevi
dintre cari 18 români.
7) Gimnaziul 11-lea de stat, din Cernăuţi cu
limba de predare germană şi ruteană frequentat
de 830 elevi.
8) Gimnaziul din Vijniţ cu limba de predare
numai ruteană frequentat de 490 elevi dintre
cari 463 ruteni.
 — 48 —

9) Gimnaziul din Şirete curat getman frequen­

tat de 351 elevi dintre cari '46 români.
10) Gimnaziul din Coţman cu limba de pre­
dare germana şi ruteana frequentat de 526 elevi
din care 478 ruteni.
11) Gimnaziul real din Gura Humorului curat
german e frequentat de 379 elevi între caii şi
9 rom âni.
12) Şcoala reală greco-orientală din Cernăuţi
cu limba de predare numai germana, frequentatâ
de 5 2 2 elevi dintre cari 76 români.
13) Şcoala reală de stat din Cernăuţi cu lim­
ba de predare numai germana frequentatk de 83
eleci între ;cari şi 1 român.
14 ) Liceul comunal de fete din Cernăuţi . cu­
rat german.
15) Liceul comunal de fete din Suceava curat
german frequentat de 427 eleve’ dintre cari 149
româncei
16) Liceul comunal de fete din >Rădăuţi curat
german '-frequentat de 297 eleve dintre cari 49
rom ânce. ; ţ r,
S u n t însci'işi deci în gimnaziile din Bucovina
6284 elevi (interni) dintre cari abia 1412 ro­
mâni; la şcolile reale 675 elevi dintre cari 77
ro m âni şi în liceele de fete 1281 eleve dintre
cari 229 rom ânce. In total 8240 elevi şi eleve
in şcolile secundare din Bucovina dintre cari
1 7 1 8 ro m â n i-ro m â n c e , faţă cu 4 4 9 5 germani,
de 1 5 6 9 ruteni, şi 458 elevi de alte naţionali­
tăţi, (D upă statistica şcolarilor interni pe anul
şcolar 1911 — 1912).
 — 49 —

Profesori secundari sunt 383, dintre cari 279

străini şi numai 104, (mai puţin de cât o tre­
ime), români.
. Tot astfel stau lucrurile şi cu şcolile specia­
le. Şcoala de lenmârit din Câmpulung, în care
se predau parte din cunoştinţe şi în limba ro­
mână, esle de ani de zile pe punctul de a li
desfiinţată, ori prefăcută în şcoală germană, în
scop de a alunga şi de aici pe elevii români.
In şcolile de agricultură de asemeni învăţă­
mântul se predă în nemţeşte; tot asemeni in
şcoala de coşărcărit din Storojineţi. Uşor pu­
tem deduce dar, care e folosul real pentru ro­
mânii ce frequentează aceste şcoli, socotind că
pentru a urm a aceste cursuri ei cheltuesc şi
bani şi anii cei mai preţioşi din viaţă.
Şcoala normală de învăţători şi cea de învăţă­
toare au câte trei secţiuni, cu câte două clase.
O secţie cu limba de predare germ ană şi u-
na cu limba de predare română; şi*cursuri pre­
gătitoare de asemeni in trei limbi. Aceste şcoli
au 915 bursieri şi bursiere dintre cari 293 germ
267 români, 273 ruteni şi 82 de alte naţiona­
lităţi. Directorul şcolei este un rutean care are
trei ajutori 1 român, 1 german şi 1 rutean.
In total sunt 68 profesori, dintre cari 19
români.

VI

Pricina adevărată, a tuturor prigonirilor şi a

piedicilor ce se pun progresului cuitural al io-
 — 50 —

m anilor, a r fi după părerea un o r rom âni buco­

vineni, team a de a nu se realiza idealul nostru
cel mai scum p şi cel mai sfânt: „Reîntregirea
neamului românesc''. Fantom a Daco-României ii
urm ăreşte pe unii diplomaţi austriaci, cari sunt
foarte bucuroşi, că au găsit un element ca r u ­
tenii, prin care să se susţie şi care să. le ajute
a distruge elementul românesc. E de neînţeles
însă, cum Austriecii se tem de o umbră, de un
vis d o a r al nostru, pe c a r e — în împrejurările
actuale— num ai o baghetă magică l’ar putea
realiza, făcând să cadă cu o lovitură piedicile
de neînvins, ce-i stau în cale; şi cum nu se
tem mai curând de realizarea idealului ruteni­
lor, cari aspira nici mai mult, nici mai puţin
decât la cucerirea Rusiei de sud, pâna la Cau-
caz, Volga. Marea de Azov şi Marea Neagră şi
până la Riga şi Marea Nordului spre Nord, la
c o n s titu ire a 'a două imperii mari, unul polon
la Nord altul rutean la Sud, prin mijlocirea
Austriei, .care ii şi încurajează şi ajulâ in acţi­
unea lor. Cum să nu se team a Auslria de îm­
părăţii de mai m ult de 1 milion Km p ; mai
m are deci odaiă şi ju m ă ta te decât Auslria, caii
împărăţii având ş*i o populaţie de 80 miloane
a r fi destul de capabile a forma imperii de si­
ne stătătoare şi fără ajulnm l Austriei.
Neprevederea şi îngustimea de vederi a Au­
striei, o va duce singură la peiro, căci după
cum spune unul dintre cei mai inimoşi condu­
cători ai ro m â n ilo r pe vremuri D-rul G. Popo-
vici, în dieta ţării la 1898: «Mormântul romă-
 — 51 —

nilor bucovineni, va fi totodată şi m orm ântul

elementului german din această ţară». D ar Au­
striac» nu prevăd acest luqru. Sub influenţa
puternică a partidului «rutenilor tineri»— cari
încânta guvernul central de la Viena cu «Mi­
siunea slavă a Austriei», care ar fi : de a for­
ma în occident o putere slavă, concentrând şi
apărând toate elementele slave răsleţe: ruteni,
poloni, cehi, slovaci etc. contra ruşilor şi a ger­
m anilor,— ei nu întrezăresc ţinta urm ărită cu
ardoare de ruteni: restabilirea Poloniei şi sta­
tornicirea unui stat ucra.in sub numele de Ri;-
tenia, deocamdată sub eghemonia Austriei.
Dacă e posibil ca diplomaţi serioşi, să-şi în­
chipuie un moment măcar, că Austria şi-ar pu­
tea menţine egliemonja asupra unor as menea
împărăţii, cari ar num ăra peste 80 mii. loc. şi
pe cari nimic nu le-ar putea împiedica de a-şi
căpăta o independenţă complectă.
Şi se tem de Daco-Românistn Austriacii 1 De
un popor, de un stat, care reîntregit chiar şi
având toate elementele libere şi capabile de a
conlucra împreună n ’ar forma de cât o putere
de vre-o 14 Milioane, care nu s 'a r putea m ă­
sura cu alta înLreit mai mare de cât ca. Ială
pe ce utopii se bazează acţiunea prigonitoare
a stăpânirei austriace asupra elementului ro­
m ânesc in Bucovina.
Şi cine să pledeze cauza rom ânilor? Am vă­
zut cum în parlamentul din Viena, în momente
când se decidea asupra sorţii lor, românii şi-
au trimis drept reprezentanţi, deputaţi analfa­
 — 52

beţi! Nu-i vorbă, de atunci s ’au făcut progre­

se culturale în Bucovina însă nu în sensul în
care a r fi folosit elementului românesc, pe care
m ai c u râ n d Fa înstrăinat de neamul, de limba
şi de datinele lui.
îndreptarea ar veni numai printr’o acţiune pu­
ternică şi regcnci atoare asupra culturii şi prin deş­
teptarea, întăr'rea şi întreţinerea vie a ccţiştiinţeii
naţionale în întreg poporul român din Bucovina.
P rim a parle a acestei opere a r reveni clase­
lor conducătoare, cărora dragostea de neam, ar
trebui sâ le insufle energie în lupla pentru câş­
tigarea de drepturi favorabile unei prielnice
desvoltări c u lturale, nu în lupla pentru meschi­
ne interese personale, care nu face decât sâ a-
limenteze o'vrajbfi, care ii slăbeşti! şi-i expune
nepregătiţi atacurilor vehemente ale duşm anilor
lor etnici
A doua, şi cea mai im portantă parte a ope-
rii a r reveni linerimei culte din Bucovina, ca­
re ar trebui să înceapă prin a fi ea însăşi pil­
dă vie de patriotism , de abnegiţie şi de m un­
că desinteresată şi n ecurm ală pentru realizarea
operii. Sâ lucreze m ână în m ână cu poporul;
sâ formeze societăţi cari să mijlocească contac­
tul înlre clasa conducătoare şi p o por; iar de­
putaţii la rândul lor să sprijine acţiunea aces­
tor societăţi, luptând din răsputeri contra ger­
m anism ului, care se propagă prin tot sistemul
şcolar de azi şi care e cauza stagnarii cultu­
rale şi indirect a slavizării, rutenizârii popu-
laţiunei ru ra le , în sfârşit, cauza decadenţii m o­
 — 53

rale, materiale şi naţionale şi a ştirbirii poporu­

lui român.
Căci ce au perdut bucovinenii la Nord de
Prut, unde Rutenii îşi afirmă cu tărie stăpâni­
rea lor? Mai mult, de 100 sate şi întreaga râ-
zeşime şi aristocraţiune din Bucovina. Aşa în
sa te le : Banila Moldovenească, Igeşti, Stăneşti,
Ivăneăuţi, C'oţman, cari azi trec drept curat ru-
tene. găsim nume de familie româneşti cu un
' O »

renume strălucit;
Descedonţii întregei pleiade de viteji, dintre
cari unia făceau m ândria armatei şi a sfatului
ţării pe vremea lui Ştefan Vodă: aşa: Tâutul,
Ylad, Arbore, Costea, Teiuş, Cant emir, Şerban,
Stârcea, Ureche, Htirmuzache, Flondor, Goian.
Stroici ele. etc. Azi toate aceste familii, —zidul
viu de altă dată contra duşmanilor ţârii— sunt
slavizate şi nu mai vorbesc de loc româneşte
ci numai ruseşte.
La 1787 împăratul Iosif II-lea le recunoscu
drepturile şi meritul şi le dete unora titlul de
«baron», altora de «cavaler de». Limba, dati-
nele şi credinţa erau ca în întreaga Moldovă.
Portul era ca la boerii vechi. Numele lor de
botez, le spuneau ori româneşte ori greceşte:
Mihai, Mihalache ori Mihăiţă. Ştefan, Stefana-
che, Yasile, Yasilică, Yasilache, Dumitru, Du-
milraş, Mitică, Dumilrache; Toader, Toderic.ă,
Tudorache iar pe cele femeeşti: Maria, Măriu-
ca, Safta, Eugenia, Eienuţa. Aceste nume le pas-
trează ei şi aslă-zi, m ăcar că vorbesc numai ru­
seşte. Ei nu zic nici odată însă că sunt Ruşi
 54 —

Ruinele Palatului Domnesc dela Suceava

 — 55 —

ci români; dovadă că trăeşte o scânteie de con­

ştiinţă naţională în sufletul lor şi n ’ar fi nevoe
decâî de o m ână de ajutor, pentru a-i scăpa
de o complectă slavizare. Răul e, că toată aten-
tia rutenilor se îndreaptă asupra copiilor aces­
tor răzeşi, cărora le influenţează în aşa fel e-
ducaţia, că devin cei mai înfocaţi apărători ai
rutenisirmlui şi duşmanii de m oarte ai propriului
lor neam. Intre aceşti renegaţi se pot num ăra
urmaşii familiilor Ţântă, care ’şi zic «Zenta »,
Setnaca. Tăutul. Donici, Păunei, Vitan etc.
Dacă răzăşimea de peste P rut îşi mai păs­
trează încă o licărire de conştiinţă naţională,
apoi şi atacurile rutene contra originci lor sunt.
strasnice. Asa un profesor universitar rutean,
Dr. Srtial Stocki, i n tr u u discurs ţinut răzeşimei
la inaugurarea unei case de citire din Carapciu
îndrăsneşte să susţie cele mai sfruntate neade­
văruri privitoare la origina răzăşi<nii şi a înda­
toririlor ei.
Aşa, între altele-el spune c ă : «Răzăşimea a
primit titlurile nobile de: „baron*, „cavaler de“ ,
pentru că a luptat din-toate puterile pentiu ţa­
ra şi legea rulenească. Apoi că ea nu trebue
să uite, că e răzeşime rusească, «ăci poporul
rus, a trăit in Bucovina încă de pe vremea,
când nu era picior de român pe acolo; româ­
nii abia de 500 ani sunt statorniciţi in ţâră,
că ruşii au fost tot-deauna în num ăr mai ma­
re ca românii»şi chiar voevozii lor. de şi ro­
mâni de origină, s ’au rusificat şi ei.
A şi, cei mai mari voevozi ai lor'. Alex, cel Bun
 — 56 —

şi Ştefan cel Mare, au luptat tot-deauna pentru

apărarea ţării şi a legei rntenc, contra tur­
cilor, maghiarilor ş i altor lift°. Din cărţi şi do­
cum ente vechi, a aflat acest Domn Profesor
de Istorie, câ aceşti voevozi Alexandru şi Şte­
fan. vorbeau şi scriau num ai ruseşte şi pe vre­
mea lor se slujea în biserici num ai ruseşte. Şi
abia m ai târziu, când s ’a s tră m u ta t curtea de
la Suceava la Iaşi, au inceput a scrie, a vorbi
şi a se sluji în biserici în limba rom ână. Dar
răzăşim ea e cu m ult m ai veche; de pe când
nu se auzea nici-o vorbă rom ânească prin a-
cele părţi (!?) Aşa dară ea e os din osul rusesc
şi sânge din sângele rusesc*.
Aşa glăsueşte un profesor universitar, un
istoriolog. !
Ş i are, el curajul, să spună descedenţilor unui
Arbore, Tăutul, Costin etc, câ Ştefan cel Mare e-
ra rusificat şi că lupta pentru ţara, legea şi lim ­
ba rusească !.
Cât de înstrăinată, cât de decăzută a trebuit
să fie răzăşim ea aceea, dacă nu i s ’a cutrem u­
rat sufletul de indignare, dacă n ’a protestat e-
nergic la pângărirea memoriei Marelui şi Vi­
teazului Voevod.!
Vina cea mare, câ au ajuns lucrurile până
aci, e a rom ânilor din dreapta Prutului, cari
s ’au dezinteresat de tot de partea aceea a Bu­
covinei, care a venit in atingere directă cu ru­
tenii şi a fost deci cea mai expusă slavizării.
Ei s ’au dezinteresat pentru motivul, că a tât gu­
vernul cât şi rutenii interesaţi în cauză le spu­
 — 57

nea mereu, câ românii nu mai au, ce căuta

peste Prut; partea aceea a Bucovinei fiind com­
plect rutcanâ.
Şi aşa nu fost lăsate pradă slavizărei, cuiburile
„Dragilor Vultani“ ai lui Ştefan. P ână şi numele
mândrilor codri ai Cozminului,— in cari „nu era
frunză să nu se ’nfioare de numele lui“, (Gog;0—
s’a prefăcut, in Coţman. Iar la poalele acestor
codri, unde pe vremuri cornurile şi trâmbiţ'le ves­
teau biruinţa viteazului, s’a statornicit centrul slavis­
mului de unde se decretează peirea neamului ro­
mânesc din Bucovina.
Şi dacă s ’au găsit câtj-va români inimoşi,
cari s’au gândit la remedia rea acestor stări dp
lucruri, acţiunea lor a fost pe loc împiedicată.
Aşa prin 1893 se înfiinţa în Cernăuţi o socie­
tate num ită „România Jună* ai cărei membri,
pe cuvântul de onoare şi sub pedeapsă de a-
mendare, s'au obligat a vorbi între ei precum
şi cu toţi din cercul lor, In şcoli, in societate
şi In popor numai rom âneşte; pentru a se de­
prinde a vorbi, a cili şi a scrie bine româneşte
precum şi de a răspândi fiecare în cercul lui,
prin diferite mijloace, gustul pentru o viaţă cu­
rat românească. Dar după o lună de la înfiin­
ţare, s’a oprit pe Ioc, în desvoltarea ei, aceas­
tă salutară instituţiune „din ordinul împaratului*.
Mai târziu ea s ’a transformat înt’ro altă socie­
tate „Junimea*, ai cărei membri, majoritatea
studenţi, lucrează cu multă tragere de inimă şi
ar lucra şi mai cu spor, dacă nu s ’ar ameste­
ca şi în politică, unde neavând nici-o pregătire,
 — 58

nici-o experienţă, devin instrum ente tu mâinele

altora şi mai m ult tulbură viaţa publică şi aşa
destul de agitată în Bucovina.
«Societatea mazililor şi a răzeşilor» are cea mai
înaltă şi m ai m ăreaţă menire: aceea de a re­
deştepta conştiinţa naţională în sufletele Buco­
vinenilor înstrăinaţi, rutenizaţi.
Activilatea ci se concentrează cu deosebire
asu p ra nordului Bucovinei; şi dai fiind n u m ă ­
rul de rom âni vrednici, cari o conduc, se spe-;
ră, că m u n ca lor neobosită, va da rezultatele
m u lt dorite. In sprijinul acţiunii exercitată de
această societate, mai vin şcolile particulare,
cari sub actualul conducător al ţârii, Ilustrul,
dreptul şi imparţialul Conte de Meran, par a se
organiza temeinic. Pentru înfiinţarea şi întreţi­
nerea acestor şcoli insă, se cer sacrificii mari,
a tâ t de mari, încât întrec puterile fraţilor bu­
covineni.
Aci a r trebui să intervină iniţiativa privată
şi mai ales aci ar trebui să punem umărul şi
noi fraţii din regat.
Societatea academică Dacia, Societatea pentru
cultura şi literatura poporului român, Asociaţia
Învăţătorilor, şi alte societăţi din Bucovina, lu­
crează azi fără preget penlru răspândirea cul­
turii, şi redeşteptarea conştiinţei naţionale: dar
opera e a tât de vastă! şi puterile lor chiar da-
c ’a r fi reunite suni atât de mici 1 . .

VII
D upă aceasta sc u rtă schiţare; care nu redă de­
cât o m ică parte din adevărul asupra slării rea-
 — 59

le a românilor din Bucovina, cred, că e timpul

să ne Întrebăm : cam ce am putea face noi ro­
mânii din regal pentru asupriţii şi nenorociţii
noştri f r a ţ i? — Mult, şi multe. —
înjăiu ai- trebui, să ne punem în comunica­
ţie cu ei. Cum ?
Prin excursiuni, în cari nu numai să admi­
răm natura şi să cunoaştem locurile prin cari
hălăduesc ei, ci să căutăm mai ales a i cunoaşte
pe ei. Să-i facem să-şi desvălue adâncurile s u ­
fletelor lor obidite, să le strecurăm încrederea
in ei înşişi, dragostea pentru limba şi neamul
lor şi să-i îndemnăm a se opune energic ten­
dinţelor de desnaţionalizare.
Le trebue mai ales ridicat moralul lor. Aceea
ce noi luăm drept sfiiciune drept modestie la
ei, nu e decât umilinţă, nu-e decât conştiinţa
inferiorităţii şi a înstrăinării lor.
Iată ce scrie un brav şi inimos bucovinean
în darea de seamă despre excursiunea făcută
vara trecută în judeţul Neamţfl, când i-a bucu­
rat, mult dar i-a şi îndurerat tot-odată, braţele
larg deschise, inimile iubitoare de fraţi ce
i-au întimpinat, căci atunci puteau vedea ei, ce
distanţă-i desparte pe noi, in înstrăinarea lor:—
„A. doua zi Vineri 7 Iulie am vizitat M-rea Bis-
«triţa. Ne apropiarăm cu respect de zidul bise-
«ricii ce cuprinde osemintele întemeetorului Mol-
«dovei, ale lui Alexandru cel Bun. Ne-am plecat
«genunchii în faţa lespezii reci, scăldată în rosa
«de lumina slabă a candelii, şi ue-am îngropat
«faţa în palme cuprinşi de durere şi de ruşine.
 — 60

«Com param în aceste minimte sacre măreţia tre-

«cutului cu tristeţea prezentului şi o durere a-
«dâncă ca după un odor nerdut ni se furişă in
«suftel“ .—
Şi cum să ne rabde inima, a i lăsa în voia
întâmplării, la bunul plac a stăpânirii lor sa­
mavolnice şi a potopului rulean colropitor? Cum
sâ nu punem um ărul fiecare şi să ajutăm pe
cât putem la redeşteptarea, la regenerarea vie­
ţii lor naţionale. In sufletul lor ei doresc şi
speră în ajutorul nostru. Ca dovadă, iată ce zi­
ce acelaş entuziast profesor, amintind despre co­
legul -Mrejeru, învăţător la Călugăreni care i-a
prim it şi găsduit cu o dragoste deosebită. „Ii
dorim biruinţă la înfăptuirea planurilor ce ău
de scop ridicarea ţăranului şi nădăjduim să ne
întâlnim la lucru comun.“ —
Noi zicem că luptăm pentru unitatea culturală
a tu tu ro r românilor. Dar putem oare m ăsura
distanţa ce desparte starea noastră culturală de
aceea a lraţilor din B uco v in a ? Orice pas al
nostru înainte ne depărtează mai mult de ei.
Noi nc delectăm în lumină, ei se sbat în întu-
nerec şi străinism !, Ce tel de unitate culturală
poate li asta ?
Se văd adeseori apeluri prin ziare, prin cari
cer ajutoare pentru î.itiinţarea de iiislitnţ i cul­
turale rom âneşti. Cine le ia în seamă ? Cine le
a u d e ? Pe cine ii doare strigătul lor de durere ?
E vorba bu n ă oară să se clădească un internat
pentru elevii rom âni din Câmpulung, pentru a
nu se mai răsleţi pe la gazde străine cari le o-
 — 61 —

ferâ anum e întreţinerea peni fii preţuri de tot

mici, in scop de a-i captivă pentru cauza stră*
ină, pentru a-i desnaţionalizâ. Şi cine sunt aceşti
elevi ? Elementele cele mai bune,' floarea inte­
ligenţii românismului. Când au prins de vrsle
românii s’au constituit în societăţi de apărare.
In special societatea «Şcoala română» caic are
astăzi filiale în toate satele şi oraşele din Bu­
covina, a început să se gândească la clădirea
de internate in cari sa se creasră copiii ro m â ­
n ilo r; internate cari să lie focare de cultură
naţională.
Străinii au prins de v e s te ; societăji nem­
ţeşti şi rutene le pun beţe în roate şi muncesc
din răsputeri pentru a le zădărnici acţiunea.
Neputând lucra singură «Şcoala română» cere
ajutorul p a rticu la rilo r; a trimis apeluri în toate
părţile. Slabe ajutoare li vin. Nu-i chip de a da
mai mult. Sunt atâtea şi atâtea colecte, quele,
că în special nouă dascălilor, ne^ar mai trebui
o leafă, pentru a răspunde la toate, cotizaţiile,
abonamentele şi îndatoririle bAneşti ce ni se cer.
Numai, trebue să facem o selecţie şi o gradare
între operile, pentru c.iri sacrificăm din puţinul
ce-1 avem. Să vedem, unde se simte mai multă
nevoie de obolul nostru şi să nu ocolim o tre­
buinţă imediată şi vitală, pentru o operă, care
— cu toată necesitatea de a o crea— nu poate
sta alături ca importanţă cu altele, de cari de­
pinde însăşi existenţa unei părţi a neamului
nostru.
Este un .mijloc însă mai bun şi mai rentabil
 — 62 —

decât cotizaţiile— cari oricât din inim ă ar fi date

totuşi lasă goluri cari anevoie se acoperă— sunt
mulţi colegi, colege şi fraţi ligişti, pe cari n a ­
tu ra i-a înzestrat cu distinsul şi nobilul dar, de
a-şi aşterne frumos gândurile pe hârtie.— Ce
imense servicii a r aduce cauzei românism ului,
când ar face să vibreze şi coarda palriotism u-
lui, dacă ea o fi existând şi cred că există în
sufletul lor. Ia r acei dintre dascăli— şi sunt câţiva
p rintre noi de aceia— cari au scris şi scriu po­
trivit pentru mintea şi priceperea copiilor, să aş­
tearnă în pagini frumoase şi calde istoria dure­
roasă a acestor scumpi fraţi, ca s!o poată citi şi
pricepe tot şcolarul. Asta ar fi şi o şcoală de pa­
triotism ; iar beneficiul material— care n ’ar fi ne­
însem nat cred,— să se trimită ca ajutor Societăţii
„Şcoala Română“ din Bucovina pentru crearea şi
întreţinerea instituţiilor culturale româneşti.
încă un mijloc prin care aproape întreaga
suflare rom ânească a r putea contribui la susţi­
nerea operii culturale la fraţii noştri din Bu­
covina a r fi u r m ă t o r u l : Aproape fiecare bancă
populară are prevăzut un fond cultural. A r însemna
să ne achităm de o înaltă datorie de conştiinţă, ca
fraţi şi ca tomâni liberi, când am stărui, şi mai
ales când conducătorii băncilor singuri ar decide
să se destineze din acel fond cultural, regulat, anual,
o sumă fixă fie măcar 5 ori 10 lei, pentru aju­
tarea instituţiilor culturale la fraţii noştri din Bu­
covina.
N u mai vorbesc de băncile cu capitaluri form i­
dabile, cari ar putea face donaţii proporţionale cu
 — 63 —

Mormântul lui Ştefan cel Mare

 64 —

capitalurile lor şi cu bunătatea de suflet, cu dra­

gostea de neam de care sunt însufleţiţi conducă­
torii lor.
Acesta ar fi un isvor sigur şi perpetuu de aju­
tor şi tocmai când se simte mai multă nevoe. Şcoa-
Icle particulare—garanţia redeşteptării conştiinţei
naţionale la românii înstrăinaţi— au nevoe de fo n ­
duri mari ca să poată lua fiinţă în toate colţurile
mândrei ţări a fagilor, unde se simte nevoie de ele.
Iniţiativa bravilor «Junimeni», a r trebui să gă­
sească ecou şi sprijin mai ales printre rându­
rile noastre ; şi „fondul Hurmu&achi*, a n um e des­
tinat pentru acest scop, ar trebui să fie alimentat
cu un bun condeiu din partea noastră. Datoria
no a stră de buni rom âni şi fraţi, ne-o impune.
Apoi fiecare dascăl cu tragere de inim ă ar
putea face ceva în şcoala lui, Colegul Calistrat
Scutărescu de la B uhuşi-N eam ţu a avut o idee
ingenioasă. A pus în sala de clas o cutie în­
chisă in care se adună obolul micilor elevi, pen­
tru colegii şi fraţii lor cărora soarta nu le-a
îngăduit posibilitatea de a se instrui în dulcea
n o astră limbă. Ideea e cât se poate de frumoasă
şi atingâtoare. N u se poate preciza bine cine
va câştiga mai m u l t ; cei ce primesc, ori cei
ce dau ?
Aducând aceste lucruri la cunoştinţa celor ce
vor avea bunăvoinţa a le citi, am convingerea
fermă, că ele nu vor trece pe sub ochi, numai
ca un simplu fapt divers ; ci că vor şti să pă­
tru n d ă acolo, de unde pleacă.— „Ce pleacă din
mimă, la inimă merge“— pentru ca aceste mo-
 — 65 —

deşte propuneri să nu răm ână numai.... intre

foile acestei broşuri şi in sufletul aceleia care
le scrie cu toată căldura şi care doreşte din
toată inima a le vedea răsărind, m ăcar pe ici,
colea, traduse In fapt.
Iată cum ne-am putea îndeplini datoria noa­
stră de fraţi şi de români, faţă de fraţii şi de
neamul n o s t r u ' Iată unde a r sta m ântuirea
Bucovinei!
Şi dacă e aproape o minune, câ în urma a-
tâlor grozave încerQări de desnaţionalizare, ro­
mânii nu sau dat învinşi; o m inune şi mai m a­
re ar fi, dacă elementele tinere culte din Bu­
covina pe deoparte; iar pe de altă parte solici­
tudinea şi dragostea noastră, urmărind cu ar­
doare lupta contra tendinţelor duşmane, n ’ar
reuşi, sâ facă, ca toate atacurile lor să se sfar­
me ca de o stâncă de granit de tenacitatea şi
spiritul energic de conservare al neamului ro­
mânesc. Căci dnpâ cum zice poetul Vlăhuţâ:
n Nu e m orm ânt în care al nostru neam
„să ’ncapâ.
Adânc, şi larg deschidă-1 vrăjmaşii tăi
„rom âne!
„ S ’or prăvăli în tr’ânsul acei care ţi-1 s a p ă !
„ Furiunele rup norii; dar soarele rămâne.

CECILIA V. GRINŢESCU
INSTITUTOARE

P ia tr a - N .