Ce este smaltul dentar ?

 Datorită grosimii şi a structurii sale foarte dure, acesta protejează ţesutul pulpar ( pulpă
sau “nervul” dintelui) de eventuale agresiuni fizice (temperaturi extreme), chimice sau electrice.

 Smalţul dă în proporţie de 60% forma

coroanei dentare. Prin modul său de dispunere, acesta formează o morfologie neregulată care are
un rol foarte important în funcţionalitatea aparatului dento-maxilar. Smalţul are deci, un rol activ
în procesele funcţionale favorizând triturarea, apucarea, tăierea alimentelor şi în formarea bolului
alimentar. În acelaşi timp, datorită morfologiei specifice, smalţul formează şi zone retentive
pentru resturi alimentare si bacterii, la nivelul cărora igiena este greu de realizat iar riscul de carie
mult mai crescut.
 Datorită felului în care acoperă dintele, smalţul dentar are rol  în neutralizarea parţială a
presiunilor masticatorii exercitate asupra dintelui. Restul presiunilor masticatorii sunt neutralizare
de dispozitivul de susţinere al dintelui în osul alveolar.
În ciuda durităţii sale, smalţul este vulnerabil în faţa acţiunii acizilor produşi de diferite
microorganisme prezente în placa bacteriană. În prezenţa acestor acizi smalţul devine solubil, iar
această solubilitate a smalţului în mediul acid este una din cauzele care stau la baza
apariţiei procesului carios, a eroziunilor acide şi în anumite proporţii a abraziunii dentare.
Smaltul dentar este deci , o structură foarte importantă ce trebuie inteţinută printr-o igienă
orală corespunzătoare. 

Smaltul dentar este stratul exterior, subţire,

ce acoperă coroana dintelui ( anatomia dintelui). În momentul în care dintele erupe în
cavitatea bucală, celulele responsabile de formarea smalţului îşi pierd funcţionalitatea,
de aceea smalţul nu poate fi regenerat în cazul în care acesta este distrus de procese
carioase, eroziuni etc. În anumite situaţii smalţul poate beneficia de depuneri pe
suprafaţa sa, de precipitate de fosfat de calciu de origine salivară sau exogenă – dar
aceste mici depuneri nu pot înlocui în totalitate pierderi semnificative de substanţă dură.
Datorită organizării structurale complexe şi a gradului ridicat de mineralizare, smalţul
dentar este cunoscut ca fiind cea mai dură structură din organismal uman (mult mai dur
decât osul). În forma sa matură, conţine mai mult de 95% substanţă minerală.
Deoarece este translucid, lumina trece prin el iar porţiunea cea mai semnificativă ca
volum a dintelui ( dentină), ce se găseşte imediat sub stratul de smalt, oferă culoarea
specifică a dintelui. De foarte multe ori şi smalţul se poate colora, datorită unor alimente
precum: cafea, ceai, vin roşu , ţigări etc.