Aflată imediat sub 

smalţul și cementul dentar, dentina este masa

principală, formaţiunea care ocupă cel mai mult spaţiu atât la
nivel coronar cât și radicular. Este un țesut important, aflat
îmediat în vecinătatea pulpei dentare, astfel că dentina are
capacitatea de a se adapta la schimbările produse de factorii
perturbatori ai sănătății orale.
Tipuri de dentină
Se cunosc 3 tipuri diferite de dentină, fiecare apărând în momente
diferite ale vieții și îndeplinind roluri distincte:

 dentina primară: este prezentă incă de la început, din timpul

formării dinților, fiind puternic inervată dar nevascularizată. Are
capacitatea de a transmite pulpei dentare informațiile despre
condițiile din cavitatea orală.
 dentina secundară: se depune odată cu înaintarea în vârstă,
în timp canalele radiculare îngustându-se. Are o culoare mai
închisă și conferă nuanța gălbuie a dinților la persoanele în
vârstă.
 dentina terțiară sau dentina de reacție: acest ultim tip de
dentină se formează doar în condițiile în care avem un factor
care agresează unitatea dentară. Ca un răspuns în încercarea
de a proteja pulpa dentară, dentina de reacție se depune în
direcția dinspre care provine stimulul. Dacă viteza de depunere
a dentinei de reacție este însă inferioară vitezei de penetrare a
procesului infecțios, capacitatea de apărare este depășită și
vom avea complicații pulpare. De obicei, ritmul de depunere al
dentinei terțiare este mai accelerat la pacienții tineri.

Structura dentinei și proprietățile acesteia

Este un țesut mai slab mineralizat decât smalțul dentar, conținând
70% substanță dură (față de 90% smalţul). La examenul
radiologic, aceasta apare mai puțin opacă decât smalțul, având o
nuanță înspre gri.
Rolurile dentinei

 are rol hotărâtor în nuanța dintelui: smalţul este un țesut

translucid, care permite vizualizarea dentinei, prin
transparență. Cu cât nuanța dentinei este mai închisă, cu atât
dintele va fi mai galben.
 receptează senzațiile transmise de stimuli: dentina este
străbatută de canalicule care prezintă terminatii nervoase.
Metabolismul dentinei este influențat de aceste informații
primite pe calea terminațiilor nervoase. Stimulii care pot fi
recepționați sunt termici, tactili sau dureroși.
 luptă împotriva proceselor distructive: au capacitatea de a
proteja pulpa dentară. Prin depunerea de dentină tertiară,
avansarea proceselor patogene este încetinită. Odată procesul
patologic, fie că vorbim despre carie sau abrazie, ajuns la
dentină, el se va disemina mult mai rapid datorită durității
scăzute a acesteia.

Tratamentul patologiilor care interează dentina

Abordarea terapeutică este variată depinzând de cantitatea de
dentină afectată și de existenţa complicațiilor pulpare. De cele mai
multe ori, abordarea pacienţilor necesită colaborarea
pluridisciplinară. Indiferent de serviciul la care este adresat
pacientul, dezideratul universal este conservarea țesuturilor
sănătoase.
În cazul pierderilor mici de substanță dură dentară, deficitul va fi
înlocuit prin obturarea cu compozite care vor imita fidel
proprietăţile fizice ale dintelui. Pentru pierderi moderate și mari,
este necesară intervenția laboratorului de tehnică dentară pentru
confecţionarea de inlayuri, onlayuri, coroane de înveliș sau de
substituție. Prevenția este și în acest caz cea mai bună soluție în
menținerea integrității dintilor.
De multe ori, o fisură sau o pierdere de substanță minimă de
smalţ ascunde un proces carios amplu la nivel dentinar. Acest
fenomen se datorează mineralizării mai slabe
dentinare. Medicul stomatolog va examina fiecare dinte al arcadei
și va utiliza examinări suplimentare de tipul radiologiei sau
transiluminării pentru a depista procesele distructive care
interesează dentina dar și raportul acestora cu camera pulpară.