ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Rationament profesional – Factori de

contingență, modalități de exercitare și limite

Autori: Drăgnescu Maria

Eftinoiu Cătălin

BUCUREȘTI
2018

1
Cuprins
Abstract.......................................................................................................................................................3
Introducere................................................................................................................................................4
1. Prezentarea termenilor.....................................................................................................................5
2. Aplicarea raționamentului profesional............................................................................................6
2.1 Factori de contingență:..................................................................................................................7
2.2 Problematici de prezentare.......................................................................................................8
2.3 Exemple de aplicare.......................................................................................................................9
3. Limitări ale raționamentului profesional.......................................................................................11
3.1 Limitări de aplicare ale raționamentului profesional...........................................................11
3.2 Limitări aplicabile raționamentului profesional...................................................................12
Concluzii...................................................................................................................................................13
Bibliografie...............................................................................................................................................14

2
Abstract
Prezenta lucrare își propune o analiză critică asupra conceptului de raționament
profesional si a aplicării acestuia. În acest sens, inițial vom realiza o analiză bivalentă a
raționamentului profesional tratat drept concept pentru a identifica valențele sale filosofice și
sociale. Partea a doua își propune prezentarea implicațiilor practice de aplicare a acestuia
precum și limitările de aplicare a acestuia, datorate fie cadrului conceptul în ansamblul său, fie
individului sau circumstanțelor în mod specific. Totodată, prin analiza limitărilor vom realiza
paralelismul către contabilitatea creativă, întrucât în perspectivă contabilă raționamentul invită
creativitatea în vreme ce regulile stricte o inhibă.
Cuvinte cheie: raționament, raționament profesional, contabilitate, standarde internaționale
de contabilitate, limitări, creativitate,

3
Introducere
Fenomenul de globalizare și faptul că ne aflăm într-o eră a informației reprezintă laitmotivele
din cvasitotalitatea analizelor efectuate asupra economiei actuale, indiferent dacă au fost
efectuate la nivel microeconomic sau macroeconomic.
Lucrarea de față își propune să plaseze în prim plan un punct de vedere ușor diferit.
Perspectiva înaintată prezintă globalizarea drept un fenomen ce nu se mai află în perioada de
expansiune, ci unul care a atins maturitatea și economia actuală ca fiind una bazată în principal
pe cunoștințe (traducere liberă „knowledge based economy”). Argumentarea acestor premise
provine din faptul că evenimentele economice prezintă impact imediat asupra economiei la nivel
general, indiferent de zona geografică unde au loc, iar accesul la informație este facil pentru toți
agenții economici de pe piață, deci atragerea oricărui avantaj competitiv este condiționată de
aplicarea respectivelor informații prin contextul propriilor cunoștințe și a experienței personale.
Raționamentul profesional reprezintă, astfel, un termen vast și holistic, întrucât esența
acestuia este însăși agregarea prezentată anterior. Cu toate acestea, complexitatea acestuia este
îmbinată oximoronic cu facilitatea utilizării sale, termenul de „raționament” fiind aproape
propriu ființei umane și existenței acesteia („Cogito ergo sum” – Decartes, 1637)
Reliefăm astfel două perspective, prima de raționament în mod abstract, asociat filosofiei,
reprezentând conceptul pur și cea de a doua de raționament în perspectivă concretă, reprezentând
complexitatea termenului, fiind asociată ideii sociologice de raționament.
În acest sens, în perspectiva unei economii în continuă evoluție, unde atenția agenților
economici se transfera de la concret la abstract și de la tangibil la intangibil, ne propunem sa
prezentam cele două perspective menționate anterior precum și implicațiile lor și modul de
aplicare.

4
1. Prezentarea termenilor
Așa cum am afirmat anterior, raționamentul profesional reprezintă un concept vast și holistic,
impunând astfel o perspectivă duală de analiză a acestuia. În acest sens vom realiza tranziția de
la abstract către concret prezentând inițial perspectiva generală a termenului.
Realizând un exercițiu de etimologie al construcției sintagma “raționament profesional”
poate fi definită drept simpla aplicare a raționamentului în cadrul exercitării unei profesii.
Identificăm astfel faptul că termenul de bază este cel de raționament întrucât termenul
profesional identifică în cadrul expus anterior orice posibilă profesie.
În ipoteza faptelor expuse anterior definim raționamentul drept:”Înlănțuire logică de judecăți,
care duce la o concluzie, șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni
sau pentru a-și susține punctul de vedere” (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române)
Pe cale de consecință logică, deducem astfel că orice înlănțuire de judecăți care nu încalcă
regulile logicii primește definirea de raționament, iar exercitarea acesteia în cadrul unei profesii
devine raționament profesional. Astfel, aproape toate acțiunile întreprinse de către oameni în
cadrul profesiei ar putea fi incluse în categoria raționamentului profesional. În acest sens oferim
cu drept de exemplu decizia unei medic de a se spăla pe mâini înainte de efectuarea unei operații
(Succesiunea logică de judecăți fiind: pentru maximizarea șanselor de tartare a pacientului
contactul trebuie sa fie cât mai steril, astfel igienizarea mâinilor reprezintă o acțiune necesara.)
Exemplul anterior reprezintă în mod cert o exercitare a raționamentului în cadrul unei
profesii, cu toate acestea, fără o analiză amănunțită probabil majoritatea oamenilor nu i-ar atribui
titlul de raționament profesional. Astfel atingem cea de a doua perspectivă, cea socială.
În acest sens din cea de a doua perspectivă definim raționamentul profesional drept aplicarea
cunoștințelor și experienței dobândite, de o manieră etică, astfel încât persoana în cauză să poată
discerne o linie de conduită acceptabilă în circumstanțele date.
Distingem astfel perspectivele holistică și socială asemuite acestei definiții. În primul rând
întrucât simpla existență a cunoștințelor și a experienței este necesară, dar nu suficientă, întrucât
aplicarea combinată a acestora și sinergia rezultată este elementul central, iar în al doilea rând
prin includerea construcțiilor referitoare la etică (de o manieră etică) și la conduita (o linie de
conduită acceptabilă) ambele reprezentând puternice influențe ale unei perspective sociale.
Totodată este reliefată ideea de concret, întrucât definiția oferă ideea de circumstanțialitate. (în
circumstanțele date)
Pentru a finaliza analiza noastră propunem spre exemplificare perspectiva unui pilot de avion
care efectuează procedura de aterizare. Deși în cadrul scolii de aviație acesta probabil a executat
manevra în prealabil și a fost învățat aspectele teoretice referitoare la efectuarea acesteia, în
cadrul prezentat anterior nu acestea sunt esențiale ci aplicarea lor în cazul concret dat, cumularea
tuturor cunoștințelor și experiențelor anterioare cu condițiile atmosferice, starea aeronavei,
indicațiile turnului de control, etc. Astfel deși nu este prezentată direct în cadrul definiției

5
sinergia rezultată, aplicată de o maniera general acceptată într-un caz concret reprezintă
elementul fundamental al raționamentului profesional privit din cea de a doua perspectivă.
Nu se poate afirma ca una dintre perspectivele prezentate anterior este corecta în vreme ce
cealaltă nu, de fapt, în integralitatea lor ambele sunt adevărate în același timp. Traducerea primei
perspective prezentate anterior evoluând în timp la statutul de regulă prezentată de Standardele
Internaționale de Raportare Financiară, tocmai datorită caracterului său general, în vreme ce, a
două perspectivă, datorită specificității ei, face obiectul mențiunilor directe ale standardelor.

2. Aplicarea raționamentului profesional

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) pun un accent deosebit pe
necesitatea caracteristicilor calitative și de utilizare a judecății profesionale la întocmirea
situațiilor financiare. Deși IFRS-urile pot fi prescriptive, realizarea tuturor obiectivelor pentru un
set de situații financiare se va baza pe competențele pregătitorului.
IAS 29: “Prezentul standard nu stabilește o rată absolută de la care se consideră că există
hiperinflație. Momentul în care retratarea situațiilor financiare, în conformitate cu prezentul
standard, devine necesară este o problemă de raționament profesional. Hiperinflația este
indicată de caracteristici ale mediului economic al unei țări, care includ, fără a se limita la
acestea, următoarele:
(a) majoritatea populației preferă să-și păstreze patrimoniul în active nemonetare sau
într-o valută relativ stabilă. Sumele deținute în moneda locală sunt imediat investite pentru a
păstra puterea de cumpărare;
(b) majoritatea populației apreciază valorile monetare în raport cu o valută relativ
stabilă și nu în raport cu moneda locală. Prețurile pot fi exprimate în acea valută;
(c) vânzările și cumpărările pe credit au loc la prețuri care compensează pierderea
estimată a puterii de cumpărare în timpul perioadei de creditare, chiar dacă perioada este
scurtă;
(d) ratele dobânzilor, salariile și prețurile sunt legate de un indice de prețuri; și
(e) rata cumulată a inflației pe trei ani se apropie de sau depășește 100 %.” ( EUR-LEX
IFRS)
IAS 1, Prezentarea situațiilor financiare, impune ca o entitate a cărei situații financiare, în
conformitate cu IFRS, ar trebui să facă o declarație explicită și fără rezerve cu privire la o astfel
de conformitate în note ( este cazul politicilor contabile necorespunzătoare ce nu sunt rectificate
dar nici nu sunt divulgate politicile contabile utilizate, prin note sau alte materiale explicative).
IAS 1 recunoaște că, în situații extrem de rare, conducerea poate concluziona că respectarea unei
cerințe IFRS ar fi atât de înșelătoare încât ar intra în conflict cu obiectivul situațiilor financiare

6
stabilite în cadru. Într-un astfel de caz, entitatea trebuie să se îndepărteze de cerința IFRS,
prezentând în detaliu natura, motivele și impactul plecării.
Entitățile trebuie să respecte cerințele din IAS 8, “Politici contabile, Modificări în estimările
contabile și Erori”, atunci când selectează sau modifică politicile contabile, schimbă tehnicile de
estimare și corectează erorile. O entitate ar trebui să stabilească politica contabilă care trebuie
aplicată unui element cu referire directă la IFRS, dar politicile contabile nu trebuie aplicate în
cazul în care efectul aplicării lor ar fi lipsit de relevanță pentru societatea în cauză. Se presupune
că utilizatorii situațiilor financiare au o cunoaștere rezonabilă a contabilității și vor utiliza o
diligența rezonabilă în citirea situațiilor financiare. Considerațiile in limita materialitatii vor
trebui să reflecte această cunoaștere presupusă.
În cazul în care IFRS nu se aplică în mod specific unei tranzacții, trebuie să se facă apel la
raționamentul profesional în ceea ce privește elaborarea sau aplicarea unei politici contabile,
ceea ce conduce la informații financiare relevante pentru criteriile de luare a deciziilor și de
evaluare, ale utilizatorilor. IFRS prevede, de asemenea, că politicile să fie fiabile și prudente.
Pentru a face această judecată, entitățile trebuie să faca apel la îndrumări din IFRS care se referă
la aspecte similare și apoi ulterior la definiții și criterii din contextul Cadrului conceptual.
Făcând referire la un studiu realizat de Heidues si Patel (IFRS and exercise of accountants’
professional judgments), conștientizarea faptului că aplicarea contabilității este o activitate socio-
tehnică și nu doar o totalizare a contingențelor de natură tehnică, a stârnit interesul față de nivelul
de importanță a judecății profesionale. Standardele de contabilitate privind recunoașterea și
evaluarea elementelor patrimoniale conțin adesea expresii precum “probabil” sau “mai probabil
deca improbabil”, care solicită interpretarea contabililor prin raționament profesional.
“Everything that refers to the past, I can judge easily and what lies in the future is difficult to
judge. If I cannot get a fair value from a market price, I have to judge again in the end, I need to
make many assumptions. As such, I believe that there is more judgment necessary in the concrete
application of IFRS than in the HGB (German Commercial Code). I take that as given. (…) I
think that is problematic, because the more judgment I, the more the standards require that I
exercise judgment, the more subjective is accounting.” (A1) (IFRS and exercise of accountants’
professional judgments: German concerns)
2.1 Factori de contingență:

“The large entities employ people that have international competence of course, there
cultural influence (it) is displaced. (…) Corporate objectives of course and there is always profit
management and you will never get standards that are free of possibilities for profit
management, because you always have some discretion. For example, good will is a big topic, if
you have for example mergers and acquisitions, allocating these good wills (…) yes, that is
where the music plays in regards to profit management (…) and that I would say displaces the

7
cultural influence in international corporations, because you just have theșe people that think
internationally.”
Conform mențiunilor de mai sus, Patel subliniază faptul că exercitarea judecății profesionale a fost
incurajată de nivelul de influență a aderării la obicetivele managementului, în balanța dintre interese
corporative si cele personale, dar și de tendința de a reduce cât mai mult posbil timpul și costurile cu
pregatirea situațiilor financiare. Opiniile și percepțiile aspura structurii activului net al întreprinderii
și a asupra variației rezultatului global, au variat în funcție de cultura organizațională a fiecarei
companii.
2.2 Problematici de prezentare

- Conform unui articol Fraudulent Financial Reporting: Consideration of Industry Traits

and Corporate Governance Mechanisms, În cadrul companiilor de industrie tehnologica,
cea mai comună tehnică de fraudă a implicat recunoașterea veniturilor, în timp ce
fraudele asupra existentei si subevaluarii activelor erau cele mai frecvente în companiile
de servicii financiare. Inplicarea rationamentului profesional in situatia raportarii unei
situatii frauduloase a veniturilor a constat in recunoasterea acestora la momentul vanzarii,
inaintea livrarii, vanzari neconditionate, ermeni modificați prin emiterea de scrisori
laterale, necorespunzătoare.
- Implicarea managementului în condițiile de evaluarea a patrimoniului prin raționament
profesional, poate genera valori mai favorabile managementului decat al utilizatorilor
externi ai informației prezentate în situațiile financiare.
”Rogers and Stocken (2005) argue that the likelihood of managers providing biased
forecasts depends on investors’ ability to evaluate the accuracy of the disclosed information. In
a similar vein, we argue that investors’ ability to assess the precision of managements’
information is important if managers strategically choose the forecast precision and guide the
market for their own benefit. When investors can estimate the precision of managers’
information with a fair degree of accuracy, they are doubtful of forecasts that deviate from the
expected precision level. For example, if investors assume that managers have received a
precise signal about future earnings, then managers are less able to effectively use their
discretion to blur the forecast. Similarly, if investors believe that managers cannot precisely
estimate future performance, then managers have weaker incentive to strategically choose
forecast precision levels for self-serving purposes. In contrast, if investors do not know the
precision level of the information that managers have, then managers can strategically choose
the forecast precision level. Thus our final hypothesis is:
H4: The impact of insider trading incentives on management forecast precision, as hypothesized
in H1, is more pronounced if investors have greater difficulty in assessing the precision of
managers’ information.” (Managerial Incentives and Management. Forecast Precision)

8
 Heng Yue a aratăt într-un articol referitor la stimulentele manageriale și previziunile
managerilor asupra situatiilor financiare, că stimulentele manageriale pot afecta precizia
previziunilor, contribuind astfel la înțelegerea procesului de luare a deciziilor manageriale în
elaborarea previziunilor privind câștigurile.
Heidhues and Patel , au prezentat în articolul dezvoltat referitor la perspectiva germană, că
nivelul de relevanță a informației este strâns limitată de estimări contabile nesigure, generate de
o scară largă a judecății profesionale, raportată la procesul de convergentă IFRS. Această
percepție a limitării informației furnizate prin abordarea IFRS este strâns legată de evaluarea
utilității informației contabile. Printe cele mai întâlnite situații, aflate în aceste circumstanțe se
află relevanța evaluării la valoarea justă și tratamentele de depreciere a fondului comercial.
În concordanța unui studiu al Consiliului German pentru Standarde de Contabilitate realizat
în 2008 care a evaluat atitudinea europeană față de utilitatea valorilor juste, impresia generală a
fost că valorile juste pot fi utile și relevante. Cu toate acestea, discuțiile mai specifice arată că
opiniile variază în funcție de diferitele metode de determinare. În consecință, abordările de tip
marcă-model au fost considerate mai puțin utile pentru luarea deciziilor decât abordarea valorii
juste și abordarea costul istoric. Conform constatărilor, această lipsă de utilitate a deciziilor din
cauza fiabilității limitate se reflectă parțial în comportamentul analiștilor financiari care adesea
ignoră valorile estimate și fondul comercial și preferă evaluarea elementelor la valoarea de piață
existentă sau la cost istoric.
“There I know that German financial analysts are having major arguments: What are we
doing with goodwill? Most analysts simply take it out of their calculations. Everything that is
related to goodwill will simply be deleted in the Spread Sheets that are used. I think that is
problematic (…) that is bad for the accounting profession.” (A1) 24 “Regarding external funds,
so creditors and banks (…). There it is generally the case that they have some items that they
take out of their calculations. As soon as they are not relevant for the valuation (…) in the end
they look at the amount repayable and say: Ok, when it becomes due, what would we need to
pay? And it is quite the case that when you go bankrupt, then the debtor does not want to have
some discounted value back, but the debtor claims the debt back, or collects the debt. As such,
banks still calculate explicitly and they all say at the moment. We do not require IRFS. They just
like the HGB (German Commercial Code) the same.” (A5)
2.3 Exemple de aplicare

1) Determinarea metodei de depreciere / a duratei de viata in cazul deprecierii contabile in

raport cu deprecierea fiscala; Conform unui articol “The importance of professional
judgement applied in the context of International Financial Reporting Standards”,
publicat de revista Audit Financiar, se exemplifica una dintre cele mai controverate
categorii de active imobilizate, si anume “animale”. În cazul unei ferme de porci există o
preocupare pentru creșterea performanțelor de producție și reproducere a porcilor. Prin
urmare, durata de viață utilă recomandată a acestor active ar trebui să fie perioada în care

9
 scopul activelor este îndeplinit (de obicei doi ani și jumătate, maximum trei ani). Această
viață utilă diferă de cea stabilită de Codul fiscal pentru această clasă de active (patru ani),
care este luată în considerare pentru determinarea impozitului pe profit. Consecințele
utilizării unei perioade de viață utilă incorectă ar influența valoarea contabilă netă a unui
activ și la în momentul în care are loc vânzarea porcilor, valoarea realizabilă netă fiind
mult mai mică decât valoarea contabilă netă, rezultând o pierdere mai mare, neconformă
cu valoarea economică a acestor active.

2) Recunoasterea componentelor de rezultat al contractelor de constructii. Ionela Ivan

mentioneaza ca alternativele ar fi contabilizarea la finele contractului sau in fiecare etapa
a procesului de constructive. Metoda procentuală de contabilizare este utilizată în
legătură cu judecata profesională pentru a determina și a explica rezultatul, care ar trebui
să fie estimat în mod fiabil, prin recunoașterea veniturilor și a costurilor proporțional cu
stadiul de finalizare a activității contractuale. Metoda alternativă (metoda sfârșitului
contractului) limitează măsurarea veniturilor la valoarea cheltuielilor suportate care pot fi
recuperate de la beneficiar. Dat fiind că nici un profit nu poate fi recunoscut până la
încheierea contractului, judecata profesională acționează ca mediator între prudența
contabilă și optimism, în cazul în care beneficiile din contract nu pot fi estimate în mod
credibil.

3) Varietatea semnificatiei si a metodei de evaluare a “valorii” : valoarea de înlocuire,

valoarea realizabilă netă, valoarea recuperabilă, valoarea justă, cost istoric etc. Pentru
determinarea celei mai adecvate unitati de evaluare, trebuie puse in balanta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, Specialistii standardelor au ajuns la concluzia că
baza de măsurare cea mai adecvată este la cost istoric, datorită avantajului dat de
fiabilitatea, claritatea definirii și verificabilitatea. Cu toate acestea, contabilitatea costului
istoric nu anticipează toate profiturile entității, deoarece principiul conservatorismului /
prudenței nu permite recunoașterea câștigurilor potențiale legate de active, ci numai a
pierderilor potențiale. Pe de altă parte mână, măsurarea costurilor istorice are
dezavantajele sale, deoarece într-o economie de piață există fluctuații ale prețurilor și este
imposibil să se obțină o corecție duc la contabilizarea prin utilizarea unui sistem istoric de
măsurare a costurilor.

4) Evaluarea nivelului de depreciere al activelor, si nivelul provizioanelor constituite pentru

prezentarea unei imagini fidele a firmei, are la baza rationamentul profesional al
profesionistilor contabili. Printre cele mai intalnite, regasim:

a. Provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate si circulante; De comun acord cu

managmentul societatii, dar si in urma unosr studii de piata, societatea poate impune o
politica proprie de ajustare a deprecierii elementelor de activ. De exemplu, in cazul

10
 industriei telefoanelor mobile, politica de provizionare poate scadea semnificativ fata de
gradul de depreciere uzual al stocurilor, din pricina fluctuatiei pietei pe care actioneaza.
Pentru o recunoastere fidela a situatiei firmei, este necesara constituirea unor provizioane,
in ciuda scaderii valorii rezultatului global.
b. Provizioane pentru concedii neefectuate – reorezentand datorii catre angajati societatii
ranase ub sold la finele exercitiului financiar. In cazul unor societatii cu un numar de
salariati dezvoltat intr-un sens pozitiv, dar la nivel inalt, valoarea acestii datorii probabile
poate deveni semnificativa in situatiile financiare, pentru utilizatorii informatiei
prezentate.
c. Provizioane privind beneficiile la pensionare – poate deveni semnificativ pentru societati
ai caror angajati prezinta un nivel de trai inaintat, iar societatea mentioneaza pentrin
contractul colectiv de munca o clauza specifica aferenta beneficiilor acordate la
pensionare.
Exercitarea raționamentului profesional este asociată cu libertatea de alegere în ceea ce
privește conceptele și cu utilizarea opțiunilor de politici contabile, reguli, în timp ce
contabilitatea bazata pe principii încurajează exercitarea judecății profesionale.
Obiectivul principal este de a obține informații fiabile, dar de-odată ce realitatea este că
trebuie să ne confruntăm cu noua eră a globalizării, limitele regulilor naționale sunt dezvăluite
prin contrastul cu conceptele promovate și susținute de standardele internaționale. Acestea din
urmă se evidențiază datorită libertății oferite de apelul la contabilitatea baza pe principii în locul
regulilor, prin promovarea exercitării judecății profesionale și a fiabilității informației acordate.

3. Limitări ale raționamentului profesional

La momentul aducerii în discuție termenul de limitare a raționamentului profesional,
consideram importantă diferențierea între limitările aplicabile strict asupra raționamentului
profesional în sine și limitările de aplicare ale raționamentului profesional. În acest sens
distingem următoarele perspective:
3.1 Limitări de aplicare ale raționamentului profesional

Vom considera drept limitări ale aplicării raționamentului profesional acele cazuri în care
finalitatea incorectă a exercitării sale este cauzată fie de incapacitatea individului, fie de
insuficiența informațiilor aferente cazului specific analizat.
În acest sens vom folosi cu titlu de exemplu referința directă a Standardului Internațional de
Contabilitate 16, care la articolul 57 menționează: Durata de viață utilă a unui activ este definită
în sensul utilității preconizate a activului pentru entitate. Politica entității privind administrarea
activelor poate implica cedarea activelor după o perioadă specificată de timp sau după
consumarea unei proporții specificate din beneficiile economice viitoare înglobate în activ. Prin
urmare, durata de viață utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata sa de viață
economică. Estimarea duratei de viață utilă a activului este un aspect de raționament bazat pe
experiența entității cu active similare.

11
 Astfel, un exemplu de limitare în aplicare a raționamentului profesional ar fi determinarea
duratei de viață utilă de către o persoană care nu are cunoștințele necesare referitoare la modelul
economic al entității sau fără a consulta o persoană care deține astfel de cunoștințe. Un altă
modalitate de limitare ar fi cazul în care specificul situației este de așa natură încât entitatea nu
are experiențe cu active similare, iar informațiile publice sunt insuficiente. În ambele dintre
cazurile menționate anterior este probabil ca durata de viață utilă prezentată să difere de cea
reală, care va fi constatată evident ulterior.
În această categorie sunt totodată incluse și discrepanțele de aplicare ale raționamentului
profesional în cazuri similare. Acestea fac referire la cazurile unde situații similare sau identice
pe cât posibil primesc tratamente diferite din partea profesioniștilor datorită discrepanțelor soci-
culturale. Pentru exemplificare apelăm la Standardul Internațional de Contabilitate 37, care
solicită prezentarea unei datorii contingente dacă este posibilă o ieșire de resurse încorporând
beneficii economice. În acest sens aprecierea gradului de probabilitate diferă în funcție de
construcția etică, morală, socială și culturală a persoanei care realizează analiza, astfel aceeași
speță propusă spre examinare către două persoane diferite poate avea rezultate diferite. În mod
evident, extinderea acestor cazuri este redusă, însă subiectivismul nu poate fi eliminat în
totalitate.
3.2 Limitări aplicabile raționamentului profesional

Cazurile care fac obiectul acestei categorii nu se referă la limitările specifice situației sau
individului, ci la limitări ale raționamentului profesional în sine sa sau datorate cadrului general
creat de standarde.
Pentru exemplificare vom folosi textul Standardului Internațional de Contabilitate 1 care în
cadrul articolului 7 determină scopul situațiilor financiare:
Situațiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziției financiare și a performanței
financiare a unei entități. Obiectivul situațiilor financiare cu scop general este de a oferi
informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei
entități, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile
financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor, sarcină încredințată
conducerii entităților. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații
despre:
(a) activele;
(b) datoriile;
(c) capitalurile proprii;
(d) veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile;
(e) alte modificări în capitalurile proprii; și
(f) fluxurile de trezorerie ale entității.

Aceste informații, împreună cu alte informații din note, ajută utilizatorii situațiilor financiare la
estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entității și, în special, a plasării în timp a apariției
și a gradului de certitudine a acestora.

Pentru a exemplifica posibile limitări vom presupune cazul unei entități care are drept scop
producerea de medicamente farmaceutice. În acest sens directivele standardelor pentru calculul

12
costului de producție nu sunt suficiente pentru a prezenta situația reală a costurilor companiei,
datorită procesului complex de producție. Astfel pentru a prezenta cu acuratețe poziția și
performanța financiară entitatea decide că este necesară abaterea de la standardul respectiv și
menționarea acestui fapt în notele explicative, lucru permis de către standardul anterior
menționat.
Cu toate acestea o astfel de prezentare a unui proces atât de complex ar induce în eroare
utilizatorii situaților financiare întrucât aceștia nu dețin cunoștințele specifice necesare. (După
cum am observat anterior cerințele IAS 8 sunt referitoare la cunoștințele contabile nu la cele
specifice activității entității). Astfel, o asemenea abatere ar împiedica realizarea propriului scop.
Totodată un asemenea caz implică probleme referitoare la comparabilitatea situaților financiare,
întrucât este posibil ca pe piața de farmaceutice mai multe entități economice sa se afle în această
dilemă, însă unele sa opteze pentru abaterea de la IFRS în vreme ce altele sa opteze pentru
alinierea cu standardele, neexistând o soluție clară.
Concluzii
În incipitul prezentei lucrări am afirmat că termenul de raționament este aproape propriu
ființei umane. Astfel concluzionăm că sintagma de raționament profesional este aproape proprie
dezvoltării ființei umane, întrucât apariție acesteia în cadrul standardelor derivă din necesitatea
trasării unei direcții generale de acțiune, nu a acțiunilor specifice.
În principal, opinăm că, această necesitate este cauzată de complexitatea în creștere a
activității economice, dar mai ales din conștientizarea acestei complexități. În acest sens, prin
analogie, oferim exemplul fizicii, o știință ce își propune analiza fenomenelor naturale.
Complexitatea acestora a fost întotdeauna aceeași însă pe parcursul secolelor oamenii au avut
grade de înțelegere diferită ale acestora (în Grecia antică, căderea obiectelor lăsate libere se
datora densității, în secolul XVIII, gravitației ca forță de atracție, iar în prezent gravitației ca
alterare a fibrei spațio-temporare) și le-au privit diferit.
Completând analogia și revenind la contabilitate, drept limbaj al pseudoștiinței economice,
putem concluziona că fenomenele economice au avut în majoritate același fond însă percepția
noastră asupra lor a fost diferită. (drepturi de utilizare agreate verbal, nepurtând denumirea de
licență, etc.)
Astfel, nevoia de raționament profesional derivă din complexitate și conștientizarea acesteia,
iar importanța raționamentului profesional este în continuă creștere într-un sistem
macroeconomic unde cunoștințele primează, iar raționamentul este aplicarea acestora.

13
Bibliografie

1. Cenar, I., 2012. CALL FOR PROFESSIONAL JUDGMENT POLICY AND ACCOUNTING ESTIMATES
CHANGES WITHIN PUBLIC INSTITUTIONS. Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica.

2. CHRISTOPHER HODGDON, S. B. H. a. D. L. S., 2011. Framework-based Teaching of IFRS

Judgements. Accounting Education: an international journal, p. 415–439.

3. EUROPENE, C. C., 2008. REGULAMENTUL (CE) NR. 1126/2008 AL COMISIEI din 3 noiembrie 2008
de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului. Bruxelles: Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.

4. Eva Heidhues, C. P., 2015. IFRS and exercise of accountants’ professional judgments: Insights
and concerns from a German perspective, NSW 2109 : s.n.

5. Holt, G., 2012. A matter of professional judgment. Accounting and Business magazine.

6. IVAN, I., 2016. The importance of professional judgement applied in the context of the
International Financial Reporting Standards. Audit Financiar, vol. XIV, no. 10(142)/2016, pp.
1127-1135.

7. Maria-Mădălina VOINEA, A.-S. H., 2014. VALUATION AND CREATIVE ACCOUNTING. Cross-
Cultural Management Journal.

8. Nan Liu, R. E., 2014. Does Dividend Policy Drive Earnings Smoothing?. Accounting Horizons, p.
501–528.

9. Oriol Amat, J. B. J. D., 1999. THE ETHICS OF CREATIVE ACCOUNTING. Journal of Economic
Literature classification: M41.

10. Qiang Cheng, T. L. H. Y., 2013. Managerial Incentives and Management Forecast Precision. THE
ACCOUNTING REVIEW, p. 1575–1602.

14