UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA : EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ ȘCOLARĂ

REFERAT

POSIBILITĂȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER UTILIZAND

MIJLOACELE DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI

MASTERAND,

HRISCU VLĂDUȚ

ANUL

2020
 Timpul liber nu este un timp neocupat , un timp fără nici un
fel de activitate. Acesta a jucat un rol foarte important în istoria
omenirii şi a devenit o condiţie indispensabilă pentru îmbogăţirea
personalităţii omului.

Importanţa folosirii timpului liber creşte odată cu scurtarea

zilei de muncă şi automatizării muncii. Dezvoltarea tehnică duce la
limitarea activităţii motrice, munca fizică este mult diminuată
datorită apariţiei de maşini automate. Statistic, oamenii zilelor
noastre fac mult mai puţină mişcare comparativ cu deceniile
trecute. Scăderea activităţii fizice este compensată de creşterea
activităţii intelectuale. Astfel timpul liber apare într-o pondere tot
mai mare ca timp de dezvoltare multilaterală a personalităţii, care
asigură perfecţiunea intelectuală, morală, estetică şi fizică.
Interesantă este corelaţia dintre timpul de lucru şi cel liber la un
muncitor necalificat şi unul calificat. Dacă cel necalificat consumă
foarte multă energie prin faptul că mişcările sale nu sunt
ergonomice, va trebui ca cea mai mare parte a timpului său liber să
o folosească pentru restabilire, şi în acest mod se lipseşte de
posibilitatea de a se autoperfecţiona. În acelaşi timp cel calificat,
va folosi timpul liber pentru autoperfecţionare datorită faptului că
acestuia îi trebuie mai puţin timp pentru restabilirea capacităţii de
muncă.

Activităţilor de timp liber presupune în primul rând

recreere, apoi educaţie estetică, apoi presupune sănătate.

Munca fizică, munca în aer liber, munca într-un mediu

natural, s-a mutat astăzi într-un spaţiu închis cu aer condiţionat, în
construcţii vechi şi noi, cu mişcarea fizică redusă treptat de noul
grad de confort şi civilizaţie. Problemele actuale ale nutriţiei
raportat la reducerea efortului fizic grăbeşte apariţia sedentarismul,
combătut în epoca de azi prin sporturi noi, precum joggingul, ori
fitnes-ul. Finalitatea lui este concretizată în: îmbunătăţirea
condiţiei fizice; îmbunătăţirea stării mentale de bine, frumos şi
adevăr; formarea de relaţii sociale; obţinerea de rezultate
referitoare la mediul sănătos, sigur şi cooperant.
 Activităţile care pot fi desfăşurate sunt foarte variate, în funcţie de
opţiunile şi motivaţiile individului. Astfel, se pot face mai multe clasificări ale
acestor activităţi:

- care presupun efort preponderent fizic sau intelectual;

- statice sau dinamice;
- în cadrul activităţilor cotidiene, la sfârşit de săptămână sau în concediu;
- în mediul în care locuieşte (sau îşi desfăşoară activitatea) sau natură.

În cadrul acestor activităţi de timp liber sunt cuprinse:

- practicarea exerciţiilor fizice,

- vizionarea de spectacole sportive, artistice, turism, exemplele putând
continua şi sunt diferite de la individ la individ.

Activități în timpul liber

Rolul timpului liber este de a ajuta la refacerea fizică și psihologică(intelectuală)

după finalizarea sarcinilor cotidiene și profesionale.

Activitătile sportive de timp liber are următoarele caracteristici specifice:

- nu se căută performanţa şi eforturile intense, de limită;

- nu necesită antrenamentul sistematic şi riguros conceput;
- produce relaxare, condiţie fizică optimă;
- poate fi practicat individual sau în grup, în cadrul cluburilor şi asociaţiilor
sportive;
- determină contactul cu natura, descoperirea de locuri noi şi experienţe
unice;
- este o formă populară şi accesibilă de practicare a exerciţiilor fizice în
timpul liber.

Activităţi utilizate la sfârşitul zilei sau al săptămânii (mersul pe jos,

cicloturismul, alergarea, jogging-ul, jocurile sportive), sunt mijloace frecvente
utilizate de oameni din ce în ce mai numeroşi, adepţi ai unui stil de viaţă
sănătos.
Tragerea cu arcul
Acest exerciţiu a fost preluat de la sciţi. Pe lângă faptul că era folosit ca
exerciţiu militar pentru pregătirea ostaşilor, tragerea cu arcul a căpătat şi un
caracter sportiv fiind practicat de fii nobililor. Cronicarul Ion Neculce aminteşte
că tragerea cu arcul a fost folosită pentru alegerea locului de construcţie a
mănăstirii Putna de către Ştefan cel Mare. În epica populară se fac dese referiri
la calităţile şi 70 precizia arcaşilor. În “Descrierea Moldovei” Dimitrie Cantemir
nu este de acord cu tragerea cu arcul considerând nedemnă folosirea lui de către
moldoveni deoarece favoriza lupta la distanţă.

Despre tragerea cu arcul se aminteşte şi la o vânătoare regală organizată în

Maramureş la începutul secolului XII; iar în secolul următor pe Motru şi Jiu se
organizau întreceri din care nu lipsea tragerea cu arcul. În Transilvania se
organizau lunar concursuri de tragere la ţintă cu premii.

Înotul şi vâslitul
Erau practicate intens de către populaţiile care locuiau în apropierea
apelor. Înotul era practicat printr-un procedeu asemănător craulului numit
“voiniceasca”. Vâslitul era folosit ca un exerciţiu utilitar, de întrecere sau în
acţiunile militare. În cronica rusă “Povestirea anilor de demult” se relatează
despre folosirea de către populaţia autohtonă a ambarcaţiunilor pentru pescuit şi
transport.

Conflictele cu turcii au făcut ca înotul şi vâslitul să fie folosite pentru

desfăşurarea acţiunilor militare pe Dunăre. După ce turcii au pus stăpânire pe
malurile Dunării, iar populaţia locală a fost îndepărtată de fluviu interesul ei
pentru aceste exerciţii a scăzut.

Călăria
Acest exerciţiu a fost preluat de la sciţi. În angrenajul armatei române de-a
lungul timpului cavaleria a fost un element de bază.
Aruncarea
Aruncarea erau un exerciţiu folosit în scop utilitar şi sportiv. În epica
populară se amintesc de diferite variante de aruncare: cu ghioaga (“Movila lui
Burcel”), a buzduganului (“Mihu Copilul”), paloşului (“Mogoş Vornicul”). De
la turci a fost preluat un joc de origine mongolo-tătară numit gerid. Jocul era
practicat între doi adversari sau între două echipe şi consta în aruncarea unei
suliţe plumbuite la vârf printr-un inel numit “halcă” sau prinderea suliţei de către
un alt jucător şi aruncarea ei prin inel.

Trânta
Este unul din cele mai vechi exerciţii practicate de om, datând din perioada
comunei primitive, el a însoţit fiinţa umană pe parcursul evoluţiei sale sub
diverse forme şi modalităţi de practicare. Pe teritoriul ţării noastre practicarea
acestui exerciţiu a luat amploare în perioada Evului Mediu, majoritatea
informaţiilor fiind furnizate de epica populară. În această epocă în limbajul
folosit se aminteşte de trântă, care este aproximativ sinonimul luptei. Cel mai 73
adesea era folosită lupta dreaptă, fără arme în care rezultatul confruntării era dat
de forţa combatanţilor.

Jocurile practicate pe teritoriul ţării noastre pot fi împărţite

astfel:
- de alergare: De-a prinselea, Leapşa şi variantele ei, Lupul şi oile, De-a
baba oarba, De-a v-aţi ascunselea;
- de săritură: Şotronul, Capra, Apiolanul;
- de trântă: Voinicească, Dreaptă, Ciobănească;
- de aruncare: Oina, Poarca, Ţurca;
- de îndemânare: Jocul de buşi, Bâza, Fripta;
- de iarnă: Sania pe derdeluş.
 Dansurile populare fac parte din tezaurul folcloric românesc, ele fiind
incluse în rândul activităţilor fizice deoarece executarea lor presupune efort
fizic. Ele au o contribuţie majoră în formarea unei ţinute corecte, a ritmului,
armoniei mişcărilor şi dezvoltarea îndemânării.

Turismul poate constitui o altă formă de activitate care are o largă

accesibilitate şi răspândire. Efectele benefice sunt: petrecerea timpului liber în
natură, realizarea unui efort de tip aerob care contribuie la îmbunătăţirea
condiţiei fizice, asimilarea de cunoştinţe privind istoria şi geografia locurilor
vizitate.

Beneficiul fundamental al practicării activităţilor fizice în timpul liber

este sănătatea, fapt care întărește ideea că exerciţiile fizice zilnice, o
alimentaţie echilibrată și un regim de viață ordonat sunt baza unei vieţi
sănătoase.

Alte modalitati de petrecere a timpului liber :

1. Vizionarea programelor de televiziune este modalitatea principală de

petrecere a timpului liber nu numai în România, satisfăcând atât nevoia de
destindere şi/sau de distracţie cât şi preocupările informative şi de dezvoltare a
personalităţii.

- din totalul populaţiei de peste 7 ani, 93% privesc la televizor, dintre care
75% zilnic.
2. Citirea ziarelor şi revistelor este preocuparea de timp liber care ocupă
locul doi după vizionarea programelor de televiziune. Această preocupare a
înregistrat unele scăderi faţă de începutul deceniului nouă când interesul era mai
mare, probabil din câteva motive: explozia de ziare şi reviste a constituit o
noutate pentru români după perioada comunistă; nivelul de trai nu scăzuse atât
de mult încât să pună problema imposibilităţii de a mai putea cumpăra ziare şi
reviste, pentru anumite categorii de populaţie; problemele economice şi şomajul
au creat o dispoziţie a populaţiei mai puţin propice cumpărării şi citirii de ziare
şi reviste.
 3. Ascultarea ştirilor la radio ocupă locul trei în topul preferinţelor de
petrecere a timpului liber. România se situează, din acest punct de vedere,
printre ultimele locuri între ţările din UE.

4. Lectura cărţilor, ca preocupare de timp liber, a scăzut în România după

1989. După ultimele date, cititul cărţilor este o preocupare pentru 21% din
populaţia de 10 ani şi peste, care include – deci – şi elevi.

Interesul pentru lectură este mai mare în celelalte ţări ale Uniunii
Europene, deşi este diferenţiat de la o ţară la ţară.

5. Computerul şi Internetul generează preocupări atât pentru timpul de

muncă cât şi pentru timpul liber. Pentru România, fenomenul are o anumită
noutate, pătrunderea acestora începând să se producă după 1990.

Dotarea cu computere a evoluat rapid, atât pentru instituţii, cât şi pentru

persoanele particulare. Scopurile folosirii Internetului sunt multiple şi vizează
atât domeniul vieţii de muncă cât şi viaţa personală şi timpul liber
Folosirea intensivă a calculatorului şi a Internetului a fost invocată, de
multe ori, ca sursă a reducerii interesului pentru lectură. Comparaţia dintre
România şi celelalte ţări ale Uniunii Europene, mai ales cu ţările nordice a
evidenţiat faptul că aceştia din urmă, în ciuda faptului că folosesc cel mai mult
calculatorul şi Internetul, citesc mai mult, comparativ cu românii.

6. Vizionarea spectacolelor şi frecventarea cinematografelor sunt

preocupări de timp liber cu o prezenţă mai redusă la români: 18% merg la
cinematografe şi 10% merg la teatru, în general în anii 1990–1993 interesul
pentru spectacole de teatru şi cinematograf a scăzut mult, comparativ cu
perioada anterioară anului 1990; explicaţiile sunt diferenţiate în funcţie de
tipurile de spectacol, dar sunt şi cauze generale ale scăderii interesului:
concurenţa televiziunii, scăderea nivelului de trai, schimbarea stării de spirit a
populaţiei şi a preocupărilor acesteia, apariţia altor preferinţe.

7. Preocupările religioase sunt considerate, uneori, preocupări de timp

liber. Trebuie menţionat faptul că preocupările religioase sunt preocupări
spirituale, care numai în anumite forme precum frecventarea bisericii se exprimă
în timpul liber. În acelaşi timp, prin sărbătorile religioase (la nivel naţional, la
nivelul unor confesiuni şi pentru anumite segmente de populaţie care respectă cu
stricteţe sărbătorile religioase) religia este producătoare de timp liber. La
români, frecventarea bisericii a înregistrat o anumită creştere după 1990, mai
ales la persoanele cu studii medii şi cu studii superioare; din totalul populaţiei de
peste 18 ani, participă frecvent (în fiecare săptămână sau în fiecare lună) la
serviciul religios din biserică aproximativ o treime.

8. Excursiile la sfârşit de săptămână şi călătoriile mai lungi sunt puternic

afectate de nivelul de trai scăzut. În România, treptat, s-a format un
segment de populaţie care are posibilităţi financiare pentru călătorii, dar
este neinteresat de excursiile la sfârşit de săptămână, şi un alt segment,
care are posibilităţi financiare numai pentru excursii la sfârşit de
săptămână şi/sau călătorii în ţară.
Cei din primul segment, au posibilităţi financiare bune, posedă locuinţe
extraurbane sau/şi în zone de agrement unde îşi petrec sfârşitul de săptămână.
Există şi segmente de populaţie neinteresate de excursiile la sfârşitul de
săptămână, din alte motive decât cele financiare: cei ce posedă gospodării rurale
unde îşi petrec cel puţin unele dintre sfârşiturile de săptămână, şi cei ce participă
la muncile agricole, pe pământurile ce le-au fost restituite după căderea
regimului comunist.

Educaţia fizică şi sportul se transpun în practică prin

urmatoarele activităţi practice (a ctivităţi sportive de masă).

Activităţi cultural – sportive. Cu prilejul diferitelor zile pe

care le sărbătoreşte şcoala, sărbătorile anului preolimpic, sărbători
naţionale, zile dedicate diferitelor acţiuni ale UNESCO (împotriva
fumatului, drogurilor, sedentarismului) sub directa îndrumare a
profesorilor diriginţi, a profesorilor de muzică, desen educaţie
fizică, sunt organizate activităţi cultural sportive care au un
program bine stabilit şi anunţat din timp.

Activităţi turistice.

- turismul local (cunoaşterea judeţului, a tradiţiilor

locale, a monumentelor istorice).
- cicloturismul este o altă activitate cu multiple valenţe
educative. Se pot organiza excursii de o zi la sfârşit de săptămână
cu deplasare pe biciclete, sau mini expediţii de două, trei, cinci zile
în vacanţă.
- expediţii pentru cunoaşterea valorilor culturale, a
specificului geografic şi ecologic a diferitelor zone din patria
noastră. Timpul afectat desfăşurării acestei acţiuni va fi de cel
puţin o săptămână şi chiar dacă necesită un efort material, fizic,
organizatoric mult mai mare, influenţele educative sunt deosebite.
 După fiecare excursie elevii vor afişa pe panoul destinat
acestor activităţi detalii despre elevii participanţi, traseul parcurs,
fotografii, alte producţii; în colaborare cu profesorii de limba
română elevii vor întocmi jurnale de călătorie.