Seminar 11

În electrotehnică cea mai largă întrebuinţare o are curentul alternativ, prin faptul că poate fi
produs, transmis şi utilizat în condiţii mult mai avantajoase decât curentul continuu. Curentul
alternativ este un curent electric a cărui direcție se schimbă periodic, spre deosebire de
curentul continuu, al cărui sens este unidirecional. Forma de undă uzuală a curentului
alternativ este sinusoidală și a fost descoperit de către Nikola Tesla în 1892.

Deși simbolul bateriei este folosit pentru a reprezenta orice sursă de curent continuu, în cazul
curentului alternativ, simbolul unei surse de energie îl reprezintă o linie sinusoidala într-un
cerc, precum în (figura 1.)

Fig.1

In aplicatiile în care curentul electric este folosit doar pentru a genera energie sub forma de
caldură (resou, bec, etc.), polaritatea sau directia curentului este irelevanta atâta timp cît
tensiunea și curentul existente în circuit sunt suficiente pentru a disipa puterea necesara
elementelor din circuit. Totusi, cu ajutorul curentului alternativ se pot construi generatoare
electrice, motoare electrice și sisteme de distributie a energiei electrice mult superioare din
punct de vedere al eficienței fată de curentul continuu.

Masinile electrice de curent alternativ.

O maşină electrică de curent alternativ este o maşină de forţă care transformă energia
mecanică în energie electrică - generator electric, sau energia electrică în energie mecanică -
motor electric. Maşinile electrice sunt reversibile, adică aceeaşi construcţie poate funcţiona
atât în regim de motor cât şi în regim de generator.O maşină electrică are ca parte principală
constructivă, un circuit magnetic, format din două miezuri feromagnetice, de obicei cu
înfăşurări, separate printr-un întrefier, aer.Pentru a reduce pierderile prin curenţi turbionari,
circuitul magnetic, traversat de fluxul magnetic variabil în timp, este confecţionat din tole de
fier cu până la 5 % siliciu.

Principalele elemente constructive ale unei maşini electrice sunt:

- carcasă,

- miez feromagnetic statoric (stator),

- înfăşurare statorică,

- scut de susţinere şi protecţie,

- ax (arbore),

- înfăşurare rotorică,

- miez feromagnetic rotoric,

- lagăr,

- întrefierul δ stator - rotor

Funcţionarea maşinilor electrice de curent alternativ se bazează pe fenomenul inducţiei

electromagnetice şi al apariţiei forţei electromagnetice, fenomene ce se manifestă simultan,
indiferent de regimul de funcţionare (motor sau generator) Din punct de vedere electric o
maşină cuprinde două categorii de înfăşurări: una inductoare, care produce câmpul magnetic
inductor şi alta indusă, în care se induc tensiuni electromotoare.

Mașinile electrice de curent alternativ se împart în functie de principiul de functionare în doua

clase principale:

▪ masini asincrone;
▪ masini sincrone.

Maşina asincronă este cel mai des folosită în acţionările industriale în regim de funcţionare
ca motor datorită simplităţii construcţiei şi fiabilităţii mari în exploatare. În anul 1890 se
realizează primele motoare asincrone, capabile să fie folosite în acţionări industriale şi a căror
construcţie, în principiu, este asemănătoare cu a motoarelor fabricate în prezent.
Maşina asincronă se compune dintr-un stator prevăzut cu o înfăşurare monofazată sau
polifazată şi un rotor realizat în două variante constructive:
bobinat şi cu înfăşurare în scurtcircuit sub formă de colivie simplă sau multiplă.

Elemente constructive ale motorului asincron cu rotor în scurtcircuit (colivie)sunt:

1. carcasa turnata cu nervuri și talpi;
2. pachet stator (infasurare trifazata);
3. placuta indicatoare cu datele nominale ale motorului;
4. miezul feromagnetic statoric;
5. rotor în colivie;
6. capota ventilator;
7. ventilator;
8. rulment cu bile;
9. inele/lamele de contact;
10. capac cutie borne;
11. cutie borne
12. scut portlagar;
13. ax (arbore) motor;
14. pană cap ax;
15. inel ridicare.

Maşina sincronă este caracterizată prin faptul că are viteza de rotaţie egală cu viteza
campului învîrtitor,de unde şi numele de maşini sincrone. Ele pot funcţiona în regim de
motor,în regim de generator sau compensatoare de faza. Masinile sincrone se folosesc în
special ca generatoare de curent alternativ,în care caz sunt denumirile de
turboalternator,pentru cazul cînd este antrenat de o turbina cu abur,sau hidroalternator,pentru
cazul cînd este antrenat de o turbină hidraulică. Ca orice maşină electrică,maşina sincronă are
un inductor şi un indus. Inductorul are o înfăşurare de excitaţie alimentată în curent
continuu,şi poate fi rotor sau stator. Daca inductorul este rotor,maşina sincronă este denumită
maşină sincronă în construcţie normală,iar daca inductorul este stator,este denumită maşina
sincrona în construcţie inversă. Părţile principale ale maşinii sincrone sunt:
statorul,rotorul,portperiile,scuturile,lagărele,cutia de borne etc.

Masini sincrone
Masini asincrone