Istoria fictiva a Necronomicon-ului, asa cum a fost detaliata de catre el.

Pe scurt, e vorba
de un grimoar fictiv(ce aparare mentionat in mai multe povestiri de-ale sale), scris, in
conformitate cu imaginatia lui Lovecraft, prima oara de un arab nebun din Yemen prin
secolul VIII, dar care continea elemente de magie mult mai vechi(babiloniene si
egiptene, cum se poate deduce din mentionarea faptului ca arabul nebun ar fi vizitat
ruinele Babilonului si Memfisului pentru a dobandi cunoastere oculta), tradus apoi in
limba greaca in secolul X in Constantinopol si mai tarziu in latina in secolul XIII(!) si
mai apoi diseminat in forma respectiva in mai multe tari din Europa Occidentala, in
particular in Italia, Germania si Spania(!).
Dar respectiva istorie fictiva seamana ciudat de mult cu istoria reala a unui grimoar
anume, cunoscut in lumea musulmana cu numele de Ghayat al-Hakim si in lumea
occidentala cu numele Picatrix. Respectivul grimoar a fost scris de un autor musulman
in limba araba candva prin secolele X-XI, probabil in Andaluzia musulmana(pe atunci)
sau Nordul Africii, si contine un soi de compilatie de practici magice mai vechi de
origine greaca, greco-egipteana, indiana(cel putin asa sustinea autorul) si
mesopotamiana(mesopotamienii fiind desemnati in text cu denumirea de "nabateeni",
plecand de la un text mai vechi al lui Ibn Wahshiyya, denumire incorecta pentru istoricii
de acum dar care pare sa fi avut ceva sens pe atunci). Iar grimoarul respectiv a fost
tradus in latina in secolul XIII(!) in Spania(!), redenumit cu numele Picatrix, dupa care a
fost diseminat in Europa Occidentala si a avut o influenta deloc neglijabila asupra
ocultismului renascentist(ex. asupra lui Cornelius Agrippa, autor german) si chiar si
asupra artei renascentiste(ex. frescele ce descriu decanii din astrologie din Palazzo
Schifanoia din Ferrara). (a se nota modul in care apar in enumerarea asta, in mod
implicit sau explicit, Spania, Italia si Germania, dar lipseste "veriga" bizantina din
istoria fictiva a lui Lovecraft - o sa revin mai incolo in ce o priveste).
Faza ciudata este faptul ca atunci cand Lovecraft a scris istoria imaginata de el a
Necronomiconului, Picatrix-ul era cunoscut unui mic underground "ocult" occidental,
dar daca nu cunosteai latina sau spaniola(limbi in care textul fusese tradus in secolul
XIII) nu puteai sa si consulti continutul sau. Inca nu fusese tradus in engleza sau alte
limbi occidentale, cel putin din cate stiu eu.
Iar "veriga" bizantina adaugata ca un element in plus de catre Lovecraft in "lantul"
transmiterii Necronomiconului face pana la urma parte din lineage-ul real al altor
grimoare magice foarte importante pentru genul respectiv, textele din "traditia
solomonica"(ex. Marea Cheie a lui Solomon, Goetia etc.). Dar lucrul asta cred ca inca
nu era cunoscut pe vremea aia nici macar de catre multi dintre membrii underground-
ului "ocult" al vremii(alde Crowley, Mathers si altii), pentru ca Hygromanteia a inceput
sa fie cunoscuta cu adevarat in mediul respectiv ceva mai tarziu.
Pe scurt, in istoria sa fictiva a Necronomicon-ului, Lovecraft a "condensat" cumva niste
elemente ciudat de similare cu elementele reale ce tin de lineage-ul istoric a celor doua
mari "curente" magice culte ale Evului Mediu si Renasterii, magia astrologica(careia ii
apartine Picatrix) si magia solomonica. Astazi elementele astea care tin de istoria reala a
genului respectiv de literatura magica sunt bine cunoscute, dar pe vremea cand scria
Lovecraft erau doar incomplet cunoscute si doar o mana de oameni stiau de ele. Asa ca
unde si-o fi gasit Lovecraft sursa de inspiratie in cazul asta?

In concluzie, Lovecraft pare sa fi fost la curent cu multe informatii care la vremea aia
erau diseminate(si asta doar in mod incomplet) in niste cercuri destul de restranse si
chiar "elitiste" intr-un anume mod particular. Dar prin biografia lui nu prea sunt indicatii
ca ar fi avut prea multe contacte cu genul tipic de persoane care ar fi stiut astfel de
lucruri pe vremea aia..
O mica completare la cele scrise mai sus. Practicile magice de genul celor cuprinse in
Picatrix si in textele solomonice medievale erau cunoscute si practicate in anumite
cercuri ceva mai largi in secolul XIX si la inceputul secolului XX. Dar erau cumva
cunoscute la a n-spea mana, in principal din grimoare compuse prin secolele XVII,
XVIII si chiar XIX(ex. grimoarele incluse in seria franceza "Bibliotheque Bleue"). Ceea
ce insa nu cunosteau foarte bine pe timpul lui Lovecraft destul de multi pasionati ai
genului era lineage-ul istoric al respectivelor practici(si chiar si in prezent mai sunt unele
neclaritati in ce priveste "arborele genealogic" literar al unor idei si practici). Lineage pe
care Lovecraft cumva l-a intuit destul de corect si l-a descris sub forma de fictiune
atunci cand a compus istoria Necronomiconului sau.

Ca exemplu mai concret, unele lucruri din Picatrix/Ghayat al-hakim au fost preluate in
secolul XVI de catre Agrippa. Apoi au fost preluate de la Agrippa la inceputul secolului
XIX de catre Francis Barrett in grimoarul sau, "The Magus". Iar "The Magus" a avut o
influenta surprinzator de larga, uneori acolo unde nu s-ar astepta decat putini sa o
gaseasca(ex. asupra activitatii intemeietorului mormonismului din America). Dar putini
dintre cei care au folosit in secolul XIX "The Magus" ca sursa de inspiratie cunosteau pe
atunci si cum aratau unele lucruri din cartea respectiva la originea lor, in Picatrix.
Un interviu interesant apropo de Picatrix:

https://www.occulturepodcast.com/archive/picatrix

Primele 20 minute, de introducere, ale interviului nu sunt focalizate asupra subiectului

reprezentat de textul respectiv, dar dupa aceea discutia devine mult mai on-topic si chiar
interesanta. Mi-au placut in special mentiunile facute apropo de diversitatea foarte mare
a surselor utilizate de catre autorul musulman al textului(surse grecesti, indiene,
"nabateene" etc.) si apropo de modul in care intelectualii Renasterii europene au
receptionat textul(cu interes dar si reticenta, concomitent) care le-a parvenit in varianta
lui latina medievala ce prezinta niste diferente fata de originalul scris in araba.

Apropo de "nabateeni", pentru istoricii actuali termenul ii desemneaza in principal pe

arabii "nordici" din antichitate care au construit orasul Petra din Iordania de azi, cel mult
vizitat in prezent de turisti. Dar pe vremea lui Ibn Wahshiyya(sec. IX) si a autorului
textului Ghayat Al-Hakim numele respectiv era folosit si pentru a-i desemna pe
locuitorii actualului Iraq care inca mai pastrau vii unele "ramasite" ale vechilor practici
religioase si magice mesopotamiene.
Pentru comparatie, apropo de anacronisme si probleme cauzate de utilizarea unor
denumiri, noi cei din prezent am invatat la orele de istorie sa facem o deosebire destul de
clara intre civilizatiile mesopotamiene(sumeriana, babiloniana, asiriana etc.) si
civilizatia persana, intre Mesopotamia ca teritoriul dintre cele doua fluvii si Persia, intre
Iraq si Iran. Dar, ca exemplu, pentru un cetatean al Imperiului Roman de la sfarsitul
antichitatii nu prea exista o astfel de diferenta clara datorita faptului ca timp de vreo 800
de ani capitala Persiei(atat cea condusa de partii arsacizi cat si cea condusa mai apoi de
sassanizi) s-a aflat la Ctesiphon, oras situat la doar vreo 35 de km de actualul Bagdad si
foarte aproape si de vechiul Babilon. Asa ca pentru cetateanul ala roman o afirmatie cum
ca a merge in calatorie in Babilon insemna sa mergi de fapt in Persia si ca locuitorii
orasului erau persani avea cumva un alt sens decat ar avea ideea respectiva in ziua de azi
pentru cineva care cunoaste istoria zonei din manualele standard de istorie.

Am divagat cam mult, dar am vrut sa insist asupra faptului ca in Picatrix se afla niste
elemente care chiar au radacini in Mesopotamia antica, pentru ca ceva foarte similar se
regaseste si in istoria post-Lovecraft a Necronomiconului(desi Necronomiconul a fost
cumva "copilul" imaginatiei sale, au aparut mai apoi altii care au dus unele lucruri mult
mai departe decat o facuse el). Dar asta o sa detaliez in episodul/comentariul urmator,
pentru ca e necesar inca un link si nu stiu daca in caz de comentariu cu doua link-uri nu
se activeaza automat aici pe blog necesitatea moderarii comentariului...
Revenind la Necronomicon, dupa ce el s-a "nascut" ca idee-concept avand ca parinte
imaginatia lui Lovecraft, el a dobandit cumva o viata proprie si independenta de
parintele/creatorul sau. Mai multi alti scriitori, fani ai universului fantasy-SF creat de
Lovecraft, au inceput sa scrie povestiri si romane incadrate in cadrul aceluiasi univers
fictiv, texte in care au continuat sa pomeneasca Necronomiconul si sa aduca detalii noi
in ce priveste istoria fictiva a sa. Pana cand, in anii '70, cineva a avut ideea sa redacteze
o varianta detaliata a Necronomiconului, un grimoar adevarat ca structura desi in acelasi
timp fictiv ca istorie si lineage(asta in mod vizibil pentru cine stie cate ceva despre tipul
respectiv de literatura si istoria sa si poate discerne ce e plauzibil si ce nu in cazuri din
astea, dar autorul si editorii au iesit cu cartea pe piata sustinand ca Necronomiconul lor
chiar ar fi fost un text vechi real, strategie de marketing care chiar le-a reusit in parte).
Iar sursa principala de inspiratie pentru continutul grimoarului nou creat a fost aleasa sa
fie reprezentata de catre mitologia si practicile magice mesopotamiene(cele care ar fi
primit probabil numele de "nabateene" cu un mileniu in urma printre intelectualii
musulmani).

https://en.wikipedia.org/wiki/Simon_Necronomicon

"The Simon Necronomicon is a purported grimoire written by an unknown author, with

an introduction by a man identified only as "Simon". Materials presented in the book are
a blend of ancient Middle Eastern mythological elements, with allusions to the writings
of H. P. Lovecraft and Aleister Crowley, woven together with a story about a man known
as the "Mad Arab".

The book was released in 1977 by Schlangekraft, Inc. in a limited edition hardback
printing, followed by a paperback release by Avon Books, and a subsequent paperback
release by Bantam Books.
...
The introduction to the book (comprising about 80 pages of a total of 263) is the only
part that Simon claims to have written. It relates how Simon and his associates were
introduced to a Greek translation of the Necronomicon by a mysterious monk. Simon
claims that after experimenting with the text, they verified that the work is a genuine
collection of magical rituals that predates most known religions, and warns that anyone
attempting to use the Necronomicon may "unleash dangerous forces". The introduction
attempts to establish links between H. P. Lovecraft, Aleister Crowley and ancient
mythology (including Sumerian, Babylonian, Assyrian, and Chaldean myths and rituals),
and draw parallels to other religions (such as Christianity, Wicca, Satanism and Hebrew
Mythology). Some of the discussion is based on a supposed connection between
Crowley and Lovecraft first espoused by Kenneth Grant."
Faza interesanta e faptul ca dupa publicare s-au gasit multi care chiar au luat de buna
povestea de marketing care insotea cartea si au considerat-o a fi un grimoar antic
autentic(si chiar sunt curios cam ce parere ar fi putut avea Lovecraft de chestia asta, daca
ar mai fi trait in perioada respectiva sa vada cum Necronomiconul din visele sa a
dobandit brusc un soi de existenta reala :) ).
Dar chiar daca cartea e pana la urma un fake, e un fake foarte interesant pentru ca modul
in care a fost structurat si sursele de inspiratie alese indica faptul ca autorul a studiat cu
multa atentie literatura magica veche autentica si ceea ce a mai ajuns pana la noi din
mitologia antica mesopotamiana.
Iar unii sustin ca, cica, ar mai fi obtinut si unele rezultate punand in practica ritualuri din
carte, chiar si atunci cand stiau sau banuiau ca de fapt e vorba de un text creat recent,
zicand chiar uneori ca ar fi functionat, cica, in cazul asta ideea de "fake it till you make
it". :)
Apropo de universul fictional creat de Lovecraft("The Cthulhu Mythos") si preluat apoi
si dezvoltat de catre altii, universul respectiv se intersecteaza uneori in mod interesant cu
alte universuri fictionale mai recente.
Un exemplu in directia asta priveste universul fictional al jocurilor Warcraft(in principal
World of Warcraft), in care se regasesc cateva elemente care au fost inspirate in mod clar
din lumea creata de imaginatia lui Lovecraft.

Un exemplu ilustrativ, pentru cei care au atentia un pic antrenata(videoclipul mi se pare

chiar fain realizat): “Warbringers: Azshara”