Jon Barbu (antologie de texte teoretice)
Andrei Bodiu
INTERVIURI
I. VALERIAN: DE YORBA CUD-LION BARBU
De la geometrie la poezie
Ma stimez mai mult ca practicant al matematicelor ~i prea putin ca
poet, ~i numai atit cit poezia aminte~te de geometrie. Oriclt ar parea de
contradictorii ace~ti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in
domeniul inalt al geometriei, un Joe Juminos unde se intilne~te cu
poezia. Sintem contemporanii Jui Einstein care concureaza cu Euclid
in imaginarea universurilor abstracte, fatal trebuie sa facem ~i noi (vezi
sincronismul d-lui E. Lovinescu) concurenta demiurgului in imaginea
unor Jumi probabile. Pentru aceasta, visul oniric este o noua sursa de
inspiratie. Ca ~i in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica
pentru reprezentarea formelor posibile de existe~ta- Domeniul visului
este Jarg ~i intotdeauna interesant de exploatat. In felul acesta inteleg
suprarealismul, care in cazul nostru devine un infrarealism.
Cind voi avea bani, visez sa scot o revista cu nume matematic - a nu se
confunda cu Algebra Jui Camil Petrescu, caruia nu-i permit sa scoata o
revista cu acest nume, cita vreme nu-mi va explica de ce - I este un simbol
de perpendicularitate. Revista ar purta un titlu arbitrar ~i eufonic, iar pe
frontispiciu, ca moto, dictonul Jui Platon: ,,Nimeni sa nu intre aici daca
nu-i geometru." Asta nu insearnna ca poetii vor fi exclu~i. Dupa cum ti-am
spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, a~a ca, ram'inind
poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
Poet... dintr-o glum ii
Eram in ultima clasa de Jiceu ~i candidat la ,,~coala de poduri ~i
~osele". In gazda ~edeam cu un poet, Simon Bayer, a carui moarte (ca
poet) voi deplinge-o toata viata. Acesta m-a incendiat de flacara
versurilor, de~i poate ~ra mai bine sa fi ramas toata viata numai un
admirator al poetilor. lntr-o zi, citind pe Baudelaire, imi vine gustul
sa-i traduc o poezie. Colegul Tudor Vianu, legat de Bayer printr-o
indisolubila Jegatura in timp ~i spatiu (mai ales in timp), ~i-a permis sa
r'.ida de aceasta gluma. I-am jurat atunci sa-i dau revan~a. Daca am
perseverat, este c-am prins gust de acest joc.
68
Bunicul ~i nepotul
Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim intimplator. A~a I-a chemat
pe bunicul meu, maistru zidar ~i mahalagiu bucure~tean din ,,Omul de
piatra". Lui ii datorez atrnosfera balcanica din ultimele mele poezii. I-am
luat numele, deci eram dator sa las ca glasul lui sa se faca auzit... astazi cind
romani de data recenta, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene,
cumuleaza pentru ei ~i urm~ ii !or, cu gitlej rebel la atitea sonoritati valahe,
tot traditionalismul, fie-mi ingaduit, mie, nepotul Jui Ion Barbu constructor
zidar, sa a.rat ce inseamna instinct traditional; nu o ideologie la indemina
oricarui strain botezat, ci o experienta in ascendenta. Cred ca accentul unui
cre~tin milenar poate fi Jesne deosebit de contrafaceri. Am indoieli asupra
poeziei traditionaliste. De aceea se observa in Nastratin Hogea la lsar/ik,
precum ~i in celelalte poeme balcanice, ca dau preponderanta mai mult
elementului halucinatoriu.
Debutul de la Sburiitorul
Consider prirna forma a versurilor mele mai mult ca ni~te exercitii
de digitatie, pentru poeziile de mai tirziu, de~i cu ele am debutat la
Sburiitorul. Cind m-am prezentat intii la d. E. Lovinescu, i-am spus ca
ma numesc Ion Popescu. Mai tirziu mi-am Juat numele de Ion Barbu;
adevaratul meu nume nefiind nici unul nici altul ci: Dan Barbilian. Nu
aveam curajul sa amestec pe geometru in poezie.
Gindindu-ma la ,,banchetul filozofic" a Jui Platon, vad in persoana
d-lui E. Lovinescu figura amfitrionului clasic. Insu~indu-mi vorbele
a~a de juste ale prietenului Aderca, inscrise tot in paginile Vie/ii
literare, trebuie sa marturisesc ca e reconfortant sa ~tiu ca traie~te acest
ve~nic tinar Lovinescu. Pacat ca nu exista un joc de intrecere intre d.
Lovinescu ~i ceilalti confrati de critica. In epoca noastra, personalitatea
d-sale se deta~eaza grozav de izolata pe un neant critic nemaipomenit.
Poezia nouii
Consider poezia suprarealista franceza iremediabil ratata prin
inadaptarea tipului social, intelectual ~i retoric la marele romantism.
Chestiunea se pune local ~i temporar. Fiind o atitudine de vis ~i extaz,
poezia trece pe deasupra oricarui accident. Tentativele franceze de-a
evoca ceva din domeniul visurilor de noapte, nu sint dec'.it ·o -reluare a
procedeelor Jui Zola, infati~ind numai o parte din complexitatea
realitatii sentimentului. Ca ~i n aturali~tii , reprezentantii acestei
maniere sint schematici.
69

Andrei Bodiu
Suprareali~tii degajeaza din vis mai mult logica de succesiune a visului,
bazata pe confuziunea contrariilor, tarn a se apropia de ceea ce noi am
'indrazni sa numim lumina visului. Trebuie sa rascole~ti 'in domenii cu totul
straine de literatura ~i de suprarealism ca sa rezolvi problema de lumina
imanenta ce l-a preocupat pe Rembrandt, eel dintii suprarealist.
Am fost surprins c'ind termenul de lumina obscura I-am gasit la Paul
Valery, in legatura cu poeziile lui.
Daca am arunca o privire la noi, de-o pilda 'in paginile Contimporanului
unde am colaborat, vom vedea ca 'in legatura cu aceste probleme, nu gasim
de~it la suprafata anumite puncte de contact.
In poezia mea, ceea ce ar putea trece drept modernism , nu este dec'it
o innodare cu eel mai indepartat trecut al poeziei: oda pindarica.
Neput'ind sa apar inaintea concetatenilor mei, ca poetii de altadata, cu
lira 'in mina ~i florile pe cap, mi-am poleit versul cu c'it mai multe
so!:loritati. Pe linga unitatea spirituala, adaug ~i una fonetica.
In acest sens, poezia Uvendenrode o consider ca o extremala a
productiunei mele, scrisa sub obsesia unei claritati irationale, de~i la
baza sta o experienta personala: a~ putea zice: o poezie ocaziona\a.
Uvedenrode sugereaza la inceput un Olimp translucid ~i germanic,
apoi o evadare 'in vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice
ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanenta de care-ti vorbeam.
Pre(erinfe /iterare
in poezie, prefer pe Ion Vinea, AL Philippide, la care voi adauga,
chiar daca ar fi sa-i fac in necaz, pe Aderca, liricul, autorul poeziei
Medievalii, pe care-I prefer prozatorului. De ce? Fiindca a~a vreau.
Din literatura universala, fire~te prefer pe Edgar Poe, Samuel
Coleridge, Rimbaud, Mallarme, Maureas ~i Rilke.
In proza noastra admir pe Matei Caragiale, autorul Crailor de
Curle -Veche ~i a nuvelei Remember. De asemenea, imi place subtilul
prozator I. Vinea, complexa d-na Bengescu ~i rudimentarul Rebreanu .
( Viafa literarii, 5 februarie 1927)
F. ADERCA: DE YORBA CU ION BARBU
Zece ani de poezie
Deosebe~ti patru momente 'in evolutia acestor zece ani literari ai mei:
parnasian, antonpannesc, expresionist ~i ,,~aradist". Da-mi voie sa intimpin
cu cite o obieqie fiecare dintre aceste epitete.
Parnasiana este prima forma. Sa ne 'intelegem 'insa. Desigur, prin partea
negativa a acelor versuri de 'inceput, aruncarea lor la cariera parasira a
70
Ion Barbu (antologie de texte teoretice)
Parnasului este 'indreptatita. Imaginea placata, distributia naiv simetrica a
materialelor, ,,insolubilitatea in aer'', s'int caracterele productiei de atunci.
insa Pamasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica Jui Heredia sau Leconte
de Lisle este conceptia unei anumite Grecii (Grecia emisa de singuratecul
~i ciudatul Louis Menard, profesor de greaca): academica, decorativa ...
Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul,
cutreier'ind dinamic fiintele ~i ridic'ind extatic un cer platonician. Legatura
dintre aceasta prirna faza ~i a doua? E cautarea unei Grecii mai directe, mai
putin filologice. E vorba desigur de o Grecie, sirnpla ipoteza morala, din
care deriva o norma de civilizatie ~i creatie. Credeam a fi recunoscut 'in
pitorescul ~i umorul balcanic o ultirna Grecie. 0 ordine asemanatoare celei
de dinaintea miraculoasei lasari pe aceste Iocuri a zapezii ro~ii - dreapta,
justitiara turcirne. Aceste preocupari coincid cu aparitia temei
fundamentale - solemna, ne~teptata - vizit'ind 'intiia data versurile mele ~i
marcindu-le: Moartea ~i Sornnul (Nastratin Hogea la lsarlik, Domni$oara
Hus, Cintec de ru$ine).
Sondagiile acestea in structura nevazuta a existentei salveaza poate
cele ce scriam pe-atunci, desolidarizindu-le in destin de literatura de
pitoresc ~i de pasti~ul folcloric (lucruri de cari mi-e groaza - ori,
literatura noastra e aproape toata numai asta. Conchide ... ) Pentru
aceste motive ~i altele inca, te rog zi-i acestui ciclu, care a avut
incurajarea d-tale pe-atunci, tot ciclu balcanic.
Linia liricei mele o faci sa treaca prin provincia Expresionism. Nu vrei
sa vezi mai degraba in aceasta a treia faza o incursiune in sfmta raza a
Alexandriei? Terna transcendenta din Jazzband pentru nunfile necesare:
sensul feminin al Luceatarului, initierea intelectuala, disociativa, a
cercului Mercur, deopotriva in dominatia triumfala a Soarelui, t:ste de un
elinism de decadenta. Un element modem insa care i se adaoga este tonul
gros ~i buf 'in care e scrisa o parte din bucata. Ecoul faptei cre.atoare
inregistrat cu un ris fonf al demiurgului! lmi ceri lamuriri ~i asupra
combatutei Uvedenrode. lata ce-ti voi spune dumitale, martor al
schirnbarilor ei la fata (de la prima versiune, de a carei definitiva pierdere
ar fi tirnp sa te consolezi, pina la ultirnele retu~ari, forma destinata pentru
volum): o 'incercare, mereu reluata, de a ma ridica la modul intelectual al
Lirei. Faptul poetic initial: cununa inflorita ~i Lira. La aceasta puritate
aeriana, in care poetii englezi se ~eazii, pare-se, !oti, urmind un singur
instinct, al Cintului, vream sa invit poezia noastra. In certitudinea libera a
lirismului omogen, instruind de lucrurile esentiale, delect'ind cu viziuni
paradisiace: 'intr-un astfel de lirism, nirnic din concurenta inca darwiniana,
a formulelor individuale. Glasul ar continua glasul, cum un adevar pe
cellalt, instalind un moment pe secol l 'hymne des coeurs spirituels.
A patra etapa o nume~ti (neinspirat? rautacios?) ~a-ra-dis-ta!
Ceart-o cum vrei .. . 0 poezie cu obiect (~tii ca ~arada are unul) mi-ar 'in~ela
71

Andrei Bodiu
ambipunea. 0 poezie cu obiect creeaza necesar o Fizica sau o Retorica
(acel~i lucru) fonne illchegate fat{! de viata spiritului. Eu voi continua cu
fiecare bucata sa propun existente substantial indefinite: ocoliri tematoare
ill jurul citorva cupole - restrillsele perfecpuni poliedrale.
Valery ~i Dehmel
Eseistul mi se pare mai important in Valery declt insu~i poetul
Vriiiilor. Bucata Eureka, de exemplu, te obliga sa saluti foarte adinc
Omul Vincian din Valery. Trebuie sane miram totu~i cum Valery, care
I
proclama autonomia poemei fata de celelalte genuri literare,
1 ~; desfa~oara In versuri oblonul material al unei retorice abia
rascumparata de aurul din care e tumata. Cu toate acestea in Ebauche
d 'un Serpent ~i Pythie sint strofe ce nu se pot uita:
Soleil, soleil, faute eclatante .. .
Valery plate~te un bir trecutului analitic ~i didactic al tarii sale.
Precum a Jui Racine, poezia lui ramine poezia Isle-de-France.
Experienta lui Mallarme se a~eza intr-un Absolut, intr-un
antihistorism, care interzice o prea mare apropiere poeziei Jui Valery.
Dehmel e poetul starii bachice prin excelenta: Elementele femele
anulilldu-se in moarte, pentru ca pe deasupra dezastrului consimtit sa
galopeze Principiul-Barbat, calaretul din Mein Trinklied.
Poefi romani contimporani
Trecerea la poezia noastra o menajezi irnpunilldu-mi sa-ti vorbesc
int'ii despre domnul Arghezi. E comparabil cu Hugo ill literatura
noastra. Clta circulatie de cuvinte ~i ce varietate de teme! Nici
fenomenul hugolatriei nu-i lipse~te.
Dumneata m-ai invatat sa pretuiesc poezia domnului Bucuta Inca de
pe vremea cind publica versuri. Ai luat seama, in Cetatea de Argint
trateaza cu elemente de basm romanesc tema celui de-al doilea Faust,
intr-o fonna ritrnica proprie domniei-sale.
Pastrez despre poezia d-lui Philippide o amintire unica. A~tept
ocazia sa ma confrunt Inca o data cu visul intens, arzilld acolo.
Vinea, al carui vers arhaic, de Carte Orientala desc'inta - forteaza
simpatia. Dar intocmai ca Blaga, illchina unei tehnice preeuclidiene.
A~ recomanda celor care abordeaza pe Blaga sa inceapa cu poemul
dramatic Fapta. Eada masura intregii figuri pure, aproape neliterare,
a acestui poet european.
Baltazar e prea incarcat de daruri pentru a-I pretui la justa Jui
valoare. Am inregistrat insa la prirnul contact cu poezia Jui, accentul
neindoielnic al cintecului.
72
Ion Barbu (antologie de texte teoretice)
Cercul Sburiitorului
Cercul Sburiitorului, in care am fost obicinuit sa intilnesc ~i pe
intensul, colturosul romancier Rebreanu, iei seama ca inflore~te de
prozatori? Archip, Papadat-Bengescu . . .
A~ fi dorit Sburiitorului, insufletit de spiritul ionian (in sensul dat de
Thibaudet) a-I d-lui E. Lovinescu, admirabilele lucruri stralucitoare in
diamante de aiazma ce ~tie sa scrie d. Vinea.
0 preferinfii
Dar pe deasupra intregei proze romane~ti (in lumina Frafilor
Karamazov) cu vechi suflet din rasarit, iubesc Craii de Curtea-Veche,
romanul domnului Matei Caragiale.
( Viafa literarii, 15 octombrie 1927)
PAUL B. MARIAN: DE YORBA CU ION BARBU
- Ce credefi de poezia noastrii de azi?
- E scrisa in general intr-un spirit diletant, ~colar ~i maimutaresc.
Blaga ~i Bucuta (poetul, nu prozatorul a carui intelegere nu o am)
sint singurii care ne scapa de la inanitatea totala.
Poeziile 9in Plumb ale Jui Bacovia imi apar astazi ca apartinilld unei
alte epoci. In orice caz, interregnul lui Bacovia s-a terminat. E adevarat
ca o netagaduita durere se marturise~te in versurile Jui ~i admiram ill
ele un sirnt rar al desenului . Dar o poezie depresiva, de spovedanie ~i
atmosfera, poezia care nu contine un principiu liberator, e o poezie
lirica ~i ca atare nu ma intereseaza.
Cit prive~te Arghezi, ii consider un autor de ,,reu~ite"; astazi nici
chiar atit. Patron al literaturii biletelor de papagal, delicvescent
amestec de pamflet ~i suspecta galanterie.
- Credefi intr-un separatism al poeziei?
- Poezia e autonoma, ne raspunde d-l. Barbu. Nu prin vointa poetului
de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei. Am
mai vorbit cu alte ocazii de acea curatie de grup cristalografic a ceea
ce este: ardere imobila ~i neprihanit inghet - versul.
- Mai avea oare poefi tradifionali~ti, care sii continue drumul
clasicilor no~tri, (iirii sii se abatii de la evolufiile culturale de azi?
- Unul singur, Ion Pillat. Iubirea Jui pentru formele noastre
cimpene~ti ~i modul larg, increzator de a le cinta (abia innorat de o
poetica melancolie, pentru cele ce nu se mai illtorc), sint a~a de
cuceritoare ca, de~i angajat illtr-o experienta poetica opusa, nu ma pot
feri, cind le recitesc, de emotia unor versuri ca acestea:
73
ii
Andrei Bodiu
Vad uniforma veche de ,,ofitir" la moda,
De clnd era el junker, de mult, sub Ghica-Voda
Clnd mai mergeau boierii in butca la Bra~ov.
Pentru traditionalismul mai didactic al lui Nichifor Crainic, am
destula stima. Acum zece ani, aveam chiar entuziasm. De atunci, o
con~tiinta mai adlncita a poeziei ma indreapta s-o a~ez intr-un sistem
mai larg de referinte, rara coordonare de Joe ~i de timp.
Dar, fiindca e vorba de literatura traditionalista, tin sa condamn aici
11
1.! stupida neintelegere (ori substituirea frauduloasa?) cuprinsa in recenta
biografie romantata Viata lui Anton Pann a celor doi publici~ti. Din
geniul impersonal ~i fermecator al intelepciunii tirgovete au fa.cut,
printr-un inoportun zel de romanism, un calu~ar, fiu de baci
daco-roman. Un lucru de sila .. .
- Credefi intr-o revenire a clasicismului, care sii aducii viafii nouii
poeziei?
- Sau crede/i - cum s-a dat /ipiitul de alarmii in striiiniitate - in
moartea, dispari/ia poeziei?
- E posibil, in vazduhurile Cetatii Vecinice, ingerul din Apocalips sa
fi sunat intiia trimbita chiar in aceste timpuri; ~i sa fi inceput sa se
darime aceasta parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreapta
incercare a inchinatorilor Fetei in~elatoare . Cei vrednici de harul
inalienabil al poeziei vor invia in ~i mai inalte lumini.
- Ce crede/i despre noile curente poetice: expresionism, futurism,
dadaism etc.?
- Vrei sa zici: vechile curente, ma lndreapta di. I. Barbu. In masura
in care au insemnat o revenire la imaginativ ~i romantic, tot binele.
In masura in care au insemnat obraznica insurectie, confuziune
pederasta, reclama dezmatata, tot raul.
Poezia e contrarul starii permanente de revolutie, cum o definea mai
deunazi unul din ace~ti esteti. E o lirica dezordine rezolvata in lini~te .
- Crede/i ca mediul nostru are vreo influen/ii asupra noii genera/ii?
- Nu inteleg noua generatie. Spiritul ei de grup ma jigne~te, obliglndu-ma
sa-1 compar cu nevoia organismelor prirnare de a se grupa in colonii.
- Cum privifi poezia europeanii?
- Am o singura evlavie: Edgar Poe ~i trei admiratii: Mallarme, Rilke,
Rimbaud.
- Dar literatura noastrii contemporanii?
- Prin Matei Caragiale intram in literatura majora. Sint mindru ca
sint contimporanul acestui romancier ~i ca voi participa, fara fllerit, la
vaza viitoare a vremii clnd au fost scri~i Craii de Curtea-Veche. Incolo,
nu mai vad decit romanul cu posomorita zidire de casa tatara al
domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire
hibride, ca genul insu~i al poemului in proza . ..
74
Ion Barbu (antologie de texte teoretice)
NOTE PENTRU 0 MARTURISIRE LITERARA
intrebarea prealabila: Poetul trebuie ~i poate sa-~i explice opera?
Raspunsul: nu trebuie neapiirat, dar poate foarte bine sa ~i-o explice.
Analogia cu fizica. Poezia intocmai ca un fenomen fizic participa de
misteriosul vietii. Si intocmai cum un fenomen fizic admite un model
mecanic, tot a~a starile de raritate ~i de vis ale poeziei pot fi reduse la
un moment rational.
A~ putea, folosind u~urinta judecatilor prin comparatie, sa enunt
chiar mai mult. Daca o poezie admite o explicatie, rational admite
atunci o infinitate.
0 exegeza nu poate deci fi in nici un caz absoluta.
Aceasta facea altadata disperarea excelentului critic, d. Lovinescu,
cind in doua ~edinte consecutive trebuia sa ma explic asupra unei
aceleia~i poezii. Cele doua explicatii nu coincideau ~i fara sa fie
contradictorii pastrau prea putine puncte comune. Un poet prevazut cu
oarecare matematici poate da nu una, nu doua, ci un numar mare de
explicatii unei poezii mai ascunse. Dar tocmai de aceea, din cauza
acestei mari libertati in construirea e~xplicatiei , se cuvine ca preferinta
noastra sa fie calauzita de o alegere. In cazul de fata vom face alegerea
in vederea unei cuprinderi spirituale cit mai mari.
Inainte de a trece insa la aceasta exegeza, a~ voi sa examinam
lmpreuna Inca un punct. Cum se face ca o poezie, care nu e o
ln~elaciune, poate fi sau poate parea ermetica.
0 prirna cauza trebuie vazuta In punctul de criza In intersectia
acestor doua categorii: experienta ~i notatie. Se poate foarte bine ca un
~ir de operatii, de disociatii mintale asupra evenimentelor tale
suflete~ti sa se gaseasca foarte bine consemnate lntr-o permutare a
sintaxei ( o permutare care, binelnteles, nu contra vine la pastrarea
acelei permanente, care este un anumit gen al limbei). Aceasta
lnscriere a unei parti a evenimentului in chiar specialitatea sintaxei este
suficient din punctul de vedere al enuntarii lirice. Orice comentare, In
textul insu~i al poeziei, ar fi o procedare ~colara , oratorica, in orice caz
antipoetica.
In matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi salbateca ~i
respingatoare daca s-ar restabili, in vederea unei claritati totale,
incheieturile cele mai mici ale rationamentului. E adevarat lnsa ca in
matematice cheia se poate gasi o~icind, pe cale de gnozii, de analiza.
Cl~tigarea sensului unei poezi i ermetice e mai lntlmplatoare.
0 a doua cauza care ar legitima poezia ermetica este de natura mai
misterioasa. Thomas de Quincey, mare moralist, visator ~i critic
englez, observa undeva ca simbolurile viitoarelor noastre sentimente /
pot foarte bine preexista acestor stari ~i atunci ele ramln, pentru
75
 Andrei Bodiu
con~tiintele mai putin deviatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu
inscrisesera sentimentul fragilitatii ~i vremelniciei intre valorile
I, emotionale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai
I tlrzie a cre~tinismului.
lnchipuiti-va, dumneavoastra, la Roma, chiar in Roma decadentii, unul
dintre acei ,,gramatici", din acei oameni de litere ai epocii, in fata unor
anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne da aceasta
imagine neuitata a frumusetii pieritoare, in care chipul florilor e asemanat
cu un nor in desdesenare (in ~tergere): ,,dislimmed cloud'\Asociatia i s-ar
fi parut acelui ,,gramatic" arbitrara, neinteleasa, smintita. In con~tiinta lui
nu exista regiunea corespunzatoare domeniului acestor simboluri: florile ~i
totul se rezolva in obscuritate, in ermetism.
E probabil ca in vremea mult mai complexa in care traim, in care
durate felurite exista alaturea, con~tiinta unui poet sa aiba ne~ansa sa
intlrnpine con~tiintele mai inapoiate ale contemporanilor, fara ca
cuvintul inapoiat sa aiba nimica pejorativ - con~tiinte angajate in
timpurile !or particulare. Atunci se produce neintelegerea.
(1932)
Fragment dintr-o scrisoare
Da, e dat riului sa susure. Nu e nici o ru~ine . De ce sa te strimbi
atunci? Stiu versuri nemuritoare intemeiate pe adincirea dialectului
apei sau vintului. Intreg Eminescu e aici. Sau, daca vrei - mi se pare ca
batrinul antart e in cinste in cenaclul tau - stanta nemuritoare a lui Jean
Papadiamandopulos:
Le ca/me ruisse/et traverse de lumiere
Reflete /es oiseaux et !es ciels du printemps
0 , Lyre! mais de /'eau qui va creusant la pierre
Au fond d 'un autre noir plus forte est la beaute!
[Lini~titul plriu patruns de lumina/ Oglinde~te pasarile ~i cerurile
primaverii/ 0, Lira! dar mai putemica e frumusetea apei/ Ce se duce
sapind piatra in adincul altui intuneric!]
Nu crezi, iubite poete, ca poezia inventiva, in care un anumit Ion
Barbu a cautat sa se instaleze, este totu~i o poezie impura: ca daca pe
atunci ar fi tacut matematice (cum face acum) poezia Jui ar fi ci~tigat
in curatie; ca ~i-ar fi pus inventiunea in teoreme ~i perfeqiunea in
versuri ; ca, in sfir~it (cum s-a mai spus) Byron neexilat, membru al
Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric ~i fericit cu o
poezie mai scurta?
Stiu, ma vei destitui (de myrth, de zeu, de lira, cum am spus intr-o ora
slaba), dar dau drumul cuv"mtului, cu cinism. Socotesc pe Jean Moreas
76
Ion Barbu (antologie de textc teorctice)
drept primul poet francez (mai mare ca Rimbaud, ca Mallarme ~i Kafka),
pentru poezia lui de locuri comune reabilitate, ,,superficialitati din adinc'',
hranitoare ca oliva atica rasadita in Aquitania.
Mi se intimpla sa piing in trei ocazii:
I) Cind imi moare un ciine, in realitate sau in Matte Laurids Brigge;
2) Cind, la chef, lautarii imi cinta cintecul lui Jancu Jianu ~i-al
voinicilor Jui:
Tot ca dinsul de armafi
$i pe cai inciilecafi
Feciori de le/e nebunii
Care noaptea-n (runzii sunii.
3) Cind murmur cu Grecul, in vreo dimineata, ca ~i a Jui, de sf'ir~it
de noctambulism prin hale:
Oliviers de Cephise, harmonieux feui/lage
Que /'esprit de Sophoc/e agile avec le vent!
[Maslini ai Chepisului, armonioase frunzi~uri ,/ Pe care duhul Jui
Sofocle le clatina odata cu vintul.]
Voi putea distruge legenda, ca am fost ori ca sint modernist? E o
eroare care s-a acreditat din vina indoitei mele specialitati :
toxicomania ~i matematica pe care n-am ~tiut sa le tin bine, sa nu
prelinga in scrisul meu.
Toate preferintele mele merg catre formularea clara ~i melodioasa,
catre constructia solida a clasicilor. Un duh rau s-a amestecat ~i a voit,
dimpotriva, sa ma realizez, intr-un fel de inginare ~i sugrumare, de
precar tune! tara ie~iri ...
Sint eel mai demodat poet. Ceva mai mult, un ratacit, un intrus in u~oara
~i inaripata ginta. 0 ambitie neroada, de adolescent vanitos, m-a
determinat sa ma pregatesc indelung (1914 - 1930) pentru a-i dovedi lui
Vianu (tilharul care ma mortificase, rizind de primele mete jocuri de acest
0
fel), ca pot la rigoare simula poezia in ~a masura incit... marturisesc ca in
primele me le socoteli nu intra un atit de semet triumf! ... sa scrie o carte
despre mine! Cariera mea poetica sf'~ise logic la cartea Jui Vianu despre
mine. Orice vers mai mutt e o pierdere de vreme.
Cea mai buna pagina ce-am scris este, cum ti-am spus, Veghea lui
Roderick Usher. Nu din cauza perversitatilor de acolo, dar in vederea
adevarului care izbute~te sa se exprime. Sint o natura absolut
plebeiana. Un niebelung, robit sa prefaca aurul lrnprumutat in coroane,
numai prin ~tiinta penibila, a degetelor sale. Pot ajunge la cunoa~terea
mintuitoare nu pe calea poeziei, interzisa mie ~i alor mei, dar pe calea
rampanta a ~tiintei, pentru care ma simt in adevar tacut.
Crede-ma. Numai matematicile ma fericesc. Poezia ma declaseaza,
tocmai prin surclasarea pe care o incerc. (1947)
77