Chişinău 2015

CZU 821.135.1(478)-1
Z-51

Zina Zen (pseudonim) s-a născut la 24 martie 1979 în

Republica Moldova. Este absolventă a Facultăţii de Drept,
Autor: Universitatea de Stat, București, și a cursurilor academice
Zina ZEN post-universitare, specializarea „Știinţe politice”, Școala
Ilustrator: Naţională de Studii Politice și Administrative, București. În
Victor GARȘTEA prezent își desfășoară activitatea în domeniul juridic. Este
co-autoarea cărţii „paraLELE”, editura Cartier, 2014. Scrie
pentru versiunea online a revistei Tango/Marea Dragoste
și pentru revista „15 minute”.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii blog: www.zinazen.revistatango.ro
Zen, Zina.
It’s complicated / Zina Zen; il.: Victor Garștea. – Chișinău: Victor Garștea s-a născut la 4 iunie 1984 în Republica
Lexon-Prim, 2015 (Tipografia Reclama). – 108 p.
Moldova. Este absolvent al Colegiului Republican de
2000 ex.
ISBN 978-9975-3030-5-7. Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, Artă Plastică, și al
Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, specialitatea
Arte Decorative, Chișinău, republica Moldova. Este fotograf,
membru al Uniunii Artiștilor Fotografi din Moldova, a
Acest volum a fost editat cu sprijinul financiar participat la numeroase expoziţii naţionale și internaţionale,
al companiei Incasso Moldova printre care, expoziţia personală „Dragostea pentru adevăr”,
în 2014. A colaborat și colaborează în prezent cu mai multe
reviste de specialitate, lucrările sale au fost pubicate în cărţile
„Republica Moldova Patrimonial”, în 2011, și „Antologia
Fotografiei Basarabene”, în 2014.
site: www.garstea.com
0'PXQ&KLúLQăXVWU$OH[DQGUXFHO%XQ
WHOID[
*60

ISBN 978-9975-3030-5-7. © Zina Zen, 2015

3
1.
Vrei să-ţi scriu?
Mai vrei să-ţi fiu?
Frunză.
Umbră.
Muză.
Dor.
Punct de sprijin.
„Puișor”.
Să te caut?
Să te-aștept?
Să te scot din minţi?
Din piept?
Sa rămân ce sunt?
Ce-am fost?
Început.
Iubire.
Rost.

---
O să-mi fii?
O să-mi mai scrii?

5
 2.
Ești joc
De cuvinte.
De floare
Boboc.

Tata vânt,
Mama soare,
Tu ești
Pui de foc.

Ești iubirea mea

Mare,
Sau joc
De noroc?

6 7
 3. 4.
Nu ne-am promis, Dar dacă,
Nu ne-am cerut, Tu o să vii,
Nu ne-am jurat. O să rămâi ,
N-am întrebat, Și o să-ţi placă?
Nimic din ce-am vrut, Dacă la mine
Nu am schimbat. E exact,
Veșnicii, Cum ţi-ai dorit să fie viaţa ta,
„Pân-la moarte”, Cândva,
Nu ne-am declarat. Odată.
Ce n-am înţeles, Când dragostea e liberă,
Așa și-am lăsat. Neprogramată.
Am mai greșit. Dacă la mine totu-i gratuit,
Am mai tăcut. Și garantez în scris,
Am amânat. Că nu există, la sfârșit,
Am mai riscat. Notă de plată.
Ne-am speriat. Dacă?...
Și separat,
Și împreună,
Sincronizat.
Avem de-nvăţat,
Avem de-așteptat,
Tot ce ne-a fost,
Predestinat.

8 9
 5.
Tu răsai, iar eu apun.
Invers faci tot ce îţi spun.
Mă săruţi,
Apoi mă uiţi.
Pleci, te-ntorci,
Și iar renunţi.
Te aștept,
Când vii, te-alung.
Vin la tine,
Tot eu fug.
Doi copii nepricepuţi,
Doi copii îndrăgostiţi.

10 11
 6.
Iubește-mă azi, pentru mâine.
Iubește-mă azi, pentru ieri.
Iubește ce-a fost pân-la tine,
Cu tot ce n-a dus nicăieri.

Iubeste-mă acum, pe de-a-ntregul.

Iubește-mă nemotivat.
Iubește-mi banalul. Obscenul.
Când mi-e simplu și când, complicat.

Iubește, cum crezi că-i iubirea.

Ca-n filme, ca-n cărţi, ca-ntr-un basm.
Iubește-mi, te rog, împlinirea.
Și iubește-mă azi, pentru azi.

12 13
 7. 8.
Două zile, Am trecut peste tot.
Opt suspine, Peste timp,
Dor de tine, Ne-nţelesuri.
Dor de mine. Nu mai am crampe-n piept.
Nu te-ascund printre versuri.
Patru zile, Nu tresar când confund,
Paișpe șine, Un străin, cu o-amintire,
Fug de tine, Nu transpir când visez,
Lupt cu mine. Ce-mi făceai, c-o privire.
Nu mai fug de-adevăr.
Șapte zile, Nu m-ascund de-ntrebare.
Doar cu mine, Nu mi-e frig. Nu mi-e cald.
Iert pe oricine, Nu mi-e lună. Nici soare.
Și pe tine. Tot încearcă să uite,
Mintea mea centrifugă,
Zece zile, Cum era lumea-ntreagă,
În vitrine, Într-un cap, sub o glugă.
Văd doar rime,
La „iubire”.

14 15
 9.
Nu-mi cere să rămân aceeași,
Nu mă-ntreba
„Ce naiba s-a-ntâmplat?”
Aceleași întrebări,
De ieri, de azi, de mâine…

Nu m-ai chemat.
Eu n-am rămas.
Tu n-ai plecat.

16 17
 10.
E iarăși lună plină.
A nu știu câta,
Fără legătură
Cu noi doi.
În lecţii, amintiri
Te-am prefăcut.
Nu te-am pierdut,
Tu n-ai fost irosire.
De lună nouă,
Eu mă-ncep.
Devin chiar eu,
Devin o devenire.
Poate a mea.
Poate a lui, cel nou,
„My baby”. Un străin,
Ce pare-atât de vechi,
Din alte vieţi. Străine.
Sau poate tot a ta,
Poate-a oricui?
Sau poate-a nimănui?
---
E iarăși lună plină.

18 19
 11. 12.
Te-am căutat, Nebune-albastre flori de mai.
În vise ascunse sub pernele moi. Iubiri prea vechi,
În orașe străine, De-o viaţă.
Mai vechi, și mai noi. Iubiri mai noi,
În nopţi alb-albastre, De-un „Stai!”
În zile cu ploi. Noi doi.
Uitat printre frunzele verzi de trifoi. O ploaie.
Un copac.
Când n-am mai știut cum să caut, Miros de tei.
Noi doi ne-am găsit. Și-un început,
Noi doi, împreună. Al unui lung sfârșit de trei.
Noi doi, noi pe noi.

20 21
 13.
Fac cafea pentru mine,
Și ceai.
Ceai negru, cu mentă, cu miere.
Fac ceai musafirului rar,
Rămas peste noapte.
Și zi.
Rămas iarăși.
Fac ceai pentru omul confuz,
Care vrea și să stea, și să plece.
Fac ceai ca să umplu timpi morţi.
Fac ceai.
Cu ghimbir, cu lămâie.
Îi spun „O să-mi fie, știi, dor.”
Nu vreau nici să stea, nici să plece.
Vreau să facă doar ceea ce vrea.
N-are rost, n-are sens, n-are loc,
Să-i spun tot ce știu eu că știe.
Mă sărută de parc-ar mai sta.
Mă strânge în braţe și pleacă.
Și simt că mă-nșel. Că-i mai mult.
Poate ceaiul a fost, azi, mai dulce?..
Mă-ntorc la cafeaua cu zaţ.
Mă-ntorc, iar, cu faţa spre mine.
La anii mei lungi, adunaţi.
Și-ntorc, iar, clepsidra.
„De mâine!”

22 23
 14.
Azi am spălat cu clor prin vise.
Am șters, am ars, am rupt,
Am aruncat.
Nu mai avem nimic.
Luminile sunt stinse.
N-am existat.
Noi nu ne-am întâmplat.

24 25
 15. 16.
Vrei să știi, din trecut, Încă o lună,
Despre mine? Neîmpreună.
Cum am fost, Zeci de nopţi, irosite,
Ce-am trăit, Gânduri noi, neșoptite.
Fără tine? Cuvinte rămase,
Orfane de case.
Am crezut, am sperat, am iubit. Niciunul nu sună.
Pentru tot ce-am avut, am plătit. Nopţi și zile se-adună,
Am pierdut, ce ușor am găsit. Să mai facă o lună,
Uneori, am gândit răsucit. De „neîmpreună”.
Alteori, n-am ales potrivit.
Am uitat, am promis, am greșit.
Am plecat, am uitat, am venit.
Am iertat, am visat...

... Am trăit.

26 27
 17.
Iar cel mai greu,
E după ce
Iubești
Pe-altcineva,
Să-ncepi
Să-nveţi
Să te iubești
Pe tine.

28 29