Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, M-am închinat ca magul la soare şi la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieţii mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie... Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
Căci ce-i poetu-n lume şi astăzi ce-i poetul?
La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Şi nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă e de spumă, un creţ de val, un nume, Ce timid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume Şi-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri. ( Mihai Eminescu, Pierdut în suferinţă…)
1.Scrie patru expresii/locuţiuni care să conţină verbul a trece.
2.Precizează rolul punctelor de suspensie din strofa a doua. 3.Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele fulger şi stele au sens conotativ. 4.Menţionează două teme/motive literare prezente în poezie. 5.Precizează două mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric în textul dat. 6.Numeşte sentimentul dominant care se desprinde din întreaga poezie. 7.Explică semnificaţia unei figuri de stil prezentă in a doua strofă.
II. Prezintă şi comentează motivele poetice din poezia Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu.