Anexa 1

„Coboară toamna …”
de Octavian Goga

Coboară toamna-ncet din slavă,

Năframa* galbenă-i răsare
Și peste vârfuri de dumbravă
Îi flutură departe-n zare.

Atât de jalnic geme vântul,

Cum s-a pornit acum să zboare,
Pare c-a prins în drum cuvântul
Unei neveste care moare.

Pe urma lui un plâns se-mparte

Și-n taina codrului străbate,
Ca niște fluturi – soli* de moarte –
S-alungă foile uscate.

Lumina soarele și-o frânge,

De somn pleoapele i-s grele,
În jur de patul alb își strânge,
Mai des, cernitele* perdele.

Din geana lui abia o rază

Îmi mai alunecă pe frunte
Și tremurând îmi luminează
Argintul firelor cărunte…

năframă = basma, batistă

sol = mesager, vestitor
cernit = negru, înnegrit, îndoliat, (fig.) mohorât
Citește cu atenție textul pentru a putea răspunde la cerințele formulate:
1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvântului „slavă”.

2. Selectează din text două figuri de stil diferite, precizând denumirile acestora.
 Anexa 2
Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezenți mesajul/o semnificație a
textului „Coboară toamna …” de Octavian Goga. (anexa 1)
În redactarea textului:
- vei preciza mesajul/o semnificație a textului, prin referire la temă
- vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație
- vei menționa o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic,
justificându-ți alegerea
În cele cinci strofe ale poeziei „Coboară toamna …” de Octavian Goga, vocea
interioară contemplativă, tristă, meditativă observă că trecerea nemiloasă a timpului aduce
schimbări în natură, dar și în viața lui. Nu venirea toamnei îl întristează, ci faptul că aceasta
coboară de undeva din înaltul cerului, schimbă tot pe unde trece și se oprește în părul lui (care
a început să albească). Natura, trecerea timpului și moartea sunt cele trei teme ale poeziei.
Peisajul înfățișat are doar elemente aflate în mișcare, căci toate imaginile vizuale din
poezie sunt dinamice. Toamna își face simțită prezența mai întâi prin scurtarea zilelor
(soarele se duce mai repede la culcare: „lumina soarele și-o frânge/ De somn pleoapele i-s
grele”), moment în care frunzele se îngălbenesc („năframa galbenă-i răsare/ Și peste vârfuri
de dumbravă/ Îi flutură departe-n zare.”) și apoi sunt luate de vânt și plimbate până în cele
mai adânci zone ale pădurii („ca niște fluturi - soli de moarte - /S-alungă foile uscate.”).
Vântul este un element esențial al peisajului, căci el este parte atât a imaginilor vizuale, cât și
a celor auditive din poezie. La nivel auditiv, aduce în poezie plânsul, jalea, tânguirea,
contribuind astfel la atmosfera deprimantă specifică toamnei: „atât de jalnic geme vântul”,
„pe urma lui un plâns se-mparte”.
Personificarea și metafora sunt două figuri de stil foarte importante din poezie,
relevante pentru mesajul acesteia. Sunt personificate toamna (care pare a veni de undeva, cu
„o năframă”, în vârf „de dumbravî” - o năframă galbenă, nu albă, căci ne vestește veștejirea
frunzelor, moartea - nu viața, nu pacea); vântul este, de asemenea, personificat: se tânguie ca
o femeie aflată pe moarte și lasă în urma lui pustiu, durere, plâns. El trimite frunzele în cele
mai îndepărtate zone ale pădurii, acestea devenind „soli de moarte.” (metaforă prin care se
arată că frunzele galbene care cad și care sunt împrăștiate peste tot vestesc apropierea iernii, a
morții); soarele este și el personificat - îi este tot mai somn, pleacă mai repede la culcare și
trage, în jur de pat alb „cernitele perdele” (o altă metaforă semnificativă a poeziei, un mod
expresiv de a numi perdeaua de nori negri care acoperă cerul în acest anotimp.)
Anexa 3
„Emoție de toamnă”, de Nichita Stănescu
Mesajul textului

În opinia mea, aceasta opera are la bază un mesaj puternic și este prezentată tema iubirii tulburate
de trecerea ireversibilă a timpului, o dragoste pe cale de a se sfârși.

În primul rând, poetul utilizează metaforele ''toamna'', 'inima', 'umbra', încă din incipit, tocmai pentru
a dezvălui teama îndrăgostitului, generată de apariția unor semne ale iubirii afectate de scurgerea
timpului. Sosirea toamnei, ca simbol al ''vestejirii'', sugerează vulnerabilitatea sentimentului de iubire,
motiv pentru care, în sufletul îndrăgostitului se înfiripă o stare de tristețe, de melancolie.

De asemenea, din monologul liric, se desprind câteva idei poetice, conturate prin intermediul
metaforelor :'aripi', 'ochi străin', 'frunză de pelin', ce evidențiază, pe rând, tentația desprinderii din
cotidian, prin intermediul zborului, ca efect al 'înălțării' ființei spre un univers în care vulnerabilitatea,
perisabilul nu există: ''că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori'', completată de înstrăinarea iubitei:''
că ai să te ascunzi într-un ochi străin', precum și de amărăciunea provocată de înstrăinarea ființei iubite:
''și el o să se-nchidă c-o frunză de pelin'. Aceste idei poetice relevă sentimentul de teamă al celui
îndrăgostit, provocat de estomparea sentimentului de iubire, nevoia de 'zbor', patimile iubirii, tristețea
acutizată a singurătății.

În al doilea rând, sunt prezente în text structuri care evidențiază semnificațiile operei literare,
precum: ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, /Iau cuvintele și le înec în mare, /Șuier luna și-o răsar și-o
prefac/ Într-o dragoste mare'', care vin să întregească ideea că îndrăgostitul poate fi capabil de a
tranforma întreg universul, apărând în postura unui demiurg/creator, transfigurare prin intermediul
căreia puritatea și regenerarea iubirii se poate conserva, devenind regenerabilă. Titlul poeziei este o
metaforă, prin care eul liric își exprimă teama profundă pentru o iubire pe cale de a se sfârși, starea de
amărăciune provocată de o dragoste aflata în pragul destrămării. Altfel spus, metafora titlului, formată
din cuvantul sugestiv pentru trăirea interioară a eului liric, "emoția" și cuvântul "toamna", care nu se
referă la anotimp, ci la starea de deprimare a eului liric, provocată de o iubire care a trecut odată cu
scurgerea timpului.

În concluzie, întreaga poezie constituie o oscilație între teama și speranță, sugerând mesajul că
iubirea nu este supusă perisabilității, ci este transpusă în planul creației, fiind capabilă de
autoregenerare, tocmai din pricina profunzimii sentimentelor pure de iubire.
Anexa 4

Mesajul textului este lecția, învățătura pe care o luăm pentru viață, pe care autorul textului o
transmite prin intermediul cititorului.

Mesajul este diferit de ideea textului care reprezintă atitudinea scriitorului față de tema abordată
sau de tema textului care este aspectul general al realității, transfigurat de autor în creația sa.

Trebuie însă să ținem cont de ideea și de tema textului, precum și de elementele de subiectivitate
în interpretarea mesajului.

Mesajul unui text reprezintă opinia personală despre semnificațiile textului liric citit, fiind
transmis prin prezența unei atitudini lirice care exprimă stările și sentimentele eului liric.

Mesajul textului are în centru tema textului dezvoltată cu ajutorul subiectivității și a elementelor
de expresivitate a limbajului.

Când explici un mesaj liric, trebuie să fii sigur că opinia ta este corectă și că este susținută de
argumente solide și de exemple.

Pentru a interpreta mesajul trebuie să deconstruim textul, răspunzând la cele șase întrebări: Cine
transmite mesajul? Care este tema textului? Ce sentiment domină? În ce ipostază este surprinsă vocea
interioară a poetului? Care sunt două figuri de stil? Cu ce scop este transmis acest mesaj? Astfel
identificăm: mărcile lexico-gramaticale ale vocii interioare (verbe la persoana I, a II-a, forme
pronominale la persoana I, a II-a, interogații retorice, structuri nominale în vocativ, tema (natura,
trecerea timpului), sentimentul (melancolie, tristețe, incertitudine), ipostazele eului (contemplativ,
meditativ, nostalgic, visător, observator, îndrăgostit, exponent al unei categorii sociale), imaginile
artistice (vizuale, auditive, dinamice), figuri de stil (epitet, personificare, invocație/interogație retorică,
metaforă, repetiție, antiteză), mesajul este transmis pentru a comunica starea de spirit de melancolie
generată de evidența trecerii timpului și, implicit, de conștiința fragilității și a efemerității omului
raportat la statutul privilegiat al elementelor cosmice neafectate de trecerea timpului. (vezi „Peste
vârfuri ”, de Mihai Eminescu).

Mesajul are în centru tema textului. Comentezi mesajul interpretând sensurile și simbolurile
surprinse în elementele de expresivitate a limbajului arătând corespondența dintre acestea și
sentimentele eului liric. Tema reprezintă aspectul general al poeziei, aceasta răspunde la întrebarea ce
sentiment se amplifică prin anumite figuri de stil.
Anexa 5 Șablon Mesaj text liric