OBȚINEREA ȘI ÎNCERCAREA MATERIALELOR

COMPOZITE POLIMERICE. ÎNCERCĂRI DE

LABORATOR

Prin compozite polimerice se înțeleg materialele care au în compoziția lor

cel puțin doi componenți, cu structură chimică diferită, parțial compatibili sau
incompatibili, dispersați reciproc sau asociați, cel puțin unul din componenți fiind
o fază polimetrică unitară.
Matricea polimetrică are rolul de a prelua și transmite șocurile pe care le
percepe materialul compozit. Astfel trebuie să fie realizată din materiale flexibile,
elastice și care să prezinte rezistențe mecanice mari. De asemenea materialul
polimeric trebuie să fie compatibil cu ranforsantul, trebuie să adere și să înglobeze
ranforsantul, pentru a se realiza o legătură puternică cu acesta. Realizarea acestor
deziderate conduc la obținerea de materiale compozite cu proprietăți superioare.
Ca principiu general, materialele compozite sunt produse prin introducerea
matricei (rășinii) în sistemul de ranforsare, urmată de reacția de polimerizare a
acesteia, numită curare, reacție prin care se formează legătura între cele două
componente. Curarea depinde de tipul rășinii folosite, termoset sau termoplaste,
care influențează condițiile procesului, durata, temperatura și presiunea.
Există o varietate largă de procese, de la cele manuale la cele complet
automatizate, de la procese la rece la procese care necesită condiții de temperatură
și presiune.
Tehnica matriței deschise presupune utilizarea unei singure matrițe,
materialul de ranforsare putând fi dispus în interiorul sau la exteriorul matriței. În
această grupă sunt incluse:
- matrițarea prin contact (depunere manuală);
- matrițarea prin pulverizare;
- matrițarea cu ranforsarea în peliculă vidată;
- matrițarea în autoclavă; - înfășurarea filamentelor.
Aceste procese se bazează pe caracteristicile rășinilor termoset, în special
ale celor poliesterice, de a putea polimeriza fără ajutorul temperaturii și al
presiunii.
Am ales să utilizez procedeul de matrițare cu depunere manuală a
ranforsării. Aceasta este cea mai simplă și mai veche metodă de producere a
materialelor compozite. Se poate folosi orice tip de rășină termoset, cum ar fi
epoxy, poliesterice, vinil esterice sau fenolice. Fibrele utilizabile ca ranforsare se
extind la întreaga gamă de fibre naturale și artificiale de modul și rezistență înalte,
în general ca materiale 2D – țesături, tricoturi, pături fibroase.

1
 Tehnica matriței deschise presupune utilizarea unei singure matrițe,
materialul de ranforsare putând fi dispus în interiorul sau la exteriorul matriței –
fig.1.

Fig.1. Principiu de lucru folosit la experimentările de laborator

Experimentările au fost realizate cu următoarele materiale:

- Matricea, formată din rășină poliesterică și întăritor tip peroxid de
metiletilcetona;
- Materialul de ranforsare (fibre de sticlă, de iută, de rafie, de cocos, de
bumbac și de in);
- Soluție pentru demulare alcool polivinilic și ceară lichidă;
- Dispozitiv de întindere, umectare și înlăturare a excesului de rășină.

a. b. c.

d. e. f.
Fig.2. Materiale de ranforsare utilizate a experimentări
a. Fibra de sticlă; b. Iută; c. Fibră nucă cocos; d. Rafie; e. In; f. Bumbac
Ca procedul de obținere a materialelor compozite polimerice am ales
matrițarea prin contact (depunere manuală), fiind cea mai simplă și cea mai veche
metodă de producere a materialelor compozite.
2
 a. b. c.

d. e.
Fig.3. Materiale de ranforsare utilizzate a experimentări, mărire 100x
a. Rafie; b. Iută; c. Fibră de cocos; d. Bumbac; e. In

Materialele de ranforsare utilizate la experimentări sunt prezentate în figura

2. iar aceleași materiale de ranforsare la o mărire de 100x sunt prezentate în figura
3

1. Obținerea compozitelor cu matrice polimerică, ranforsate cu fibre

Formarea prin contact este procedeul cel mai comun de obținere a pieselor
din material compozi, procedeul se remarcă prin simplitatea tehnologiei și
costurile reduse de obținere a piesei.
Metoda constă în aplicarea manuală succesivă a straturilor de rășină și a
fibrelor de armare până se ajunge la numărul de straturi dorite.
Primul pas constă în pregătirea modelului în vederea aplicări straturilor de
fibră de sticlă și a rășinii. Astfel a fost aplicat pe model un strat antiaderent format
din alcool polivinilic și ceara lichidă.
În continuare au fost aplicate straturile succesive de rășină și fibre de
armare. Straturile constînd din fibrele de armare au fost combinate în unele cazuri,
după cum se observă din figura 4.
Este necesară o pregătire (o croire) a țesăturilor care trebuie aplicate pe
model. Pentru fibrele naturale nețesute a fost necesară o pregătire prealabilă
pentru a putea fi folosite: subțiere, mărunțire, deșirare. După realizarea tuturor
acestor operații pregătitoare, s-a trecut la realizarea propriu-zisă a reperului.

3
 Fig.4. Materialului compozit stratificat – mod de obținere

Astfel, în primă fază s-a așezat în matriță primul strat de fibră de sticlă,
peste care s-a aplicat cu rolul, rășina. După o întindere uniformă a rășinii, s-a
aplicat al doilea strat de fibră de sticlă și un alt strat de rășină. Operația a fost
reluată în funcție de numărul de straturi utilizate.

Fig.5. Aspecte din timpul ”croirii” fibrei de sticlă

În mod similar s-a procedat pentru toate probele, indiferent de natura

fibrelor de armare utilizate șți de numărul de straturi de fibre de armare.
Materialul astfel obținut este lăsat timp de 24 de ore pentru definitivarea
reacției de reticulare.
Pe parcursul derulării experimentelor s-a constatat că, deoarece nu au fost
presate probele pe parcursul operației de reticulare, acestea au rezultat cu defecte
vizibile, cu delaminări între straturile de fibre, cu o structură poroasă, fapt care a
dus la corectarea tehnologiei și la obținerea ulterioară a unor probe
corespunzătoare calitativ. Aspecte din timpul experimentărilor sunt prezentate în
fig.5. și 6. iar probele rezultate, în fig.7.

Fig.6. Formarea prin contact, fazele de obținere materialelor compozite

4
 a. C1 b. C2 c. C3 d. C4

e. C5 f. g. C6 h. C7

Fig. 7. Materiale compozite rezultate

a. Material compozit cu fibre de sticlă; b. Material compozit cu fibre de
armare iută; c. Material compozit cu fibre de armare rafie; d. Material
compozit cu fibre de armare bumbac; e. Material compozit cu fibre de
armare cocos; f. Material compozit cu fibre de armare rafie-defectuos;
g. Material compozit cu fibre de armare in; h. Material compozit cu fibre
de armare amestec iută, rafie, cocos

2. Încercări de duritate pentru materialele compozite obținute

Pentru măsurarea durității s-a utilizat un durometru portabil tip Shore A,
care se utilizează la măsurarea durității cauciucului, maselor plastice și
materialelor compozite. Datele obținute sunt prezentate sintetic în tab.1. respectiv
sub formă de nomogramă în fig.9.

Fig.8. Duritmetrul Shore A utilizat pentru determinarea durității materialelor

compozite și a maselor plastice

5
 Măsurarea durității a fost realizată pe ambele fețe ale probelor din materiale
compozite realizate.

Tab.1.Duritățile Shore A ale probelor

Duritatea Shore A, [shore A]
Epruvetă C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7
85 87 86 92 78 90 90
Față 1 83 84 83 89 82 89 87
89 84 87 93 85 90 91
92 90 91 90 87 82 92
Față 2 90 93 87 90 89 85 90
89 89 90 89 88 85 90

În toate cazurile se pot observa variații ale durității pe cele două fețe ale
probelor, variații datorate și modului manual de aplicare, întindere și eliminare a
surplusului de rășină. De asemenea, trebuie avut în vedere și tipul și cantitatea de
material de ranforsare utilizat la obținerea probelor, modul de prezentare a
acestuia – fibre scurte sau lungi, groase sau subțiri, rigide sau mai puțin rigide.

95

90
Fața 2 - mas. 3
85 Fața 2 - mas. 2
Fața 2 - mas. 1
80 Fața 1 - mas. 3
Fața 1 - mas. 2
75 Fața 1 - mas. 1
Media valorilor
70
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7

Fig.9. Variația durității pe probele de laborator

6
 3 Incercări la tracțiune
Incercările la tracține au fost realizate pentru toate categoriile de materiale
compozite care au fost obținute, cu toate tipurile de fibre de ranforsare.

Fig.10 Fereastra de dialog software masina încercare la tracțiune

Încercările au fost realizate pentru toate probele din materiale compozite

care au fost obținute.
În toate cazurile se prezintă condițiile încercării
- dimensiuni epruvetă;
- condiții de prindere;
- viteza de încercare;
- condițiile de oprire a testului.

Fig.11.a. Condițiile realizării încercării, proba C1

7
Fig.11.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de sticlă, proba C1

Toate probele au fost lăsate același timp la întărire (polimerizare), astfel

încât să prezinte condiții similare de execuție-încercare. Condițiile încercării și
rezultatele acestora sunt prezentate în figurile 11 … 17

Fig. 12.a. Condițiile realizării încercării, proba C2

8
Fig. 12.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de iută, proba C2

Fig. 13.a. Condițiile realizării încercării, proba C3

9
Fig. 13.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de rafie, proba C3

Fig. 14.a. Condițiile realizării încercării, proba C4

Nu au fost utilizate epruvete standardizate, dar s-a încercat debitarea unor

epruvete cu aproximativ aceleași dimensiuni și greutăți astfel încât să se obțină
rezultate similare.
Ca și criterii de terminare a testului au fost selectate una din următoarele
condiții:
- fie deplasarea fălcii superioare de prindere are o curasă mai mare de 10
mm;
- fie forța depășește valoarea de 10000 N;
- alungirea este mai mare de 50%.

10
 Fig. 14.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de bumbac,
proba C4

Fig. 15.a. Condițiile realizării încercării, proba C5

Cu toate că nu au fost dimensiuni identice pentru epruvete, acestea au fost

suficient de apropiate (exceptând C4) astfel încât să poată fi trase concluzii
pertinente.
Rețetele C2, C5 și C1 au avut cea mai bună comportare la această
încercare.
Forța maximă de rupere a fost la valoarea 4644N pentru epruveta C2 cu
fibre de armare iută și la valoarea 4410 N pentru epruveta C5 cu fibra de armare
cocos, în ambele cazuri peste elementul de armare fibră de sticlă 3925N.
În aceste cazuri fibrele de armare au fost relativ scurte, nu au fost rigide și
au putut fi bine umectate de către rășină. În aceste cazuri fibrele nu au fost
introduse în materialul compozit sub formă de tesătură.
11
 Fig. 15.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de cocos, proba C5

Fig. 16.a. Condițiile realizării încercării, proba C6

Surprinzător, cea mai slabă comportare a avut-o epruveta C7 la care fibrele

de armare au fost formate din amestec iută, rafie, cocos.
În cazurile în care fibrele de armare au fost introduse sub forma de țesături
rezistența mecanică este mai scăzută, acest lucru putând fi explicat printr-o
impregnare mai defectuoasă a teșaturii, dar și printr-o deficiență a metodei de
obținere a materialului compozit. Astfel ar fi fost mai corectă o presare a probei
după impregnare cu rășină.
Dintre probele cu o rezitență la rupere sub 3900 N se remarcă proba C3,
care conține fibre de rafie cu o rezistență la rupere de 3264 N, fibrele de rafie fiind
foarte rigide. În acest caz a fost obținută și o probă defectuoasă, figura 17.f care
prezintă exfolieri și care nu a fost supuse încercării de trecțiune.

12
 Fig. 16.b. Curba de tracțiune, material compozit cu fibre de in, proba C6

Fig.17.a. Condițiile realizării încercării, proba C7

În ansamblu se poate concluziona că cel puțin două elemente de armare

fibra de nucă de cocos și fibra de iută pot înlocui cel puțin parțial fibra de sticlă în
construcția materialelor compozite.
Mai trebuie precizat că nu a fost controlată foarte strict cantitatea de rășină
adăugată la turnarea materialului compozit, la încercări viitoare trebuind a
controla mult mai struict acest lucru.
Alura curbelor este relativ similară cu a materialelor metalice. Se observă
o comportare mai fragilă a acestor materiale în special rășinii care este casantă.
Curba din figura 17.b are o alură dată de o rupere a epruvetei și mai apoi o
destrămare a materialului de ranforsare care nu s-a rupt imediat.

13
 Fig. 17.b. Curba de tracțiune, material compozit cu
fibre amestec iută, rafie, cocos, proba C7

În figura 18. sunt prezentate doua epruvete rupte în urma acestei încercări
mecanice.

Fig. 18. Solicitare la tracțiune – epruvete rupte

14
 De asemenea, în figura 19. sunt prezentate aspecte din timpul încercării
priopriu-zise strângerea epruvetei în mațină, măsurarea distanței între
dispozitivele de strângere și încercarea efectivă.

Fig. 19. Aspecte din timpul încercării la tracțiune

Software-ul mașinii de încercat permite și o analiză statistică a datelor

obținute în urma acestor șapte încercări. Datele sunt prezentate sub formă de print
screen în cele ce urmează, figura 20.

Fig.20. Print screen – date statistice 7 încercari

15