UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE , LITERE, ISTORIE SI ARTE

Reflectarea luptei de la Calugareni in documentele si

cronicile turcesti

Budan Maria Cristina

 Anul 1594 înseamnă pentru Mihai Viteazul momentul declanșării acțiunilor
anti-otomane. Îi ucide în noiembrie pe creditorii turci din București. Aceeași soartă
o are și garnizoana de 2000 de soldați staționată în capitală cu menirea de al-l
supraveghea pe domn. Sunt câștigate și o serie de bătălii minore care vor îi vor
determina pe munteni să facă incursiuni la sud de Dunăre. Bulgarii se răscoală și
ei, iar Sofia este asediată. Turcii nu puteau tolera o asemena situație.La începutul
lui august 1595, Sinan pașa trece Dunărea.
Mihai a ales Călugăreni (judeţul Giurgiu), pe Neajlov, ca loc de bătălie pentru că
era o zonă mlăştinoasă şi a optat pentru acest teren deoarece putea să blocheze uşor
flancurile armatei otomane. Oastea munteană a fost aşezată la nordul localităţii,
lângă o pădure, în timp ce patrulele ţineau sub observaţie malurile Neajlovului şi
Câlniştei. Avangarda otomană era condusă de Hasan paşa, flancul drept era
asigurat deı Mehmed paşa, iar cel stâng de Haydar paşa. Mihai Viteazul atacă în
zorii zilei de 13 august 1595 cu grosul oştirii sale (circa 10.000 de oameni), în timp
ce Albert Király cu oamenii săi alcătuiau rezerva. Pentru că nu era sigur de buna
intenţie a acestora, domnul muntean mai păstrează un corp de 1.200 de călăreţi,
sub comanda lui popa Stoica din Fărcaşe, menit a asigura retragerea. Bătălia de la
Călugăreni a constat într-o serie atacuri și cotraatacuri.
Am selectat două fragmente extrase din „Cronicile turceşti privind ţările
române”,

Mustafa Selaniki
“Locul pe unde trebuia să treacă oastea islamică era un loc foarte păduros,
mlăştinos şi îngust. De aceea, afurisiţii ghiauri, trăgînd foarte mult cu puştile,
avangarda oştii islamice s-a îngrămădit spre spate. Astfel, ea a trecut prin foarte
multe greutăţi şi necazuri, şi în cele din urmă s-a împrăştiat. Lângă serdarul Sinan-
paşa au rămas foarte puţini oameni. Sangeacdarul oştii islamice a trecut în rândul
martirilor, iar un altul a fost rănit, dar, cu toate acestea, steagul a fost salvat cu mii
de greutăţi. Măria sa serdarul s-a împotmolit în mlaştină şi a scăpat cu mare
greutate. Măria sa serdarul a ieşit la mal şi cu ajutorul lui Allah, cei care se
risipiseră s-au adunat la un loc, iar oastea afurisiţilor ghiauri a fost împrăştiată şi
tunurile lor au fost luate.”

Mehmed bin Mehmed

“După sfatul tuturor au mers trei zile şi la 18 ale lunii mai sus arătate, într-o
miercuri, au ajuns în apropiere de podul Călugăreni, care era un loc păduros şi
mlăştinos.

În clipa când unii dintre ostaşi se aşezau acolo, iar alţii se pregăteau să se aşeze, a
apărut o ceată de ghiauri, semănând cu nişte animale şi au început lupta în
apropierea acelei mlaştini. Ei aşezaseră la intrarea în pădure tunuri şi puşcaşi, care
au stânjenit mult oastea islamică. De la amiază şi până la chindie s-a dat o mare
luptă. Mulţi dintre ei au trecut în rândurile gaziilor şi martirilor. De asemenea şi de
la ghiauri au murit mulţi şi s-au dus în iad. Şi luându-se de la ghiauri 12 tunuri, s-a
obţinut victoria şi duşmanul a fost respins.