BARCA FERMECATĂ CARE MERGE PE MARE ȘI PE USCAT

Poveste italiană

ODATĂ UN REGE a dat sfoară în țară (a dat de știre):

- Cine reușește să construiască o barcă în stare să meargă pe mare și pe uscat
va primi drept soție pe fiica mea.
În țara aceea era un tată care avea trei fii și nici o altă avere: doar un cal, un
măgar și un purcel. Fiul mai mare se apropie imediat de tatăl lui:
- Tată, spuse el, vinde calul și cu banii de pe cal cumpără-mi cele necesare
pentru a construi barca, și eu îți făgăduiesc c-o voi face cum vrea regele să
meargă pe uscat și pe mare, și el îmi va da de soție pe fiica lui.
Tatăl, la început spuse nu, apoi vându calul ca să-i cumpere unelte fiului.
Acesta se sculă în zori și se duse în pădure să taie lemnul trebuincios pentru
alcătuirea bărcii.
- Ce faci tu, fiule? îl întrebă un unchiaș care, tocmai trecea prin partea locului.
- Fac ce cred și ce-mi place.
- Fie ca tu să găsești mâine făcut ceea ce crezi tu și ceea ce-ți place, spuse
unchiașul și dispăru.
A doua zi de dimineață fiul mai mare se întoarse în pădure, acolo unde lăsase
barca pe jumătate construită, dar nu mai găsi nici urmă de barcă. Barca, uneltele și
lemnul dispăruseră total.
Plângând, se întoarse acasă și povesti tatălui nenerocirea care i se întâmplase.
Tatăl după ce vânduse calul numai ca să i se împlinească lui pofta, închipuiți-vă ce
supărat a fost.
Nu trecu nici o lună când fiul mijlociu se apropie de taică-su și îl rugă să-și
vândă măgarul ca să-i cumpere unelte noi. Tatăl se înduplecă și făcu întocmai cum
și-a dorit fiul cel mijlociu.
Fiul mijlociu se sculă dis-de-diminieață și se duse direct în pădure ca să taie
lemne pentru barcă. Iată-l apărând același unchiaș și punând aceeași întrebare:
- Ce faci tu, fiule?
Și el, nepoliticos ca și fratele său mai mare:
- Fac ce cred eu și ce-mi place.
Și unchieșul îi spuse:
- Fie ca tu să găsești mâine făcut ceea ce crezi tu și ceea ce-ți place.
A doua zi de dimineață, fiul mijlociu se întoarse în pădure unde lăsase barca pe
jumătate construită, dar nu mai găsi nimic acolo. Totul dispăruse ca prin farmec, și
barcă, și unelte și lemnărie.
 Fiul cel mic, nu lăsă să treacă nici o săptămână, și-i spuse tatălui:
- Tată aș vrea să încerc și eu. Să vindem și pucelul și să cumpărăm unelte pe
banii aștia. Cine știe poate voi reuși eu să construiasc barca.
Vândură și purcelul și la primii zori ai dimineții, fiul cel mic, Prâslea, se duse în
pădure să taie lemne. Iată-l pe același unchiaș cu aceeași întrebare:
- Ce faci tu, fiule?
De astă dată, răspunsul fu altul. Spuse Prâslea:
- Construiesc barca fermecată care merge pe mare și pe uscat.
Iar unchieșul îi răspunse:
- Fie ca o barcă fermecată care merge pe mare și pe uscat să găsești tu gata
construită mâine dimineață.
Într-adevăr, a doua zi de dimineață băiatul se întoarse în pădure și găsi barca
gata făcută. I-a fost de ajuns să-i spună:
- Barcă, mergi pe pământ! Și barca alunecă pe iarbă de parcă s-ar fi aflat pe
apă.
Sosind bucuros acasă, își luă rămas bun de la tatăl și frații săi, ca să se ducă să-
și dobândească premiul promis de rege.
Și merse, și merse, și în timp ce barca aluneca iute pe firul unui râu, vede un
uriaș care bea toată apa dintr-un pârâiaș care se vărsa în râu.
- Măi să fie, dar ce însetat mai poți fi, om bun, spuse băiatul. Vrei să vi cu
mine că te duc la palatul regelui?
Și celălalt:
- Bucuros, și se sui în barcă.
Și merse, și merse, peste câmpii întinse și numai ce vede un alt uriaș care
mânca dintr-o suflare o bivoliță.
- Măi să fie, dar ce poftă de mâncare ai, om bun, spuse băiatul. Hai cu noi, la
palatul regelui.
Iar uriașul îi spuse:
- Bucuros, și se sui în barcă.
Și merse, și merse, în timp ce barca trecea peste o vale, iată un alt uriaș,
sprijinit cu spatele de un munte.
- Vrei să vii cu mine, îl întrebă băiatul, că te duc la palatul regelui.
Și celălalt:
- Bucuros aș veni, dar nu mă pot mișca, căci fără sprijinul meu muntele se
prăbușește.
- Lasă-l să se prăbușească, îl îndemnă băiatul.
 Într-adevăr, de cum se sui uriașul acela în barcă, bum, burubum! se auzi un
zgomot: muntele se prăbușise.
În sfârșit, barca cu băiatul și cei trei tovarăși ai lui ajunseră la palatul regelui.
- O, rege, spuse băiatul, v-am adus barca fermecată, care merge pe mare și pe
uscat. De vreți, faceți o mică plimbare de probă.
După ce se plimbă, regele căzu pe gânduri nu prea vroia să-i dea fata de
nevastă acestui băiat sărăntoc, așa că îi spuse:
- Dacă vrei să-ți dau fata de soție, trebuie să mâncați tu și prietenii tăi tot ceea
ce vă voi oferi, fără să lăsați nici măcar o fărâmă.
Regele dădu poruncă să se pregătească o masă pentru o sută de persoane.
Băiatul se prezentă cu un singur tovarăș, uriașul care a mâncat bivolița dintr-o
suflare, și cât ai clipi, masa rămase goală.
Atunci, regele îi spuse:
- Dacă veți reuși să îmi goliți tot vinul din pivnița mea, îți dau fata de soție.
De această dată, băiatul se prezentă cu uriașul care bea pârâiașul și într-
adevăr cât ai clipi, bău tot vinul ce-l avea regele în pivniță.
Regele nu se lăsă bătut și zise:
- Fata mea are o zestre regească, spuse, el. Patul, scrinul, dulapurile, sipetele
cu lenjerie, casetele de fie cu bijuterii, și atâtea altele. Găsește-mi pe cineva
să le poată duce pe toate acestea dintr-un singur drum și-ți dau mâna fiicei
mele.
Băiatul îi spuse uriașului care ținea muntele că are o treabă cu el și îl condse
la rege.
- Sunt gata, spuse uriașul și servitorii începură să-l încarce cu zestrea prințesei
în spinare. Regele aștepta ca omul să nu mai poată și să se lase doborât de
povară. Dar nici gând!
- Nu mai avem nimic de pus, spuseră servitorii.
- Mai rămâne prințesa, observă băiatul, și-i întinse mâna ca să se cațere pe
deasupra mobilelor. Apoi îi zise uriașului:
- Haidem! Iute!
Și în două salturi ajunseră la barcă.
- Barca mea, zboară! zise Prâslea
Regele striga la servitori să nu îi lase să fugă, dar prea târziu, barca era deja
pe mare.

CUVINTE NECUNOSCUTE:
- Zori- timp al zilei când răsare Soarele
- Trebuincios- necesar, folositor, util, de trebuință, trebuitor
- Îndupleca- a convinge pe cineva
- Fărâmă- rest (de mâncare)
- Scrin- dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales
lenjerie
- Sipet- cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu
cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare