ALOPECIA LA CÂINI: DEFINIȚIE, TIPURI

ȘI TRATAMENTE
Alopecia la câini înseamnă literalmente "pierderea excesivă a părului". Termenul "alopecie" se
referă la o pierdere parțială sau completă a părului. În funcție de starea și stadiul de dezvoltare a
acesteia, această pierdere a părului poate fi localizată doar la o parte a corpului animalului sau
poate fi mai extinsă.

Ce este alopecia la câini?

Alopecia înseamnă literalmente "pierderea excesivă a părului". La câini, termenul se
referă la o pierdere parțială sau completă a părului. În funcție de starea și stadiul de
dezvoltare a acesteia, această pierdere a părului poate fi localizată doar la o parte a
corpului animalului sau poate fi mai extinsă.

Diferitele tipuri de alopecie de câini

Alopecia este un simptom prezent în multe dermatoză, care sunt în general clasificate
în funcție de originea problemei. De aceea distingem:
Alopecia genetică
Printre alopeciile câinilor de origine genetică se disting:
 Hipotricoză congenitală : Animalele afectate de această boală se naște fără
blana lor obișnuită, goale sau o pierd în primele luni ale vieții.
 Alopecia din pavilioanele auriculare : în această afecțiune, blana devine rară
pe urechi. Boala se poate dezvolta în pierderea totală a părului pe urechi asociată cu
hiperpigmentarea pielii. Urechile au apoi un aspect tipic în "urechile din piele".
Yorskshire și Dachshunds sunt rase de câini predispuse la acest tip de alopecie.
 "Chelie de model", denumită și alopecia în model : Aceasta este o pierdere a
părului localizată, bine definită și limitată la anumite părți ale corpului animalului. Există
mai multe tipuri:
 alopecia din pavilioanele auriculare, găsită în Dachshund,
 alopecia sub gât, sub coadă și în interiorul coapselor găsite în câinele de
apă portugheză sau spaniel american de apă,
 alopecia din coapsele interioare din Greyhound,
 alopecia care se referă la gât sub pavilion, pavilioanele urechilor și burta
din Terrierul Boston, Dachshund, Whippet sau Chihuahua. Acest tip de alopecie
afectează preferențial femelele.
 Dermatomiozita : o boală moștenită care afectează pielea și mușchii, afectează
cel mai adesea Colley, Shetland și Beauceron. Se caracterizează prin:
 simptomele pielii care asociază depigmentarea, roșeața pielii, apariția de
cosuri, pierderea parului localizată în dulap, în special la nivelul proeminențelor
osoase ale feței și uneori mâncărime,
  simptomele musculare care apar a doua oară după semnele cutanate:
atrofia musculară a maxilarului, rigiditatea mersului, intoleranța efortului și slăbirea
secundară unei dilatări a esofagului (mega-esofag).
 Adenita sebacee granulomatoasă : aceasta este o rară dermatoză datorată
distrugerii glandelor sebacee (glandele responsabile de producerea de sebum) care
afectează în principal Samoyed, Vizsla, Havanese sau Akita . Simptomele sale variază
în funcție de rasă și pot include o pierdere difuză a părului, adesea simetrică, apariția
mătcii și "mâneci de păr" care aglomerează părul între ele și simptome generale.
 Alopecies legate de culoarea stratului, cum ar fi:
 alopecia de rochii diluate: boala afectează Chihuahua, Yorkshire sau chiar
Dobermann și cauzează căderea părului în zone în care culoarea stratului este
diluată.
 displazie foliculară a părului negru: este o anomalie a dezvoltării foliculilor
de păr care ating doar firele de păr negru,
 sau lipidoza foliculară: aceasta este o dezvoltare anormală a foliculilor de
păr responsabili de alopecie limitate la nivelul feței și picioarelor. Este descrisă în
Rottweiler pe zonele de foc ale stratului său și se manifestă înainte de cele 9 luni ale
animalului.
 Alte displaziile foliculare (anomalii ale dezvoltării foliculilor pilosi).
Alopecia secundară la zgâriere
Toate bolile de piele care provoacă prurit sunt susceptibile de a cauza pierderea
părului. Alopecia este apoi o continuare a zgârieturilor care sparge parul și cădea în
cele din urmă. Printre bolile de piele responsabile de mâncărime se numără:
 frita, dermatoza cauzată de o infestare cu păduchi,
 cheyletieloza, dermatita cauzata de o infestare de acarieni numita Cheyletiella,
 trombiscul, dermatita cauzată de o infestare a chiggerilor,
 puliculoza, dermatita cauzata de infestare de purici,
 mucusul sarcoptic, boala cutanată cauzată de prezența acarianului Sarcoptes
scabiei,
 dureri de cap,
 Malassezia dermatită, o boală a pielii datorită multiplicării acestor drojdii,
 demodicoza, o afecțiune a pielii provocată de prezența acarienilor canis
dermodex.
 fenomene alergice cum ar fi dermatita atopică, alergie alimentară, alergie la
contact sau alergie la dermatită la mușcături de purici.
Alopecia alungită
În cazul unui câine, pierderea parului poate fi, de asemenea, secundară unei dispariții
ireversibile a foliculilor de păr, înlocuită de fibroza colagenului, interzicând orice
regrowth.
Acest fenomen poate apărea, de exemplu, ca rezultat al arsurilor termice sau
chimice suferite de animal.
Rareori, pierderea parului poate apare în zonele de blană care sunt în mare cerere, ca
urmare a utilizării repetate de cleme de păr, dragă sau cusături de păr, atunci când
proprietarul animalului îl face un "puff". Aceasta se numește alopecie de tracțiune .
 Acesta este același fenomen care apare la ființele umane care poartă coafuri sau
coarde care sunt prea strânse tot timpul.
Alopecia non-traumatică
Căderea părului la câini poate avea și origini:
 în sindromul Cushing, hipotiroidism, disendocrinii sexuale sau "alopecia X".
Ultimul termen include de fapt mai multe tipuri de afecțiuni, cum ar fi dermatoza
sensibilă la hormonul de creștere sau dermatoza sensibilă la castrare. Ei au în comun o
pierdere a părului care începe pe zonele de frecare, cum ar fi gâtul și flancurile și pe
care pielea devine negru. Câinii masculi tineri sunt predispuși să dezvolte acest tip de
dermatită.
 parazitare,
 fungice,
 infecțioase,
 nutriționale,
 sau tumorale .
Căderea părului poate apărea, de asemenea, după stresul metabolic semnificativ
experimentat de către animal. Toți părurile sale merg apoi simultan în faza telogenă,
faza ciclului părului, în timpul căruia părul intră în perioada de repaus și toate cad în
același timp. Vorbim de efluviu telogen . Acest fenomen apare cel mai adesea după
intervenția chirurgicală, tratamentul medicamentos, sarcină, accident sau boală. Din
fericire, este complet reversibil atunci când firele de păr revin în mod spontan.
Alopecia neclasificabilă
La câini, căderea părului se poate datora și:
 Alopecia recurentă a flancurilor: Aceasta este o afecțiune a pielii care este
încă puțin cunoscută, dar cu o predispoziție genetică suspectată. Această afecțiune se
manifestă prin pierderea părului pe părțile laterale ale câinelui, de obicei în timpul iernii,
într-o zonă bine definită și în care pielea este hiperpigmentată. Rasele de rasa
predispuse la aceasta conditie ar fi Boxeri, Labradori, Bulldogi, Schnauzeri, Airedale
Terrier, Pudeli sau chiar Korthals. De obicei, firele de păr revin înapoi câteva luni mai
târziu, adesea în primăvară, în mod spontan. În general, se observă o creștere a
stratului de culoare diferită.
 alopecia aerata: aceasta este o afecțiune autoimună în care foliculii de păr sunt
distruși. Manifestarea bolii în zonele lipsită de fire de păr localizate, de preferință pe fața
câinelui. Parul este probabil să se regenereze spontan și este, de obicei, precedat de
regenerarea părului alb.
 o pseudopela de Broq, caracterizată prin mai multe zone mici de alopecie
ireversibilă în zone rotunjite sau ovale, neinflamatoare de culoare albă.
Pierderea părului poate urma în cele din urmă o cosire sau injectarea unui vaccin .
Pierderea părului care apare după forfecare este în principal pentru câini sau câini
nordici cu sindromul Cushing. Aceasta se datorează încetării ciclului părului în faza de
odihnă cauzată de modificările vasculare ale pielii care ar rezulta din modificările
temperaturii pielii. Parul se regenerează în mod spontan, dar regresul se poate relua la
numai 24 de luni după cosire.
Pierderea părului care apare după o injecție se numește alopecie focală post vaccinare.
Acesta este cel mai adesea observat după un vaccin împotriva rabiei, sub forma unei
plăci mici, fără păr, în jurul locului de injectare.

Tratamente de alopecie
Dacă câinele își pierde părul anormal, singurul lucru pe care trebuie să-l faceți este
să consultați medicul veterinar. Acesta din urmă va fi capabil să vă examineze clinic
câinele în timpul unei consultații dermatologice, în timpul căreia va putea, de
asemenea, să efectueze examinări precum trichograma, culturi, răzuirea pielii, un test
scotch sau un test de sânge cu doze hormonale. Numai această consultare va permite
un diagnostic cu certitudine.
Din acest motiv medicul veterinar va putea să stabilească un tratament adaptat cauzei
identificate a căderii părului de către câinele dvs.: antibiotice în caz de infecție
bacteriană, antiparazitare în caz de infestare cu paraziți, acaricid în caz de infecție cu
acarieni, terapie de substituție hormonală în caz de hipotiroidism, dietă predominantă în
caz de alergie alimentară …