Arhitecturi ale sistemelor de baze de date

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe tipuri de arhitecturi ale sistemelor de baze de date.
Rolul unei arhitecturi este de a realiza o reprezentare grafică a elementelor sistemului, precum şi a
legăturilor dintre ele. În funcţie de ceea ce se evidenţiază grafic, se folosesc două tipuri de arhitecturi:
1. arhitectura pe componente – oferă o imagine asupra elementelor care formează un sistem de baze
de date, dar şi a inter-dependenţelor dintre ele.
Componentele specifice arhitecturii sunt:
a. datele – sunt organizate într-o bază de date care conţine:
 colecţii de date propriu-zise;
 dicţionarul de date (structura datelor, restricţiile de integritate, vederile, etc.);
 fişierele anexe, aşa cum sunt fișierele de index.
b. software-ul – este aferent realizării şi exploatării bazei de date şi conţine:
 sistemul de gestiune a bazei de date;
 programele de aplicaţie dezvoltate, în cea mai mare parte, într-un sistem de gestiune a
bazelor de date.
c. elementele auxiliare – sunt componentele care contribuie la realizarea şi funcţionarea întregului
sistem de baze de date:
 reglementări legale şi/sau administrative;
 mijloace hardware utilizate;
 persoane implicate pe categorii de utilizatori.

2. arhitectura pe niveluri – structurează un sistem de baze de date pe trei niveluri şi oferă o imagine
despre modul de organizare şi funcţionare al acestuia. Astfel, arhitectura prezentată în figura 1.1
descrie nivelurile de organizare (reprezentare) a datelor în baza de date şi legăturile dintre ele:
nivelul conceptual, nivelul logic şi nivelul fizic.
a. nivelul conceptual – este dat de viziunea administratorului bazei de date asupra datelor. Legat
de acest nivel, se pot menţiona următoarele aspecte:
 administratorul realizează structura conceptuală a bazei de date, eventual cu ajutorul
instrumentelor oferite de un SGBD1;
 structura conceptuală se obţine utilizând un anumit model de date pentru baza de date,
precum şi o tehnică de proiectare cât mai adecvată;

1
SGBD – Sistem de Gestiune a Bazei de Date
 Niveluri de
Vederi ale
Manipulare date Descriere date organizare
bazei de date
date

Program Structura externa

Programator aplicatie 1 (logica)
de aplicatie ... ... Logic

SGBD
Administrator Structura
baza de date conceptuala Conceptual
S.O. ...

Inginer
Structura interna
(analist) de B az ă d e d at e (fizica) Fizic
sistem

Figura 1.1. Arhitectura pe niveluri a unui sistem de baze de date

 structura conceptuală este o reprezentare în interiorul sistemului a realităţii pe care baza de

date o transcrie;
 viziunea administratorului asupra bazei de date este independentă de aplicaţiile care vor fi
dezvoltate (independenţa logică);
 rezultatul nivelului conceptual este schema conceptuală, a cărei realizare corespunde unei
activităţi de modelare, pentru că este vorba despre o transpunere în termeni abstracţi a
entităţilor lumii reale;
 odată definită, schema conceptuală trebuie confruntată cu lumea reală pentru identificarea şi
soluţionarea neconcordanţelor sau a omisiunilor; datorită caracterului său global şi unitar,
se recomandă ca schema conceptuală să fie gestionată de o singură persoană.

b. nivelul logic – este dat de viziunea programatorului asupra datelor. Legat de acest nivel se pot
prezenta următoarele aspecte:
 programatorul realizează programele de aplicaţie pentru descrierea şi manipularea datelor,
scrise într-un SGBD;
 programele de aplicație implementează structura externă (logică) a datelor, care este dedusă
din structura conceptuală;
 structura externă reprezintă viziunea programatorului asupra bazei de date pentru o anumită
aplicaţie;
 viziunea programatorului este independentă de suportul tehnic de informaţie
(independenţa fizică);
  rezultatul nivelului logic este schema externă, ca parte din schema conceptuală,
implementată cu ajutorul unui SGBD.

c. nivelul fizic – este dat de viziunea analistului (inginerului) de sistem asupra datelor şi are rolul
de a descrie modul în care sunt stocate datele în baza de date. Aferent nivelului fizic, se pot
menţiona următoarele:
 analistul de sistem este cel căruia îi revine sarcina de a realiza structura internă (fizică);
 structura internă este dedusă din cea externă conform unor tehnici şi metode de alocare pe
suport fizic;
 structura internă corespunde descrierii datelor pe suportul fizic de informaţie;
 rezultatul la nivelul fizic este schema internă (fizică) care se defineşte în termeni de fişiere
şi înregistrări;
 implementarea schemei interne se face cu ajutorul sistemului de gestiune a fişierelor din
cadrul SGBD-ului şi/sau din sistemul de operare, prin gestiunea fizică a perifericelor.

Perspective asupra unei baze de date

Fiecare bază de date o putem privi din diferite perspective, cum ar fi:
 perspectiva utilizatorului, care lucrează cu diferite părţi componente ale unei baze de date, numite
vederi. Vederile sunt descrise prin intermediul unor subscheme în sublimbaje ale limbajului de
descriere a datelor. Totodată, utilizatorii pot primi răspunsuri la cererile pe care le formulează prin
intermediul limbajului de prelucrare a datelor;
 perspectiva administratorului, care integrează toate vederile referitoare la baza de date într-un
singur model numit schemă conceptuală.
 perspectiva implementatorului – în multe situaţii, în funcție de complexitatea sistemului, el poate
coincide cu administratorul bazei de date, care priveşte baza de date ca pe o colecţie de fişiere
memorate pe diferite medii externe. Acesta constituie nivelul fizic al bazei de date şi care este
practic singurul nivel care există efectiv.

Ciclul de viaţă al sistemelor informaţionale

Putem privi sistemul informaţional ca un ansamblu de fluxuri şi circuite informaţionale, organizate
într-o concepţie unitară şi care asigură legătura dintre sistemul decizional (de conducere) şi cel
operaţional (de execuţie).
Nu trebuie să confundat sistemul informaţioanal cu cel informatic. Astfel, sistemul informatic
reprezintă un ansamblu structurat de elemente intercorelate funcţional, utilizat pentru culegerea,
prelucrarea, transmiterea şi stocarea datelor cu ajutorul mijloacelor automate de prelucrare a datelor.
Scopul acestuia este de a automatiza procesul informaţional şi de a sta la baza fundamentării deciziilor.
În plus, sistemul informatic este o componentă a celui informaţional şi îi oferă acestuia noi valenţe,
atât sub aspect calitativ, cât şi cantitativ. Acest lucru se realizează prin implementarea de către sistemul
informatic a unor modele matematice şi prin utilizarea tehnicii electronice de calcul.
Începând cu anii ’70, treptat, sistemele de baze de date le-au luat locul celor bazate pe fişiere, ca parte
a infrastructurii sistemelor informaţionale din cadrul unei organizaţii. În acelaşi timp, a avut loc o
recunoaştere treptată a faptului că datele constituie o resursă comună, importantă, vitală în anumite
situaţii, care trebuie tratată cu aceeași importanță ca toate celelalte resurse ale organizaţiei.
Astfel, baza de date este o componentă fundamentală a unui sistem informaţional, iar dezvoltarea şi
utilizarea sa trebuie privite şi analizate din perspectiva cerinţelor mai largi ale organizaţiei. În acest
context, ciclul de viaţă al sistemului informaţional dintr-o organizaţie este puternic legat de ciclul de
viaţă al sistemului de baze de date care îl susţine.
De obicei, etapele aferente ciclului de viaţă al unui sistem informaţional includ: planificarea, analiza
cerinţelor, proiectarea (inclusiv a bazei de date), prototipizarea, implementarea şi întreţinerea.

Ciclul de viaţă al unui sistem de baze de date

Etapele ciclului de viaţă ale unei astfel de aplicaţii nu sunt strict secvenţiale, ci pot presupune
revenirea la o etapă anterioară şi repetarea lor. Spre exemplu, dacă apar anumite probleme în timpul
proiectării bazei de date, se poate reveni la etapa anterioară care are drept obiectiv colectarea şi analiza
cerinţelor.
Principalele activităţi asociate fiecărei etape din ciclul de viaţă al aplicaţiei de tip bază de date sunt:
 planificarea bazei de date – presupune planificarea modului în care etapele ciclului de viaţă pot fi
realizate cel mai eficient;
 delimitarea graniţelor sistemului – se referă la specificarea scopului şi limitelor aplicaţiei, a
utilizatorilor săi şi a domeniilor de aplicaţie. Înainte de a începe proiectarea unei aplicaţii de tip
bază de date, este foarte important să definim limitele (graniţele) sistemului avut în vedere şi
modul în care acesta realizează interfaţa cu alte părţi ale sistemului informaţional al organizaţiei.
Practic, includerea şi delimitarea graniţelor unui sistem este o etapă importantă, nu numai pentru
utilizatorii şi aplicaţiile curente, ci şi pentru cele din viitor;
 colectarea şi analiza cerinţelor – are în vedere analiza cerinţelor colectate de la utilizatori, dar şi a
domeniilor de aplicaţie. Mai precis, această etapă vizează procesul de culegere şi analiză a
informaţiilor aferente organizaţiei pentru care se proiectează baza de date respectivă, dar şi
utilizarea acestora în vederea identificării cerinţelor utilizatorilor privind noul sistem;
 proiectarea bazei de date – include proiectarea conceptuală, logică şi fizică. În sens larg,
principalele scopuri urmărite atunci când se doreşte proiectarea unei baze de date se referă la:
 reprezentarea datelor şi a relaţiilor logice dintre acestea, necesare tuturor domeniilor de
aplicaţie şi principalelor grupuri de utilizatori;
 oferirea unui model de date care să permită realizarea tranzacţiilor asupra datelor;
 specificarea unui proiect minimal şi structurat în mod adecvat pentru realizarea cerinţelor
stabilite referitoare la performanţele noului sistem;
 alegerea SGBD-ului – este o etapă opţională şi presupune alegerea unui SGBD adecvat
pentru aplicaţia realizată. Această alegere poate fi făcută în orice moment anterior
proiectării logice, cu condiţia să fie disponibile suficiente informaţii referitoare la cerinţele
sistemului, cum ar fi performanţa sau constrângerile de securitate şi integritate;
 proiectarea aplicaţiei – are în vedere proiectarea interfeţei cu utilizatorul şi a programelor
care utilizează şi prelucrează baza de date;
 prototipizarea – este tot o etapă opţională şi presupune construirea unui prototip de sistem
care să permită proiectantului, dar şi utilizatorului, să evalueze modul de funcţionare al
noului sistem;
 implementarea – la încheierea etapelor de proiectare, ne aflăm în situaţia de a implementa
baza de date şi programele aplicaţie. Implementarea bazei de date se realizează prin
utilizarea limbajului de definire a datelor, corespunzător SGBD-ului ales;
 testarea – este etapa în care se testează aplicaţia şi se identifică eventualele neconcordanţe
dintre cerinţele utilizatorilor şi rezultatul furnizat de aceasta;
 întreţinerea operaţională – presupune o monitorizare continuă a aplicaţiei realizate, iar dacă
este nevoie, vor fi încorporate cerinţe noi, parcurgând etapele precedente ale ciclului de
viaţă.