0(y/

€E VCE
$C €)A H $T M
E X P E M R E A S O C <A E !SM E E E ! $T R A Ţ !F!C

DE

C DOBROGEAW H G H EREA

E D !Ţ !A M! .

E O tT U R A P A R T tD U L U t S O C tA L - O E M O C R A T

19 4 4
 B H B U C T E tA S B tH A E M T A

€E VCE
E A P E !V E R E A S O C ! A E ! $ M E L E ! $T !*A Ţ !F!C

DE

C DOBRGGEAM U GHEREA

E D !Ţ !A M !.

E D IT U R A PA R TID U LU I S O C tA L -D E M O C R A T
S T R . S Ă R I N D A R N r. 7
 io#

Biblioteca Judeţeană
— CLUJ —
 Reedităm pentru a treia oară această minunată broşură de
popuiarizare a sociaiismuiui ştiinţific, a marxismuiui.
Apăruta pentru prima dată în 1899 sub titiui „Ce vor socia­
liştii români — Expunerea socialismului ştiinţific", broşura a mai
fost reeditată în 1918 sub titlul „Ce vor socialiştii" şi acum sub
acelaş titlu.
Aşa dar, broşura reapare tot de atâtea ori de câte ori a re­
născut şi mişcarea socialistă — ceea ce dovedeşte marea ei va­
loare propagandistică.
In adevăr, marele nostru dascăl, Gherea, se dovedeşte tot
atât de iscusit popularizator pe cât de mare om de ştiinţă a fost.
Nici în literatura socialistă străină nu găsim o expunere populară
mai clară decât aceasta pe care o prezentăm pentru a treia oară
tovarăşilor noştri.
Sfătuim pe oricine şi mai cu seamă pe muncitori s'o citească
cu luare aminte şi s'o răspândească cât mai mult, pentru cât mai
buna cunoaştere a socialismului.
EDfTURA
 ÎNTRODUCERE

Potrivnicii noştri vorbesc despre comunitate ia femei, despre

faianstere şi despre aite bazaconii arătând că au auzit şi ei câte
ceva despre sociaiismui metafizic şi utopic, dar că habar n'au
de sociaiismui ştiinţific. Aceste două feiuri de sociaiism se deo-
sibesc însă ca cerut de pământ unu! de aitu). Sociaiiştii utopişti,
jigniţi de nedreptăţite societăţei în care trăiau se închideau în
odaie şi aicătuiau un pian cât se poate de desăvârşit, găseau
nişte forme sociaie cari să îniăture toate nedreptăţite şi să aducă
pe iume ceea ce ii se părea ior dreptate compiectă. Societatea o
iuau drept un tei de ceară, care ar putea fi topită şi căreia nişte
meşteri dibaci i-ar putea da formeie dorite: formeie sociaie reie
te asemănau cu ciădiri vechi cari trebue risipite şi apoi făcute
din nou după un pian mai bun, ca să fie foiositoare, trainice, etc.
Aită grijă n'aveau decât să aicătuîască un pian perfect; iar per­
fecţia pianuiui atârna deia desvoitarea inteiectuaiă şi moraiă a
meşteruiui arhitect-reformator. Negreşit, fiecare meşter (având a-
piicăriie. patimiie, vederiie, ideiie saie), făceau ait pian şi nu
era potrivire între reformatori; trebue deci de aies cei mai bun. Se
înţeiege că nu se ţinea nici o seamă de caracterui inşiior ce ai-
cătuesc un popor, nici de istoria societăţei; iucrui ar fi fost de
prisos de vreme ce îşi închipuiau societatea ca o ceară moaie, ori
ca iemn de ciădit.
Sociaiismui ştiinţific n'are nici un amestec nici cu metoda
sociaiismuiui utopic, nici cu chipui cum îşi piăzmueşte aceia so­
cietatea. Sociaiismui ştiinţific se întemeiază pe cea mai mare ge-
neraiizare ia care a ajuns ştiinţa, pe evoluţie. Sociaiismui ştiinţific
ştie că după cum omui îşi datoreşte individuaiitatea ia o muiţime
de schimbări, începând prin aie protopiasmei, formată odinioară
 6

în oceanul primitiv, trecând prin un şir lung de strămoşi până ia

momită şi deia aceasta prin iungu) şir de strămoşi săiba-
teci, barbari şi civilizaţi, până la omul sub forma de azi; — tot
astfel societatea de azi este eşită dintr'o lungă evoluţie al cărei
început se pierde în întunericul timpului, şi a trecut prin mulţime
de forme până ce a ajuns aşa cum este.
Socialismul ştiinţific ştie că formele sociale sub cari trăim
sunt pricinuite de istoria trecută a omenirei, de caracterul inşilor
din cari e alcătuită şi că o evoluţie foarte lungă a format chiar
şi acest caracter; el ştie că trecerea dela o formă socială la alta
nu-i o întâmplare atârnătoare de planul vre-unui geniu şi că so­
cietatea ar fi schimbat forma veche chiar dacă nu se năştea acel
geniu; ştie că schimbarea formelor sociale este lucru tot aşa de
neînlăturat ca şi schimbarea formelor copilăreşti în formă de om
în vârstă, ori ca schimbarea omidei în fluture. Dar dacă schim­
barea formelor sociale de viaţă este ceva firesc, dacă urmează din
legile evoluţiei, este vădit că formele sociale de azi sunt tot aşa
de puţin veşnice cât şi mulţimea de forme prin cari a trecut so­
cietatea până acum şi cari tot veşnice se păreau oamenilor de pe
atunci. Când socialismul zice că omenirea va trece din formele
sociale de astăzi, în altele, socialismul are de partea sa toată
ştiinţa omenirei şi numai utopie nu-i. Tot atât de ştiinţifică este
şi metoda prin care socialismul modern ajunge a afla cari anume
vor fi formele sociale viitoare. Socialismul ştiinţific nu zice: .,Iată
un plan minunat de organizare sociale, primiţi-! şi viaţa pe pă­
mânt va ajunge raiu", ci privind mişcarea omenirei, o analizează,
îi caută legile, şi din analiza trecutului deduce formele viitorului.
Metoda socialismului ştiinţific este deci metoda tuturor ştiinţelor
pozitive, care din analiza cunoscutului află necunoscutul. Metoda
este tot aşa de exactă ca şi cea întrebuinţată în aritmetică pentru
deslegarea unei regule de trei. Matematicul are de aflat valoarea
unui necunoscut, x, şi i se dau mai mulţi cunoscuţi din cari i se
cere să afle cât de mare este x. Prin lucruri cunoscute, ţinând
seamă de legile ce leagă schimburile de mărime ale cunoscu­
telor cu x, matematicul desleagă problema. Socialismul ştiinţific
are şi el un necunoscut, un x de aflat, anume formele viitoare ale
societăţei, şi are cunoscută istoria formelor trecute şi actuale ale
 7

societăţei. Prin anaiiza acestor forme cunoscute, formeie viitoare

sociaie se pot deduce. Se înţeiege că desiegarea probtemei so-
ciaiiste este nespus mai grea decât a reguiei de trei, se înţeiege
că socialiştii pot greşi în cercetăriie ior cum pot de altmintrelea
să greşească şi matematicii; dar atunci rămâne de arătat că ana­
liza nu-i făcută bine, ori că s'a greşit cutare sau cutare dedu­
cere din fapte. Aşa, este o polemică ştiinţifică între socialişti şi
între potrivnicii ior; dar numai aceia căruia îi lipseşte ştiinţa şi
bunui simţ ori amândouă, poate privi sociaiismui ca utopie, ca
fantezie.
Anaiiza istoriei a adus pe sociaiişti ia înţeiegerea bazei ma­
terialiste a istoriei. N'am putea să expiicăm mai bine această
ooncepţie decât prin vorbeie lui Fr. Engeis, care, după Kart Marx,
este cei mai de frunte reprezentant ai sociaiismuiui ştiinţific:
„Concepţiunea materiaiistă a istoriei se întemeiază pe făptui că
producţiunea şi schimbul producteior sunt baza întocmirilor so-
ciaie: că în fiecare societate istorică, împărţirea roadelor muncei
şi cu dânsa formarea claselor atârnă dela cum şi ce se produce
în numita societate şi dela cum se schimbă aceie producte. De
aci urmează că pricinile schimbărilor sociale şi poiitice trebue cău­
tate nu în capeteie oamenilor, nu în priceperea mai mare ori mai
mică a veşnicuiui adevăr şi a justiţiei, ci în schimbarea mijloa-
welor de producţiune şi de schimb, adică trebue de căutat nu în
fHosofia ci în economia unei epoce" *).
Muiţi se vor mira de această concepţie, că bazele economice
sunt factorul de căpetenie care expiică mişcarea omenirei; să nu
uite însă, că sub fraza „cum produc, ce produc şi cum se schimbă
productele", Engeis înţeiege desvoitarea producţiunei, mijioaceie
de producţiune, împărţirea muncei, cooperaţia, desvoitarea instru­
mentelor de muncă, etc. In general e greu de priceput acest ade­
văr, fiindcă istoria oficială predată în şcoii, este încă de tot me­
tafizică şi expiică toate schimbările prin fapteie unor oameni mari:
Aiexandru Macedon, Napoleon, etc. De aitmintreiea sociaiismui
ştiinţific, găsind că pricinile schimbărilor istorice au fost mai aies
fapteie economice, nu neagă aiţi factori şi chiar, cum vom vedea

1) Vezi „ O r i g i n i i e S o ci a i i s m u i u i ş t i i n ţ i f ic " d e F r. E n g eis,

 s

mai jos, sociaiismui prevede o vreme când mintea omenească va

fi căiăuza istoriei, omui va conduce istoria în ioc de a fi dus de
dânsa, şi atunci toate schimbăriie sociaie vor avea pricina în fiio-
zofie şi morală, nu în economia unei epoci.
Anaiizând feiuriteie epoci mai însemnate, prin cari a trecut
omenirea, ana!izându-ie din punctui de vedere ai intereseior eco­
nomice, sociaiismui arată priciniie de frunte aie ceior mai însem­
nate prefaceri sociaie perindate de omenire, arată trecerea deia
robie (temelia societăţei antice) ia servaj (temeiia societăţei din
vârsta de mijioc) şi deia servaj ia salariat (baza societăţei bur-
ghezo-capitaiiste de azi). Cercetând temeiiiie materiaie din epoca
capitaiistă, epocă în care trăim, sociaiismui ştiinţific găseşte o
mulţime de factori cari o descompun şi o muiţime cari, chiar în
sânui societăţei de azi, desvoită embrionui societăţei viitoare, tot
aşa cum cea din vârsta de mijioc a trecut în forma de azi.
Anaiiza critică a istoriei omenirei şi a prefaceriior sociaie e^
de bună seamă, cea mai straşnică chestie ce a turburat vreodată
iumea, şi desiegarea ei, într'un fei ori în aitui, este de interes
practic fără de seamă; e vorba de viaţă ori de moarte pentru
omenire, mai aies în vremurile noastre ceie piine de pesimism,
de descurajare, de nemulţumire, în timpuriie noastre când fie­
care om simte, dacă nu înţelege, că aerul chiar e încărcat cu ma­
terii expiosibiie, că mâine, poimâine, o explozie îngrozitoare va
siii să se hotărască formele sociaie într'un chip ori în aitui. Şi
când vor veni aceie timpuri, trebue ca fie-cine să fie ia iocui său.
trebue să ştie ce are de făcut şi vai de cei pe cari ceasui aceia
îi va găsi nepregătiţi, de cei cari din iipsa de înţelegere a fap-
teior ce se petrec zilnic, nu vor şti ce să facă şi cum să se poarte!
Convingerea şi înţeiegerea nu se capătă decât prin studii.
Paginiie ce urmează sunt o sistematizare a ideiior ştiinţi­
fice socialiste. Se înţeiege, că nu avem pretenţia de a arăta în
câteva fiie sociaiismui pe de-a 'ntregul şi pe iarg; mai de grabă
am zice că facem o schiţare. Dar această expunere a noastră va
foiosi, aducând iuarea aminte a duşmanilor şi a prietenilor asupra
punctelor ceior de mai mare însemnătate, va grămădi desbateriie
asupra sociaiismuiui adevărat şi nu asupra unor năzăriri, botezate
fără nici un drept cu numeie de socialism; va pune partidui
 9

nostru ta adăpost de fet de te) de născociri, ce i se pun în so­

coteală. Expunerea aceasta fiind crezut nostru, se înţetegc că nu
ne socotim răspunzători decât pentru cete scrise aici. Dar are
şi reteie ei această expunere explicată pe scurt: mutte chestii în­
semnate vor fi nedesvottate îndeajuns ci numai atinse, şi se poate
să nu te înţeteagă unii, ori, şi mai urît, să te înţeleagă greşit; se
poate iar ca unii să scoată din principiile noastre încheeri greşite;
pe urmă arătarea pe scurt a unor chestii grete, cere nu numai
cetirea cu mare băgare de seamă, dar chiar studiarea acestei
scrieri.
 \

S O C IA L IS M U L Ş T H N Ţ IF iC

ERA ROBÎE!

Pe zi ce trece sociaiismu) capătă putere mai impunătoare.

Bin utopic, cum era numit, câteva zeci de ani în urmă, a ajuns
acuma o putere de care trebue să ţie seamă oamenii poiitici stă­
pâni pe situaţiune, cum sunt Bismarck, Chemberiain, Churchiii şi
aiţii. Toţi oamenii pe cari intereseie zilnice de ciasă ori partid nu-i
orbesc, înţeieg. ori simt, cei puţin, că biruinţa sociaiismuiui nu-i
îndepărtată.
Ce a prefăcut sociaiismui-utopic^) în sociaiismui revoiu-
^ionar practic de azi, în sociaiismui care creşte mereu, capătă pu­
tere tot mai mare in popor? Timpui ce) atotputernic, in mişcarea
înainte a omenirei, în evoiuţia ei, societatea ajunge ia un punct,
eând realizarea unor forme sociaie este de neîniăturat; societatea
în mersui său pregăteşte singură toate condiţiiie materiaie pentru
reaiizarea unei forme noui, formă care pentru societatea actuaiă
este sociaiismui. Pentru' a înţeiege acest adevăr, care este esenţa
sociaiismuiui ştiinţific şi care răspândeşte iumina asupra mişcărei
omenirei, ne vom opri aici şi vom da câteva exempie istorice.
Omenirea în mişcarea, în desvoitarea sa, a trecut prin mai
muite faze; din acestea vom iua ceie mai de căpetenie, i) robia
— era antică; 2) servajui — era feudaiă şi 3) saiariatui — era

1) (7/o/MC î n s e m n e a z ă as tăzi n ă z ă r i r e , cev a î n c h i p u i t , a c ă r e i r e a l i z a r e

n u ae p o t r i v e ş t e cu r e a i i t a t e a . V o r b a v ine d e ia „ U t o p i a " c e l e b r a c a r t e a iu i
7Yzo/7?<M A / o r t/J . O b â r ş i a c u v â n t u i u i n e a r a t ă şi m ai b i n e î n ţ e i e s u i 8ău ; u t o p i a
v in e d e ia u (nu) şi t o p o n (ioc), d e c i c e e a ce n u se afiă n ic ă îe r i.
 ____ 12 _

-burgheză modernă. Ne vom opri ia fiecare fază în parte şi, având

în vedere marginiie înguste aie acestei iucrări, vom scrie cât se
poate mai pe scurt.
Societatea romană, cea mai însemnată din antichitate, a
fost întemeiată pe robie. Mai toată producţiunea o făceau robii *).
Cu cât se înmuiţeau biruinţeie Romanitor, cu cât Romanii ajun­
geau mai puternici cu atâta patricii, ciasa de sus, aristocraţimea
Romei, căpătau mai muiţi robi şi tot îmbogăţindu-se şi întărin-
du-se grămădeau mai muit şi mai muit proprietatea ruraiă în
mâiniie ior, stăpâneau numai ei pământui, instrumentai principat
de muncă pe atunci, îi tucrau cu robii şi expropriau pe proprie­
tarii mici. De acoio a urmat un fapt foarte însemnat. Mai întâiu
aristocraţimea, înotând în tux, căpătă gusturi tot mai rafinate şi
mai mutte, pentru a căror mutţumire îndepărtă din ce în ce mai
mutţi oameni de ta muncă fotositoare. Pe de attă parte cu cât
producţiunea trecea în mâinite robitor cari întocuiau pe muncitorii
proprietari, cu atât suma producţiei naţionate se micşora. Ori­
cine înţetege, că munca unui rob care tucrează în tanţuri, sub
biciu, niciodată nu poate fi aşa de producătoare ca munca cetui
interesat de-a dreptut ta roadete muncei sate. Afară de acestea
aristocraţimea, stricată până în măduva oasetor prin tux şi bo­
găţie, nu se îndetetnicea mai de foc cu privegherea producţiunei,
făsa moşiife ori pustii, netucrate, ori sub privegherea unor cre­
dincioşi, mai totdeauna robi şi ei, aşa că pe tângă productivi­
tatea sfabă a muncei robitor se mai adăoga pustiirea ţârei prin
netucrare ori prin privegherea proastă, chiar acofo pe unde se
fucra. Aşa dar pe de o parte aristocraţimea cerea tot mai mutte
producte pentru tuxut ei nebun, pe de atta statul, făcându-se tot
mai complex, cu armate mari, etc. cerea şi et mai mutte şi mai
mutte producte; de asemenea poporut înmutţindu-se avea şi et
nevoie de mai mutte producte; şi în faţa acestor cereri tot mai
mari, stătea un mecanism producător aşa de neproductiv: munca
robutui. tată dară cea mai adâncă contrazicere ce s'a desvottat

1) R o b i i e r a u aşa d e m u i ţ i şi e f t i n i î n c â t L u c u i i u s v i n d e a p e ia a n u i 50
în . d e C h r .. cu 4 iei sc iav u i A ceiaş i i u c r u se p e t r e c e a şi î n G r e e i a . ia A t e n a în
a n u i 300 i n . d e C h r i s t e r a u 21.000 c e t ă ţ e n i şi 4 0 0 .0 0 0 sciav i. O r a t o r u l E s c h i i
d ă d e a ca s e m n a i să ră c ie i f ă p t u i că u n o m a v e a n u m a i 7 sclavii.
 13

în mersul societăţei antice. Pe de o parte cererea de producte

creştea, pe de alta mecanismul producţiunei se tăcea zi de -zi
mai prost. Deci societatea antică întemeiată pe robie nu mai putea
ţine. Se înţelege că această contrazicere se desvolta încet şi când
ajunse la un grad destul de mare, forma socială a vechimei se
sfărâmă, şi fu înlocuită prin alta mai potrivită cu evoluţia socie­
tăţei. Şi robia a fost înlocuită prin altă formă socială: producătorii
erau întru câtva stăpâni pe roadele muncei lor, adică robia se înlo­
cui prin servaj Societatea antică a trecut în societatea din vârsta
de mijloc, în societatea feudală. Moi am subliniat factorul eco­
nomic care cerea numai decât schimbarea formelor sociale, am
subliniat atunci; am stăruit, am apăsat asupra acestor puncte,
fiindcă acestea au fost pricina de căpetenie a prefacerei, cum de
regulă în toată istoria omenirei schimbările mari istorice ale for­
melor sociale au urmat din faptele economice, din trebuinţele ma­
teriale. Alături cu suspomenitele pricini economice au fost şi cauze
politice, morale şi intelectuale. Cu cât încetarea robiei ajungea
mai de nevoie, cu atâta morala şi inteligenţa se întorceau îm­
potriva robiei, în deplină înţelegere cu cerinţele materiale. Aşa
dar în cea mai mare schimbare socială, în trecerea omenirei dela
faza robiei la a servajului, vedem cum cerinţele economice ală­
turea cu factorii politici şi cu mişcarea mo,ală-intelectulă, prici­
nuită de aceleaşi cerinţi fac să treacă societatea dintr'o fază a
desvoltărei sale în alta mai superioară.

---------------- ^
H B a r b a r i i î n v i n g â n d p e r o m a n i n a n i n t r o d u s r o b i a , ci a u p r i m i t s e r
v a j u i , f iin d c ă s e r v a j u i e r a m a i f o l o s i t o r c h i a r p e n t r u cia s a d o m n i t o a r e .
 CAP. H.

ERA SERVAJULU!

Am zis că robia a trecut în servaj, care a fost temeiia so-

cietăţei feudaie. Să ne oprim acum ia societatea aceasta şi să
vedem cum a trecut în forma superioară în care ne afiăm acuma,
şi pe care o numim era burgheză-capitaiistă, întemeiată pe sa­
lariat.
Ca să înţelegem pricinile cari au iucrat ia trecerea feuda­
lismului în faza burgheză, trebue să analizăm întocmirile sociale
ale erei feudale, şi mai ales pe cele economice, adică să vedem
cum se produceau bogăţiile atunci, ce se producea şi cum se
schimbau şi se împărţeau.
In societatea feudală producţiunea agricolă era partea cea
mai însemnată, iar producătorii de căpetenie erau ţăranii. Sătenii
producând materiile prime, tot ei le lucrau şi mai departe. O fa­
milie ţărănească producea aproape toate cele ce-i trebuia: ce­
realele le prefăcea în făină; din lâna oilor, din cânepă şi in, ţă­
ranca şi fetele ţăranului făceau haine, stofe; casa şi-o făcea ţă­
ranul singur. Deci mai toate trebuinţele şi le îndestula ţăranul
prin munca sa şi a familiei sale. Se înţelege că în asemenea îm­
prejurări împărţirea muncei era foarte puţin desvoltată şi se măr­
ginea la împărţirea muncei între bărbat şi femee ') (bărbatul lucra

1) C u c â t o s o c i e t a t e e m ai d e s v o i ta tă e c o n o m i c e ş t e , cu a t â t î m p ă r ţ i r e a
m u n c e i e m ai m a r e . i a î n c e p u t m e ş t e r u l l u c r e a z ă s i n g u r u n o b i e c t , in f a b t i
cile m a r i u n i u c r ă t o r n u l u c r e a z ă d e c â t o p ă r t i c i c ă a acelu iaş i o b i e c t . în ecelaş
t i m p c u cât î m p ă r ţ i r e a m u n c e i d e v i n e m ai m a r e , c u a t â t d e p e n d e n ţ a r e c i p r o c ă
a p r o d u c ă t o r i l o r c r e şte , s o l i d a r i t a t e a v r â n d n e v r â n d d e v i n e mai p u t e r n i c ă .
A m v ăzu t că c h i a r i n t e r e s u l s t ă p â n i l o r c e r e a să facă p e m u n c i t o r i s t ă ­
p âni. p ân ă la u n p u n c t , p e i n s t r u m e n t e l e d e m u n c ă .
 16

ta câmp şi femeia acasă); cu deosebirea ia câteva meşteşuguri, ca

fierăria, precum şi ia împărţirea foarte neînsemnată între munca
agricuitoriior deia ţară şi a meşteşugariior deia oraşe. Repetăm
că agricuitorii. cum am. zis, îşi făceau singuri mai toate ceie tre­
buitoare. Se înţeiege că, făcând acasă ia dânşii mai toate ceie
trebuitoare, n'aveau nevoe de schimb: consumau o parte din roa-
deie muncei, însă partea aceasta ce ie prisosea şi o schimbau, era
neînsemnată. Aşa dar, caracteristica epocei feudaie, pe cât e
vorba de sate, este următoarea: producţiune pentru consumare şi
nu pentru schimb, împărţirea muncei, prin urmare, cooperaţiunea.
foarte puţin desvoitată. in societatea feudaiă, ca în toate socie-
tăţiie istorice nouă, erau ciase şt iuptă de ciase. Ciasa domni­
toare în vârsta de mijioc erau feudaiii, cari au îniocuit pe proprie­
tarii de robi. Din producţiunea ţăraniior agricuitori, o parte sub
feiurite forme trecea în stăpânire feudaiiior. Ţăranii servi se deo­
sebeau de robi prin aceea că erau întrucâtva stăpâni asupra ins­
trumentelor de muncă (înţelegem sub instrumente de muncă şi pă­
mântul! şi prin aceea că politiceşte nu atârnau aşa de tare de
stăpân ca robii. Semănau însă cu robii prin aceea că şi ei consu­
mau numai o parte din roadele muncei lor, iar altă parte trecea
în mâinile stăpânilor. Mica desvoltare a împărţirei muncei, pro­
ducţiunea pentru consumare, lipsa de schimb şi de căi de comu­
nicaţie, despărţeau satele unul de altul şi mai ales de oraşe, des­
părţeau chiar familiile ţărăneşti una de alta. făcându-le neatâr­
nate, fiecare putând trăi de o parte prin munca sa. Această izo­
lare a satelor şi a muncitorilor unul de altul îi prostea. Nevă-
zând nici odată decât satul său, trăind din neam în neam tot la un
fel, orizontul intelectual şi moral al ţăranului era cât se poate
de îngust, concepţiunile intelectuale şi morale ale ţăranilor nu
puteau fi decât foarte brute şi pline de credinţi neîntemeiate; ţă­
ranul nu putea decât să se teamă de înoiri sociale, nu putea fi decât
conservator căci trăia toată viaţa în condiţiile tâmpitoare ale sa­
tului din vârsta de mijloc. Relaţiile patriarhale în familie erau
foarte fireşti şi relaţiile iarăşi patriarhale între stăpâni şi servi se
făceau cât se poate mai statornice. Izolat de ceilalţi oameni, con­
servator. prostit, lipsit de conştiinţă, ţăranul din vârsta de mijloc
de bună seamă n'ar fi schimbat starea de lucruri domnitoare a-
 17

tunci. Ei trăia întocmai cum trăise tatăi său şi bunicui său rela-
ţiiie între dânsul şi proprietar erau hotărîte, statornice, şi dacă
n'ar ti fost în societatea feudaiă aiţi factori sociaii, aite ciase,
de sigur că feudaiistnu) ar fi trăit până acum în Europa şi a-
ceasta ar fi un fei de Chină apuseană.
Să trecem acuma deia sate ia oraşe. Să iuăm oraşeie din
timpurile feudale şi anume după ce au ajuns la oarecare desvol-
tare. Industriile se grămădeau în oraşe. Producţiunea se făcea de
bresle (corpuri de meserii). Stabilimentele industriale erau
foarte mici, erau proprietatea individuală a meşterilor şi într'în-
sele lucrau înşişi meşterii împreună cu câteva calfe. Pentru a da
statornicie producţiunei, pentru a nu da loc la zguduiri în pro-
ducţiune şi schimb, pentru ca să nu se producă mai puţin ori
mai mult decât trebuia, se întemeiase pentru fiecare meserie o
breaslă, se hotărîse aspru ce şi cât să producă dintr'însele, se
hotărîse câţi lucrători să ţie fiecare maistru, etc.'). Asprimea cu
care mărgineau ce trebuie să facă fiecare breaslă, de multe ori
era vrednică de râs. Acei ce teşeau pânza, n'aveau voie să şi-o
boiască; cei ce făceau cuţite n'aveau voie să facă mânere; cei ce
făceau cuie, n'aveau dreptul să le bată la locul lor. Tot asemenea
măsuri se luaseră şi pentru trecerea dela o meserie la alta,
pentru primirea lucrătorilor, pentru câştigarea numelui de maistru,
etc. La ţară producţiunea pentru consumare şi la târguri piedici
puse producţiei industriale împiedecau desvoltarea schimbului.
Acest schimb de altminterea era împiedicat şi de mulţime de mo­
nopoluri feudale, de mulţime de bariere şi de vămi, cari cuprin­
deau ţara ca într'o reţea şi prin care marfa trecând trebuia să plă­
tească atâta, că până ce ajungea la locul unde o duceau, se
scumpea groaznic. Aici trebue să amintim tâlhăriile, jafurile feu­
dalilor, care de multe ori luau toată marfa, nemulţumindu-se nu­
mai cu partea căpătată numai prin vămi; să nu uităm lipsa de dru­
muri ori reaua stare a celor ce erau. Din toate acestea urma că
schimbul era aproape cu neputinţă, lată în câteva cuvinte carac­
terele organizaţiei economice a societăţei feudale. Această orga-

1) R ă m ă ş i ţ e , p r e c u m zic f r a n c e z i i , se găs esc şi a c u m )a c â ­

t e v a c o r p o r a ţ i i d e m e s e r i i d i n Angiia. Aşa d e p i i d ă , B r i k l a y e r A s o c i a t i o n etc.
V ezi P. d e R o u z i e r s : L e T r a d e U n i o n i s m e . P a r i s , 1897.
2
 ÎS

nizaţie era, cum am văzut, foarte statornică; se luaseră pentru

a o ţinea pe loc, măsuri uneori chiar caraghioase, şi cu toate a-
cestea, organizaţia feudală a fost revoluţionată şi a făcut loc or­
ganizaţiei sociale liberalo-burgheze.
Care a fost factorul revoluţionar, care era contrazicerea ca­
pitală ce a sfărâmat aci organizaţia socială?
Pentru a înţelege pricinile de frunte, vom face o presupunere
care îndată ne va lumina. Să zicem că în societatea feudală, cu
organizaţia ei economică descrisă mai sus, s'ar fi făcut o năs­
cocire genială; de pildă un om de geniu ar fi făcut planul unui
stabiliment mare (fabrica de azi) în care să lucreze câteva sute
de oameni cu maşini născocite de acelaş om de geniu. Să* presu­
punem că lucrătorii ar fi ţesut stofe şi că ar fi putut produce de
o sută *) de ori mai mult decât lucrând după chipul obişnuit în
societatea feudală, în atelierele din vremea aceea.
Să cercetăm acuma dacă asbmenea născocire, care ar fi tre­
buit să facă foarte fericiţi pe membrii societăţei, căci munca ar fi
ajuns de o sută de ori mai uşoară, ar fi putut fi aplicată. Fireşte
că nu. Şi în adevăr, în atelierul născocit de omul genial presupus,
ar fi trebuit să lucreze câteva sute de oameni, dar aceasta n'ar
fi fost cu putinţă într'o societate cu organizaţie corporativă, în
care se hotărîse asupra câţi lucrători are dreptul să ţie un maistru;
atelierul nou ar fi produs câtimi foarte mari de mărfuri, pe când
în societatea de atunci se hotărîse cât anume are cineva drept să
producă. Asemenea, cum ar fi putut să lucreze acest atelier mare,
când ţesătorul nu avea drept să-şi boiască el singur stofele? !n-
tr'un cuvânt acest atelier mare era cu neputinţă într'o societate
în care erau corporaţii şi desfiinţarea acestora ar fi fost numai
decât trebuitoare atelierului cel mare ca să poată lucra. Atelierul
nostru ar fi avut nevoie de lucrători mulţi cât timp ar fi avut de
lucru, însă cu condiţie să-i poată da afară, când nu va mai avea
nevoie de dânşii. Pentru aceasta trebuia însă să găsească lucră­
torii în piaţă, ca orice marfă, şi să fie slobozi de a se tocmi la
lucru. In societatea de atunci însă cea mai mare parte din lu-

1) M u l t e r a m u r i d e p r o d u c ţ i u n e d e azi au întrecut şi m ai m u i t a t e l i e ­
r e l e d i n v â r s ta d e m ijlo c.
crători nu erau slobozi, erau servii ieudaiiior. Desfiinţarea serva-
jului era deci de asemenea trebuitoare pentru întemeierea unor
astfei de ateliere perfecţionate. Mai departe, atelierul nostru pro­
ducând mulţime de stofe, trebuia să le schimbe şi să aducă pentru
dânseie materii prime, hrană şi alte lucruri de nevoe pentru lu­
crători; atelierul lucrând pentru schimb ar fi trebuit ca şi altele
să lucreze tot pentru acelaş scop. In vârsta de mijloc însă, cum
am zis, lucra mai mult fiecare pentru sine. O familie lucrătoare
îşi îndestula singură mai toate trebuinţele. Lipsa căilor de comu­
nicaţie, vămile, monopolurile făceau de asemenea cu neputinţă
existenţa unui astfel de atelier. Deci această născocire genială,
acest atelier, nu putea să se întemeieze câtă vreme erau cor­
poraţiile, servaju!, munca pentru consumare şi nu pentru schimb,
vămile, monopolurile, lipsa şi nesiguranţa drumurilor, într'un
cuvânt toate bazele organizaţiei sociale din vârsta de mijloc, de
vreme ce aceste baze erau în contrazicere desăvârşită cu intro­
ducerea unei astfel de perfecţii. Dar ce înfăţişează atelierul
nostru perfecţionat? Ne înfăţişează un progres către care a mers
omenirea şi care s'a realizat sub altă formă socială, sub forma
burgheză, el înfăţişează colectivizarea muncei, adică o formă de
producţiune în care o mulţime de oameni lucrează în comun cu
scop de a produce; înfăţişează un progres mare în împărţirea
muncei, atât în sânul lui cât şi în naţia întreagă; înfăţişează pro­
gresul cooperaţiunei, într'un cuvânt progresul material al ome-
nirei. Formele sociale ale societăţei din vârsta de mijloc, cu totul
duşmane realizărei unui astfel de atelier, formele cari îl făceau cu
neputinţă, erau deci duşmane progresului producţiunei, colectivi­
zării producţiunii, împărţirii muncii, cooperaţiunii şi desvoltării
schimbului; într'un cuvânt formele sociale ale societăţei din vârsta
de mijloc erau duşmane progresului material şi economic al o-
menirei. lată de ce aceste forme trebuiau să se schimbe în altele,
trebuiau să piară şi au şi pierit. Toţi factorii cari, într'un chip ori
în altul, ajutau progresul material al omenirei, stricau formele so­
ciale ale acelei ere.
Toate născocirile şi instituţiile cari înmulţeau producţiunea,
îmbunătăţirea căilor care uşurau schimbul, perfecţionarea banilor
şi creşterea comerţului, care ajuta schimbul, şi prin urmare şi îm-
 20

părţirea muticei, toate acestea şi muite aiteie, pe nevăzute, aju­

tând coiectivizarea muncei şi prin urmare progresui materia!
al omenirei, stricau fireşte şi formele sociale ale vârstei de mijloc,
forme duşmane, cum am spus, acestui progres, acestei colectivi­
zări a muncei. Dacă factorii înşiraţi mai sus stricau încet, pe ne­
simţite, societatea feudală, alţii dimpotrivă, tot de aceeaşi origină,
o zguduiau până în temeliile ei; din această din urmă categorie
au fost îmbunătăţirea navigaţiei, aflarea drumului la India şi mai
ales descoperirea Americei, aducerea unei câtimi foarte mari de
aur de acolo şi formarea pieţei universale. Toate acestea aduceau
cereri foarte mari de mărfuri, îmboldeau straşnic producţiunea,
împărţirea muncei, schimbul, colectivizarea muncei, într'un cu­
vânt, progresul economic, şi prin urmare, toate acestea sfărâmau
formele sociale duşmane progresului economic, le sfărâmau şi a-
jutau la întemeerea altei stări de lucruri potrivită cu desvoltarea
economică. Clasa de oameni în a cărei interes era desvoltarea
economică, clasa ce reprezenta desvoltarea progresivă economică
a omenirei, era burghezimea din oraşe, meşterii, etc.; iar clasa-
care reprezenta stătu quo de atunci, clasa conservatoare, erau
feudalii. Deci propăşirea firească a omenirei în mişcare dădea
tot mai multă putere burghezimei. Lupta între aceste două clase,
burghezime şi feudali, este faptul principal şi cuprinde într'însul
tot interesul istoriei acelor timpuri. Toţi factorii pomeniţi, năs­
cocirile, îmbunătăţirea instrumentelor de muncă, îmbunătăţirea
căilor de comunicaţie, drumul la Indii, descoperirea Americei, etc.,
sfărâmând formele sociale ale feudalismului, zdrobeau şi puterea
clasei feudale şi o măreau pe a burghezimei.
Pe de altă parte cu cât mersul firesc al lucrurilor întărea bur­
ghezimea şi slăbea feudalismul, cu atâta opinia şi morala publică,
reprezentând ca întotdeauna morala clasei domnitoare, deci în
vârsta de mijloc morala feudală, tot mai mult şi mai mult se
schimba în spre dorinţele burghezimei; desvoltarea intelectuală

1) C o i e c ti v i z a r e a m a n c e ! c u p r i n d e î n s i n e şi d e s v o i t a r e a c o o p e r a ţ i e i , a
î m p ă r ţ i r e i m u n c e i şi a s - h i m b u i u i ; d e c i p e n t r u a n u t o t r e p e t a t o ţ i f a c t o r i i
cari în se m n a u p ro g tes e co n o m ic p e n tr u soc ietatea d in vârsta d e m ijio c în tr e ­
b u in ţăm num ai pe unui, coiectivizarea m u n cei, care îi c u p r in d e pe toţi.
 21

!ucra de asemenea spre aceiaşi sfârşit, adică tot în foiosui bur-

ghezimei.
Veacui al 16-lea, al 17-lea şi al 18-!ea sunt pline de lupta
burghezimei, care înfăţişa progresul şi viitorul omenirei, cu feu­
dalismul, care înfăţişa stătu quo, starea pe loc. In veacul al 18-lea
burghezimea era în multe privinţe în adevăr stăpâna situaţiei şi
revoluţia izbucni, când contrazicerile şi duşmăniile sociale au a-
juns la culme. Revoluţia cea mare franceză a surpat toate rămă­
şiţele bazelor societăţilor feudale, şi burghezimea, stăpână de
facto şi de jure*), ajunse clasă domnitoare şi-şi aduse la îndepli­
nire toate dorinţele, cari dorinţi erau oglindirea nevoilor mişcărei
progresive materiale a omenirei.

Să arătăm acuma în scurt cele zise asupra acestei a doua

faze prin care a trecut omenirea.
Faza robiei a pierit din pricină că a venit în ciocnire cu
mişcarea materiala şi prin urmare intelectuală şi morală, sbâns
legate de cea dintâi. Faza robiei a fost înlocuită prin a servajului,
care era superioară robiei. In mişcarea societăţii înainte, această
fază, feudalismul, a ajuns şi ea în duşmănie cu progresul material,
prin urmare şi cu cel intelectual şi moral, ai societăţei. Clasa
domnitoare, care se sprijinea pe servaj, ajunse clasa care apăra
stătu quo, clasa retrogradă, iar clasa care reprezenta interesele
viitorului, era clasa burgheză. Toată mişcarea înainte a socie­
tăţei a revoluţionat şi subminat societatea feudală şi a pregătit
condiţiile materiale pentru biruinţa burghezimei. Când contrazi­
cerea între progresul material (deci şi intelectual şi moral, de
vreme ce acestea urmează din cel material) şi între întocmirea
societăţei, duşmană acestui progres, a ajuns prea nesuferită, iar
pe de altă parte mişcarea materială a slăbit îndestul organizarea
feudală şi clasa feudală întărind-burghezimea, — atunci izbucni
revoluţia franceză care nimici temeliile societăţei feudale şi so­
cietatea intră în faza burgheză care ţine şi până azi. Trecerea
poate fi asemănată cu prefacerea omidei în fluture.

f ) D e f a p t şi d e d r e p t .
 CAP. m.

FAZA SALARIATULUI

Să ne oprim acuma ia faza burgheză şi să ne întrebăm: este

oare această fază veşnică, cum susţin burghezii de azi, uitând
că tot aşa credeau feudaiii în vremea ior despre întocmirea de pe
atunci, — ori trecătoare ?
Să vedem întâi bazele materiaie aie societăţei burgheze. Co-
iectivizarea muncei, începută încă din epoca feudală, a ajuns iu
cea burgheză la culme; alături cu dânsa s'a desvoltat tot aşa de
tare cooperaţiunea, împărţirea muncei şi, ca urmare a acestui pro­
gres economic, o creştere colosală de bogăţii. Cu cât s'a desvoltat
producţiunea şi împărţirea muncei, s'a desvoltat numai decât şi
schimbul'). Producătorii, lucrătorii, în societatea burgheză au a-
juns salariaţi ori, cu alte cuvinte, producţiunea se întemeiază pe
salariat, după cum se sprijinea în vârsta de mijloc pe servaj şi
corporaţiuni (bresle). Acuma aflăm salariaţi şi în producţiunea
agricolă") şi în cea industrială. Dacă în privinţa politică produ­
cătorii salariaţi sunt într'o poziţie mult mai bună decât servii din
veacul de mijloc, în privinţa economică, cel puţin în fond, starea
lor este mai tot aceeaşi.
Cu alte cuvinte împărţirea bogăţiilor în societatea burgheză
seamănă Cu cea din toate epocele ce s'au trecut dela înfiinţarea

11 In v ârsta d e m i j l o c se l u c r a p e n t r u c o n s u m a r e a lo cală ; î n p e r i o a d a
b u r g h e z ă se lu c r e a z ă n u m a i p e n t r u s c h i m b .
21 ?n E n g li t e r a . ţ a r a ce a m ai î n a i n t a t ă î n d e s ^ o l t a r e a e c o n o m i c ă şi b u r ­
gh eză, t o ţ i p r o d u c ă t o r i i s u n t în a d e v ă r s a l a r i a ţ i ; î n F r a n ţ a , î n G e r m a n i a , etc.
s u n t î n c ă şi p r o p r i e t a r i m ici c a r i m u n c e s c s i n g u r i p ă m â n t u l şi f o r m e a z ă o p a r t e
î n s e m n a t ă d i n n u m ă r u l p r o d u c ă t o r i l o r ; d a r p r o g r e s u l e c o n o m i c d i n ce î n c e
îi e x p r o p r i a z ă p r e f ă c â n d u i in s a lariaţi p r o l e t a r i d u p ă m o d e l u l englez.
 24

claselor sociale încoace. Clasa domnitoare trăeşte tot din spinarea

clasei producătoare. Acest lucru limpede de tot în faza robiei şi
.a servajului, este mai acoperit în faza burgheză prin pretinsa li­
bertate de care s'ar fi bucurând lucrătorul, de a primi ori ba
condiţiile puse de stăpânii burgheji. Din producţiunea munci­
torilor o parte în formă de salar le intră în pungă, iar alta, plus-
valoarea, intră în punga clasei domnitoare burgheze. Altă temelie
de frunte a societăţei burgheze este concurenţa. Prin concurenţă
se hotărăşte câte mărfuri trebue să fie produse; prin concurenţă,
prin legea ofertei şi a cererei, se hotărăşte ce mărfuri anume tre­
bue produse; tot prin concurenţă se hotărăşte preţul mărfurilor,
mărimea salariilor, mărimea folosului (profitului).
Libertatea politică înlocueşte opririle din veacul de mijloc.
Libertatea individuală, organizarea politică, juridică, a societăţei
s'au croit după cea economică, după cerinţele organizaţiei eco­
nomice burgheze. Dacă îşi vor închipui cititorii organizaţia so­
cietăţii feudale şi în mijlocul ei atelierul nostru perfecţionat luat
de exemplu, ori dacă îşi vor închipui o fabrică modernă în so­
cietatea feudală şi îşi vor face întrebarea ce anume schimbări ar
trebui făcute în societatea feudală, pentru a face cu putinţă să lu­
creze şi să dureze o fabrică modernă, vor vedea că mai toate
schimbările sociale şi politice îndeplinite (nu vorbim de acele
schimbări ce au fost cerute de burghezi în aprinderea revoluţio­
nară, ci de cele realizate în adevăr), au fost croite după progresul
economic, care în exemplul nostru este înlocuit prin atelierul per­
fecţionat. Pe temeliile economico-sociale descrise mai sus. se
mişcă fără încetare burghezimea şi în mişcarea ei a schimbat faţa
lutnei. Nu putem descrie aceste schimbări adânci produse de bur­
ghezime în omenire, decât citând o bucată din vestitul Manifest
Comunist al lui K. Marx şi Fr. Engels. Această bucată, cu toate
că a fost scrisă la 1848 (acum 96 de ani) nu numai că şi-a păstrat
toată puterea, ci chiar acest aproape un veac îi dă şi mai mare
sprijin şi arată cât de adânc au înţeles Marx şi Engels încotro
merge era burgheză. Acum să văd mai bine apucăturile burghe-
zimei decât la 1848.
„Burghezimea a jucat, ziceau K. Marx şi Fr. Engels, în is­
toria desvoltărei omenirei un mare rol revoluţionar. Pretutin­
 25

deni unde a ajuns stăpânitoare, a sfărâmat relaţiile patriarhale

idilice, a rupt fără mită iegăfurite între servi şi stăpâni şi nu a
iăsat între oameni aită iegătură decât interesu) şi câştigui necu­
noscător de miiă. Burghezimea a înecat în cafcuiu) egoist, păti­
mite, visărite retigioase şi entuziasmut orăşenitor. Burghezimea a
prefăcut în vatoare de schimb demnitatea omutui şi în tocut tu­
turor libertăţilor a pus una singură, lipsită de orice idealism, li­
bertatea comerţului. Intr'un cuvânt, ea a înlocuit despoiarea mas­
cată de înşelăciuni religioase şi politice, prin despoiarea făţişă,,
goală, neruşinată.
„Burghezia a desbrăcat multe ramuri de muncă de aureola
poetică. Doctorul, juristul, preotul, poetul, învăţătorul au ajuns
salariaţii ei. Burghezia a rupt de pe relaţiile de familie vălul gingaş
al sentimentului şi le-a schimbat într'o chestie de interes bănesc.
„Burghezia a zguduit trândăvia caracteristică a vârstei de
mijloc, aşa de dragă şi până astăzi reacţionarilor; a arătat ce
roade poate aduce munca neodihnită. Minunile artei burgheze se
deosibesc în totul de piramidele din Egipt, de apeductele romane
şi de templele gotice! Întreprinderile burgheze sunt mai colosale
decât emigrarea popoarelor şi decât cruciadele.
„Burghezia nu poate trăi fără să pricinuiască neîncetat pre­
faceri în mijloacele de producţiune şi în organizaţia acesteia, prin
urmare şi în toate relaţiile sociale. Păstrarea mijloacelor vechi de
producţiune a fost dimpotrivă întâia condiţie de existenţă pentru
clasele domnitoare de mai înainte. Reformele ce se fac mereu în
producţiune, zdruncinarea neîncetată a relaţiilor omeneşti, miş­
carea şi nesiguranţa veşnică, deosebesc această societate de cele
vechi. Toate relaţiile statornice, împietrite după ideile şi convin­
gerile vechi se sfarmă, cele noui se par vechi înainte de a se
aşeza bine. Tot ce este lucru de casă, stătător pe loc, ce e sfânt
se pângăreşte şi oamenii, în sfârşit, înţeleg că trebue să pri­
vească lucrurile în faţă, să înţeleagă relaţiile lor reciproce şi
felul adevărat al vieţei.
„Pentru a-şi vinde productele din ce în ce mai multe, bur­
ghezimea cutreeră lumea întreagă. Trebue să intre, să prindă ră­
dăcini şi să fie pretutindeni.
„Prin exploatarea pieţei universale burghezia a schimbat
producţiunea şi consumaţiunea tuturor ţărilor, făcându-le cosmo-
 26

poliţe. Pentru marea mâhnire a reacţionarilor, burghezia a făcut

ea industria să nu mai fie naţională. Ramurile vechi de produc-
ţiune naţională s'au sfărâmat ori se sfărâmă pe fiecare zi şi se
înlocuiesc prin industrii noui, a căror introducere e chestie de
viaţă ori de moarte pentru toate naţiile civilizate, se înlocuesc
prin industrii cari lucrează nu numai materii locale, ci chiar aduse
din ţări foarte depărtate. La rândul lor, productele fabricate se
wonsumă nu numai în ţara aceea, ci în toate ţările din lume. Tre­
buinţele vechi, cari se îndestulau cu productele locale, s'au
schimbat şi cer productele ţărilor celor mai îndepărtate şi ale
climatelor celor mai deosebite. Vechea izolare naţională, mulţu­
mirea de sine, sunt înlocuite prin schimbul cel mai felurit şi mai
întins şi prin atârnarea popoarelor unele de altele. Acest schimb
se întinde şi asupra productelor muncei intelectuale. Fructele
muncei intelectuale ale unei naţii ajung avere comună. Izolarea
naţională se face din ce în ce mai cu neputinţă şi din mai multe
literaturi naţionale, locale, se alcătueşte o literatură universală.
„Prin îmbunătăţirea repede a mijloacelor de producţiune, cu
ajutorul mijloacelor de comunicaţie perfecţionate, burghezia îm­
pinge pe calea civilizaţiei toate popoarele, chiar pe cele mai bar­
bare. Eftinătatea mărfurilor este ca o artilerie grozavă în mâinile
ei; cu dânsa sfarmă zidurile chinezeşti şi ura cea mai înfrico­
şată a barbarilor împotriva străinilor. Burghezimea sileşte pe
toate naţiile să întrebuinţeze mijloacele burgheze de producţiune,
altfel sunt ameninţate cu pieirea; ea le sileşte să primească aşa
zisa civilizaţie, adică să se burghezească. Intr'un cuvânt, ea crează
o lume nouă după tipul şi asemănarea ei.
„Burghezia a pus satele sub domnia oraşului, a dat viaţă
oraşelor celor mari, a mărit populaţia oraşelor aducând mulţime
de săteni într'însele, desvăţându-i de viaţa plictisitoare dela ţară.
Tot odată cu supunerea satelor, burghezia a pus şi popoarele
barbare şi pe jumătate barbare în atârnare de cele civilizate; pe
ţărani i-a făcut supuşi burghezilor, — pe Răsărit, Apusului.
„Burghezia tot mai mult şi mai mult făcu să înceteze îmbu-
cătăţirea proprietăţei, poporului şi mijloacelor de producţiune,
îndesi populaţia, centraliză mijloacele de producţiune şi concentră
proprietatea în puţine mâini. Urmarea firească a fost şi centrali­
zarea politică. Provjnciile neatârnate, abia legate între ele. cu
 27

interese, iegi, ocârmuiri, vămi deosebite, s'au contopit într'o naţie

şi o ţară, cu guvern, cu iegiuiri omogene, cu interes naţiona! de
ciasă domnitoare şi cu o singură iinie de vamă.
„!n mai puţin de o sută de ani ai domniei sate, burghezia a
creat nişte puteri producătoare muit mai mari, muit mai măreţe
decât toate ceie născocite de generaţiile trecute iuate ia un ioc.
Supunerea puteriior naturei, maşiniie, întrebuinţarea chimiei ia
agricultură şi industrie, vapoarele, drumurile de fier, telegrafele
electrice, exploatarea unor ţări întinse ale globului, întrebuinţarea
apelor pentru plutire, populaţii întregi eşite ca din pământ... In
care din veacurile trecute ar fi putut cineva presupune că aseme­
nea puteri productive se ascund înlăuntrul muncei sociale ?
„Să prescurtăm cele zise. Mijloacele de producţiune şi co­
municaţie cari au fost temelia domniei burgheze, au avut înce­
putul încă în societatea feudală. La un grad oarecare de desvoltare
a mijloacelor de producţiune şi comunicaţie, condiţiunile de pro­
ducţie şi de schimb ale societăţei feudale, adică organizaţia feu­
dală a agriculturei şi industriei, într'un cuvânt relaţiile economice
feudale, ajunseră necorespunzătoare cu puterile productive năs­
cocite. Aceste relaţii împiedecau producţiunea în loc de a o uşura;
îi erau lanţuri. Trebuia să piară şi au fost răsturnate.
„Locul lor l'a luat concurenţa liberă şi întocmirea politică şi
economică corespunzătoare ei, domnia politică şi economică a
burgheziei" *).
E cu neputinţă să caracterizezi mai tare şi mai drept toate
acele colosale schimbări ce a făcut burghezia în omenire. Miş-
cându-se pe temeliile burgheze, societatea a produs puteri cari
din ce în ce se fac mai nepotrivite cu organizaţia de astăzi. In
sânul societăţei burgheze s'a desvoltat acel prunc al viitorului
care va naşte din societatea de acuma... Despre societatea bur­
gheză modernă se poate zice, cu mii de perifraze. aceleaşi lu­
cruri ca şi cele zise de genialii reprezentanţi ai socialismului ştiin­
ţific despre societatea feudală, adică: „După ce ajung la o des­
voltare oare care, mijloacele de producţie, de comunicaţie şi de
schimb, condiţiunile în cari se fac producţiunea şi schimbul în

1) A 3?'/ej/u/*Ccvn!;/i .y/ a! lui K. Mprx şi I r. Engels.

 28

societatea burgheză, organizaţia burgheză a agricuiturei şi a in­

dustriei, într'un cuvânt reiaţiiie economice burgheze, ajung nepo­
trivite cu puteriie producătoare. Aceste reiaţii economice stân­
jenesc producţia în ioc de a o ajuta, eie devin ianţuri aie pro-
ducţiunei, aie progresuiui economic, de aceea trebue să fie M ă­
turate şi vor fi". Care sunt aceie contraziceri; unde-s doveziie
acestei afirmaţiuni că forma sociaiă burgheză (capitaiistă) de azi
merge numai decât către aită formă; unde sunt dovezi de nepo­
trivirea formei capitaiiste cu progresui producţiunei. cu progresui
economic, şi unde sunt acei factori, cari vor iua iocui societăţei
de azi ?
Trecem acum ia arătarea acestor contraziceri, acestor puteri
sfărâmătoare, dar ne vom opri numai ia factorii de căpetenie şi
cât se poate mai pe scurt:

i. CRiZELE DE SUPRAPRODUCŢiE

Noi am spus că prin concurenţă se hotărăşte cât trebue să

fie produs. Prin cererea în piaţă, producătorii trebue să afie cât
şi ce să producă şi să ofere. Cât timp producţiunea, împărţirea
muncei şi schimbui n'au ajuns încă ia mare desvoitare, concu­
renţa poate, cu oarecare succes, să garanteze societatea că va fi
îndestuiată cu produse şi pe producători că toate produseie ior
se vor vinde. Dacă cineva produce pentru oraşui său şi pentru
câteva sate şi oraşe vecine, după iegea ofertei şi a cererei, poate
să şi hotărască anume cât să producă în fabrica sa pentru a în­
destula cererea. Când însă progresui producţiunei, ai împărţirei
muncei şi ai schimbuiui face ca Angiia să producă iacăte pentru
Austraiia, Rusia, România, etc., iar America să producă maşini
pentru Turcia, Rusia, etc.; când piaţa unei provincii se preface
în piaţă naţionaiă şi apoi în piaţă universală, atunci concurenţa,
iegea cererei şi a ofertei, nu mai poate să potrivească producerea
cu consumarea. De unde pot să ştie fabricanţii de postavuri dacă
vor vinde marfa ori ba, când iucrează pentru continente îndepăr­
tate. Prin urmare când nici nu pot şti cât produce fiecare din-
tr'înşii, nici cât se va cere din această marfă, nici cât postav vor
produce aiţi fabricanţi aiurea, se înţelege că poate să se întâmple
 29

ca fabricanţii să producă mai muit decât cere trebuinţa şi prin

urmare, ajung că nu pot vinde: preţurile cad. fabricanţii se rui­
nează, fabricarea încetează ori se împuţinează, lucrătorii rămân
pe stradă fără muncă şi peritori de foame, în sfârşit criza de
supraproducţiune cu toată grozăveniile ei. Economiştii mai noi au
socotit că starea aceasta se repetă la fiecare 10 ani. Aceşti 10 ani
se împart astfel: Anii dintâi — înflorirea treburilor, cerere de
mărfuri foarte mare, deci producere peste măsură; apoi — scă­
dere în treburi; în sfârşit — panică, falimente, încetarea muncei,
capitalişti ruinaţi, lucrători aruncaţi pe stradă. Cei doi trei ani
din urmă împuţinează până la atâta producţiunea încât o fac a
nu mai putea îndestula cererile, de aci vine ridicarea preţurilor,
înflorirea treburilor, producere nesocotit de mare pretutindenea.
adică se începe al doilea ciclu de 10 ani; fireşte însă că. iarăşi
se ajunge, la criză cu toate grozăviile ei. Această perioadă de 10
ani pentru crize a fost adevărată, acum câţiva ani. Dar de curând
marile state capitaliste au început să-şi facă concurenţă cerbi-
cioasă şi să-şi dispute domnia în piaţa universală, de atunci stau
lucrurile şi mai rău, perioada de 10 ani merge tot scurtându-se
şi se apropie un timp când acest grozav flagel modern va ţinea
fără întrerupere, ba într'un fel de producţie, ba în altul. Aşa dar.
concurenţa, temelia producţiunei capitaliste, nu e în stare să pună
în armonie producerea cu consumarea, îndată ce producţiunea.
împărţirea muncei şi schimbul ajung la o desvoltare ceva mai
mare. Cu atât producţiunea va fi mai neregulată, va aduce tot
mai multe şi mai dese crize. Aşa dar. progresul producţiunei, în
gradul în care a ajuns acuma, se împacă din ce în ce mai puţin
cu libera concurenţă — temelia cea mai însemnată a societăţei
burgheze. In timpul crizelor toate contrazicerile şi toate absur­
dităţile la care a ajuns societatea burghezo-capitalistă se arată
mai lămurit, sar în ochi. In adevăr, ce absurditate groaznică. O
naţie în doliu, falimente, ruina bogăţiilor, muncitorii mor de foame
— şi pentru ce ? Pentru că s'a produs prea mult. pentru că naţia
a produs prea multe produse şi din pricina aceasta cei ce au
făcut productele mor de foame. Magaziile, fabricile gem de stofe,
încălţăminte, bucate şi cei ce au produs stofele, încălţămintea,
bucatele, umblă goi, desculţi, flămânzi, pentru că au produs prea
 30

mult, aşa de mult încât adeseori stăpânii nimicesc o parte pentru

a ridica preţul celor rămase.
Omul cel mai genial, dacă s'ar fi pus cu tot dinadinsul să
născocească o absurditate, n'ar fi putut găsi una mai mare. In
toate timpurile istorice a fost antagonism între clase, contrazicere
între bogat şi sărac şi totdeauna au fost muncitori cari mureau
de foame. Dar în Babilonia ori în Egipt, în Roma ori în Grecia,
muncitorii sufereau pentru că privilegiaţii consumau productele
muncei poporului, muncitorii mureau de foame pentru că stăpânii
trăiau prea luxos. Dar că muncitorii să moară de foame şi tot­
odată stăpânii să se ruineze şi anume din pricină că s au produs
prea multe bogăţii, iată o absurditate la care a ajuns numai so­
cietatea ourghezo-capitalistă. Crizele de supra-producţiune cari cu
cât mergem înainte tot mai des bântue omenirea sunt dovada cea
mai simţită că societatea nu mai încape în haina burghezo-capi-
talistă. Marginile broşurei nu ne lasă să analizăm şi să arătăm
mai pe larg toate absurdităţile ce ne arată crizele de supra-pro­
ducţiune. Trecem deci la alte contraziceri principale.

2. CONCENTRAREA BOGĂŢIILOR

Am arătat mai sus că pricina progresului omenirei şi factorul

principal care a făcut din burghezime o clasă domnitoare a fost
progresul producţiunei, progresul împărţirei muncei, progresul
economic; cu cât însă se desvoltă împărţirea muncii, progresul e-
conomic, cu atâta bogăţiile se concentrează tot mai mult. Că
împărţirea mare a muncii înseamnă totodată şi concentrarea pro­
ducţiunei şi a bogăţiilor, este uşor de înţeles. In adevăr, să com­
parăm producţiunea pe la începutul erei feudale, când împărţirea
muncei şi productivitatea ei erau foarte puţin desvoltate în com­
paraţie cu cea de acum. Atunci un fierar lucra împreună cu un
lucrători ori doi. în atelieru-i micuţ, care nu costa mai mult de 100
lei, lucra pentru satul său şi cuie şi lacăte şi pluguri şi potcoave,
etc. Astăzi progresul producţiunei a ajuns aşa de departe încât un
om, cu maşinile de acum, poate să facă de-o sută de ori mai multe
cuie decât înainte; când progresul împărţirei muncei a ajuns aşa
de departe. încât lacătele se lucrează în fabricile din Birmingham
 31

pentru continentul Austraiiei ori, încât, cuieie se fabrică în Belgia

pentru Rusia şi România; de când Australia şi România produce
grâu pentru Anglia, etc. ! Astăzi cuie şi lacăte se lucrează în fa­
brici cari costă de o sută de ori mai mult decâtatelierulfiera­
rului din vârsta de mijloc, iar în loc de doi trei lucrători ce fă­
ceau cuie, lacăte, potcoave, etc. numai la o fabrică de cuie din
Anglia se întrebuinţează sute de lucrători*).
Aşa dar, progresul producţiunei şi împărţirea muncei este
tot odată şi concentrarea producţiunei şi a bogăţiilor şi e vădit
că într'o societate în care este proprietate individuală, produc-
ţiunea şi bogăţiile se vor concentra în mâinile unor indivizi. Fac­
torii de căpetenie ai acestei centralizări sunt concurenţa liberă şi
eftinătatea mărfurilor. Un meseriaş nu poate să concureze cu fa­
bricantul, pentru că acesta poate da producte îndoit de ieftine,
de aceea meseriaşii trebue să piară şi să ajungă salariaţii fabri­
canţilor; iar în loc de sute şi mii de fierării mici, se înalţă o sin­
gură fabrică în care foştii meseriaşi ori copiii lor lucrează ca slugi
salariate. Veacul nostru este mai ales veacul exproprierei mese­
riaşilor şi al concentrărei bogăţiilor. Dar nu numai meseriaşii
sunt expropriaţi ci şi capitaliştii mai mici. Fabricanţii mai
mici nu mai pot să ţie piept desvoltărei producţiunei şi împărţirei
muncei. nu mai pot să puie atâta capital în materii brute şi de
aceea sunt bătuţi de capitaliştii mari. Din aceeaşi pricină, adică
pentru că un capital mic, nu poate concura cu unul mare, comerţul
mare bate pe cel mic. Capitalul cel mare este ca un magnet care
trage la sine capitalurile mai mici, asvârlind pe proprietarii capi­
talurilor în rândurile proletarilor salariaţi. Urmările acestei con­
centrări a bogăţiilor sunt nemăsurate. Cele de căpetenie sunt ur­
mătoarele: concentrarea bogăţiilor asvârle în rândurile proletarilor
toată populaţia muncitoare şi trage o linie de mărginire hotărîtă

1) S crisă d u c ă c u m atu a r ă t a t , î n 1389, b r o ş u r a p r e z i n t ă a s u p r a c o n c e n t r ă ­

rii c a p i t a ! i s t e d a t ^ cari, pe a t u n c i , p ă r e a u e n o r m e : c â t e v a s u t e d e l u c r ă t o r i
faţă d e 2 3 d i n ev u l m e d i u
Astăzi, d u p ă n u m a i o j u m ă t a t e d e veac, c â t d e r i d i c u l e a p a r a c e s t e „ s u t e "
p e lân g ă FM/'e/e 777/ / d e l u c r ă t o r i p e cari le î n t r e b u i n ţ e a z ă n u m a i câte o î n ­
t r e p r i n d e r e ca R o c k e f e l l e r , F o r d , A r m s t r o n g , K r u p p , S c h n e i d e r K r e u z o t ere.
In însă şi ţ a r a r o m â n e a s c ă a v e m p e M alaxa, C u g i r , [ R eşiţa , m a r i l e î n t r e ­
p r i n d e r i p e t r o l i f e r e şi f o r e s t i e r e cart n u m ă r ă d e a c u m f i e c a r e m i i şi z e c / c/e
777/ / d e l u c r ă t o t i .
 32

între două c!ase: a exploatatorilor şi a exploataţilor. Că concen­

trarea bogăţiilor, expropriind pe meseriaşii cei mici şi pe micii
proprietari cuitivatori în foiosui fabricanţiior mari şi a stăpâniior
de moşii, asvârie în rândurile proietariatuiui pe expropriaţi, nu­
mai trebue dovadă, am dovedit mai sus teoreticeşte; iar ţăriie in-
dustriaie, ca Engiitera, unde toată popuiaţia muncitoare eexpro-
piată şi a ajuns proietară, ne dau dovadă practică îndestuiătoare.
Rămâne dară de iămurit, de dovedit, că, concentrarea bogăţiiior
trage o linie de mărginire hotărîtă între capitai şi între prole­
tari. Când sunt meseriaşi şi mici proprietari de pământ avem de-
asemenea un proletariat format din muncitori salariaţi ai meş­
terilor şi ai proprietarilor mici. Un meşter însă, dacă are doi ori
trei lucrători, ori un proprietar mic de pământ cu trei patru mun­
citori, nu se deosebesc mult de dânşii nici materialiceşte nici din
alte puncte de vedere. Puţin mai mare deosebire este între stăpân
şi între salariaţi, în manufacturile mici în cari lucrează zece ori
cincisprezece inşi. Dar deosebirea între milionarul fabricant şi
între miile de lucrători, cari muncesc în fabrica lui, este nemă­
surată; asemenea între miile de muncitori ce lucrează pe moşii şi
între proprietarul mare. In vremea meseriaşilor şi a proprietarilor
mici, când stăpânul avea 3, 5, 10 lucrători, antagonismul intere­
selor nu era aşa de hotărît. Fiecare lucrător la rândul său putea
să se aştepte a ajunge stăpân. Cu totul altfel este azi, când un
stăpân este milionar şi are o mie de salariaţi. Dacă în era me­
seriilor presupunem că în mijlociu un stăpân avea cinci lucrători,
atunci relaţia între dânşii şi stăpâni era ca unul la cinci, ori, cu
alte cuvinte, unul din cinci, putea ajunge şi el stăpân. Când un
stăpân are o mie de lucrători în mijlociu, atunci de abia unul din
o mie are putinţă de a eşi din rândurile proletariatului. In prac­
tică această putinţă se preface în,neputinţă desăvârşită, şi cu toţii
ştim că un lucrător, lucrător va rămâne până la moarte. Intre stă­
pâni şi salariaţi se trage o linie ce nu poate fi trecută: fiziceşte,
moraliceşte şi intelectulmente ei se deosibesc atât cât se deosebea
casta robilor de a stăpânilor în vechime. Legea poate spune că
lucrătorul are drept să ajungă stăpân; dar aceasta înseamnă mai
tot atâta cât şi dacă s'ar scrie că are drept să pue soarele în bu­
zunar. Intre muncitori şi între stăpâni, între proletariat şi bur­
 33

ghezia capitalistă, este o prăpastie şi ei stau faţă în faţă cu cre­

dinţi feiurite, cu interese deosebite, cu desvoitare intelectuală
moraiă şi fizică deosebită. A! doiiea rezuitat a! concentrării bogă­
ţiilor este următorul: am văzut că concentrându-se bogăţiile se
aruncă în rândurile proletarilor capitaliştii mici. Aceştia din urmă
fiind expropriaţi aiung slujbaşi salariaţi ai capitaliştilor mari,
comişi, comptabili, administratori, etc., formând împreună cu
profesiile libere acel proletariat inteligent a cărui viaţă este adesea
mai nesigură decât a proletariatului muncitor şi ale cărui interese
sunt cu desăvârşire aceleaşi. Toată însemnătatea acestui fapt se
va vedea mai încolo. Trecem la al treilea factor distrugător al ins­
tituţiilor sociale moderne.

3. PAUPER1SMUL (SARĂC1A)

Am văzut cum prin concentrarea bogăţiilor toată populaţia

muncitoare, puţin câte puţin, este aruncată în rândul proletarilor.
Ce este proletarul ? Un om care n'are instrumente de muncă şi
de aceea e silit a munci pentru salariu, a-şi vinde puterea braţelor
ori puterea intelectuală. Puterea de a munci ajunge marfă în so­
cietatea modernă. Valoarea unei mărfi este egală cu cheltuelile
de producere ale acestei mărfi. Puterea de a munci, care este
marfa lucrătorului, e supusă la aceleaşi legi ale valoarei, adică
valoarea muncei este de o potrivă cu cheltuelile ei de producere.
Dar ce însemnează cheltuelile de producere ale acestei mărfi ciu­
date, care se chiamă „puterea de a munci"? Însemnează cheltue­
lile de producere a muncitorului, muncitorul neputând fi despărţit
de marfa lui. munca. Aşa dar, valoarea muncei') e de o potrivă
cu totalul productelor trebuitoare pentru a ţinea în viaţă pe lu­
crător, împreună cu familia lui, adică pentru a susţine pe lucrător.
Dacă în Franţa totalul productelor trebuitoare pentru a ţinea în
viaţă, timp de o zi, un lucrător e de o potrivă cu trei franci, atunci
trei franci va fi valoarea muncei. Preţul unei mărfi poate de multe
ori să nu fie de o potrivă cu valoarea mărfei, de vreme ce preţul

1) S n b n u m e ) e d e m u n c ă î n ' e t e g e m p u t e r e a d e a m entd, puterea de a

produce.
3
 34

atârnă de!a iegea ofertei şi a cererei. Dacă marfa se oferă în pu­

ţină câtime şi se cere muftă, atunci preţui ei va creşte peste va-
ioare; iar dacă se cere puţină şi se oferă muftă preţui va cădea
sub vaioare.
Munca fiind şi ea o marfă, e supusă tuturor iegiior econo­
mice cari cârmuiesc pe aceasta din urmă. Am văzut că din pricină
că concurenţa nu poate armoniza producerea cu consumarea
(vânzarea), mărfuriie se produc în prea mare câtime, şi că de
aici iese neputinţa de a vinde, scăderea preţurilor, ruina, într'un
cuvânt, criza de supraproducţie. Munca fiind -şi ea o marfă este
supusă ia aceeaşi iege de fiuctuaţie, ia aceieaşi scăderi de preţ
în vremea crizeior, cu o deosebire foarte mare însă: mărfei în ge­
nere îi vine tot una dacă se vinde după vaioare ori sub vaioare,
pe când marfa muncă fiind iegată nedesiipit de iucrători, scăderea
preţuiui ei însemnează ruină, suferinţă, moarte pentru muncitori,
pentru acei muncitor pe care iegiie fariseene, dumnezeeşti şi ome­
neşti, îi deciară egai cu stăpânii iui. Am văzut că producţiunea şi
distribuţiunea în societatea modernă descrie un ciclu de 10 ani
care se începe prin înflorirea producţiunei şi schimbuiui şi se ter­
mină cu un krach. Când treburiie sunt înfiorite atunci e cerere
mare de muncă, iucrătorii sunt aduşi în fabrici, saiariiie stau bine;
când treburiie scad, o parte din iucrători rămâne fără muncă; în
sfârşit când vine krachu!, criza, o muiţime de iucrători rămân pe
stradă pieritori de foame, fără muncă. Aceşti iucrători capătă apoi
din nou de muncă, iar mai apoi rămân pe stradă în vremea crizei.
Producţiunea în societatea burgheză aicătuindu-se din contrac-
ţiuni şi diiatări, o parte din iucrători ba sunt aduşi ia muncă, ba
sunt daţi afară. Societatea burgheză formează astfei o armată de
rezervă'), cum o numeşte Marx. Armata de rezervă e un produs
neîniăturat ai organizaţiei sociale de azi, cum sunt şi crizeie. In

tf .Armata de rezervă* sporeşte insă prin perfecţionarea mijloacelor de

producţiune şi prin .raţionalizarea muncii", adică metoda de a silui pe iucră*
tor să nu piardă nici o secundă de muncă.
In marea criză din 1930 armata de rezervă s a ridicat in marile state
capitaliste la 31 mn?oane yo/net/r/ şi plaga şomajului ameninţă să devie per­
manentă in societatea capitalistă. Este problema care preocupă depe acum
pentru timp 't de .după războfu" pe toate statele, dar a cărei soluţie defini­
tivă nu poate fi dată decăt de societatea socialistă.
 35

adevăr, dacă toţi lucrătorii ar avea ce lucra, când producţiunea

e în scădere, de unde ar !ua capitaiiştii muncitori, când produc­
ţiunea va înfiori şi ce ar tace ei cu lucrătorii de prisos când tre-
buriie vor scădea ? Se înţelege că armata de rezervă nu e al­
cătuită numai de lucrători cu braţele, ci şi din intelectuali. In
timpul când producţiunea e crescută se vor cere mai mulţi me­
canici, ingineri, administratori, jurnalişti, arhitecţi, comişi, con­
tabili, etc... In timpul crizei mulţi vor rămânea în rezervă pentru
a ti luaţi din nou la înflorirea producţiunei.
Aceşti rezervişti ai muncei nu numai că sunt proletari, dar
sunt şi pauperi (săraci) în toată puterea cuvântului. Pauperi sunt
acei cari goi, desculţi, flămânzi cutreeră străzile bogatelor oraşe
industriale; ei, în descrierile lui Hector France, Taine şi ale altora,
fac de ne cutremurăm de jale; ei dau cel mai mare contingent
criminalilor, prostituatelor, cerşetorilor. Pauperismul, ca o sabie a
lui Damocles, stă atârnat asupra capului întregului proletariat,
fie al muncitorilor cu braţele, fie al celor cu mintea. Se înţelege
că Stan ori Bran pot chiar şi toată viaţa să fie luaţi la muncă iar
ca pauperi să rămână alţi tovarăşi ai lor; dar chiar pentru Stan
şi Bran e destul acea stare sufletească, acel gând grozav care
întovărăşeşte până la mormânt pe proletari: astăzi este, în re­
zervă, pieritor de foame, tovarăşul meu. mâine poate să-mi vie şi
mie rândul. Lipsa de siguranţă e unul din relele de căpetenie
ale societăţei de azi, lipsă de care se simte dureros chiar în clasele
avute şi ajunge la culme în cele muncitoare. Urmările acestei
lipse de siguranţă asupra omenirei sunt nespus de mari şi după
noi încă n'au fost destul de cercetate. După noi această anarhie
în producerea şi împărţirea bogăţiilor şi nesiguranţa ce urmează
de acolo sunt pricinile mai de frunte ale corupţiei sufleteşti, ale
robiei, ale lipsei de mândrie, ale scepticismului şi ale acelei că­
deri a caracterelor de care se plânge atât de amar j. S. Mill în
cartea sa „On liberty". Trebue să mai adăogăm că armata de
rezervă a muncitorilor prin concurenţa ce face lucrătorilor din
fabrici, în timpul crizelor, scoboară salariile şi de asemenea în
timpuri bune, prin concurenţă, nu le lasă să se suie. Această ar­
mată de rezervă regulează salariile aşa că. mijlociu, sunt de o
potrivă cu suma trebuitoare pentru a ţinea în viaţă pe lucră­
 36

tori*). Tot aici trebue să căutăm desiegarea aceiei probieme

care a muncit dureros pe muiţi oameni cinstiţi, a aceiei probieme
care întreabă: dece când productivitatea muncei s'a înzecit, şi
uneie meşteşuguri chiar însutit şi înmiit, poporu! muncitor, rămâne
tot în aceeaşi stare şi în muite iocuri într'o stare mai rea decât
acum două sute ori trei sute de ani? Dacă o societate, care are
ia temeiia sa proietariatui şi ca reguiator ai saiariiior. deci ai
vieţii acestui proietariat, armata de rezervă şi pauperismui, dacă
astfei de societate este raţionată şi dacă poate ţinea încă muit,
iăsăm să judece acei cari n'au pierdut bunui simţ şi judecata
sănătoasă.

4. CONTRAZICEREA iNTRE PRODUCŢIA CRESCÂNDĂ

Şi PUTiNŢA DE A CUMPĂRA

introducerea îmbunătăţiriior şi progresui producţiunei sunt

numai decât trebuitoare în societatea de azi. in adevăr, dacă se
face o înoire în producţie, ce! ce o va introduce întâi, câştigă
muit de tot. Se vor găsi deci totdeauna capitalişti cari vor intro­
duce înoiri. Dar odată ce înoirea s'a introdus, concurenţa va siii
şi pe ceiiaiţi fabricanţi să întrebuinţeze înoiri, şi prin urmare pro-
ducţiunea creşte. Dar pe de altă parte, pentru ca mărirea produc­
ţiunei să nu pricinuiască crize şi zguduiri îngrozitoare, trebue să
se poată vinde cu atâta mai muit cu cât se produce mai muit,
adică, vorbind economiceşte, să se lărgească pieţele. Cu toate
acestea în societatea de azi vedem tocmai dimpotrivă. Mai întâi
de toate burghezimea ruinează piaţa iăuntrică scoborând salariile
ia strictul necesar. Pe când producţiunea se măreşte, puterea de
a cumpăra a lucrătorilor rămâne aceeaşi ori chiar scade. Ce e
dar de făcut cu produsele ? Piaţa lăuntrică fiind slăbită, mai ră­
mân coloniile. Şi în adevăr, producţiunea colosală burgheză a
putut să ia avânt numai mulţumită întinselor colonii; dar colo­
niile sunt mărginite după cum este mărginită şi suprafaţa pămân­
tului. Anglia a ajuns acolo unde o vedem numai prin coloniile ei

!) De cete mai multe ori aceste salarii sunt mai inferioare decât tre*
buinţele imediate ale vieţei şi de aci decadenţa fizică.
 37

foarte mari, dar acuma n'au mai rămas continente necercetate.

Afară de acestea cotoniite încep a se emancipa şi, nu numai că
produc pentru dânsete, dar încep şi a exporta, de piidă, Stateie-
Unite. Aite state ca Franţa, Germania, Austria. Rusia, etc., fac
de asemenea concurenţă înverşunată, şi ta rândut tor caută co-
tonii'). Deci, dintr'o parte producţia se măreşte numai decât, iar
de atta piaţa se micşorează. Această contrazicere măreşte crizete,
asvârte pe tucrători pe drumuri şi prin urmare micşorează şi mai
mutt desfacerea mărfuritor, puterea de a cumpăra. Această con­
trazicere singură ar fi destută pentru a sfărâma o formă sociată
oarecare. Burghezimea după fraza figurată din Manifestut Comu­
nist, seamănă cu ace! vrăjitor care a chemat un duh puternic, nu
a putut să-t stăpânească şi a pierit sugrumat de dânsut. Aşa bur­
ghezimea a chemat din sânut muncei sociate acete puteri uriaşe
de producţiune, cari acum o sugrumă.

Atn înşirat patru factori cari tucrează ta sfărâmarea formetor

sociate burgheze în sânut cărora s'au născut. Fiecare din aceşti
factori e îndestătător pentru a sfărâma aceste forme, şi totuşi tista
tor este mutt mai tungă. Mărginite acestei scrieri nu tasă să mai
tungim vorba, vom da însă aici un exemptu în stare de a pune pe
gânduri şi pe cei mai îndărătnici. Am văzut că forma sociată an­
tică, robia, a trecut în servaj, fiindcă era antagonică (duşmană)
progresutui economic. Acetaşi tucru s'a întâmplat şi cu feudatis-
mul. tată acuma un exemptu din care se vede unde a ajuns so­
cietatea modernă. Cerem tuarea aminte a cetitoritor noştri. Să

1) Astăzi Statele-Unite constituesc cea mai mare putere capitaiistă din

omenire, iar .colonii* cum sunt Canada, Austraiia, India etc. au ajuns ţări
capitaliste producătoare de primul rang.
Faptu) că de mai bine de jumătate veac colonii noui nu se mai găsesc
pe pământ împreunat cu faptul necesarei şi continuei creşteri a producţiei ca­
pitaliste a adus la fenomenul rznyzerfa/Mznu/ur* ca/MVa/M/. Prin imperialism ma­
rile state capitaliste caută să subjuge, să ţie sub ameninţare sau numai sub
dependenţă economică ori financiară ţări mai mici spre a le impune mărfurile
lor sau spre a le lua materiile prime (petrol, minerale, grăne etc.) de care ele
au nevoie.
E uşor de văzut cum acest imperialism al marilor puteri capitaliste dă
naştere la ră^boafe spăimăntătoare, aşa cum a fost cel din 1914-19iS şi cum
este cel de acum izbucnit in 1939. Iar intre două războaie imperialismul im*
pune statelor marmărz* /brmr'cfab/fe, ceeace tnseamnă biruri istovitoare pe
popor — şi aşa exploatat — şi deci mizerie veşnică.
 presupunem, cetitorilor, că toate ţările europene au ajuns la aşa
grad de desvoltare industrială ca Englitera ori Belgia, cele atât
de pizmuite.
Să mai presupunem acum că un om de geniu, un nou Watt,
a tăcut o născocire genială în electricitate, aplicând-o la produc-
ţiune însă aşa de bine încât electricitatea să poată fi întrebuin­
ţată la producţiunea agricolă şi la cea industrială şi cu izbândă
aşa de mare încât munca omenească să ajungă de 100 de ori
mai producătoare decât acuma. Se ştie că născocirea lui Watt
în unele industrii a făcut minunea aceasta. Să presupunem de
asemeni că născocirea fiind simplă cum sunt mai toate născo­
cirile cele mari ar putea fi întrebuinţată la toate producţiunile.
Dacă organizaţia societăţii este, nu zicem bună, dar nu cu totul
absurdă, astfel de născocire ar trebui să fie mare fericire pentru
omenire; aşa va socoti, ni se pare, fiecare. Să vedem însă ce se
va întâmpla cu societatea de azi în faţa acestei minunate născo­
ciri. Făcându-se născocirea, concurenţa va sili pe toţi fabricanţii
şi pe toţi agricultorii să o aplice (după presupunerea noastră
toată Europa a ajuns acolo unde e acuma Anglia, adică are ca­
pitalurile şi pământurile centralizate). Născocirea pomenită fă­
când munca de o sută de ori mai rodnică, un om va putea produce
cât produc acum o sută, adică din o sută de muncitori vor ră­
mânea fără de muncă 99, vor trece în armata de rezervă, în pau-
perism. Noi zicem 99 la sută, dar în fapt nici 1 la sută nu va
avea de lucru pentru că 99 la sută din poporul muncîtor rămâ­
nând fără salar, nu vor avea cu ce cumpăra mărfuri şi deci ce­
rerea se va micşora până la atâta încât nici unu la sută nu va
găsi de muncit. Cu alte cuvinte mai toată omenirea (99 la sută
din muncitorii cu braţele ori cu capul pot fi numiţi mai toată
omenirea), va rămânea pe stradă, în sărăcie, pieritoare de foame.
Economiştii burghezi ne spun că muncitorii, daţi afară prin ma­
şinile perfecţionate. îşi găsesc de lucru fiind tocmiţi de capitalul
rămas slobod. Cât preţueşte această afirmare, cititorii pot judeca
citind minunatele pagini din „Capitalul" lui Karl Marx, privitoare
la această chestiune. Dar presupunând chiar că economiştii au
dreptate, apoi până se liberează capitalul şi-i tocmeşte din nou.
trebuiesc luni, dacă nu şi ani, mai ales într'o încurcătură cum ar
 39

H cea pricinuită de asemenea născocire întrebuinţată de o dată

ia toate felurite de producţiune. Trebuesc ani şi omul nu poate
să aştepte fără hrană mai mult de câteva zile. Deci mai toată
populaţia muncitoare (cu mintea şi cu braţele) rămânând pieri-
toare de foame pe uliţi, fireşte s'ar pricinui o revoluţie împotriva
clasei ce a grămădit în mâinile sale toate bogăţiile şi, după o
vărsare de sânge colosală, masele muncitoare, dacă nu vor fi pre­
gătite, prin propaganda socialistă, pentru o formă socială mai
înaltă, vor sfărâma toate maşinile şi născocirile şi cine ştie de nu
vor nimici toată civilizaţia de azi. lată dar urmările unei născo­
ciri aşa de geniale. Din proletariat 99 la sută pe drumuri, mu­
ritori de foame, ticăloşie, zguduiri, vărsări de sânge, răscoală şi
la întâmplare de reuşită a maselor muncitoare, lucru sigur având
în vedere mulţimea covârşitoare a celor fără de lucru '), poate
chiar nimicirea civilizaţiei de azi, în fine o nenorocire mai colo­
sală decât însăşi născocirea. Credem că acest exemplu va arăta
lămurit toată absurditatea organizaţiei burgheze, chiar şi celor
mai înverşunaţi duşmani ai socialismului. O născocire care, după
cel mai elementar bun simţ, ar trebui să aducă pentru omenire
cea mai mare fericire în organizaţia păcătoasă de azi ar aduce
nefericirea cea mai mare. Organizaţia de astăzi, ajunsă la des-
voltarea ei contimporană, e aşa de puţin priitoare desvoltărei pro-
(iucţiunei încât născocirea despre care am vorbit ar fi moartea ei.
Societatea modernă nu mai încape în haina burghezo-capi-
Mlistă, această haină e prea mică, o strânge, o înăbuşe, o su­
grumă şi cu cât societatea păşeşte mai dureros şi sub ameninţare
moarte trebue să îmbrace alta care să o lase să răsufle slobod
şi să se desvolte înainte.

i) Fireşte, presupunem că nu s a făcut propagandă socialistă.

 CAP. iV.

SOCIETATEA VUTOARE

Care este deei acea haină iargă care va iăsa omenirea să

păşească înainte spre foiosui tuturor ? Care haină va întocui pe
cea burghezo-capitaiistă când aceasta va piesni sub încordarea
puterii de viaţă a societăţei ? Ce forme sociaie vor îniocui pe
cele de azi ? Pentru a găsi aceste forme viitoare sănătoase, să
vedem care e pricina boaiei societătei de azi. Crizele, paupe-
rismui, etc., sunt manifestările unei stări de boaiă, dar cari sunt
priciniie boaiei ? Numai cunoscând aceste pricini şi îniăturân-
du-ie putem lecui societatea. Care este deci pricina boaiei socie­
tătei moderne ? Boaia are drept pricină o contrazicere de căpe­
tenie a societătei contemporane, această contrazicere este isvorui
tuturor ceioriaite contraziceri şi poate fi formuiată astfei: !n so­
cietatea modernă producţiunea are forma coiectivă, pe când apro­
pierea produseior este individuaiă. Contrazicerea capitaiă este dar
între producţiune şi apropriere: pe când cea dintâi e coiectivă. a
doua este individuaiă. Şi dacă această contrazicere, este isvorui
tuturor ceioriaite contraziceri şi anomaiii aie societătei, dacă a-
ceasta e pricina boaiei, ieacui este deci în îndepărtarea acestei
cauze ori în încetarea conirazicerei. Dacă contrazicerea de căpe­
tenie este între aproprierea individuaiă, atunci ieacui este înce­
tarea acestei contraziceri. Adică trebue ca şi aproprierea să fie
coiectivă cum este şi producţiunea. Pentru cei cari nu s'au înde-
ietnicit cu chestiiie sociaie poate să fie neînţeies ceie de mai sus;
de aceea trebue să iămurim ce înseamnă această contrazicere şi
ce înţeiegem prin încetarea ei. Am zis că contrazicerea de căpe­
tenie a societătei de azi este între producţiune şi aproprierea ei;
cea dintâi fiind coiectivă, iar cea din urmă individuaiă.
 42

Să desluşim. Acum câteva veacuri, când producţiunea era

foarte nedesvoitată, când productele industriaie se făceau în ate-
iiere mici şi pământul se lucra de ţărani proprietari mici; când un
fierar lucra singur ori cu ucenici în atelierul său, atunci produc­
ţiunea era individuală şi aproprierea iarăşi individuală, lucru
foarte logic. Omul producea singur şi productele muncei sale le
lua în stăpânire tot el. De atunci a trecut multă vreme şi în pro-
ducţiune s'a făcut o revoluţiune întreagă. In societatea modernă,
cum am spus, împărţirea muncei şi cooperarea a ajuns aşa de
departe încât mii de oameni lucrează alături în aceeaşi fabrică
şi produc numai o singură marfă (pluguri, de pildă), în loc de
toate cele ce produceau mai înainte într'un atelier. Şi aceasta e
pricina întregei păşiri înainte a omenirei. O sută de oameni ocu­
paţi colectiv într'o fabrică la facerea de pluguri, vor face nu
atâtea pluguri cât ar fi făcut o sută de meşteri în fierăriile lor,
ci cât zece mii. Dar în timp ce producţiunea s'a schimbat cu totul,
făcându-se din individuală colectivă, aproprierea a rămas aşa cum
era acum câteva veacuri. Atunci un meşter producea individual
şi era iarăşi individual stăpân pe roadele muncei sale; acum când
un produs e făcut prin munca colectivă a sute şi mii de oameni,
acest produs al muncei colective este apropriat individual de fa­
bricant ori de proprietarul mare — agricol — de moşier. Apro­
prierea a rămas tot aşa cum era acum câteva veacuri, ca şi cum
ciocanul cu abur n'ar fi înlocuit ciocanul meşterului şi parcă apro­
prierea individuală a productelor muncei mele individuale este tot
una cu aproprierea rezultatelor muncei colective a mii de oa­
meni, cum fac fabricantul ori marele proprietar agricol de astăzi.
In câteva veacuri producţiunea făcându-se din ce în ce mai co­
lectivă, a schimbat cu desăvârşire faţa lumei: dar aproprierea a
rămas şi până azi tot individuală ca şi cu câteva veacuri în urmă.
lată contrazicerea izbitoare care se face tot mai straşnică prin
creşterea colectivizărei în producţie. Cum am spus, această con­
trazicere este izvorul tuturor contrazicerilor şi răutăţilor societăţei
de azi; ea este pricina care opreşte în loc mersul societăţei ori
cel puţin o face să înainteze numai foarte încet şi pricinuind mii
de suferinţi părţei celei mai numeroase a omenirei. Insă dacă
 43

contrazicerea de căpetenie, izvorui tuturor celorlalte, e aceasta

atunci ieacui e şi găsit: Să nimicim contrazicerea adică să se
iacă şi aproprierea coiectivă ca şi producţiunea.

!. APROPRIEREA COLECTIVĂ (SOCIALIZAREA)

Să desluşim acuma în ce stă aproprierea colectivă. Aproprie­

rea colectivă înseamnă trecerea instrumentelor de muncă în pro­
prietatea naţiunei întregi. Pământul, minele, fabricile să treacă în
proprietatea naţiunei întregi. Pământul, minele, fabricile să treacă
în proprietatea colectivă a naţiei întregi şi să fie exploatate de
societăţi de lucrători, cari vor lucra, ca şi acuma, în fabrici şi
moşii, cu o mică deosebire, că productul muncei va fi în total a)
lor, pe când acuma primesc numai o parte din acest product sub
nume de salariu; iar cealaltă parte de multe ori mult mai mare
decât salariul, intră în punga capitalistului.
Să desluşim în scurt această apropriere colectivă.
Rugăm pe cititori să se mute cu gândul în Englitera. pe care
o luăm de exemplu. Acolo împărţirea muncei a ajuns mai departe
decât oriunde: producţia industrială se face în fabrici mari unde
muncesc câte o mie şi mai bine de lucrători: iar cea agricolă pe
moşiile stăpânite de land-Iorzi. Pe aceste moşii lucrează iarăşi
câte o mie şi mai mult de salariaţi. In fabrici ca şi Ia pământ
lucrările se fac cu maşini perfecţionate, cu cea mai desăvârşită
regulă, cu cea mai potrivită împărţire de muncă. Să numim aceste
grupe de oameni ce lucrează Ia fabrici şi pe moşii, comune produ­
cătoare. In aceste comune intră directorul lucrărilor, inginerii,
mecanicii, muncitorii simpli, în sfârşit toţi cei ce lucrează pentru
producţiune, fie în fabrici, fie pe moşii. Pe grupele ce lucrează
în fabrici să Ie numim comune industriale, iar pe cele dela ţară,
comune agricole — acest nume de „comune" fiind foarte potrivit
pentru o grupă de oameni cari lucrează în comun, în acelaş Ioc,
pentru acelaş scop. Să presupunem că, fie prin Parlament, fie
prin răscoala proletariatului, fie prin răscumpărare, fie prin ex­
propriere silită, toţi moşierii şi capitaliştii vor pierde proprietăţile
în folosul naţiunei, aşa că toate instrumentele (maşinile, pămân­
tul, minele, etc.) de muncă vor trece în proprietatea naţională.
 44

Prin această expropriere toţi stăpânii capitaiişti nu mai există ca,

stăpâni, dar comuneie producătoare cu ingineri, mecanici, etc.,
fără cea mai mică turburare, vor iucra înainte, cum au iucrat şi
până !a expropriere. Naţia întreagă fiind singură proprietară peste
toate instrumenteie de muncă, va cerceta prin biurouriie de sta­
tistică anume câte producte trebue şi câte puteri muncitoare are
ia îndemână. Să presupunem că, iuând de seamă technica per­
fecţionată a Engiiterei, trebue x miiioane de ceasuri de muncă pe
an şi că sunt a miiioane de iucrători. Atunci împărţind x prin a
vom afia câte ceasuri pe an trebue să iucreze un muncitor şi îm­
părţind acest timp prin trei sute ziie de iucru. vom găsi câte cea­
suri să iucreze pe zi, adică iungimea ziiei de muncă. Owen, acum
mai bine de jumătate de veac, a făcut socoteaiă că patru ceasuri
de muncă pe zi ar fi de ajuns, într'o societatea în care proprie­
tatea asupra instrumenteior de muncă ar fi coiectivă, pentru a în-
destuia foarte bine toate nevoiie. De atunci însă progresui tech-
nicei a ridicat tare rodnicia muncei, aşa că un învăţat engiez a
făcut socoteaia că prin jumătate de ceas de muncă pe zi omenirea
şi-ar putea îndestuia nevoiie cele mai de căpetenie').
Fără să putem fi învinuiţi de greşeală, vom zice că trei cea­
suri de muncă pe zi ar ajunge ca toţi să fie în stare bună, când
vor munci toţi în împrejurăriie privitoare din societatea socialistă.
Să presupunem că Engiitera are 10 miiioane de iucrători;
dând fiecare trei ceasuri de muncă pe zi, vom avea nouă miiiarde
de ceasuri de iucru pe an (3X300X10.000.000=9.000.000.000).
Aceste nouă miiiarde de ceasuri de muncă vor înfăţişa produc-

]) Cit de multă muncă se risipeşte in societatea de azi vedem din urmăm,

rut exemplu. Marx in vestita.! carte „Capitatut*, a tăcut socoteală după date.
te oficiate şi a găsit că numărut tuturor tucrătoriior şi tucrătoaretor in agricul*
tura sunt in Englitera de ].098.261. iar al stugitor, cari nu produc nimica
este de t.208.643 (vezi .Capitatut*, pag. i93), adică numărul stugitor e cu iO
"/o mai mare de cit al lucrătorilor agricoti. Dacă aceste stugi, militarii, clasele
neproducătoare, toţi tucrătorii întrebuinţaţi ta producţiuni nefotositoare, etc..
dacă toate aceste puteri care se pierd gratis ori chiar ingreue şi împiedică
producţiunea folositoare etc., ar fi bine întrebuinţate atunci, chiar cu progre.
su) de azi a! technicei prin 3 ceasuri de muncă pe zi s'ar ajunge nu numai
ta viaţa omenească, dar chiar foarte bună. Şi să nu uităm apoi că numai so.
cietatea socialistă va da adevărat avint progresului technic (cum vom vedea
mai departe) şi ziua de muncă va fi şi mai scurtă şi va ridica bogăţia socie-
tăţei socialiste pină la un grad cum nu-şi poate închipui fantezia cea mai bogată.
 45

ţiutiea Engliţerei. Ceasu) de muncă fiind o unitate de vaioare,

fiecare lucru produs va fi socotit în ceasuri de muncă, iar pro-
ducţiunea totală va fi de 9.000.000.000 de ceasuri. Toată pro-
ducţiunea naţională poate fi pusă în magazii. Dacă fiecare comună
producătoare va lua din totalul producţiunei o câtime de pro­
ducte deopotrivă cu ceasurile de muncă cât a muncit, atunci toate
comunele vor lua la un loc producte în valoare de 9 miliarde de
ceasuri de muncă, adică vor lua toată producţia naţională').
Biurourile de statistică vor socoti cât anume trebue să se
producă din fiecare fel de producte şi chiar ce producte. Se în­
ţelege că pot fi mici greşeli, mai ales la început, dar chiar dacă
se va produce ceva mai mult decât va cere trebuinţa, acest prisos
de producte va rămânea pentru anul viitor în magaziile naţionale
şi nu va putea să căşuneze crize de supra-producţiune. După
cum în gospodăria unui ţăran din veacul de mijloc, lucrându-se
pentru consumarea personală a familiei, un prisos de producţiune,
ar fi fost pus în hambar ori în cămară şi numai rău n'ar fi
prins. Trebue să avem în vedere că societatea socialistă, din
punctul de vedere al producţiunei. este o gospodărie unică, cu
mulţime de ramificări, care lucrează pentru consumarea naţiei, iar
nu pentru schimb.
De altminterea biurourile de statistică după, o practică oare­
care, vor reuşi a armoniza producţiunea cu consumarea. Nu putem
să intrăm aici în amănunte asupra organizărei societăţei viitoare.
Cu atât mai mult că socialismul ştiinţific priveşte cu drept cuvânt
ca utopie descrierile pe larg ale societăţei viitoare; aceste amă­
nunte se vor putea hotărî numai de cei ce vor trăi pe atunci în
acea societate, care va avea cu totul alte temelii materiale decât
acuma şi care va avea alte cunoştinţi. altă desvoltare morală,
etc. Ori cum, amănuntele lasă neatins principiu) genera). Va primi
oare directorul mai mult decât muncitorii cei simpli, adică se va
socoti munca intelectuală mai presus decât cea fizică ori ba ?

i) Nouţ miliarde de ceasuri infăţişeză toată producţiunea luată de co­

mune şi consumată. Se înţelege că avem In vedere produsul curat (net) nu
productul brut; căci o parie din produsul anual se va Întrebuinţa, atunci ca
şi acuma, pentru efectuarea uneltelor de muncă. etc. Asemenea se va intre,
buinţa o parte pentru susţinerea unor instituţiuni folositoare precum univers!,
tăţi, spitale etc.
 46

Socoti-se-va un ceas de muncă mai grea, în mine dc pildă, cât

două de muncă uşoară? Producteie ce va iua din productui na­
ţional o comună, fi-vor oare consumate individuai ori în comun
de către membrii comunei. Toate aceste amănunte ori cum ar fi
hotărîte, nu ating principiu! central, aproprierea colectivă a instru­
mentelor de muncă.
Aşa de pildă unele comune, să zicem că vor voi să lucreze
câte patru ceasuri pe zi, în loc de câte trei, pentruca să aibă ma*
multe producte de consumat, aşa că suma ceasurilor de muncă
ale naţiei întregi va ajunge dela nouă la zece miliarde. Atunci din
toată producţiunea comunelor ce au lucrat mai mult vor lua mai
mult şi la sfârşitul anului toată producţiunea va fi consumată. Cei
cari au lucrat mai mult au mai mult fără să facă vre-o stricăciune
celor ce se mulţumesc numai cu câte trei ceasuri pe zi.
Am adus aceste exemple numai pentru a lămuri ce înseamnă
aproprierea colectivă. Ori cari ar fi amănuntele organizaţiei vii­
toare, nu putem să ne ocupăm decât de principiul general, de a-
aproprierea colectivă, adică naţia să ajungă singura proprietară
asupra tuturor instrumentelor de muncă, asupra pământului, mi­
nelor, fabricilor şi altor aşezăminte industriale, asupra drumurilor
de fier, etc. Naţia stăpână peste toate instrumentele de muncă,
va da producţiunei o direcţie unitară şi armonică, cum face azi fa­
bricantul în fabrică; iar productul naţional, astfel produs de toată
naţia, se împarte între comune, potrivit muncei date de fiecare,
tot astfel şi înlăuntrul comunei pentru fiecare individ, lată prin­
cipiul, iată ce înseamnă că principiul de căpetenie este aproprierea
colectivă, a cărei urmare va fi după părerea noastră, o prefacere
totală a societăţei. Insă deşi nu putem să intrăm în amănuntele ce
es din acest principiu, tot avem de răspuns la o întrebare foarte
însemnată şi anume: dacă aproprierea colectivă a instrumentelor
de muncă este în adevăr leacul care va vindeca societatea şi-i va
da altă formă mai înaltă de traiu, potrivită cu evoluţia omenirei,
— atunci desleagă oare ea contrazicerile analizate mai sus?
 47

2. DiSPARiŢiA CONTRAZiCERiLOR CAPiTALiSTE

Aşa dar, să vedem dacă aproprierea coiectivă desieagă aceie

contraziceri coiosaie, aceie anomaiii fără seamăn, cari se chiamă:
crize de supra-producţiune, concentrarea bogăţiiior în câteva
mâini şi prin urmare împărţirea oamenilor în două ciase (de o
parte capitaiiştii — de aita proietarii şi pauperii, armata de re­
zervă), nesiguranţa vieţei şi, într'un cuvânt, nepotrivirea formeior
sociale de azi cu progresui economic. Dacă aproprierea coiectivă
desieagă aceste probieme şi anomaiii atunci se dovedeşte că în-
tr'adevăr contrazicerea între producţiunea coiectivă şi aproprierea
individuaiă a roadeior muncei, este izvorui tuturor reieior şi deci
că îniăturarea ei ar aduce ieac tuturor acestor suferinţi.
Am văzut ce '"seamnă crizele, intr'o societate în care împăr­
ţirea muncei şi cooperaţia a ajuns departe şi în care se produc
mărfuri de specuiaţie, concurenţa, unicul reguiator ai produc-
ţiunei. nu-i în stare a spune specuiautuiui capitaiist cât şi ce
trebue să producă; de aici urmează producerea mai mare decât
se poate vinde, crize, faiimente, muncitori muritori de foame şi
de aite iipsuri. in societatea sociaiistă nu va fi nici concurenţă,
nici producţie de mărfuri pentru specuiă; naţia având stăpânire
asupra uneiteior de muncă va produce pentru sine iucruri de
consumat, nu mărfuri pentru specuiă; va produce atât cât va cere
trebuinţa, ia întâmpiare prisosui nu va fi greu să-i păstreze în
magaziiie societăţei pentru ait an şi. oricum, acest prisos nu va fi
în stare a pricinui crize de supra-producţie. Ba mai muit, se va
mira iumea cum a fost cu putinţă să fiinţeze în trecut o socie­
tate în care nişte iucruri aşa de absurde şi grozave cum sunt
crize'e de supra-producţiune să fi putut exista.
Concentrarea bogăţiiior am văzut că e pricinuită de pro­
gresui economic şi că din pricina proprietăţii individuaie concen­
trarea se tace în mâiniie câtorva indivizi, etc. Să presupunem că
în societatea de azi, ţinând seamă de tehnica modernă, postavui
poate fi produs eftin într'o fabrică, care ar costa un milion de iei
şi că în această fabrică trebuesc iOO de muncitori. Să presupu­
nem iarăşi că o fabrică de încălţăminte, făcută după toate cerin-
ţeie technicei ar costa o sută de mii de iei, adică de zece ori
 4S

mai puţin decât cea dintâi, şi că într'însa vor iucra tot o sută
de lucrători. Aceste două fabrici, având în vedere aproprierea in­
dividuală, vor fi a doi inşi, dintre cari unul va fi capitalist cu un
milion şi altul numai cu o sută de mii; vor mai fi 200 de lucră­
tori salariaţi proletari, deci trei clase: 1) fabricantul de postav
(burghezimea mare); 2) fabricantul de încălţăminte (burghezi-
mea mijlocie) şi 3) două sute de lucrători, cari vor primi o parte
din roadele muncei lor, sub formă de salarii, de o potrivă cu stric­
tul necesar pentru a nu pieri de foame; iar altă parte va intra
în punga stăpânilor şi-i va pune în stare a se răsfăţa în lux. Aşa
va fi şi aşa este în societatea de azi, aceste nepotriviri economice
între indivizi nu pot lipsi acolo unde este proprietate individuală.
Să vedem acuma ce va fi în societatea socialistă ? Într'însa. dacă
aşa vor cere trebuinţele technice, postavul se va produce de ase­
menea de un grup de 100 de lucrători, într'o fabrică de zece ori
mai scumpă decât cea în care se vor lucra ghetele; dar de acolo
nu va urma nici o neegalitate între producătorii de ghete şi între
producătorii de postav, fiindcă amândouă fabricile vor fi proprie­
tatea naţională şi dacă amândouă grupele vor da câte trei ceasuri
de muncă pe zi, de om, vor scoate şi una şi alta din productul
naţional lucruri în valoare de 90.000 de ceasuri de muncă
(100X3X300). Acea din amândouă grupele care va munci câte
patru ceasuri pe zi va lua de 12000 de ceasuri de muncă, fără a
face cuiva nedreptate. Cu alte cuvinte când naţia va fi proprie­
tara uneltelor de muncă oricât s'ar concentra mijloacele de pro-
ducţiune, oricât de mare ar fi deosebirea între stabilimentele in­
dustriale, de acolo nu vor putea eşi deosebiri între muncitori şi
singura neegalitate ce va mai putea fi, va rămânea între cei ce nu
'or munci un număr egal de ceasuri pe zi *). Cu încetarea con-
centrărei bogăţiilor şi neegalităţile economice pier şi, prin urmare,
pier şi deosebirile de clasă. Deci societatea socialistă păstrează

0 Comunsmul nu primeşte nici această neegalitate. Oricum, dacă vom

presupune că vor lua Îndoit cei ce vor lucra ln-<oit, această neegalitate, care
nu trece peste raportat t< 2, nu va putea fi numită necgatltatea. Şi afară de
acestea va fi şi dreaptă de vreme ce acela va avea mai mutt de consumat
care va lucra mai mutt. Azi neegatitatea se sue până la raportul t, iOOOOOşi
mai sus şl e i; temeiată pe răpirea muncei altora şi deci nu poate fi asemă­
nată cu neegalit'tea (t;2) Întemeiată pe muncă.
 49

concentrarea producţiunei, cât o cere tehnica, însă înlătură toate

urmările nenorocite ale acestei concentrări. Aproprierea colectivă
u mstrumenteior de muncă înseamnă între altele şi pieirea claselor.
Am văzut cum în societatea de azi producându-se mărfuri
pentru speculă şi concurentă, neputându-se armoniza producţia
cu consumarea, producţiunea ajunge anarhică, se produce mai
mult decât se poate vinde şi urmează decăderea preţurilor, fali­
mente şi alte frumuseţi de acest soi. In timpul acestor contrac-
ţiuni şi dilatări ale producţiunei de azi se formează o armată de
rezervă din muncitori asvârliţi pe drumuri în vremea crizelor şi
chemaţi la muncă din când în când. Se produce deci clasa pau­
perilor. In societatea socialistă producţiunea va fi regulată prin
statistică şi va fi armonizată cu consumarea; atunci nu vor mai
fi salariaţi, prin urmare nici proletari, nici crize, nici armată de
rezervă, nici pauperism. Toate aceste bunătăţi vor fi puse la ar­
hiva trecutului alături cu robia, cu servajul, cu războaele şi cu
alte urmări fireşti ale organizaţiilor de până atuncea.
Lipsa de siguranţă şi de libertate va înceta în societatea
socialistă. Omul pentru întâiaşi dată stăpân pe natură şi pe pro-
ducţiune îşi va vedea asigurată libertatea şi nu va privi cu groază
în viitor. Această urmare a aproprierei colective este din cele
mai însemnate pentru societatea socialistă şi tot odată arată cât
de nedrepţi sunt acei cari numesc socialismul robia viitoare, cum
face Spencer în !'!ndividu contre l'Etat. Pentru a lămuri mai bine
chestia această să ne întoarcem puţin înapoi şi să luăm drept pildă
era producţiunei individuale, când ţăranul muncea individual
pentru îndestularea familiei sale, când familia îşi făcea singură tot
de ce avea nevoie şi dădea în schimb numai o mică parte din
roadele muncei sale.
Atunci producătorul era stăpânul uneltelor sale de muncă,
(pământului, plugului, etc... la ţăran; atelierului la fierar, cismar.
etc.) şi era stăpân pe producţiune. Când ţăranul se încredinţă că
un plug e mai bun decât cel întrebuinţat din moş-strămoşi. ară
cu dânsul fiindcă ştie că va avea mai multă roadă; semănând
unele seminţe şi nu altele, ţăranul se luă după interesele sale; ţă­
ranca de asemenea când făcea haine, lucra pe acelea de cari avea
trebuinţă: dacă familia avea haine de iarnă, ea lucra numai la
4
 50

haine de vară. etc. intr'un cuvânt, toate cete ce făcea ţăranui pro­
ducător individuai. care iucra pentru îndestutarea sa şi a fami-
tiei saie, ie făcea cu scopuri bine hotărîte, prevăzând urmărite
şi ştiind ce va ieşi din munca sa şi după ce căpăta roadete ştia
foarte bine cum avea să te întrebuinţeze. Aşa dar, producătorii
fiind stăpâni pe roadete muncei tor, regulau producţiunea după
cum îi povăţuiau interesete şi judecata. Dar producătorut indi-
vidua! era robut naturei. Muncind singur, individut, trebuia să se
supună ia toate greutăţite prea mari: un dea), un ftuviu}, ît des­
părţea de cealattă tume, o piatră mare pe ogor îi îngreuia munca.
Natura îi robea fiindcă puterea individuaiă a omuiui este prea
mică faţă de dânsa. Cu progresut economic, cu desvottarea coo-
peraţiunei, împărţirii muncii, schimbutui, cotectivizărei produc-
ţiunei, — omut a învins natura din ce în ce mai mutt. Cotecti-
vizarea producţiunei a regutat mersut ftuviitor după nevoiie ome-
nirei, a tăiat munţii şi pădurite, a sfărâmat stânci, a făcut dru­
muri de fier prin munţi şi a pus toate puterite firei în robia omutui.
Prin cotectivizarea muncii omenirea a supus natura, dar totodată
a pierdut stăpânirea asupra producţiunei. Maşina e productul
muncei oamenitor şi acest product introdus în fabrici a aruncat şi
aruncă pe drumuri mii de tucrători: maşina izgoneşte din fabrici
pe producători săi. Muncind pentru schimb, şi nu pentru consu­
mare, producătorii de azi nu ştiu ce năzbâtie te va face produsu!
făcut de dânşii îndată ce-t vor tăsa din mână şi-t vor arunca pe
piaţa universată. Cei ce fac arme şi putbere de puşcă nu ştiu
dacă tocmai aceste arme nu vor fi întrebuinţate pentru a-i îm­
puşca chiar pe dânşii ori pe tovarăşii tor; producătorii de ce-
reate nu ştiu dacă trebue să dorească ani buni ori ba: căci dacă
vor fi de vânzare prea mutte cereate, preţurite vor cădea până ta
atâta încât îi vor ruina. Trimiţând mărfurite în piaţă, nici fabri­
canţii nici tucrătorii nu ştiu dacă mărfurite tor nu vor fi de prisos,
dacă nu vor produce o criză care va sărăci pe fabricanţi şi va face
pe munctiori pieritori de foame, fn toc de a fi stăpâni pe producte,
producătorii de azi te sunt robi. Aşa dar în era producţiunei in­
dividuale mici. producătorut era stăpânut producţiunei şi robut na­
turei; în era modernă a producţiunei mari cotective, producătorii
sunt stăpânii naturei, dar robi producţiunei; în era sociatistă, când
 Biblioteca Judeţeană
5t
— CLU J —

munca va fi colectivizată ca şi aproprierea, omui va fi stăpân şi

asupra naturei şi asupra roadeior muncei. In adevăr, în era so­
cialistă alături cu munca colectivizată va fi aproprierea colectivă
şi naţia întreagă va semăna cu o singură gospodărie, va da di­
recţie producţiei, va hotărî ce e de produs şi cum. Hotărînd toate
acestea naţia va semăna cu gospodăria veche ţărănească din
vârsta de mijloc în privinţa stăpânirei producţiei i). Iar când e
vorba de libertate, aceste trei fraze studiate se pot scurta în
chipul următor: 1) Era producţiunei mici individuate, — produc-
ţiunea individuală, aproprierea individuală, omul rob naturei,
stăpân producţiunei. 2) Era producţiunei mari colective (bur-
ghezo-capitaliste), — omul stăpân naturei dar rob producţiunei.
3) Era socialistă, — producţiune colectivă, apropriere cloectivă,
— omul stăpân şi naturei şi producţiunei.
Era socialistă îl face pe om cu adevărat liber şi-i garantează
cu desăvârşire viaţa. Muncind de pildă trei ceasuri pe zi, omul
va şti că va avea toate cele trebuitoare cât va trăi. Urmările a-
cestei asigurări vor fi nemăsurate. In societatea socialistă omul
pentru întâia oară îşi va hotărî singur mersul istoriei sale. Nici
în era producţiunei mici individuale, nici în era burgheză, n'a
scăpat omul din robie, şi numai în societatea socialistă va ajunge
stăpân pe natură şi pe producţiunile muncei sale, numai atunci
cum am zis, va trebui să se caute în filozofie şi în morală, nu în
economie ca până acuma, pricini pentru transformarea mai departe
a societăţei").
După cele spuse ne mai rămâne să arătăm că aproprierea
colectivă va da Ioc unei societăţi, în care nu vor mai fi piedici
pentru desvoltarea economică, în care se vor putea aplica născo­
cirile cele mai colosale.
Am văzut, din exemplul cu atelierul perfecţionat, că for­
mele societăţei feudale n'au fost în stare să primească asemenea

V Se inteieqe că asemănăm numai în această privinţă societatea cu a

miiia ţărănească din vârsta de mifioc, adică numai în privinţa că societatea
sociaiistă va fi stăpână pe p o iucdunc, cum a fost şi famiiia ţărănească, fn
atte privirii deosebirea es'e de!a cer ia pământ.
2) Factorui ideoiogic in determinarea mersului istoric a inccput defa
f'epe acum să fie foarte p.'temic. Acţiunea tui e absolut necesară pentru
schimbarea formei societăţei de azi. (Vezi Stammier , Wirtschaft und Recht).
 52

progres economic şi de aceea au şi pierit. Făcând presupunerea

că s'a afiat mijioace de a creşte de o sută de ori productivitatea
muncei şi apiicând-o societăţei burgheze, am văzut că nici formeie
actuaie n'ar putea suferi introducerea unor asemenea îmbunătă­
ţiri în producţiune şi de aceea am scos încheerea că formeie bur­
gheze vor pieri. Logica şi istoria osândesc deopotrivă o societate
care n'are forme sociaie destui de potrivite pentru a îngădui cei
mai mare progres în producţiune. Exempiui nostru cu născocirea
coiosaiă care ar face să crească de o sută de ori rodnicia muncii
poate să ne stujească de măsură pentru bunătatea formelor so­
ciaie. înaintea acestui judecător trebue să se înfăţişeze o formă
sociaiă pentruca să dovedească că are ori ba drept ia existenţă.
Să vedem dacă societatea sociaiistă este în stare a primi fără
să piară asemenea născocire geniaiă. Şă iuăm exempiui nostru
şi să ne închipuim iarăşi Engiitera, cu grupuriie de producători
agricoii şi industriaii iucrând ia pământ şi în fabrici, care sunt
proprietatea naţiei. Să presupunem că prin birouriie de statistică
s'a afiat că iucrându-se trei ceasuri pe zi, toate nevoiie naţiei vor
fi îndestuiate. Să ne închipuim acum că în astfei de societate s'ar
face o născocire care ar însuti productivitatea muncei şi care s'ar
putea apiica îndată ia toate ramuriie de producţiune. Ce s'ar în-
tâmpia în societatea sociaiistă faţă cu invenţiunea pomenită? Ins-
trumenteie de muncă fiind ale naţiei întregi, născocirea s'ar in­
troduce în toate feiuriie de producţiune. Munca făcându-se de 100
de ori mai roditoare pentru Îndestuiarea societăţei nu vor maî
trebui 9.000.000.000 de ceasuri de muncă ci de o sută de ori mai
puţin, adică 90.000.000. Dacă mai înainte un om muncea 3 cea­
suri pe zi, după născocire va avea de muncă numai un minut şi
patruzeci şi opt de secunde pe zi *).
Dacă societatea noastră însă în Ioc de a scurta timpul de
muncă va iucra tot trei ceasuri pe zi, atunci va avea de o sută
de ori mai multe producte, va fi de o sută de ori mai îmbelşu­
gată, mai bogată, va putea să-şi'îndeplinească toate dorinţele.
Ori cum ar face însă, societatea va câştiga în fericire. Aşa dar.
pe când formele sociale de pe acum sunt aşa de păcătoase încât

1) Se înţelege că aceste cifre sunt numai convenţionaie.

 53

chiar J. Stuart Mii! a trebuit să mărturisească, deşi burghez, „că

e îndoios lucru dacă toate născocirite au scurtat munca ori au
atinat suferinţele unei singure fiinţi omeneşti", pe când formeie
actuate sunt aşa de duşmane progresuiui economic, încât o năs­
cocire coiosaiă care ar trebui să facă fericirea tuturor, dimpo­
trivă ar aduce după dânsa cete mai nespuse nenorociri: răscoată,
vărsare de sânge şi poate şi nimicirea civiiizaţiei; — dimpotrivă
în societatea socialistă cu cât ar fi născocirea mai colosală, cu
atât ar aduce mai mare fericire fără a face rău nimănuia.

3. SOCIETATEA CAPITALISTĂ CONCEPE PE CEA SOCIALISTĂ

Credem că se vor fi convins cititorii noştri că principala

contrazicere a societăţei actuale, aceea care este izvorul tuturor
răutăţilor, este contrazicerea între producţiunea colectivă şi apro­
prierea individuală şi că leacul societăţei este deslegarea acestei
contraziceri prefăcând şi aproprierea din individuală în colectivă.
Societatea de azi nu numai că desvoltă înăuntrul ei o mul­
ţime de contraziceri şi anomalii, cari cu cât merge societatea
înainte tot mai mult o zguduie, tot mai mult o dizolvă, pregăteşte
singură societatea viitoare sau mai bine zicând condiţiunile ma­
teriale şi factorii trebuitori pentru realizarea acelei societăţi. In
adevăr, am văzut că societatea burgheză capitalistă concentrează
producţiunea şi desvoltă foarte tare împărţirea muncei. In Engli-
tera, care a înaintat mai departe decât alte ţări şi pe care toate
râvnesc să o ajungă, mai toată producţiunea e centralizată şi co­
lectivizată; acolo mai nu se mai află producţiune mică individuală,
meseriile au fost înlocuite prin fabrici mari în cari mii de oameni
lucrează împreună după un plan dat, cu maşinile cele mai bune.
Cât despre pământ apoi, întinsele moşii ale lorzilor sunt lucrate
de numeroase grupuri de muncitori, cu maşini perfecţionate cu
aplicarea cea mai înţeleaptă şi mai ştiinţifică a muncei. Aceste
grupe de munci au înlocuit producţiunea mică. pe meseriaşi şi pe
cultivatorii mici. Aici în aceste grupe de muncitori munca este co­
lectivă, avem comunele producătoare ale societăţei colective so­
cialiste. Declaraţi toate instrumentele de muncă proprietate na­
ţională, înlăturaţi aproprierea individuală şi producţiunea, fără a
 54

se opri, va putea merge înainte, urmând cu munca tot aceteaş

gomune coiective, tot după aceiaş pian*). E drept că iucrătorii
vor primi atunci echivaientui totai ai roadeior muncei ior, că nu
vor mai fi crize, nici pauperism, nici aite odoare de aie societăţei
de acum^ dar producţiunea va putea rămânea aceiaşi şi apoi în-
cet-încet să se prefacă după cereriie noui. Aşa dar, societatea
capitaiistă ne pregăteşte ea singură comuneie viitoare. Lucrui se
poate înţeiege şi aitfei. Societatea de azi, coiectivizând produc­
ţiunea, îniesneşte şi coiectivizarea aproprierei; pe când o socie­
tate în care ar domni meseriiie mici şi cuitivarea pământuiui prir
proprietari mici, va trebui să întemeeze şi productiunea şi apro­
vizionarea coiectivă, iucru de o sută de ori mai greu.
Afară de această uşurare pentru aproprierea coiectivă mai
este şi aita. Societatea de azi coiectivizând productiunea şi des-
voitând împărţirea muncei a făcut munca foarte producătoare, in
societăţiie vechi în cari productivitatea era foarte siabă, poate că
a trebuit ca o parte din oameni să iucreze pentru ca să poată
câţiva să se ocupe cu ştiinţa, cu arteie şi cu cârmuirea societăţei.
Acum însă productivitatea muncei e aşa de straşnică, încât mun­
cind fiecare câte 3 ceasuri pe zi, de bună seamă, că toţi vor ii
asiguraţi cu toate ceie trebuitoare. Numai acuma dar a venit vre­
mea când ideaiuriie de egaiitate aie mariior utopişti pot să se
prefacă în reaiitate. intr'un cuvânt, societatea de astăzi singură
pregăteşte toate condiţiiie exterioare pentru reaiizarea ceiei vii­
toare. Dar nu numai atâta, aiăturea cu pregătirea condiţiiior ex­
terioare pentru acea societate viitoare, societatea de astăzi pre­
găteşte şi ciasa de oameni care trebue să ia iocu! ciasei domni­
toare de acum, a burghezimei, pregăteşte ciasa care trebue să
reaiizeze pe iângă producţiunea coiectivă şi aproprierea coiectivă.
Cine sunt aceşti oameni? Să vedem. Societatea burgheză concen­
trând şi coiectivizând producţiunea, expropriază pe producătorii
mici (meseriaşi şi agricuitori), îi strânge în fabrici şi pe moşii
mari, îi pune să iucreze împreună. Aici aceşti producători, fiind
proietari salariaţi, se disciplinează pentru societatea colectivistă.

1) Se tnţelege că se va schimba şi plănui cu timpul, dai* din cele spuse

vedem lămurit cum societatea actuală pregăteşte formele celei viitoare.
 55

[ntr'o tară unde domneşte agricultura mică, ţăranul cu greu va

înţelege cum trebue să iucreze o comună agricoiă sociatistă, de
1000 de oameni de piidă. Dar proietarui salariat al unui iord în­
ţeleg uşor, el vede cu ochii comuna viitorului, o mie de oameni
lucrează de pe acuma, crează de pe acuma după un plan dat.
folosindu-se de toate născocirile ştiinţei şi de împărţirea cea mai
potrivită a muncei. Tot astfel şi în fabrică. Dar afară de strân­
gerea muncitorilor în grupe comuniste producătoare, societatea
mai face să se deştepte într'înşii şi spiritul revoluţionar. In fabrici
şi pe moşii, proletarii strânşi la un loc văd că interesele lor sunt
cu totul altele decât ale stăpânului, decât ale clasei capitaliste;
într'înşii se desvoltă acea sfântă solidaritate atât de cerută pentru
societatea viitoare şi care se dă pe faţă aşa de frumos în timpul
grevelor. Adunaţi împreună, proletarii văd cât de straşnic de în­
semnate sunt urmările muncei comune, se învaţă a o preţui şi tot
odată văd cum că din roadele binefăcătoare ale acestei munci se
folosesc nişte indivizi cari nici la fabrici nu vin*), ori de vin
se arată numai odată pe săptămână pentru a cerceta socotelile
răpirei. Strânşi la un loc, veşnic frământaţi de aceleaşi idei şi
simţiri, proletarii sunt foarte în stare să înţeleagă contrazicerea
de căpetenie între producere şi apropriere. Trăind la un loc, ei
simt mai tare prăpastia către care păşeşte omenirea şi care îm­
parte societatea în proletari şi câţiva miliardari. In sfârşit, pro­
letarii luminaţi de fraţii lor mai inteligenţi ori mai învăţaţi şi de
socialiştii teoretici. încep a înţelege şi boala şi leacul societăţei
actuale şi că ei fiind majoritatea zdrobitoare n'au decât să vro-
iască şi lumea va lua altă faţă. Proletariatul este deci acea clasă
care va înlocui burghezimea. Proletariatul are chemarea istorică
de a realiza forma viitoare socială, aproprierea colectivă.
Societatea de astăzi pregăteşte deci şi condiţiunile de trai
ale societăţei viitoare şi clasa care trebue să realizeze formele
socialiste. Insă dacă rolul proletarului este de a realiza formele
sociale viitoare, cum al burghezimei a fost de a realiza pe cele
moderne, atunci lupta proletariatului pentru emancipare este
totodată lupta pentru viitorul omenirei. Fiecare pas înainte al

!) Societăţile anonime.
 56

proletariatului, fiecare grevă care face să crească soiidaritatea

între proletari, scurtarea zitei de muncă pentru a avea şi pro-
letarui vreme de a se iumina şi sfătui cu semenii săi în privinţa
intereselor şi suferinţelor comune,^Crearea de sindicate de mun­
citori, etc., sunt toate paşi înainte spre a ajunge la ideal, la com­
plecta emancipare a proletariatului, prin urmare la realizarea so­
cialismului. De aceea urmează foarte limpede rolul socialiştilor:
Au să lumineze proletariatul asupra rolului istoric ce are şi să
lupte în rândurile proletarilor pentru fiecare pas ce-1 fac aceştia
spre emancipare. Socialişti nu-s un partid deosebit de proletariat,
ci oameni (fie proletari ori ba) luminaţi asupra rolului istoric al
proletariatului şi cari umblă să lămurească pe muncitori în privinţa
rolului ce au şi să lupte alăturea cu ei ştiind că orice pas înainte,
orice câştig al proletariatului apropie realizarea societăţei so­
cialiste.
 CAP. V.

RĂSPUNS LA C Â T E V A 0B1ECŢM

STATUL

Aproprierea colectivă schimbând cu totu! bazele mate­

riale ale traiului, înlăturând crizele şi pauperismul, asigu­
rând bunăstarea şi libertatea tuturor, înlocuind concurenţa prin
controlul raţional al societăţei asupra producţiunei şi distribuirii
bogăţiilor şi lupfa de interese prin armonia lor, — va preface şi
toate aşezămintele de azi în altele potrivite cu bazele noui mate­
riale de atunci. Deşi, cum am spus mai sus, despre această pre­
facere vom vorbi în altă scriere, trebue însă chiar acum să spu­
nem câteva cuvinte deăpre unele întocmiri, de vreme ce schim­
barea acestora pricinueşte neînţelegere nu numai între protivnicii
noştri, dar chiar înlăuntru! partidului socialist.
Una din chestiunile cele mai arzătoare este a statului. Unii
din protivnicii socialismului strigă că noi vroim nimicirea sta­
tului, vroim distrugerea organizaţiei sociale, deci Introducerea a-
narhiei care pentru dânşii înseamnă un fel de haos, de luptă în­
verşunată că vroim să reglementăm toate prin stat, că în so­
cietatea socialistă va pieri libertatea şi iniţiativa individuală, etc.
Chiar de pe aceste învinuiri aşa de nepotrivite între dânsele, s'ar
putea încredinţa un om nepărtinitor că trebue să fie o neînţe­
legere. Să vedem ce-i adevărat. Greşala de căpetenie a protivni-
cilor noştri şi chiar a unor socialişti este că amestecă „statul",
noţiune îngustă, cu noţiunea mult mai largă de „organizaţie" în
general. Dar aceste două lucruri, statul şi organizaţia socială,,
sunt aşa de deosebite încât pot fiinţa unul făaă altul. Antropologii
 5S

mo&rni: Spencer, Morgan, etc., ne-au arătat societăţi primitive

(!a irocheji, etc.) cari au avut organizaţie sociaiă, şi încă foarte
cuminte, fără să aibă măcar urmă de stat. Statui s'a arătat atunci
când societatea s'a desfăcut în ciase domnitoare şi în ciase supuse;
şi de cum s'a arătat în istorie, statui n'a fost aitceva decât repre­
zentanta ciasei ori oraşeior domnitoare şi apărătorui intereseior
ior. Dacă statui reprezintă tot odată şi organizaţia societăţei apoi
o reprezintă numai într'atâta încât organizaţia societăţei este în
foiosui ciasei stăpânitoare. in antichitate statui reprezintă ciasa
şi intereseie stăpâniior de robi (ia Greci) şi pe a patricieniior
(ia Romani), in vârsta de mijioc reprezintă pe feudaii; acum re­
prezintă ori intereseie ciasei burgheze (în Franţa), ori aie ciasei
burgheze şi aie rămăşiţei feudaiismuiui (în Germania), in so­
cietatea egaiitară sociaiistă, în care nu vor mai fi ciase, nici po­
ntice nici economice, când toţi vor fi producători, ne fiind ciase
nu se poate să fie nici stat care să reprezinte ciasa domnitoare.
Poporui, proietariatui. ajungând ia putere, după revoiuţia sociaiă
proietară, va întrebuinţa dictatura de ciasă ca mijioc pentru a-şi
întări domnia, pentru a organiza formeie de viaţă aie societăţei
sociaiiste. Dar după ce va ajunge în sfârşit să sfarme cu totui
puterea burghezimei, nu va mai avea pe cine să stăpânească,
Eind ei cea de pe urmă ciasă; revoiuţia sociaiă va aduce des­
fiinţarea ciaseior şi domnia de ciasă ne mai având ce căuta în
societatea sociaiistă, statui va pieri. „Statui nu va fi desfiinţat,
zice Fr. Engeis în Sociaiismui ştiinţific şi sociaiismui utopic, ci
va muri". Dar moartea statuiui (cum vedem foarte firească) în­
seamnă tot odată şi desorganizarea sociaiă? Dimpotrivă, in so­
cietatea burgheză statui reprezintă organizarea societăţei numai
în interesul unei ciase, în vreme ce deattfei societatea e desorga-
nizată cu desăvârşire, e atât de puţin organizată încât dă ioc ia
fenomene absurde cum sunt crizele de supra-producţiune, e atât
de desorganizată încât nouă zecimi din membrii ei trăesc în să­
răcie. deşi productivitatea muncei este azi aşa de mare încât ar
putea cu toţi să trăiască în belşug şi bogăţie; e atât de desor­
ganizată încât nu numai proietariatui, dar chiar şi stăpânii, nu
pot fi siguri dacă mâine nu vor cerşi pe drumuri. Numai această
Hpsă de siguranţă şi frica pentru ziua de mâine este dovadă destui
 59

de temeinică că societatea de azi e desorganizată. însărcinarea

cea dintâiu a unei organizări este să asigure ziua de mâine, prin
urmare iibertatea omului; căci omul care nu ştie dacă mâine, poi­
mâine nu va ajunge pieritor de toarne, nu-i liber, ci rob împre­
jurărilor; iar societatea care are astfel de organizare, cu drept
cuvânt poate li numită desorganizată. In societatea viitoare starea
materială a omului şi libertatea lui vor fi asigurate prin birourile
de statistică, prin delegaţi, etc..., naţia va hotărî ce, cum şi cât
trebue să se producă. In loc de oarba concurenţă va fi controlul
raţional al naţiunei, care va regula producţiunea spre îndestularea
societăţei, iar fiecare individ în schimbul a trei ceasuri de muncă
pe zi va fi sigur de un traiu îmbelşugat; inteligenţa nelănţuită de
nevoile materiale va lua altă desvoltare: artele, ştiinţa, totul va
merge spre perfecţie. Această organizare cuprinde deopotrivă pe
toţi membrii societăţei egalitare socialiste, pe toţi îi asigură deo­
potrivă. Se înţelege că birourile de statistică, delegaţiunile comune
şi sociale (naţionale), etc. n'au nimica atace cu statul autoritar
de azi. Statul într'o societatea fără clase ajunge lucru cu nepu­
tinţă, tot aşa de absurd ca un împărat într'o republică democra­
tică. lată dar două lucruri cu urmează din cele spuse: 1) în so­
cietatea socialistă statul va pieri (va muri, zice Engels) şi 2) în
societatea socialistă o organizaţie unitară, armonică, raţională, va
asigura deopotrivă bunul traiu şi fericirea tuturor membrilor.
Acum putem să înţelegem absurdităţile ce ne aruncă protivnicii,
confundând statul cu organizaţia. Să luăm în adevăr cele două
încheeri ce am scos din ideile socialismului asupra statului. 1) So­
cialiştii zic că statul va pieri. Reacţionarii amestecând statul cu
organizaţia strigă: „Prin urmare organizarea va lipsi (de unde
„prin urmare"?), deci în societatea socialistă va fi un haos. 2)
Noi zicem că în societatea socialistă o organizaţie armonică, ra­
ţională, va asigura bunul traiu şi fericirea tuturor membrilor sc-
cietăţei: „liberalii", confundând organizaţia cu statul, zic: ..Aşa!
organizaţia va asigura bunul traiu. adică statul (de unde statul?)
va asigura traiul tuturor, prin urmare cu toţii vom fi slugile sta­
tului, un fel de funcţionari, deci orice libertate va pieri, etc. Cum
am văzut însă se înşeală şi unii şi alţii şi „Statul" nefiino acelaşi
lucru cu organizarea va pieri, fără ca să lipsească societăţei w
organizaţie armonică, raţională şi binefăcătoare.
 60

FAMILIA

Altă întocmire socială care de bună seamă se va pre­

face şi despre a cărei schimbare face burghezimea zgomot
asurzitor, este „familia". Distrugerea familiei este una din învi­
nuirile obişnuite ce ni se fac. Să spunem deci două trei vorbe
şi despre familie. Această întocmire a trecut în timpul desvol-
tărei omenirei prin multe faze. Fără să mai vorbim despre cele
mai vechi chiar monogamia a suferit dela ivirea-i şi până acum
destule prefaceri paralele cu schimbările temeliilor materiale ale
societăţei. Familia fiind embrionul societăţei, într'însa vedem
toate contrazicerile şi toate anomaliile societăţei întregi, după cât
şi în embrion se văd începuturile membrelor organismului viitor.
Dacă luăm cele trei forme sociale despre cari am scris (robia,
servajul şi salariatul), vom vedea că familia s'a schimbat odată
cu trecerea societăţei dintr'o fază în alta.
In antichitate, în era robiei, baza familiei era robia, nevasta
şi copiii erau robii capului de familie, care putea să iacă din
iemee şi copii orice ar fi vrut ca şi din robi. In familia patriarhală
din vârsta de mijloc, din această epocă nu avea atâta putere a-
supra femeei şi a copiilor, după cum nu avea nici asupra ser­
vilor. Alături cu legăturile de autoritate s'au desvoltat şi cele sen-
timentalo-religioase, care idealizau despotismul soţului şi al ta­
tălui, adică tocmai cum se întâmplase şi cu relaţiile între stăpâni
şi servi. Burghezimea sfărâmând servajul şi autoritatea feudală,
^ distrus de asemenea legăturile autoritare patriarhale din fa­
milie, rupând totodată şi vălul sentimentalo-religios ce le aco­
perea.
Femeea roabă în era robiei, servă în cea feudală, ajunge un
fel de salariată liberă de altfel, dar într'o stare analoagă cu a
proletariatului, şi în general cu a claselor inferioare.
Intre membrii familiei se statornicesc relaţii burghezo-capi-
taliste. Membrii familiei nu mai sunt legaţi prin autoritatea pă­
rintelui, ci prin interese băneşti — zestre, moştenire, etc. Iubirea
ajunge o marfă, care se vinde în piaţă cu preţ hotărît, cu tarif,
după legea ofertei şi a cererei. Interesul bănesc neputând fi le­
gătură destul de tare, familia burgheză este adevărat convenţio­
nală, pentru ochii lumei, iar în adevăr femeile se mângâie cu
 61

ibovnici şi bărbaţii cu ţiitoare şi umblând prin casele de pros­

tituţie. Casele de prostituţie, cari au luat o desvoltare înfricoşată
şi sunt reglementate, tarifate, recunoscute de stat ca instituţie tre­
buitoare, caracterizează minunat familia burgheză, îi slujesc de
prototip. In societatea socialistă familia se va schimba negreşit
foarte tare, cum s'a schimbat şi în celelalte faze prin care a trecut
omenirea. Ca şi în fazele trecute, familia se va potrivi cu bazele
materiale ale societăţei. Dar căzând clasele, distrugându-se toate
neegalităţile. politice şi economice, femeea va fi şi ea liberă şi
egală cu bărbatul. Interesul bănesc, care este legătura familiei
de azi, va dispare; legătura familiei socialiste va fi dragostea reci­
procă, unica legătură firească şi morală, dar tot odată şi singura
cu putinţă, într'o societate în care femeea şi bărbatul vor fi deo­
potrivă. Familia viitoare va fi monogamă în înţeles că ea va în­
semna traiul împţeună între un bărbat şi o femee, dar se va deo­
sebi cu totul de familia de azi, legătura va fi numai dragostea
liberă. Corupţia şi destrăbălarea sexuală împreună cu prostituţia
vor fi cu neputinţă acolo unde femeea va trăi cu bărbatul numai
din dragoste; nu va fi cu putinţă prostituţia când femeea va fi
asigurată economiceşte ca.şi bărbatul, când nu va mai fi sărăcie.
După cum în societatea viitoare se vor produce lucruri pentru
îndestularea ei, pentru plăcerea şi fericirea societăţei, şi nu măr­
furi pentru schimb, tot aşa iubirea va ajunge un izvor de fericire
pentru cei ce se vor iubi, dar nu o marfă, cum este iubirea bur­
gheză.
In această familie întocmită pe iubire, pe libertate, pe res­
pect, în această familie, din care va dispărea lupta de interese
şi atârnarea economică, întocmai ca şi din societatea întreagă,
— în această familie vor creşte şi se vor desvolta generaţiile cele
mai noui, membrii societăţei egalitare; în această familie se vor
desvolta oameni cu simpatii universale; în asemenea familie şi so­
cietate se vor forma cei ce vor alcătui acea societate ideală pe
care o prevede chiar Spencer printre nourii prezentului, acea so­
cietate în care actele individului vor fi folositoare societăţei şi ale
societăţei la rândul lor folositoare individului; când orice cuget
se va naşte în om, orice sentiment, va fi în armonie cu interesele
omenirei... Toate-acestea nu vor fi cu putinţă decât în societatea
socialistă.
 62

REALiZAREA

N'avem de gând să răspundem ]a toate criticeie ce s'ar putea

face sociaiismuiui, de aceea vom mai atinge, în câteva cuvinte,
numai două chestii şi vom sfârşi expunerea sociaiismuiui ştiinţific.
Criticii sociaiismuiui (vorbim de oameni pricepuţi) se îm­
part în două grupe: unii nu cred în reaiizarea ideaiuiui sociaiist
— cu toate că-i admit superioritatea, — din pricina greutăţiior
ce-i stau în caie. Aiţii văd că societatea merge spre sociaiism dar
găsind mari neajunsuri în societatea sociaiistă, ar dori să oprească
mersui progresiv ai evoiuţiei. Ceior dintâiu ie vom răspunde: E
foarte adevărat că greutăţiie sunt coiosaie, cum sunt colosaie şi
ideaiuriie noastre; să nu trecem însă cu vederea că pentru rea­
iizarea sociaiismuiui iucrează toată evoluţia economică, etc. a so-
cietăţei. Cu cât merge mai înainte societatea, cu atâta se desvoită
contraziceriie şi anomaliile care o descompun şi pe de altă parte
am arătat cum societatea singură crează teren pentru cea viitoare.
De aitmintrelea nici un sociaiist nu crede că ideaiul nostru se va
reaiiza iute, ba chiar sunt gata a crede că societatea va trece
prin o formă mijiocitoare înainte de a ajunge ia ideaiui sociaiist.
Ori cum, sociaiiştii socot că dacă s'a dovedit că omenirea merge
spre o formă sociaiă mai înaită, atunci toţi oamenii convinşi de
acest adevăr trebue să iucreze, să iupte pentru a ajunge ia acest
idea), fie cât de îndepărtat. Cât despre criticii ceiiaiţi, adică despre
cei cari găsesc iipsuri în societatea sociaiistă, ori neajunsuri, ace-
iora ie răspundem că societatea viitoare va avea fireşte neajun-
suriie ei, fiecare eră istorică având pe aie saie. O fericire abso­
lută nu poate fi, cum nu-i nimica absolut pe iumea aceasta. So­
ciaiiştii nu zic că societatea sociaiistă va da fericire absoiută.
perfectă; ci că societatea sociaiistă în asemănare cu cea bur­
gheză, va fi fără de seamăn mai perfectă şi mai fericită. Acest
tei de critici caută pete în societatea viitoare şi nu bagă în seamă
ticăioşiiie de azi; despoierea muncitoriior. sărăcia, fraudeie. cri-
zeie, prostituţia, crimeie. etc.
 63

Trăind în societatea de azi şi nevroind a primi pe cea so-

ciaiistă sub cuvânt că şi acolo vor ti unele neajunsuri, criticii
noştri seamănă cu un cerşetor care tremurând într'o cămaşă
zdrenţăroasă, în ger, n'ar vroi să primească blana ce i-ar da-o
un trecător milostiv, sub cuvânt că nu-i croită după modă, ori că
postavul este urât la coloare sau pătat în câteva locuri.
 SUPLIMENT

ÎMPĂRŢIREA MUNCII ca urmare a cooperaţiunei') şi

împreună cu dânsa, sunt cei mai însemnaţi factori ai progresului
omenirei. Cooperaţia poate să fie simplă ori complexă: simplă se
chiamă când mai mulţi oameni lucrează împreună pentru acelaşi
scop, dar fără ca munca să se deosebească de a celorlalţi. Aşa,
dacă zece oameni ridică o piatră, dacă şasezeci de cosaşi cosesc
Ia o întindere mare de fâneţ, etc., cooperaţia în asemenea ca­
zuri e simplă... Cooperaţia se chiamă complexă când mai mulţi
oameni lucrează cu acSIaş scop, însă munca lor nu-i de acelaş
fel. Aşa de pildă într'o manufactură de bolduri (ace cu gămălie)
în care unul întinde sârma, altul taie bucăţi potrivite, altul Ie
ascute, etc. Odată ce cooperaţia ajunge a fi complexă numai decât
trebue să fie întovărăşită de împărţirea muncei. In adevăr, în
exemplul lui Adam Smith, în privinţa boldurilor, zece lucrători
cooperează pentru a face bolduri, dar tot odată îşi împart munca
astfel încât unul face necontenit aceeaşi lucrare. Alături cu îm­
părţirea muncei şi cu cooperaţia înlăuntrul fabricilor, merge şi îm­
părţirea muncei în naţia întreagă. In adevăr, în exemplul dat de
A Smith zece lucrători, folosindu-se de cooperaţie şi de împăr­
ţirea muncei, pot produce 48.000 de bolduri pe zi, aceşti zece lu­
crători vor îndestula deci trebuinţele unei regiuni destul de întinse;
tot astfel va face o manufactură de haine şi între altele va în­
destula pe cei ce fac bolduri făcându-Ie haine, alte manufacturi vor
face ghete, etc. Aceste grupe cooperatoare vor da ghete, haine,
bolduri pentru mulţime de oameni cari la rândul lor vor produce
grâu, vin, etc. Aşa dar, în toată ţara se formează grupuri de oa-

i) Mai bine zis astăzi t co ctu c rare, c o tab o rare. 5

 66

meni, între cari munca este împărţită, după cum este -împărţită
şi în ateiiere ori fabrici. Desvoitându-se producţiunea, muiţumită
cooperaţiunei şi împărţirea muncei, această împărţire de muncă se
întinde şi ia naţiuni, adică grupe de muncitori engiezi, ruşi,'ro­
mâni şi viceversa. Fabriciie de mătase din Lyon trimet marfa ior
în Angiia, Rusia, Beigia şi primesc cărbuni din Angiia, maşini din
Beigia, grâu din Rusia, etc. Astfei principiu! împărţirei muncei se
întinde diniăuntru! aieiieruiui ia naţiune şi în sfârşit ia omenirea
întreagă! Am zis că împărţirea muncei şi cooperaţiunea sunt cei
mai însemnaţi factori ai progresuiui omenirei. Acum ne este foarte
uşor să înţeiegem. fn exempiui său, Smith a făcut socoteaiă că
din pricina împărţirei muncei şi a cooperaţiunei 10 lucrători pro­
duc 48.000 de boiduri, pe când astfei, dacă ar iucra fiecare în
parte boiduri întregi, apoi n'ar putea face decât câte 20 de om
si ia un ioc 200 de ace pe zi, adică de 240 de ori mai puţin, ori
mai exact prin mijioaceie pomenite un om produce cât 240! Dar
deia Adam Smith până acuma împărţirea muncei a crescut aşa de
tare încât un om produce câteva mii. Dar nu se mărgineşte aici
însemnătatea nespusă a acestor tactori sociali. In exempiui de
mai sus produsul deşi mai cu greu, dar tot se putea face şi altfel;
dar ceie mai muite din lucrurile ce se fac astăzi, aitfel nici n'ar
fi putut fi aduse ia sfârşit. O pădure nu poate fi tăiată de un om
pentru că n'ar apuca s'o termine şi în urmă-i ar creşte ia ioc;
dacă am pune mai muite milioane de oameni, fiecare om în­
deosebi, şi le vom porunci să facă o iocomotivă, chiar având ma-
teriaiui trebuitor, ar trece generaţii şi n'am avea nici o locomo­
tivă gata. Dacă se vor gândi puţin, cetitorii noştri vor înţelege
toată însemnătatea acestor factori şi vor vedea că în adevăr ei
sunt pricina progresuiui şi a civilizaţiei; pe de aită parte vor în­
ţelege de asemenea cât de muită dreptate are socialismul ştiin­
ţific când caută în factorii economici, în economia societăţei, în
chipui „cum sunt produse bogăţiile, ce se produce şi cum se îm­
part", pricina de căpetenie a progresuiui şi transformăriie socie­
tăţei. Sunt foarte muiţi oameni cu inimă bună, cari au arătat toată
înrâurirea nenorocită a acestei împărţiri asupra sănătăţei şi minţei
lucrătorilor. Un iucrător care este osândit să fie închis între cei
patru pereţi ai fabricei şi să iucreze toată viaţa neîntrerupt a zecea
 67

sau a suta parte dintr'un bold, fireşte că va trebui să degenereze

trupeşte şi sufleteşte. Intre cei cari au învinuit straşnic împărţirea
muncei putem numi pe genialul Fourier, pe talentatul Sismondi
şi pe marele învăţat rus Cernişevschi. Aceste învinovăţiri sunt
foarte drepte, însă urmările rele nu-s numai decât legate cu îm­
părţirea muncei ci sunt urmări ale exploatărei capitaliste care se
foloseşte de aceşti factori, sunt datorite societăţei burgheze de
azi în care lucrurile merg pe dos. Ştiinţa şi technica cari ar trebui
să slujească pentru prelungirea vieţei omeneşti, desvoltă technica
militară şi prin urmare nimicesc atâtea vieţi; maşinile cari ar
trebui să îmbunătăţească omenirea şi să micşoreze munca sără­
cesc cu desăvârşire pe lucrători, asvârlindu-i pe drumuri pieritori
de foame şi lungesc ziua de muncă. Aşa este logica societăţei de
azi. In societatea socialistă unde fabrica va fi în alte împrejurări
higienice şi unde omul va avea de lucrat cel mult trei ceasuri pe
zi (vezi în text la partea !-a, cap. despre societatea viitoare),
poate foarte bine să întindă în acest timp sârmă ori să îndepli­
nească a suta parte din munca trebuitoare pentru un bold şi-i va
rămânea destulă vreme pentru desvoltarea intelectuală, fizică, ar­
tistică, etc...
SALARIUL

!n limba obişnuită se chiamă salariu banii ce pri­

meşte muncitorul pentru munca sa. In economia politică se
înţelege altmintrelea şi şcoalele economice nu-1 înţeleg toate
într'un fel, ba chiar sunt în mare dezbinare în privinţa aceasta.
Fără a intra aici în polemică, vom arăta numai cum îl înţelege
socialismul ştiinţific. In societatea burgheză munca lucrătorilor
ajunge marfă. Valoarea mărfei este deopotrivă cu munca mijlociu
trebuitoare pentru producerea acestei mărfi, adică deopotrivă cu
suma de produse trebuitoare pentru a reproduce puterea de a
munci şi pentru susţinerea familiei, adică pentru reproducerea
muncitorilor. Deci puterea de a munci, în calitatea-i de marfă, are
valoarea ei. Dar marfa, afară de; valoarea-i egală cu munca mij­
locie trebuitoare pentru producerea ei, are şi un preţ care atârnă
de ofertă şi cerere şi care poate fi când mai mare când mai mic
decât valoarea mărfei. Aşa de pildă dacă pălăriile ce se* cer mai
 68

multe decât se oferă în piaţă, ele pot să se vândă cu 10 franci,

să aibă preţ zece franci, pe când valoarea lor ar fi numai de 8;
dimpotrivă, adică dacă în piaţă vor fi mai multe pălării decât se
cere atunci preţul mărfei poate să cadă sub valoare, poate fi de
6 franci în loc de 8. Aşa e şi cu preţul mărfei — munca cu sala­
riul; când se oferă mai puţină decât se cere, salariu! e mai mare
decât valoarea muncei, dimpotrivă dacă se oferă mai mult, salariu!
cade sub valoarea, adică muncitorul primeşte mai puţin decât îi
trebue pentru a-şi ţinea şi reproduce puterea de a munci (prin
urmare şi mai puţin decât trebue pentru viaţa lui, viaţa fiindu-i
strâns legată de puterea de a munci). Când se grămădesc măr­
furi în piaţă fără să fie cerute, atunci se începe criza de supra­
producţie, mărfurile cad în preţ, grozav, ba chiar nu se pot vinde
deci muncitorii rămân pe uliţi, formând armata de rezervă care
prin concurenţă scoboară salariul tuturor lucrătorilor mai jos
decât valoarea muncei, adică decât strictul necesar; iar în vremu­
rile bune nu lasă să se sue salariul mai sus de valoarea muncei,
cel puţin nu cu mult. Cu alte cuvinte mecanismul economic a! so-
cietăţei de azi formând armata de rezervă a muncei nu dă voe
salariul să se ridice prea sus, îl face de oscilează pe lângă va­
loarea adevărată a muncei. Mecanismul economic a! societăţei de
azi osândeşte pe lucrători să se mulţumească cu strictul necesar
şi face ca.toate foloasele aduse de progresul producţiunei să fie
puse în pungă de burghezimea capitalistă.

PLUS-VALOAREA
Vorbind aici în supliment despre salariu am zis că
valoarea unei mărfi este tot una cu munca mijlocie trebui­
toare pentru a produce această marfă, iar puterea de a
munci fiind o marfă, valoarea ei deasemenea este de o potrivă
cu munca omenească trebuitoare pentru producerea şi reprodu­
cerea lucrătorului. Dar munca-marfă are însuşirea de a putea lucra
mai mult decât a ajunge pentru reproducerea valoarei sale. Aşa
spre pildă, să presupunem că la un timp hotărît valoarea muncei')

ţ) Sub muncă înţelegem puterea de a munci,

 69

e de o potrivă cu 8 franci. Să presupunem că suma de cinci

franci este egaiă cu 5 ceasuri de muncă în cari îşi reproduc va­
lon ea. Să presupunem acum că un capitalist a tocmit ia fabrică
un muncitor piătindu-i cinci franci. Acest om poate iucra mai muit
de cinci ceasuri, de piidă 12. Capitalistul se foloseşte de această
însuşire şi-i pune de munceşte 12 ceasuri, dintre cari în 5 repro­
duce valoarea muncei sale şi în celelalte 7 produce o valoare
pe care o bagă capitalistul în buzunar şi pentru care nu dă nimic
lucrătorului. Valoarea produsă în acele ceasuri de muncă adău­
gate peste cele trebuitoare ca să reproducă valoarea muncei (sa­
lar), se numeşte plus-valoare.

REVOLUŢIA

Expunerea socialismului ştiinţific făcută aici arată cum

înţelegem şi cum trebue să fie înţeleasă revoluţia. Evoluţia
înceată a omenirei şi mai ales cea economică schimbă teme­
liile materiale pe cari trăeşte societatea, relaţiile de putere
între clase. Dar în toată vremea acestor schimbări încete formele
politico-sociale rămân pe loc şi prin urmare trebue să vie vremea
când ajung la o ciocnire cu baze materiale, cu relaţiile de putere
înoite şi atunci formele politico-sociale se jvor sfărâma şi vor
fi înlocuite prin alte forme politico-sociale corespunzătoare cu ba­
zele materiale noui. Aşa de pildă era feudală, cum am văzut, a
fost nimicită pas cu pas de către evoluţia înceată a producţiunei,
care din individuală se face tot mai colectivă, prin creşterea neîn­
cetată a puterei materiale a clasei a treia, a clasei burgheze, aşa
că înainte de revoluţia cea mare temeliile materiale (mai ales
forma producţiei) cât şi relaţiile de putere între clase erau schim­
bate (şi anume atunci în folosul clasei burgheze). Se înţelege
dar că formele noui sociale au venit de s'au ciocnit cu formele
vechi şi le-au zdrobit. Câte odată ciocnirea se întâmplă înainte de
vreme, aşa încât bazele materiale ale societăţei nu-s schimbate
îndestul pentru a sfărâma forma veche politică şi socială. Ase­
menea revoluţii sunt prea timpurii şi nu pot sfărâma formele
vechi; aşa a fost revoluţia dela 1848 (în Iunie) când s'a răsculat
proletariatul şi tot astfel cea dela 1871 la Paris, pentru că evo-
 70

luţia omenirei nu pregătise îndestu! relaţiile de putere în foiosut

proietariior. Dimpotrivă, orice răscoaiă care nu tinde a aduce în
armonie formeie poiitico-sociaie cu temeiiiie materiaie noui (des-
voitate ori pe drumui desvoltărei), cu reiaţiiie noui cu putere nu
va fi o revoluţie ci o răscoaiă, o neorânduială şi aitceva nu. Să
presupunem, de piidă, că o ciasă oareşicare a venit ia putere, dar
că puterea nu poate să îndestuleze pe ciasa întreagă (nefiind, să
zicem, destuie locuri). Atunci o parte din ciasă va rămânea afară
deia putere deşi va avea aceieaş tendinţi şi aceiaş program ca şi
jumătatea deia putere. Dacă jumătatea rămasă pe din afară se va
răscuia împotriva celeilalte, oricât sânge ar curge din pricina a-
cestei răscoale, tot răscoală va rămânea, revoluţie nu va fi. De
pildă, răscoala opoziţiei noastre împotriva guvernului de azi nu
poate fi revoluţie. Se înţelege din cele zise că revoluţia nu trebue
să fie numai decât sângeroasă, poate fi şi paşnică şi cu toate a-
cestea să fie revoluţie. Aşa de pildă dacă reprezentanţii celor
trei clase chemate de Ludovic al XVl-lea ar fi decretat desfiin­
ţarea privilegiilor feudale şi schimbarea formelor poiitico-so­
ciaie feudale şi liberalo-burgheze, atunci una din cele mai mari
revoluţii ce a văzut omenirea s'ar fi petrecut fără vărsare de
sânge. Aşa revoluţia deia 1848, deşi aproape paşnică a fost cu
toate acestea cea mai mare revoluţie întâmplată în ţările noastre.
Iar republica din Ploeşti, înscenată de Candiano-Popescu et cpmp.
putea să coste mii de jertfe, râuri de sânge şi tot n'ar fi fost
mai mult decât o răscoală. Acuma credem că s'a înţeles de ce
socialiştii îşi zic revoluţionari. Ei sunt revoluţionari pentru că re­
prezintă tendinţa revoluţionară a veacului, schimbarea formelor
sociale burgheze, în cele socialiste, către care ne duce evolu-
ţiunea. Dacă revoluţia proletară e paşnică ori sângeroasă n'are
nimica a face, pentru că nu vărsarea de sânge dă unei transfor­
mări sociale caracter revoluţionar.
Credem, că se va vedea acum înţelesul adevărat al numelui
de socialişti revoluţionari ce ne dăm.
 C U P R Î N S U L

I n tr o d u c e re .............................................................................. 5
SOCIALISMUL ŞTIINŢIFIC
Cap. I.
Era robiei ................................................. . . . 11
Cap. II.
Era s e r v a ju lu i.................................................................... 15
Cap. III.
Faza salariatu lu i................................................................... 23
Crizele de su p ra-p ro d u cţie................................................28
Concentrarea bogăţiiior . . .............................................. 30
Pauperismul ( s ă r ă c ia ) ......................................................... 33
Contrazicerea între bogăţia crescânda şi putinţa de-a
cu m păra........................ 36
Cap. IV.
Societatea v iito a r e ...............................................................41
Aproprierea c o le c tiv ă ......................................................... 43
Dispariţia contrazicerilorc a p ita lis te ................................... 47
Societatea capitalistă concepe pe cea socialistă . . . 53
Cap. V.
Statul ..................................................................................57
F a m ilia ............................. 60
R e a liz a re a .............................................................................62
Supliment
împărţirea muncii . . . ............................................ 65
S a la riu l.................................................................... - - 67
Plus-valoarea........................................................................ 68
R e v o lu ţia ......................... ........................... ...................69
 EDITLRA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT
Str. Sărindar Nr. 7—9—11

yl ^P^PLT.-
Manifestul Comunist
de KARL MARX şi FR. ENGELS
Lei 100
Din ideile fundamentale ale socialismului ştiinţific
de C. DOBROGEANU-GHEREA
Lei 60
Lupta de clasă şi transformarea socială
de iUE MOSCOViCl
Lei 60
Marxism şi darwinism
de A. PANEKOEK
Lei 85
Karl Marx, schiţă biografică
de DR. OTTOi-CALIN
Lei 55
Lupta de clasă
de Dr. TAT1ANA GRiGOROVIC!
Lei 50
Teoria lui K. Marx asupra valoarei şi plus-valoarei
Lei 40
Originile socialismului ştiinţific
de FRiEDRiCH
LV C P P S D E J P ^ P / ? 7 F .
Salarii, Preţ, Profit
de KARL MARX
Friedrich Engels
de KARL KAUTSKY

C ărţile d e m ai su s se p o t p rocu ra prin m ijlocirea orga*

n iza ţiilor m u n cito reşti şi lib răriiler din ţară.
C o m en zile se v o r în a in ta , trim iţâ n d u -se v a lo a rea că r ţi­
lo r în a in te, Jecrefarra/M /ur P a r /z d d /u f str.
S ărin d ar N r. 7, B u cu reşti.
L a co m e n z ile m ai m ari se a co rd ă u n rabat d e 2 5 % .
P R E Ţ U L L E I 1 50