Cvadva, in 1973, invdhiit cum eram de tacerea um ti a sf infit de decembrie, la Cracooia-, in Poloaia,

privind citrgerea monotona, opacti, a ziiei inspre noapte, m i-am udus aminte ca apa Vistulei fusese
ctirau$ul cenu?ii & milioane de oameni.. La data aceea, doctorul Mengele hnplinise 62 de ani fi traia
ascuns in A m crica de Sud. i'ustul Konzentrationslager Auschw itz-Birkenau se cjla in amonte, la met
cincizeci de kilom etri, „Despre asta oam enii vor vorbi o m ie de ani“, rostise — pllnglnd in hohcte (cu
trei decenii in urm a) — ex Gouverneurul Hans Frank, tier deutsche Konig von Polen (cum ii placea sd se
autom lituleze, atunci cind, in tim pul rdzboiului, fsi alesese ihept re$edinfa palatul regal al Rena^terii,
de pe coltna Wawel din Cracovia). Nea$teptata lui reacpie din sala de ■judecata a Tribunalului
Naftunilor, de ia N lim b er g, se dalora protectarii unui film documentar realized din mon~ larta a 27 000
m etri de peliculd capturata din arhiveh c■inumatografice ale ceiui de al 111-lea Reich (15 ore de
piviecfie), reccnstituind in jap area „universului conv(’ntrationar“ nazist. A lt era dv a, eu insumi aveam
sd asist la vizionarea documsntarului antifascist cuprinzind itcena splnzurarii aceluiasi Hans Frank : cu m
iinile legate la spate■ fi cjlwcjd neagra pe cap, condamnaiul urea treisprezece. Lrcpte, unde U ia in pr im
ire the U. S. hangman, de uxvmcnca cu capifon negru, msd intr-a impecabila unifurmd de Master-
Seargent, cu manu^i albe. Coiidamnatul la rnoarUi articuleaza disiinct : „Sint recunoscator pentru sent
ini a indulgcnta care m i s-a dat. Rog pe Dumnezeu su mu. primeascu la e l“ ; in urma cu doar pairu ani,
sus, pe W awel, h ilr-u n m agnific jilt, declarase oaspetclui suu, Curzio Malaparte : „A m a singurd
ambipie, sd ridic puporul polonez la inalf.imea civilizafiei europene, sd fac din accst popor fdrd
culturd“ ... N-a mai apucat s-o fa ca 5 la modul lui. In imagine, caldul a §i dispdrut din cadrul acum foarte
strins : se vede doar o patd intensa, de culoarea antracitului, §i manu§ile albe incepindu-$i funestul
ritual, laful coboard spre gitlej, e expert potrivit, apoi se aude trapa, scurta convulsie a condamnatului,
cadrul ram ine gol $i, in, off, rasuna o bufnitura. De ce am tresarit, a§a cum tresare orice om la moartea
altui om : incorigibil reflex uman ? In singura mea seara cracoviand, cu K Z -u l Auschw itzBirkenau la n ici
o ora de mers cu marina, m -am apucat sd recitesc sutele de „fi$e de lectura“ cu care ma inarmasem din
vrem e. Pe una din ele : „ 0 suta de m orfi inseamna o catastrofa, cinci m ilioane nu reprezintd decit o
statisticd“ (S.S-Obersturmbanfuhrer K arl A dolf Eichmann). In tr-u n tirziu, am azvlrlit dosarul pe
noptiera ultram odernei incdperi de hotel. M -am dus alaturi, in camera de baie. Sub jetu l calduf,
agreabil, m em oria nu -m i dd pace : imaginar retraiesc scena „du$ului“ asfixian t din lagarul de
concentare, aevenit muzeu. Faianfa albastra im i readuce in m inte e x p e rie n c e pe copii, in vederea
obfinerii de ochi „arieni“ (cum visa doctorul Mengele)... Ram in indelung sub au$. Observ ca apa care m i
se prrelinge pe fafa are gust sdrat. Sim t ca-m i ram in dator m ie insumi. Revenit in camera, bag de
seama — pe noptierd — o „fi.fd“ cazuta din dosar. O citesc : „Caufi focul ? Cauta-l in cenu$d