Segmentii

1. - Materiale utilizate:
- fonta cu structură perlitică fină;
- fonta cu grafit nodular;
- fonta aliată cu Cr, Mo, Ni, Ti, V;
- oţelul;
- pulberi metalice sinterizate.

Standardizarea ISO (ISO 6621-3) împarte materialele pentru segmenţi în clase

şi subclase în funcţie de proprietăţile fizico-mecanice şi de tensiunile cărora le pot face
faţă şi, în acelaşi timp, pentru a uşura codificarea segmenţilor, tab.1.

Tabelul 1 – Clasele şi subclasele materialelor pentru segmenţi după ISO

Proprietăţi mecanice
Modulul de Rezistenţa minimă
Clasa Subclasa Materialul Duritate
elasticitate la încovoiere Observaţii
minimă
N/mm2 N/mm2
11 90 000 300 93HRB
10 Fontă cenuşie Netratată
12 100 000 350 95HRB
21 115 000 450 23HRC
22 115 000 450 28HRC
20 23 Fontă cenuşie 115 000 450 40HRC Tratată
24 115 000 500 32HRC
25 130 000 650 37HRC
31 Fontă cenuşie 550 25HRC Tratată perlitic
30 145 000
32 de cementare 500 30HRC Tratată mertensitic
41 600 95HRB Tratată perlitic
42 600 22HRC Tratată mertensitic
40 Fontă maleabilă 160 000
43 600 30HRC Tratată mertensitic
44 1000 27HRC Tratată cementare
51 1100 23HRC Tratată mertensitic
52 1300 23HRC Tratată mertensitic
Fontă cu grafit
50 53 160 000 1300 28HRC Tratată mertensitic
nodular
54 1300 95HRB Perlitică
55 – 97HRB Feritică
61 38HRC Aliat CrMoV
60 62 Oţel 200 000 – 40HRC Aliat CrSi
63 48HRC Aliat CrSi

Materialele din tabelele 2 – fonte şi 3 – oţeluri sunt recomandate de firma germană GOETZE
pentru construcţia segmenţilor conform specificaţiilor standardelor germane DIN 70909, DIN 34109
(şi normelor interne ale firmei GOETZE), american SAE 9254 şi internaţionale ISO 6622 – 6625; în
tabele sunt precizate şi proprietăţile lor fizico-mecanice.
Tabelul 4 prezintă proprietăţile fizice şi mecanice ale fontelor folosite pentru fabricarea
segmenţilor de firma Precision Products Ltd.

6
2.Date constructive

Dimensiunile fundamentale ale segmentului sunt, fig.4.1:

D - diametrul în stare montată în cilindru,
h - înălţimea segmentului,
a - grosimea radială,
s - mărimea rostului de dilatare în stare montată în cilindru,
so – deschiderea segmentului în stare liberă.

Fig.2.1 – Elementele constructive principale şi dimensiunile

de baza ale segmentului

In functie de rolul functional, sunt doua tipuri de segmenti :

- segmenti de compresie
- segmenti de ungere (segmenti raclori).

7
 Mărimile constructive principale ale diferitelor tipuri de segmenţi depind de
solutia constructiva.

2.1-Segmenţi de compresie dreptunghiulari şi conici

Tabelul 5 – Date constructive ale segmenţilor de compresie dreptunghiulari şi conici

Înălţime* h 00,,010
020
Alezaj D Grosime radială Rost de dilatare h1±0.1
[mm] a [mm] [mm] s [mm] [mm]
1 2 3

30…78 (1,25…3,30) 0,10

1,5 2,0 2,5 (0,15…0,30) 0,200
0,000 0,2
0,20

80…88 (3,15…3,70) 0,10

1,5 2,0 2,5 (0,15…0,30) 0,200
0,000 0,3
0,25

90…108 (3,8…4,5) 0,10

2,0 2,5 3,0 0,4 0,250
0,000 0,3
0,25

110…124 (4,6…5,0) 0,10

2,5 3,0 3,5 0,4 0,250
0,000 0,3
0,25

125…138 (5,2…5,5) 0,10

2,5 3,0 3,5 0,5 0,250
0,000 0,4
0,25

140…174 (5,7…6,7) 0,10

3,0 3,5 4,0 (0,5…0,6) 0,250
0,000 0,4
0,25

175…200 (6,9…7,7) 0,15

3,5 4,0 - 0,7 0,250
0,000 0,5
0,30
* Coloanele 1, 2, 3 se referă la primul segment, la al doilea segment, respectiv la al treilea segment

In tabelul 6 prezintă diferite date constructive pentru segmenţii

dreptunghiulari şi conici.
Se defineşte forţa elastică FE=D(h-2h1)pE, forţă echivalentă cu două forţe
tangenţiale Ft aplicate capetelor segmentului, (vezi schema), forţă care serveşte la
controlul segmenţilor şi este precizată în standardele pentru segmenţi.
Ca urmare, presiunea medie elastică se poate determina cunoscând această
forţă tangenţială:

8
 pE 
2 Ft
MPa 
D  h  2  h1 

Schema pentru definirea forţei tangenţiale Ft – stânga

şi a forţei diametrale Fd dreapta [51]

Pentru segmenţii de ungere din trei piese Goetze [1] a calculat forţa
tangenţială (menţionată în normele proprii) cu relaţiile:

Ft  pEhlamela D N  20% pentru segmenţii VF,

Ft  pEhlamela  0,51  D N  20% pentru segmenţii NF,

considerând o presiune medie elastică pE=0,8...1,2 MPa.

Forţa tangenţială din standardele menţionate este precizată pentru un material
standard având modulul de elasticitate E=100 000 N/mm2. Când materialul din care
este confecţionat segmentul are alt modul de elasticitate se amplifică cu un factor de
corecţie, în conformitate cu standardul ISO 6621/4. De asemenea se aplică corecţii şi
în cazul segmenţilor prevăzuţi cu teşitură la exterior sau interior KA, KI, segmenţilor
de răsucire IF, IW, segmenţilor conici, segmenţilor cu raport m/D redus, segmenţilor
acoperiţi cu crom sau molibden. De exemplu, factorii de corecţie pentru un segment
dreptunghiular bombat având diametrul nominal de 90 mm şi înălţimea de 2,5 mm sunt:
― pentru torsiune pozitivă (IW): 0,78
― pentru material (fontă cu grafit nodular tratată martensitic, având modulul
de elasticitate E=160 000 N/mm2 (subclasa 53): 1,6
― pentru raport m/D redus (MR): 0,75
― pentru suprafaţa de lucru cromată (CR2): 0,85

9
 Ca urmare, forţa tangenţială conform ISO 6622/1 (Ft=18,5 N ± 20%) se
amplifică cu factorul de corecţie global: 0,78·1,6·0,75·0,85=0,796 şi rezultă valoarea
(Ft=14,7 N ± 20%).
Se poate calcula şi o forţă diametrală Fd aplicată segmentului la un unghi de 90°
faţă de rostul de dilatare. Cele două forţe diametrale Fd aplicate de ambele părţi ale
rostului de dilatare trebuie să aibă valoarea necesară menţinerii segmentului la
diametrul nominal al cilindrului, diametru măsurat pe direcţia forţelor. Între forţele
Ft şi Fd există relaţii empirice [51]:
Fd=2,05·Ft – pentru segmenţi obţinuţi prin turnare din materiale
îmbunătăţite şi neîmbunătăţite,
Fd=2,15·Ft – pentru segmenţi obţinuţi prin turnare din fontă cu grafit
nodular.
Corecţiile menţionate pentru forţa tangenţială Ft se aplică şi forţei diametrale Fd.

Tabelul 6 – Forţele tangenţiale ale segmenţilor dreptunghiulari cilindrici şi conici

h [mm] Ft** [N]
D [mm] a [mm]
1 2 1 2
0,10
30...78 1,25...3,3  0,20 5,2...14,3 6,5...17,8
2 2,5
80...88 3,35...3,7 14,2...15,8 17,7...19,7
90...108 3,8...4,5 2,5 3 20,4...23,3 24,5...28,0
0,10 0,010
110...124 4,6...5,0  0,25 0,010
3 3,5  0,025 28,7...29,9 33,5...34,8
125...138 5,2...5,5  0,025
140...174 5,7...6,7 37,5...37,6 42,8...43,0
3,5 4
175...200 6,9...7,7 0,15 40,4...41,3 46,2...47,2
205...290 7,9...10,7  0,30 4 5 47,0...57,0 59,0...71,0
300...390 11,1...13,9 5 7 74,0...81,0 103,0...113,0
0,20 0,013
 0,30 0,013  0,045
400...500 14,2...17,2 7  0,035 9 113,0...120,0 146,0...155,0
0,013
520...630 17,8...21,0 9  0,045 11 156,0...164,0 190,0...201,0
0,30 0,016
650...700 21,5...23,0  0,40 0,016  0,050 221,0...215,0 258,0...272,0
12  0,050 14
710...780* 23,2...25,4 232,0...252,0 271,0...294,0
0,016
800...1000* 26,0...32,1 14 16  0,070 300,0...361,0 343,0...413,0
0,40 0,016
 0,50  0,070
0,020
1000...1200* 34,0...38,5 16 20  0,085 445,0...494,0 557,0...618,0

2.2- Segmenti de compresie bombati

10
 Tabelul 7 – Date constructive pentru segmentii de compresie bombati
h 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0 6,5 7,0 7,5 8,0
h2 0,8 1,2 1,6 2,0 2,4 2,8 3,2 3,6 4,2 4,6 5,0 5,4 5,8 6,2

b 0,003…0,012 0,005…0,016

2.3- Segmenti de compresie trapezoidali

Tabelul 8 – Date constructive ale segmentilor de compresie trapezoidali

Grosime radială Înălţime h 0,010 [mm] Rost de

Alezaj D 0,020 h1
dilatare
[mm] a [mm] 1 2 [mm]
s [mm]

82…88 (3,45…3,70) 0,10 0,3 0

0
,20
0,25
2,5 3,0
90…98 (3,80…4,15) 0,10
0,25 0,3±0.15
0,4 0
0
,25

100…124 (4,20…5,00) 0,10

0,25 3,0 3,5

125…148 (5,20…5,90) 0,10 0,5 0

0
,25
0,25
3,5 4,0
150…168 (6,00….6,50) 0,10
0,25 0,4±0.15
0,6 0
0
,25

170…174 6,70 0,10

0,25
4,0 4,5
175…200 (6,90…7,70) 0,15 0,7 0
0
,25
0,6±0.2
0,30

11
 2.4- Segment de ungere cu fante

Tabelul 9 – Date constructive ale segmentului de ungere cu fante

Înălţime Rost de
0,10
h1 h2 ±0,07 h3 ±0,1
Alezaj Grosime radială h 00,,010
020
dilatare
a1±0,1 0,05
r
s 00,30 [mm] [mm] [mm]
D [mm] a [mm] [mm] [mm] [mm]
1 2 [mm] 1 2 1 2 1 2
0,6…0,
50…62 (2,1…2,6) 0,10
0,20 4,5 (0,15…0,20)1 0,8
8 0,2
0,10 4
63…88 (2,65…3,7) 0,25 0,20…0,25 0,8…1,0 0,7 0,25 1,0 1,2
5 0,9
0,10 0,25
90…100 (3,8…4,2) 0,25 0,5
0,3
0,10
102…124 (4,3…5,0) 0,25 1,2…1,4
5 6 0,9 1,1 0,3 1,2 1,4 0,5
125…128 5,2 0,10
0,25
0,4
0,10
130…148 (5,4…5,9) 0,25 1,4…1,6
0,10
6 72 1,1 1,3 0,3 0,35 1,4 1,6 0,5
150…174 (6,0…6,7) 0,25 0,5 1,6…1,8
0,15
180…200 (7,1…7,7) 0,30 72 82 0,6 2,03 1,3 1,64 0,35 0,55 1,6 1,8 0,5
1 0,25 2 0,013 3 4 0,15 5
0
; 0,028
; ±0,15 ; 0,10
; ±0,1

3. Verificarea segmenţilor

3.1. Stabilirea numărului de segmenţi

Numărul segmenţilor depinde de turaţia motorului şi de presiunea maximă din

cilindru. Cu cât turaţia este mai mare numărul de segmenţi scade din cauză că timpul
care stă la dispoziţie pentru scurgerea gazelor se micşorează. Cu cât presiunea
maximă din cilindru este mai mare numărul de segmenţi trebuie să fie mai mare pentru
a limita debitul de gaze ce scapă spre carter. Se prevăd 2 – 5 segmenţi de comprimare
şi 1 – 2 segmenţi de ungere.

12
 La majoritatea motoarelor moderne de autovehicule se utilizeaza doi segmenti
de compresie si un segment de ungere.

3.2. Presiunea radială (presiunea la periferia segmentului)

În prezent se folosesc aproape în exclusivitate segmenţi de presiune variabilă

beneficiind de o distribuţie de tip Ghinţburg, presiunea fiind mai mare în zona rostului
de dilatare.
În figura 1 sunt prezentate patru tipuri de distribuţie a presiunii la periferia
segmentului mai des întâlnite. Primele două distribuţii sunt folosite foarte des la
motoarele de automobile şi tractoare, iar celelalte pentru motoare mai mari deoarece
conduc la o uzură mai uniformă, printr-o variaţie mai lină a presiunii pe periferia
segmentului.

Fig.3.1 – Tipuri de distribuţie a presiunii la periferia segmentului

13
 In stare montata segmentul dezvoltă prin elasticitate proprie o presiune care
aplica segmentul pe suprafata cilindrului. In fig.3.1 sunt prezentate diferite tipuri de
distribuţie a presiunii la periferia segmentului.
Presiunea medie elastică pE este dependenta de particularitatile constructive si
de de tensiunea elastică proprie, fig. 2÷5. (Vezi şi § 3.4 – Grosimea radială a
segmenţilor).
Valori orientative ale presiuni medii elastice pE sunt prezentate:
 Pentru segmenţii de compresie în figurile 3.2 şi 3.3
 Pentru segmenţii de ungere dintr-o piesă în figura 3.4
 Pentru segmenţii de ungere din două piese în figura 3.5

Fig.3.2 – Presiunea medie

elastică a segmenţilor de
compresie în funcţie de
alezaj şi de tensiunea
elastică proprie

Fig.3.3 – Presiunea
medie elastică a
segmenţilor de
compresie
dreptunghiulari R, conici
M, şi trapezoidali T6°,
T15° (după unghiul ) în
funcţie de alezaj

14
 Fig.3.4 – Presiunea medie
elastică a segmenţilor de
ungere dintr-o piesă tip
N, S, D, G în funcţie de
alezaj

Fig.3.5 – Presiunea medie elastică a segmenţilor de ungere din două piese (cu arc elicoidal) tip
SSF, DSF, DVSF, GSF pentru motoare diesel, în funcţie de alezaj

3.3. Grosimea radială a segmentului

Tensiunile cele mai mari au loc în partea opusă rostului de dilatare, atât în stare
de funcţionare (pistonul împreună cu segmentul deja montat în canalul său este în
interiorul cilindrului)  max
functionare
, cât şi la montaj  montaj
max . Tensiunile cele mai periculoase
sunt cele de întindere deoarece materialul cel mai des folosit este fonta şi aceasta se
comportă diferit la compresiune faţă de întindere. Aşadar, vor fi solicitate la
tracţiune :
 În funcţionare - fibra exterioară
 La montaj - fibra interioară.

15
 Tensiunea maxime în funcţionare :

2
functionare pE  K   D  
 max   3    1   1
2   a  
coeficientul K fiind precizat în tabelul 10 pentru fiecare din tipurile de distribuţie a
presiunii la periferia segmentului din figura 3.1.

Tabelul 10 – Constantele K şi C pentru distribuţiile de presiune la periferia segmentului din fig.3.1

Distribuţia
Constanta
A B C D
K 1,742 1,771 1,779 1,800
C 0,196 0,209 0,149 0,1625

Tensiunea maxima la montaj

La montarea pe piston fibra cea mai solicitată este cea interioară (segmentul
este desfăcut pentru a putea pătrunde peste capul pistonului în zona corespunzătoare
a regiunii portsegmenţi). Efortul unitar în această fibră depinde şi de procedeul de
montaj adoptat. Astfel varianta Ghinţburg, fig.3.6c, reduce tensiunile la jumătate
faţă de varianta a.

Fig.3.6 – Scheme de montare pe piston a segmenţilor

Tensiunea maximă în fibra interioară (la montaj) este :

2  km  E  s0 
 max
montaj
  1
2  
 D     a  3  C
  1
a 
unde :
 km=1 pentru procedeul fig.3.6a
 km=0,5 pentru procedeul Ghinţburg, fig.3.6c.
coeficientul C fiind precizat în tabelul 10 pentru fiecare din tipurile de distribuţie a
presiunii la periferia segmentului din figura 3.1, iar rostul de dilatare în stare liberă so
este precizat de relaţia:
Pe baza tensiunilor determinate se poate stabili grosimea radială a segmentului.

16
 Tensiunile determinate în cele două situaţii descrise, în funcţionare şi la
montaj, nu trebuie să depăşească rezistenţa admisibilă a materialului din care este
confecţionat segmentul, fig.3.7.

  R  h  r 3  p E  3  C 
s0 
EI

Fig.3.7 – Variaţia tensiunii admisibile a segmenţilor din fontă cu alezajul

Determinarea grosimii radiale a segmentului a se face calculând tensiunile în

funcţionare  max
functionare
şi la montaj  montaj
max , pentru diferite rapoarte D/a şi
intersectându-le cu valoarea admisibilă a, fig.3.8; se va alege acel raport D/a, numit
(D/a)ales, cât mai la stânga în domeniul posibil, acceptând la montaj o tensiune mai
mare (montajul se face o dată pentru segmentul în cauză), dar în funcţionare
tensiunea va fi mult mai mic, ceea ce-i va asigura o fiabilitate sporită.

17
 Fig.3.8 – Determinarea grosimii radiale a segmentului pe baza tensiunilor maxime în
functionare montaj
funcţionare  max şi la montaj  max , precum şi a tensiunii admisibile a

În tabelul 11 se prezintă valorile recomandate de Orlin pentru presiunea medie

elastică pE, tensiunea maximă în funcţionare  max
functionare
şi tensiunea maximă la montaj
montaj
 max pentru diferite destinaţii ale motorului.

Tabelul 11 – Valori recomandate ale presiunii medii elastice şi tensiunilor maxime în funcţionare şi
la montaj pentru segmenţii motoarelor de diferite destinaţii
functionare montaj
pE  max  max
Destinaţia motorului
MPa N/mm2 N/mm2
Lent 0,03÷0,06 80÷150 200
Staţionar, naval, locomotivă
Rapid 0,06÷0,20 100÷200 250
Automobil, tractor 0,15÷0,40 150÷250 300
Uşor, cu putere mare 0,30÷0,60 200÷350 400
Pentru segmenţii din fontă cu E = 85 000 ÷ 115 000 N/mm2, a = 200 ÷ 300 N/mm2.

3.4. Înălţimea segmentului

Cum înălţimea segmentului nu intervine în relaţiile de solicitare ale acestuia,
aceasta se alege având în vedere că:
 La creşterea turaţiei, un segment de înălţime mare înseamnă o masă mare şi, în
consecinţă, o forţă de inerţie mare cu efect negativ asupra pulsaţiei şi vibraţiei
acestuia;
 Un segment de înălţime mică micşorează cantitatea de căldură evacuată prin
regiunea portsegmenţi;
 În cazul unui segment de înălţime mică uzura acestuia creşte;
 La mărirea înălţimii rigiditatea segmentului creşte;
18
 Segmenţii înalţi conduc la o creştere a înălţimii de compresie, cu efecte negative
asupra basculării pistonului şi a gabaritului motorului;
 Un segment de înălţime mare prelungeşte durata rodajului
 Segmentul de ungere cu înălţime mică are o capacitate mai mare de raclare şi
control al grosimii filmului de ulei, diminuând consumul de ulei.
Având în vedere cele menţionate, motoarele moderne ale autoturismelor şi
autocamioanelor folosesc segmenţi de ungere cu înălţimea de cel mult 3 mm.
Înălţimea minimă a segmentului se alege astfel ca acesta să nu se rupă în timpul
fabricaţiei, montajului sau exploatării. În urma alegerii înălţimii segmentului se face
un calcul funcţional al acestuia la pulsaţie.
În figurile 3.9 şi 3.10 se prezintă valorile recomandate de ISO şi firma
GOETZE pentru înălţimea segmenţilor de compresie şi de ungere.

3.5. Stabilirea rostului de dilatare

Rostul de dilatare în funcţionare s’ este mai mic decât cel de la montaj s,

deoarece temperaturile în cele două situaţii diferă. În privinţa rostului de dilatare în
funcţionare s’ sunt cerinţe contradictorii: pe de o parte se cere ca acesta să fie cât
mai mic pentru a micşora scăpările de gaze spre carter, iar, pe de altă parte, este
necesar un rost suficient de mare pentru a nu se lovi capetele datorită dilatării. Ca
urmare se recomandă:
 s’=(0,0015÷0,0030)·D la motoarele răcite cu lichid

Rostul de dilatare la montaj se calculează cu relaţia:

s     D    s  ts  t0    cil  tcil  t0 

s
1   s  ts  t0 

Alte elemente pentru determinarea rostului de dilatare - în tabelul 12.

Tabelul 12 - Mărimi necesare pentru stabilirea rostului de dilatare

Mărimea Motor răcit cu lichid
ts, °C 225÷270
tcil, °C 110÷120
cil, K-1 Cilindru din fontă sau oţel (10,5÷12)·10-6
Cilindru din aliaj de aluminiu (17÷22) ·10-6
s, K-1 (10,5÷13,2) ·10-6
s’ (0,0015…0,0030)×D

19
Fig.3.9 – Înălţimea segmenţilor de compresie (sus) şi a celor micşti (jos) după
standardele ISO şi normele Goetze

20
 Fig.3.10 – Înălţimea segmenţilor de
ungere după standardele ISO şi
normele Goetze

Tabelul 13 – Jocurile radiale şi axiale ale segmenţilor de secţiune dreptunghiulară

Jocul MAS MAC

[mm] D = 60 – 120 D = 120 – 180
 Segmentul 0,041…0,082
jocul axial 0,03 – 0,05 0,041 – 0,082 de foc
Ceilalţi 0,06…0,11
segmenţi
jocul radial 0,5 – 1,0 0,8 – 1,3

21