O SCOALA INCLUZIVA IN COMUNITATEA NOASTRA

Ce este comunitatea si care este rolul ei?

Auzim din ce în ce mai des afirmaţia că, pentru a putea aduce schimbări semnificative
în viaţa socială, este nevoie să ne implicăm la nivelul întregii comunităţi.
Cât de clar ştim fiecare dintre noi ce implică noţiunea de comunitate şi din ce comunitate
facem parte? Privind mai îndeaproape acest concept observăm că noţiunea de comunitate
reprezintă de obicei o zonă bine conturată geografic, ale cărei limite sunt recunoscute pe plan
local, un număr de locuinţe, familii sau oameni pe care îi leagă interese comune, bine definite.
Este firesc ca fiecare dintre noi să ne dorim, să locuim şi să ne desfăşurăm activitatea
într-o comunitate cât mai sănătoasă. De ce? Pentru că este deja unanim recunoscut faptul că o
familie sănătoasă se va dezvolta numai într-o comunitate sănătoasă, având în vedere că toate
componentele comunităţii se influenţează reciproc (atât în bine cât şi în rău) în fiecare
moment.
A trăi într-o comunitate sănătoasă depinde de noi, membrii comunităţii, şi mai ales de
felul în care reuşim să ne implicăm activ în această direcţie. Ajutorul dumneavoastră în
localitate poate fi extrem de preţios şi poate duce la realizarea idealului la care visăm cu toţii:
o comunitate unită, puternică şi sănătoasă, în care toţi copiii noştri să-şi poată atinge
potenţialul maxim. Protecţia copilului, bunăstarea acestuia şi prevenirea apariţiei cazurilor de
copiii cu probleme este posibilă numai prin contribuţia şi implicarea vecinilor şi a întregii
comunităţi.
În ultimii ani, în contextul economic actual, a avut loc o explozie a sărăciei, însoţită
de o creştere a numărului de membrii ai comunităţii aflaţi în situaţii sociale dificile: şomeri,
copii, bătrâni, persoane cu dizabilităţi, familii cu mulţi copii şi venituri reduse, sau familii
monoparentale. Pentru a ajuta aceste categorii defavorizate se simte din ce în ce mai mult
nevoia de sprijin din partea comunităţii. Nu trebuie să uităm faptul că aceste persoane aflate
momentan în impas continuă să facă parte din aceiaşi comunitate cu noi şi au în cea mai mare
măsură nevoie de sprijinul nostru, al întregii comunităţi, pentru a depăşi situaţiile de criză şi a
nu deveni un factor de instabilitate pentru întreaga comunitate.
Ca locuitori, putem avea o puternică influenţă asupra comunităţii noastre în multe
sensuri. Putem constitui uneori o resursă extrem de valoroasă, dar în aceiaşi măsură este
important să cunoaştem şi faptul că ne putem transforma într-un puternic factor
negativ.Comunitatea poate răni persoanele aflate în dificultate uneori printr-o atitudine de
marginalizare sau stigmatizare, dar poate deveni în aceiaşi măsură şi un factor pozitiv, un
sprijin real în momentele de criză.
Înainte de a declanşa o criză, comunitatea poate pune în mişcare mecanisme de
prevenire, poate mobiliza resurse, împiedicând astfel cu promptitudine deteriorarea unor
situaţii. Fiecare din noi avem de câştigat prin crearea unor comunităţi puternice.Intervenţia
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din familiile aflate în dificultate, prin utilizarea în
acest scop a valorilor şi resurselor existente în comunitate, reprezintă un aspect care nu poate
fi ignorat şi care are loc uneori spontan. Pot fi, astfel, scoase din izolare şi criză multe familii.
Printr-o acţiune concentrată, lucrul acesta poate şi trebuie să devină o resursă accesibilă
oricând pentru toţi membrii comunităţii, inclusiv pentru fiecare dintre noi.
În plus, şcoala, grădiniţa, dispensarul medical, biserica, organizaţiile
neguvernamentale care activează local, reprezintă fiecare în parte resurse existente care pot fi
implicate sau accesate cu succes de către toţi membrii comunităţii. Pot fi de asemenea create
resurse noi, prin care fiecare comunitate poate să evite apariţia în rândul familiilor ei a
situaţiilor de criză majoră care îi slăbesc şi îi distrug coeziunea.
Prin înfiinţarea de servicii comunitare, preventive, adaptate fiecărei comunităţi în
parte, familiile pot beneficia de serviciile care le sunt necesare în etapa respectivă şi care
răspund cel mai bine necesităţilor curente cât şi celor de perspectivă.
Familia, acest prim şi definitor mediu de viaţă al copilului, exercită o influenţă
considerabilă asupra acestuia. Istoria şi evoluţia fiecărei familii, cu problemele ei specifice, cu
experienţa particulară şi nerepetabilă, care îi conferă o notă proprie în raport cu celelalte,
contribuie la conturarea şi modelarea personalităţii celui pe care îl putem numi ”candidat la
umanitate” , copilul. Incolo de cadrul general în care creşte şi se dezvoltă orice copil, este
suficientă o singură carenţă a familiei pentru ca întreg planul vieţii psiho-afectivă a acestuia să
aibă de suferit.
Cum ar trebui să funcţioneze comunitatea ?
• prin implicarea persoanelor din comunitatea locală într-o viziune comună pentru a revitaliza
comunitatea;
• prin dezvoltarea unor proiecte şi iniţiative comunitare pentru a obţine schimbări positive pe
termen lung;
• prin dezvoltarea abilităţii şi a cunoştinţelor locale pentru a îmbunătăţii gradul de participare
la programele guvernamentale;
• prin creşterea oportunităţilor pentru interacţiuni sociale pozitive între comunităţi;
• prin încurajarea diversităţii sociale şi culturale;
 Tipuri de activităţi comune şcoală – comunitate.
1. Acţiuni comune cu centrare pe şcoală:
• Acţiuni menite să conducă la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor (implicarea
adulţilor, părinţilor din comunitate în sprijinirea copiilor cu dificultăţi de învăţare);
• Acţiuni menite să conducă la îmbunătăţirea activitatilor de învăţare din şcoală (acţiuni care
vizează întreţinerea şi repararea sau extinderea infrastructurii şcolii şi dotarea acesteia cu
mobilier şi material didactic);
• Acţiuni menite să diversifice şi să îmbogăţească sursele de învaţare ale elevilor – învăţarea
în serviciul comunităţii ( deservirea comunităţii prin organizarea unor activităţi de sprijinire a
comunităţii care în acelaşi timp să fie şi aplicaţii practice ale celor învăţate la şcoală);
2. Acţiuni comune cu centrare pe comunitate:
• Educarea familiei (consiliere şi sprijin pentru părinţi, pentru ca aceştia să poată susţine mai
eficient eforturile de învăţare şi dezvoltare în general a copilului);
• Educarea adulţilor (educatoare, învăţători, profesori de la grădiniţă sau şcoală care pot să
ofere diverse cursuri membrilor comunităţii);
• Voluntariat în comunitate (pentru sprijinirea vârstnicilor în situaţii de criză);
• Protecţia mediului (acţiuni comune focalizate pe asigurarea unui mediu curat);
Câteva proiecte care pot fi elaborate şi implementate în colaborare, şcoală –
comunitate.
• Proiecte centrate pe instruire
• Proiecte sociale
• Proiecte ecologice
• Proiecte de iniţiere a unor activităţi generatoare de venit
• Proiecte de sprijin şi promovere a copiilor supradotaţi
Comunicarea şcolii cu comunitatea: Imperativul comunicării – nu doar în situaţii de
criză.
• Avantajele comunicării pro-active:
- întărirea parteneriatului părinte - şcoală;
- satisfacerea nevoii de informare a părinţilor şi a instituţiilor locale;
- promovarea unor evenimente şi activităţi şcolare;
- prezentarea curriculum-ului şcolar şi avantajele şcolii;
- grija faţă de imaginea şcolii;
- promovarea sprijinului permanent pentru educaţie;
- planificarea comunicării;
- formularea şi transmiterea mesajului către comunitate;
- modalităţi de transmitere a mesajelor către comunitate.
În iniţierea şi întreţinerea legaturii cu comunitatea, şcolii îi revine sarcina de a educa,
de a forma şi informa populaţia pe care o deserveşte. Pentru a se asigura de înţelegerea
corectă a aşteptărilor comunităţii din partea şcolii, şcoala este nevoită să poarte un dialog
permanent cu reprezentanţii comunităţii.
Părinţii reprezintă acel segment al membrilor unei comunităţi care este cel mai interesat
de ce se întâmplă la şcoală. Părintele iniţiază relaţia familiei cu şcoala aducându-şi copilul la
şcoală. Şcolii îi revine rolul de a gestiona această relaţie astfel încât ea să devină un
parteneriat real cu scopul de a sprijini cât mai eficient dezvoltarea armonioasă a copilului şi
implicit a familiei, respectiv a comunităţii. Cu cât tinerii unei comunităţi sunt mai bine
pregătiţi de şcoală, cu atât mai mari sunt şansele de dezvoltare continuă a comunităţii.
Relaţiile părinţilor (adulţilor din comunitate) cu şcoala nu trebuie să înceteze neaparat odată
cu încheierea studiilor copilului. Ele pot continua în cadrul unor activităţi de sprijinire a şcolii
sau activităţi culturale care se desfăşoară la şcoală, dar care implică membrii comunităţii.
De asemenea ,şcoala este un potenţial centru comunitar de învăţare, unde resursele
umane (profesorii, învăţătorii, educatoarele) pot organiza activităţi de formare continuă pentru
întreaga comunitate sau pentru membri selectaţi ai acesteia.
Comunitatea de oameni care trăiesc şi învaţă împreună constituie contextul primordial
în
care se desfăşoară educaţia. Munca aceasta se bazează pe următoarele principia fundamentale:
» Fiinţele umane nu pot trăi izolate. De aici rezultă nevoia de a trăi într-o comunitate şi de
a comunica eficient;
» Comunitatea apare doar în acele locuri unde mai mulţi oameni trăiesc împreună ;
» Comunităţile bine închegate sunt cel mai bun loc pentru a găzdui şcoli de excelenţă;
» Şcolile de excelenţă conduc la formarea unor comunităţi sănătoase;
» Fiecare persoană are drepturi legale la educaţie, care să îi dezvolte în totalitate intelectul şi
are responsabilitatea să îşi exerseze acest drept;
» Asigurarea accesului egal la educaţie pentru fiecare membru al comunităţii este
responsabilitatea întregii comunităţi
» Educaţia, la fel ca oamenii, trebuie bine ancorată intr-un loc;
» Oamenii care sunt educaţi să trăiască bine într-un loc vor deveni membrii valoroşi ai
oricărei comunităţi oriunde ar alege să trăiască.
 Consider că munca in echipa este reuşita activităţilor .Insă făra implicarea comunităţii
locale,a părinţilor,asociaţiilor nonguvernamentale nu se poate reuşi.Noi intâmpinam greutăţi
în realizarea programelor speciale pentru elevii cu C.E.S(in funcţie de necesitatea fiecărui
elev).De aceea trebuie să se regândescă învăţământul din perspectiva – realizării unei educaţii
incluzive- numarul de elevi la clasa, variante de programe,dotarea şcolilor, pregătirea
profesorilor etc.