,,Rolul zâmbetului în calitatea educaţiei”

Prof. Năstac Elena

Grădinița Nr. 1 Adjud
Pe lângă zâmbet, educația este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a
schimba lumea!
Aflat la izvoarele vieții și ale iubirii, copilul are nevoie de căldură și voioșie, pentru a se
dezvolta normal sub aspect psihic. Copilăria presupune sinteza celor mai de preț valori ale
vieții: înțelegerea, încrederea, binele, frumosul, bucuria, dragostea, fericirea; farmecul și
prospețimea vârstei copilăriei ne oferă resurse și mai târziu în viață. De aceea, este necesar ca
orice acțiune educativă să cultive frumusețea morală prin modele de conduită ale celor din
jur, prin transmiterea unor norme, reguli și valori morale. O privire deschisă, un zâmbet
binevoitor, o glumă adecvată, o ușoară ironie spusă pe un ton prietenesc, sunt tot atâtea căi de
stabilire a unui climat educativ pozitiv, eficient, cu condiția ca educatoarea să fie stăpână pe
misiunea sa. De asemenea, umorul este pus în relație cu inteligența, stimulează sensibilitatea,
creează bună dispoziție – trăsături de personalitate necesare oricând.
„Zbenguie-te cu copiii, joacă-te cu ei, că numai proștii sunt serioși” , remarca George
Călinescu.
Noi, românii, știm să râdem și ne numărăm printre popoarele care știu ce este gluma.
„Atunci când atitudinea binevoitoare și voioșia în raportul educator-educat sunt inexistente, le
ia locul asprimea, răceala, răutatea”. Efectul umorului este benefic atât pentru copil,cât și
pentru educatoare. De ce pun accent pe umor și zâmbet în calitatea educației? Pentru că un joc
vesel, o glumă bună, o povestire hazlie este preferată de copii și creează un climat emoțional
pozitiv, ajutând la conturarea unor trăsături de caracter frumoase. În acest sens, folclorul și
literatura pentru copii abundă în basme, poezii, snoave, anecdote inspirate din viața vegetală
și animală, din viața unor personalități ale culturii românești. Succesul actului instructiv-
educativ, desfășurat în aceste condiții, este asigurat de faptul că umorul sensibilizează latura
afectivă a personalității copilului, dominantă în educația timpurie.
Folosirea în joc a proverbelor, a zicătorilor, reproducerea unor dialoguri hazlii, a unor
versuri ritmate din texte literare cunoscute plac mult copiilor și constituie mijloace de formare
a unor trăsături morale pozitive. Varietatea lor tematică, pune copilul în contact cu medii
sociale, relații sociale, obiceiuri, răspunde setei sale de cunoaștere.
Perceperea conținutului umoristic, al textului literar, al unui proverb sau al unei zicători
este strâns legată de dezvoltarea limbajului și gândirii copilului. Ascultarea acestora îi
dezvoltă copilului capacitatea de verbalizare, îi îmbogățește vocabularul nu numai sub aspect
cantitativ, dar acesta devine și mai expresiv, mai variat și mai bogat. Prin intermediul
creațiilor literare, copilul învață să se pună în locul altuia, să-și închipuie un alt „eu”, să
realizeze perspectiva dualistă de care are nevoie comunicarea interumană. Limbajul este
materializarea gândirii și imaginației, iar rolul lui în formarea intelectuală și în dezvoltarea
capacităților creatoare umane este de necontestat.
Tot ce este hazliu îl atrage pe copil și va fi reținut cu mai multă ușurință.
Reprezentările și memoria furnizează material necesar imaginației , iar trăirile emoționale
constitue un factor motivațional pentru îmbogățirea acestora.
Vârsta preșcolară este numită și vârsta basmelor, datorită și influențelor pe care o au
acestea la formarea personalității copiilor. El este fascinat de lumea fantastică a basmelor, a
poveștilor, a întâmplărilor hazlii, le ascultă cu plăcere, se transpune cu ușurință în lumea
eroilor îndrăgiți, cu tendință spre cele în care binele și dreptatea triumfă, ținând cont că, la
această vârstă, o impresie emoțională puternică, se poate păstra mai mult timp.
Sistemul complex de relații în care este integrat omul zilelor noastre, impune formarea
copilului, încă de mic, pentru a poseda acele disponibilități care să-i permită integrarea
optimă în grupul social căruia îi aparține.
Oamenii zâmbesc din ce în ce mai puțin. Oriunde te-ndrepți, vezi fețe crispate,
încruntate, lipsite de zâmbet. Stresul cotidian „fură” zâmbetul și îl înlocuiește cu
angoasă. Oricât ar fi de greu, zâmbește! Nu degeaba se spune că zâmbetul creează o stare
de bine!
Am exersat și, să știi că, a dat roade! Am zâmbit, zâmbesc și voi zâmbi, contrar
așteptărilor multora dintre noi. Mă trezesc dimineața, şi mă pregătesc pentru o nouă zi, cu
zâmbetul pe buze, molipsindu-i și pe ceilalți membri ai familiei mele. Chiar dacă erau
îmbufnați la prima oră, pentru că le-am deranjat somnul dulce al dimineții, când mi-au văzut
faţa zâmbitoare, liniștită, s-au aliniat stării mele - zâmbetul e „contagios”.
Mi-am început dimineața binedipusă, nu contracronometru, ca atunci când săream din
pat și fugeam haotic, dar bătând pasul pe loc. Zâmbetul, starea normală, m-au ajutat să am un
management al timpului mai bun, să mă organizez, încadrându-mă în limite, fără stresul
timpului care niciodată n-ajunge. Astfel, cei din familie, la rândul lor, vor avea un început de
zi fără probleme, dat fiind armonia și consensul zâmbitor al climatului familial, vor da
randament, la serviciu, la școală, îmbunătățind, prin zâmbetul contagios, pe cei din jurul
lor.Ajunsă la serviciu, zâmbeșc, descrețind și frunțile încordate ale colegilor, care supărați,
absenți, cu gândurile lor, dintre ei care abia așteptau să le pici în „gheare”, reproșându-ți
diverse. În momentul în care mi-au văzut zâmbetul liniștitor, au uitat ce aveau să-mi zică şi le-
am transformat ziua în ceva plăcut, asigurând prin asta un climat plăcut la grădiniţă.Tocmai
fusesem „trasă la răspundere” de un părinte nemulțumit. I-am zâmbit, i-am vorbit calm, i-am
răspuns la provocare cu diplomație, răbdare și calm, considerație reală, iar apele au încep să
se liniștească ca prin minune, nu a mai avut nimic să-mi reproșeze, chiar dacă avea un
monolog actualizat. Unul din copiii grupei pe care o coordonez, nu vroia să ramână la
grădiniţă decât cu bunica. I-am zămbit prietenos şi i-am reamintit de jocul care îi plăcea lui
cel mai mult, propunându-i să-l jucăm împreună cu ceilalţi copii la activităţile de dimineaţă.
Copilul s-a luminat la faţă, spunându-i bunicii la revedere. Cu calm, profesionalism şi
diplomație am făcut din ,,meseria” de educatoare o vocaţie. Noi reprezentăm puntea dintre
trecut și viitor, fiind copiii părinților noștri și părinții copiilor noștri. 
Viitorul va fi așa cum îl facem noi, aşa cum îl creştem, aşa cum îl educăm. Consider că,
toţi copiii, merită să aibă zâmbetul pe buze. Asta am încercat să fac în cei 37 ani vechime
în învaţamânt, iar calitatea educaţiei, este în stransă legatura cu felul în care ne adresăm
celor mici. Atunci cănd îi zâmbesti cuiva, îi transmiţi urmatorul mesaj: „Nu sunt agresiv, nu
sunt aici ca să te rănesc” Vezi, ce poate aduce un zâmbet! Zâmbind, îți faci viața mai
uşoară , eşti mai optimist, transmiți un mesaj de mai bine; nu degeaba se spune că umorul
menține și înfrumusețează viața într-un mod plăcut! Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă
dăruiască un zâmbet. Daruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de
un zâmbet, decât acela care nu-l poate dărui.