NOILE TENDINȚE ÎN FUNDAMENTAREA

DECIZIILOR ADMINISTRATIVE ÎN
MANAGEMENTUL PUBLIC

NEW TRENDS IN SUBSTANTIATING THE

ADMINISTRATIVE DECISIONS IN PUBLIC
MANAGEMENT

Tatiana TOFAN,
doctor în economie,
conferențiar universitar,
Academia de Administrare Publică

SUMMARY

The administrative decision is the main lever in the functioning of the public
administration. The activity in the sphere of public administration is achieved through a
multitude of decisions.This article evokes new trends in the decision-making process applied in
public management by managers.

Keywords: decision, administrative decision, decision-making process, stages of the decision-

making process.

Decizia administrativă reprezintă principala pârghie în mecanismul de funcţionare a ad-

ministraţiei publice. Activitatea din sfera administraţiei publice se realizează prin intermediul
unei multitudini de decizii. De la cele mai mărunte sarcini şi activităţi ale unui funcţionar şi până
la documentele oficiale semnate de un ministru, conducător sau şef de stat, procesul decizional
este prezent, el se concretizează prin elaborarea şi executarea de decizii adminis-trative
corespunzătoare atribuţiilor îndeplinite.Decizia administrativă are un conţinut adecvat politicii
promovate de stat, prin faptul că scopul urmărit este stabilit de puterea politică, dar mijloacele de
executare a legilor sunt, în bună măsură, lăsate la alegerea administraţiei. În prezent, procesul
decizional în administraţia publică este extrem de complex, iar or-ganele abilitate în acest scop
au o mare responsabilitate pentru a evita luarea de decizii ero-nate. De calitatea deciziilor
depinde calitatea actului administrativ. Pe fondul creşterii rolului birocraţiei în economie şi
societate, este necesar ca funcţionarul public de carieră să adopte în mod operativ deciziile şi să
urmărească execuţia lor. Pentru a reduce erorile în materie de-cizională, este necesară
cunoaşterea şi respectarea următoarelor cerinţe de ordin empiric: [1, p. 47]- cel care decide poate
imita pe alţi funcţionari. Este un mod uşor şi des întâlnit în practi-că, dar nerecomandabil,
deoarece complexitatea vieţii sociale prezintă o mare diversitate de situaţii, care nu sunt
identice;- decizia poate fi luată pe baza experienţei altora, după cazurile similare precedente. Însă
într-o asemenea situaţie este necesar ca funcţionarul public să aibă discernământul precis pentru
a alege precedentul adecvat cazului pe care urmează să-l soluţioneze. În acest fel, se formează o
cutumă care facilitează activitatea instituţiilor publice;- cel care decide se întemeiază pe propria
sa experienţă. Dar reuşita acestei metode este asigurată, numai dacă există o similitudine între
problema ce urmează a fi rezolvată şi expe-rienţa anterioară;
11Materiale ale Conferinăei ŞtiinăiĂco-practice cu participare internaŢionalȚ- decizia poate fi
adoptată cu ajutorul intuiţiei şi perspicacităţii, transformând administra-ţia publică într-o
veritabilă artă. Deşi aceste calităţi nu asigură bazele ştiinţifice necesare actu-lui administrativ, ele
pun în evidenţă capacitatea funcţionarului public de a anticipa evoluţia proceselor economice,
politice şi sociale şi de a acţiona în consecinţă. [1, p. 32] Decizia administrativă poate fi definită
şi ca o manifestare de voință a conducerii unei instituții a administrației de stat, constând într-o
opțiune, în vederea realizării unui scop.O modalitate de clasificare a deciziei administrative este
elaborată de către cercetătorul M. Dumitrescu în felul următor. [2, p. 56]1. După
natura/importanţa situaţiei reglementate:- decizii normative generale, care se referă la
organizarea, reglarea şi conducerea relaţiilor sociale în ansamblu; - decizii parţiale sau
particulare, care se referă la componente ale ansamblului; - deciziile individuale, care privesc
situaţiile concrete, obiective, indivizi.2. Din punctul de vedere al obiectului lor:- decizii
referitoare la activitatea internă, organizarea administraţiei;- decizii privind activitatea exterioară,
funcţionarea şi sarcinile de îndeplinit ale adminis-traţiei.3. După măsura cunoaşterii probabilităţii
efectelor:- decizii în condiţii de certitudine (când fiecare acţiune conduce în mod invariabil la un
anumit rezultat specific); - decizii în condiţii de risc (fiecare acţiune conduce la un rezultat dintr-
un ansamblu de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat fiind cunoscută); - decizii în
condiţii de incertitudine (fiecare acţiune este de natură să producă un ansam-blu de rezultate
posibile, probabilitatea fiecărui rezultat nefiind cunoscută).4. După orizontul de timp la care se
referă: [3, p. 58] - decizii administrative pe termen nelimitat; - decizii pe termen lung;- decizii pe
termen mediu;- decizii curente.5. După modul de abordare/operativitatea cu care sunt luate:-
decizii spontane - bate pe intuiţie, inspiraţia de moment, pregătirea profesională şi ex-perienţa
celui care decide şi sunt justificate în cazurile de urgenţă ca singura procedură ope-rativă;-
decizii programate, luate pe baza experienţei dobândite şi care se înscriu într-o curbă de
frecvenţă constantă, fapt pentru care se instituţionalizează în regulamente, instrucţiuni, standard
etc. 6. În funcţie de gradul de programare a deciziilor (măsura în care luarea acestora se face pe
baza unor procedee prestabilite) distingem:- decizii unice;- decizii repetitive, care, la rândul lor,
pot fi: decizii periodice şi decizii aleatorii. 7. În funcţie de numărul de persoane decidente:-
decizii colective/de grup;- decizii individuale/unipersonale. 8. După amploarea autorităţii
decizionale a agentului:- decizii independente care se iau din iniţiativa factorului de conducere
respectiv, fără a fi necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare;- decizii integrate,
a căror definitivare şi aplicare sunt condiţionate de avizul sau aprobarea organelor ierarhic
superioare.
12Teoria ăi practica administrŞrii publice9. În funcţie de numărul de criterii decizionale pe baza
cărora se fundamentează deci-ziile, distingem: [3, p. 72]- decizii unicriteriale, fundamentate pe
baza unui singur criteriu;- decizii multicriteriale, fundamentate pe baza a, cel puţin, două
criterii.Deciziile administrative se clasifică şi după orizontul şi implicaţiile măsurilor preconizate
a fi realizate, adică după modelul piramidal tradiţional şi anume: [6, p. 62]- nivelul 1. Deciziile,
oricare ar fi ele, luate de una sau mai multe persoane care decid, sunt aşezate în vârful piramidei;
pe acestea le vom numi decizii mari sau strategice;- nivelul 2. Celelalte decizii care nu sunt luate
de cei de la bază sau de cei din vârf vor fi numite decizii de mijloc (medii) sau tactice, sau, chiar
în anumite cazuri de management, înţelegând prin management acţiunea de a administra un bun;-
nivelul 3. Deciziile, oricare ar fi ele, sunt luate de indivizi de la bază şi le vom numi decizii mici
sau operaţionale.În administraţia publică, la elaborarea procesului decizional, sunt implicaţi mai
mulți fac-tori şi presupune luarea în considerare a particularităţilor derivate din specificul
domeniului de activitate al instituţiilor publice: [5, p. 56]- decidenţi; - funcţionari publici;-
participanţii la executarea deciziei; - participanţii la pregătirea deciziei.Este posibilă delimitarea
a două categorii de participanţi la fundamentarea şi adopta-rea deciziilor administrative şi
anume, în funcţie de modul de implicare şi nivelul admi-nistrativ.După modul de implicare în
desfăşurarea procesului decizional, participă funcţionarii pu-blici implicaţi direct şi anume cei cu
funcţie de conducere şi execuţie şi funcţionarii publici im-plicaţi indirect, adică cei de execuţie,
tot aici sunt implicaţi şi partea consultativă, specialiştii implicaţi direct sau indirect. De la
început trebuie să delimităm funcţionarii publici care decid şi cei care doar consultă atunci când
se adoptă o decizie administrativă. Persoanele consul-tate, chiar dacă nu au participat în mod
direct la elaborarea deciziei, nu sunt exceptate de la răspundere şi scutite de responsabilitate în
ceea ce priveşte decizia administrativă respectivă. [3, p. 68]
Eficienţa unei decizii administrative depinde de cunoaşterea cât mai completă şi exactă a
cerinţelor sociale, a nevoilor populaţiei, a interesului public general. De aceea, este necesar ca la
fundamentarea deciziilor administrative să participe cetăţenii, diferite organizaţii si asoci-aţii ale
acestora. Cetăţenii pot participa la fundamentarea deciziilor administrative, atât prin prezenţa lor
în organele de conducere colective ale administraţiei de stat, cât si prin sugestiile si propunerile
pe care le înaintează organelor administraţiei de stat în vederea adoptării unor decizii, pentru
îmbunătățirea celor în curs de adoptare sau executate deja.Conform cercetărilor realizate de
Armenia Androniceanu, procesul de fundamentare a deciziei administrative este diferenţiat în
funcţie de tipul deciziilor în care sunt implicate mai multe persoane şi conține următoarele etape:
[1, p. 82]
- inițierea deciziei;- definirea obiectivului decizional şi al mijloacelor de realizare;-
documentarea;
- selectarea şi analiza informaţiilor;
- conturarea şi analiza alternativelor decizionale;
- abordarea deciziei;
- urmărirea aplicării şi respectării deciziei;
- formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei.
Se ştie, că procesul de fundamentare a deciziilor este complex şi ia în considerare trei per-
spective importante şi anume: [3, p. 98]
- abordarea managerială a procesului decizional;
- abordarea politică a procesului decizional;
- abordarea juridică a procesului decizional.

La abordările manageriale ale procesului decizional i se atribuie următoarele caracteristici:

[4, p. 56]
- necesitatea permanentei raţionalizări;- reducerea numărului de alternative decizionale;
- prezenţa aspectelor de eficienţă şi eficacitate;- respectarea ierarhiei;
- formarea şi stimularea culturii organizaţiei;- formalizarea procesului decizional este de
nivel ridicat;
- derularea procesului decizional este influenţat de autoritatea managerială.

Caracteristicile prezentate mai sus accentuează rolul managementului şi al structurii de

conducere în procesul decizional. Performanţele organizaţilor în epoca contemporană sunt
puternic condiţionate de sfera de cuprindere şi modul de utilizare a sistemelor şi tehnicilor
manageriale pe care le folosesc. Abordarea politică a procesului decizional este folosită în
instituţiile în care dintre deci-denţi fac parte şi politicieni şi are următoarele caracteristici:- luarea
în considerare a sistemului de obiective ale politicii;- formarea unei coaliţii politice;- constituirea
unor pachete de probleme;- luarea în considerare a elementelor de cost;- încurajarea
fundamentării unor programe cu rol simbolic. [4, p. 58]
A treia abordare este cea legală de fundamentare a procesului decizional şi presupune o
procedură distinctă de adjudecare, care este o formă de decizie constând în elaborarea unor reguli
şi proceduri formalizate pentru a identifica factorii situaţionali, interesele partidelor din opoziţie
şi corelarea intereselor publice cu legislaţia, pentru a servi interesului public. Caracteristicile
abordării politice a procesului decizional sunt următoarele: [4, p. 59]
- implicarea unei proceduri de adjudecare;
- detectarea factorilor situaţionali;
- luarea în consideraţie a intereselor partidelor din opoziţie;
- orientarea pentru crearea pachetelor de legi;
- abordarea conţinutului pachetelor de legi la nevoile sociale generale.
 Aceste abordări completează informaţional şi structural procesul de fundamentare a de-
ciziilor administrative şi fiecare dintre acestea poate fi abordată parţial în anumite condiţii
obiective şi în anumite instituţii publice. În concluzie, se poate menționa, că procesul decizional
este un process continuu. Decizia este un instrument particular de exercitare a managementului şi
implică mai multe cate-gorii de manageri din sistemul administrativ. La fel, decizia
administrativă are un caracter complex, dar esenţa sa rămâne satisfacerea drepturilor şi
intereselor cetăţenilor. Acţionând cu prioritate în interesul general, decizia ad-ministrativă
rămâne în cadrul legalităţii.

BIBLIOGRAFIE
1. Androniceanu A. Noul management public, Ed. Economică, Bucureşti , 2008, 180 p.
2. Androniceanu A. Management public, Ed. Economică, Bucureşti,1999, 165 p.
3. Armenia Androniceanu, Management public, partea a II-a, Ed. Universitară, Bucuresti, 2006,
190 p.
4. Boldur-Lăţescu Gh. Fundamentarea complexă a procesului decizional economic. Bucu-reşti,
Ed. Știinţifică, 1973, 165 p.
5. Dumitrescu M. Proiectarea sistemelor de organizare şi conducere a unităţilor economi-ce.
Bucureşti, Ed. Știinţifică, 1978, 165 p.
6. Teodorof Gh. Metode şi tehnici de elaborare a deciziei administrative. Suport de curs, SNSPA,
2004,